cALlsTRAr HOGA$

PE DRUMURI DE MUNTE

Editurq ASTRO

CUPRINS.

Tipografi a SHIK & tfElTN SRLStrada N.Drigan nr. 10, sector 5, Bucuregti

Editor: George Huzum

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAnieiHOGA$, CALISTRAT

Pe drumuri de munte / Calistrat Hogag. - Bucure;ti : Astro, 2012

ISBN 978-606-8 148-23-6

821.135.1-32913(a98.3X0:82-32)

Editula ASTROStr. Iacob Negruzzi, nr. 37A'Sector 1, Bucuregti'fel./Fax: 02I223 04 5I

(lomcnzi la:www.caftea-mea.rowww.caftescolafa.rowww, tlcpozit-de-carti.ro

AMINTIRI DINTR-O CATATORIE

SPRE TVTANASTMT

Orice c5ldtorie, afard de cea pe jos, e dupS mine o c5-litorie pe picioare str6ine; a avea la indemAnd cupeaua unuitren, roatele unei tr[suri sau picioarele unui cal inseamni amerge qez6nd qi a vedea numai ceea ce ti se dd, nu insi Ei totce ai voi. Iatd pentru ce eu qi tdndrul meu tovarA$ de cil6-torie ne hotirdr5m a merge pe jos peste munti gi in rigaz, dela Piatra pdn' la Dorna, lds6nd la o parte drumul mare.

In ziua de gase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveamtoate trebuincioasele de drum agezate in o boccea de formaunei ranili solddle$i, legate la spate prin ajutorul unor curelece se incrucigau pe pieptul nostru: la Eoldul stdng cdte un re-volver, in dreapta cdte un baston sdndtos, qi la picioareopinci de piele rogie, legate cu qferi negre de l6ni de capr6,care ne infdqurau in spirali pulpa pdn6 la genunchi peste uncollun negru de ldni vrdstat cu ro$. O pdlirie neagri qi mareputea, la nevoie, sd mE apere qi de ploaie qi de soare. Tova-rdqul meu, in loc de pil6rie, avea pe cap un chipiu de uni-form6, iar drept strai mai gros de ldnd eru inrbrdcat cu ovenghercdr de doc alb.

In revirsatul zorilor plecardm. Deocamdatd trebuia simergem la AlmaE. Fiind insd mai dinainte hotdrdt intre noide a ne feri de drumul mare, nu cunogteam o potecd sau undrum mai scurt pentru linta noastr6. Ajrursesem la barier6.Nici un suflet de om nu era incd degtept; numai cdliva cdini,

I Venghercl - tunicd

prea hamici poate. iqi fbceau datoria bdtdnd la noi, sau r.nibine zis * la neobignuita noastri imbrdc6minte de drum.

Oricum insd, eu giseam de vind pe tovardqul meu, care

avuse ciudata idee de a mdrita straiele de sublocotenent cu

opincile, bastonul gi bocceaua din spate; qi m6 sileam a-lface s6 priceapd cd numai pentru ddnsul fEceau cdinii atdta

g[16gie. Apucardm la stdnga pe prundul Cuejdiului inspre

Dirmdnegti, fbr6 si Etim dacd am apucat bine sau rlu. Noro-cul insd line cu drumeful: la c61iva paqi, pe prispa unei case

albe, gospodarul gi gospodina dornreau sub o plapum[, lipiliunul de altul pentru a putea sd infrunte, dup6 socotinla mea,

rdcoarea diminelii; cdci, deqi in iulie, dimineala din ziua de

$ase era totuEi destul de rece; ei dormeau duqi qi se legdnaupoate in visuri fericite; noi insi, qi mai cu seamd eu, firdrespect pentru toate aceste nimicuri qi firi nici o ceremonie,

m6 apropiai de ddnqii, ridicai cu b1!ul plapuma de pe nasul

gospodarului, care dormea la margine, il impinsei pulin, iltrezii qi, frrE a-i da bund dimineata cel pulin, il intrebai scurt

despre drumul la Almag. Foarte rar sq intAmpld cuiva sd

vadi o figurd mai elocventd decdt acea a omului meu; un

psiholog ar fi scris volume intregi, eu ins[ cred de ajuns aspune ci e - psihologicegte vorbind - de mare interes infr-liqarea unei figuri ce trece de la addnca liniqte a unui somn

fbri de grijdla izbitoarea intipirire a unei surprinderi. Ceea

ce s-a petrecut atunci in sufletul lui a fost, desigur, mai iutedecdt fulgerul; destul c6, cu niqte ochi de doui ori mai maridecdt cei ce poate-i avea de obicei, cu o fa!6 lungd 9i speriat[gi neputdndu-se lSmuri de unde qi cum rislrisem noi aqa ca

din pimdnt, se uitd la noi, mdsurdndu-ne cu privirea-i zdp6'citd, de sus pdnl jos Ei indesdndu-se tot mai tare spre perete,

ca qi cum ar fi voit sd scape de o vedenie sup6ritoare. Biatafemeie, strdmtorati aStfel qi buimaci de somn, incepu a se

intoarce sub ogheal2 Ei a ingdirna vorbe neinlelese, care nu

puteau fi decit nigte puternice protestiri conjugale.'. Pentrtra sfbrgi mai iute cu toate acestea, il intrebai inc6 o dati pe

gospodar despre drumul la Almag.

4

I t)ghenl - plapumi

- Pe aici, ne rdspunse el in cele din urm6, arltdndu-nespre deal; gi spre acolo apucarim qi noi.

Desigur ci speriatul nostru cicerone ne va fi urmat mul-td vreme cu privirea. Noi insd nu ne mai uitarim inddrit, cirie unirarim drumul pe prundi;, s6rind ca niqte capre peste

bolovani, cursuri de ap6, belli Ei gloduri' Dimineala era m6-

rea!5 Ei ne, vestea o adevlratd zi de iulie. Nici un nor nu

plutea sub albastrul cerului addnc Ei limpede ca ochiul unei

fecioare. Toate stelele se mistuiserd qi cel mult dactr in-drdzneala Stea a Ciobanului mai infrunta, din cAnd in cdnd,

valurile de lumini trandafirie, cu care zorile inundau r6s5-

ritul depirtat. Nici un vdnt nu miqca aerul, qi grdul, inlanurile de aur, sttrtea tot atdt de neclintit ca qi firuI de iarb6

din fdnelele inflorite. Roua avea lnfdligarea unor mIrgdritarece nu aqteptau decdt o razd de soare spre a se schimba instrilucitoare diamante. lJmezeala qi ricoarea diminelii d6-

deau intregii firi o nespusd frdgezime. Totul incepuse a se

deEtepta sub intdile raze ale zilei, dat totul era cuprins de o

liniqte, de o tdcere, de un fel de inm6rmurire solemn6: qi

firea intreagd pdrea c[ se afld in o religioasi aEteptare. La rd-sdrit se ivea geana de aqr gi de purpur6 a unui soare tdndr,

care intr-o clipd Eterse intr-o nemdsuratd depdrtare umbra de

pe fruntea munlilor neguroqi. Noi ne urmar6m drumul cu su-

fletul stdpdnit de mirelia priveligtii, iar rarii drumeli ce intdl-neam, gi pe care-i l6sam in utm6, dupi ce ne doreau cale

bun[, se uitau lung qi mirali dupd noi.

Spre a merge la Almaq pe drumul mare, ar fi trebuit s6

suim Dealul Balaurului, ce se ridicd dincolo de DdrmdneEti.

Lucrul acesta insi nest6nd in planul nostru, de la o vreme

cotirim de la D6rminegti, la stdnga, spre Gdrcina, pentru a

t6ia peste dealuri, pe drumul de picior. Drumul acesta ne

duse spre Gdrcina pitndlabiserica din sat, de unde trebuia sd

ne indreptdm cdtre AlmaE: in drum ne intdlnirim cu preotul

locului, care mergea cu un !6ran la un ogor din apropiere. Pe

preot il cunoEteam qi-l intrebai de drumul ce trebuia si apu-

c[m, ca si iegim la Almaq. Dupd ce cipStarlm l[muririletrcbuincioase, plecarim inainte. In urmi tocmai, am aflat c[firanul ce insofea pe preot era ajutorul de primar al comunei

5

Gdrcina qi c6, vizdndu-ne a$a de neobiqnuit imbricati, iqiaduse aminte c6 in cercul comunei lui are gi indatoriri poli-

fienegti. Astfel, dupi ce ne dep6rtar6m putin, se intoarse

citre preot qi-l intrebd daci ne cunoaqte. Preotul, care inle;lese bdnuielile ajutorului de primar gi care voia sE glu-

measc6 pulin, ii rdspunse ci habar nu are de cine suntem 9ici nici nu ne-a mai vdzut weodat6 pe meleagurile acelea.

Ajutorul, de cuv6nt qi totdeauna cu priveghere pentru sigu-

ranla public6, c6ut6 s6 afle tot de la preot dacd aveam pap-poarte in regul6. Acesta dete din umeri Ei-i rispunse foarte

serios qi cam ingrijit:

- $tiu eu? Poate c6 sunt niEte scdpali de la weun arest;

ar fi bine sd caufi a te incredinta qi cu atdt mai mult, cu cdt a-

ve!i, mi se pare, la prim[rie nigte porunci in aceastd privint5.

- Ca bine zici, p6rinte! $i nici una, nici doud; se in-toarse din drum, apucdnd spre primdrie, cu gdnd de a trimitecdliva vdtdjei in urma noastr6, ca sd ne prindi qi si ne ducd

la comun6. Preotul, vdzdnd cd gluma se ingroaqi, il l6s6 simeargd pufin, apoi incepu a rdde cu hohot ;i-l chemS inapoi,spunAndu-i cine suntem.

- Se rnd bat6 Dumnezeu, pdrinte, zise ajutorul de pri-mar, c[, de nu-mi spuneai sfintia-ta sau de-i intdlneam sin-

gur, ii legamburdufqi-i duceam la comun6, ca s6 le cercetez

paqapoartele. Cine dracu i-a indemnat si se imbrace ca nigte

marchidani3 Ei s5 cutreiere satele? V6zut-ai pe cel mai tenlr?Tuns, cu chipiu de unifomri, cu opinci gi cu bocceaua inspate, parc6 era un dezertor. La Gdrcina i-ai scSpat sfinfia-ta;da nu qtiu cine are s[-i scape la alte comuni.

$i !6ranul avea dreptate: cel intdi nespllat avea tot drep-

tul s5 ne intrebe de paqapoarte sau cel pulin de biletele de

identitate.in timpul acesta noi ne unnam drumul linigtili, tdind de-

a lungul Gdrcina, un sat qi de munte, gi de cdmp; de munte,

fiindcl nu se mai sfdrqeqte, de cdmp, fiindcd sunt casele

foarte dese. StrabAtur6m deci satul acesta sau, mai bine zis,

aceasti nesfdrqiti stradi de case !6r6neqti, prin care cineva

3 Marchidan - negustor ambulant de m5runliquri

6

merge aproape dou6 ceasuri cu credinta, de la o -vreme, c[celEialt ,upat tt.buie sd fie.pe lumea cealaltd' in adevdr,

pdni ce sd ajungern la jit6ria4 despre miazdnoapte, sudoarea

ne inmuiase- trupurile gi ciuda ne cuprinsese sufletele' Bbl-'-toacele verzii, miasmatice 9i addnci, care impdnau drumul in

lung qi in lat, ne sileau la sirituri gimnastice qi de preciziune

peste'golurile destul de mari dintre bolovanii puqi in r0nd pe

marginea acestor'bdltoace. Nenorocit piciorul greoi sau- ne-

ghibici, care n-ar fi avut in el ceva din firEa caprelot! O -baie

de glod, pdn6 la genunchi, ar fi fost neinl[turat[. Noi ins6,

din-fericiie, eram deprinqi cu aceste punfi de un alt soi qi le

trecurdm pe toate fdr6 greq.

Iegiti afard din sat, risuflardm in sf0rqit qi ne urmardm

drumuf spre Almaq pe poteca de picior, ce taie dealurile de-a

curmeziqui intre rdsirit gi miazbnoapte' La dreapta se intinde

un qir de coline cu pov-drniquri dulci 9i acoperite cu sEmS-

n[turi, frne{e Ei ciritei5; la stdnga colinele se schimbd indealuri, qi, mai departe, intre apus Ei miazdnoapte, dealurile

devin munli, al c5ror lan! umple intregul cerc al vederii dinpartea aceea. Dup6 un mers grabnic de doui ceasrui Ei mai

bine, iegirSm pe creasta unui deal lutos qi sfErdmat' care se

ridicd la o mic6 inilflme deasupra Almaqului. Scobordrdm insat, trecdnd pdrdul cu acelaEi nume' qi merserdm la micul

schit de cllugirife, care se afl6 din sus de curtea boiereasci'

Starila schitului era rud6 cu tovariqul meu de drum 9i,

prin urmare, de la sine se inlelege c6 furim cu deosebitd

iinste primili. E foarte atingAtor lucru sd vezi cu cdti bun6-

voin!6 qi cu cdte jertfe chiar se indeplinesc datoriile ospi-

tailtetii in aceste schituri locuite de cdteva femei s6rmane'

Poate cd adevdratele invlfdturi evanghelice au qi ele cuvdn-

tul lor, in aceste locuri, cel pufin' Furdm deci cu mare dra-

goste ospitali $ gdzdui,ti pdnd a doua zi.

De ia Almag, trebuia si mergem la Horai,ta, dar, fiindcinu cuno$team drumul, fur6m nevoili a cere la starila schi-

tului pe cineva care s6 ne c6l6uzeasc6. Acesta fu lucrul cel

a Jit[rie - bariera unui satr ciritei - tufig de cop[cei

7

mai ugor, de vreme ce maica Filofteia se pirea cd nu are inmdnistire altd insdrcinare decdt pe acea de cdl6n;zd. Ne 96-tirdm gi plecardm. Cdld:uza mergea inainte gi noi dupd ea. $iacum mi se pare cd v6d aievea pe maica Filofteia: era ofemeie de staturi mijlocie, mireani la trup Ei numai la capc6lugiri!6. Poate cE acesta era portul ei de drum, noi ne

dddurdm insd cu socoteala cd ea ar fi trebuit s[ nu-qi pund

niciodatd alti imbricSminte... Avea maica Filofteia niqteochi cbprii gi mari, care te tiiau in suflet cu asculiqul priviriilor gi care, degi treculi in v6rst6, ardeau totuqi de focul uneitinereli mistuite de vipaia unor patimi iniduEite. Gura eicam mare qi buzele ei, deqi vestejite, dar totuqi destul de

clrnoase, fdceau s[ te gdndeqti firi voie la p5cdtoasa biblicicare ar fi aruncat peste umerii desfrdului s5u haina cuvioasia mironosilelor. Chiar fala ei boliti sporea infdliqarea a!6!5-

toare a intregului qi te f6cea s[ !i-o inchipui cu doudzeci de

ani in urmd... De sub comdnac, ii ieqea pe tdmple, in semi-cercuri, pirul ei cdrunt, dar aEezat totuqi Ei pieptbnat cu mul-td ingrijire. Ce pdcat cd nu era negru acest pdr!...

Ea era tdcut6, noi tdculi; ea gdndindu-se la cine qtie ce,

eu cu capul plin de socoteli lumeqti, ne urmam drumul pe

pdrdul Almagului la deal. C6ldura miezului de iulie era

covdrqitoare Ei ar fi fost cu neputinld de infruntat, dacd

umbra pidurilor n-ar fi stdmpdrat-o pufin. Din cdnd in cdnd,

ne opream la umbr6 spre a ne odibni: cdlLuza noastri insd ne

gisea prea bicisnici, gi avea dreptate; dacd cineva ar fi avut

fantezia si se uite la picioarele ei, care, ftrd sd rogeascicdtuqi de pujin, se iveau, pAn[ mai sus de glezne, de sub fus-ta ei scurli de cit, qi, mai mult incd, dac6 s-ar fi urcat cuinchipuirea ceva mai sus, ar fi gdsit, in loc de picioare, niqtefuse de o{el, care, lipsite de rotunjimea plind a tinerelii Ei

fErd caracter pdmdntesc, puteau s5 se miEte in mod mecanicflrd sf6rgit. Aceastd femeie zbura, nu mergea. $-apoi maicaFilofteia avea credinla deplind a darului sdu... Pe drumul ce

fineam noi, se int8mplase, cu cdteva zlle mai inainte, niqtepr[d[ciuni sau, rnai bine zis, nigte potlogirii. Luase, de pil-tlll. un oarecine imbricat intr-un suman rupt traista cu fbin6tlin spotele unui guqat, ii dlduse cdliva pumni qi se mistuise

in pidure; sau intdlnise un altul pe o proast6, ii luase leg[-tura cu fasole Ei se fbcuse iardgi nevdzut. De aceste nea-junsuri se temea maica Filofteia sd nu ni se intdmple 9i nou6,

gi se hotdri, deci, sd facf pentru noi o rugiciune de drum,

*spre a ne ajuta Cel-de-Sus ca s6 ajungem teferi qi netulburalide nime la linta cilAtoriei noastre. IEi scoase, prin urmare,

mdtiniile din sAn qi, ca qi cum ar fi vorbit cu sine ins69i, in-cepu a qopti o rug6ciune, insofind acest monolog intim cu

niqte cruci mari, indesate gi cu evlavie lnsemnate pe toate

cele patru puncte cardinale ale persoanei sale. Din cdnd incdnd, fbcea qi cdte o mitanie spre rds[rit, lipindu-qi cu sfin-

lenie fruntea de p6mdnt. in timpul acesta, noi ne urlnamdrumul s6rind peste pdraiele ce ne tdiau mersul sau trecdndpe sub giganticii brazi rtrsturnati de vijelie ori de moartenaturali qi care, rezemali cu vArfurile lor pe in[ltimea bra-

zilor dimpotriv6, alcdtuiau, pe deasupm capetelor noastre,

nigte uriaEe punfi aeriene, aruncate de insuEi Dumnezeu pen-

tru silbaticii qi sperioqii locuitori ai pidurilor neumblate.

C5tre asfinfit, sosirlm la Horaila, unde furim primili cu

oarecare rdceald de cdtre egumenul mdnistirii, care stetea incerdac la aer curat.

Din intrebdrile gi rdspunsurile obiEnuite despre sdndtate,

ne putur6m linruri c6 sfinlia-sa suferea de un gutunar qi c6,

prin urmare, intreaga sa veselie sufleteascd inghelase sub

aceastd rdceald din pd4ile inalte ale persoanei sale; totuqi nise porunci un borg cu chitici gi un pui de mlmdligd, nimicuricare toate se mistuiri iute sub fldmdndele noastre linguri qi

furculi1i... Ce voili? devenisem la drum mai mdncdcioqi de-

cdt evanghelistul Ion; at6ta numai c[ pirintele egumen nuqtia c5 pofta de mdncare e o virtute cu totul biblicl qi c6, mai

la urm6, e foarte indoielnic lucru s5 se fi siturat cinci mii de

oameni cu cinci pdini qi doi peqti, ba incd sI mai fi rdmas qi

douisprezece coquri de fErmlturi!... Bine sau rdu, astdm-

plrarim cdrceii de foame ai stomacului nostru qi merserdmapoi in biserici, spre a vedea mai de aproape aceastd zidire,pe care o cuno$team numai din nume. Pe din afar6 nu e de-

c6t un masiv de piatrd viruit cu galben, in care nu se vede

nici o idee arhitectonici: deasupra, o ceattr de tumuri ce nu

I

se inleleg intre ele, iqi dau brdnci qi se indeasi unele in al-tele, spre a nu c6dea, pare c6, jos de pe masiwl de sub

picioarele lor. Pe dinliuntru, zidurile sunt stropite cu al-bastru qi galben, iar pictura e pulini qi proast6; toii sfintii 9i

toate sfintele, cu Iisus Hristos in frunte, sunt ieqili de sub

penelul aceluiagi iconar rus care a zugtdvit mai toate vechilenoastre biserici.

in aceste locuri, oriincotro te lntorci, te impresoar6 sin-

guritatea, la hotarele clreia viata se pare cd expir6. Omulimprumutd aici nrutismul de la arborii in mijlocul c6rora tr6-iegte, aga inc0t cele mai guralive fiinfe din aceste locuri sunt

numai ldstunii, care zboarb ln stoluri negre inainte de apusul

soarelui Ei se invdrtesc fipdnd in jurul turnwilor albe 9i ne-

clintite ale bisericii.Nu departe de Horaila, pe un munte despre miazdz| se

afl6 Horai{a Micd sau Horaicioara: schitul acesta e un ade-

vdrat cuib de vultur aninat in crdpitura unei stdnci aeriene.

El std mai totdeauna ascuns intre nori qi, numai cdnd aceqtia

se desfac, schitul se zdregte albind dintre brddiqul negru'

in zori, a doua zi, apucattm drunlrl Vdraticului. Cil6-uzul nostru, un bEietan ca de cincisprezece ani, nu Etia decdt

pe cel mai lung gi mai r[u; pe acela deci apucar[m 9i noi.

Cdt merserdm prin umbr6, drunrul fu pl6cut. Fagi qi paltinic6t lumea de b[tr6ni, cu trunchiuri albe gi goale, iqi impre-

unau sus de tot frunziqurile lor qi alcdtuiau deasupra cape'

telor noastre o boltd de umbri gi verdeafi. Singurul glas al

locurilor acestora e numai glasul vdntului, cal€ se taie, sus-

pindnd, pare c6 dureros, in frunza asculiti a bradului; qi gla-

sul acesta are un farmec nespus...

Toli c6!i trecuseri pe aici, c6lStori poate ca qi mine, iqi

zglrnaserd numele lor in scoarla netedb a fagilor. Cu drept

sau fbr6 drept, gdseam vinovali, in gAndul meu, pe toli aceqti

zgdrietori de copaci, care avuserd deqertlciunea vrednici de

rds de a-qi eterniza numele in pustiu; Ei cu at6t mai mult iig[seam vinovafi, cu cdt mi se p6rea mie cd urma omului inaceste locuri ripea ceva din mirelia singur6t6ii gi se ames-

teca jignitor in sublimul intregului.

10 t1

Peste putin, scipitar6m"de la umbr6 qi ieqirim intr-unluminiq de seminceri. Ne aflam in parchetele de pe Cracdul-Negru. Din dep6rtare, prin aerul sec, ajungea pdni la noiglasul onrului gi al toporului. Din c6nd in c6nd, o tr[sniturd

'. colosald umplea v6ile muntilor: erau fagii, paltinii sau braziiameiitor de inal,ti, care, in clderea lor pr6pdstioas6, sfErimauqi doborau tot in calea lor. Zitn erala amiazi 9i un aer in'fldcirat ne lnconjura din toate pirlile. Soarele, alb de

fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre; cu toate

acestea noi ne urmam drumul pe hoga$ul sipat de butuci incoasta muntelui qi, numai cdt in rbstimpuri, eram silili a

ocoli, prin smiduri6, biltoacele glodoase qi verzii ce ne tSiau

drumul. Eram atdt de grdbiti s[ poposim undeva la umbr6,

incdt nici nu mai bdgam in seamd pe un intreg popor de

broscoi cu ochi holbali gi vetzi, care * ieqili pe jum[tate din

umedele qi glodoasele lor locuinle - ne salutau or[ciind qi

apoi disp6reau iute la apropierea noastrS.

Dupd ce ne oprirdm pulin Ia o colibi pir6siti, cum-

pdnirim in valea Craciului. Ajunqi la acest pdrdu limpede ca

"o picituri de rou[, ne stdmpirarim setea Ei incepurEm iardEi

a urca, de-a curmeziEul, un gir de coline lutoase gi seci, aco-

perite cu tufari de aluni, mesteacdni qi arini. De pe cea dinurmi colind ce se inal16 deasupra Viraticului, o intinsd pri-veligte se deschise ochilor noqtri: sub noi, Valea-Saci se

rdsfi1a cu casele ei albe qi curate intre doud dealuri acoperite

cu grddini, fdnele qi semindtriri. Mai departe, intre rSsirit 9i

miazdzi, Bil!6tegtii, cu mirelele-i grddini qi aEezdmintele

sale de bii, p[reau cd vor sd se ascundd dupS nesfArqitele

Eiruri de plopi inalli de mesteacini blonzi qi de brazi poso-

mordli; cu toate aoestea, o razd de soare, cdzutd din cer peste

acest cuib de zdnd pierdut intre indoiturile verzi ale dea-

lurilor, rdsfrdngea pdni la noi lumina strdlucitoare de pe

pldcile metalice cu care e acoperit. In faf6, orizontul era in-chis de cele din urmd ramuri ale rdpoqilor munfi de mam6

6 Smid, smidd - des\ fomat din copaci tineri sau din tufe de spini, de

znreurA etc.

conu$ie ai Neamfului, care se intindeau ca o fdqie de fumplumburiu pe zarca. cerului dep6rtat...'La picioarele 1or,

oragul alb cu pdrdul sdu limpede scdnteia sub lumina

soarelui. Aldturea, in umbra depdrtirii, stdtea nemiqcatd qi

gdnditoare pare cE vestita Cetate a Neamlului, cetatea lui

$tefan, martord nepieritoare a gloriei noastre trecute. Stitu-rdm deci la umbra unui mesteacin, spre a ne odihni gi a ne

sdtura ochii qi sufletul de aceast6 mireald priveliqte qi, cdnd

soarele aproape sc[pdtase dupd Ciungi, intrar6m in Vdratic'

DE LA VARATIC LA SACU

Cine nu cunoaqte aceastd mdndstire de cilugdrile 9i care

cblitor nu are de spus un cuv6nt pentru ea?

Era pe timpul bdilor, gi in tot anul o mullime de oaspeli,

din toate pirlile Moldovei mai cu seamd, iEi petrec aici luni-le de var6; prin urmare, nu ne mirarirn deloc cdnd vdzttrdm,pe drunrul mdndstirii, incruciqdndu-se moda lumeasc6 cu u-

niforma bisericeascd: rochia cu rasa, comdnacul cu pdl6ria,

mdna goal6 cu mdnuqa, mdt6niile cu evantaliul, umilitul pa-

prrc p. talp6 cu indrdznelul cdlcdi Louis Quinze, negrul

posomordt cu toate culorile din lume, g[itanul cu dantelele,

smerenia cu indrdzneala Ei, in urma tuturot, ipocrizia cu

sufletul fdrd ascunsuri !!... $i multe inci aq mai fr v5;zut, dacd

foamea nu mi-ar fi dat pinteni qi nu m-ar fi silit sd sui scdrile

lustruite ale arhondaricului. O veche mironosi![ a lui Hristos

stdtea jos la capdtul de sus al spdrilor qi iEi odihnea, dor-

mitdnd, imensitatea greoaie a trupului sdu.'.

Cdnd fur[m aproape de ea, igi ridici spre noi, cu o lene

ari sJocratici, privirile-i spildcite qi verzii..'

- BlagosloveEte, mdicu!6, zisei eu, inchindndu-ml du-

pd cuviin!6.

L213

- Domnul! rispunse ea alene $i tr6gAnat, intinzdndu-mispre sSrutare dosul alb qi grisuliu al dreptei sale, cu m6tdniicu tot.

Sirutai cu o prefEcutd evlavie aceastd dreapti care, dacdnu mirosea tocmai a smimi gi a t6mAie, apoi mirosea cel pu-

lin a un parfum obiqnuit pe vremuri, care-mi pdtrunse p6niin creieri; totuqi actul acesta de smerenie ne sluji drept paga-port pentru arhondaric, unde ni se d[du casb gi mas6.

St[tur6m doui zile in Vbratic. Cu aceastd imprejuraremE putui incredinla cd oaspelii obignuili ai mdnlstirii aveaucuvAnt sd petreaci aicea cete o lund sau doub. in adev6r,aerul, apa, preumblirile, societatea chiar sunt atdtea lucruricare indeamni pe mulfi a ieqi din vdrtejul oraqelor mari Ei a

ciuta odihna sufleteascd in aceste locuri insuflelite de ovia!6 mai dulce gi mai tihnit6.

Toaca, cu glasul s6u cicilitor gi sublire, clopotul, cu vo-cea sa grav[, rard Ei sonor6, sunt capii de familie ai acestui

furnicar de fiinle negre, care foiesc repede in toate pdrlile,frrE zgomot, cu papucii lor de talpi qi cu mit6niile in mdini.Dupi glasul lor se reguleazd toate indeletnicirile vizute Einevizute ale comunitefli. E totuqi foarte greu pentru unstr6in sd pdtrundi in toate amdnunlimile vielii cilugireEti.Un cilitor nu poate vedea, mai intotdeauna, decdt numaicoaja monahismului. Astfel, daci ieqi dimineala in me-deanul? din fala mdndstirii, unde se vinde qi se cumpdr6,dacd strlbali zita cdrdrrle qi drumurile ce se incrucigeazd Ei

se taie in toate pd(ile, dacd mergi in biserica cea mare la ve-cernie, utrenie sau liturghie, dacd te duci pe la cunoqtinleziua sau seara, nu vei putea intdlni decdt figuri paragra-fisite,8 gheburi, zbdrcituri, ochelari, cataruri cronice, reuma-tismuri, gingini goale, din$ falqi, guri infundate, birbi ascu-

!ite, peri albi gi... ftlarnicn smerenie. Cu toate acestea, dacdte intdmpli inliuntrul mdnSstirii, c6nd se face slujba in para-clisul de ldngi arhondaric, qi dac6 ili arunci ochii in sus sprenegreala ce umple cerdacul din fa!d, in tihnd qi in rdgaz poli

t M.drun - loc viran, batdturd8 Paragrafisit * invechit, uscat