ION TOMA

PARTICULARITATILE DEMERSULUIETrMor,ocrc iN ropoNrMrE

LingviEtii reevalueaz6 in prezent, pe criterii metodologice,'riguroase,rezultatele cercetdrilor etimologice ale lexicului rominesc, hasdnd, pe aceastd

baz6, direc{iile de acliune qtiinlificl viitoare in acest domeniur. Unul dintremomentele de referinli ale acestei ,,campanii" il reprezintd publicarea lucr6riiEtimologia ;i limba rondn&, meniti a orienta teoretic ;i metodologicinvestiga$ile etimologice actuale. Din pdcate, autorii acestei lucrdri nu au avutin vedere toate sferele lexicale ale limbii romAne. Prinhe categoriile ldsate,

astfel, ,,nu fEri pdrere de rdu"3, in afara discu{iei sunt gi numele de locuri.Toponimia se vede incS o dati pusd in contratimp cu celelalte ramuri alelingvisticii. Careula se resimte cu atAt mai acut cu cdt, prin eforturile de deceniiale citorva grupuri de cercetitori, s-a strdns de pe intreg teritoriul larii gi dinarhive un bogat material toponimic care este in curs de cercetare, in primul rdndpe criterii etimologice, pentru publicarea unui Diclionar (tezaur) al toponimieiRomdnief .

, DAnd curs,necesitdlii de sincronizare metodologicd a toponimiei cu alteramuri ale lingvisticii Ei profitind de cadrul general oferit de lucrarea citatd,ne-am propus sd analizdm in ce mdsurl regulile etimologiei cuvintelor comune

sunt aplicabile qi numelor de locuri. Ne folosim, pentru accasta, de rezultatelepractice qi de achizifiile teoretice realizate de toponomaqti in ultimele decenii qi

de propria experien!5 privind culegerea qi interpretarea numelor de locuri dinOltenia.,,,. in general, principiile qi criteriile stabilite pentru cercetarea etimologicd a

I Marius Sala, Lexicul romdnesc mo{tenit din latind, in Memariile Secliei de $tiinleFilologice, Literaturd gl lrle (MSSFLA), seria IV, tomul 6, 1985, p. 137-l4l; id,e:ll., Dinproblematica etimologiei elementului latin mo;tenil, in MSSFLA, seria IV, tomul 8, 1986, p.

t2l-t25.' I. Coteanu, Marius Sala, Etimologia ;i limha romdnd, Bucuregti, Editura Academiei, 1987.

' lhidem. p.8.n Gheorghe Bolocan, Christian lonescu, Dic;ktnarul toponimit: al Romdniei, in l.R, XXIV,

1975, nr.3, p. 197-205.

DA:zR:)MANIA serie noud, I, i,994-1995, Clu.i-Napoca, p. 37 I-i84

372 ION TOMA

cuvintelor comune se dovedesc valabile Ei pentru numele de locuri, care, fiindelemente ale limbii, sunt organizate gi evolueazd in acelaEi sistem cu toateunitdgile lexicale. Practica studierii riguroase, specializate, a toponimiei aratd,,

ins6, cd regulile deriv0nd din aceste principii Ei criterii trebuie aplicate cu suple{ein cazul numelor de locuri, deosebirile fiind at6t de numeroase.qi de frecvente,incdt putem vorbi de o metodologie speciald; distincti in multe puncte de ceafolositi pentru lexicul cornun.,Caurele acestei diferengieri:,reziddin statutullingvistic ;i in modul de funcfionare a numelor proprii, din care fac parte numelede locuri, gi in multiplele determindri geografice, istorice,' etnologice,demografice, sociologice etc. ale acestora din urm6, care fac.din toponimie undomeniu interdisciplinat'. l

Ca urmare a aeestor particularit[fi, putem aprecia cE din. algoritmuletimologic general lexical se desprinde un algoritm etimologic toponimic; cerespectd mare parte dintre regulile lingvistice generale, clrora le adaugi insdrestricfii qi reguli proprii. Demersul nostru iqi propune ca, pornind de laalgoritmul general stabilit in lucr,area de sintezd evocatE mai sus, sI disociemintre nivelul lingvistic general ;i nivelul toponimic al cercet5rii etimologice anumelor de locuri.

1. Principiul prioritd[ii explicaliei interne, potivit cdruia, ,,inainte de acdutaexplicarea originii unui cuvdnt romdnesc prin imprumut, trebuie epuizateposibilit5lile de a explica cuvlntul respectiv prin latind, care este continuatd delimba romdnd, sau prin mijloacele inteme ale limbii romdne (derivare,compunere)"6, este operant qi pentru etimologia toponimicd. Fundarnentareaacestui principiu formulat inc6 din secolul al XYII-lea7 este de naturd statistic6:din moment ce majoritatea etimologiilor sigure,in prezent aulabazielementeinterne, este foarte probabil ca Ei etimologiile in curs de stabilire sd se incadrezein mare parte intr-o asemenea clas[. tntr-o formuli mai gcnerald, principiul ecunoscut ca legea numdrului mareY.

In toponimia rom6neasc6, principiul trebuie aplicat cu unele restriclii:a) Prioritatea explicagiei interne nu priveqte gi elementele moqtenite din

latind, intrucdt numele de locuri romineqti cu etimologie latin6 sunt extrem depuline qi de discutabile;tiinfific, ceea ce duce la o probabilitate foarte redusa caun toponim cercetat sd provind din latin6. .i.

t I. Toma, Despre caracterul interdisciplinar al toponimiei, in LR, XXXry, 1985, nr. 3,p.250-255.

" l. Coteanu. Marius Sala, op. cit., pt.94.' Ihidem. p.90.s Apud Mircea Homorodean, Vet'hea vatrd a Sarmizegelusei in lumina toponimler, Cluj-

Napoca. 1980, p.35-36.

pARTrcuLARrrAlrm oruensuLur ETlMolocrc iN TopoNrMrE 373

b) in compensalie, numele de locuri formate prin mijloacele interne ale limbiiromine sunt mult mai numeroase, mai ales Ia nivelul microtoponimiei, fapt ceface ca acest gen de etimologie sd fie primul incercat pentru orice fel detoponim. Ea este, in cele mai multe canxi, o problemd de formare a cuvintelorin limba romAnd.

Cdteva aspecie specifice intervin insd ;i aici. Formarea cuvintelor intoponimie este, atit formal, cAt qi semantic, altceva decdt in cazul lexiculuicomun, asa cum vom demonstra mai departe. Un aspect cu multiple implicafiitrebuie insl prezentat imediat in continuare.

c) Este vorba de formarea toponimelor printr-un procedeu de conversiunesui-generis, aqa-numita toponimizare a cuvintelor ,jn formd absolutl", deci firiadlugarea unor mirci formale (derivative sau perifrastice). De exemplu,toponime ca Apa, Cdmpul, Muntele, Valea etc., deEi nu cuprind elementeformative specifice, sunt formagii interne ale limbii romAne prJrn onimizare(schimbarea statutului func[ional, din cuvinte comune in nume pirrprii),neputdnd fi puse in legdturI directl cu apelativele lat. aqua, campus; mons,vallis decdldac6 sunt prezente probe sau argumente privind func$onarea lorftrdintrerupere ca toponime din perioada latind, ceea ce e foarte pu{in probabil.Demonstrafia este mai evidentd in situa[ia unor toponime ca (a) Maria, (la)Nicoard, (a) Traian etc,, care pot fi puse in legdturd'cu persoanele purtdtoareale numelor respective, de multe ori cunoscute de vorbitori sau consemnate indocumente de curAnd, fiind deci nume romineqti, chiar dacd sunt preluate dinonomasticonul latin.

Important este ci astfel de nume sunt foarte numeroase, majoritatea lor fiindtoponimizate de curdnd, pornind de la apelative sau anhoponime romdnegti, faptce face plauzibild interpretarea similard a celor pentu care nu existl doveziprivind originea. Precizlm cd prioritatea explicafiei intcrne nu inseamndrespingerea de plano, a etimologiilor strIine pentru toponimele romineqti, cireprezinti numai o precau{ie metodologicd de naturd a evita ciutarea predilect6qi nemotivati a etimoanelor in alte limbi inainte de incercarea soluliei inteme.Ipoteza imprumutului nu este inldturat5, ci numai verificati riguros, princonfruntarea cu ipoteza sursei inteme.

2. Etimologia directd ests shdns legatii de problema discutatd anterior, iar intoponimie are o relevanf5 decisivi. Pentru cuvintele comune, etim'ologia

,,urm6reqte qi explicd dezvoltarea cuvintelor de la formele qi inlelesurile lor celemai vechi pdnl la formele Ei inlelesurile lor actuale'ry, ftcindu-se distinc{ia intreetimologia directd, care cautE etimonul nemijlocit al cuv0ntului cercetat, qi

etimologia indirectii, care presupune ,,c6utarea din aproape in aproape a

e l. Coteanu, Marius Sala, op. cit., p. 13.

etimonului unui etimon pAnE unde mijloacele noasfte qtiin{ifice permit

investigafia cu metoda istoricd-comparativd"r0. in toponimie, distinclia

respectivl separ[ nu etape ale aceluiagi haseu, ci trasee diferite, cu destinagii

aifirite. penru cd toponimele, considerate ,,selnne de gradul al Il-lea", nu existfi

decit ilin momentul investirii cu funcfie toponimicd, deci al trecerii la ,,statutul"de numg*pmprii de loc a unor apelative.sau antroponime. Fazele anterioare

aceshri rritiment nu sunt numai etimologie indirectS, qi, de fapt, etimologia unor

alte cuvinte. De exemplu, etimologia toporrimelor Certei, Higi, Conac se opreqte

la apelativele omonime romdneqti ceitei, higi, conac, care au primit funclie

toponimicl, neextinzdndu-se la etimoane-le acestor apelative - sl, &rtei, magh.

higt, tc. konak, care reprezinti un alt traseu etimologic, pretoponimic.-Nerespectarea

acestui criteriu, fo.rmulat qi demonstrat de Emil Pehoviciil in

urmd cu cdteva decenii, a permis unor'cercetdtori sd afirme cd toponime ca

Bistricioara, Brdtuleni, Breazu, CerniSoara, Dragomir, GrddiSte, Luncqoara,

Prislop, Slatina, VladimireSti, Wdduleasa etc. ar fi fost date de slavi, intrucdt

apelativele (gddi$te, luncd, prislop, slatind),toponimele (Bistrila, Cerna) sau

antoponimele(Bratu, Breant, Dragomir, Wad, Vladimlr) de la caxe s-au format

sunt de origine slavd. Dacd finem insd seama de faptul cd apelativele,

toponimele gi antoponimele respective au func{ionat ca atare in limba ronene(avdnd fonne, sensuri qi sufixe specifice acestei limbi), este evident cd utilizarea

ior ca toponime o puteau inilia la fel de bine vorbitorii limbii romdne. Originea

cuvintelor-bazirespective constituie o problemd distincti, exterioard etimologiei

toponimelor Ei carl se solutioneazd potrivit algoritmului etimologic lingvisticgeneral.

Esentiale pentru coerenta demersului etimologic toponimic sunt categoria

texical6 din care provin elementele ce desemneazd toponimele cercetate

etimologic qi, corelatE cu aceasta, sffuctura acestor toponime.

3. Criteriile concordangeiformale qi semantice sunt firndamentale qi pentru

etimologia toponimicE, dar sunt mult mai dependente de criteriile secundare

decdt iniazulitimologiei apelativelor. Cuvintele investite cu func[ie toponimicd

au o formd Ei un sens, caxe se schimbd in timp, potrivit regulilor formale qi

semantice. cele dou[ laturi au insS accepliuni specifice in toponimie.

.. A. Criteriulformal se refer6, ?n cazul numelor de locuri, la legile fonetice Ei

la structura Ei compozifia lexico-gtamaticala a unitE$lor toponimice.

a\ Legilefonetice sntrespectat€, in general, qi de cdfe numele de locuri, de

""r"u oti.. ipotezn etimologicd fiebuie verificatd prin acestea, Ignorarea unui

to lbidem, p.67.t, A se vedeA, de exemplu, Rolul tmprumuturilor ln cre*res toponimelor (in legdturd cu

toponimul romdnesc Prislop), in CL, VI, 1962, nr. l, p. 25-38'

IARTICULARITATILnoEUnnSULUtETlMot-octcitlroPoNtMIE 375

asemenea lucru a frcut posibil sd se derivc B'drnova dela Barinum Ova (,,oud

de elefant"), Slatina de la Stella Latina (,,steaua latind"), TdrgoviSte de IaTergum l/estae (,,orag al zei{ei Vesta"). Se gtie c5, potrivit legilor fonetice,formele rezultate din etimoanele men(ionate ar fi fost cu totul deosebite de

actualele toponime in disculier2.

b) E adevdrat cd la numele de locuri, datorit5 pierderii raportului de motivareinilial, se petrec frecvent contaminiri lexicale, care determind abateri de la legilefonetice. Exemple: Cerna pentru dacicul Tsierna, tom. Gdrbova pentru v.sl.

Vrbova, magh. Sebeshely (magh. he$; ,,loc'\pentru rcm. Sebe;el, rom. Aruncatapentru magh. Aranykala (,,frntAnI de aur"), Urla{i pentru Orla{i, Vdndtoarea

penfu Vdndtareat3. Acestea trebuie insi dovedite, nu bazate pe presupuneri sau

aproximdri.c) Tot din cauza,,izoldii" funclionale de termenii comun',, numele de locuri

nu mai evolueazi uneori dupd aceleaqi reguli ca aceEtia, fie rlmdnAnd la stadii

fonetice vechi, ca un fel de ,,fosile" lingvistice, fie dezvoltdnd forme discordante

fali de bazele lor apelative: Motoful (metohul), Pacioasa (pucioasa), Rdgoaza

(rogoaza), Stdrpul (sterpul, stdrpal), Bdhana,.ftahna), P6.rluca (preluca),

Mdrgeria (mdrgelialta .

d) in toponimie, criteriul formal implicd mult mai mult aspectele lexico-gramaticale, in primul rAnd structura (unitili simple, derivate, compuse) ;icompozigia (apelative, antroponime, toponime) toponimelor, care sunt elemente

definitorii pentu constituirea Ei evolulia formaliilor toponimiz-ate. Fiecare dintre

clasele (,,modelele") rezultate in urma aplicdrii factorilor menlionali prezintd

particularitlli notabile in toponimier5 :

dr) Toponime simple (sau primare) sunt considerate toponimele care

funclionau, in momentul toponimizdrii, ca un singur termen, clruia prin trecerea

la statutul de nume propriu nu i s-a addugat nici un element lexical (sufix sau

crrvint). Aqadar, includem in aceastd categorie nu numai toponime ca Yalea,

Capra, Fdntdna, Ganea, Stoiana, ci qi unitdli derivate in limba rom6n5, dar la

nivel pretoponimic (AluniS, Belcineanca, Deleni, Fdget, Piteqti, Ruginoasa)-

12 Al. Graur, Nume de locuri, BucuresJi, 1972, p- 25-26.

'1 lhidem. p. 84-87.' to Exemplele sunt luate din lorgu lordan, Toponimig rcmdneascri,Bucuregti, Editura

Academiei, 1963, p. 335-344; Ilie Dan, Toponimie;i continuitate tn l4oldova de Nord, 1980,

p. 146-147 Mircea Homorodean, op. cit., p.212.

', o preocupare speciali pentru descrierea acestor,,modele" are Gheorghe Bolocan, din ale

cdrui numeroase contribulii pe aceasti temd citem: Cctegoria ,,nume de grup" in k)ponimie, ia

LR, XXv, 1 976, nr. I , p. 87-98; Derivareu toponimicd si etimolltgia, in Ao, serie noui, l, I 9il I ,

p. 257 -264; Modele derivutive in toponimie, in LR, XXIV' 1975, nr' 3' p' I 87- I 96; Nume de

locuri compuse, in SCL, XXVIII, 1977,w.6'p.621-629.

376 ION TOMA

Toponimizarea acestor unitSli se face fird nici o modificare tbnnal6, prin simplaschimbare a funcfiei, din nume comun in nume propriu, respectiv din nume depersoand in nume de loc. Etimoanele toponimelor menfionate sunt deci;volqcaprd, fantdnd, Ganea; Stoiana,'aluniq, belcineanca, deleni, Jdget;: piteSti,raginoasa. Sufixele pretoponimice -iS, -eanca, -eni, -et, -Eti, -oosd,nu suntrelevante in toponimie decdt prin frecvenfa intre numele de loctrri a derivatelorformate cu ajutorul lor, cele mai caracteristice fiind din acest punct de vederederivatele colective Ei descriptive, penffu apelative, gi numele de grupuri umane,pentru antroponimie.

d2) Toponime derivate sunt considerate numele de locuri formate de la altenume de locuri, prin addugarea unuia sau a mai multor sufixe, de regulidiminutivale. Exemple: Dobrusa (<Dobra + -u;a); Topologelu (<Topolog +-elu); Cdluielu (<Cdluiu + .e{u)i Bistriaioara (<Bistripa,+ -ioara); Cerniqoara(<Cerna + -$oara); Ldaiu (<Lan + -uiu)i Dundrica (<Dundre + -ica)i Bobdi;a(<Bobaia + ila). Etimologia acestora inseamnE descrierea structurii lorderivative, adicd ghsirea toponimulai-bazd qi a sufrxului care i s-a ad6ugat.Trebuie s6 spunem c[ sufixele folosite.pentru derivarea toponimicd sunt innumdr redus, cele mai importante regdsindu-se in exemplele oferite mai sus.Privitor la etimologiile toponimelor-baz5, majoritatea preromdneqti sauneromdneqti, cum se observ6, nu afecteazl cu nimic etimologia romdneascl aderivatelor.

dr\ Toponime compuse (termen considerat de unii lingviqti impropriur6) suntnumele formate din cel pu{in doud unitiili lexicale, form6nd un fel de stintagmenominale. Diversitatea acestei categorii este foarte mare. Toate ,,modelele"suntpreluate din formaliile apelative, tabloul frecvenfelor lor fiind insl specific.Exemple: subst. in N. * subst. inN. (Parcu Argetoianu, Otaru Dobromira);subst. in N. * subst. in G. (Hoaga Mari{i, Cuculia Iu Tache, PleSa Sodolului,Fa{a Satului, Piwilele CdrSenilor, Drumu Oilor, Bran$tea Mdcdranrlor); subst.in N. + subst. in Ac. (Ogagu cu Ferega, Satu du pe Fa{d, Bdrdca din Corbu,Vdlceaua di la Oi, Drumu de Straje); subst. in N. + adj: (Rdpa Roqie, CdmpuMare, Pdrdu Sdc, Moara Yeche, Zdvoiu Boieresc, Teiu CocqSat, Valeq. Rece);prepozilie * subst. in Ac. (Peste Gilort, intre Anini, Dupd Deal, DeasupraRdpii, Su' Piatrd). Clasificarea poate fi aprofundati in func{ie de numdrulgramatical Ei modul de articulare (procliticd sau encliticd) a termenului secund,ca qi de categoria lexicald a termenilor ce compun forma4iatT. Aceasta reprezintEceea ce am numit compozilia unitdlii toponimice. Etimologia toponimicd este

16 Al. Craur. op. cit., p.79.lt Ion Toma, Despre clasificarea numektr de locuri, in ,,,{nuar de lingvistici gi istorie

literari" (lasi), XXIX, 1983-1984, A, p. 321-335.

PARTICULARITATTLEDEMERSULUIETTMOLOCTCiNTOPONIMTF: 377

suficient sI descrie tocmai structura qi compozilia toponimului investigat.dn) Principala dificultate a descrierii sfucturii toponimelor compuse constd

in decuparea acestora din contextul in care func{ioneazi. De exemplu, e greu destabilit dacd prepozifiile care insotesc foartb multe toponime fac parte dinstructura acestora (formdnd impreund cu ele compuse) sau sunt numai semnulfundilor sintactice indeplinite de toponime in mod frecventin enunlurile la careparticipi. Mai concret, dacd toponimele slart Mdgura sau La Mdprd, Cdnepgtisau in Cdnepgti, Izlaz.sau Pe lzlaz, Fdntdni sau Dupd Fdnidni, Prscu sau ^Sr'Pisi, Lunca sau Deasupra Luncii etc. Flri a inta in amlnunte, mentionlm doarcA statutul obligatoriu sau facultativ al prepoziliilor este legat de comutativitateaacestora (dac6, renunldndu-se la ele sau inlocuindu-le cu altele, referentuldesemnat se schimb6).

O altl situalie ambigui au aqa-numitele ,,formaf,i analitice", un fel de

,,Lgtegate" de toponime sau de apelative qi toponime, care pot fi imbindri libere(qi atunci reprezinti doui unitifi distincte) sau solidare (qi atunci reprezintl osingurd unitate). Exemple:Pdduricea de la Luncd, Mdgura la Hotar, Lunca laZdvoi, Ieruga Baltd, Dealu Mdgura. Deqi este evident cd ele au un caracterartificial in raport cu tipurile de sintagme folosite in graiul comun, deciziaincadrdrii in una sau alta dintre situagii se poate lua numai prin examinareagradului de solidaritate a fiecdrei tbrmafii in parte.

e) Importantl pentru clarificarea unor asemenea situagii gi, implicit, pentruetimologia forma{iilor respective, ca qi pentru a.oricErui nume de loc, estecategoria lexicald a cuvintelor implicate (apelativ, antoponim, tpponim),compozilia unitElilor toponimice, cum am numit-o. Uneoii, aceasta echivaleazd,de fapt, potivit principiului etimologiei directe, cu g6sirea etimonului. Statutulde apelativ, antroponim sau toponim al termenilor toponimizali in diferitestructuri se poate face in mod optim prin documentare qi, mai pufin sigur, prinargumente toponimice.

f) Documentarea nu este insd at6t de simpld cum ar pdrea, nici pentruapelative, nici penffu anhoponime, nici pentni toponime.

Apelativele care au devenit toponime sau au intat in stuctura unor toponimesunt greu de identificat, fie din iauzd cdele funcgioneazd numai in unele zone

restrinse, uneori cu sens schimbat sau numai in expresii, fie penfu ci aufunclionat p6n6 Ia un morirent dat in grai, dar n-au fost consemnate indocumente sau in instrumentele lexicografice. Majoritatea apelativelor folositein toponimie - aqa-numitele entopice - sunt dialectale Ei pentru cunoaqterea loreste neccsarl culegerea lor din teren, intrucdt repertoriile de astfel de termenipublicate p0nd in prezent sunt cu totul insuficiente penffu a asigura o baz6'de

documentare eficienti cercetitorului etimqlogiei numelor de loeuri.Antroponimele sunt in multe cazuri forme vechi, rare sau dispdrute din limbl

(iatA cdteva mosffe: Mecea, Silea, Tetoiu, Cagota, Zgubea,;Dobreald', Turtacu,

Ozunu, Erciu, PluScu, MarSu etc.), listele,de nume de persoane publiCate, ca qi

studiile privind leconstructia unor anffoponifile fiind foarte,'lacunare, iar

toponimele mdrunte, arhaice, care au cel mai mare interes in'etintologie, nll se

regds"sc, de regul6, in culegerile publicate pind in prezentr caro au selectat

indeosebi macrotoponi me. Baza de documentare pentru etimolo gia toponimicd

este mult rnai slabE decAt pentru etimologia,cuvintelor comune. De aceea,

trebuie sd se apeleze mai mult la argumente.

g) Argumentarea se poate baza, in principal, pe incadrarea in tendinlele

statistice ale modelului sfuctural. De pildd, toponimele de formas'.rbst. tn N.,+

subst. tn G. articulat enclitic au cel mai frecvent ca al doilea,teruen:un

antroponim cu genitiv sintetic (Balta unchia;ului, Lacu Dobrii, cdmpu:oprii,Lunia [J1fi sau un toponim (ObdrSia Almdjelului, Gura Sdcii, Dealu,Recii).

Mult mai rar se intfllnesc pe aceast[ pozi[ie Ei'apelatiVe, denumind,de regulS

acoperiri vegetale, animale, drumuri,, ape, construclii ets. (Dealu Qd-nepia. ogasu

Vulpii, Drumu Olacului, FaYa Rdului, Drumu Morii\, apelalive care po!funitiona foarte bine qi ca toponime (la.,Cdnepd,la Vu,lpe, pe.Qlac, Rdul,laUoaiAy.in nici un caz ru ov€Ill p€roceasld..pozitie un termen abstract cum este

iuncd, pusde trorgu torJun taAiizanume,ltii Po'du Munciitt, De altfel, o formS

mai veche a toponimului, Podu Moncji, ne aratd c6 al doilea termen e un

antroponim (Mincea), integrandu-se in' tendin{ele prezentate qai, sus.

hf Greu de solulionat sunt situafiile.in care toponimul s-a format de la un

apelativ dintre cele in care acesta a provenit de la un nume de persoand omonim,

nbscut ca porecl[ sau supranume pe baza apelatiwlui in discufie (Ciobanu,

Fieraru, Pieoteasa, liganca, Cdpildneasa, Boga(ii, PAili$i, Goruiu Ro\arului, '

Zdvoiu Factorili, Druiu Getamiasului). FireEte cd singurul criteriu de incadrare

in una sau altadintre categorii il reprezintd, in;afarb'citorva mdrci lingvi3tice'j(formanfi derivativi, pozilii morfosintactice specifice antroponimelor) cale pot"

orienta preferin{a spre una dintre solufii, eventuala atestare (direct5 sau indiii0t5;' I

prin prezenla in alie formafii) a antroponimului in zona de referin{d: ;,i '

I ri. i ! i I ' '' ij Trebuie s6 precizim, ca gi in calul toponimelor derivate, cd formaliile

toponimice compuse dupi modele interne'sunt romdneqti, chiarid[edunul,sall'',

mai mulli termeni componenli sunt de altd origine, a$a cum e'ea7ulrmultor

exemple oferite. Conteazd qi aici ultirnul strat formativ, care atealizat, de fapt,

toponimul. ri'-r ';:

B. Criteriul semantic are un specific rtrult mai pronun{at in toponimie, unde

conceptul de sens este diferit de limba comun6. Acesta nu.este',rezultatul

abstragerii Ei generaliz-brii notelor caractgristice unei clase de obiecte, ca [n cazul

cuvintelor bomune, ci este urmarea indiviilualizirii unuia dintre aceste obiecte

tE lorgu lordan, op. cit., p.520.

pARTtcuLARrrAlLrneurnsul-urETrMolocrcir.rropoNrMtE 3jg

cu ajutorul unui cuvdnt existent in limbd. Deci toponimul nu e o unitate intre oformd ;i un sens, ca in cazul apelativelor, ci un semn ,de gradul doi", ca unitatea unui sgmn deja existent cu un referent geograficte. Motivarea constituiriiacestei unitdli se estompeazd treptat, fie datoritd disparifiei aspectului nafural(lac, pddure, drum etc.) sau socioeconomic pe care s-a bazat (aqez5ri, constructii,amenajdri, proprietSli), fie ca urmare a infrdrii cuvintului in fondul lexical pasivsau a unor fansferuri de sens. De aceea, refacerea raportului de desemnare dinmomentul ,,botezului toponimic" qi urmErirea evolufiei sale cstc mai dificild. Ease realizeazdmai mult ca plauzibilitate reieqitE din sistemul denominativ topicdecdt ca prob5 documentard.

a) Apelativele (substantive), de pildd, individualizeazd locurile, descriindformele de relief sau tipurile solului (Gruia{a, Oaga, Bdrdcina, Ruptura,Zdmnicu, RoSitura, Cdrbunarea, Sdrdari), fawn (Cdprdria, Melcerii, Viezurii,Veverefu, Gdinuqa), flora (Rdsurea, La Ciulpan, BraniSte, Rdriqu, Sadina,Sdngeriqu), cultura agricold (Lucerna, Bostanele, Viile, MdzdriSte, Pdrloage,Cdnepisti), cdile de comunicalie (Colnicu, Linia, Rdspdnteci, Traseu),construc$i gi amenaj6ri (Saivan, Canalu, Gater, Cdrdmizii, Pdtuiagw, lIeleqteu,Culdri), diverse realitSli social-istorice (Piscupia, Horia, Coroana, Cordunu,Conacu, Jidovina, Comoru). Adjectivele aratd mdrimea (Scurtdturi,Mdrun{elele, Lunga), altitudinea (Addnca, Nalta), forma (Rotunda, Pitulata,

luguiata, Strdmba, Turtitu), culoarea (Ruqita, Galbenu, Verdea), gustul sau

mirosul (Reaua, Mdldie(u, Puturoasa, Spurcata), alte insuqiri fizice (Recea,

Saca, Borborosu, Luminoasa, Cdcata), vechimea (in Vechi, Noua), acoperireavegetalS (Afinata, Leordoasa, Cdrpdnoasa, Inoasa, Higirosu, Mohordtul,proprietatea (Domneasca, Romdneasca, Boiereascal. Aceste raporturi probatedocumentar sau pdstrate in memoria localnicilor inseamnd respectarea criteriuluisemantic in etimologie. in lipsa'acestor dovezi, etimologiile rdmAn numaiprobabile.

b) Toponimele provenite din antroponime au ca motivare inilialdproprietatea, descendenla, provenien[a locald sau diverse raporturi metonimice(int6mpldri, vecindt5li, destina[ie etc.). Avantajul acestor toponime il reprezintiiposibilitatea consemnirii lor precise in documente sau extragerii din aitetoponime din zond. Citeva exemple de toponime formate de la nurne depersoane: Albota, Stdvaru, Sfarryete, Turtaba, CdluSeru, Vdrvorea, Iqnca,Moloaca, Procopoaia, Protesoaica, Glogoveanca, Gdneasq, Ilioanea, Pantiloci,Vdcdroi, Ursdlei, B dltineni, Cdrstovani, Ungurenari, FloreSti, Sdftoni.

Dezavantajul, in situaliile, foarte numeroase, c6nd nu exist6 atestdri, il

ro lon Toma, Sen sul numelor proprii, in Contibu(ii istorice, fiktlogice, socioeconomit'e, lll,1977, Craiova, p. 132-139.

380 ION TOMA

reprezintE faptul c5, o datd dispdrutd persoana,rrelafia nu mai poate fi doveditiiin termeni concreli, ci numai ca posibilitate'

c) Pierderea ,,motiv6rii" raportului denominativ nu inseamn[ cd criteriulsemantic nu mai poaqfimcfiona, ci ci gradul s6u de incertitudine creEte. Depildd, Nicolae Dr5ganu2o gdsegte in'afara teritoriului nosfru toponime de origine

rom0nd, deci date de romdni - Fata, Petra (= Piatra), Vaca, Siird{el, Cdlel -,fErd a dispune de probe documentare sau reieqind din configuralia teritoriuluicare sd dovedeascd motivarea conhactErii iniliale a raportului denominativ topic.

Argumentul care permite aceast5 solu[ie este frecvenla toponimelor respective

in teritoriul limbii romdne, mai ales cb in limbile vorbite in spaliul respectiv

formele in disculie nu au corespondente mai plauzibile. Rezerva lui Al. Graulrprivind indreptdfirea unor astfel de etimologii porneqte de la aceastE

incertitudine. Ea ni se pare, ins[, exagerat*. Ca gi pretenlia ca fiecare dinraporturi sd fie dovedit de situalia reliefului, ca in cazul toponimelor Pestelak qi

Mdgtra, din Moravia, care denumesc, primul, un loc de pe marginea unui lac,

al doilea o ridicdturd de pimdnt de forma unei mdguri. Raportul de motivare a

toponimelor in disculie poate fi de naturd metaforici (posibil de refbcut astAzi,

dacl nu s-a schimbat configuraqia terenului) sau metonimicl,bazatilpe fapte sau

intdmpldri imposibil de actualizat f[r6 documente.

d) Toponimele derivate folosesc sufixe diminutive din limba comun5, aqa

cum am ardtat, dar acestea au in toponimie qi unele note particulare, indic6nd nu

numai raportul de mdrime, ci qi apropierea, apartenenta sau subordonareageografic622. Astfel, Craiovila este un cartier al Craiovei, provenit dintr-olocalitate mdrginaqd a acesteia, iar Oltey sau OltiSor sunt afluen{i ai Oltului.Dovedirea unor astfel de raporturi motiveazd semantic etimologia toponimicb.

e) Toponimele compuse reiau unele dintre accep[iunile apelativelor qi ale

antoponimelor din care sunt formate, dezvolt6nduJe specific, pebazarelafiilorgramaticale in care sunt puse. De exemplu,'genitivul singular, cu articol enclitic,al termenului secund al toponimelor compuse poate ardta proprietatea (UlniiCiolcdi, Casa Pdrcdlsbului, Valea Wdicii), relalia metonimici (Drumu Carului,Colnicu Neamlului, Dealu Parcului, Vdlceaua Pdndarului, Poiana Jocului,Poteca Popii), apartenenfa (Mah Sil$tii, Capu Dealului, Gura Cotului, SpateleMaminii), cuprinderea in ceva sau invecinarea cu ceva (Drumu Curmdturii,Valea Gruiului, Drumu Pdrdulu| Podu Dealuluf, destinalia (Poteca Ciuturii,

2t' Nicolae Driganu, Romdnii in veacurile IX-XIlt pe baza loponimiei Si a onomasticii,Bucuregti,1933.

'' Al. Graur, op. cit., p. 19.

'2 Iorgu lordan, Formations diminutives duns la toponymie roumaine, PICOS, VIII, TheHague, Paris, 1966, p. 237-242.

tt,

'i'

pARTrcuLARlrATtuoerraeRsululETlMot-oclcittToPoNIMIE 3gl

Drumu Gorjului, $oseaua Bechetului, Colnicu'schitului) etc.zr, Ele realizeazd,

in mod frecvent glosarea la nivel apelativ a toponimului (aga-zisul genitivraldenumirii), ceea ce duce la cunoscutele situa.tii de ,,tautologie", destul de

numeroase (Balta lezerului, Piscu Custurii, Drumu Colnicului, Yalea

Godovanului, Dealu Piscului, Balta Laeului), dN perfect incadrabile inraporturile semantice specifice numelor de locuriza.

f) Am oferit exemple simple privind semantica toponimicd pentru a asigbramodele clare qi accesibile pentru etimologii mai diverse gi mai complicate.

O mostri de astfel de etimologie oferl Sextil Puqcariu care, observAnd cd, inlimbile slavd qi german6, sensurile o,vale" si ,,pdr6u" nu pot fi redate prin acelaEi

cuvint, ca in limba romAnd (apelativul vole), demonstreazl cd atit toponimulslav Sohodol c6t qi cel german Durrbqch au ca bazd numele Valea Seacd,

fiecare limbl traducind alt sens al primului termen (slava - sensul ,,vale", iargennana - sensul ,,pdrdu")25.

De altfel, aceste toponime de dubld sau multipld tradi;i36,practic haducerisau calcuri dinff-o limb6 in alta, pun multe probleme specifice, atAt de natur6formal[, cAt gi de nahrd semanticd. in lingvistica romineasc[, fenomenul a fost]

studiat indeosebi de cdtre Emil PenovicitT.4. Criteriile statutului funclional al cuvdntului, onomasiologic Si istorico-

social condilioneaz6 shAns efectuarea unor etimologii credibile, sprijinind inmod nemijlocit criteriul semantic, care e, a$a cum amv-ani, destul de imprecis.

Daci criteriile formal qi semantic privesc cauzele schimbdrilor raportului de

desernnare, criteriile statutului func{ional, onomasiologic qi istorico-social se

ocupl de condigiile in. care se petrec aceste schimbdri. Cauzele qi condiliileformeazl impreund un fel de etiologie a naqterii qi a evoluliei,numelor de

locuri28.Prezentim mai jos cdteva dinte aspectele derivdnd din criteriile menlionate

Ei care au implicalii in etimologia toponimicE.a) Frecvenla ridicatE a unui toponim in tot teritoriul orienteazd ciutarea cu

prioritate a etimoanelor in limba rcmdnd a ultimelor secole, intrucdt masanumelor de locuri provine in cea mai mare parte dintre apelative sau

anfroponime general romdneqti, toponimizate de curAnd. Este cazul mai ales al

23 Gheorghe Bolocan, Modele.sinonimice tn toponimie, in LR, XL, 1991, nr. 5-6,p.277-283.2a lon Toma, Despre tautologiile loponimice, in SCL, XXXry, 1983, nr. 6, p.498-502.25 Sextil Puqcariu, Sohodol - Valea Seacd, in ,,Convorbiri literare", Xl, 1906, p. 458461.26 Gerhard Rohlfs, Iopozy mie de double trardition, in Antroponimia e toponomastica nelli

lingue neolutine. Aspetti e Prohlemi, Tiibingen, p. 120-135.2' Emil Petrovici, Toponimie ungureascd in Transilvuniu medievald, in ,,Transilvania'1,

LXXN, 1943, nr. 2, I l3-130.2t V. Nikonov, Etymologie? Non, I'itiologie, in,,Revue internationale d'onomastique", XII,

1960. nr. 3, p. l6l-167.

382 ION TOMA

microtoponimelor, care sunt formate, de reguld, de la termeni geograficipopulari (mdgurd, lac, baltd,luncd etc.) sau de la nume de persoane obi;nuite(individuale sau de grup) in sistemul popular de denominalie (Ioneqti, Deleni,

Pavel, Yasile, Ioana,"Vasilca etc,). RdspAndirea geograficd in anumite regiunia unui anumit toponim poate h un indiciu al provenienlei sale dintr-un termen

regional sau din limba strdinl vorbit5 in teritoriul invecinat (bulgard in Munteniaqi Oltenia, sdrbd in Oltenia qi Banat, maghiarl in Transilvania, ucraineani inMaramure; gi Moldova, hrcd in Dobrogea).

b) Criteriul vechimii este important qi in toponimie. Fireqte cd atestarea

documentard directd este proba cea mai concludenti a vechimii unui toponim.Dar gi atestarea indirectd are aceeagi valoare probatorie. Astfel, dacd gdsim

consemnat un derivat sau un compus de la un toponim debaz6, evident cd acesta

din urmd este anterior primului. Este cazul numelor Bistri{a fale de Bistricioara,Bdrzota fafn de Bdrzolelul, Chmpina fald de Cdmpini{a, Prislopul fa{d de

Curmdtura Prislopului, Oreavu fa!6 de Gura Oreavului etc. Reamintim

obligativitatea distincgiei intre vechimea toponimelor qi a apelativelor,

antoponimelor sau toponimelor de la care sunt formate. Precizdm, de asemenea,

cd macrotoponimele au mai multe ganse de a fi vechi sau de origine str6ind decitmicrotoponimele, intrucdt sunt consennate in documente (care le asigurd

perenitatea) qi sunt folosite mai frecvent de cdtre ofrcialitdli, care fiind, inperioadele mai vechi, strdine (slave, maghiare, turceqti), au impus variantele

neromdneqti (probante sunt in acest sens toponimele de multiplS tradifie).

c) $i distinclia toponim spontan (popular) - toponim convenlional (oficial)determin[ atitudini diferite privind investigarea etimologicS: toponimelespontane au forme caracteristice graiului local gi motivare specificd sistemuluipopular de denominalie topicd; toponimele convenlionale, oficiale, adopt[ forme

Ei structuri ,,literare", artificiale in rapofi cu graiul local, qi o motivare de reguliexterioard topicului denominat. Emil Petrovici arati cd toponimul oficialDalbose! (transmis de fapt dupd forma austriacd Dalboschetz) nu-qi dezvlluieetimonul slav, care insb este imediat transparent in spatele variantei sale, -----r,-^ n:lr ^ -^J9pupurarc uutuuce!

d) Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim, oiconim, hidronim,hodonim. hileonim) prezint5, fiecare in parte o serie de caracteristici

extralingvistice particulare care determind preferinle specifice pentru diverse

tipuri qf subtipuri formale gi semantice. Investigalia etimologicd trebuie sb

urrngze, fireqte, aceste tendin{e statistice privind ,,liniile de rezisten!5 minimS"

la toponimizare. De altfel, despre aceste aspecte am .scris cdteva articole

speciale30, unde problema este analizatd in detaliu.

2eEmil Petrovici,ToponimeslavetlinvuleaAlmdiului(Banat), inDR,VIII, 1934-1935,p.

r75.30 lon Toma, cutegorii sociogeograJice in ftiponimiu din oltenia. Morfonimele, in Ao, serie

pARTrcuLARrrATrLrnevensululETIMoLoctcittroPoNIMIE 3it3

e) Implicayiile geograJice qi istorice ale confracdrii qi evoluliei raportuluidenomi.nativ pot fi tlesioperite prin metoda schigatd de G. Giuglea3r ;i care poate

fi denumitS: ,,cuvdnt, lucru qi loc". Potrivit acestei metode, toponimizarea unuiapelativ (sau antroponim) trebuie dovediti ca verasimild din punct de vedere

sociogeografic (deci referentul geografic denumit trebuie sd justifice asocierea

cu apelativul .sau antroponimul, fireqte {indndu-se seama de eventualeie

restrflngeri, extinderi sau transferuri ale raportului de desemnare);i caprobabilddin punctul de vedere socioistoric (sI nu contravind condi{iilor de via{d gi

activitate umanl din perioada vizatd). Formularea expliciti a acestor principiiii apa4ine lui Dragoq Moldovanu, care a realizat 9i o demonstratie concreti a

modului de aplicare a lor32.

f) Trebuie sd precizdm cb uneori in toponimie func[ioneazd ;i principiulnegativitd{ii relative, pokivit cEruia se reline ca relevant nu ceea ce este

caracteristic, ci ceea ce e rar (exemplu: bradul in zona fagului, dealul in zona de

cdmpie etc.33).

i. Etimologia ,,d" g*p", cdreia i-am dedicat un sh.rdiu distincCa, incearci sd

ridice la nivel de procedeu metodologic preferen[ial in algoritmul etimologic

toponimic investigarea analogici a toponimelor incadrabile aceloraqi familiiformale sau semantice cu toponimul investigat. Aceasta reprezintd o

componentd important6 a cercetdrii, indeosebi infaza ipotezelor qi a confirmlriiuneii sau alteia dintre solulii, inso$nd qi sprijinind etimologia individuald (sau

,de spe16"), care rdmine decisivd.

6. Etimologia multipld (mai multe solu[ii etimologice pentru acelaqi toponim)

apare mult mii frecvent in toponimie dec6t in cadrul vocabularului comun3s,

.i"u.. accentueazd importanla etimologiei ,de grup" pentru cercetarea numelor

de locuri. De exemplu, Grddi;te, SdliSte, Rdmnic, Slatina, Tdrgoviqte pol fr

considerate, lingvistic vorbind, de origine romineasc6 (din apelativele grddi;te,

sdliSte, rdmnic, slatind, tdrgoviste) sau de origine slavd (din apelativele slave

omonime), ca qi numeroasele nume identice din teritoriul slav. Prioritatea

explicalieiinterne este numai de naturd probabilisticd. in cazuri ca Arvdteasca

noui, V, 1985, nr. 4, p.208-215; Hidronimele, in CL, XXX, 1985, nr' 2,p' 135-la2]' Oiconimele'

in SO, IV, Cluj-Napoca, 1987, p. 395408; Hileonimele, in CL, XXXIV, 1989, nr' 2' p' 159-163;

Hodonimele, in LR, XXXVlll, 1989, nr. 5, p. 455-458; Numele de puncte de reper, in Stwliu'

P hi lo sophiu, H istoria, P hilo I o gia, TimiEoara, 1992, p. 389-395'rl G. Giuglea, Cdteva chestiuni de toponimie Si limbd ntmdnd in legdturd ca stutliul lui Silvio

Pieri: Toponomustica della valle dell'Arno, Rama, l9l9,in DR, l, 1920-1921, p. 490-500.

', Dragog Moldovanu. Princ'ipii ale lexicografiei toponimice, in ,'{nuar de lingvistica Ei

istorie literari" (la;i) XXlll, 191 2, p. 73- 1 00'

" Ch. Dragu, Toponimie geoglaJicd, partea I, Bucureqti, 197:,p )9^?

'oIonToma, ,,Elimologadegrup" tntpponimie,inLR,i(XXlX, I!90,nr 5-6, p.447-45l.,t Cf. Ioan Pfttrul, Nume de persoune ;i nume de locuri romdne;4, Bucureqti, 1984, p. 28-35,

care apreciazi inse ie ,,in toponimie, etimologia multipli este o solulie provizorie" (p. 35).

384 ION TOMA

sat'Belcineanco nu se poate spune, f[rd dovezi exprese intr-un sens sau altul,dac6 etimoanele sunt apelative referitoare la, proprietate (arvdteascd,belcineancii) sau anhoponime feminine (Arviiteasca, Belcineanca), Bdlla{i,Broscari, Turbagi, Zldari pot fi supranume colective (bdltati, broscari, turba{i,zliitari) sau plurale ale unor anFoponime provenite ele insele din supranume(Bdllatu, Broscant, lurbatu, Zldtarul. $i exemplele pot continua cu multe altetipuri toponimice, In toate aceste'situatii este posibil ca una din solulii sd fievalabil5 pentu lm toponim, iar cealalti pentnr alt toponim, omonim cu primul,dar care denumegte alt referent (topic). De exemplu, un toponim Broscari poatefi probat documentar ca provenind de la un str6mof sau de la un proprietarBroscaru, iar alt toponim Broscari si se dovedeascd urmarea unui supranumecolectiv al locuitorilor, numiS broscari din cauza agezirii in preajma unor bdl$.in astfel de cazuri, nu avem de-a face cu etimologie multipli, ci cu pluralismetimologic, pentru cd forma toponimelor in discufie e identicd, dar referentul e

diferit36.Funclionarea globald a criteriilorIn finalul acestei schitp privind particularit5lile etimologiei toponimice, ginem

sE precizdm cd regulileprezentate aici sunt pdrfi ale unui algoritm unitar, caretrebuie tratat ca atare. Nici unul din principii sau criterii nu fiebuie izolat Eiabsolutizat sau confrapus celorlalte. DupE cum nici componentele toponimiceale plgoritrnului nu trebuie fetigizate in raport cu cele lingvistice, pe care de faptsebazeaz637.

Str..Obcina Mare, I/23Bucareqti, sector 6

36 lon Toma, op. cit., p. 451.3t Se observi ci *nalizele teoretice qi practice s-au referit indeosebi la toponimele formate

in romlnes.te. Am realizat acest lucru penfu a putea dernonstra cu claritate divenele componenteale algoritmului etimologic toponimic. Acesta se aplici, firegte, gi diferitelor alte stratun (tracic,latin, pecenego-cuman, vechi slav, maghiar, bulgiresc, sirbesc, [crainean, turcesc); fiecarenecesitiind insi explicalii qi precaufii specifice. Ele vor forma substanla unui studiu distinct,