Totusi, pe doamna T n-am putut-o intalni decat peste o jumatate de an, la inceputul lui iunie. Revederile acestea sunt penibile prin inceputurile convorbirii In masina, aveam un trac de actor. Ti-e necontenit teama ca n-ai sa gasesti tonul just, gestul potrivit. Intaia privire e ca un joc de loterie. Te intrebi daca ai sa aduci vorba despre cel mort, daca e locul sa iei o mutra indurerata, sau esti obsedat de ideea de a nu juca, dimpotriva, teatru. Am urcat sovaind treptele inguste de beton pana la etajul al doilea al casei din Parcul Filipescu( Mi-a deschis singura, fara sa-mi spuna o vorba, dar zambindu-mi cu prietenie, cu o miscare nervoasa de identificare. Dupa ce mi-am lasat trench-coatul in vestiarul ingust ca o celula, am trecut in camera mare cat un hol, aranjata nepotrivit gusturilor comercializate ale proprietarei de magazin de mobila moderna Dupa ce m-am instalat intr-un mic fotoliu de lemn negru, m-a intrebat nedumerita de ce imi rotesc privirea atat de mirat.) Mi se pare atat de ciudat si atat de conform unui proverb, ca dumneata, care esti socotita printre cei care au introdus mobila cubista la noi, sa pastrezi mai departe mobilierul vechi Imi inchipuiam ca voi gasi aici totul schimbat intr-un adevarat studio. ( Zambea cu fluiditate si cu o participare totala, vag indurerata, ca de obicei.) Daca vrei, e un studio, in intentie, caci corespunde definitiei dumitale prin arhitectura Dar mubila n-as putea s-o schimb niciodata.( Am privit-o mirat, luind din cutia cu tigari oferita.) Niciodata? Si de ce? Nu stiu, mi-ar parea ca am murit. Dar nu inteleg deloc. Nu pot sa ma explic Dar din interiorul acesta, care e viata mea, nu as putea schimba niciodata nimic. N-ai fost ispitita sa-l inlocuiesti cu acea minunata decorativa moderna? Si mie imi place nesfarsit mobila moderna-si a completat ca in paranteza- , bineinteles cand nu e de prisos strambata, dar poti sa-ti schimbi familia, chiar daca o gasesti putin demodata? Poate ca e si o slabiciune a mea Nu stiu daca e un fel de oroare de necunoscut si nou, sau mai mult o inradacinare in ceea ce a fost Sufar cand se strica un obiect vechi, soval nesfarsit cand trebuie sa inlocuiesc o slujnica obraznica sau lenesa, numai la groaza ca nu voi mai vedea un obraz care mi-e familiar, fie si in rau. Credeam la inceput ca va trebui sa ma explic asupra vizitei mele- si era ceea ce ma preocupa pe drum, dar i s-a parut foarte fireasca, si n-a fost nevoie de nicio justificare. Am intrebat-o pe unde a calatorit. V-a fost dor de Bucuresti?( Parea foarte incurcata si putin iritata.) Uite, trebuie sa ma contrazic numaidecat Nu-mi place tot ce e al meu chiar si orasul acesta, de pilda Nu In strainatate e totul larg poti respira in voieNu-ti impiedica prea mult privirea, sa zicem, case iesite in mijlocul strazii. Nu te apasa nimic Totul e curat inaltsapatios Si pe urma, noutatea straina e totala, nu e ca o spartura sau carpitura in ceea ce a fost. Nicio clipa nu m-am gandit la Bucuresti Dar de odaile acestea ale mele, si de lucrurile de aici, imi era un dor stupid. Ai de gand sa pleci din nou?... Mi se pare mai buna formula asta. Simt ca un plural ar parea scrobit in fata acestei femei adevarate. Cred ca da Nu mai e atat de mare nevoie de mine, aici Magazinul si atelierele au inceput sa se resimta de concurenta, caci toate fabricile de mobile si-au modernizat productia- si pe urma totul se resimte de stagnarea aceasta. Trebuie sa ajung, chiar fara tranzitie, de vreme ce testamentul e de domeniul public acum. Cu familia lui Fred Vasilescu ai avut dificultati?(Protesteaza jignita, fara niciun gest, numai privirea albastrai s-a intunecat, mistuita.) Nu nici urma de dificultate Chiare in seara inmormantorii (O intrerup nervos) Ai fost la inmormantare? Am fost.( Si , dupa ce ramane un timp indelung resfranta in ea insasi, reia cu un ton de marturisire: ) Am suferit mult ca n-am putut fi langa sicriu tot timpul, nici urmari de aproape convoiul Eram intr-o masina inchisa cu ferestre mici, alergand si asteptand dricul la fiecare raspantie Gandul ca el e intins acolo, acoperit, ma frangea ma exaspera cerd ca daca ar fi fost inmormantat si nu incinerat, n-as fi putut pleca acasa, lasandu-l singur, parca fara aparare, paralizat, in cavou E mai bine asa S-a ridicat in fum Tot i-a placut atat de mult sa zboare. Cand au aflat ai lui de testament?( Nu raspunde numaidecat, simt material ca gandeste insa) Se vede ca dupa intoarcerea de la cimitir, caci seara au venit, in doliu mare la mine, mama si sora lui. Servitoarea nu voia sa lase pe nimeni inauntru Spunea ca sunt bolnavaStateam cu fata in jos pe divan , plangand tot ceea ce nu putusem plange pe strada. Ele au staruit sa intre si cand m-au vazut naucita de durere, au inceput si ele sa planga din nou. Si cu o nesfarsita parere de rau: Daca m-ar fi iubit putin!... Crezi ca nu te-a iubit? Nu m-a iubit Ma parasise de doi aniMa evitaMa umilea Totusi, testamentul?... Desigur ca nu avea o avere personala prea mare. Oricum sa desprinzi din lumea intreaga pe cineva sa alegi din tot, o fiinta anume. Averea pe care a lasat-o e destul de mare: un avion, automobilul, caii de curse, un teren mare in apropierea orasului, pe care-l cumparase nu stiu de ceDar asta nu dovedeste nimicEra prea bunavea remuscari, stia cat il iubesc. Uneori imi parea si mie ca in ceea ce simtea el pentru mine e si altceva decat bunatate si recunostinta de barbat iubit fara limitaIncercam sa ma conving si ma loveam de o bara de fierinsultata, uneori bruscata de elMai tarziu, renuntasem. Tac indelung, intelegand cat de putin banuie cuprinsul caietelor pe care le-am adus infasurate sulsi sunt ispitit sa-mi inchipui, printr-o anticipare, framantarea si uimirea ei cand le va citi. Ii voi lasa, desigur, originalul. Dpa un timp, intoarce comutatorul si o lumina tare readuce la suprafata din noapte acest studio demodat si pe femeia de pe potecile neexistentei.Imi ofera o noua tigara, pe care o iau ingandurat. Nu numai indiferenta si trupul, dar si duiosia ei de sora, privirea si atentia ei, modul in care intinde tigaile, pana si melancolia si bunatatea acestei femei sunt sexuale Femeie iubita de toti barbatii.Nu stiu de ce acum simt nevoia sa folosesc pluralul de politete ca sa-I incerc sufletul, cum ai incerca apa adanca aruncand in ea o pietricica. Doamna, stiti ca in ultimul timp am fost prieten cu Fred Vasilescu. Din cate am inteles caci vorbeam adesea- cred ca va iubea mult foarte mult.( A ridicat neincrezaroare din umeri) Stiivreodata? Ai dumneata impresia asta? E pentru mine o certitudine Nu poate sa fie adevaratUneori si mie mi se parea ca ma iubeste Erau gesturi care tradau parca-acesta e cuvantul adevarat- o iubire patimas ascunsa. Si cum va explicati atunci faptul ca va ocolea? Dar ce ipoteze n-am facut? Cat nu mi-am ars mintea in indoieli de tot soiul. Nu stiu ce ar fi putut sa fie ?! M-a chinuit uneori pana si banuiala stupida, rascolitoare ca intr-un accident de automobil sau avion, vreo rana i-a interzis pentru totdeauna sa mai poata fi barbat. L-ai mai fi iubit atunci? (si surad)( Imi raspunse fara pic de sovaiala) Da, iti marturisesc ca m-am gandit de multe ori Ei bine, l-as fi iubit si atunci Oricum Daca ar fi privit cu admiratie alta femeie, as fi suferit si atunci. Iubirea mea era asta si mai era si altceva, cu neputinta de inteles.( Ma ridic si ma duc pe scaunul din colt, pe care am pus sulul caietelorAlaturi e un aparat radio ca o colivie ermetica.)( Imi spune cu vocea scazuta, banuind ca vreau sa umblu la el) Nu mergel-am sfaramat. ?! Eram in timpul mesei si din cutia aceasta am aflat vestea mortii lui. O fraza spusa raspicat si indiferent, culeasa parca din vazduh. De atunci niciodata nu l-as mai putea asculta.( Ii aduc caietele si ma priveste nedumerita) Doamna, pentru un roman al meu, Fred Vasilescu mi-a scris cateva amintiri din viata lui Cred ca va vor interesa.(A devenit alba ca varul. Nu mai poate respira) Toate caietele astea intregi?( Le-am pus pe coltul mesei si m-am asezat pe scaun. Le-a luat cu mainile crispate si intrebarile mele nu o mai gaseau) Pana cand mai ramaneti in Bucresti? Nu stiu, foarte putin Dintre prieteni ati mai intalnit pe cineva? Nu Acum vreo doua saptamani m-a intalnit doamna Demetriade si m-a intrebat daca n-am vazut Spune ca vrea( S-a ridica frematand in interior, cu mainile chinuite, cu privirea mistuita de nerabdare.) Te rog, fii bun.lasa-ma cu caietele acestea. (Si-i tremura mana pe ele). De trei ani n-am vorbit cu el( M-am ridicat, si in prag mi-a strans recunoscatoare mana in mana ei fierbinte.) Cred ca nici n-a inchis bine usa si s-a napustit asupra textului. Pe potecile lunecoase ale amanuntelor si ale interpretarilor va gasi reazem si o mai adancita dezlegare? Va afla ceva mai multa impacare decat acea sete, care nu se poate potoli in vis? De altfel, cand e un acord aproape unanim asupra relativitatii spatiale, de ce n-am crede ca sistemul de recuperare al cauzelor nu poate afla nicaieri un punct absolut. Taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea universala, fara niciun moment de sprijin adevarat, asa cum singur a spus-o, parca, un afluent urmeaza legea fluviului.