pedagogie curs 3

7/27/2019 Pedagogie Curs 3

1/13

PEDAGOGIE

CURS NR.3

Particularitatile de varsta ca premisa a educatieiParticularitatile de varata ale elevilor , ca problema pedagogica, pun in fata

cercetatorului doua probleme esentiale : stabilirea unui criteriu stiintific in vedereadelimitarii stadiilor sau varstelor copilului ; stabilirea caracteristicilor psiho- fizice alefiecarei varste si elaborare ape aceasta baza a normelor de educatie corespunzatoare. Perioadele de varsta , ca stadii ale dezvoltarii copilului.Criteriul esential al periodizarii varstelor omului in devenire include doua variabile si

anume: un tip dominant de relatii vitale cu mediul si un tip dominant de activitate.Dupa tipul de relatii , perioadele de varsta ale dezvoltarii omului se succed astfel :

-intre 0-3 luni, perioada caracterizata prin relatii bazate pe activitatea reflex-neconditionata si indreptata spre pregatirea activitatii perceptive.

-inter 3-6 luni, devin dominante relatiile bazate pe reactii reflex conditionate.- dupa 6 luni, se infiripa si se statornicesc relatiile axate si pe al doilea sistem de

semnalizare , in impletire cu primul , care ii cedeaza treptat din locul sau in toata viataurmatoare.Potrivit tipului de activitate dominanta , rezulta urmatoarea periodizare;

- varsta infantila sau a sugarului , intre 0-1 an , caracterizata prin predominareaactivitatii de conservare biologica (nutritie, somn, aparare reflexa, orientare reflexa);

- varsta primei copilarii, intre 1-3 ani, dominata de activitatea de manipulare aobiectelor;

-a doua copilarie , intre 3-6/7 ani , avand ca activitate dominantajocul;- a treiacopilarie , intre6/7 -10/11 ani, cand activitatea de invatare sistematica ia

locul celei ludice , data fiind aparitia intereselor cognitive concrete;- preadolescenta intre 10/11-14/15 ani caracterizata prin accentuarea activitatii de

invatare;- adolescenta intre 14/15-17/18 (dupa unii autori pana la 20de ani), tot cupredominarea activitatii de invatare , dar diferentiindu-se in mai multe situatii , prininitierea in activitatea profesionala.

O caracterizare a fiecarei dintre aceste perioade ne va prilejui observatiile ce se impunin legatura cu interventiile educative necesare.

Stadialitatea cognitiva (Piaget)

1. Perioada infantila (0-1 an) este prezentata in cele mai diverse moduri de diferitipsihologi ; perioada de adaptare primara , oglindind un echilibru intre asimilare siacomodare, dupa Piaget ; perioda a intereselor organo-afective dupa Wallon, ; periodainceputului invatarii , bineinteles a invatarii prin imitatie . Achizitia care trebuie sa rezulte la sfarsitul perioadei include doua elementeesentiale :mersul biped si inceputul utilizarii limbajului (articulat) uman. Din punct devedere educativ , este de mare importanta , ca fiinta copilului sa fie inconjurata cu caldurasufleteasca , creandu-i-se o atmosfera de liniste si confort afectiv , data fiind insasicoloritura vietii copilului de la aceasta varsta , respectiv una saturata afectiv.Evitareastimulilor care ii starnesc frica este o necesitate , acestia constand mai ales din zgomote

1


2/13

puternice si intuneric.De mare importanta educativa se considera , in ordine logica ,sprijinirea copilului in a-si insusi un vocabular activ minim, la inceput prin imitatie ,reprezentand un punct de placare pentru insasi dezvoltarea intelectuala ulterioara.

2,Perioada primei copilarii (1-3 ani) sau varsta anteprescolara, beneficiaza de oevolutie substantiala prin capatarea mersului independent , a capacitatii de alergare , de a

sari , de a face aplecari si intoarceri cu rapiditate , de a privi obiectele din diferite pozitii.Copilul se poate deplasa singur, ceea ce ii permite sa cerceteze mediul, largindu-sisfera cunoasterii.

Aceleasi achizitii fizice il vor sprijini sa-si desfasoare o noua activitate dominanta :manipularea obiectelor. Ca urmare , manipularea obiectelor , intr-o prima etapa initiala ,se confunda cu simula placere de a exersa si de a-si apropia obiectele , iar comunicarea ,cu placerea de a-si exprima starea prin rostiri la diferite nivele , la inceput chiar numaionomatopeice (ham-ham pentru caine, miau miau pentru pisica etc.) totusi nu trebuie saneglijam ca in paralel cu aceasta activitate pentru activitate se produce o maturizareprogresiva a activitatii mentale.Insasi achizitia limbajului are loc in cadrul neintrerupteimanipulari si a evolutiei motricitatii , el capatand functiune sociala si semnificatie

psihologica ; in acelasi timp limbajul contribuie semnificativ la trezirea functiunilorlogice. In paralel cu aceasta , copilul descopera treptat relatiile , mai ales spatiale:inauntru, afara, deasupra, dedesubt, aici, acolo etc., astfel debuteaza perioda curiozitatiiexarcerbate. Este , in acelasi timp, perioada exprimarii curiozitatii pe cale verbala , printr-o nesfarsita suita de Ce este asta? de unde si denimirea data pe alocuri varstei din jurula 3 ani (varsta ceurilor) , copilul multumindu-se cu simula denumire a obiectului ,sporindu-si astfel vocabularul activ, pana la aproximativ 900-1000 cuvinte , la sfarsitulperioadei.

Demersul educativ urmeaza sa se contureze pe aceste coordonate : satisfacereacuriozitatii copilului , comunocarea cu el , crearea posibilitatii de a se tocmai prinintermediul obiectelor manipulate si ferirea lui de a se vatama prin manuirea abuziva a

acestora . Data fiind receptivitatea initial slaba la interdictiile adultului , este necesarainsistenta aspra conduitei lui , pentru a-i forma primele reprezentari si deprinderi inlegatura cu ce este bine sau rau de facut. Psihologul Rene Zazzo strage atentia siaspra necesitatii sprijinirii sistematice a copilului in formarea constiintei de sine , datefiind deja premisele existente catre sfarsitul acestei perioade.

3.Perioada celei de-a doua copilarii (3-6/7 ani) este numita si varsta prescolara.Dezvoltarea fizica se accentueaza. Volumul scheletului si al musculaturii creste

simtitor. L a6-7 ani ajunge la 118-120 cm inaltime. Se intensifica procesul de osificare side crestere a oaselor mici ale maini. Masa si structura creierului se apropie de ceaspecifica adultului.Pe plan psihic , varsta se caracterizeaza prin predominarea intereselorludice , de unde si aprecierea ca aceasta este varsta cuceririi lumii prin joc.

In acest context , diferitele procese psihice cunosc o evolutie specifica . In planulperceptiei , desi copilul este capabil sa priveasca sau sa asculte cu destala atentie , inca nupoate aprecia bine distanta , perspectiva, marimea etc., ceea ce se oglindeste in desenelelui , care , cel putin la inceputul varstei , sunt transparente si lipsite de echilibrulproportiilor.

Majoritatea absoluta a autorilor sunt de acord ca jocul reprezinta mijlocul esential deumanizare a copilului , un exercitiu , o invatare a miscarii serioase , un mijloc de

2


3/13

reinnoire a senzatiilor agreabile , de a-si incerca puterea si in acelasi timp de a oprelungi , prin imitatie , in identificarea cu adultii.(Hubert, 1965).

Copilul isi creeaza prin aceasta o lume de simboluri , aparent ideala si totusi in ochiilui mai reala decat cealalta , o lume sociala de vis , care este si ea un joc , in care nu areimportanta ce se trasforma in ce si serveste nu conteaza la ce . Iar jocul copilului se

prelungeste in desen , prin care isi creeaza tot o lume de joc; in basm , in povesti, caredenota acelasi caracter ludic al intereselor lui. Rolul jocului este multiplu:dezvoltarefizica, dezvoltare psihica, integrare sociala, jocul transpunand copilul adesea in membrual unei societati , cu toate reactiile si trairile specifice.Unii autori afirma ca jocul arpregati copilul pentru activitatea de munca , gratie multor insusiri comune cu aceasta:existenta unui scop, depunerea de efort, respectarea unor reguli, bucuria succesului sauinsatisfactia in caz de esec. (Levitov,1963;Chateau, 1954)

Daca adaugam ca jocul se axeaza in buna masura pe comunicare verbala , putemaprecia importanta lui si pentru dezvoltarea limbajului copilului.

Preocuparile de ordin educativ in aceasta varsta au un rol crescand. Daca cele dinperioda anterioara isi aveau insemnatatea in insusi caracterul lor de inceput al

socializarii , cele din aceasta perioda isi capata motivare ape masura , dat fiind rolul lorde pregatire pentru perioda scolara, pregatire ce pretinde cateva insusiri bine definite :un vocabular care, in conditii normale de educatie , trebuie sa ajunga in jur de 3500cuvinte ; organizarea judecatii cauzale in masura suficienta pentru abordarea activitatiiscolare ; insusirea stapanirii de sine si a capacitatii de a desfasura o activitate pe baza deprogram organizat.

Indeplinirea cu constiinciozitate a acestor exigente educative va trebui sa aiba carezultat firesc maturitatea de scolarizare ,adica aceea calitate care, gratie componentelorei intelectuale , afective, sociale , volitive, morale , il fac apt pentru desfasurarea invatariisistematice (I.Roman 1970)

4. Varsta celei de a treia copilarii (6/7-10/11 ani) sau varsta scolara mica reprezinta

realmente o etapa cruciala in viata copilului , determinandu-l pe acesta , pentru primaoara , sa desfasoare un program strict organizat, contact efectiv cu societatea si cultura ,cu idealurile si aspiratiile natiunii din care face parte (Gavriliu, 1969)

Este prima oara cand copilul trebuie sa se supuna necesitatii de a memora , a gandi, aclasifica, a participa la emotiile grupului , renuntand la egocentrismul varstei anteriore ,prin incadrarea in viata grupului organizat si prin continuarea socializarii primare ,incepute inca in varsta anterioara.

Fondul de dezvoltare fizica si fiziologica pe care se produce aceasta schimbare trebuiebine cunoscut si valorificat de catre educator. Astfel trebuie sa stim ca, in aceastaperioada , pe plan fizic si fiziologic, copilul creste in inaltime aproximativ cu 4-5 cmanual. Din cauza aceasta sistemul osos este inca fragil si lesne se pot produce fracturi ,luxatii sau deformarii ale coloanei vertebrale.

Trebuiesc respectate anumite reguli de igiena mintala specifice acestei varste :sa seasigure copilului 9-10 ore de somn , temele pentru acasa sa reclame 2-2 ore, copilul sanu citeasca seara tarziu si sa nu urmareasca pana la ore tarzii emisiunile de televiziune .

Pe plan psihologic , copilul este in faza de acumulare de cunostinte concrete . Dreptpentru care , invatamantul trebuie sa se adreseze in primul rand simturilor lui , sa-idezvolte capacitatea de a percepe. Ca urmare , se recomanda ca lectiile sa fie insotite dematerial didactic intuitiv, propriu pentru aceasta varsta. Tendinta copilului spre

3


4/13

cunoasterea concreta a lumii ii determina o vie capacitate de perceptie. Perceptiile luisunt insa superficiale si fluctuante. Educatorul trebuie sa-l ajute sa treaca la perceptiidiferentiate si la observarea a ceea ce este esential in obiecte si fenomene.

Atentia copilului este preponderent spontanea , provocata de puterea de atractie aobiectelor exterioare . Educatorul trebuie sa-l ajute sa-si formeze , putin cate putin ,

capacitatea de atentie voluntara , selectiva , sa poata urmari prin efort voluntar lecita , safie atent la teme pe care o efectueaza . Memoria reprezinta o inclinatie vizibila spreinregistrare mecanica, alaturi de o mare plasticitate. Copilul poate invata repede dar uitatotul tot atat de repede. Ca urmare se impune o prezenta zilnica a exercitiului de repetaresi orientare a copilului spre memorarea incipient logica. Gandirea copilului la varsta de 7ani inca este concreta si in acelasi timp superficiala, pipita. In cursul primelor clase ,copilul trebuie ridicat prin exercitiu- la capacitatea de a gandi coerent si cel putinordonat. Calea principala pentru aceasta este indrumarea spre reproducerea cunostintelorprin cuvinte proprii , spre formularea generalizarii clare , prin lectii cu caractersistematic.Exprimarea rezultatelor gandirii copiilor consta adesca in idei izolate .Pentruimbunatatire este indicata indrumarea lor sa sustina oral sau in scris mici expuneri

inchegate. La randul ei, afectivitatea la aceasta varsta poate lua forma sentimentelorsuperiore , de pretuire fata de adevar, bine, dreptate, de atasament fata de grup, sau fatade prieteni. Lipsindu-le insa puterea de discernamant , copii pot sa comita greseli.Prieteniile se leaga pe baza de criterii exterioare :vecinatatea , jocul impreuna,etc.neputand aprecia si urmarile acestor criterii. In consecinta invatatorul poate interveniin prieteniile copiilor , sprijinindu-le sau desfacandu-le dupa necessitatile educative.

In concluzie , intelectualizarea , rationalizarea, socializarea ar fi esenta preocupariloreducative din interiorul acestei perioade de varsta , toate dominate de intalnirea copiluluicu niste noutati. Noutati grupate in jurul valorilor culturale cardinale ale umanitatii: stinta, arta, activitate utila, religie morala, ordine sociala, toate condensate in materiile deinvatamant si activitatile scolare.

5.Varsta preadolescentei (10/11-14/15;dupa multi autori, pana la 16 ani) .Pe planuldezvoltarii fizice si fiziologice atrag atentia in primul rand cresterea in inaltime, alaturi desporirea in lungime a membrelor, toracele si bazinul inregistrand o dezvoltare mai lenta ,de unde stangacia in miscari. Dezvoltarea sistemului cardiovascular cunoaste , deasemenea, unele disproportii ; masa si volumul inimii creste mai repede decat fortamuschiului cardiac, iar vasele sangvine , la randul lor , se dezvolta mai lent decat inima.Ca urmare se produc unele dereglari de circulatie si multi preadolescenti se confronta cufenomene de oboseala, amorteala, cefalee . Creierul , la randul lui, inregistreaza odezvoltare functionala vizibila, gratie in buna masura exercitiului din varsta anterioara,cee ce sporseste in mod vizibil capacitatea intelectuala a preadolescentului.

Foarte bine marcata este maturizarea sexuala intre 13-14 ani la fete si 14-16 ani labaieti, care prin toate fenomenele ce o insotesc si mai ales prin activitatea sistemuluiendocrin , face sa fie perceputa si de copil ca o schimbare esentiala , ca pe un semn ca numai este de fapt copil.

Prefacerile de ordin psihologic sunt numeroase si de mare importanta , cu atat mai multcu cat fac trecerea de la copilaria propriu-zisa , la o stare care apropie individul uman totmai mult de conditia de adult. Aceasta perioda se caracterizeaza printr-o anumita tinuta adiferitelor categorii de procese si insusiri psihice. Tendina principala a preadolescentului

4


5/13

esta aceea de a cunoaste tabloul dinamic cauzal al lumii , realizarea unui echilibru intrecunoasterea senzoriala si cea rationala , ceea ce va determina o alta organizzare aprocesului de invatamant.Perceptia , daca a fost exersata suficient pana acum , este dejamai bine organizata .Atentia se consolideaza in forma voluntara , de asemenea prinexercitiu. Memoria nu mai are tendina spre caracterul mecanic din varsta anterioara

.Gandirea devine mai sigura , prin perfectionarea proceselor in absractizare sigeneralizare , elevul operand curent cu definitii, exemple , aplicatii.Imaginatia sporeste,in paralel cu asimilarea literaturii , geografiei, istoriai. Instabilitatea afectiva este omarca a varstei, prieteniile fiind frecvent abbandonate . Fenomenul nu tine atat deusuratate , cat de sporirea exigentei fata de adevaratul prieten.

Latura volitiva a vietii psihice a preadolescentului se afla sub semnul dorintei deindependenta , cel putin in partea a doua a varstei. Alaturi de aceasta se remarca dorintade afirmare prin activitati care solicita eforturi deosebite , traducandu-se uneori inincapatanare si tendina spre contradictie.

In ceea ce priveste personalitatea in ansamblu trebuiesc luate in atentie largireaintereselor de cunoastere , peste limitele programei scolare. Apar si se contureaza

intesesele tehnice , de ordin sportiv, cele pentru lectura, lectura de un amunit fel, adicaanimata de actiuni incordate , aventuri , calatorii, fapte extraordinare , uneori chiar cuinclinatia de a le experimenta in propria activitate.Sa mai notam intre trasaturile specificevarstei , la inceput , slaba putere de stapanire ,iar ca un posibil sprijin pentru educator ,sugestibilitatea crescuta a preadolescentului , mai ales sub influenta colectivului.Masurile in planul educatiei reies din toate aceste caracteristici ale varstei. Educatoruleste chemat fie sa le valorifice, fie sa le dirijeze, fie sa le corecteze. Asadar, stagacia sifatigabilitatea trebuie sa fie interpretate realist si corectate prin activitati adecvate deeducatie fizica. Ca educatia fizica da rezultate in aceasta directie este un lucru certificatde insusi faptul ca marile campioane de gimnastica se impun astazi chiar la aceastavarsta. Transformarile de ordin sexual trebuie , de asemenea, sa fie privite cu intelegere si

explicate de persoane competente , bazele educatiei sexuale situandu-se chiar in aceastavarsta .Sugestibilitatea din prima parte a varstei trebuie valorificata prin oferirea unorexemple mari din partea educatorului si prin evitarea contagiunii prieteniilordaunatoare.

Procesul de invatamant trebuie sa-si gaseasca un sprijin concret in evolutia capacitatilorde cunoastere. Continutul lectiilor este necesar sa urmeze acelui echilibru ce se realizeazaintre cunoasterea senzoriala si cea rationala. Capacitatea de concentrare prelungita aatentiei va face posibile explicatii sau exersari mai lungi in cadrul aceleiasi lectii.Tendina spre memorare logica , ne va determina la sistematizari riguroase alemateriei.Preocuparile de dincolo de programa scolara ale elevilor ne vor sugeramobilizarea lor in cercuri de specialitatiPrevenirea insusirilor negative de caracter este o obligatie de prima marime. Odata

inradacinate , aceste insusiri sunt greu de sters , iar aceasta varsta ne ofera un sprijin celputin prin sugestibilitatea subiectului fata de opinia grupului.

Nu trebuie sa uitam ca, fata de oscilatia preadolescentului intre incedere excesiva insine (care ii poate conduce la imprudente ) si descurajare absoluta (care il poatedemoraliza si dezorienta) , educatorul are un cuvant de spus , cu conditia ca acesta dinurma sa fi castigat increderea preadolescentului.

5


6/13

6.Adolescenta sau varsta scolara mare (15/16-18/19 dupa unii autori chiar 20 deani) Daca am face un inventar al elementelor care insotesc sau caracterizeazaadolescenta , nu ne-ar ajunge , poate , mai multe zeci de pagini : probleme mari, aspectedificile prin excelenta , tensiune psichica maxima, framantare intensa, retragere in sine,meditatie asupra propriei persoane, evaluare si autoevaluare severa , constiinta de sine ,

tendina erotica si negativista , combativitate si generozitate , interese intelectualeabstracte , toate afate sub semnul preocuparii principale., adica al dorintei de a deveniadult.(S.Teodorescu ,1965)

In plan fizic si fiziologic adolescentul este deja la nivelul omului matur , desi aceastanu inseamna incheiere definitiva a dezvoltarii .

In ce priveste dezvoltarea psihica ea cunoaste incheierea unor restructurari esentiale ,continuand din stadiile anteriore. Cunoasterea pe ansamblu devine preponderentabstracta, iar deprinderile de activitate intelectuala pot ajunge la performante apreciabile.Adolescentul este deja capabil sa analizeze profund textul de citit , sa extraga idei, saformuleze planari sau sa se foloseasca de diverse modalitati de usurare a memorarii saude orientare striata a ei in sens logic, in interesul durabilitatii.

Este varsta unei adevarate explozii de interesse: stiintifice , tehnice, artistice, politico-sociale, filosofice, profesionale , urmand sa descopere valorile general umane, iar prinintermediul lor sa-si gaseasca valoarea proprie(St. Zisulescu , 1968).

Tendinta specifica varstei in plan cognitiv este alcatuirea unui tablou dialectic al lumiipe baza unor judecati critice. Adolescentii prefera ca lectia sa devina un mijloc deinvestigatie , de examinare a unei probleme. Fiind varsta cautarii si cunoasterii valoriiproprii lectiile trebuie sa aduca mari exemple , sa le explice si justifice teoretic , sa aratevaloarea lor.

Viata psihica a adolescentului se imbogateste si se complica prin aparitia sentimentelorerotice. Atractia catre sexul opus apare inca din epoca preadolescentei , dar mai mult subforma unei curiozitati . Acum apare forma superioara a atractiei specific umane , de care

initial adolescentul se jeneaza , o ascunde si o neaga, dar ii acorda un mareinteres.Adolescentul isi formeaza un ideal de dragoste , de obicei romantic pe care cautasa-l descopere in realitate .Cu timpul acest ideal se concretizeaza sub forma unei prieteniiintime, bazata pe pretuire , pe respect reciproc si aspitatii comune.Interventiaeducatorului in construirea acestor sentimente este necesara, dar extrem de dificila. Estenecesara , spre a canaliza acest sentiment spre manifestari superioare ; este dificila pentruca orice lipsa de tact poate avea consecinte grave, ducand la conflicte intre adolescent sieducator sau parinte.Calea cea mai buna este influentarea indirecta , prin instaurarea inscoala a unei atmosfere morale elevate , bazata pe preocupari culturale comune.

Pe plan moral , adolescentul isi formeaza un ideal de om, dar nu in baza unui exempluanumit , concret , ca in varsa anterioara , ci prin selectare trasaturilor esentiale ale maimultor modele . In acelasi timp , el cauta prietenie adultului adesea pentru a-l ajuta inconturarea acestui ideal. Fiind varsta cunoasterii critice a lumii si a legitatilor ei complexe, educatia morala nu se mai poate face prin exemple si ordine, ci mai ales prin explicareanecesitatilor care stau la baza normelor morale. Daca cerinta morala apare doar ca ocerinta subiectiva a profesorului sau parintelui , adolescentu,l de obicei , nu o ia in seama.In educatia morala trebuie sa facem apel acum la constiinta demnitatii personala aadolescentului . Aceasta educatie ar spori in eficacitate , daca parintele sau educatorul ar

6


7/13

reusi sa se transpuna in prieten al adolescentului , acesta din urma fiind in cautareaprietenului adevarat.

Trebuie mentionat , de asemenea , ca in perioada adolescentei , omul se afla inperspectiva alegerii unei profesii. Ca urmare, lectiile trebuie sa constituie un mijloc deobservare a posibilitatilor lui, iar activitatea profesorului trebuie sa fie destinata , intre

altele, indrumarii in acest sens. Atentia trebuie indreptata cu deosebire spre adoptareaunei atitudini realiste de catre adolescent. Varsta prin ea insasi il indeamna , de regule,spre ocupatii de mare rezonanta , nu intotdeauna potrivite cu posibilitatile lui , ceea ce nuo data il expune esecului.Si cum esecul poate genera mai departe esec , ne putem inchipuicat de pagubitoare ar putea fi influenta factorilor educogeni , fata de nivelul de aspiratieal adolescentului.(I.M.Nestor, 1939)

Incheind prezentarea perioadelor de dezvoltare , semnalam ca acesta este omul , ingeneral , rezultat din media insusirilor varstei , doar ca pe interiorul varstei ,trebuiecautate si insusirile individuale . Potrivit lor , fiecare copil se va prezenta intr-o anumitatinuta intelectuala , fiecare isi va etala o anumita afectivitate , niste anume disponibiltati

volitive, toate pornite de lazestrea lui ereditata si filtrate prin ceea ce psihologii numescsituatii tip (din familie, scoala, grupe de prieteni) ele insele devenind niste repere care separticularizeaza si printr-o anume istorie personala a fiecaruia (S.Teodorescu, 1986) .Or abia dupa cunoasterea si a acestora , care cade in sarcina fiecarui educator, se va puteadesfasura activitatea educativa , veritabil stiintifica, veritabil utila celui educat.

Stadialitatea morala (Erik Erikson)

Dac psihologia copilului descrie o dat cu Piaget dezvoltarea cognitiv acopilului, teoria lui Erik Erikson propune o stadialitate a dezvoltrii cunoaterii sinelui ninteraciunea cu ceilali, respectiv, accentueaz asupra mediului social al dezvoltriicopilului

.Erikson propune ipoteza conform creia oamenii trec prin opt stadii peparcursul ntregii viei. n fiecare stadiu are loc o criz, ori un moment critic, de a cruirezolvare depinde cursul dezvoltrii ulterioare. Majoritatea oamenilor rezolv aceste crizesatisfctor i efectele acestora sunt ndeprtate pentru a se mica spre alte provocridictate de ritmul vieii, dar exist persoane care nu rezolv complet aceste crize iefectele lor continu s pun probleme mai trziu pe parcursul vieii. De exemplu, seconsider c muli aduli au nc de rezolvat probleme ce in de criza identitiimanifestat n adolescen. Fiecare faz succesiv asigur posibilitate gsirii de noisoluii la problemele anterioare, n timp ce exist permanent un element deconservatorism, pentru c orice achiziie anterioar se regsete, sub o anumit form,ntr-o faz ulterioar. Etapele de dezvoltare constituie schema EGO-ului i oglindaierarhiei celor mai relevante structuri sociale. Individul trece la o etap superioar atuncicnd este pregtit din punct de vedere biologic, psihologic i social i cnd pregtireacoincide cu contextul social. Fiecare faz introduce piedici puternice din partea societiii toate la un loc ntmpin o serie de dificulti instituite n viaa uman. Exist 3variabile eseniale: legile interne ale dezvoltrii care, ca i procesele biologice, sunt ireversibile;

influenele culturale, care specific cota diferit de dezvoltare ateptat i favorizeaz

anumite aspecte ale legilor interne n defavoarea altora;

7


8/13

rspunsul idiosincretic al fiecrui individ i modul su particular de a se dezvolta, ca

rspuns la cerinele societii.

Erikson descrie 8 etape dedezvoltare epigenetic, dintre care ultimele 3 in de vrsta

adult, dar prima i ultima etap a copilriei (fazele 1 i 5) sunt tratate cu mai mult

atenie dect celelalte 3 faze ale copilriei. Interesul special pentru cele 2 faze, respectiv 1

i 5, se datoreaz fascinaiei pe care au exercitat-o asupra lui, i datorit importaneistrategice n eforturile de cretere a copilului n noul context occidental contemporan.

Fiecare faz poate fi considerat att ca o criz pe vertical, culminnd cu o soluie

psihosocial indivi-dual, ct i ca o criz pe orizontal, care impune o soluie satisf-

ctoare personal i social, pentru problema forelor motivaionale. Cele opt stadii ale

vieii dup Erikson se identific cu o criz major ce trebuie rezolvat pentru a ntruni

condiiile unei personaliti sntoase. Ultimele trei stadii descriu maturitatea, pentru

c, aa cum am artat, Erikson, spre deosebire de ali teoreticieni, nu consider c

dezvoltarea se ncheie cu adolescena, iar individul trebuie s parcurg i ultimele trei

stadii pentru a progresa. Cu fiecare stadiu parcurs i prin obinerea unei rezolvri,

individul capt o dimensiune a competenei sale

I. Perioada de la natere la 18 luni corespunde crizei relative la construireancrederii versus pierderea ncrederii. El folosete cuvntul versus pentru a indica

lupta vital dintre doi poli. Relaia copilului cu mama este determinant n aceast

perioad. Importana psihologic se axeaz pe relaia de tip a lua - a da n schimb.

Esena acestui stadiu este dezvoltarea ncrederii n lumea nconjurtoare, ca i a

ncrederii n sine. Natura dual a acestei crize, consider Erikson se afl n descoperirea

de ctre copil att a propriilor nevoi, ct i a nevoilor mamei. O alt faet a problematicii

stadiului ncredere-nencredere, paralel cu stadiul oral descris de Freud, este aceea c

sugarul se afl iniial confruntat cu conflictul fundamental dintre nencrederea ntr-o

lume despre care tie foarte puin i tendina de a dezvolta o atitudine de ncredere n

acea lume. Pentru c mare parte din contactul sugarului cu lumea este realizat prin

intermediul regiunii orale, una din primele sarcini ale dezvoltrii este s acumulezesuficient ncredere nct copilul s exploreze lumea prin intermediul gurii. Dac nevoile

copilului sunt satisfcute, ncrederea sa n mediu i n sine va fi cu mult mai mare dect

n caz contrar, cnd n satisfacerea nevoilor copilului de ctre o mam inconsistent,

inconsecvent sau rejectiv produce sursa de frustrare necesar pentru ca acesta s

priveasc lumea cu scepticism i nencredere tot restul vieii sale. Sentimentului de

ncredere i urmeaz sentimentul de confort i securitate. Nencrederea n ceilali are ca

surs un comportament prin care copilul este lsat deseori s atepte foarte mult pentru

a i se asigura confortul i este mnuit cu insensibilitate i gesturi aspre. Astfel,

experienele fizice asigur baza pentru statutul psihologic al ncrederii. Senzaiile fizice

devin primele experiene sociale i sunt generalizate n mintea individului ca repere

viitoare de referin. Dac copilul va deveni un individ al societii ncreztor i uor de

satisfcut de societate sau care manifest lips de ncredere sau foarte pretenios,

preocupat numai de nevoi fizice, depinde n mare msur de forma n care manevreaz

ceea ce primete n timpul acestei prime etape.

II. Perioada de la 18 luni la 3 ani corespunde crizei relative la autonomie versus

ndoial sau team. Punctul central n aceast criz este relaia cu prinii. Descrierea

psihologic a stadiului poate fi contras n semnificaia coninut de dou verbe a

pstra i a lsa s plece, a elibera.

8
http://www.mirelazivari.ro/perioada-prenatala-si-factorii-ce-influenteaza-dezvoltareahttp://www.mirelazivari.ro/perioada-prenatala-si-factorii-ce-influenteaza-dezvoltareahttp://www.mirelazivari.ro/perioada-prenatala-si-factorii-ce-influenteaza-dezvoltarea


9/13

Independena ctigat de copil prin dezvoltarea motorie i verbal limiteaz

dependena sa de ceilali i construiete nevoia de independen i autonomie. La aceast

vrst, copilul se afl n criza determinat de conflictul dintre dorina de a fi protejat i

nevoia de a fi liber. Prinii care reuesc echilibrul ntre a lsa copilul s exploreze singur

i s realizeze lucruri pentru el nsui prin el nsui, dar n acelai timp asigur o

supraveghere omniprezent care se exprim prin ndrumare, reuesc s construiasc lacopiii lor autonomia necesar. Prinii foarte restrictivi i foarte directivi construiesc la

copiii lor un sentiment de slbiciune i lips de capacitate, o credin de incompeten i

neputin.

III. Perioada de la 3 ani la 6 ani corespunde crizei relative la doi determinani

opozii, i anume, iniiativ versus sentimentul de vin. Relaiile ce determin

echilibrul ntre cei doi determinani sunt cele cu familia in general, iar descrierea

psihologic a stadiului coincide cu explorarea posibilitilor sinelui sau restrngerea lor.

Pe parcursul acestei perioade, abilitile motorii se dezvolt mai mult, precum i cele

verbale, ceea ce l determin pe copil s fie mai agresiv i mai viguros n explorarea

spaiului social i fizic. Simul iniiativei crete simitor; acesta poate fi ncurajat de

prini prin a-i permite copilului s sar, s alerge, s se joace, iar Erikson consider c

fiind convins cu fermitate c el este o persoan prin sine nsui, copilul, poate descoperi,

acum, ce fel de persoan poate deveni. Prinii care pedepsesc copiii pentru iniiative i

pot face s se simt vinovai pentru natura lor att n aceast perioad, ct i mai trziu

n via.

IV. Perioada de la 6 la 12 ani corespunde n concepia lui Erikson cu nevoia de a

produce/construi lucruri. Criza este determinat de opoziia ntre aceast nevoie i

sentimentul de inferioritate sau credina n incapacitate. Relaiile ce determin

soluionarea crizei sunt cele legate de mediul colar. Intrarea n colaritate este un pas

enorm pentru cei mai muli copii. Crete influena profesorilor i colegilor i descrete

influena prinilor. Copiii doresc acum s construiasc lucruri. Succesul aduce cu sine

un sentiment de ncredere n forele proprii, iar eecul construiete o imagine de sine

negativ, un sentiment de inadecvare i de incapacitate care determin comportementul

ulterior de nvare. Eecul poate fi doar imaginar relativ la ateptrile celor din jur sau

la raportarea la anumite standarde.

V. Perioada de la 12 la 18 ani corespunde conflictului ntre construirea identitii

i confuzia la nivelul asumrii rolurilor. Relaiile determinante sunt cele dezvoltate la

nivelul grupului de prieteni i cele determinate de poziia de conductor sau de condus.

Descrierea psihologic poate s se constituie n baza alegerii de tipul a fi sau a nu fi tu

nsui. Perioada adolescenei este determinat de rspunsul la ntrebarea: cine sunt eu?

Erikson consider adolescena un stadiu caracterizat de furtu-noase schimbri

psihologice datorate deciziilor sub presiunea alegerii carierei colare i profesionale, fapt

ce determin chestionri i redefiniri ale unor aspecte ale personalitii construite n

timpul stadiilor timpurii. Experimentarea rolurilor ocupaionale, sexuale i educaionalesprijin rspunsurile la ntrebrile referitoare la cine sunt?, cum sunt?, i ofer

perspective pentru ntrebri referitoare la cine pot deveni? Eecurile pot determina

instalarea confuziei la nivelul rolurilor cu consecine pentru viaa adult.

VI. Perioada tinereii corespunde alegerii ntre intimitate i izolare. Relaiile

determinante sunt legate de experiene privind competiia, cooperarea, prietenia,

sexualitatea. Axa psihologic dup Erikson este aceea a descoperirii i pierderii sinelui n

cellalt.

9


10/13

VII. Perioada de via adult corespunde alegerii ntre repro-ducere i

autoconstrucie. Relaiile determinante sunt cele cu partenerul i relaiile de munc.

Axa psihologic este oferit de sintagma a avea grij de / a se ocupa de.

VIII. Perioada btrneii este caracterizat de criza generat de pendularea

ntre integritate i disperare, axa psihologic fiind descris de capacitatea de

a face fa ideii de a nu mai fi, de a muri.

Stadiile dezvoltrii dup Erikson Vrsta Caracterisitici

1 de la naterela 18 luni

construirea ncrederii versuspierderea ncrederii; relaia de tip alua - a da n schimb

2 18 luni la 3ani

autonomie versusndoial sau team relaia cu prinii a pstra i a lsa s plece, a elibera conflictul dintre dorina de a fi protejati nevoia de a filiber

3 3 ani la 6 ani iniiativ versus sentimentul de vin

relaiile cu familia in general explorarea posibilitilor sinelui saurestrngerea lor

4 6 ani la 12 ani nevoia de a produce construilucruri versus senti-mentul deinferioritate sau credina nincapacitate relaiile ce determin soluionarea crizeisunt cele legatede mediul colar succesul aduce cu sine un sentiment de

ncredere nforele proprii, iar eeculconstruiete o imagine de sinenegativ,

un sentiment de inadecvare i deincapacitate,care determincomportementul ulterior de nvare

5 12 ani la 18ani

corespunde confictului ntreconstruierea identitiii confuziala nivelul asumrii rolurilor; relaiiledeterminante sunt cele dezvoltate lanivelulgrupului de prieteni; descriereapsihologic se constituie n baza alegeriidetipul a fi sau a nu fi tu nsui

6 perioadatinereii

intimitate versus izolare; relaiiledeterminante sunt legate de experiene

privindcompetiia, cooperarea, prietenia,sexualitatea; axa psihologic este aceea adescoperirii i pierderii sinelui n cellalt

7 perioada devia adult

reproducere versus autoconstrucie;relaiile determinante sunt cele cupartenerul i cele demunc; axapsihologic este oferit de sintagma aavea grijde/a se ocupa de

10


11/13

8 perioadabtrneii

criza generat de pendularea ntreintegritate i disperare; axapsihologic este descris de capacitateade a facefa ideii de a nu mai fi, de amuri

MODELUL STADIAL AL DEZVOLTRII MORALE

(L. KOHLBERG)

Niveluldezvoltarii

morale

Tipuri de rationaremorala

De ce trebuie sa necomportam moral sisa respectamregulile ?

Nivelul 1Preconventional, Tipul 1: Orientare prinpedeapsa si conformare Respectam regulile casa evitam pedeapsapremoral (4 - 9

ani)Tipul 2: Hedonisminstrumental naiv

Ne conformam pentruca n schimb saobtinem recompense

Nivelul 2

Conventional

Tipul 3: Comportamentulmoral al copilului carementine relatii bune si

obtine aprobareacelorlalti

Ne conformam ca saevitam dezaprobarea,nemultumireaaltora

- morala

conformariiconventionale fatade rol (9 -14 ani)

Tipul 4: Comportament

moral de mentinere aautoritatii

Ne conformam ca sa

evitam blamulautoritatilorndreptatite sisentimentul deculpabilitate carerezulta de aici

Nivelul 3Postconventional- principiile moralede autoacceptare

Tipul 5: Morala decontract a drepturilorindividuale si a legii

acceptate democratic

Ne conformam ca sapastram respectulspectatorului impartialcare judeca dinpunctul de vedere al

bunastarii comunitatii(dupa 14 ani) Tipul 6: Morala

principiilor individuale dedreptate

Ne conformam ca saevitam autoblamarea

Primele doua stadii, 1 si 2, vizeaza ratiuni de natura moralacaracteristice pentru copiii pna la 9 ani la nivelul carora se distinge

11


12/13

clar tendinta spre egocentrism. Kohlberg a inclus aceste prime douastadii ntr-un prim nivel pe care l-a si numit preconventionaldeoarece determinarile specifice acestor stadii nu se bazeaza esentialpe reguli si conventii ce ghideaza n general, interaciunile socialedintre indivizii maturi. Ratiunile n baza carora actioneaza subiectii la

acest nivel sunt mai mult instrumentale. Copiii respecta reguli pentruca sunt interesati de evitarea sanctiunilor sau procurarea unorgratificatii ce deriva din aceste asumarea conduitelor prescrise.

Urmatoarele doua stadii, 3 si 4, oamenii sunt preocupati deceilalti oameni. Ei considera ca moralitatea consta n respectareanormelor si conventiilor ca o datorie fatade familie, institutiacasatoriei, fata de tara. Kohlberg a inclus aceste doua stadii ntr-un aldoilea nivel, pe care l-a numit conventional si care caracterizeazacopiii de peste 9 ani pna la vrsta adolescentei. Spre exemplu, opersoana conventionala considera total nepotrivit gestul de a da foc

drapelului tarii sale.

Ultimul nivel cuprinde stadiile 5 si 6 este numit de autorpostconventional pentru ca se dimensioneaza ca cel mai nalt nivelde rationalitate morala dupa cel conventional. Judecatile morale laacest nivel sunt determinate de pattern-uri personale sau principiiuniversale (e.g. justitie, egalitate, respect pentru viata semenilor) maidegraba dect de prescriptiile unor agenti ai autoritatii sau ale vietiisociale. Oamenii care ating acest nivel de dezvoltare morala percepregulile si legile ca fiind arbitrare dar le respecta pentru careglementeaza conduita sociala si n final protejeaza viata celorlalti. Ei

considera ca, n unele situatii, este posibil ca drepturile individuale saeludeze reglementarile legale daca procedurile de aplicare a acestoradevin anacronice. Oamenii ating sadiul 5 doar dupa vrstaadolescentei. Stadiul 6 este, n viziunea autorului atins n destul deputine cazuri.

Pentru a examina felul n care oamenii gndesc despre moralitate,psihologii au analizat maniera n care subiectii rezolva teoretic dilememorale, cum ar fi " dilema lui Heinz". Ei au cerut acestora sahotarasca daca un barbat numit Heinz ar trebui sa fure unmedicament rar si pe care el nu l poate plati, pentru a putea salvaviata sotiei sale bolnava de cancer.

12


13/13

NIVELUL CUM ESTE CORECT? AR TREBUI HEINZS FURE

MEDICAMENTUL?

Preconventio

nal

1.Sa asculte autoritateasuperioara pentru a evitapedeapsa.2.Sa faca un schimb bun.

Heinz, nu ar trebui safure medicamentulpentru ca va ajungen puscarie.Heinz ar trebui safure medicamentulpentru ca sotia lui lva recompensa maitrziu.

Conventional3.Sa-i multumeasca peceilalti, care-l aproba.4.Sa ndeplineasca ondatorire, urmndregulile sociale.

Heinz ar trebui safure medicamentulpentru ca si iubestesotia si pentru ca areaprobarea celor dinfamilie.Heinz ar trebui safure medicamentulpentru ca are ondatorire fata de

sotia lui sau el nu artrebui sa furemedicamentul pentruca furtul este ilegal.

Postconventional

5.Sa respecte regulile silegile dar pna la oanumita limita.6.Sa mearga dupaprincipiile eticeuniversale, cum ar fidreptatea, egalitatea si

respectul pentru viata sidrepturile omului.

Heinz ar trebui safure medicamentulpentru ca viata estemai presus dectorice.Heinz ar trebui safure medicamentul

pentru ca viata esteun lucru deosebitcare trebuierespectata siprelungita.

13

pedagogie curs 3

Documents