Paşi către deşteptare

De multă vreme mă roade un gând, mă trage de mânecă de câte ori mă uit atent în jur şi văd multitudinea de oameni care se zbat sub imperiul egoului, în suferinţe tăcute şi ascunse. Şi gândul acesta este de fapt o întrebare :

- Ce poţi sa-i spui, sau sa-i explici unei persoane foarte egotice ca sa simtă măcar o frântură din autolimitarea în care trăieşte? Cum poţi să-i explici trezirea unei persoane care este atât de blocată în propriul tipar, încât nici nu-l mai poate percepe?

O vreme am crezut că este o misiune imposibilă să încerci să trezeşti o persoană caruia îi place somnul şi patul cald. Că acea persoană trebuie musai sa aibe o căutare, o curiozitate proprie ca să poată accepta informaţiile care vin din-afara tiparului care o formează. Aproape inutil să mai menţionez ca sunt tone de cărţi pe tema aceasta, că au fost şi sunt mulţi iluminaţi care fac treaba asta cu pricepere mult mai mare decât a mea. Totuşi, oamenii care ajung la astfel de seminarii, sau citesc astfel de literatură au pornit deja pe calea trezirii, au ales deja să caute. Eu mă refer la acei egotici care au un contra-argument la orice situaţie, acei care au convingerea ca raţionamentul lor este cel mai perfect şi mai minunat , iar ceilalţi pur şi simplu nu sunt în stare să-l priceapă. Poate tocmai de ce eu însumi am fost aşa, mă determină să am aceste căutari... Eu cred că orice persoană, oricât de cufundată în ego-ul prorpiu ar fi, are undeva un buton ascuns, care poate face declicul. Declic care nu face decat să deschidă mai apoi poarta propriilor căutari desigur, pentru că fără căutări proprii nimic nu se mişcă în Univers. De fapt am un sentiment ca acele persoane egotice la care mă refer, sunt conştiente de acel buton resposabil cu declic-ul, şi au dezvoltat o întreagă strategie în a-l ţine ascuns bine.

Împins de această întrebare am început să scormonesc în mine, care ar fi acel declic care poate dezarma omul oricât de înveşunat ar fi, fără ca el să se simtă ameninţat sau judecat. Mi-am dat seama repede că nu există nici o formulă pentru a demonta o strategie în lupta cu ego-ul , din simplul motiv că el are întotdeauna dreptate.Pur şi simplu aşa funcţionează ego-ul. Aşa că m-am gandit să fac un mic dicţionar de "termeni ai trezirii", care desigur şi ei sunt descrişi în alte cărţi, dar consider că orice punct de vedere în plus nu poate decât să ajute, nu poate decât să lumineze şi mai mult acelaşi lucru. Eu văd fiecare punct de vedere ca pe o rază de lanternă cu care fiecare individ luminează obiectul cercetat.Cu cât mai multe raze, fie ele din unghiuri diferite, cu atât mai luminat obiectul.

Dicţionar pentru trezire

TREZIRE - Deci ce înseamnă această trezire până la urmă? Acest termen folosit în context spiritual, de evoluţie personală se referă la conştientizarea, înţelegerea şi finalmente acceptarea faptului că ego-ul, sau logica dupa care ne ghidăm, este o suma de automatisme, un pilot automat, un program . Şi o să dezvolt puţin această idee.

La naştere intrăm în lume cu mintea goală.Ea este o foaie nescrisă, albă, traim pur instinctiv: plângem după hrană, căldură şi cautăm atenţia parinţilor. Este foarte important să înţelegem acel moment, pentru ca la acea fază, nu cunoaştem raţiunea, logica, joaca cu raţionamentele, timpul. Şi

cu toate acestea, chiar fără aceste unelte ale minţii logice putem exista. Mai apoi începem să scriem pe acea foaie albă. Şi ce scriem pe ea? Tot ceea ce primim din exterior ca informaţie: cuvinte, noţiuni, raţionamente, amintiri, imagini, sunete...Începem să acumulăm experienţă. Dar ce este experienţa? este o acţiune, VIE, este trăirea , manifestarea unui eveniment. Îl trăim pe măsură ce se consumă, iar odată consumat el devine amintire. Observaţi vă rog diferenţa imensă între experienţă ca manifestare a vieţii şi amintirea experienţei care devine un şir de cuvinte şi imagini. Observaţi deasemenea că tot ce scriem în mintea logică poate fi descris în cuvinte sau imagini iar acţiunea, fiinţarea, experimentarea propriuzisă nu poate. Acţiunea, poate fi descrisă doar după ce s-a consumat şi devine o amintire, care la rândul ei este un şir de cuvinte şi imagini. Deci toate aceste şiruri de cuvinte care le acumulăm de-a lungul vieţii prin educaţie sau experienţe, constituie baza egoului / sinelui care se formează. De remarcat asemănearea cu programele de calculator, care deasemenea se reduc la nişte siruri de cuvinte cheie, imagini şi sunete, care pot oricând fi modificate după placul programatorului. Până aici totul bun şi clar, dar ce se întâmpla mai târziu, odata cu înaintarea în vărstă este cu adevarat problema spinoasă: identificarea individului cu propriile gânduri. Aceasta este cu adevărat capcana, iluzia,adormirea : programul se crede programatorul. Gândurile din mintea logică, raţională, programată se cred existenţa, viaţa, şi preiau controlul. Trezirea înseamnă să realizaţi că sunteţi programatorul şi nu programul. Că programul poate fi modificat, schimbat, creat, recreat după bunul plac, că poate fi rescris oricând! Permiteţi-vă să înţelegeţi : Gandurile voastre, raţiunea, raţionamentele. jocurile de idei, tot ceea ce susţineţi mai vehement sau mai subtil, sunt programul ! Voi nu sunteţi acele gânduri, acele idei, acele raţionamente ! Anthony de Mello spunea că oamenii sunt în stare să-şi dea viaţa ca să apere o idee cu care se identifică. Înţelegeţi că o idee pentru care sunteţi în stare să mergeţi până în pânzele albe, nu este decât un şir de cuvinte, un program care poate fi modificat, nu sunteţi voi! Trezirea înseamnă să înţelegi că TU eşti programatorul şi nu programul ! Trezirea înseamnă să înţelegi şi să accepţi că toate ideile, şi gândurile care ţi le asumi ca fiind ale tale sunt de fapt CONDIŢIONĂRI ale lumii în care ai crescut. Sunt pilotul tau automat . Trezirea înseamnă să realizezi că funcţionezi pe pilot automat, ca rulezi automatisme care le-ai cules din societate având pretenţia ca tu eşti suma ta de automatisme ! Trezirea înseamnă să realizezi că trebuie să preiei controlul, să treci la manşă, să modifici programele, să îţi asumi !

Trezirea înseamnă să înţelegi cine eşti TU !

Şi cine eşti TU ? Se pare că prins în capcana prorpiilor tale raţiuni ai uitat cine eşti... Nu pot să îţi spun eu cine eşti TU , şi nimeni altcineva nu poate. Tu singur trebuie să-ţi reaminteşti. Dar pot să-ţi dau câteva indicii care îţi vor arăta cine NU EŞTI, astfel poate vei înţelege mai uşor cine eşti. Şi ca sa înţelegi cine NU EŞTI o să pun din nou pasajul din Conştienţa-Şansele şi capcanele realităţii a lui Anthony de Mello

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.

- Cine eşti? a întrebat-o o Voce.

- Sunt soţia primarului, a răspuns ea.

- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.

- Sunt mama a patru copii.

- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.

- Sunt învăţătoare.

- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.

Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia,cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: "Cine eşti tu?"

- Sunt creştină.

- Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.

- Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.

- Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu,

.în mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.

Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic căci aşa se nasc lăcomia şi ambiţiile; nu să fiţi cutare sau cutare căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu să fiţi.

Răspunsul la întrebarea "Cine eşti TU?" nu poate fi cuprins în cuvinte. Pentru ca TU nu eşti un şir de cuvinte, de amintiri şi de imagini ! Sunt creştină. sunt soţia primarului, sunt învăţătoare... cuvinte, cuvinte, cuvinte... TU nu eşti acest şir de cuvinte ! Tu eşti cel care a scris aceste cuvinte, Tu eşti cel care a ales ce cuvinte să fie scrise, pentru că nu-i aşa? din multitudinea de cuvinte, şi posibilităţi de a te juca cu ele şi a forma raţionamente, tu ai ales unele anume care să te reprezinte, aşezate într-un fel anume. Tu eşti acela care alege cuvintele, care le aşează, care se joacă cu ele în idei.

A FI TREZIT se referă în termeni spirituali la a înţelege cine eşti, la a prelua controlul. Înseamnă să treci la manşă de pe pilot automat, să înţelegi că orice condiţionare poate fi schimbată. să-ţi asumi că tu eşti cel de la butoane, ca poţi rescrie orice program care nu-ţi place, fără nici o altă justificare decât aceea că poţi ! Creatorul creează deoarece el poate! .

A înţelege cine eşti nu înseamnă să renunţi la ideile tale, nu înseamnă sa renunţi la ataşamentele tale, nu înseamnă să te debarasezi de gândurile tale. Nici nu ai putea de altfel... Înseamnă să le foloseşti ca pe o unealtă, să te joci cu ele în jocul CREAŢIEI, să le permiţi să existe în mintea ta dar sa nu te identifici cu ele.

Acum că ai aflat ce înseamnă, ce mai aştepţi? Trezeşte-te! Ai dormit destul !