PATRIARHI SI PROFETI ELLEN G. WHITE Cuvnt nainte Volumul de fat, al treilea din cele cinci volume ale ciclului "Conflictul Veacurilor", care vede lumina tiparului ntr-o nou traducere, vine s mbogteasc tezaurul lucrrilor Spiritului Profetic publicate n limba romn. Dup "Hristos, Lumina lumii" si "Tragedia Veacurilor", "Figuri din Istoria Biblic a Vechiului Testament", arunc lumin asupra unui subiect de mare nsemntate si interes universal, subiect asupra cruia este de dorit s se reverse mai mult lumin. Lucrarea prezint adevruri prea putin cunoscute lumii crestine si, din nefericire, prea mult ignorate. Avem aici tabloul luptei dintre Dumnezeu si Satana, dintre bine si ru, dintre viat si moarte, dintre puterea lui Dumnezeu si vrjmasul a toat neprihnirea, un spectacol de interes cosmic. Nu trebuie s facem eforturi mari pentru a ne convinge de faptul c un asemenea conflict exist. Trebuie numai s privim la ceea ce se ntmpl n lume si n "microcosmosul" att de profund al sufletului omenesc, al fiintei umane care este un "univers" n miniatur. Sfnta Scriptur, Cuvntul lui Dumnezeu revelat oamenilor, nftiseaz marile caracteristici ale acestei lupte si diferitele ei aspecte si implicatii, care vizeaz mntuirea tuturor acelora ce cred. n desfsurarea ei exist perioade deosebite, cnd aceste probleme capt o important unic, impunndu-se ca o problem de mare important n ntelegerea relatiei noastre cu aceste evenimente. n ciuda adevrurilor Scripturii, din pcate, sunt multi cei ce mrturisesc a crede si care totusi sunt mai degrab dispusi s pun pe seama unor lucruri de domeniul fantasticului acea parte a raportului biblic care deschide orizontului nostru ntelegerea pasilor prin care lumea a fost implicat n aceast mare problem; iar altii, desi evit aceast pozitie extrem, sunt totusi nclinati s-l considere ca fiind ceva perimat, lipsit de important, tratndu-l cu nepsare si neglijent. Dar ce teolog, ce credincios care este preocupat de aceast problem, nu ar dori s arunce o privire asupra tainicelor cauze ce au determinat o astfel de schimbare a directiei? Cine n-ar dori s ptrund n spiritul ei, s nvete cum s evite rezultatele ei? Cu astfel de subiecte se ocup volumul de fat. El tinde s lumineze si s trezeasc interesul fat de acele prti ale Cuvntului lui Dumnezeu care au fost mult timp si de multi neglijate. Cartea d noi valente fgduintelor si profetiilor raportului sacru, aprnd cile lui Dumnezeu si modul n care Acesta S-a comportat fat de cei rzvrtiti, nftisnd harul cel minunat al lui Dumnezeu n a pune n actiune un plan pentru mntuirea omului pctos. n acest fel, noi suntem purtati n istoria acestei lucrri, ntr-un timp cnd planurile si scopurile lui Dumnezeu au fost n mod clar aduse la cunostinta poporului ales al lui Dumnezeu. Desi trateaz subiecte att de deosebite, subiecte ce misc profund inimile si trezesc vii emotii, stilul crtii este totusi clar, iar limbajul - simplu si direct.

Introducere Acest volum se ocup de subiectele istoriei biblice, subiecte ce nu sunt n ele nsele noi, dar care sunt astfel prezentate n aceste pagini, nct li se d o semnificatie nou, revelnd izvoare ale actiunilor, nftisnd semnificatia important a unor miscri si aducnd ntr-o lumin mai puternic unele laturi, care sunt numai pe scurt mentionate n Biblie. n acest fel, scenele capt o vioiciune si o important care fac ca ele s lase noi si dinuitoare impresii. O astfel de lumin este n acest fel revrsat asupra raportului Sfintelor Scripturi, pentru ca acestea s descopere pe deplin caracterul si planurile lui Dumnezeu; de asemenea, s prezinte viclesugurile lui Satana si mijloacele prin care, n cele din urm, puterea sa va fi nimicit; s aduc n atentie slbiciunea inimii omenesti si s arate cum harul lui Dumnezeu i face pe oameni n stare s biruiasc n lupta cu cel ru. Toate acestea sunt n armonie cu ceea ce Dumnezeu prezint a fi scopul Su n desfsurarea, naintea oamenilor, a adevrurilor Cuvntului Su. Instrumentul prin care ne sunt date aceste descoperiri este vzut a fi - atunci cnd este testat cu Sfintele Scripturi - una dintre metodele pe care Dumnezeu nc le foloseste pentru a da sfaturi, instructiuni, fiilor oamenilor. Desi astzi nu este asa cum era la nceput, cnd omul, n sfintenia si nevinovtia sa, primea sfaturi direct, personal, din partea Fctorului su, totusi el nu este lsat fr un nvttor divin, Duhul Sfnt, pe care Dumnezeu L-a dat ca reprezentant al Su. Astfel se face c l auzim pe apostolul Pavel declarnd c o anumit "iluminare" divin este privilegiul urmasilor lui Hristos si c ei sunt "luminati" prin faptul c "s-au fcut prtasi Duhului Sfnt" (Evr.10,32; 6,4). Apostolul Ioan spune, de asemenea: "Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfnt" (1 Ioan 2,20). Iar Hristos a fgduit ucenicilor, cnd era gata s-i prseasc, c El avea s le trimit Duhul Sfnt ca Mngietor si Cluzitor, ca s-i conduc n tot adevrul (Ioan 14,16,26). Pentru a arta cum avea s se mplineasc aceast fgduint n biseric, apostolul Pavel, n dou dintre epistolele sale, declar c unele daruri ale Duhului Sfnt au fost date bisericii, pentru edificarea si instruirea ei pn la sfrsitul veacurilor (1 Cor.12; Ef.4,8-13; Mat.28,20). Dar aceasta nu este totul; un numr de profetii clare si explicite declar c n zilele din urm va fi o deosebit revrsare a Duhului Sfnt si c, la data revenirii lui Hristos, biserica va avea - n timpul experientelor ei de la sfrsit - "mrturia lui Isus Hristos", care este Spiritul Profetic (Fapte 2,1720.39; 1 Cor.1,7; Apoc.12,17; 19,10). n aceste fapte vedem o dovad a grijii si iubirii lui Dumnezeu pentru poporul Su; pentru c prezenta Duhului Sfnt, ca Mngietor, nvttor si Cluzitor, este necesar bisericii nu numai n metode de actiune obisnuite, ci si n cele extraordinare, cnd aceasta intr n pericolele din zilele din urm, mai mult dect n orice alt parte a experientei ei. Scripturile scot n evident diferite canale prin care Duhul Sfnt va opera n inimile si mintea oamenilor, spre a ilumina ntelegerea lor si a le cluzi pasii. Printre acestea notm viziunile si visurile. n acest fel, Dumnezeu va continua s comunice nc cu fiii oamenilor. Iat fgduinta Lui cu privire la acest lucru: "Ascultati bine ce v spun: Cnd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, M voi descoperi lui ntr-o vedenie sau i voi vorbi ntr-un vis" (Num.12,6). Prin aceste mijloace i-au fost comunicate lui Balaam cunostinte supranaturale. Astfel, el spune: "Asa zice Balaam, fiul lui Beor, asa zice omul care are ochii deschisi, asa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaste planurile Celui Prea nalt, cel ce vede vedenia celui Atotputernic, cel ce cade cu fata la pmnt si cruia i sunt ochii deschisi" (Num.24,15.16). n acest fel, cercetarea mrturiilor

Sfintelor Scripturi devine o problem de un foarte mare interes cu privire la aria ntinderii la care Dumnezeu a plnuit ca Duhul Sfnt s Se manifeste n biseric, n timpul perioadei de punere la prob a neamului omenesc. Dup ce Planul de Mntuire a fost ntocmit, Dumnezeu, asa cum am vzut, a putut nc s comunice cu oamenii, prin lucrarea Fiului Su si a sfintilor ngeri, peste abisul pe care pcatul l produsese. Uneori, El a vorbit cu oamenii fat ctre fat, ca n cazul lui Moise, dar mai frecvent prin visuri si viziuni. Exemple de astfel de comunicri gsim pretutindeni n raportul sfnt, n decursul ambelor dispensatiuni. Enoh, al saptelea patriarh de la Adam, privind - prin Spiritul Profetiei - nainte, la a doua venire a lui Hristos n putere si slav, exclam: "Iat c a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Si" (Iuda 14). "Cci nici o prorocie n-a fost adus prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mnati de Duhul Sfnt" (2 Petru 1,21). Dac lucrarea Spiritului Profetic prea uneori c aproape a disprut, n msura n care spiritualitatea poporului slbea, cu toate acestea ea a marcat toate marile crize din experienta bisericii, cum si epocile ce au fost martore trecerii de la o dispensatiune la alta. Cnd a sosit timpul marcat prin ntruparea lui Hristos, tatl lui Ioan Boteztorul a fost umplut de Duhul Sfnt si a profetizat (Luca 1,67). Lui Simeon i s-a descoperit c nu va vedea moartea pn ce nu va vedea pe Domnul; si cnd printii L-au dus pe Isus la Templu, L-a luat n brate si L-a binecuvntat, n timp ce rostea profetii cu privire la El. Iar Ana, o profetes, venind n acelasi moment, vorbea despre El tuturor acelora care priveau la Ierusalim pentru mntuire (Luca 2,26.36). Revrsarea Duhului Sfnt, care trebuia s nsoteasc vestirea Evangheliei de ctre urmasii lui Hristos, a fost anuntat n urmtoarele cuvinte de ctre profet: "Dup aceea, voi turna Duhul Meu peste orice fptur; fiii si fiicele voastre vor avea vedenii. Chiar si peste robi si peste roabe voi turna Duhul Meu, n zilele acelea. Voi face s se vad semne n ceruri si pe pmnt: snge, foc si stlpi de fum; soarele se va preface n ntuneric, si luna n snge, nainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si nfricosat" (Ioel 2,28-31). Petru, n Ziua Cincizecimii, a citat aceast profetie n legtur cu evenimentul minunat ce avusese loc atunci. Niste limbi ca de foc s-au asezat cte una pe fiecare ucenic si ei au fost umpluti cu Duh Sfnt si au nceput s vorbeasc n alte limbi. Iar atunci cnd cei batjocoritori i-au acuzat c sunt beti, Petru a rspuns: "Oamenii acestia nu sunt beti, cum v nchipuiti voi, cci nu este dect al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel". Apoi el citeaz n mod substantial din aceast profetie, asa cum se gseste n Ioel, ca n cele de mai sus, adugnd ns cuvintele: "n zilele de pe urm", n loc de "dup aceea", fcnd ca profetia s sune astfel: "n zilele de pe urm, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice fptur" (Fapte 2,17). Este evident faptul c numai acea parte a profetiei care se refer la revrsarea Duhului Sfnt, numai aceea s-a mplinit n acea zi; cci nu erau atunci, n ziua aceea, btrni care s viseze visuri, nici tineri si tinere care s aib vedenii si s profetizeze; si nici artri extraordinare de snge, foc si stlpi de fum; soarele nu s-a ntunecat atunci, iar luna nu s-a prefcut atunci n snge; si, cu toate acestea, cele la care cei de atunci erau martori erau o mplinire a profetiei din Ioel. De asemenea, este evident c aceast parte a profetiei, cu referire la revrsarea Duhului Sfnt, n-a fost epuizat n acea singur manifestare; cci profetia acoper toate zilele, tot timpul pn la marea zi a revenirii Domnului. Dar Ziua Cincizecimii a fost o mplinire si a altor profetii, n afar de aceea a lui Ioel. Ea a fost o mplinire chiar a cuvintelor lui Isus Hristos. n ultimul cuvnt adresat de El ucenicilor

naintea crucificrii Sale, El le-a spus: "Si Eu voi ruga pe Tatl, si El v va da un alt Mngietor" si anume Duhul adevrului" (Ioan 14,16-17). "Dar Mngietorul, Duhul adevrului, are s v cluzeasc n tot adevrul" (Ioan 16,13). Si dup ce Hristos a nviat din morti, El a spus ucenicilor: "Si iat c voi trimite peste voi fgduinta Tatlui Meu; dar rmneti n cetate pn veti fi mbrcati cu putere de sus" (Luca 24,49). n Ziua Cincizecimii, ucenicii au fost mbrcati cu putere de sus. Dar aceast fgduint a lui Hristos n-a fost dat, ca de altfel si profetia lui Ioel, numai pentru ocazia respectiv. Cci El le-a dat aceeasi fgduint, dar ntr-o alt form, asigurndu-i c El va fi cu ei totdeauna, pn la sfrsitul lumii (Matei 28,20). Marcu ne spune n ce sens si n ce mod avea s fie Domnul cu ei. El spune: "Iar ei au plecat si au propovduit pretutindeni. Domnul lucra mpreun cu ei si ntrea Cuvntul prin semnele care-l nsoteau" (Marcu 16,20). Iar Petru, n Ziua Cincizecimii, mrturisea n legtur cu continuitatea lucrrii Duhului Sfnt, experient pe care ei o triser. Cnd iudeii, strpunsi n inimile lor, i-au ntrebat pe apostoli: "Ce trebuie s facem?", Petru a rspuns: "Pociti-v si fiecare dintre voi s fie botezat n Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pcatelor voastre; apoi veti primi darul Sfntului Duh. Cci fgduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, n orict de mare numr i va chema Domnul, Dumnezeul nostru" (Fapte 2,37-39). Aceasta are n vedere prezenta si activitatea Duhului Sfnt n biseric, chiar n manifestarea Lui deosebit, si aceasta ntotdeauna, atta timp ct harul lui Dumnezeu i cheam pe oameni s primeasc iubirea ierttoare a lui Hristos. Douzeci si opt de ani mai trziu, n Epistola sa ctre Corinteni, Pavel aseaz naintea acestei comunitti un argument formal n legtur cu aceast problem. El spune: "n ce priveste darurile duhovnicesti, fratilor, nu voiesc s fiti n necunostint" (1Cor.12,1) - att de important considera el aceasta, nct trebuia ca acest subiect s fie nteles de Biserica Crestin. Dup ce arat c desi Duhul este unul singur, dar sunt diferite daruri, diferite lucrri ale Duhului, si dup ce le explic, el foloseste figura de stil a corpului omenesc cu diferitele componente, spre a arta cum este constituit biserica, diferitele ei slujbe si daruri. Si dup cum corpul omenesc are diferite membre, fiecare dintre ele avnd lucrarea sa special de dus la ndeplinire, dar toate lucrnd pentru acelasi scop, constituind un tot armonios, tot astfel Duhul avea s lucreze prin diferite canale n biseric, pentru a constitui un desvrsit corp religios. Apoi apostolul Pavel continu: "Si Dumnezeu a rnduit n biseric, nti, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, nvttori; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tmduirilor, ajutorrilor, crmuirilor, vorbirii n felurite limbi" (1 Cor.12,28). Declaratia c Dumnezeu a rnduit n biseric pe unii" etc. implic ceva mai mult dect faptul c a fost lsat liber, pentru ca darurile spirituale s fie prezentate n biseric, dac conditiile le favorizeaz. Ea nseamn mai degrab c ele aveau s fie n mod permanent prti componente ale fiintei bisericii si c, dac aceste daruri nu sunt active, nu opereaz n biseric, aceasta se datoreaz - ca si n conditiile corpului omenesc - situatiei n care unele membre, datorit unui accident sau unei boli, devin de nefolosit, n stare de infirmitate. Fiind asezate n biseric, aceste daruri trebuie s rmn acolo, pn cnd ele urmeaz s fie ndeprtate. Dar nu avem nici un raport c ele ar fi fost cndva retrase. Cinci ani mai trziu, acelasi apostol le scria efesenilor cu referire la aceleasi daruri, declarnd n mod deschis scopul lor, nftisnd astfel n mod indirect faptul c ele trebuia s continue s fie prezente si active, pn va fi atins obiectivul propus. El spunea: "De aceea este

zis: 'S-a suit sus, a luat robia roab si a dat daruri oamenilor'" Si El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altii pstori si nvttori, pentru desvrsirea sfintilor, n vederea lucrrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pn vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la nltimea staturii plinttii lui Hristos" (Ef. 4,8.11-13). Biserica n-a atins unitatea despre care se vorbeste aici, n timpul perioadei apostolice; cci, foarte curnd dup aceast perioad, umbra unui mare ntuneric spiritual a nceput s ntunece biserica; si cu sigurant c, n timpul acestei stri de declin, aceast plintate a lui Hristos si unitatea credintei n-au fost realizate. Si nici nu vor fi atinse pn cnd ultima solie de har nu va strnge din fiecare neam si popor, din toate clasele sociale si din fiecare grupare religioas neconform adevrului, un popor n care s se realizeze toate reformele Evangheliei, asteptnd revenirea Fiului omului. Si ntr-adevr, dac vreodat n experienta ei biserica va avea nevoie de aportul fiecrui dar ce i-a fost atribuit pentru mngierea si cluzirea ei, pentru ncurajarea si ocrotirea ei, atunci aceasta va fi n timpul si-n mijlocul primejdiilor din zilele din urm, cnd puterile rului, desvrsite prin experient si educare pentru ndeplinirea lucrrii lor nefaste, vor nsela, dac va fi cu putint, chiar si pe cei alesi, prin miestritele lor actiuni amgitoare. Deci, foarte potrivite si necesare sunt profetiile cu privire la revrsarea Duhului Sfnt, spre folosul bisericii din zilele din urm. Cu toate acestea, n literatura curent a lumii crestine se nvat c darurile Duhului au fost numai pentru perioada apostolic; c ele au fost date numai pentru nrdcinarea Evangheliei; si c, o dat ce Evanghelia a fost rspndit si fixat, darurile spirituale nu mai erau necesare si, n consecint, au disprut - nu dup mult timp - din biseric. Dar apostolul Pavel i avertizeaz pe crestinii vremii sale de faptul c "taina frdelegii" era deja la lucru si c, dup plecarea lui, lupi rpitori aveau s intre ntre ei, necrutnd turma, si c din mijlocul lor se vor scula oameni care vor nvta lucruri striccioase, ca s-i atrag pe ucenici de partea lor (Fapte 20,29-30). Deci nu poate fi adevrat faptul c darurile spirituale, asezate n biseric s-o pzeasc chiar mpotriva acestor rele, erau de acum gata s dispar cnd acest timp a venit, ca si cum si-ar fi mplinit lucrarea pe care o aveau de fcut; cci prezenta si ajutorul lor vor fi necesare n aceste conditii mai mult dect atunci cnd apostolii erau ei nsisi prezenti si activi. Gsim o alt declaratie a apostolului Pavel n epistola sa ctre comunitatea din Corint, care arat c populara conceptie a activittii temporare a darurilor spirituale nu poate fi corect. Exist contrastul acesta ntre starea prezent, imperfect, si cea glorioas si nemuritoare, la care - n final - vor ajunge cei mntuiti. El spune: "Cci cunoastem n parte si proorocim n parte; dar cnd va veni ce este desvrsit, acest 'n parte' se va sfrsi" (1 Cor.13,9.10). Mai departe, el ilustreaz aceast stare, comparnd-o cu perioada copilriei, cu fragilitatea si imaturitatea ei n gndire si actiune; iar starea de desvrsire o compar cu starea de om mare, cu viziunea ei tot mai clar, cu maturitatea si puterea ei. El claseaz darurile spirituale printre acele lucruri care sunt necesare n aceast stare prezent de imperfectiune, dar de care nu vom mai avea nevoie atunci cnd vom ajunge n acea desvrsit stare. "Acum", spune el, "vedem ca ntr-o oglind, n chip ntunecos; dar atunci, vom vedea fat ctre fat. Acum cunosc n parte; dar atunci voi cunoaste pe deplin asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin" (1Cor.13,12). Apoi, el arat ce daruri sunt adaptate pentru starea de nemurire si care vor exista, si anume credinta, ndejdea si dragostea, "aceste trei" dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (v.13). Aceasta explic limbajul din versetul 8: "Dragostea nu va pieri niciodat", harul iubirii divine va rmne pururi; el este slava care va ncorona viitorul

omului, n starea sa de nemurire; dar "proorociile se vor sfrsi", adic va veni un timp cnd profetiile nu vor mai fi nicidecum de trebuint, si darul profetic, ca unul dintre instrumentele ce au ajutat biserica, nu va mai fi nevoie s fie exercitat; "limbile vor nceta", aceasta nseamn c darul limbilor nu va mai fi niciodat de trebuint; "cunostinta va avea sfrsit", deci cunostinta, nu nteleas n mod abstract, ci cunostinta care este un dar al Duhului Sfnt, se va dovedi inutil, datorit desvrsitei cunoasteri cu care vom fi nzestrati n mprtia cea vesnic a lui Dumnezeu. Acum, deci, dac ne situm pe pozitia c darurile spirituale au ncetat s se mai manifeste o dat cu ncheierea perioadei bisericii apostolice, nemaifiind necesare, atunci acceptm conceptia c perioada bisericii apostolice a fost perioada slab, copilreasc a bisericii, cnd totul era vzut ca ntr-o oglind, n chip ntunecos; iar perioada care a urmat, cnd lupii rpitori aveau s intre n biseric si s nu crute turma, cnd aveau s se ridice oameni, chiar n biseric, ce vor nvta lucruri striccioase ca s-i atrag pe ucenici de partea lor, ar fi fost perioada unei desvrsite lumini si cunoasteri, cnd ceea ce fusese nedesvrsit si copilresc, care ntunecase cunostinta perioadei apostolice, trecuse. Cci, s nu uitm, darurile spirituale nceteaz numai atunci cnd se atinge o stare spiritual desvrsit si, deoarece se realizeaz o asemenea stare spiritual, face ca ele s nu mai fie necesare. Dar nimeni, nici o gndire matur, sobr, nu va cuta nici pentru o clip s sustin faptul c perioada apostolic a fost inferioar, din punct de vedere al nivelului ei spiritual, oricrei perioade care i-a urmat. Si, dac darurile spirituale au fost necesare atunci, cu sigurant c ele sunt necesare si acum. Printre instrumentele folosite si pe care apostolul le enumer n capitolele sale, att n Epistola ctre Corinteni, ct si n cea ctre Efeseni, ca "daruri" n biseric, gsim "pastori", "nvttori", "pe cei care au darul ajutorrilor, crmuirilor", si toate acestea sunt recunoscute de toti, ca existnd n biseric. Atunci de ce oare si celelalte daruri, inclusiv credinta, vindecarea si profetia, s nu fie prezente? Cine este competent s trag linie si s spun c darurile au fost "scoase" din biseric, atta timp ct - la nceput - toate acestea au fost n mod egal asezate n biseric? Apocalips 12,17 este prezentat ca fiind o profetie a faptului c darurile spirituale vor fi - n zilele din urm - restabilite n biseric. O examinare a mrturiei lui va confirma acest punct de vedere. Textul vorbeste despre "rmsita semintei ei". Femeia fiind un simbol al bisericii, smnta ei vor fi membrii ei, care compun biserica n oricare timp; iar "rmsita" semintei ei va fi ultima generatie de crestini, sau aceia care triesc pe pmnt la a doua venire a lui Hristos. Mai departe, textul declar c acestia "pzesc poruncile lui Dumnezeu si au mrturia lui Isus", iar "mrturia lui Isus" este nftisat n capitolul 19,10 ca fiind "Spiritul Profetiei", care trebuie s fie nteles ca acela care, ntre celelalte daruri, este numit "darul prorociei" (1 Cor.12,9-10). Asezarea darurilor spirituale n biseric implic faptul c orice persoan va trebui s le exercite. n privinta aceasta, apostolul Pavel spunea: "Oare toti sunt apostoli? Toti sunt prooroci? Toti sunt nvttori?" (1 Cor.12,29). Rspunsul este categoric: Nu, nu sunt toti. Darurile spirituale ns sunt mprtite ntre membri, dup cum voieste Dumnezeu. Si totusi, aceste daruri sunt date n biseric, iar dac un dar este dat chiar si numai unui membru al bisericii, se poate spune c acel dar este "n biseric" sau c biserica "l are". Astfel, ultima generatie trebuie s-l aib si cu certitudine are mrturia lui Isus Hristos sau darul profetiei. O alt parte a Sfintelor Scripturi, scris n mod evident cu referire la zilele din urm, aduce n atentie acelasi fapt (1 Tes.5). Apostolul deschide capitolul cu aceste cuvinte: "Ct despre vremi si soroace, n-aveti trebuint s vi se scrie, fratilor. Pentru c voi nsiv stiti foarte bine c ziua Domnului va veni ca un hot noaptea" (vers.1-2). n versetul 4 adaug: "Dar voi, fratilor, nu sunteti n ntuneric, pentru ca

ziua aceea s v prind ca un hot". Apoi le adreseaz avertizri n legtur cu acest eveniment, printre care amintim: "Nu stingeti Duhul. Nu dispretuiti proorociile. Ci cercetati toate lucrurile si pstrati ce este bun" (vers.19-21). n versetul 23, el se roag ca aceia care au legtur cu profetizarea s fie pstrati fr prihan pn la venirea Domnului. n virtutea acestor consideratii, nu suntem noi oare ndrepttiti s credem c darul profetiei se va manifesta n biseric n zilele din urm si c prin el mult lumin va fi transmis si vor fi date instructiuni la timp? Toate lucrurile trebuie tratate n conformitate cu regula apostolului: "Cercetati toate lucrurile si pstrati ce este bun" si probate, de asemenea, dup standardul Mntuitorului: "Dup roadele lor i veti cunoaste". Apelnd la acest etalon, n legtur cu ceea ce pretinde a fi o manifestare a darului profetic, recomandm acest volum spre studiere acelora care cred c Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu si c biserica este trupul al crui cap este Hristos. U. Smith Capitolul 1 De ce a fost ngduit pcatul? Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4,16). Natura Sa, Legea Sa este iubire. El dintotdeauna a fost astfel si asa va fi pururea. "Cel Prea nalt, a crui locuint este vesnic" si ale crui "crri sunt vesnice", nu Se schimb. n El "nu este nici schimbare, nici umbr de mutare" (Is.57,15; Hab.3,6; Iac.1,17). Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii nemrginite. Suveranitatea lui Dumnezeu implic deplina binecuvntare a tuturor fiintelor create. Psalmistul spune: "Bratul Tu este puternic, Mna Ta este tare, Dreapta Ta va fi nltat. Dreptatea si judecata sunt temelia Scaunului Tu de domnie; Buntatea si credinciosia Sunt naintea Fetei Tale. Ferice de poporul Care cunoaste sunetul trmbitei, Care umbl naintea Fetei Tale, Doamne! El se bucur nencetat De Numele Tu, si se fleste cu dreptatea Ta. Cci Tu esti fala puterii lui; si, n bunvointa Ta, Ne ridici puterea noastr. Cci Domnul este scutul nostru, Sfntul lui Israel Este mpratul nostru." Psalmul 89,13-18. Istoria marelui conflict dintre bine si ru - de la data cnd a izbucnit pentru prima dat n ceruri si pn la nfrngerea final a rzvrtirii si eradicarea definitiv a pcatului - constituie, de asemenea, o demonstrare a iubirii neschimbtoare a lui Dumnezeu. Suveranul Universului nu a fost singur n lucrarea Sa de binefacere. El a avut un tovars, un conlucrtor, care putea aprecia planurile Sale si putea fi prtas bucuriei Sale de a da fericire fiintelor create de El. "La nceput era Cuvntul si Cuvntul era Dumnezeu. El era la nceput cu Dumnezeu" (Ioan 1,1-2). Hristos, Cuvntul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu vesnicul Tat - una n natur, n caracter si n scop - singura Fiint care putea intra n toate sfaturile si planurile lui Dumnezeu. "l vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Printele vesniciilor, Domn al pcii" (Is.9,6). Obrsia Lui "se suie pn n vremuri strvechi, pn n zilele vesniciei" (Mica 5,2). Fiul lui Dumnezeu, El nsusi, declar despre Sine: "Domnul m-a fcut cea dinti dintre lucrrile Lui. Eu am fost asezat din vesnicie", cnd a pus temeliile pmntului, eu eram mesterul Lui, la lucru lng El, si n toate zilele eram desftarea Lui, jucnd nencetat naintea Lui" (Prov.8,22-30). Tatl a nfptuit prin Fiul Su aducerea la existent a tuturor fiintelor ceresti. "Prin El au fost

fcute toate lucrurile" fie scaune de domnii, fie dregtorii, fie domnii, fie stpniri. Toate au fost fcute prin El si pentru El" (Col.1,16). ngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, strlucind de lumina ce se revars continuu din prezenta Sa, zburnd cu toat repeziciunea ca s aduc la ndeplinire vointa Sa. Dar Fiul, Unsul lui Dumnezeu, "care este ntiprirea Fiintei Lui", "oglindirea slavei Lui" si "care tine toate lucrurile cu Cuvntul puterii Lui", are stpnirea suprem peste tot si peste toate (Evr.1,3). Un "scaun de domnie plin de slav" a fost "de la nceput" locul Sanctuarului Su (Ieremia 17,12); "un toiag de dreptate" (neprihnire - tr.engl.), sceptrul mprtiei Sale (Evr.1,8). "Strlucirea si mretia sunt naintea fetei Lui, slava si podoaba sunt n locasul Lui cel sfnt" (Ps.96,6). "Buntatea si credinciosia sunt naintea Fetei Lui" (Ps.89,14). Legea iubirii fiind temelia stpnirii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiintelor inteligente depinde de acceptarea, n mod desvrsit, de ctre acestea, a marilor ei principii de neprihnire. Dumnezeu doreste de la toate fiintele create de El o slujire din dragoste, slujire care izvorste dintr-o apreciere a caracterului Su. El nu gseste nici o plcere ntr-o ascultare fortat; El acord tuturor libertatea vointei, pentru ca astfel ei s-I poat aduce o slujire liber consimtit. Atta vreme ct toate fiintele create au recunoscut ascultarea iubirii, o desvrsit armonie a existat n tot universul lui Dumnezeu. Era bucuria ostilor ceresti aceea de a aduce la ndeplinire planurile Creatorului lor. Ele si gseau plcerea n reflectarea slavei Sale si n a-I aduce laud. Iar n timp ce iubirea fat de Dumnezeu era suprem, iubirea unuia fat de cellalt era plin de ncredere si neegoist. Nu exista nici o not de discordie care s tulbure armonia cereasc. Dar o schimbare s-a produs n aceast fericit atmosfer. A fost unul care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor Sale. Pcatul a nceput n acela care, dup Hristos, fusese foarte mult onorat de ctre Dumnezeu si care era, printre locuitorii cerurilor, n pozitia cea mai nalt n ceea ce priveste puterea si slava. Lucifer, "fiul zorilor", a fost ntiul ntre heruvimii ocrotitori, sfnt si fr prihan. El sttea n prezenta marelui Creator si razele nesfrsite ale slavei ce nconjurau pe vesnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui. "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai nalt desvrsire, erai plin de ntelepciune si desvrsit n frumusete. Stteai n grdina Eden, grdina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe" Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile ntinse; te pusesem pe muntele cel sfnt al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scnteietoare. Ai fost fr prihan... pn n ziua cnd s-a gsit nelegiuirea n tine" (Ez.28,12-15). Putin cte putin, Lucifer a nceput s se hrneasc cu dorinta nltrii de sine. Scriptura ne spune: "ti s-a ngmfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat ntelepciunea cu strlucirea ta" (Ez.28,17). "Tu ziceai n inima ta" mi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu" voi fi ca Cel Prea nalt" (Is.14,13-14). Desi toat slava lui era de la Dumnezeu, acest nger puternic a ajuns s-o considere ca apartinndu-i. Nemultumit cu pozitia sa, desi onorat mai presus de ostile ceresti, el s-a aventurat s pofteasc nchinarea cuvenit numai Creatorului. n loc de a cuta s fac din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor si ascultrii tuturor fiintelor create, strdania sa era aceea de a-si asigura pentru el slujirea si credinciosia lor. Si, poftind slava cu care Tatl cel vesnic L-a nvestit pe Fiul Su, acest print al ngerilor aspira la puterea ce constituia n exclusivitate una din prerogativele lui Hristos. n acest fel s-a frnt armonia cerului. Predispozitia lui Lucifer de a-si sluji siesi, n loc de a sluji Creatorului Su, a dat loc la un simtmnt de apsare, atunci cnd a fost observat de ctre aceia care considerau c slava lui Dumnezeu trebuie s fie suprem. n sfatul cerului, ngerii au discutat cu Lucifer. Fiul lui

Dumnezeu a prezentat naintea lui mretia, buntatea si dreptatea Creatorului, cum si natura cea sfnt si neschimbtoare a Legii Sale. Dumnezeu nsusi a stabilit ordinea cerului si, deprtndu-se de ea, Lucifer avea s dezonoreze pe Fctorul su si s aduc ruina asupra sa. Dar avertizarea izvort din iubirea si mila nesfrsit a lui Dumnezeu n-a fcut dect s dea loc la un spirit de mpotrivire. Lucifer a ngduit ca gelozia sa fat de Hristos s predomine si s-l fac si mai categoric. Disputarea suprematiei Fiului lui Dumnezeu si, n acest fel, discreditarea ntelepciunii si iubirii Creatorului au devenit scopul acestui print al ngerilor. El era gata s dedice acestui plan energiile strlucitei sale minti, el, care - dup Hristos - era primul ntre ostirile lui Dumnezeu. Dar Acela care a dorit ca toate fiintele create s aib o voint liber n-a lsat pe nimeni neavizat n fata nseltoarelor sofisticrii, prin care rzvrtirea avea s se justifice. nainte ca marea confruntare s izbucneasc, trebuia ca toti s aib o clar ntelegere a vointei Sale, a crui ntelepciune si buntate erau izvorul tuturor bucuriilor lor. mpratul universului a adunat toate ostile ceresti naintea Sa, pentru ca n prezenta lor s poat prezenta adevrata pozitie a Fiului Su si s arate relatia pe care El o promoveaz cu toate celelalte fiinte create. Fiul lui Dumnezeu S-a asezat cu Tatl pe tronul Acestuia si slava Celui vesnic, a Aceluia ce exista prin Sine nsusi, i cuprinse pe amndoi. n jurul tronului s-au strns ngerii cei sfinti, o mare si nenumrat multime - "de zece mii de ori zece mii si mii de mii" (Apoc.5,11), ngeri ce ocupau cele mai nalte pozitii, ca si ngerii slujitori si supusi, bucurndu-se n lumina ce se revrsa asupra lor din prezenta Dumnezeirii. naintea locuitorilor cerului strnsi laolalt, mpratul cerurilor declar c nimeni n afar de Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea ptrunde n totul n planurile Sale si Lui I-a fost ncredintat aducerea la ndeplinire a planurilor mrete ale vointei Sale. Fiul lui Dumnezeu adusese la ndeplinire vointa Tatlui n crearea tuturor ostilor ceresti; si Lui, Celui deopotriv cu Dumnezeu, I se cuvenea nchinarea si ascultarea lor. Hristos avea nc s exercite puterea divin n aducerea la existent a pmntului si a locuitorilor lui. Dar n toate acestea, El nu va cuta pentru Sine puterea si nltarea, contrar planului lui Dumnezeu, ci El va nlta slava Tatlui si va aduce la ndeplinire planurile Sale de binefacere si iubire. Plini de bucurie, ngerii au recunoscut suprematia lui Hristos si s-au plecat naintea Lui, manifestndu-si astfel iubirea si adorarea lor. Lucifer s-a plecat mpreun cu ei, dar n inima sa se ddea o lupt stranie, teribil. Adevrul, dreptatea si credinciosia se luptau mpotriva urii si geloziei. Pentru un timp, se prea c influenta ngerilor buni l cstigase de partea lor. n timp ce cntecele de laud se nltau n tonuri melodioase, amplificate de miile de voci cu bucurie n glas, spiritul rului prea c a disprut; o iubire cu neputint de descris a miscat ntreaga lui fiint; sufletul su, n armonie cu nchintorii lipsiti de pcat, s-a ndreptat plin de iubire spre Tatl si Fiul. Dar, din cauza dorintei sale de mrire, mndria a pus iarsi stpnire pe el. Dorinta lui de suprematie a reaprut si ura fat de Hristos a fost iarsi nutrit. naltele onoruri ce i-au fost conferite lui Lucifer n-au fost apreciate ca fiind darul special al lui Dumnezeu si, n consecint, nu considera c este de datoria lui s multumeasc Creatorului su. El se glorifica n strlucirea si nltarea sa, tinznd s fie egal cu Dumnezeu. El a fost iubit si respectat de ctre ostile ceresti, iar ngerii se delectau n executarea poruncilor lui, el fiind mbrcat n ntelepciune si slav mai presus de toti ceilalti. Si totusi, Fiul lui Dumnezeu era nltat mai presus de el, ca Unul ce era deopotriv cu Tatl n putere si autoritate. El era n sfatul Tatlui, n timp ce Lucifer nu lua parte la planurile lui Dumnezeu. "De ce", ntreba acest nger puternic, "s aib Hristos suprematia? De ce s fie El onorat mai presus de Lucifer?" Prsindu-si locul din prezenta nemijlocit a Tatlui, Lucifer a plecat s mprstie spiritul

nemultumirii printre ngeri. El a lucrat nconjurat de o tain misterioas si, pentru un timp, a reusit s ascund scopul su real, sub un anumit respect fat de Dumnezeu. El a nceput s semene ndoieli cu privire la legile ce guvernau fiintele ceresti, spunnd c, n timp ce aceste legi puteau fi necesare pentru locuitorii lumilor, ngerii, fiind fiinte cu o pozitie mai nalt, nu au nevoie de asemenea restrictii, pentru c ntelepciunea lor constituie un suficient ghid pentru ei. Ei nu erau acele fiinte care s poat aduce dezonoare lui Dumnezeu; toate gndurile lor erau sfinte; nu mai era nicidecum posibil pentru ei s greseasc, dup cum nu era posibil acest lucru nici pentru Dumnezeu. nltarea Fiului lui Dumnezeu, ca fiind egal cu Tatl, era nftisat ca fiind o nedreptate ce i se fcea lui Lucifer care, pretindea el, era de asemenea ndrepttit la respect si onoare. Dac acest print al ngerilor ar putea s-si ocupe pozitia de frunte ce i se cuvenea, atunci un mare bine avea s se reverse peste toate ostile cerului; cci scopul lui era acela de a obtine libertate pentru toti. Dar acum, chiar si libertatea de care ei s-au bucurat pn atunci a luat sfrsit; cci un stpn absolut fusese numit peste ei si toti trebuia s se nchine autorittii Sale. Acestea erau nselciunile subtile care, prin viclenia lui Lucifer, au fost rspndite cu repeziciune n curtile ceresti. De fapt, nu avusese loc nici o schimbare n pozitia si autoritatea lui Hristos. Ura si gresita prezentare a lucrurilor de ctre Lucifer, cum si pretentiile lui de a fi deopotriv cu Hristos au fcut necesar declaratia cu privire la adevrata pozitie a Fiului lui Dumnezeu; dar ea fusese aceeasi chiar de la nceput. Cu toate acestea, multi ngeri au fost orbiti de ctre nselciunile lui Lucifer. Profitnd de ncrederea plin de iubire si loialitate pe care fiintele sfinte de sub comanda sa o aveau fat de el, cu atta miestrie le-a infiltrat n minte propria lui nencredere si nemultumire, nct actiunea aceasta a lui n-a fost observat. Lucifer a prezentat planurile lui Dumnezeu ntr-o lumin fals, interpretndu-le gresit si rstlmcindu-le, pentru a trezi nemultumirea si rzvrtirea. n mod viclean, el i-a fcut pe asculttorii si s dea glas simtmintelor lor; apoi, aceste cuvinte ale lor aveau s fie repetate de el, atunci cnd ele serveau scopului su, ca mrturie a faptului c ngerii nu erau n totul de acord cu conducerea lui Dumnezeu. n timp ce pretindea c este n mod desvrsit loial fat de Dumnezeu, el sustinea c sunt necesare totusi schimbri n ordinea si legile cerului, pentru stabilitatea guvernrii divine. Astfel, n timp ce actiona pentru a strni opozitie fat de Legea lui Dumnezeu si pentru a imprima n mintea ngerilor de sub comanda sa propria lui nemultumire, n mod ostentativ el cuta s nlture nemultumirea si s-i linisteasc pe ngerii nemultumiti cu ordinea lucrurilor din ceruri. n timp ce pe ascuns el instiga si ncuraja discordia si rzvrtirea, cu o desvrsit miestrie el a lsat s se nteleag c singurul lui scop era acela de a promova credinciosia fat de Dumnezeu si de a pstra armonia si pacea. Spiritul nemultumirii astfel aprins si fcea lucrarea sa dezastruoas. Desi nu era nici o izbucnire pe fat, o nstrinare a simtmintelor ncepea - n mod imperceptibil - s se dezvolte printre ngeri. Erau unii care priveau cu simpatie insinurile lui Lucifer mpotriva conducerii lui Dumnezeu. Desi pn aici ei au fost ntr-o perfect armonie cu ordinea pe care Dumnezeu o stabilise, acum ei erau nemultumiti si nefericiti, pentru c nu puteau ptrunde n planurile Sale de neptruns; ei erau nemultumiti cu planul Su de nltare a lui Hristos. Ei erau gata s sustin cererea lui Lucifer, de egal autoritate cu Fiul lui Dumnezeu. Dar ngerii care erau loiali si sinceri au sustinut ntelepciunea si dreptatea ordinii divine, strduindu-se s mpace aceste fiinte nemultumite cu vointa lui Dumnezeu. Hristos era Fiul lui Dumnezeu si El fusese una cu Tatl mai nainte ca ngerii s fie adusi la existent. El totdeauna a stat la dreapta Tatlui. Pozitia Sa suprem, att de plin de binecuvntri pentru toti cei care erau sub conducerea Sa plin de buntate, nu

fusese niciodat ntrerupt; de unde venea acum discordia? ngerii loiali lui Dumnezeu nu puteau dect s vad consecintele teribile ale acestei discordii si, cu apeluri struitoare, ei i sftuiau pe cei nemultumiti s renunte la planurile lor si s demonstreze loialitatea lor fat de Dumnezeu, prin credinciosia fat de conducerea Lui. n marea Sa mil, n armonie cu caracterul Su divin, Dumnezeu l-a suportat mult timp pe Lucifer. Spiritul de nemultumire si discordie n-a fost niciodat cunoscut n ceruri. El era un element nou, un element strin, misterios si inexplicabil. Nici chiar Lucifer - la nceput - n-a cunoscut natura real a simtmintelor lui; cci pentru un timp el s-a temut s dea glas frmntrilor si plsmuirilor mintii sale; totusi, nici nu le-a alungat. El n-a vzut ncotro era tras de acest curent. Astfel de eforturi, cum numai iubirea infinit le putea concepe, au fost fcute pentru a-l convinge de rtcirea sa. S-a demonstrat faptul c nemultumirea lui nu avea nici un temei si i s-a artat care avea s fie rezultatul dac persist n rzvrtirea sa. Lucifer a fost convins c era gresit. El a crezut c "Domnul este drept n toate cile Lui si milostiv n toate faptele Lui" (Ps. 145,17); c rnduielile divine sunt drepte si c trebuie s le recunoasc ca fiind astfel naintea ntregului cer. Dac ar fi fcut lucrul acesta, el s-ar fi salvat pe sine si pe ngerii si. La data aceea, el nu lepdase n totul ascultarea, supunerea sa fat de Dumnezeu. Desi si prsise pozitia de heruvim ocrotitor, totusi, dac ar fi fost dispus s se ntoarc la Dumnezeu, recunoscnd ntelepciunea Creatorului, si s fie multumit s ocupe pozitia ce a fost hotrt pentru el n planul cel mare al lui Dumnezeu, atunci ar fi fost repus n slujba sa. Sosise timpul pentru o hotrre final; el trebuia s se supun n totul conducerii divine sau s se aseze ntr-o pozitie de rzvrtire ftis. El aproape c ajunsese la hotrrea de a se ntoarce, dar mndria l-a mpiedicat s fac acest pas. Era un sacrificiu prea mare pentru unul care a fost onorat att de mult s mrturiseasc c a fost gresit, c tot ceea ce si-a imaginat nu erau dect falsuri si s se supun autorittii pe care se strduise s o dovedeasc nedreapt. Un Creator milostiv, atunci cnd a manifestat iubire si har pentru Lucifer si cei ce l-au urmat, a cutat s-i ntoarc de pe marginea prpastiei si ruinei n care erau gata s se arunce. Dar mila Sa a fost gresit nteleas. Lucifer a artat spre ndelunga rbdare a lui Dumnezeu ca fiind o dovad a superiorittii lui, o indicatie c mpratul Universului avea s accepte conditiile sale. Dac ngerii vor sta hotrt alturi de el, spunea Lucifer, atunci vor putea s obtin tot ceea ce doresc. El si-a aprat cu nversunare pozitia si s-a lansat cu totul n lupta cea mare mpotriva Fctorului su. Asa se face c Lucifer, "purttorul de lumin", cel care se mprtsea de slava lui Dumnezeu, care slujea la tronul Su, prin pcat a devenit Satana, "vrjmasul" lui Dumnezeu si al fiintelor sfinte, nimicitorul acelora pe care Cerul i-a ncredintat cluzirii si protectiei sale. Respingnd n mod batjocoritor argumentele si apelurile ngerilor loiali lui Dumnezeu, el i denunt ca fiind niste robi nselati. ntietatea si cinstea artate fat de Hristos, el le-a declarat ca fiind un act de nedreptate att fat de sine, ct si fat de toate ostile cerului, declarnd c nu se va supune niciodat acestei restrngeri a drepturilor lui si ale lor. El nu va mai recunoaste autoritatea suprem a lui Hristos. Era hotrt s cear s i se dea onoarea ce i se cuvenea, lund conducerea tuturor acelora care aveau s-l urmeze; el a fgduit o nou guvernare celor care aveau s intre n rndurile grupei sale, o conducere mai bun, sub care toti aveau s se bucure de libertate. Un mare numr de ngeri si-au exprimat intentia de a-l accepta s fie conductorul lor. ncurajat de modul favorabil n care au fost primite avansurile sale, spera s-i cstige de partea lui pe toti ngerii, s devin deopotriv cu Dumnezeu si s fie ascultat de toat oastea cerului. Din nou ngerii rmasi credinciosi lui Dumnezeu i-au cerut cu insistent, lui si simpatizantilor lui, s se supun lui Dumnezeu; artndu-le care avea s fie rezultatul inevitabil

dac vor refuza. Cel care i crease putea s nfrng puterea lor si s pedepseasc n mod exemplar aventuroasa lor rzvrtire. Nici un nger nu putea s se opun - cu sort de izbnd Legii lui Dumnezeu, care era tot asa de sfnt ca si El. Ei i-au avertizat pe toti s nu asculte la argumentele nseltoare ale lui Lucifer, somndu-l, att pe el, ct si pe cei ce l-au urmat, s caute fr ntrziere prezenta lui Dumnezeu, mrturisindu-si vina de a pune la ndoial ntelepciunea si autoritatea Lui. Multi erau gata s asculte acest sfat, s se pociasc de neascultarea lor, cutnd s fie primiti iarsi n gratia lui Dumnezeu si a Fiului Su. Dar Lucifer avea pregtit o alt nselciune. Marele rzvrtit declar acum c ngerii care s-au unit cu el au mers prea departe ca s se mai poat ntoarce; c el cunostea bine Legea divin si stia c Dumnezeu nu-i va ierta. El a spus c toti aceia care se vor supune autorittii Cerului vor fi deposedati de demnitatea lor si ndeprtati din pozitia lor. n ceea ce-l privea, era hotrt s nu mai recunoasc vreodat autoritatea lui Hristos. Singura cale ce mai rmnea pentru el si pentru cei ce l-au urmat, spunea el, era aceea de a-si pstra libertatea si a cstiga prin fort drepturile ce nu le-au fost acordate de bun voie. n ceea ce-l privea pe Satana, era adevrat c mersese prea departe ca s se mai poat ntoarce. Dar nu asa stteau lucrurile cu aceia care au fost orbiti de nselciunile lui. Pentru ei, sfatul si apelurile ngerilor loiali au deschis usa sperantei; dac ei ar fi dat ascultare avertizrii, ar fi putut s se smulg din nselciunile lui Satana. Dar mndria, iubirea fat de conductorul lor, cum si dorinta dup o libertate fr restrictii i-au mpiedicat s se rup de el si astfel toate apelurile iubirii si milei divine au fost, pn la urm, respinse. Dumnezeu i-a ngduit lui Satana s-si continue lucrarea pn cnd spiritul de nemultumire s-a copt ntr-o revolt deschis. Era necesar ca planurile sale s se dezvolte pe deplin, pentru ca adevrata lor natur si tendint s poat fi vzute de toti. Lucifer, ca heruvim ocrotitor, fusese foarte mult nltat; el era foarte mult iubit de ostile ceresti; iar influenta lui asupra lor era foarte puternic. Stpnirea lui Dumnezeu nu i cuprindea numai pe locuitorii cerului, ci si toate lumile pe care El le-a creat; si Lucifer a ajuns la concluzia c, dac ar putea atrage pe ngerii cerului alturi de el n rzvrtire, atunci va putea avea de partea sa toate lumile. El a prezentat cu mult miestrie pozitia sa n aceast problem, folosind denaturarea si minciuna pentru a-si atinge tinta. Puterea sa de a nsela era foarte mare. Ascunzndu-se sub mantia minciunii, el a reusit s obtin un avantaj. Toate actiunile sale erau asa de mult nvluite n mister, nct a fost foarte dificil pentru ngeri s descifreze adevrata natur a lucrrii sale. Pn cnd nu s-a dezvoltat pe deplin, nu era posibil ca rul s apar n adevrata lui nftisare; nemultumirea lui nu putea fi vzut ca rzvrtire. Chiar si ngerii loiali lui Dumnezeu nu puteau discerne pe deplin caracterul su sau s vad unde ducea lucrarea lui. La nceput, Lucifer si-a dirijat n asa fel ispitele, nct el nu era cu nimic implicat. Pe ngerii pe care nu i-a putut corupe spre a fi cu totul de partea sa i-a acuzat de indiferent fat de interesele fiintelor ceresti. Chiar lucrarea pe care el o fcea o punea pe seama ngerilor ce au rmas loiali fat de Dumnezeu. Era metoda sa aceea de a produce confuzie prin ntrebri subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. El nvesmnta n mister tot ceea ce era simplu si, printr-o miastr pervertire, arunca ndoiala asupra celor mai clare declaratii ale lui Dumnezeu. Iar pozitia sa nalt, legat asa de strns de conducerea divin, a dat o greutate si mai mare celor spuse de el. Dumnezeu putea folosi numai acele mijloace care erau n armonie cu adevrul si neprihnirea. Satana ns putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea - minciuna si lingusirea. El a cutat s falsifice Cuvntul lui Dumnezeu si s prezinte gresit, tendentios, planul guvernrii Sale, sustinnd c Dumnezeu nu a fost drept cnd a impus legi ngerilor; c, cernd supunere si ascultare din partea fiintelor

create de El, nu urmrea altceva dect nltarea de Sine. Deci, era necesar s se demonstreze naintea locuitorilor cerului si a tuturor lumilor din univers c guvernarea lui Dumnezeu este dreapt, iar Legea Sa desvrsit. Satana a fcut s se nteleag c nici el nu cuta altceva, dect s promoveze binele universului. Trebuia ca adevratul caracter al uzurpatorului si scopul su real s fie ntelese de toti. Lui trebuia s i se dea timp s se manifeste prin lucrrile lui rele, stricate. Satana a pus n seama guvernrii lui Dumnezeu discordia pe care propria lui comportare a semnat-o n ceruri. Tot rul, a declarat el, este rezultatul guvernrii divine. El pretindea c scopul su era acela de a mbuntti legile lui Dumnezeu. De aceea, Iehova i-a ngduit s demonstreze natura pretentiilor sale, s arate rezultatele schimbrilor propuse de el n Legea divin. Propria sa lucrare trebuia s-l condamne. La nceput, Satana pretindea c nu este un rzvrtit. Universul ntreg trebuia s-l vad pe nseltor demascat. Chiar si atunci cnd a fost aruncat afar din ceruri, ntelepciunea cea vesnic nu l-a distrus. Deoarece numai slujirea din iubire putea fi primit de Dumnezeu, supunerea fiintelor create de El trebuia s se bazeze pe convingerea drepttii si bunvointei Sale. Locuitorii cerului si ai celorlalte lumi, fiind nepregtiti s nteleag natura sau consecintele pcatului, nu puteau vedea atunci dreptatea lui Dumnezeu n nimicirea lui Satana. Dac ar fi fost imediat sters din rndul celor vii, unii ar fi slujit lui Dumnezeu mai degrab de fric dect din iubire. Influenta nseltorului nu avea s fie pe deplin nimicit si nici spiritul de rzvrtire nu ar fi fost n totul eradicat. De aceea, pentru binele ntregului univers, de-a lungul veacurilor nesfrsite, el trebuia s-si dezvolte mai mult principiile, pentru ca acuzatiile aduse de el guvernrii divine s poat fi vzute n adevrata lor lumin de ctre toate fiintele create si pentru ca dreptatea si mila lui Dumnezeu, cum si neschimbabilitatea Legii Sale s poat fi - pentru totdeauna - n afar de orice ndoial. De-a lungul veacurilor viitoare, rzvrtirea lui Satana avea s fie o lectie pentru univers, o mrturie vesnic cu privire la natura pcatului si teribilele lui rezultate. Manifestarea actiunii lui Satana, efectele ei att asupra oamenilor, ct si asupra ngerilor aveau s arate care va fi rezultatul prsirii autorittii divine. Acest lucru avea s dea mrturie despre faptul c de guvernarea lui Dumnezeu se leag binele tuturor fiintelor create de El. Astfel, istoria acestui teribil experiment al rzvrtirii trebuia s fie un scut de aprare pentru toate fiintele sfinte, ca s le mpiedice s mai fie nselate cu privire la natura pcatului, s le salveze de la pctuire si de la suportarea consecintelor sale. Cel care conduce totul n ceruri este Acela care vede sfrsitul" chiar de la nceput, Acela n fata Cruia tainele trecutului si cele ale viitorului sunt deopotriv descifrate si care, dincolo de jalea, ntunericul si ruina aduse de pcat, vede realitatea planurilor Sale de iubire si binecuvntare. Desi "norii de negur l nconjoar, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Su de domnie" (Ps.97,2). Acesti locuitori ai universului, att cei loiali fat de Dumnezeu, ct si cei care s-au rzvrtit mpotriva Lui, vor ntelege ntr-o zi c toate "lucrrile Lui sunt desvrsite, toate cile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fr nedreptate" (Deut.32,4).

Capitolul 2 Creatiunea Cerurile au fost fcute prin Cuvntul Domnului, si toat ostirea prin suflarea gurii Lui". "Cci El zice, si se face; porunceste si ce porunceste ia fiint" (Ps.33,6.9). "El a asezat pmntul pe temeliile lui, si niciodat nu se va cltina" (Ps.104,5). Cnd a iesit din mna Creatorului su, pmntul era deosebit de frumos. Suprafata sa era variat dispus, cu munti, dealuri si cmpii, intersectate din loc n loc de ruri mari si lacuri ncnttoare; dar dealurile si muntii nu erau prpstiosi si accidentati, plini de coborsuri ametitoare si abisuri nspimnttoare, asa cum sunt astzi; vrfurile ascutite si inegale ale muntilor pmntului erau ngropate sub pmntul roditor, care fcea ca pretutindeni s creasc o vegetatie luxuriant. Nu existau mlastini nesntoase sau pmnturi aride. Boschete pline de farmec si flori delicate se nftisau ochilor n orice parte ai fi privit. nltimile erau acoperite de copaci mult mai falnici dect cei care exist astzi. Aerul era curat si sntos, nepoluat de miasme otrvitoare. ntreaga priveliste ntrecea n frumusete chiar si grdina cea mai bogat ornamentat a celui mai de seam palat. Ostile ceresti priveau scena cu ncntare si se bucurau la vederea minunatelor lucrri ale lui Dumnezeu. Dup ce pmntul, cu bogtia vietii animale si vegetale, a fost adus la existent, omul, coroana lucrrii Creatorului, pentru care a fost fcut pmntul n toat frumusetea lui, a fost adus si el n prim planul actiunii divine. Lui i-a fost dat stpnirea peste tot ceea ce ochii si puteau cuprinde cu privirea; cci "Dumnezeu a zis: 'S facem om dup chipul Nostru, dup asemnarea Noastr; el s stpneasc" peste tot pmntul". Astfel, "Dumnezeu a fcut pe om dup chipul Su" parte brbteasc si parte femeiasc i-a fcut" (Gen.1,26-27). Aici este prezentat n mod clar originea neamului omenesc; iar raportul divin este asa de clar prezentat, nct nu las nici o posibilitate de a se trage concluzii gresite. Dumnezeu l-a creat pe om dup chipul Su. Nu este nici o tain n aceasta. Nu exist nici un temei pentru a presupune c omul a evoluat printr-un mod lent de dezvoltare, de la formele inferioare de viat animal sau vegetal. O astfel de nvttur njoseste marea lucrare a Creatorului, cobornd-o la nivelul ngust al conceptiilor omenesti. Oamenii sunt att de porniti s-L exclud pe Dumnezeu de la conducerea Universului, nct ei au njosit omul, jefuindu-l de demnitatea originii sale. Dumnezeu, care a asezat lumile nstelate n nltime si a colorat cu o miestrit delicatete florile de pe cmp, care a umplut cerul si pmntul cu minuntiile puterii Sale, atunci cnd a sosit timpul s ncoroneze glorioasa Sa lucrare, s aseze n mijlocul ei pe cineva care s stea ca un stpn al acestui minunat pmnt, n-a dat gres n a crea o fiint vrednic de minile care i-au dat viat. Genealogia neamului nostru omenesc, asa cum ne este dat prin inspiratie, ne duce napoi la originea sa, nu la o linie de germeni, moluste si patrupede n dezvoltare, ci la Marele Creator. Desi format din trn, Adam a fost "fiul lui Dumnezeu". El a fost asezat ca reprezentant al lui Dumnezeu, mai presus de fiintele inferioare. Ele nu sunt capabile s nteleag sau s recunoasc suveranitatea lui Dumnezeu, totusi au fost fcute cu capacitatea de a iubi si a sluji omului. Psalmistul spune: "I-ai dat stpnire peste lucrurile minilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui" fiarele cmpului, psrile cerului" si tot ce strbate crrile mrilor" (Ps.8,6-8). Omul trebuia s poarte chipul lui Dumnezeu att n nftisarea exterioar, ct si n caracter. Numai Hristos singur este "ntiprirea Fiintei" (Evr.1,3) Tatlui; omul ns a fost fcut "dup chipul" lui Dumnezeu. Natura sa era n armonie cu vointa lui Dumnezeu. Mintea sa era capabil s nteleag lucrurile dumnezeiesti. Sentimentele sale erau curate; apetitul si pasiunile lui erau

sub controlul ratiunii. El era sfnt si fericit, purtnd chipul lui Dumnezeu si fiind n perfect ascultare de vointa Sa. Cnd a iesit din mna Creatorului su, omul avea o statur impozant si o simetrie perfect. nftisarea lui purta amprenta snttii si strlucea de viat si sntate. nltimea staturii lui Adam era mult mai mare dect a oamenilor care locuiesc astzi pe pmnt. Eva era putin mai mic n statur; totusi, nftisarea ei era plin de frumusete. Perechea lipsit de pcat nu purta nici un vesmnt artificial; ei erau mbrcati cu un acopermnt de lumin si slav, asa cum poart ngerii. Atta vreme ct au trit n ascultare de Dumnezeu, acest acopermnt de lumin a continuat s-i nvesmnteze. Dup crearea lui Adam, fiecare fiint creat a fost adus naintea lui ca s-si primeasc numele; el a vzut c fiecreia i fusese dat un tovars, dar printre ele "nu si-a gsit nici un ajutor care s i se potriveasc" (Gen.2,20). Printre toate creaturile pe care Dumnezeu le-a fcut pe pmnt, nu era nici una care s fie deopotriv cu omul. Si Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul s fie singur; am s-i fac un ajutor potrivit pentru el" (Gen.2,18). Omul n-a fost fcut s triasc n singurtate; el trebuia s fie o fiint sociabil. Fr un tovars, frumusetea peisajului si desftarea activittii din Eden nu putea s ofere adevrata fericire. Chiar comuniunea cu ngerii nu putea satisface dorinta, nevoia de simpatie si tovrsie. Nu era nimeni de aceeasi natur cu el, care s iubeasc si s fie iubit. Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovars. El i-a fcut ajutorul "potrivit pentru el", un ajutor care s-i corespund, unul care era potrivit s fie tovarsul su si care putea fi una cu el n iubire si simpatie. Eva a fost creat dintr-o coast luat de la Adam, aceasta nsemnnd c ea nu trebuia s-l controleze, s-l stpneasc pe el, care era capul, dar nici s fie clcat n picioare ca fiind inferioar, ci s stea lng el ca fiind egali, s fie iubit si ocrotit de el. O parte din om, oase din oasele lui si carne din carnea lui, ea era cel de-al doilea eu al su, nftisnd strnsa unire si atasamentul plin de afectiune ce trebuie s existe n aceast legtur. "Cci nimeni nu si-a urt vreodat trupul lui, ci l hrneste si l ngrijeste" (Ef.5,29). "De aceea va lsa omul pe tatl su si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup" (Gen.2,24). Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima cstorie. Astfel, aceast institutie l are ca ntemeietor pe Creatorul universului. "Cstoria s fie tinut n toat cinstea" (Evr.13,4); ea a fost unul dintre primele daruri pe care le-a dat Dumnezeu omului si este una dintre cele dou institutii pe care, dup cderea n pcat, Adam le-a luat dincolo de poarta Paradisului. Cnd principiile divine sunt recunoscute si urmate n aceast legtur, cstoria este o binecuvntare; ea ocroteste curtia si fericirea neamului omenesc, satisface nevoile sociale ale omului si i nalt natura fizic, intelectual si moral. "Apoi Domnul Dumnezeu a sdit o grdin n Eden spre rsrit; si a pus acolo pe omul pe care-l ntocmise" (Gen.2,8). Tot ceea ce a fcut Dumnezeu a fost de o frumusete desvrsit si nimic nu lipsea care ar fi putut contribui la fericirea perechii sfinte; si totusi, Dumnezeu le-a mai dat nc un semn al iubirii Sale, pregtind n mod special o grdin care s fie cminul lor. n aceast grdin erau toate soiurile de pomi, multi din ei plini de parfum si fructe delicioase. Erau vii plcute, crescnd nalte, nftisndu-se totusi n modul cel mai plcut, cu mlditele lor ncovoindu-se gata s se rup de greutatea rodului mbietor al celor mai variate si bogate soiuri. Munca lui Adam si a Evei era aceea de a aranja ramurile vitei ca s formeze bolti, fcnd astfel pentru ei o locuint din copacii plini de viat si acoperiti de frunze si fructe. Se aflau acolo flori pline de un parfum suav, de o bogat palet coloristic. n mijlocul grdinii se afla pomul vietii, ntrecnd n nftisarea lui maiestuoas toti ceilalti pomi. Fructele lui aveau nftisarea unor mere de aur si argint si aveau puterea de a perpetua viata. Creatiunea era acum complet. "Astfel au fost sfrsite cerurile si

pmntul si toat ostirea lor". "Dumnezeu S-a uitat la tot ce fcuse; si iat c erau foarte bune" (Gen.1,31). Edenul nflorise pe pmnt. Adam si Eva aveau cale liber la pomul vietii. Nici o pat a pcatului si nici o umbr a mortii nu ntina minunata creatiune. "Stelele diminetii izbucneau n cntri de bucurie si" toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigte de veselie" (Iov.38,7). Iehova cel mare a pus temeliile pmntului; El a mbrcat tot pmntul n vesmntul frumusetii si l-a umplut cu tot felul de lucruri folositoare omului; El a creat toate minuntiile pmntului si ale mrii. n sase zile, lucrarea cea mare de creatiune a fost terminat. Si "Dumnezeu" S-a odihnit n ziua a saptea, de toat lucrarea Lui pe care o fcuse. Si Dumnezeu a binecuvntat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru c n ziua aceasta S-a odihnit de toat lucrarea Lui, pe care o zidise si o fcuse" (Gen.2,2-3). Dumnezeu a privit cu satisfactie asupra lucrrii minilor Sale. Totul era desvrsit, vrednic de autorul divin, si El S-a odihnit, nu ca unul care era obosit, ci ca unul care era satisfcut de roadele ntelepciunii si bunttii Sale si de manifestarea slavei Sale. Dup ce Sa odihnit n ziua a saptea, Dumnezeu a sfintit-o sau a pus-o deoparte, ca o zi de odihn pentru om. Urmnd exemplul Creatorului, omul trebuie s se odihneasc n aceast zi sfnt, pentru ca, atunci cnd va privi cerurile si pmntul, el s poat medita asupra marii lucrri de creatiune a lui Dumnezeu si pentru ca, vznd dovezile ntelepciunii si bunttii lui Dumnezeu, inima sa s poat fi plin de iubire si respect fat de Fctorul ei. n Eden, Dumnezeu a instituit un monument de aducere aminte a lucrrii Sale de creatiune, aseznd binecuvntarea Sa asupra zilei a saptea. Sabatul a fost dat lui Adam, printele si reprezentantul ntregii familii omenesti. Observarea lui trebuia s fie un act de recunoastere plin de multumire din partea tuturor celor ce aveau s locuiasc pe suprafata pmntului, c Dumnezeu a fost Creatorul lor si El este Suveranul lor legitim, c ei erau lucrarea minilor Lui si supusi ai autorittii Sale. n acest fel, institutia Sabatului era n totul comemorativ si dat ntregii omeniri. Nu era nimic n el care s umbreasc sau s restrng cumva aplicarea lui la vreun om. Dumnezeu a vzut c Sabatul era esential pentru om, chiar si n Paradis. El avea nevoie s lase deoparte, n una din cele sapte zile, propriile sale interese si ocupatii, pentru ca s poat contempla mai profund lucrrile lui Dumnezeu si s mediteze asupra puterii si bunttii Sale. El avea nevoie de Sabat ca s-i reaminteasc mai viu de Dumnezeu si s-i trezeasc multumirea pentru toate cele de care se bucura, pe care le avea si care veneau din mna binefctoare a Creatorului. A fost planul lui Dumnezeu ca Sabatul s ndrepte mintea oamenilor la contemplarea lucrrii creatiunii Sale. Natura vorbeste ratiunii lor, declarnd c exist un Dumnezeu viu, un Dumnezeu Creator, Conductorul suprem a toate. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si ntinderea lor vesteste lucrarea minilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte d de stire alteia despre el" (Ps.19,1.2). Frumusetea ce mbrac pmntul este o dovad a iubirii lui Dumnezeu. Noi o putem vedea n dealurile cele vesnice, n pomii cei falnici, n mugurii ce se deschid, cum si n florile cele suave. Toate vorbesc despre Dumnezeu. Sabatul, artnd totdeauna spre El, care le-a fcut pe toate, i ndeamn pe oameni s deschid marea carte a naturii si s urmreasc acolo dovezile ntelepciunii, puterii si iubirii Creatorului. Primii nostri printi, desi creati nevinovati si sfinti, nu erau n afara posibilittii de a face rul. Dumnezeu i-a fcut agenti morali liberi, capabili s aprecieze ntelepciunea si buntatea caracterului Su, cum si dreptatea cerintelor Sale, si, n deplin libertate si cunostint de cauz, s asculte sau s nu asculte de El. Ei aveau s se bucure de comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii ngeri; dar mai nainte ca s li se acorde viata vesnic, credinciosia lor trebuia s fie pus la prob. Chiar de la nceputul existentei omului a fost pus o interdictie asupra dorintei de satisfacere a poftei, aceast fatal pasiune care a stat la temelia

cderii lui Satana. Pomul cunostintei, care se afla alturi de pomul vietii n mijlocul grdinii, avea s fie un mijloc de testare a ascultrii, credintei si iubirii primilor nostri printi. n timp ce li s-a permis s mnnce dup plcere din toti ceilalti pomi, din acest pom erau opriti s guste, sub amenintarea pedepsei cu moartea. De asemenea, ei aveau s fie supusi ispitirilor lui Satana; dar, dac aveau s treac cu bine proba, n final ei aveau s fie asezati n afara puterii lui, bucurndu-se vesnic de harul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a asezat pe om sub lege, ca o conditie indispensabil a existentei sale. El era un supus al guvernrii divine si nu poate exista guvernare fr lege. Dumnezeu putea s-l creeze pe om fr posibilitatea de a clca Legea Sa; El ar fi putut opri mna lui Adam de a atinge fructul oprit; dar n cazul acesta omul n-ar mai fi fost un agent moral liber, ci un simplu automat. Fr libertatea de a alege, ascultarea sa nu avea s fie voluntar, ci fortat. n situatia aceasta nu putea avea loc nici o dezvoltare a caracterului. O astfel de situatie ar fi fost contrar planului lui Dumnezeu de a proceda cu locuitorii celorlalte lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca fiint inteligent, si acest lucru ar fi ntrit acuzatia lui Satana, potrivit creia conducerea lui Dumnezeu este arbitrar. Dumnezeu l-a fcut pe om neprihnit; El i-a dat trsturi nobile de caracter, fr nici un fel de tendinte spre ru, spre pcat. El l-a nzestrat cu o deosebit putere intelectual si i-a prezentat cele mai puternice apeluri posibile pentru a fi credincios legmntului su de supunere. Ascultarea, desvrsit si continu, era conditia fericirii vesnice. n aceast conditie, el avea s aib acces la pomul vietii. Cminul primilor nostri printi avea s fie un model pentru alte cmine, pe msur ce copiii lor aveau s plece de lng ei si s stpneasc pmntul. Cminul acela, nfrumusetat chiar de mna lui Dumnezeu, nu era un palat magnific. Oamenii, n mndria lor, si gsesc plcerea n ridicarea de edificii strlucitoare si costisitoare, glorificndu-se prin lucrarea minilor lor. Dumnezeu ns l-a asezat pe Adam ntr-o grdin. Acesta era cminul su. Cerul albastru era acopermntul lui, pmntul, cu delicatele lui flori si cu covorul ierbii de un verde viu, era podeaua cminului, iar ramurile ncrcate de frunze ale pomilor deosebit de frumosi formau baldachinul lui. Peretii lui erau plini cu cele mai strlucitoare podoabe - lucrarea minilor Marelui Artist. De jur mprejurul perechii sfinte se gsea o lectie valabil pentru toate timpurile, si anume c adevrata fericire nu se gseste n satisfacerea mndriei si luxului, ci n comuniunea cu Dumnezeu prin lucrrile create de El. Dac oamenii ar da mai putin atentie la ceea ce este artificial si ar cultiva o mai mare simplitate, ar fi mult mai aproape n a corespunde scopului urmrit de Dumnezeu n crearea lor. Mndria si ambitia nu vor fi niciodat satisfcute, dar aceia care sunt ntr-adevr ntelepti vor gsi suficiente si nlttoare plceri n izvoarele de bucurie pe care Dumnezeu le-a asezat si le aseaz la ndemna tuturor. Locuitorilor Edenului le-a fost ncredintat grija grdinii, "ca s-o lucreze si s-o pzeasc" (Gen.2,15). Ocupatia lor nu era obositoare, ci plcut si reconfortant. Munca a fost dat de Dumnezeu ca o binecuvntare pentru om, s-i ocupe mintea, s-i ntreasc corpul si s-i dezvolte capacittile. n activitatea intelectual si fizic, Adam a gsit una dintre cele mai nalte plceri ale existentei sale sfinte. Si atunci cnd, ca urmare a neascultrii sale, el a fost ndeprtat din frumosul su cmin si obligat s se lupte cu ariditatea pmntului ca s-si cstige pinea cea de toate zilele, chiar aceast munc, desi cu totul diferit de ocupatia plcut din grdina Edenului, era un scut mpotriva ispitei si un izvor de fericire. Cei care consider munca un blestem, chiar dac ea este nsotit de oboseal si durere, gresesc. Adesea, cei bogati privesc n jos cu dispret la clasa muncitoare, dar faptul acesta este n totul n opozitie cu planul lui Dumnezeu n crearea omului. Ce sunt oare toate averile pe care cel mai avut om le are, n comparatie cu mostenirea dat nobilului

Adam? Si cu toate acestea, Adam nu trebuia s fie lenes. Creatorul nostru, care stie ce este spre binele si fericirea omului, i-a stabilit lui Adam lucrarea pe care o avea de fcut. Adevrata bucurie a vietii este aflat numai de brbatii si femeile care muncesc. ngerii sunt lucrtori srguinciosi; ei sunt slujitorii lui Dumnezeu n slujba fiilor oamenilor. Creatorul n-a pregtit nici un loc pentru indolenta practic a leneviei. Dac i rmneau credinciosi lui Dumnezeu, Adam si tovarsa lui aveau s poarte rspunderea conducerii pmntului. Lor le-a fost dat un control nelimitat asupra oricrei fiinte vii. Leul si mielul se jucau mpreun n pace n jurul lor si se ntindeau mpreun la picioarele lor; psrelele pline de bucurie zburau fr team n jurul lor; si, n timp ce cntecele lor pline de bucurie se nltau spre lauda Creatorului lor, Adam si Eva se uneau cu ele n a aduce multumiri Tatlui si Fiului. Cei doi care alctuiau perechea cea sfnt nu erau numai copii sub grija printeasc a lui Dumnezeu, ci si nvtcei, primind nvtturi din partea Atotnteleptului Creator. Ei erau vizitati de ngeri si aveau posibilitatea comunicrii cu Fctorul lor fr nici o perdea desprtitoare ntre ei. Erau plini de vigoarea ce venea de la pomul vietii si puterea lor intelectual nu era dect cu putin mai prejos de aceea a ngerilor. Tainele universului vizibil, "minunile Aceluia a crui stiint este desvrsit" (Iov 37,16), le ofereau un izvor inepuizabil de nvttur si bucurie. Legile ce actioneaz n natur si care au constituit obiectul de studiu al oamenilor timp de sase mii de ani erau deschise ntelegerii mintii lor de ctre Cel vesnic, Initiatorul si Sustintorul a toate. Ei vorbeau cu frunzele, cu florile si cu pomii, culegnd de la fiecare secretele vietii lor. Adam era un bun cunosctor al fiecrei creaturi, de la puternicul leviatan, ce se joac n valurile mrii, si pn la insectele ce plutesc n razele de soare. Fiecreia dintre ele Adam i-a dat un nume, el fiind cunosctor al naturii si obiceiurilor lor. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile nenumrate n miscarea lor ordonat, "plutirea norilor", tainele luminii si ale sunetului, ale zilei si ale noptii - toate erau deschise studiului primilor nostri printi. Pe fiecare frunz a pdurii sau pe fiecare piatr din munti, n fiecare stea strlucitoare, pe pmnt, n aer si pe cer, era scris numele lui Dumnezeu. Ordinea si armonia creatiunii le vorbeau despre ntelepciunea si puterea Celui infinit. Ei descopereau totdeauna ceva atrgtor care le umplea inimile cu o mai profund iubire, fcndu-i s izbucneasc n cuvinte de multumire si recunostint. Atta timp ct ei au rmas loiali legii divine, capacitatea de a cunoaste, de a se bucura si de a iubi avea s creasc continuu. Ei aveau s cstige mereu noi comori de cunostint, descoperind noi izvoare de fericire si obtinnd conceptii din ce n ce mai clare despre iubirea nemsurat si de nesecat a lui Dumnezeu. Capitolul 3 Ispitirea si cderea Nemaiavnd posibilitatea s strneasc rscoal n ceruri, vrjmsia lui Satana mpotriva lui Dumnezeu a gsit un nou teren n a complota la ruina neamului omenesc. n fericirea si pacea perechii sfinte din Eden, el avea viziunea binecuvntrii care, pentru el, era pentru totdeauna pierdut. Stpnit de invidie, s-a hotrt s-i incite la neascultare si s aduc asupra lor vinovtia si pedeapsa pcatului. El avea s schimbe iubirea lor n nencredere si cntecele lor de laud n reprosuri mpotriva Fctorului lor. n felul acesta, nu numai c avea s arunce aceste fiinte nevinovate n aceeasi mizerie pe care el nsusi o tria, ci avea s arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu si s produc durere n ceruri.

Primii nostri printi au fost avertizati cu privire la primejdia ce-i ameninta. Solii ceresti le-au nftisat istoria cderii lui Satana, cum si complotul lui pentru nimicirea lor, dezvluindu-le pe deplin natura guvernrii divine pe care printul rului cuta s-o rstoarne. Satana si ostile sale au czut datorit neascultrii de poruncile cele drepte ale lui Dumnezeu. Ct de important era, deci, ca Adam si Eva s onoreze aceast Lege, singura n stare s mentin ordinea si dreptatea. Legea lui Dumnezeu este tot att de sfnt ca si Dumnezeu. Ea este o relevare a vointei Sale, o transcriere a caracterului Su, expresia iubirii si ntelepciunii divine. Armonia creatiunii depinde de o desvrsit conformare a tuturor fiintelor, a tot ce exist, a ceea ce se misc sau nu, cu Legea Creatorului. Dumnezeu a dat legi dup care s se conduc nu numai fiintele existente, ci toate lucrrile naturii. Totul se afl sub legi fixe, legi ce nu pot fi ignorate. Dar, n timp ce n natur totul este guvernat de legi naturale, numai omul, dintre toate fiintele ce populeaz pmntul, numai el este rspunztor fat de Legea moral. Omului, coroana creatiunii Sale, Dumnezeu i d puterea s nteleag cerintele Sale, s nteleag dreptatea si generozitatea Legii Sale, cum si pretentiile ei sfinte fat de el; iar omului i se cere s rspund prin ascultare. Asemenea ngerilor, locuitorii Edenului fuseser pusi la prob; fericirea lor putea fi mentinut numai cu conditia credinciosiei fat de Legea Creatorului. Ei puteau s asculte si s triasc sau s nu asculte si s piar. Dumnezeu i fcuse beneficiarii unor bogate binecuvntri; dar dac ei aveau s nesocoteasc voia Sa, El, care nu i-a crutat pe ngerii care au pctuit, nu-i putea lsa nici pe ei nepedepsiti; pcatul avea s duc la pierderea darurilor Sale si s aduc asupra lor mizeria si ruina. ngerii i-au avertizat s se pzeasc de nselciunile lui Satana, ntruct eforturile lui de a-i prinde n mrejele sale aveau s fie neobosite. Atta vreme ct ei erau asculttori de Dumnezeu, cel ru nu le putea face nici un ru; cci, dac era nevoie, toti ngerii cerului aveau s fie trimisi n ajutorul lor. Dac ei respingeau cu trie primele lui insinuri, atunci aveau s fie tot asa de n sigurant ca si solii ceresti. Dar, dac o dat cedau ispitei, natura lor avea s ajung att de stricat, nct s nu mai aib nici o putere si nici voint n ei nsisi ca s reziste lui Satana. Pomul cunostintei a fost pentru ei un mijloc de testare a ascultrii si iubirii lor fat de Dumnezeu. Domnul a considerat c este bine s le pun nainte o singur restrictie referitoare la folosirea a tot ceea ce se afl n grdin; dar, dac ei aveau s nesocoteasc voia Sa n legtur cu acest lucru deosebit, aveau s se fac vinovati de pcatul neascultrii. Satana nu avea s-i urmreasc totdeauna cu ispitele lui; el avea acces la ei numai la pomul din care le era interzis s mnnce. Dac ei aveau s cerceteze natura lui, se expuneau nselciunilor lui. Erau sftuiti s acorde o deosebit atentie avertizrii pe care Dumnezeu le-a dat-o si s fie multumiti cu nvttura, cunostinta, pe care El a considerat de bine s le-o transmit. Pentru a aduce la ndeplinire lucrarea sa fr s fie vzut, Satana a ales s foloseasc sarpele - ca medium - o travestire bine adaptat pentru scopul pe care-l urmrea, si anume nselarea lor. Sarpele a fost una dintre cele mai ntelepte si mai frumoase creaturi de pe pmnt. El avea aripi si, cnd zbura prin aer, oferea o priveliste de o strlucire scnteietoare, avnd culoarea si strlucirea aurului trecut prin foc. Odihnindu-se n ramurile bogat ncrcate cu roade ale pomului oprit si osptndu-se cu delicioasele lui fructe, era un lucru ce atrgea atentia si ncnta ochiul celui ce-l privea. Astfel, n grdina pcii era ascuns nimicitorul, pndindu-si prada. ngerii o avertizaser pe Eva s aib grij s nu se despart de sotul ei n timp ce erau

ocupati cu lucrul lor de fiecare zi din grdin; lng el, ea avea s fie mai putin n primejdia de a fi ispitit dect dac ar fi fost singur. Dar, absorbit de ndeletnicirea ei plcut, fr s-si dea seama, s-a ndeprtat de lng el. Cnd si-a dat seama c era singur, a avut simtmntul primejdiei, dar a dat la o parte teama, considernd c are suficient ntelepciune si putere ca s discearn rul si s i se opun. Nesocotind avertizarea ngerilor, ea s-a trezit deodat privind cu admiratie si curiozitate la pomul oprit. Fructul era frumos si se ntreba n sinea ei de ce oare Dumnezeu nu le-a ngduit s aib acces la el. Acum era ocazia ce se oferea ispititorului. Ca si cnd era n stare s priceap cele ce se petreceau n mintea ei, el i s-a adresat: "Oare a zis Dumnezeu cu adevrat: 'S nu mncati din toti pomii din grdin?'" (Gen.3,2). Eva a fost surprins si a tresrit, auzind parc ecoul gndurilor ei. Dar sarpele a continuat cu o voce plin de muzicalitate s-i aduc laude subtile cu privire la nentrecuta ei drglsenie, iar cuvintele lui nu-i displceau. n loc s fug din locul acela, ea a ntrziat, minunndu-se c aude un sarpe vorbind. Dac i s-ar fi adresat o fiint asemenea ngerilor, temerile ei ar fi fost trezite, dar ea nu s-a gndit niciodat c sarpele cel fascinant putea deveni un medium al vrjmasului czut. La ntrebarea ademenitoare a ispititorului, ea a rspuns: "Putem s mncm din rodul tuturor pomilor din grdin. Dar despre rodul pomului din mijlocul grdinii, Dumnezeu a zis: 'S nu mncati din el, si nici s nu v atingeti de el, ca s nu muriti'. Atunci sarpele a zis femeii: 'Hotrt, c nu veti muri; dar Dumnezeu stie c, n ziua n care veti mnca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele si rul'" (Gen.3,2-5). nfruptndu-se din acest pom, a declarat el, ei aveau s ajung ntr-o sfer mult mai nalt a existentei lor si s ptrund ntr-un vast cmp al cunostintei. Chiar el a mncat din fructul oprit si, ca rezultat, a obtinut puterea de a vorbi. El a insinuat faptul c din gelozie Dumnezeu voieste s-i mpiedice s mnnce din el, ca nu cumva s ajung si ei s fie deopotriv cu El. Datorit propriettilor lui minunate de a da ntelepciune si putere, El le-a interzis s guste sau chiar s se ating de el. Ispititorul las s se nteleag c, de fapt, avertizarea divin nu avea s fie realmente adus la ndeplinire; ea era destinat numai s-i intimideze. Cum avea s fie posibil pentru ei s moar? N-au mncat ei oare din pomul vietii? Dumnezeu nu urmrea altceva dect s-i mpiedice s ajung la o mai nobil dezvoltare si la realizarea unei mai mari fericiri. Aceasta a fost si este lucrarea lui Satana, din zilele lui Adam si pn n prezent, si el a urmrit-o cu mare succes. El i ispiteste pe oameni s nu se ncread n iubirea lui Dumnezeu si s se ndoiasc de ntelepciunea Lui. El caut continuu s trezeasc un spirit de curiozitate nesfnt, o dorint nepotolit si plin de curiozitate de a ptrunde n tainele ntelepciunii si puterii divine. n eforturile lor de a descoperi ceea ce Dumnezeu a binevoit s pstreze ascuns, multi pierd din vedere adevrurile pe care el le-a descoperit si care sunt esentiale pentru mntuire. Satana i ispiteste pe oameni la neascultare, fcndu-i s cread c n acest fel ei ptrund ntr-un minunat cmp al cunoasterii. Dar toate acestea nu sunt dect o nselciune. Plini de ideile lor despre progres, clcnd n picioare cerintele lui Dumnezeu, merg pe drumul ce duce la degradare si moarte. Satana a spus sfintei perechi c va avea de cstigat prin clcarea Legii lui Dumnezeu. Nu vedem noi si astzi asemenea rationamente? Multi vorbesc despre ngustimea acelora care ascult de poruncile lui Dumnezeu, n timp ce ei pretind a avea idei mai largi, bucurndu-se de o mai mare libertate. Ce altceva este aceasta dect un ecou al vocii din Eden care spunea: "n ziua n care veti mnca din el" - clcnd preceptele divine - "veti fi ca Dumnezeu"? Satana a sustinut faptul c, mncnd din fructul oprit, a beneficiat de mult bine, dar n-a lsat s se vad c prin

neascultare el a fost aruncat din ceruri. Desi el era constient de faptul c pcatul are ca rezultat o pierdere infinit, a ascuns propria sa stare mizerabil, cu scopul de a atrage si pe altii n situatia sa. Tot la fel, clctorul Legii lui Dumnezeu caut acum s ascund adevratul su caracter; el poate pretinde c este sfnt, dar declaratia sa att de pompoas nu are alt efect dect acela c-l face mai de temut, ca nseltor. El este de partea lui Satana, clcnd n picioare Legea lui Dumnezeu si determinndu-i pe altii s fac la fel, spre ruina lor vesnic. Eva, ntr-adevr, a crezut cuvintele lui Satana, dar credinta ei n-a scutit-o de pedeapsa pcatului. Ea a nesocotit cuvintele lui Dumnezeu si aceasta a fost ceea ce a dus la cderea ei. n ziua judectii, oamenii nu vor fi condamnati pentru faptul c n mod cinstit ei au crezut o minciun, ci pentru c n-au crezut adevrul, pentru c au neglijat ocazia de a nvta ce este adevrul. Dimpotriv, cu toat sofisticria lui Satana, este totdeauna un lucru dezastruos acela de a nu asculta de Dumnezeu. Noi trebuie s ne consacrm inimile ca s cunoastem ce este adevrul. Toate lectiile pe care Dumnezeu le-a lsat s fie cuprinse n Cuvntul Su sunt pentru avertizarea si nvttura noastr. Ele nu sunt date ca s ne scape de nselciune. Nesocotirea lor va sfrsi n ruin pentru noi. Putem fi siguri c ceea ce vine n conflict cu Cuvntul lui Dumnezeu vine de la Satana. Sarpele a rupt fructul din pomul oprit si l-a asezat n minile pe jumtate mpotrivitoare ale Evei. Apoi el i-a amintit propriile cuvinte, c Dumnezeu le interzisese s se ating de pom ca s nu moar. Dar sarpele a spus c ea nu avea s sufere mai mult mncnd fructul oprit dect dac l-ar atinge. Vznd c nimic ru nu se ntmpl ca o consecint a ceea ce a fcut, Eva a devenit mai ndrzneat. Cnd a vzut c "pomul era bun de mncat si plcut de privit, si c pomul era de dorit ca s deschid cuiva mintea", a "luat deci din rodul lui si a mncat" (Gen.3,6). Fructul era delicios la gust si, pe cnd mnca din el, a avut senzatia c simte o putere renviortoare si s-a vzut psind ntr-o pozitie mai nalt a existentei sale. Fr team, a luat si a mncat. Acum, pctuind ea nssi, Eva a devenit un agent al lui Satana n lucrarea de ruinare a sotului ei. ntr-o stare de stranie si nenatural excitare, cu minile pline de fructele oprite, ea l-a cutat si i-a povestit toate cele ce au avut loc. O expresie de ntristare s-a ntiprit pe fata lui Adam. El era uimit si alarmat. La cuvintele Evei, el a rspuns c acesta trebuie s fie vrjmasul mpotriva cruia fuseser avertizati; si, prin hotrrea divin, ea trebuia s moar. Ca rspuns, ea l-a mbiat s mnnce, repetnd cuvintele sarpelui, c nu vor muri, cu sigurant. Ea a considerat c lucrul acesta trebuie s fie adevrat, pentru c nu simtea nici o dovad a dizgratiei lui Dumnezeu, ci din contr, tria experienta unei plcute si nlttoare influente, care umplea fiecare facultate cu un nou suflu de viat si care gndea ea - era inspirat de soli ceresti. Adam a nteles c tovarsa sa a clcat porunca lui Dumnezeu, nesocotind singura opreliste ce le-a fost pus ca test al credinciosiei si iubirii lor. n mintea sa avut loc o lupt teribil. El deplngea faptul c ngduise Evei s rtceasc departe de el. Dar acum fapta fusese svrsit; el trebuia s se despart de aceea a crei societate fusese bucuria sa. Cum avea s suporte el lucrul acesta? Adam se bucurase n compania lui Dumnezeu si a sfintilor Si ngeri. El privise slava Creatorului. Adam ntelesese destinul mret ce se deschidea naintea neamului omenesc, dac ei rmneau credinciosi lui Dumnezeu. Acum, toate aceste binecuvntri erau pierdute din vedere de teama de a nu pierde acel singur dar, care n ochii si le ntrecea pe toate celelalte. Iubirea, recunostinta si credinciosia fat de Creator, toate erau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el si nu putea suporta gndul desprtirii. Nu putea pricepe c

aceeasi Putere Infinit, care din pulberea pmntului i-a creat o fiint vie, frumoas, si, din iubire pentru el, i-a dat un tovars, putea s-i dea altul n loc. De aceea, el s-a hotrt s mprtseasc soarta ei; dac ea trebuia s moar, si el avea s moar mpreun cu ea. n definitiv, gndea el, nu cumva erau adevrate cuvintele sarpelui cel ntelept? Eva era n ochii lui tot asa de frumoas si nevinovat ca si nainte de acest act de neascultare. Ea manifesta o mai mare iubire pentru el dect pn atunci. Nici un semn al mortii nu a aprut n fiinta ei si el se hotr repede s nfrunte consecintele. A luat fructul si l-a mncat repede. Dup pctuirea sa, Adam se vedea - la nceput - psind ntr-o alt sfer a existentei sale. Dar, nu dup mult timp, gndul pctuirii sale l-a umplut de groaz. Aerul, care pn atunci fusese la o temperatur blnd si uniform, acum prea c ngheat perechea vinovat. Iubirea si pacea care fuseser partea lor s-au dus, iar n locul lor ei aveau simtmntul pcatului, o team pentru viitor, o goliciune a sufletului. Vesmntul de lumin care-i acoperea acum a disprut si, pentru a-l nlocui, ei au ncercat s dea form unui acopermnt pentru ei; cci goi, nu puteau s dea ochii cu Dumnezeu si cu sfintii ngeri. Acum ei ncepeau s vad adevratul caracter al pcatului lor. Adam i-a reprosat tovarsei sale actul su nebunesc de a pleca de lng el si de a ngdui s fie nselat de ctre sarpe; dar amndoi se mngiau la gndul c Dumnezeu, care le dduse attea dovezi ale iubirii Sale, avea s-i ierte pentru acest unic pcat sau c, totusi, nu aveau s fie supusi unei pedepse att de teribile, cum se temeau c va fi. Satana triumfa pentru succesul su. El a ispitit femeia, ca aceasta s nu se mai ncread n iubirea lui Hristos, s se ndoiasc de ntelepciunea Lui, s calce Legea Sa si, prin ea, el a fcut ca Adam s fie nfrnt. Dar Marele Dttor al Legii era gata s fac cunoscut lui Adam si Evei consecintele pcatului lor. Prezenta divin se manifest n grdin. n nevinovtia si sfintenia lor, ei salutau cu bucurie apropierea Creatorului lor; dar acum" ei au fugit plini de groaz, cutnd s se ascund n cele mai retrase colturi ale grdinii. Dar "Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i-a zis: 'Unde esti?' El a rspuns: 'ti-am auzit glasul n grdin si mi-a fost fric, pentru c eram gol, si m-am ascuns.' Si Domnul a zis: 'Cine ti-a spus c esti gol? Nu cumva ai mncat din pomul din care ti poruncisem s nu mnnci?'" (Gen.3,9.11). Adam nu putea nici s nege, nici s scuze pcatul su; dar, n loc s dea pe fat pocint, el a fcut tot posibilul s arunce vina asupra sotiei si, n acest fel, asupra lui Dumnezeu nsusi: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca s fie lng mine, ea mi-a dat din pom si am mncat" (Gen.3,12). El, care din iubire pentru Eva, n mod deliberat, a ales s piard aprobarea lui Dumnezeu, cminul su din Paradis si o viat vesnic plin de bucurie, putea acum, dup cderea sa, s se strduiasc s-i fac rspunztori pentru pcat pe tovarsa sa si chiar pe Creatorul su. Att de teribil este puterea rului! Cnd femeia a fost ntrebat: "Ce ai fcut?", ea a rspuns: "Sarpele m-a amgit, si am mncat din pom" (Gen.3,13). "De ce ai creat sarpele?" - acestea erau ntrebrile ce implicit se gseau n scuza ei pentru pcatul fptuit. Astfel, asemenea lui Adam, ea l fcea pe Dumnezeu rspunztor pentru cderea lor. Spiritul ndrepttirii de sine si are originea n tatl minciunii; el a fost nutrit de ctre primii nostri printi de ndat ce ei s-au supus influentei lui Satana si a fost manifestat de ctre toti fiii si fiicele lui Adam. n loc ca n umilint s-si mrturiseasc pcatele, ei caut s se apere aruncnd vina asupra altora, asupra mprejurrilor sau asupra lui Dumnezeu, fcnd chiar din binecuvntrile Sale o ocazie de a murmura mpotriva Lui.

Domnul a pronuntat atunci sentinta mpotriva sarpelui: "Fiindc ai fcut lucrul acesta, blestemat esti ntre toate vitele si ntre toate fiarele de pe cmp; n toate zilele vietii tale s te trsti pe pntece, si s mnnci trn" (Gen.3,14). Deoarece a fost folosit de Satana ca medium, sarpele avea s aib partea sa n judecata divin. Din cea mai frumoas si cea mai admirat dintre toate creaturile cmpului, el avea s devin cea mai respingtoare si cea mai detestat dintre toate, de temut si urt att de oameni, ct si de animale. Cuvintele adresate mai departe sarpelui se aplic direct lui Satana, artnd nainte spre nfrngerea si distrugerea lui final: "Vrjmsie voi pune ntre tine si femeie, ntre smnta ta si smnta ei. Aceasta ti va zdrobi capul, si tu i vei zdrobi clciul" (Gen.3,15). Evei i s-a vorbit despre necazul si durerea care de atunci ncolo trebuia s fie partea ei. Domnul spune: "Dorintele tale se vor tine dup brbatul tu, iar el va stpni peste tine" (Gen.3,16). La creatiune, Dumnezeu a fcut-o s fie egal cu Adam. Dac ei rmneau asculttori de Dumnezeu - n armonie cu marea Sa lege a iubirii - aveau s fie totdeauna n armonie unul cu altul; pcatul ns a adus discordie, iar unirea lor putea fi acum mentinut si armonia pstrat numai cu pretul supunerii din partea unuia sau altuia. Eva a fost prima care a pctuit. Ea a czut n ispit datorit faptului c s-a desprtit de tovarsul ei, contrar poruncii divine. Datorit cererii ei a pctuit Adam si de aceea ea a fost pus sub stpnirea sotului ei. Dac principiile cuprinse n Legea lui Dumnezeu ar fi fost urmate de ctre neamul omenesc czut, aceast sentint, desi aprut ca un rezultat al pcatului, s-ar fi dovedit totusi o binecuvntare pentru ei; dar faptul c brbatul a abuzat de suprematia ce i-a fost dat a fcut adesea ca soarta femeii s fie foarte amar, fcndu-i viata o povar. Eva fusese n mod desvrsit fericit lng sotul ei, n grdina Edenului; dar, asemenea nelinistitelor Eve moderne, ei i plcea s cread n speranta ptrunderii ntr-o sfer mai nalt dect aceea pe care i-o hotrse Dumnezeu. n ncercarea de a se ridica mai presus de pozitia sa initial, ea a czut cu mult mai jos dect aceasta. Un rezultat asemntor va fi partea tuturor acelora care nu sunt binevoitoare s-si mplineasc cu bucurie ndatoririle vietii n armonie cu planul lui Dumnezeu. n eforturile lor de a ajunge la pozitii pentru care El nu le-a rnduit, multe las vacante locurile n care puteau fi o binecuvntare. n dorinta lor pentru o sfer mai nalt, multe sacrific adevrata demnitate feminin, cum si nobletea caracterului si las nefcut chiar lucrarea pe care Cerul le-a dat s-o fac. Lui Adam, Domnul i-a spus: "Fiindc ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mncat din pomul despre care ti poruncisem: 'S nu mnnci deloc din el', blestemat este acum pmntul din pricina ta. Cu mult trud s-ti scoti hrana din el n toate zilele vietii tale; spini si plmid s-ti dea, si s mnnci iarba de pe cmp. n sudoarea fetei tale s-ti mnnci pinea, pn te vei ntoarce n pmnt, cci din el ai fost luat; cci trn esti, si n trn te vei ntoarce" (Gen.3,17-19). Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea fr pcat s cunoasc ceva n ceea ce priveste pcatul. El le-a dat cu mbelsugare binele si a retinut de la ei rul. Dar, mpotriva poruncii Sale, ei au mncat din pomul oprit si acum ei vor continua s mnnce din el - vor cunoaste rul - n toate zilele vietii lor. Din acel moment, neamul omenesc avea s fie chinuit, hituit de ispitele lui Satana. n loc de munca dttoare de fericire, ce le fusese dat pn atunci, ngrijorarea si truda aveau s fie partea lor. Ei aveau s sufere dezamgire, durere, suferint si, n cele din urm, moartea. Sub blestemul pcatului, ntreaga natur avea s dea mrturie omului despre caracterul si

consecintele rzvrtirii mpotriva lui Dumnezeu. Cnd Dumnezeu l-a fcut pe om, El l-a fcut stpn peste pmnt si peste toate vietuitoarele de pe el. Atta vreme ct Adam a rmas credincios Cerului, ntreaga natur i era supus. Dar cnd s-a rzvrtit mpotriva Legii divine, fiintele inferioare s-au rzvrtit mpotriva lui. Astfel, n marea Sa mil, Domnul avea s le arate oamenilor sfintenia Legii Sale si avea s-i fac s vad, din propria lor experient, primejdia nlturrii ei chiar si n msura cea mai mic. Si viata de trud si griji care avea s fie de acum ncolo partea omului a fost dat si ea cu iubire. Datorit pcatului su, era necesar o disciplin, trebuia s pun un control asupra apetitului si pasiunii si s dezvolte obiceiul stpnirii de sine. Era o parte a marelui plan al lui Dumnezeu pentru recuperarea omului din ruina si degradarea pcatului. Avertizarea adresat primilor nostri printi: "n ziua n care vei mnca din el, vei muri negresit" (Gen.2,17) nu nsemna c ei aveau s moar chiar n ziua n care s-au nfruptat din fructul oprit. Dar n acea zi avea s fie pronuntat irevocabila sentint. Nemurirea le-a fost fgduit cu conditia ascultrii; prin pctuire ei aveau s piard viata vesnic. Chiar n ziua aceea, ei aveau s fie condamnati la moarte. Pentru a avea o existent vesnic, omul trebuia s continue s se mprtseasc din pomul vietii. Nemaiavnd aceast posibilitate, vitalitatea lui avea s scad n mod treptat, pn cnd viata avea s se termine. A fost planul lui Satana acela ca Adam si Eva, prin neascultare, s atrag dizgratia lui Dumnezeu; si apoi, dac ddeau gres n a obtine iertare, el a sperat c ei aveau s mnnce mai departe din pomul vietii, perpetund astfel existenta pcatului si a mizeriei. Dar, dup cderea omului, ngerii sfinti au fost imediat nsrcinati s pzeasc pomul vietii. n jurul pomului vietii, acesti ngeri fceau s strluceasc raze de lumin, dnd nftisarea unei sbii strlucitoare. Nimeni din familia lui Adam n-a avut ngduinta s treac peste aceast barier si s se nfrupte din fructele dttoare de viat - de aceea nu exist nici un pctos nemuritor. Valul durerilor care au urmat dup pctuirea primilor nostri printi este privit de multi ca fiind o consecint prea sever pentru un pcat att de mic si acestia pun sub semnul ntrebrii ntelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu, n comportamentul Su cu omul. Dar dac acestia ar privi mai profund aceast p