COMUNICAREA VERBAL,PARAVERBAL,NONVERBAL I DIDACTICComunicarea nseamn putere.Cei care i stpnesc modul de utilizarepot schimba modul n care percep lumeai modul n care sunt einii percepui de lume. (Anthony Robbins)

1. Comunicare verbal- prin cuvnt. Este specific uman, are form oral sau scris, permite transmiterea unor coninuturi extrem de complexe. Este una dintre activitatile specific umane ce il deosebeste pe om de celelalte fiinte, prin folosirea cuvantului. Acest element fundamental pune in valoare abilitatea de a gandi a omului, ce permite schimbul de idei intre indivizi si, totodata, o relationare mai buna intre acestia, rolul sau fiind unul esential. De asemenea, comunicarea verbala permiteacumularea continua de noi informatiice faciliteaza dezvoltarea personalitatii, culminand cu atingerea unei trepte superioare de cunoastere. Fata de comunicarea scrisa, in cazul celei orale,interactiunea dintre emitator si receptorare loc intr-o masura mult mai mare deoarece contactul ce se realizeaza intre acestia este unul direct. Acest lucru se datoreaza faptului ca procesul are loc in prezenta ambilor participanti, iar mesajul este emis si receptat rapid, oferindu-le ocazia sa faca schimb de un complex de idei intr-un timp mult mai scurt decat prin intermediul comunicarii scrise. De asemenea, raspunsul primit poate fi exprimat cu mai multa claritate, spre exemplu prin intermediul limbajului corporal, iar reactiile unui interlocutor pot fi observate si analizate mai atent. Asadar,comunicarea oralaare un grad mare de eficienta in transmiterea informatiilor si prezinta numeroase avantaje, atat pentru emitator cat si pentru receptor.Comunicarea orala se prezinta subdiferite forme, in functie de situatia prezenta si implicarea receptorului, ce poate avea uneori doar statutul de participant la comunicare, fara a putea interactiona direct, la randul sau, cu emitatorul. In ciuda faptului ca fiecare dintre aceste forme prezinta o anumita particularitate si difera ca durata si continut, fiind adresate unui anumit tip de public, toate au o importanta mare in interactiunea fiintelor umane si transmiterea mesajului.Eficienta comunicariideriva din utilizarea corecta a acestor forme ale comunicarii, orale si scrise, ceea ce conduce la un schimb de informatii cat mai benefic pentru indivizi si relatiile interumane ce se formeaza intre acestia.Avantaje ale comunicrii verbale:-se poate realiza n diferite moduri: -n limbaj oral(monolog, dialog,..), -n limbaj scris -n limbajul intern.-permite transmiterea unui coninut complex, sistemul de informaii transmis i receptat poate fi logic structurat, sistematizat, exprimat ntr-un limbaj elevat, etc.-pune n eviden capacitatea de gndire i creativitatea uman-limbajul intern, vorbirea cu sine i pentru sine, prezint un maximum de economicitate, uznd de prescurtri, condensri, substituind cuvintele cu imagini, viteza de lucru fiind de sute de ori mai mare dect a vorbirii.-pe msura constituirii sale , limbajul intern ndeplinete funcii de anticipare, proiectare, coordonare a limbajului oral i scris.-se intercondiioneaz cu funcia cognitiv i cea reglatorie a limbajului.Dezavantaje ale comunicrii verbale:-este lipsit de expresivitate, dac nu apeleaz la mijloace paraverbale i nonverbale.-transmite mai greu o anumit stare afectiv( suprare. bucurie, etc), cuvintele nu sunt ntotdeauna suficiente.-viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mic, uneori se poate mai uor i mai rapid exprima printr-un simplu gest.

2. Comunicarea paraverbal se refer la variaii in folosirea vocii: schimbrile de voce, intonaia, accentuarea unor cuvinte, viteza cu care vorbim, pauzele. Aceast resurs de comunicare ne permite s punem ntrebri, folosind tonul potrivit, ne permite s facem declaraii sau exclamaii, ne permite s fim ironici. Comunicarea paraverbal poate fi un semnificativ ajutor n situaiile de negociere sau conflict, un instrument care ne poate ajut pentru a mbunti comunicarea. Practic, paraverbalul are rolul de a sprijini ceea ce transmitem i de a arta care este relaia dintre interlocutori. Atitudinea interlocutorilor notri poate fi influenat foarte uor de aceste elemente ale comunicrii paraverbale. Orice situaie poate fi gestionat atta timp ct adoptm un ton adecvat, cu un ritm moderat i accentund aspectele care conteaz. De asemenea, limbajul trupului are cel mai puternic efect asupra celorlali.3. Comunicarea nonverbal-prin semne legate direct de postur, micare, gesturi, mimica, nfiare. Este reflectarea exterioar a tririlor interioare! Este ansamblul de manifestri care denot emoii, stri, atutidini.Faa este cea mai expresiv parte a corpului, din acest motiv zmbetul i contactul vizual joac un rol important n stabilirea raportului de ncredere i simpatie ntre oameni. Minile sunt cele mai spontane i prin urmare, micrile acestora, gesturile, au puterea de a nlocui, regla, ilustra sau adapta discursul verbal. Picioarele sunt cele mai sincere i redau starea de confort sau disconfort din timpul interaciunii. Fizionomia reflect atitudinea pe care o avem vis--vis de persoana sau subiectul ce face obiectul comunicrii. Proxemica sau distana dintre interlocutori este un barometru al relaiei dintre ei i sugereaz natura acesteia. Vestimentaia este esenial n formarea primei impresii. Corpul este un afiaj al strii noastre interioare i al tipului de personalitate. Atunci cnd comunicm, fiecare element, verbal sau nonverbal, contribuie la reuita procesului! Cunoaterea i folosirea adecvat a indiciilor nonverbale constituie atuuri care genereaz relaii pozitive, empatie, putere de convingere, ncredere n sine. Iata cateva exemple de gesturi comune care insa au functii si semnificatii diferite in diverse culturi:

Avantaje ale comunicrii nonverbale:-cel mai important avantaj se refer la expresivitate.De exemplu, intonaia si nalimea vocii poate sa sugereze mesaje diferite ale aceluiai cuvnt .G.Bernard Shaw spunea c exist 1000 de feluri de a spunedai 100 de feluri de a spunenu.-mijloacele extralingvistice de expresivitate-gesturile, mimica, postura- nsoesc formele comunicrii verbale, antrennd ntraga personalitate.-faciliteaz comunicarea, o completeaz cu o component afectiv , persuasiv sau ludic.-dispune de spontaneitate i mare vitez de comunicare.-nu se poate imagina nici un fel de comunicare eficient n absena unor componente extraverbale.Dezavantaje ale comunicrii nonverbale:-nu poate fi utilizat n procesele de comunicare a unor coninuturi complexe fr s fie utilizat i comunicarea verbal.-n condiiile excesului de gesticulaie, mesajul poate fi alterat, reacia fiind de respingere sau negare a coninutului transmis.

4. Comunicarea didactic sau pedagogica este cea care mijloceste realizarea fenomenului educational in ansamblul sau, indifereant de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii inplicati. Fata de aceasta, comunicarea didactica apare ca forma particulara, obligatorie in vehicularea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare sistematic asistat. Din perspectiva educatiei formale, comunicarea didactica constituie baza procesului de predare asimilare a cunostintelor in cadrul institutionalizat al unei institutii de invatamant si intre partenerii cu status-roluri determinate:profesori-elevi/studenti.Ambele apar ca forme specializate ale fenomenului extrem de complex si dinamic de comunicare umana, care poate fi definit ca si relatie prin care interlocutorii se pot intelege reciproc prin intermediul schimbului continuu de informatii, divers codificate.Comunicarea didactica urmareste esential indeplinirea catorva obiective, care au ca finalitate realizarea eficienta a invatarii. Se are in vedere realizarea obiectivelor pedagogice, transmiterea unor continuturi purtatoare de instruire si nu in ultimul rand, stimularea implicarii afective a elevului/studentului in actul de ivatare.Esentiale sunt metodele pe care le gaseste pedagogul in stabilirea unor puncte de comunicare atractive. Astfel statutul de emitator al profesorului si de receptor al elevului devin discutabile. Analiza exclusiva a informatiilor codificate prin cuvant si deci concentrarea pe mesaje verbale, pierde tot mai mult teren in fata cercetarii diversitatii codurilor utilizate(cuvant, imagine, gest, mimica)si acceptarii multicanalitatii comunicarii(vizual, auditiv, tactil, olfactiv). Din perspectiva acestei realitati devine tot mai evident faptul ca, si in situatie didactica, comportamentul inerlocutor, in ansamblul sau, are valoare comunicativa.A comunica, ca forma de interactiune, presupune castigarea si activarea perceptiei comunicative, care este deopotriva aptitudinala si dobandita. Absenta acesteia sau prezenta ei defectuasa explica, de cele mai multe ori , esecul sau dificultatile pe care profesorii, foarte bine pregatiti stiintific in domeniul specialitatii lor, il au sistemetic in munca cu generatiisi generatii de elevi. A fi profesor inseamna a avea cunostinte de specialitate temeinic(premisa necesara dar nu si suficienta), dar si a avea capacitatae de a le "traduce"didactic sau, altfel spus, posibilitatea de a sti "ce","cat","cum","cand","in ce fel","cu ce","cui", oferi.

Randamentul comunicarii didactice nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. Pentru contemporaneitate, a fi pedagog inseamna, inainte de toate, a sti sa explici, sa etalezi clar in fata elevilor un anumit continut, sa clarifici si sa rezolvi metodic sarcini didactice, prin stapanirae a cea ce comenius spunea:"arta de ai invata pe toti totul". Pedagogii antici incepeau intai de toate prin a intriga, prin provocarea nevoii de sens, fara vreodata sa se raspunda pe deplin, astfel incat fiecare lamurire suscita un nou secret; este o pedagogie care lasa elevul mereu insetat, constient ca nu era demn de a cunoaste.Alegoria stimuleaza placerea de a invata prin enigma pe care ea o contine. Ea ar putea avea trei functii didactice:- creaza motivatia invatarii(pentru ca initial intriga si apoi cere o rezolvare),-dramatizeaza(prin personificare, indeamna auditoriulsa se identifice cu personaje si sa se implice an actiune) si- prezinta o functie fatic(faciliteaza contactul si solidarizarea locurilor).In esenta, a comunica inseamna a fi impreuna cu, a impartasi si a te impartasi, a realize o comuniune in gand, simtire, actiune.In cercetarea si practica actuala, actul comunicarii este vazut ca o unitate a informatiei cu dimensiunea relationala, aceasta din urma fiind si ea purtatoare de semnificatii. Relatia, in buna masura, este cea care contextualizeaza informatia. Spre exemplu, o informatie verbala imperartiva (Vino!, Citeste!, Spune! etc), in functie de situatie si de relatia dintre actorii comunicarii, poate fi: porunca, provocare, indemn, sugestie, ordin, sfa, rugaminte, etc.Comunicarea utilizeaza semen si coduri ce sunt concepute astfel incat sa fie accesibile celorlalti; in acest caz comunicarea reprezinta transmitere de mesaje, schimb de sensuri precum si filtrare sau creatie de sensuri.Shimbul de mesaje reprezinta o inegalitate de informatii intre actorii participanti.Comunicarea reprezinta orice mijloc (semn, simbol) prin care un spirit poate influent ape altul.Se remarca faptul ca un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de excusivitate. De asemenea, doar din necesitati didactice se fac delimitari transante, in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand. Spre exemplu, comunicarea profesorului poate fi in acelasi timp, o comunicare in grup (se adreseaza tuturor cu o cerinta), o comunicare interpersonala (accentueaza o ide ca raspuns direct pentru studentul X) si intrapersonala ( se autointerogheaza m-au inteles exact?, este X atent la ce i-am spus?). La fel, acelasi act comunicativ, este in acelasi timp referential, operational si atitudinal.