Cum arata independenta la 3 ani

Teacher in the Spotlight

Evenimentul de Craciun

Seminar Nutritie Constienta

Recomandarea Noastra

Psihologia pentru Parinti

O zi in clasa

Aria Extinsa a Activitatilor

Montessori Acasa

Jurnal de Scoala

Evenimente Viitoare

Perlele Copiilor

NR.2 NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2015

Pag. 1

Pag. 3

Pag. 4

Pag. 5

Pag. 5

Pag. 6

Pag. 8

Pag. 9

Pag. 11

Pag. 13

Pag. 18

Pag. 19

In luna Octombrie am fost invitata sa vorbesc despre pedagogia Montessori la o conferinta de doua zile despre pedagogii alternative la Oradea, unde s-au prezentat patru alternative. Am fost suprinsa sa vad un numar mare de participanti la atelierul meu de a 2-a zi, desi initial nu fusesera atat de multi inscrisi. Atelierul era focalizat pe varsta 0-3 ani si apoi am inteles ca toti erau curiosi sa inteleaga cam ce poti face cu un copil de sub 3 ani pentru ca nici o alta pedagogie nu are curriculum pentru 0-3 ani.

Dezvoltarea fiintei umane este dese-ori dificil de studiat. In comparatie cu viata plantelor si a animalelor unde speciile se dezvolta aproape independent de la nastere, fiintele umane se nasc fara aceast tip de in-dependenta si au nevoie de multa grija si atentie constanta. Aceasta dependenta stransa creeaza o legatura puternica intre copil si persoana care il ingrijeste in mod special. Aceasta expunere emotionala

constituie baza tuturor viitoarelor relatii

si interactiuni ale celui mic. Dar din mo-mentul in care apare diversificarea si apar posibilitati mai multe de miscare si actiune in mediu, este clar ca cel mic are optiuni mai multe si poate alege.

PROGRAM PARASCOLAR

Parascolar EME1

Parascolar EME2

Parascolar Scoala

Pe masura ce lumea lui se extinde, nu doar cu noi posibilitati de a-si alege persoanele favorite, dar si in alte aspecte ale vietii sale, parintii ajung in urmatorul punct aparent blocant. Fara sa devina constienti de noua stare de fapt sau fara sa se adapteze la noul tip de independenta castigat de copil, multi parinti devin frustrati de ceea ce copilul are acum (mai nou) si anume, o vointa puternica.

Continuare la pagina 2...

PAGINA 2

Dar exact acesta este punctul in care un parinte incepe sa aiba succes, si anume cand face un pas inapoi si incepe sa isi observe cu adevarat copilul: ”ce vrea el de fapt?” sau “ce anume din mediu il im-piedica in indeplinirea unei nevoi naturale a sa?” sau si mai bine “cum as putea, cu pasi mici, sa-l ajut sa gaseasca ce are nevoie in mediul lui?” Acest tip de ob-servare este specific profesorului Montessori. In cu-vinte simple: observam atent copilul, din nou si din nou, pentru a face de fiecare data mai bine pentru el. Copiii vin pe lume echipati cu tot ceea ce le trebuie pentru a-si construi propria viata. Ei vin pe lume cu toate celulele creierului necesare pentru a achizitiona cunostinte si a dezvolta abilitati de supra-vietuire; realizeaza aceste conexiuni prin interactiunea cu mediul care le este pus la dispozitie. Deoarece creierul este si un bun administrator la un moment dat in dezvoltarea copilului celulele creierului ne-folosite incep sa dispara facand loc pentru conexiuni neuronale mai puternice pentru abilitatile deprinse pana atunci despre supravietuire si adaptare. Initial, cand copilul capata abilitati motrice suficiente si este expus din ce in ce mai mult experientelor din mediu, el este foarte curios si cauta interactiunea cu mediul. Maria Montessori numea aceste perioade de dorinta intensa si curiozitate “perioade sensibile”. Daca nu sunt observate si raman nestimulate copilul incepe sa nu mai fie interesat in acea caracteristica a mediului si continua poate cu altele noi sau ramane la ceea ce cu-noaste deja. Acest scenariu este cel mai adesea observat atunci cand privim cum copilul invata sa manance. Acum vedem cum copilul foarte mic doreste sa isi tina lingura singur si adesea ia singur tacamul de la adultul care ii serveste mancarea incercand sa-si ia hrana din bol si sa o duca la gura. Dar pentru ca motricitatea lui fina nu e rafinata, aceasta rafinare venind prin exerci-tiu, la inceput copilul foarte mic nu prea reuseste si se murdareste mult. Si cum parintii si bunicii isi doresc ca cei mici sa manance si sa se si sature (ca sa nu le fie foame sau sa nu isi intrerupa somnul) multi dintre adulti in acest punct decid ca este mult mai importan-ta hrana care ajunge in stomacul copilului decat sa astepte dupa el sa se ajute singur. Este intr-adevar un mod eficient de a-i da portia de mancare dar nu

rezolva problema copilului. Pe termen mediu si lung copilul isi pierde interesul in a se hrani singur (unii copii isi pot pierde si interesul pentru hrana) si ajung sa experimenteze alte forme de independenta cum ar fi: aruncatul hranei pe jos, sau scapatul lingurii, etc. Daca cel mic este condus sa inteleaga ca el nu este in stare sa indeplineasca o sarcina singur, el abandoneaza incercarea si cauta alt mod de a-si exprima independenta.

Cu toate ca cere rabdare, copilul beneficiaza cand parintii realizeaza ca este absolut necesar pentru buna lui dezvoltare, ca cel mic sa aiba aproape orice tip de experienta adecvata varstei si care face parte din mediul lui. Cand i se ofera un mediu usor de in-teles, accesibil si sigur, un copil dovedeste ca poate realiza foarte multe de unul singur sau cu ghidaj foarte putin de la adulti. Aceasta nu exclude supravegherea continua a adultului. Insa supravegherea nu inseamna si interventie nenecesara in actiunile celui mic. Cand ii ajutam cu cele necesare sa aiba parte de un proces de invatare plin cu succese conforme varstei, de fapt ii oferim copilului oportunitati de a-si construi legaturi neuronale foarte puternice necesare

supravietuirii si adaptarii la viata. Atunci cand un copil are dificultati in a se imbraca sau dezbraca, de fapt isi ordoneaza mintea pentru a asimila informatie mai avansata. Pe masura ce observa si pe altii in jurul lor cum devin independenti, sunt doritori sa experi-menteze si ei ceea ce vad. Exact in aceste momente de incercare si eroare, copilul ni se dezvaluie. Pe masura ce le aratam cum sa faca ceva si le dam si suportul necesar pentru a avea succes cu sarcina lor (fara a face in locul lor) si mai ales daca le ingaduim sa se con-frunte si cu un oarecare grad de dificultate, copiii vor realiza ca aceasta lume este aici pentru ei pentru a fi experimentata pe deplin.

Cristina Preda, Fondator EME

PAGINA 3

Ce te-a inspirat sa devii educatoare? Te-a inspirat vreun profesor? Eu am copilarit intr-un oras mic unde oamenii sunt simpli, uniti si sin-

ceri, cu valori umane deosebite. Am indragit mai multi dascali. Mi-o

aduc aminte cu mare drag pe prima mea educatoare, apoi pe domnul

invatator pentru care am un respect deosebit si multi alti profesori care

mi-au insuflat dragostea si devotamentul pentru ceea ce faceau. Meseria de edu-

catoare, pe care o consider o minune, nu ti-o poti alege decat daca iubesti copiii si

ai o atitudine pozitiva fata de ei. Prima experienta pe care am avut-o in lucrul cu

copiii a fost in cadrul unei organizatii nonguvernamentale, unde am venit in spri-

jinul copiilor prin implicarea mea in diferite actiuni, sustinand in scoli generale si

licee ore de “educatie pentru sanatate”. Acesta a fost momentul care mi-a confir-

mat dorinta de a continua activitatea in domeniul educatiei.

De ce iubesti sa lucrezi in educatie? “Alege o munca ce iti place si nu va mai trebui sa muncesti nicio zi din viata ta”, spunea Confucius. Mese-

ria pe care mi-am ales-o vine din pasiune, nu este munca, imi aduce multe oportunitati si satisfactii la nivel per-

sonal. Cred ca educatia este cea mai valoroasa comoara pe care o poate avea un om, este foarte importanta pentru

viitorul omenirii si trebuie sa fie o prioritate in viata fiecarui copil. Responsabilitatea mea este sa contribui si eu

la toate aceste aspecte ce tin de dezvoltarea, formarea si pregatirea copiilor pentru viata si asta imi provoaca o

mare multumire interioara. Este minunat sa-i vezi cum evolueaza!

Cum ai intrat in lumea Montessori? Primele carti citite ale Mariei Montessori mi-au deschis dorinta de cunoastere a ceea ce inseamna aceasta

metoda de predare. In anul 2012 am avut sansa de a ma alatura echipei educationale din cadrul “Echilibria Mon-

tessori Education”. La inceput am fost asistent educator pentru grupa de varsta 3-6 ani. Un an mai tarziu, am

absolvit la Zurich, Elvetia cursul pentru Educator Montessori nivel 0-3 ani, iar de aproape 3 ani de zile lucrez cu

cei mai mici dintre pitici. Odata ce am intrat in aceasta lume, aici doresc sa raman pentru ca este o altfel de lume:

inocenta, naturala, blanda, calda, sincera si iubitoare.

Ce te-au invatat copiii? Intre mine si copii exista un schimb de experiente si lectii de

viata din care invatam toti. Ei sunt cei mai buni critici ai mei. M-

au invatat ca pentru ei nu conteaza ziua de maine, ei traiesc acum

si aici, ma surprind mereu prin sinceritatea cu care vad lucrurile si

modul direct de a-si exprima sentimentele. Copiii m-au invatat ce

inseamna sa ai cu adevarat rabdare, ei sunt sursa mea de iubire si

simplitate. Andra Cimpean, Educator Montessori 0-3

Cristina Preda, Fondator EME

PAGINA 4

EVENIMENTUL DE CRACIUN

Copiii au intampinat sarbatoarea Craciunului cu mult entuziasm, au pregatit poezioare, colinde si cantece vesele de iarna si au creat o multitudine de ornamente de Craciun, alaturi de parinti. Cei mici au impodobit bradul si au participat la un atelier inedit de impletit parul. Copiii de gradinita au organizat o tombola pentru parintii lor si au pregatit cu multa nerabdare darurile pentru Secret Santa, fiecare copil daruind cate o carte altui coleg. Scolarii au or-ganizat un Targ de Craciun pentru parinti cu podoabe de brad, felicitari si decoratiuni lucrate de ei cu multa migala. Impreuna am incheiat acest an intr-o atmosfera relaxanta si plina de bucurie.

PAGINA 5

Seminarul pentru Nutritie Con-stienta sustinut de Cristina Preda a descris un pic din tainele bucatariei si stilului de viata au-tentic pierdut de ceva vreme in civilizatia moderna. Astfel am invatat cum reconectarea cu natura ne poate duce catre echilibrul in care ne-am nascut. De asemenea, am vazut cat de important este ca noi sa fim un exemplu corect pentru copiii nostri in ceea ce priveste stitul de viata.

RECOMANDAREA NOASTRA

“Dupa mai bine de un secol de existenta ca metoda, abordarea Mariei Montessori continua sa convinga prin prospetimea continua a descoperirii copilului, prin franchetea mesajului, dar mai ales prin intelegerea profunda a fiintei umane si prin sensibilitatea aparte fata de copil - acest univers prea putin explorat, adesea cu greu de patruns cu mintea adultului. Ca medic, ca pedagog si ca om de stiinta, Maria Montessori a avut curajul sa treaca peste prejudecatile personale si ale vremii despre copil si apoi a avut privilegiul sa il vada asa cum este: in mod natural linistit, preocupat, vivace, responsabil.

Adultul in relatia cu copilul - aceasta este tema cartii pe care o avem in fata. Ma-ria Montessori aduce in discutie in mod direct tendinta adultului de a actiona de pe pozitia celui mai puternic, de a se substitui vointei si activitatii copilului. Nu din rea vointa, ci, de cele mai multe ori, dintr-o disponibilitate insuficient cugetata sau dintr-o grija iubitoare, dar fara intelegere, care ia copilului greutatea efortului, dar si bucuria imensa de a construi singur edificiul propriei vieti. Eforturile copilului sunt o expresie instinctiva a vietii care sacrifica de regula confortul pentru a obtine cresterea interioara.”

SEMINAR NUTRITIE CONSTIENTA

Fragment din prefata cartii, Mariana Ulita - membru fondator ADEMR

AICI

puteti comanda cartea

Copilul in Familie

PSIHOLOGIA PENTRU PARINTI

PAGINA 6

Preocuparea noastra legata de moarte, ca si modul in care tratam moartea, sunt fenomene profunde, dificil de definit sau inteles. Scopul acestui articol este de a investiga lupta copilului cu conditia de muritor, recunoasterea celui mic a mortii, a fricilor si dezvoltarilor ulterioare ce au loc in umbra angoasei de moarte.

Copiii sunt profund preocupati de la o varsta mai frageda decat se crede de moarte. Ei parcurg o serie de pasi in constientizarea mortii si in ceea ce priveste strategiile, in principiu bazate pe negare, pe care ei le utilizeaza in lupta cu frica de moarte.

Intrebarile clare si directe pe care copiii ni le pun ne pot taia rasuflarea. Ei intreaba fara retineri “Cand o sa mori?” , “Ce varsta ai?” , “La ce varsta mor oamenii?”. Tot ei spun ca vor sa traiasca cel mai mult, sa ajunga la o mie de ani. In unele cazuri aceste intrebari sunt declansate de un deces al unui bunic, al unui animal, poate al unei flori sau frunze, iar in alte cazuri sunt doar rezultatul unor preocupari interne la care se gandesc de mai mult timp. Gandurile si temerile copiilor cu privire la moarte, precum si metodele pentru a face fata fricii sunt specifice anumitor stadii ale dezvolatarii.

Prima constientizare a mortii are legatura cu capacitatea copilului de a folosi limbajul. Copilul are parte de multa confuzie atunci cand incearca sa inteleaga ce are viata si ce este lipsit de viata. Mai mult de o treime dintre copiii cu varste cuprinse intre sapte si opt ani cred ca raurile sau obiectele din casa sunt vii, in timp ce nu constientizeaza ca pomii au viata. Confuzia este alimentata cu siguranta de informatii eronate culese din mediu ce il induc in eroare. Copiii de la scoala noastra mi-au spus ca a fi mort inseamna sa stai multe milioane de ani intr-un mormant dupa care te transformi in schelet si mergi la magazin. Tot ei mi-au spus ca luna, soarele si norii au viata. Explicatiile au fost ca astrii au viata deoarece stralucesc ziua si noaptea, iar norii sunt vii pentru ca ofera viata Pamantului. Probabil sunt tinuti in confuzie din cauza exprimarii noastre (norii alearga pe cer, razele soarelui intra pe fereastra).

In mod clar subiectul mortii contribuie la dezvoltarea conceptului matur al cauzalitatii. In gandirea unui copil fiecarei cauze si se ataseaza cate un motiv. Atunci cand afla despre moarte, sistemul sau de gandire suporta un soc: oamenii si animalele mor, iar mortile lor nu pot fi explicate de un motiv. Pe parcurs vor intelege ca moartea trebuie sa fie o lege a naturii. Desi nu este inca clar modul in care se raporteaza la moarte, copilul se gandeste la ea, se teme de ea, e curios, inregistreaza perceptiile legate de moarte care ii vor ramane in minte pentru restul vietii si construieste mecanisme de aparare bazate pe magie impotriva mortii. Totusi, odata ce cunoaste conceptul de moarte, el nu va ramane vesnic asa. La sapte ani, copiii sunt mai inclinati sa accepte ca moartea e definitiva si ireversibila decat cei de unsprezeze sau doisprezece ani.

Adultii din preajma copiilor tind uneori sa ignore caracterul neplacut al subiectului, considerand ca pe copii nu ii poate afecta ceea ce nu stiu. Insa ceea ce copiii nu stiu, inventeaza.

Cum e mai bine sa ne educam copiii cu privire la moarte? Cum sa le vorbim copiilor despre moarte?

Continuare la pagina 7...

Conceptul de moarte la copii

PAGINA 7

La fel ca in cazul oricarei achizitii pe care dorim sa o faca copiii nostri, puterea cea mai mare o avem prin exemplul personal. In unele culturi, copiii participa la ritualurile care se fac persoanelor moarte si chiar le sunt delegate roluri. In aceste cazuri, aceasta experienta nu este catastrofala pentru copil intrucat parintii nu manifesta o angoasa foarte puternica si se raporteaza ca la o parte din fluxul natural al vietii. In cultura noastra, daca parintele are o angoasa puternica referitoare la acest subiect ii va transmite copilului ca exista motiv pentru care trebuie sa le fie frica. Astfel, pe cei mici ii va ajuta sa le prezentam realitatea intr-o maniera cat mai fireasca folosind exemple usor de inteles pentru ei precum cele din natura si in care nu sunt implicati emotional (ciclul de viata al unei plante).

Indiferent de varsta copilului, il putem ajuta mai mult cu cat explicatiile sunt mai concrete, clare si pe intelesul lui. Chiar si cei mai mari apreciaza cand le vorbim asa, cu atat mai mult daca discutia poate avea loc inaintea unei pierderi in familie. De asemenea, putem veni in sprijinul celor mici citindu-le o poveste terapeutica despre moarte si pierderi sau chiar facand o vizita la un cimitir, acompaniata de o pregatire prealabila. Ei sunt mai interesati de aspectul practic al mortii si sa inteleaga ce se intampla si de ce. Ii ajutam mai mult daca le explicam ce se intampla practic cu corpul uman, care sunt diferentele fizice intre un om viu si unul mort

Copiii cu varste sub sase ani inca mai considera ca moartea este reversibila. Considera ca mortii simt dar nu simt, cresc dar cumva raman la aceeasi varsta. Un copil poate ingropa un caine de companie si isi poate ruga tatal sa-i lase mancare pe mormant, deoarece i se poate face foame. In ochii copilului moartea poate parea temporara sau poate fi asociata cu un somn prelungit. Aceasta legatura pe care ei o gasesc se datoreaza faptului ca aceasta este experienta cea mai apropiata de inconstienta si singurul indiciu pe care il au pentru ceea ce inseamna sa fii mort. De aceea tulburarile de somn au de cele mai multe ori, atat in cazul copiilor cat si al adultilor legatura cu teama de moarte.

Rezumand, putem afirma cu convingere ca moartea este descoperita la o varsta frageda, ca se gandesc ca acest lucru li se va intampla si lor si asta le aduce o angoasa foarte puternica. In apararea fata de aceasta, el creaza mituri ale nemuririi si va crede in existenta unor forte externe personale care il vor salva de soarta pe care o au doar ceilalti. Majoritatea parintilor recurge la o modalitate progresiva de educare cu privire la acest aspect. Cand sunt mici, copiii sunt protejati de moarte si in mod intentionat pacaliti si dezinformati. Mai tarziu, cand parintii considera ca cel mic este mai pregatit, se creste doza realitatii, si doar unii dintre parinti au curajul sa-si asume o pozitie in care sa-i invete pe copii sa accepte realitatea. Este cu adevarat important ca un copil sa dobandeasca opinii “adulte” despre sfarsit, intrucat adultii se intorc cu tenacitate la opiniile copilariei. Ca si in copilarie, sarcina fiecaruia dintre noi este de a fi capabili de un raspuns.

Pentru a prezenta acest aspect intr-un mod cat mai real si adaptat varstei lor: Aratati-va disponibilitatea si raspundeti tuturor intrebarilor lor fara a

incerca sa-i amagiti; Confirmati-le frica si incercati sa-i asigurati de prezenta si sprijinul

dumneavoastra; Pregatiti copilul in prealabil in cazul in care stiti ca urmeaza o pierdere; Oferiti-i posibilitatea de a exprima simbolic aceasta temere (desen,

poveste, modelaj); Acceptati, oferiti timp si un model cat puteti de bun in gestionarea acestei

frici.

Articol scris de Popa Denisa, Psihoterapeut Gestalt

Imaginati-va o clasa plina de copii cu varste cuprinse intre 1,5 luni si 3 ani, fiecare facand alt-ceva. Unii intra in clasa si se indreapta direct catre dulapul cu farfurii pentru a servi micul dejun, altii merg la materiale si lucreaza in liniste. Daca va apropiati, se aude o zumzaiala placuta, provocata de acesti micuti. Nu este haos. La o privire mai atenta, observam ca este de fapt miscarea inteli-genta a fiecarui copil in parte. Copiii aleg intre numeroasele activitati de viata practica, materiale pentru dezvoltarea si rafinarea coordonarii ochi-mana, limbaj si arta. Realizeaza activitati cu scop care le ofera experiente senzoriale, le dezvolta abilitatile motricitatii grosiere si fine, le ofera posibilitatea de a repeta si de a se concentra si nu in ultimul rand le dezvolta independenta, stima de sine si increderea in sine. Vrem ca fiecare copil sa ajunga la atitudi-nea "pot sa fac" si astfel sa isi dezvolte poten-tialul enorm pe care il are. Este minunat de privit cum un copil asa mic se ridica de la masa, isi duce farfuria, paharul, servetul de masa, apoi revine si isi aseaza scaunul si toate acestea fara ca adultul sa ii spuna. Evident, copilasilor intai le sunt prezen-tate toate aceste lucruri apoi prin repetarea zilnica a acestor actiuni devine natural sa le faca fara ca cineva sa le aminteasca. O clasa Montessori este un mediu constru-it special pentru copii si devine al lor prin grija pe care o au pentru el. Daca varsa apa pe jos, stiu de unde sa ia mopul si cum sa stearga, ingrijesc plantele, aseaza si strang masa, curata si duc mate-rialele la locul lor. Se simt in siguranta in acest mediu si au grija de el cu placere. In timpul dedicat activitatilor la clasa, in zona de viata practica, cativa copii lucreaza cu ma-terialele pentru prepararea hranei, un baietel spala masa energic iar langa el, o fetita spala carpe. Ba-ietelul, foarte concentrat continua sa adauge sa-

pun pana cand masa are o cantitate considerabila de spuma. La spatele lui, fetita care stia cum se lucreaza cu materialul, a terminat si incearca sa rastoarne apa din vas, in galeata, dar jumatate din apa curge pe langa galeata. O fetita mai mica vine langa cei care isi pregateau o gustare si spune de mai multe ori ca vrea si ea banana. Educatoarea era langa ei. Pe cine sa ajute primul? Observa, asteapta. Baietelul care spala masa, merge sa spele buretele la chiuveta ca sa scape de spuma. Fetita care a varsat apa pe jos, fara sa se uite la adult, merge sa rastoarne apa in chiuveta, aseaza galeata pe raft apoi sterge bine cu mopul. Duce mopul la loc si revine la material sa stearga picaturile de apa de pe raft. La finalizarea activitatii, se departeaza multumita si merge catre biblioteca. Fetita care voia banana, primeste o bucatica de la cea care lucra cu materialul pentru taiat banana. Va imagi-nati cum educatoarea s-a abtinut din greu sa nu intervina in nici un fel? Copiii s-au descurcat mi-nunat. Zilnic avem parte de astfel de momente in care suntem placut surprinse de actiunile copiilor, de cooperarea acestora si de modul in care inde-pendenta functionala este dezvoltata.

PAGINA 8

Cu drag, Cristina Pirau

O ZI IN CLASA

O zi la Grupa Soare

In urmatoarele Newslettere Echilibria vor urma noi povestiri pentru celelalte clase din scoala si gradinita noastra.

PAGINA 9

Muzica si influentele ei

ARIA EXTINSA A ACTIVITATILOR DIN CLASA

Continuare la pagina 10...

Muzica influenteaza foarte multe lucruri dife-rite pe care le facem, diferite aspecte din viata cum ar fi limbajul, miscarea, rolurile sociale.

Limbajul

Anterior achizitiei limbajului, copilul este ca-pabil sa foloseasca diferite tonalitati, diferite timbre si tipare ritmice pentru a comunica. Cu cat expunerea la un vocabular complex este mai mare, cu atat mai benefic este pentru copil. Chiar dinainte de a putea construi fraze complexe, copiii le pot canta in cantece, ceea ce inseamna ca ii ajuta sa invete sa lege cuvintele intre ele. Fonemul este cea mai mica unitate a sunetului dintr-o limba, iar pentru ca cei mici sa fie alfabetizati trebuie sa poata auzi si identifica sunetele proprii limbii lor. Acestea pot fi asemuite cu tonurile, jumatatile de ton, patrimile de ton, etc. A pregati urechea din punct de vedere muzical inseamna a o pregati si pentru limbaj.

Pentru a citi, avem nevoie de constientizare fonetica, vocabular si constientizarea semnelor tiparite. Dintre acestea, primele doua sunt sporite si dezvoltate prin muzica. Putem spune ca muzica merge mana in mana cu limbajul, fie ca este vorba despre cel oral sau scris.

Miscarea

Pentru unii copii prima miscare organizata vine prin intermediul cantecelor. Daca ne gandim de asemenea la schema corporala, toate miscarile de sarit, miscarile mainii, de identificare ale partilor corpului etc. ajuta la construirea unei scheme corporale mai puternice. De multe ori, cantecele pentru copii contin foarte multa repetitie, iar repetitia este un aspect foarte important in Montessori. Le da copiilor ocazia sa realizeze cum stau lucrurile, sa le urmareasca, sa le inteleaga si sa le poata face. Ei proceseaza mai lent decat noi, astfel incat au nevoie de repetitie. Dupa ce copilul reuseste sa faca aceste miscari, ajunge sa aiba o mai buna stima de sine si isi intareste increderea in sine. De asemenea, dansul si miscarea furnizeaza un anumit grad de exerci-tiu fizic, necesar pentru o dezvoltare armonioasa.

Rolurile sociale

Muzica ajuta la dezvoltarea rolurilor sociale. Este mai mult decat pozitiva, se observa in situ-atiile culturale. Nu este nevoie sa stii limba unei natii africane pentru a te bucura de un concert de tobe, de exemplu. Daca avem un vizitator dintr-o alta tara, il putem invita la un concert, sau la un spectacol de balet. Impartasirea muzicii cu alti oameni creeaza legaturi sociale. Putem invata multe despre alte culturi prin muzica (cum este de exemplu tango-ul argentinian pentru Ar-gentina, sau muzica mexicana, sau muzica japoneza - cantecele pentru copii sunt foarte diferite de ale noastre). Prin muzica putem invata cate putin despre alti oameni si alte culturi.

PAGINA 10

Anna Maria Maccheroni, prietena cu Maria Montessori, a fost cea care s-a ocupat de muzica din Casa dei Bambini si a facut mai multe recomandari in acea perioada:

In orice scoala, dar mai ales in cresa si gradinita, muzica sa nu fie doar o lectie sau o materie, ci trebuie sa fie o parte normala din viata copilului – si in clasa, putem canta oricand, chiar si cand taiem bananele pentru a pregati gustarea sau atunci cand citim o carte.

Muzica sa fie o parte normala a zilei si a clasei, deoarece pentru copii este ca si cum ar invata o limba magica.

Putem incepe ziua cu un cantec, o rugaciune, un imn. Deoarece dimineata pot fi copii care lucreaza deja pe care nu vrem sa ii deranjam, putem alege alte momente ale zilei: inainte de gustare, pranz, inainte de a strange materialele la plecare, putem canta un cantec de ramas bun la plecare (copiilor le place, se simt bine si in siguranta, se simt respectati). Putem avea un cantec simplu de dimineata: “Buna dimineata, Bine ai venit, Ne bucuram ca esti aici.”, “Hello Maria, have a happy day!”

Putem avea un ceas cu un sunet muzical foarte frumos. Poate fi un ceas care la fiecare ora fixa canta o melodie.

Daca folosim un clopotel pentru a anunta mersul afara, pranzul, etc, in loc de voce, putem folosi clopotei care sa sune diferit pentru diferitele activitati.

Sa le punem copiilor piese muzicale clasice (Mozart, Beethoven, etc), sa nu ne limitam doar la can-tecele pentru copii. Insa, sa nu punem toata opera, doar bucati mici interesante. Cand facem acest lucru, sa punem aceeasi melodie zilnic timp de 1-2 saptamani, nu doar o data. Sa le spunem de fiecare data cine a scris piesa, chiar daca ni se pare ca nu absorb aceasta informatie, ei o fac si este utila.

Daca noi cantam, sa ne asiguram ca repetam piesa de mai multe ori cu aceasta atitudine, zambind cu entuziasm.

Sa lasam copiii sa mearga, sa sara, sa se miste pe muzica.

Sa facem lectii de dans pentru copii. – Aceasta recomandare este pentru cei mai mari, la varsta noastra copiii vor doar sa sara, sa se miste pe muzica, nu au nevoie de lectii de dans.

Sa invitam oameni care sa vina si sa le cante copiilor cu cate un instrument. Daca este posi-bil, sa ii lasam sa atinga aceste instrumente musicale pentru a simti vibratiile produse de sunete.

Activitati de Arta si Muzica Gr. Terra EME1

(click AICI)

Activitati de Arta si Muzica Gr. Terra EME2

(click AICI)

PAGINA 11

Undeva intre varsta de 6 luni si 1 an majoritatea copiilor incepe sa isi apuce cate o mana sau un picior atunci cand sunt imbracati de catre adult. Pe la 1,5 ani multi dintre ei vor sa poarte lenjerie la fel ca fratii sau colegii mai mari. Unii vor arata mare interes pentru a incerca sa se imbrace sau sa se dezbrace, in timp ce altii sunt foarte incantati sa incerce hainele mai mari ale parintilor. Acestea sunt semne ca cel mic este pregatit sa se imbrace singur.

Cand copilul incepe sa arate interes pentru imbracat, are nevoie de timp pentru a proba haine, fara graba de a fi gata pentru plecare, e recomandata joaca prin probarea articolelor simple de imbracaminte cum ar fi caciuli, esarfe, papucei. Un astfel de joc se poate desfasura astfel: parintii stau asezati pe podea impreuna cu copilul si fiecare isi imbraca pantalonii, sosetele si tricoul. Ii aratam ce sa faca prin miscari lente, despartind fiecare actiune in pasi simpli pe care copilul sa-i urmeze. Copilul are nevoie sa-i fie acordat acest timp pentru a incerca pana reusese. Il ajutam doar cat este nevoie sa depaseasca dificultatea pe care o intampina, apoi il lasam sa continue singur. Hainele sale trebuie sa fie la indemana, asezate pe rafturi si cosuri la inaltimea sa, agatate in cuier sau puse pe umeras, in asa fel incat sa-i fie usor sa ajunga la ele sau sa le puna la loc. Tot ce e necesar pentru imbracat trebuie sa-i fie accesibil.

Cu cat copilul inainteaza in varsta si este mai independent cu atat este mai bine sa fie lasat sa faca alegeri. Trebuie sa aiba la indemana doua seturi de haine din care el sa aleaga dimineata. Iar la sfarsitul zilei il putem intreba cu ce si-ar dori sa se imbrace a doua zi. Este foarte important sa aiba haine comode si usor de imbracat.

Mai jos sunt cateva sugestii:

Numar limitat de haine pentru a le face alegerile mai usoare

Hainele sa fie la indemana copilului.

La indemana numai hainele de sezon si hainele potrivite de zi cu zi. Hainele pentru ocazii speciale sa fie intr-o alta parte a dulapului pana cand va fi suficient de mare pentru a intelege diferenta.

La vedere sa fie numai hainele care au marimea potrivita.

Sa aiba un scaunel potrivit inaltimii lui pentru a se aseza atunci cand se imbraca.

Hainele sa fie usor de imbracat si dezbracat: pantalonii cu elastic in talie, incaltarile cu velcro sau siret elastic.

MONTESSORI ACASA

ARTA DE A SE IMBRACA SINGUR

Continuare la pagina 12...

Copiii au nevoie sa le aratam rabdare atunci cand incearca sa se imbrace singuri. Intr-adevar, dureaza mult mai putin sa ii imbracam pe cei mici decat sa ii lasam sa se imbrace singuri. Sunt insa diverse ocazii in care sa incepem imbracatul mai devreme astfel incat sa fie timp pentru aratat, incercat si exersat. Iar atunci cand este timpul prea scurt, ii explicam copilului ca azi il vom ajuta noi pentru ca trebuie sa ajungem undeva in timp scurt.

Imbracarea hainei

Atunci cand cel mic trebuie sa imbrace haina poate simti acest lucru ca pe ceva foarte straniu. Cateodata chiar si adultii intampina dificultati in a nimeri maneca lasata sa atarne undeva acolo in spate. La fel este si pentru un copil, chiar mai dificil. Tehnica prezentata mai jos poate fi o metoda usoara de a-si pune haina cu un minim de ajutor din partea adultului.

1. Copilul pune haina jos, tinand cu mainile de guler si asezand haina cu interiorul in sus. 2. Introduce mainile in maneci si ridica haina deasupra capului. Manecile vor aluneca pe brate. 3. Haina aluneca spre spate si copilul va trage partea din fata aranjand-o.

Cand copilul va stapani aceasta tehnica se va simti independent si va avea un sentiment de reusi-ta, putand exersa oricat de mult doreste.

Legatul sireturilor

Legatul sireturilor nu este un lucru usor pentru copii, asta pentru ca au nevoie de abilitati motorii fine, de multa rabdare si practica. Copiii sunt obisnuiti cu pantofi cu scai sau cu fermoar, iar atunci cand e nevoie de legat sireturi, adultul il ajuta.

Aici este exemplificata o metoda simpla ce ii poate ajuta pe copii sa isi lege singuri sireturile.

PAGINA 12

PAGINA 13

DIN TEORIA MONTESSORI

JURNAL DE SCOALA

Educatia pentru pace

Educatia pentru pace se refera la modul specific si holistic in care privim dezvoltarea abili-tatilor emotionale, sociale si intelectuale ale copilului, precum setea de cunoastere, atasamentul fata de adevar, respectul fata de proprietatea celorlalti, echilibrul dintre libertatea personala si responsabili-tatea fata de sine si de comunitate sau respectarea regulilor unui joc. Educatia pentru pace reprezinta scopul esential al educatiei Montessori, spre care intreaga natura umana, sanatoasa si autentica este atrasa din interior si spre care este indreptata orice forma de dezvoltare umana innascuta, oferind fi-intei umane cea mai profunda satisfactie. Asa cum a zis Daniel Goleman, inteligenta emotionala este mult mai valoroasa decat IQ-ul.

Acordarea recunoasterii in loc de laude reprezinta o practica importanta care respecta si protejeaza stima de sine a copiilor si atasamentul fata de adevar al acestora. In locul laudelor traditio-nale, incercam sa oferim recunoastere descriptiva si incurajari. Copiii sunt determinati sa se autoeva-lueze conform abilitatilor lor proprii si cu scopul de a progresa in dezvoltarea performantelor lor. Adultii doresc sa indrume copiii spre a-si recunoaste propriile lor sentimente de succes, sa tinda catre binele personal si sa-si stabileasca singuri standarde inalte, in loc sa caute doar sa multumeasca adultii.

Ritmul individual si progresul in dezvoltarea caracterului se refera la recunoasterea si respectul nostru fata de progresul unic al fiecarui copil pe drumul catre adevar, onestitate, empatie, compasiune, bune maniere si actiune pentru binele social, economic si spiritual, cel al planetei, al fami-liei umane si al comunitatii din imediata apropiere. Toate acestea se afla in opozitie cu programele tradi-tionale de dezvoltare a caracterului care solicita respectarea unui cod extern de comportament. Se afla de asemenea, in opozitie si cu notiunea idealizata de „copil Montessori” ca fiinta perfecta, care nu este nevoita niciodata sa se confrunte cu chestiuni de etica si putere, cu impulsuri agresive sau neplacute, cu metode de infruntare nemanierate sau alte experiente necesare devenirii unei fiinte umane complete.

Descrierile comportamentului copiilor, facute cu acuratete si respect, se refera la modul in care incercam sa spriji-nim drumul unic al fiecaruia catre valorile sociale, folosind un limbaj precis si respectuos cand discutam cu acestia sau despre compor-tamentul propriu sau al altor persoane. Incer-cam sa folosim expresii precum „respectarea

Continuare la pagina 14...

PAGINA 14

adevarului”, „respectarea regulilor jocului”, „respectarea drepturilor si sentimentelor celorlalti”, sau a „proprietatii altora”, in loc sa folosim verbe agresive precum a minti, a trisa, a umili sau a fura.

Medierea intre colegi reprezinta procesul dinamic prin care copiii isi dezvolta abilitatile de solutionare a problemelor aparute intre ei, sub indrumarea si cu ajutorul adultului, probleme reprezen-tand aspecte interpersonale, specifice, intense sau generale si frecvente, cu forme de solutionare care sa respecte principiile Montessori impreuna cu valorile si cultura scolii noastre.

Prin inlaturarea conceptelor de „agresori si victime”, noi ajutam copiii sa dobandeasca abilitati de mediere in problemele cu colegii si astfel, sa-i ajutam sa evite sa adopte aceste roluri de au-toaparare. Ii ajutam sa-si canalizeze si sa-si transforme furia in energie pentru transformarile productive ale relatiilor si pentru redresarea nedreptatilor. Scopul nostru este acela de a apela la schimbari si la re-conciliere, in locul pedepselor.

ORIENTARE PENTRU PARINTI

La Biologie, am avansat in studiul nostru pentru a descoperi mai multe despre Rolul frun-zelor, al tulpinilor si al radacinilor. Prin urmare, am desfasurat mai multe experimente in urma carora am tras diferite concluzii. Tot in cadrul acestei arii, am avut parte de o experienta pe care o vom tine minte: am facut disectia unui peste si am aflat astfel care sunt organele interne ale acestuia.

La Geografie, am inceput 2 capitole noi: Soarele si Pamantul si Rolul aerului. Astfel, ne-

am pus intrebari de tipul: “Ce s-ar intampla daca Pamantul nu s-ar roti?” sau “Care sunt

proprietatile aerului si cum afecteaza acestea lumea in care traim?”

PAGINA 15

La Matematica, toti elevii au progresat. Acest lucru inseamna ca unii elevi studiaza inmulti-

rea, alti elevi studiaza impartirea, altora li s-au introdus notiuni legate de multipli si multipli comuni

iar alti elevi descopera ce inseamna puterea unui numar, patratul si cubul unui numar.

La Istorie, am calatorit in timp si am incercat sa ne imaginam cum au trait oamenii in preistorie. Cum a fost descoperit focul? Cu ce a influentat acesta viata oamenilor? Cum isi indeplineau oamenii nevoile fundamentale in acele timpuri?

Tot legat de timp, cautam sa punem accent pe

citirea ceasului, pentru a ne putea orienta mai bine in

timp si pentru a reusi sa devenim si mai constienti de

trecerea timpului.

Si din aria Arte si Muzica am aflat lucruri noi. Am invatat care sunt culorile primare si cele

secundare, iar la muzica unii dintre elevi au invatat ce este aceea o gama pentatonica, care sunt

tonurile si semitonurile si am invatat cum putem sa ne realizam propriile compozitii

muzicale.

La Limbaj, cativa elevi au primit pentru prima

data prezentarea despre functiile unor parti de vorbi-

re (substantivul, articolul, adjectivul si verbul etc), in

timp ce alti scolari au patruns in studiul mai aprofundat

al acestora. De asemenea, cativa copii studiaza orto-

gramele dorind sa scrie corect, in timp ce altii inca

exerseaza literele si fac progrese in acest sens.

PAGINA 16

Cu ocazia Sarbatorilor de iarna, invatatorii impreuna cu scolarii au mers la colindat,

pentru a oferi mai departe un crampei de bucurie batranilor gazduiti de Caminul de Batrani Duras

Diurpaneus. Varstnicii au fost foarte emotionati de colindele si poeziile copiilor iar cei mici s-au

bucurat de timpul petrecut impreuna.

Pe langa studiul in clasa, un grup de elevi a organizat o iesire la Biblioteca Nationala a

Romaniei. Acestia au ales singuri unde sa mearga, au aflat cat ii costa drumul, cum sa faca cerere

la administratie pentru a li se trimite bani, cate statii de metrou sunt pana la statia Piata Unirii etc.

La intoarcere, ei au facut un raport si au povestit tuturor impresiile avute in timpul excursiei.

Panoul cu inmultiri – un pas inainte spre abstactizarea inmultirii

PAGINA 17

CEL MAI CAUTAT MATERIAL

Descrierea materialului:

Este un material care lasa o impresie adanca asupra copiilor si acestia sunt foarte incantati cand participa la aceasta prezentare.

Inainte sa lucreze cu acest material, copilul a lucrat cu mai multe materiale pentru a-l ajuta sa progreseze si sa ajunga pana aici. Printre acestea se numara: banca, materialul ierarhic, cabinetul cu lanturi (numit si cabinetul cu puteri), materiale ajutatoare pentru intelegerea conceptului de inmul-tire si pentru memorarea tablei inmultirii, socotitoarea mica, mare si cea aurie.

Copilul poate lucra cu materialul, chiar daca nu stapaneste foarte bine tabla inmultirii.

Panoul cu inmultiri are 4 randuri a cate 9 coloane continand patrate cu latura de 7 cm, colo-rate in culorile ierarhice (care sunt constante la toate materialele de matematica): verde pentru unitati, albastru pentru zeci si rosu pentru sute. Randurile reprezinta atat ierarhia numarului, cat si rezultatele partiale ale inmultirii. Patratele dispuse pe diagonala reprezinta aceeasi ierarhie. Cu acest material se lucreaza de preferinta in grupuri mici.

Pe langa materialul in sine, se folosesc si barele colorate si jetoane cu numerele de la 0 la 9.

Scop: Sa consolideze conceptul de inmultire si sa ajute copilul sa memoreze tabla inmultirii.

In lucrul cu materialul, sunt mai multe etape:

1. Familiarizarea cu materialul si citirea numerelor formate cu ajutorul barelor colorate.

2. Efectuarea de inmultiri in care cel de-al doilea factor este compus cel putin din zeci si unitati. Atunci cand efectueaza o inmultire, daca nu stie rezultatul, copilul aseaza intai barele colorate si apoi calculeaza produsul inmultirii (de exemplu, daca are de efectuat 6x4, va aseza pe material in categoria corespunzatoare, bara de 6 luata de 4 ori).

3. Elevul rezolva direct inmultirile, apoi aduce barele colorate pe diagonala (operatie concreta care reprezinta de fapt adunarea rezultatelor partiale).

4. Elevul rezolva direct inmultirile si apoi noteaza pe fisa rezultatele partiale.

PAGINA 18

EVENIMENTE VIITOARE SI ANUNTURI

Vacanta intersemestriala

EME e inchisa Cerc pedagogic

Sesiuni de observare la clasa

pentru parinti

Gradinita

11-29 Ianuarie 2016

Seara Montessori dedicata parintilor actuali ai scolii

“Vino sa cunosti clasa!”

Miercuri, 3 Februarie 2016

Ora 16:00, Sediul EME2, Stefan cel Mare 35, Pipera

Parintii se vor programa folosind tabelul cu intervalul orar al observarilor afisat la

avizierul fiecarei clase.

Sesiuni de observare la clasa

pentru parinti

Scoala

11-22 Ianuarie 2016

Parintii se vor programa folosind tabelul cu intervalul orar al observarilor afisat la

avizierul clasei.

Seara Montessori

Seara pentru noi inscrieri in scoala in anul 2016-2017

Miercuri, 17 Februarie 2016

Ora 16:00, Sediul EME2, Stefan cel Mare 35, Pipera

Prima zi de scoala si gradinita din

2016

Vineri, 19 Februarie 2016

vom sarbatori

100 zile de scoala.

Cu aceasta ocazie fiecare copil din anul 1 de scoala

isi va prezenta colectia de 100 de obiecte.

PAGINA 19

“Eu mi-as dori sa fiu educatoare la aceasta gradinita dupa ce muriti voi de batranete. Mi-as dori tare, tare mult.” Dea B. (6,2 ani)"

“Mie imi plac bunicile, pentru ca bunicile fac briose. Irina P. (4 ani)

Educatoarea: “Cum se numeste orasul mic din care vin eu?” Diata T. (6 ani): “Maghiara!”

“Iubirea inseamna sa iubesti pe cineva cu adevarat, adica sa iti fie cat mai drag!” Sandra (6 ani)

Vlad B. (4,8 ani) uitandu-se la parul foarte lung al unei educatoare: “Dar tu chiar te speli pe cap?!”

Natalia T. (4,10 ani) : “Sunt alergica la lapte!” Matei V. (6,2 ani): “Insemna ca stranuti cand bei lapte?”

Ioana I. (6,1 ani) vede pe cineva in cancelarie lucrand la computer si intreaba: “Ce faci aici?. Acesta raspunde: “Fac un PDF.” Ioana: “Eu nu fac PDF, eu fac pe desteapta!”

In timp ce se imbraca cu salopeta: “Uite, geaca mea are pantaloni!” Alexandra L. (3,10 ani)

“Poporul din Rusia se numeste poporul rusiac.” Nadia D. (5,2 ani)

“Cristi, azi plec la ora 1 pentru ca m-am deraiat la stomac!” Vlad D. (4,10 ani)

Stefan I. (4,8 ani):”Cine imi da o piesa albastra este prietenul meu pe veci.” Arthur R. (5 ani): “Pai eu eram prietenul tau dinainte!”

Aratand ghetele: “Uite aici a pus Nicolae cadouri!” Aratand cardurile cu animale: “Asta-i dog-ul, asta-i pig-ul!” “ Vrei sa sarim pe bambulina?” (n.n. trambulina) Sofia (2,8 ami)

Andrei C. (8 ani) catre Victor care bea apa: “Ce bei acolo?” Victor: “Apa!” Andrei: “ E cumva apa sfintita?”

“Daca citim ne facem creierele destepte!” Natalia P. (6,3 ani)

Perlele copiilor

Pentru evenimentele Scolii si Gradinitei

Echilibria Montessori Education consultati:

Calendarul Gradinitei Calendarul Scolii

EME1 Str. Emil Racovita Nr. 70, Vila 116C

Complex Domus , Pipera-Voluntari, Ilfov EME2

Str. Stefan cel Mare, Nr. 35, Pipera-Voluntari, Ilfov

Telefon: 0314 38 72 94/ 0744 38 78 88 E-mail: contact@echilibria.ro

ECHILIBRIA

MONTESSORI EDUCATION

W WW . ECHILI BRI A . RO

Vizitati-ne pe Facebook