percepția
DESCRIPTION
Percepția. Clasific ări , Funcții , Structuri. Percepția - introducere –. - PowerPoint PPT PresentationTRANSCRIPT
PERCEPȚIAClasificări, Funcții, Structuri
PERCEPȚIA- INTRODUCERE –
Percepția este un proces elementar ce reflectă subiectiv - în conștiința omului - însuşiri generale şi esenţiale ale faptelor, obiectelor și fenomenelor din realitatea înconjurătoare, acestea acționând direct asupra organelor de simț.
În acest context, organele de simț sunt catalogate drept analizatori. Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de
prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru "eu".
Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică.
Din punct de vedere neurofiziologic, la baza formării unei imagini perceptive stă activitatea zonelor asociativ-integrative ale analizatorilor și interacțiunea dintre diverșii analizatori.
În funcție de specificul mecanismului care le realizează, se pot distinge astfel imagini perceptive monomodale (cuprinzând informația extrasă și prelucrată de către un singur analizator) și imagini perceptive plurimodale (cuprinzând informația extrasă și prelucrată de mai mulți analizatori).
CLASIFICĂRI ȘI DIFERENȚEÎNTRE PERCEPȚII ȘI SENZAȚII
Senzațiile
Sunt simple copii• imagini subiective ale
lumii obiective• lumea obiectivă - nu
materială, ci ideală• lumea materială este
reflectată în mod nemijlocit în plan ideal
Senzaţiile de la naştere
Psihopatologia senzorialităţii este mai mare
decât aria psihiatriei.
Percepțiile
Sunt procese elementare•sintetice•unitare, integrale, multimodale•semnificaţia = subiectivitatea insului•contează limitele de timp şi spaţiu•există note de generalizare şi abstractizare
•reflectă însuşiri generale şi esenţiale
Percepţiile apar după 3 luni percepţiile auditive sunt
importante în primul an de viaţă
După un an sunt importante cuvintele duc la dezvoltarea senzorialităţii în
perioada următoare
Percepţia poate fi: I contemplativă
II acţionalăIII comunicativă
SCĂDEREA PRAGULUI SENZORIAL
Scăderea pragului senzorial duce la
creşterea sensibilităţii hiperestezie -
surmenaj
Creşterea sensibilităţii:• boli infecţioase• boala Basedow• boli psihice la
debut
Cenestopatiile (Dupré):• - au caracter nosofobic• - formă de hiperestezie• - tulburare conştientă
a senzaţiilor şi percepţiilor (interoceptive, proprioceptive)
Cenestopatiile (Dupré): • Senzaţii:• - penibile• - difuze• - cu sediu variabil• - fără modificări organice
• Senzații ”pure” funcţionale – în sindroamele nevrotice cu componente astenice
Sunt iluzii, nu sunt halucinoze, deoarece dată fiind scăderea
pragului senzorial, nu putem exclude
existenţa tulburării funcţionale locale. Sunt
iluzii, căci au obiect.
CREŞTEREA PRAGULUI SENZORIAL
Creşterea pragului senzorial hipoestezie scade receptivitatea
Scăderea receptivității în:• - stări reactive acute• - hipnoze• - isterie• - oligofrenie• - Schizofrenie
Tulburări de percepţie – cantitative:• hiperestezia• hipoestezia
Tulburări de percepţie - calitative:• iluzii• halucinaţii
ILUZIILE- CARCTERISTICI GENERALE -
Sunt în primul rând o senzaţie, apoi o percepţie falsă. Apar şi la oamenii normali:
când există sugestibilitate, emotivitate, stare hipnagogică)
Percepţia deformată a unui obiect (distanţă mare, lumină insuficientă, stare afectivă) Ex: umbrele = iau forma unor fiinţe ciudate
Ey fie se proiectează imaginarul şi inconştientul fie se prelucrează eronat = erori de integrare şi recunoaştere
„iluziile fiziologice” = opticogeometrice (braţul frânt în apă) ”iluziile patologice”
bolnavul nu le corectează le consideră veridice ± existenţa interpretativităţii delirante ± existenţa superficialităţii atenţiei şi memoriei
Iluziile au obiectualitate: sunt generate mereu de un excitant real
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (1) -
deformarea obiectului = dismorfopsie
macropsie (megalopsie)
micropsie
Metamorfopsia = deformarea obiectului
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (2) -
Poropsia •obiectele par mai aproape sau mai departe
Pareidolia •când apare şi interpretarea imaginativă•percepţia devine bogată şi vivace•este anxiogenă
Pareidolia (exemple)
•desenele de pe covor = fiinţe fantastice•norii de pe cer
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII VIZUALE (3) -
Falsele recunoaşteri = identificare greşită ≠ confuzia de persoane (aici există critică)
înlocuire cu cineva care nu seamănă• 1. în stări maniacale
(labilitatea şi dispersia atenţiei, procesele asociative se desfăşoară rapid)
• 2. în stări confuzionale (percepţiile sunt superficiale, neclare, incomplete)
• 3. în sindromul Korsakov
• 4. în sindroamele demenţiale
„déjà vu”, „déjà connu”, „déjà vécu”
„jamais vu”, „jamais connu”, „jamais vécu”
• - tulburare de recunoaştere a oamenilor
• - în sindromul de
depersonalizare şi
derealizare
iluzia sosiilor (înlocuire cu cineva identic)• - persoana
cunoscută nu e identificată ca
• atare, ci doar având o asemănare cu ea
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII AUDITIVE -
Sunt pe locul 2 ca frecvenţă
Modificări cantitative: zgomotele sunt mai puternice sau mai discrete decât în realitate
Modificări calitative: ticăitul ceasului , zgomotul apei, scârţâitul uşii
Interpretativitatea delirantă ≠ interpretativitatea senzorială (paşii, ticăitul, scârţâitul sunt identificate corect, dar este interpretată percepţia = paşii sunt ai unui persecutor)
ILUZIILE EXTEROCEPTIVE- ILUZII GUSTATIVE ȘI OLFACTIVE-
Se deosebesc greu
Analizatorii sunt vecini şi înrudiţi embriologic
Parosmie = percepţia deformată a gustului sau mirosului
ILUZIILE INTROCEPTIVE
1. iluziile viscerale• percepţia
eronată a funcţiei unor organe
2. iluziile de modificare a schemei corporale • percepţia
denaturată a formei, mărimii, greutăţii, poziţiei corpului
Le întîlnim în: • schizofrenie (datorită
disociaţiei conştiinţei Eu-lui)
• intoxicaţii cu mescalină, LSD25, psilocibină (apar împreună cu metamorfopsiile)
• patologia obsesiv-compulsivă = dismorfofobia (modificarea urâtă a feţei)
• halucinoze pedunculare• sechele de encefalită
parieto-occipitală
AGNOZIILE (1) Agnoziile: un defect de integrare gnozică Acest defect = defect în transformarea excitaţie senzaţie imagine percepută
Există leziuni ale centrilor de integrare. Nu se mai poate recunoaşte obiectul, deşi funcţiile senzoriale elementare
sunt păstrate.
a. Agnozia auditivă = surditatea psihică Surditatea verbală – nu poate identifica cuvintele Amuzia – nu poate identifica melodii, dar pot fi recunoscute anumite calităţi
(intensitate, ritm) Apar în leziuni bilaterale de lob temporal.
b. Agnozia tactilă Amorfognozia – pacientul nu recunoaşte forma şi volumul Astereognozia – pacientul nu recunoaşte obiectele Apar în leziunile de lob parietal.
c. Agnoziile schemei corporale Leziunile sunt în emisferul stâng, sunt însoţite de hemiplegie stângă. Asomatognozia – ignorarea unui segment din corp Hemisomatognozia = somatoparafrenia – se neagă jumătate din corp (+
idei delirante) Anosodiaforia – indiferenţă faţă de boală Anosognozia – nerecunoaşterea bolii
AGNOZIILE (2)
d. Agnozia vizuală = cecitatea psihică = nu este recunoscută semnificaţia obiectelor, deşi vederea este intactă, conştiinţa
este clară = apare in leziuni ale lobului occipital stâng
Prosopagnozia = agnozia obiectelor animate, a fizionomiei = nu sunt recunoscute persoane foarte cunoscute = nu se recunoaşte în oglindă = apare în leziuni ale emisferului drept
Agnozia culorilor = culorile nu pot fi clasificate şi li se uită numele = apare în leziuni ale emisferului stâng
Agnozia simbolurilor grafice = cecitate verbală - alexie: limbajul scris nu e înţeles (nu poate citi) - agrafie: nu se pot scrie cuvintele (nu poate scrie) - dislexie: sunt sesizate doar primele cuvinte din frază, apoi bolnavul nu mai poate citi - acalculie: alexia cifrelor = bolnavul nu recunoaşte cifrele
Se întâlnesc în leziunile parietale posterioare şi occipitale. Agnozia spaţială
= nu pot fi apreciate distanţele (pierderea percepţiei stereoscopice) = nu pot fi localizate obiectele = nu se pot compara mărimile şi formele = paralizia spaţială a privirii (nu-şi poate orienta voluntar privirea, ci doar spontan)
HALUCINAȚIILE – TIPURI (1)
Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput. Ey: nu există halucinaţii normale
halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al conştiinţei
la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii vizuale, respectiv auditive.
Halucinaţiile funcţionale - excitanţi obiectivi determină percepţii false - ex: bolnavul percepe corect (ticăitul ceasului, roţile
de tren, apa), concomitent el aude voci ce-l înjură - sunt percepute atâta timp cât există excitantul real
Halucinaţiile funcţionale 2 proiecţii la nivel central: a obiectului real şi perceput corect şi o alta apărută concomitent, care este imaginea halucinatorie.
HALUCINAȚIILE - TIPURI (2)
Halucinoidele
între reprezentări vii şi halucinaţii vagi
sunt fenomene prehalucinatorii
nu reuşesc să convingă pe deplin pacientul
HALUCINAȚIILE - TIPURI (3)
Delay: halucinaţii a căror semnificaţie patologică e recunoscută de bolnav, (există atitudine critică, dar deoarece sunt foarte vii, pacientul le verifică autenticitatea).
Există la cei ce au leziuni ale analizatorilor.
Apar mai mult vesperal.
Evoluţia este paroxistică şi durează minute – ore – 1-2 zile.
Mai pot apare după alcool, barbiturice, encefalită, ateroscleroză cerebrală.
HALUCINAȚIILE PROPRIU-ZISE- PSIHOSENZORIALE -
- sunt percepţii fără obiect - excitantul periferic lipseşte (≠ iluzii)
A
• au proiecţie spaţială:• în spaţiul perceptiv• dincolo de limita spaţiului perceptiv
• au senzorialitate și obiectualitate• Ey: halucinaţii fără delir = compatibile cu raţiunea
• halucinaţii cu delir = incompatibile cu un conţinut operaţional – logic al gândirii şi conştiinţei
B • nu există atitudine critică
C• psihosenzorial: respectă toate instanţele pe care le
parcurge o percepţie normală (excitant Rec cale de conducere proiecţie corticală)
D • Au intensitate, claritate, complexitate și durată VARIABILĂ!
E • rezonanţa afectivă: anxiogene fără particularităţi afective.
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUDITIVE (1) -
a) Sunt pe primul loc ca frecvenţă la adult (la copil sunt cele vizuale)
b) în câmpul auditiv
• extracampic = „de la distanţe mari”
c) discrete – atitudine de ascultare
• puternice – atitudine de apărare (vată în urechi)
d) elementare = acoasme = foneme = foşnete, pocnete, bubuituri, ţiuituri• comune = sunete bine definite pe care pacientul le raportează la un obiect
• complexe = verbale - voci pe care le aude şi le înţelege (cuvinte, fraze)• complexe = verbale - când nu le înţelege = verbigeraţie halucinatorie
e) - halucinații: episodice / continue / unilaterale/ bilaterale/ antagonice / voci cunoscute / necunoscute
f) dispar când pacientul vorbeşte sau este preocupat de altceva
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUDITIVE (2) -
g) favorabile încurajatoare, comunică informaţii
• defavorabile ameninţă aluziv sau direct• singulare / -multiple• în limba maternă = prietenoase• în limbi străine = ostile• pot fi imperative
Halucinații elementare şi comune• în afecţiuni ORL• leziuni ale căilor de conducere• leziuni de lob temporal• stări confuzionale• deliruri toxice, infecţioase• depresii• schizofrenii• aura epileptică• parafreniiHalucinații complexe
• schizo – para = caracter bizar, neinteligibil, în discordanţă cu fondul afectiv• depresii = conţinut trist, ţipetele familiare, voci acuzatoare
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- VIZUALE (1) -
Trăite cu intens dramatism =
terifiante
Monocrome / Policrome
Cu 1 ochi / Cu 2 ochi
Câmp ½ anopsic /
Scotomul Morel
Macroscopice =
guliveriene
Microscopice = liliputane
Într-un singur plan /
În relief
În câmpul vizual normal / Extracampice
Distincte / Vagi
Singulare / Combinate
Statice / Dinamice
În accese / Permanente
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- VIZUALE (2) -
Halucinații vizuale:
•elementare•complexe•scenice
H. Vizuale apar la:
•1) normali •hipnagogice sau hipnapompice•mai mult cu ochii închişi•sunt elementare sau complexe•sunt de scurtă durată•2) în surmenaj •3) în neurastenie •4) în afecţ. oftalmologice•5) în afecţ. neurologice •6) în sindr. Ch. Bonnet
Au caracter particular:
•forme geometrice viu colorate•în infecţii•în stări toxice – alcool•schizo-paranoidă şi parafrenie
HALUCINAȚII EXTEROCEPTIVE- AUTOSCOPICE, OLFACTIVE, GUSTATIVE ȘI TACTILE -
Halucinaţiile autoscopice•”imagine dublă” = pacientul îşi vede părţi din corp proiectate în afara sa•unică / persistentă•ideală•urâţită / înfrumuseţată•groază / surprindere / detaşare
Halucinaţii olfactive şi gustative
•sunt mai puţin spectaculare, dar mai frecvente decât se presupune = 80% din halucinaţii•au caracter secundar •plăcute / neplăcute•apar în leziuni de lob temporal, rinencefal, uncus hipocampic•există în stări delirante cu conţinut persecutoriu şi în stări confuzionale onirice.
Halucinaţiile tactile
•impresia de atingere = arsură, înţepătură, curent electric, rece, fierbinte• continuu / discontinuu•epidermice / hipodermice
HALUCINAŢIILE INTEROCEPTIVE- VISCERALE -
● Halucinaţiile viscerale Senzaţia că:
există fiinţe în corp s-au schimbat organele, s-au perforat s-au atrofiat organele, au dispărut organismul s-a transformat în animal
Frecvent sunt localizate genital: - orgasm - violuri (directe, la distanţă)
Apar la femei tinere cu simptomatologie polimorfă isteriformă
sau în schizofrenie cu fenomene de automatism mental.
H. somatognozice – există patologia schemei corporale Ex. membrul fantomă
HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE- MOTORII SAU KINESTEZICE (1) -
- impresia de mişcare la întregul corp sau la anumite părţi -au caracter de exogenitatemulte sunt pseudohalucinaţii PSEUDOHALUCINAŢIILE = HALUCINAŢIILE PSIHICE - fără receptori - asociază idei delirante de influenţă automatism mental
Ex. voci speciale, vedenii stranii - nu se proiectează în afară, ci se petrec „în minte”, „în cap” - nu sunt percepute pe căi senzoriale obişnuite - pacienţii sunt convinşi de „realitatea” lor - spun că „vocile vin din afară”, sunt „făcute” sau
„provocate” de cineva = au caracter de exogenitate automatism = „impus din afară”
Ex. „aud vocea spiritelor în gând şi în suflet”
HALUCINAŢIILE PROPRIOCEPTIVE- MOTORII SAU KINESTEZICE (2) -
nu există estezie, nici proiecţie spaţială nu au obiectivitatea spaţiului, dar au obiectivitate psihică
se petrec în câmpul apercepţiei, nu în câmpul percepţiei exterioare
o creştere a reprezentării până la intensitatea perceptuală = autoreprezentare aperceptivă
apar spontan, incoercibil subiectul este convins că i se provoacă din afară
nu doar o senzaţie ci, şi o idee, un sentiment, o acţiune
Apercepţia = proces psihic = experienţa anterioară e utilizată în peceperea obiectelor prezente
HALUCINAȚII VS. PSEUDOHALUCINAȚII
Halucinaţiile
dezorganizare a aparatului psihic
- sincronă = dezorganizarea conştiinţei halucinaţii + delir
- diacronă = dezorganizarea personalizării delir idioverbal pe
fondul halucinator afectiv
PSEUDOHALUCINAŢII EXTEROCEPTIVE
• voci interioare• ecou• sonorizarea gândirii • în sindromul Kandinsky-Clerambault pacientul încearcă
să-şi explice transmiterea gândurilor prin: sugestie / telepatie / unde radio
Pseudohalucinaţiile auditive
• izolate• panoramice• plăcute• neplăcute• apar în spaţiul subiectiv „pacienţii văd cu ochii minţii”
(Kandinsky)
Pseudohalucinaţiile vizuale
•-nu trebuie descrise separat faţă de halucinațiilepropriu-zise
Pseudohalucinaţiile gustative
şi olfactive
•senzaţii penibile: curent electric, iradiere•provocate de la distanţă•multe sunt în sfera genitală: orgasm, viol de la distanţă
Pseudohalucinaţiile tactile
PSEUDOHALUCINAŢII INTEROCEPTIVE
● Pseudohalucinaţiile viscerale
- lipsa de libertate interioară
- convingerea că sunt posedaţi de animale, spirite ce au intrat
în diferite organe
-convingerea că acţionează după cum le cere acest „străin”
Ex. „spiritul preotului” ce umblă prin cap, coboară genital
-pacientul i se adresează ca şi cum ar fi real
PSEUDOHALUCINAŢII PROPRIOCEPTIVE
Pseudohalucinaţiile motorii sau kinestezice
-perceperea executării unor mişcări impuse
-de multe ori au caracter imaginar - pacientul are doar convingerea că le
execută, nu se produc în realitate
-automatism kinestezic – execută într-adevăr o
suită de mişcări impuse
Pseudohalucinaţii cu caracter de exogenitate: • h. motorii grafice• h. psihomotorii
verbale
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (1)
-frecvent halucinaţiile sunt plurisenzoriale sau transpuse de la un analizator la altul (primul stimul există) Ex.: în sindr. toxice şi infecţioase – domină cele vizuale, dar
mai există auditive şi tactile în schizofrenie domină cele auditive, dar mai există şi altele
-tulburările de schemă corporală sunt mai frecvente la pubertate şi adolescenţă
halucinaţii = stare psihotică (pacientul are o conduită specifică) h. elementare şi halucinozele au localizată leziunea în lobul
occipital h. complexe vizuale – în regiunea temporo-parieto-occipitală h. auditive – lobul temporal h. olfactive şi gustative - girusul hipocampic h. autoscopice – răspântia parieto-occipito-temporală anosognozia + perceperea miscării imaginare a ½ corp
paralizat – lobul parietal
HALUCINAȚIILE – CONLCUZII (2)
În dinamica halucinaţiilor există: - faza adaptativă: zile, săptămâni - ulterior: adaptare relativă, intră în comunicare cu
halucinaţiile (detaşat de realitate, suspicios, ostil, zâmbet bizar)
- mai târziu: disimulare
Metode de dezinhibiţie: se apasă globii oculari inj. de amital sodic + cofeină (Jagodke) să privească un punct fix sau în oglindă
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (1)
A. Modificări SNC - surditatea, cecitatea, ambliopia, hemianopsia, scotomul favorizează halucinaţiile
• excitarea cortexului temporal „déjà vu”• excitarea punctelor vecine h. auditivePenfield:
• excitarea cortexului temporal h. muzicale• excitarea loblui temporal impresia de straniu
sau familiar a spaţiuluiJaspers:
• inerţia excit. în sistemul I de semnalizare h. vizuale
• inerţia excit. în sistemul II de semnalizare h. auditive
Pavlov:
• imp. - faza de egalizare• - faza paradoxalăPopov:
• imp: talamusul reticulatJung:
• iritări subcorticaleHolst:
• - inhib. scoarţei în stare de veghe• - dezinhib. în somnEwarts:
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (2)
B. Experienţe cu substanţe psihedelice (psihodisleptice, psihomimetice, halucinogene)
- bufofenina = dimetil serotonina - LSD25 = dietilamida acidului lisergic - fenciclidina - psilocibina = hidroximetil triptamină - mescalina -Dezintegrează activitatea psihică
iluzii, halucinaţii, stări oniroide, depersonalizare cel mai frecvent modifică senzaţiile vizuale:
Iluziile halucinoide halucinoze h. panoramice, dinamice, policrome, oniroide imagini eidetice = claritate crescută a ceva perceput anterior colopsii = înfrumuseţarea obiectelor
Subiectiv: euforie Mai mult la tineri Serotonina e importantă: substanţele psihedelice cresc serotonina
NATURA PSIHICĂ ŞI FIZIOLOGICĂ A HALUCINAŢIILOR (3)
C. Deprivarea senzorială - scăderea stimulării - s-au întrerupt canalele normale de comunicare - izolarea senzorială este asemănătoare cu cea a bolnavului psihic
Ex: încăpere luminoasă, pat, mănuşi, ochelari de plastic, zgomotul aerului condiţionat h. asemănătoare cu cele din intoxicaţia cu mescalină
Puncte luminoase figuri geometrice simple complicaţii şiruri de bărbaţi galbeni cu gurile deschise procesiuni pe str. auzeau voci coruri impresie stereo descărcare el. pe piele
Caracteristicile halucinaţiilor prin deprivare senzorială - puţin influenţate prin voinţă - vivace, în mişcare - aspect nenatural şi straniu, ex: mişcare în sens invers - durata: 20 min 70 ore
Deprivarea de somn: - există o legătură între mecanismul halucinator şi mecanismul viselor - au apărut iluzii + halucinaţii - a crescut timpul de reacţie - undele bioelectrice din deprivare sunt asemănătoare celor din stările hipnagogice (aplatizarea ritmului alfa).