partea i anul 176 (xx) — nr. 791 legi, decrete, hotĂrÂri ...mo.0n.ro/2008/0791.pdfart. 10 pct. 4...

P A R T E A ILEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTEAnul 176 (XX) — Nr. 791 Miercuri, 26 noiembrie 2008

S U M A R

Nr. Pagina Nr. Pagina

D E C R E T E

1.105. — Decret privind conferirea Semnului onorific ÎnServiciul Patriei unor maiștri militari și subofițeri dinServiciul de Protecție și Pază .................................... 2

DECIZII ALE CURȚII CONSTITUȚIONALE

Decizia nr. 920 din 16 septembrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă ............ 3–4

Decizia nr. 1.097 din 15 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) dinLegea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale .......................................... 5–6

Decizia nr. 1.098 din 15 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266—287 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privindatribuirea contractelor de achiziție publică, acontractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii ...................... 6–8

�

Opinie separată .................................................................... 8–9

Decizia nr. 1.099 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală .................................. 9–10

Decizia nr. 1.114 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7)și (8) din Legea nr. 275/2006 privind executareapedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal și ale art. 144alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 21 decembrie 2006de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea

pedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal, aprobat prinHotărârea Guvernului nr. 1.897/2006 ........................ 11–12

Decizia nr. 1.124 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. (1)din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ...................................................................... 13–14

Decizia nr. 1.131 din 16 octombrie 2008 referitoare la excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1)pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ................................................................ 15–16

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

1.489. — Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri șicheltuieli pe anul 2008 al Regiei Autonome „ImprimeriaBăncii Naționale a României” din subordinea Băncii Naționale a României ................................................ 17–21

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE

3.204/960. — Ordin al ministrului economiei și finanțelor și alministrului muncii, familiei și egalității de șanse pentrumodificarea anexei nr. 3 la Ordinul ministruluieconomiei și finanțelor și al ministrului muncii, familieiși egalității de șanse nr. 971/225/2008 privindaprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul2008 pentru unii operatori economici aflați subautoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor şi aanexelor nr. 2 şi 16 la Ordinul ministrului economiei șifinanțelor nr. 972/2008 privind aprobarea bugetelor devenituri şi cheltuieli pe anul 2008 pentru unii operatorieconomici din domeniul energiei aflați sub autoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor .......................... 22–31

D E C R E T EPREȘEDINTELE ROMÂNIEI

D E C R E Tprivind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiștri militari și subofițeri din

Serviciul de Protecție și Pază

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) și ale art. 100 din Constituția României, republicată, precum și ale art. 4 alin. (1), aleart. 10 pct. 4 și ale art. 11 pct. IX.4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, cu modificările șicompletările ulterioare,

având în vedere propunerile directorului Serviciului de Protecție și Pază,

Președintele României d e c r e t e a z ă:

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 791/26.XI.20082

Art. 1. — Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnulonorific În Serviciul Patriei, pentru 15 ani de activitate îndomeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale,maiștrilor militari și subofițerilor prevăzuți în anexa nr. 1*), careface parte integrantă din prezentul decret.

Art. 2. — Pe data de 1 decembrie 2008 se conferă Semnulonorific În Serviciul Patriei, pentru 20 de ani de activitate îndomeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționalemaistrului militar și subofițerilor prevăzuți în anexa nr. 2*), careface parte integrantă din prezentul decret.

PREȘEDINTELE ROMÂNIEITRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din ConstituțiaRomâniei, republicată, contrasemnăm acestdecret.

PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

București, 12 noiembrie 2008.Nr. 1.105.

*) Anexele nr. 1 și 2 se comunică instituțiilor interesate.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 791/26.XI.2008 3

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L ECURTEA CONSTITUȚIONALĂ

D E C I Z I A Nr. 920din 16 septembrie 2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorIon Predescu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorSimona Ricu — procurorMihaela Senia Costinescu — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 201 alin. 1 din Codul deprocedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială„Construcții Feroviare” — S.R.L. din Onești în Dosarulnr. 5.329/110/2007 al Tribunalului Bacău — Secția comercialăși contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă apărătorul autorului excepției,avocatul Doru Trăilă, și partea Ion Drăgan, personal și asistatde avocatul Angelica Danale.

Avocatul autorului excepției cere Curții formularea uneiadrese către instanța de fond prin care să se solicitecompletarea dosarului cu actele depuse în fața acesteia.

Avocatul părții prezente se opune unei astfel de cereri,arătând că scopul ei este exclusiv dilatoriu.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu sunt motivecare să justifice amânarea cauzei și solicită respingerea cererii.

Având cuvântul pe fond, avocatul autorului excepției susțineadmiterea criticii, întrucât dispozițiile art. 167 alin. 1 și art. 201alin. 1 din Codul de procedură civilă dau posibilitateadiscreționară instanțelor de a administra probele în dosar, cuîncălcarea prevederilor art. 21 și 24 din Constituție.

Avocatul părții Ion Drăgan apreciază că exercitareadrepturilor procesuale, inclusiv dreptul de a ridica excepții deneconstituționalitate, trebuie să se realizeze cu bună-credință.Or, autorul excepției nu a prezentat elemente noi, de natură aschimba jurisprudența Curții Constituționale în materia criticată,ceea ce denotă o exercitare abuzivă a dreptului procesual.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii derespingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată,invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 5.329/110/2007, Tribunalul Bacău — Secția comercială șicontencios administrativ a sesizat Curtea Constituționalăcu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167

alin. 1 și art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă,excepție ridicată de Societatea Comercială „ConstrucțiiFeroviare” — S.R.L. din Onești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorulacesteia arată că dispozițiile procesual civile dau posibilitateainstanței ca, în mod arbitrar, să cenzureze modul de realizare amijloacelor de probă, lipsindu-le astfel de orice substanță. Unuldintre aceste cazuri este cel stabilit de art. 167 alin. 1 coroboratcu art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care atribuieinstanței dreptul de a decide numărul de experți care sărealizeze expertiza. Prin cenzurarea numărului experților,instanța poate influența în mod direct rezultatul expertizei, ceeace încalcă flagrant drepturile părților.

Prin urmare, dispozițiile legale criticate, oferind instanțeijudecătorești posibilitatea unui control excesiv și nejustificatasupra probelor în procesul civil, îngrădesc dreptul la apărareal părților și periclitează în mod real corectitudinea procesului.

Tribunalul Bacău — Secția comercială și contenciosadministrativ consideră excepția ca fiind neîntemeiată.Stabilirea numărului de experți care să realizeze expertiza nuîncalcă dreptul la apărare și liberul acces la justiție al părților, ciconstituie atributul instanței care poate aprecia, în funcție decomplexitatea sau dificultatea cauzei, condițiile de efectuare aexpertizei.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legeanr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatăpreședinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernuluiși Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vederecu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază critica de neconstitu -ționalitate ca fiind neîntemeiată. Competența recunoscutăinstanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, precum șide a numi experți atunci când consideră necesar să cunoascăpărerea unui specialist este un corolar firesc și necesar alînvestirii sale cu soluționarea cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului șiGuvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire laexcepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile de legecriticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legeanr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și estecompetentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,


ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992,să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituieart. 167 alin. (1) și art. 201 alin. (1) din Codul de procedurăcivilă, texte de lege care au următorul conținut :

— Art. 167 alin. (1): „Dovezile se pot încuviința numai dacăinstanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afarăde cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.”;

— Art. 201 alin. (1): „Când pentru lămurirea unor împrejurăride fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unorspecialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau treiexperți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora eiurmează să se pronunțe și termenul în care trebuie să efectuezeexpertiza. Termenul va fi stabilit astfel încât depunereaexpertizei la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 209.”

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate,prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționalecuprinse în art. 11 și art. 20 cu privire la dreptul intern și dreptulinternațional, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24privitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaconstată că, asupra constituționalității textelor de lege criticateprin raportare la aceleași dispoziții constituționale, s-a pronunțatprin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie2007. Cu acel prilej a reținut că „în ceea ce privește competențarecunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității uneiprobe, în funcție de pertinența și concludența sa, aceasta esteun corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționareacauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legalăși temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atareprerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine deneconstituționalitate.[]

În ceea ce privește prevederile art. 21 alin. (3) din Legeafundamentală, Curtea a constatat că dispozițiile art. 167 alin. 1din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingeredreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie,constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare aabuzului de drept în materie.

În sfârșit, cu referire la art. 11 alin. (2), raportat la art. 20alin. (1) din Constituție, invocarea acestora este lipsită derelevanță, în măsura în care nu a fost evidențiată o prevedereconvențională internațională, nepreluată de Constituție, care săfi fost încălcată prin reglementarea criticată. Așa fiind, critica deneconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul deprocedură civilă față de aceste prevederi constituționale esteneîntemeiată”.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilorart. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reține căacestea reglementează admisibilitatea expertizei, ca mijloc deprobă în cadrul procesului civil, la cererea uneia dintre părți saua instanței, din oficiu, când, pentru lămurirea unor fapte sauîmprejurări ale cauzei, sunt necesare cunoștințele unui expertsau specialist dintr-un anumit domeniu. Numirea unui expert saua trei experți se face de către instanță, prin încheiere, pe bazaacordului părților sau, dacă acestea nu se învoiesc, numirea seface de instanța de judecată în ședință publică, prin tragere lasorți de pe lista întocmită și comunicată de către biroul local deexpertiză. Norma procedurală referitoare la numărul experțilorare caracter imperativ — „instanța va numi”, un expert sau treiexperți, în funcție de anumite criterii, precum complexitateacauzei, obiectivele expertizei sau termenul stabilit pentruîntocmirea acestui mijloc de probă. Așa fiind, Curtea constatăcă opțiunea instanței pentru una dintre cele două variante nu semanifestă în mod arbitrar, ci este întemeiată pe criterii obiectivece rezultă din dosarul cauzei, împrejurare ce lipsește de temeicritica referitoare la controlul „excesiv și nejustificat” exercitat deinstanță asupra probelor în procesul civil.

Mai mult, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 204 dinCodul de procedură civilă, părțile implicate în proces auposibilitatea de a recuza expertul sau experții desemnați deinstanță pentru efectuarea expertizei pentru aceleași motive cași judecătorii, în termen de 5 zile de la numire, dacă motivulrecuzării există la acea dată, sau de la data ivirii motivului derecuzare. Cererea de recuzare se soluționează în ședințăpublică, cu citarea părților și a expertului. Prin urmare, Curteaconstată că părțile interesate beneficiază de suficiente garanțiiprocesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil,prin administrarea unui probatoriu judicios.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 și art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă,excepție ridicată de Societatea Comercială „Construcții Feroviare” — S.R.L. din Onești în Dosarul nr. 5.329/110/2007 al TribunaluluiBacău — Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu


CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

D E C I Z I A Nr. 1.097din 15 octombrie 2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorPetre Lăzăroiu — judecătorIon Predescu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorIon Tiucă — procurorMihaela Senia Costinescu — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privindîncadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, excepțieridicată de Ferdinand Muțiu în Dosarul nr. 544/115/2007 alTribunalului Caraș-Severin — Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de7 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceadată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea aamânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008 și,ulterior, 15 octombrie 2008.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2007, pronunțată în Dosarul

nr. 544/115/2007, Tribunalul Caraș-Severin — Secția civilă asesizat Curtea Constituțională cu excepția deneconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legeanr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă încondiții speciale. Excepția a fost ridicată de Ferdinand Muțiuîntr-o cauză civilă având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorulexcepției arată, în esență, că textul de lege criticat creează oinegalitate între persoane aflate în situații identice, întrucâtasimilează stagiului de cotizare în condiții speciale doaractivitatea desfășurată înainte de intrarea în vigoare a Legiinr.19/2000 în locuri de muncă încadrate conform legislațieianterioare în grupa I de muncă și care sunt încadrate, potrivitLegii nr. 226/2006, în condiții speciale, fiind excluse, înconsecință, locurile de muncă încadrate anterior în grupa I demuncă, dar care nu au fost menționate în cuprinsul Legiinr. 226/2006.

Tribunalul Caraș-Severin — Secția civilă consideră căexcepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucâtactivitatea și meseria îndeplinită de reclamant nu se încadreazăîn activitățile și meseriile prevăzute de anexa nr. 2 la Legeanr. 226/2006.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legeanr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatăpreședinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele devedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția deneconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate

fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționaleinvocate.


C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiilede lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum șiLegea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și estecompetentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992,să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privindîncadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006,dispoziții potrivit cărora „Sunt asimilate stagiului de cotizare încondiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și altedrepturi de asigurări sociale, cu modificările și completărileulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pedurata programului normal de lucru din luna respectivă, înlocurile de muncă încadrate conform legislației anterioare îngrupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrateîn condiții speciale”.

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrarprincipiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) dinConstituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reținecă, în esență, critica autorului excepției are în vedere existențaunei diferențe de tratament instituite prin art. 2 alin. (2) din Legeanr. 226/2006, în sensul excluderii de la beneficiul asimilăriistagiului de cotizare în condiții speciale a perioadelor în careanumite persoane au desfășurat activitatea în grupa I de muncă,anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, iar aceste locuri demuncă nu se regăsesc, în prezent, în cuprinsul Legiinr. 226/2006, așa cum cere textul de lege criticat.

Având în vedere aceste critici, Curtea observă că, potrivitart. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public depensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, locurilede muncă încadrate în condiții speciale, în vederea pensionării,sunt stabilite expres și limitativ. Alineatul 2 al aceluiași articolprecizează că, în afara locurilor enumerate, se mai pot încadraîn condiții speciale și alte locuri de muncă, dar numai prin lege.

În continuare, Curtea reține că, potrivit prevederilor alin. (3)al art. 20 din Legea nr. 19/2000, metodologia și criteriile deîncadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții specialese stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propuneriicomune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și aMinisterului Sănătății și Familiei, în urma consultării CaseiNaționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.


În consecință, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 1.025/2003privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor înlocuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, prin carea stabilit aceste criterii, în mod cumulativ, astfel: „a) încadrarealocurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de1 aprilie 2001;

b) desfășurarea activității în condiții speciale pe durataprogramului normal de lucru din luna respectivă numai în locurilede muncă definite la art. 1 lit. a);

c) existența la locurile de muncă în condiții speciale a unorfactori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-auluat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea saudiminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție amuncii în vigoare;

d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere alsecurității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unorcauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e) efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate,evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelulcabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicalede medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacitățiide muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.”

Ulterior, a fost înființată o comisie pentru acordarea avizelorde încadrare în condiții speciale, iar în urma activității acesteia,

au fost stabilite locurile de muncă cu condiții speciale și unitățileîn care se găsesc aceste locuri de muncă. Toate acestedemersuri au fost cuprinse, în final, în textul Legii nr. 226/2006care se dorește o concretizare a art. 20 alin. (2) din Legeanr. 19/2000.

Dacă în situația concretă a autorului excepției au fost sau nuîndeplinite condițiile de asimilare, dacă la stabilirea drepturilorlor de pensie au fost sau nu valorificate majorările legale alestagiului de cotizare pentru activitate în grupa I de muncă(condiții speciale în prezent) și dacă mai sunt ori nu stagii decotizare valorificabile prin recalcularea pensiei în condițiileprevăzute de art. 169 din Legea nr. 19/2000, acestea nureprezintă probleme de constituționalitate, ci probleme de faptale căror verificare și soluționare intră în competența instanțeijudecătorești.

De altfel, Curtea constată că în materia supusă criticilor deneconstituționalitate au survenit modificări legislative, și anumeOrdonanța de urgență a Guvernului nr.100/2008 pentrucompletarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensiiși alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, astfel căinstanța de judecată este singura competentă să interpreteze șisă aplice normele în vigoare la data judecării cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art.147 alin.(4) din Constituție, precum și al art. 1—3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privindîncadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de Ferdinand Muțiu în Dosarul nr. 544/115/2007 al TribunaluluiCaraș-Severin — Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2008.





referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266—287 din Ordonanța deurgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor

de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorPetre Lăzăroiu — judecătorIon Predescu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecător

Tudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorIon Tiucă — procurorMihaela Senia Costinescu — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 266—287 din Ordonanța de urgență a

Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizițiepublică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și acontractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată deSocietatea Comercială „Kaviar House București” — S.R.L. —Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curții de ApelBucurești — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de9 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceadată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea aamânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008 și,ulterior, 15 octombrie 2008.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul

nr. 295/2/2008, Curtea de Apel București — Secția a VIII-acontencios administrativ și fiscal a sesizat CurteaConstituțională cu excepția de neconstituționalitate adispozițiilor art. 266—287 din Ordonanța de urgență aGuvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor deachiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrăripublice și a contractelor de concesiune de servicii, excepțieridicată de Societatea Comercială „Kaviar House București”S.R.L. — Filiala Tulcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoriiacesteia susțin că dispozițiile legale criticate instituie oprocedură jurisdicțională destinată a servi exercitării dreptuluipersoanei vătămate de a ataca actele unei autorități publice.Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituție, condițiile și limiteleexercitării acestui drept, deci implicit procedura de soluționare acontestației împotriva actului administrativ vătămător, sestabilesc prin lege organică.

În ierarhia actelor normative, legile organice au un regimspecial cu privire la edictare, adoptare, abrogare etc., datoratimportanței majore a domeniilor pe care le reglementează. Însă,nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 și nici Legeasa de aprobare nr. 337/2006 nu au respectat condițiileconstituționale prevăzute pentru adoptarea unei legi cu caracterorganic.

Mai mult, în condițiile în care Constituția a consfințit principiulpotrivit căruia numai prin lege organică se pot înființa instanțespecializate în anumite materii, constituirea unor astfel decomplete apare ca fiind în evidentă contradicție și cu prevederileconstituționale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicereaînființării de instanțe extraordinare.

Pe de altă parte, ordonanța prevede dreptul persoaneivătămate de a face plângere împotriva deciziei pronunțate deConsiliu la instanța judecătorească competentă, aceastăplângere fiind calificată drept recurs și constituind unicul gradde jurisdicție reglementat. Or, în condițiile în care Constituțiaprevede dreptul de a exercita cel puțin o cale de atac împotrivahotărârii judecătorești pronunțate de instanță, rezultă cădispozițiile criticate încalcă principiul dublului grad de jurisdicție.

Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contenciosadministrativ și fiscal apreciază că excepția deneconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât ConsiliulNațional de Soluționare a Contestațiilor reprezintă un organadministrativ cu atribuții jurisdicționale, care își desfășoarăactivitatea în temeiul art. 21 alin. (4) din Constituție, potrivitcăruia „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative șigratuite”.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legeanr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatăpreședinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,

precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele devedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția deneconstituționalitate, arătând că prin înființarea completelor dejudecată din cadrul Consiliului Național de Soluționare aContestațiilor nu se constituie instanțe judecătorești, în sensuldeterminat de Legea fundamentală, ci se realizează o jurisdicțiespecială administrativă facultativă.


C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiilede lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum șiLegea nr. 47/1992, reține următoarele:


Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 266—287 din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, acontractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelorde concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată, cumodificări și completări, prin Legea nr. 337/2006, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcăprevederile constituționale ale art. 52 alin. (2) privitoare ladreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115alin. (5) referitor la ordonanțele de urgență, art. 125 alin. (1) careprevăd statutul judecătorilor, art. 126 alin. (1), (2) și (5)referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 129 carestabilesc dreptul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilorjudecătorești.

Curtea constată că, prin Decizia nr. 569 din 15 mai 2008,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din16 iulie 2008, a fost admisă excepția referitoare la dispozițiileart. 281 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, acontractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelorde concesiune de servicii și s-a constatat că textul esteneconstituțional în măsura în care nu permite ca plângereaîmpotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare aContestațiilor să fie adresată și direct instanței de judecatăcompetente.

Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare lacelelalte dispoziții criticate, Curtea constată că, asupraconstituționalității lor, prin raportare la aceleiași prevederi dinConstituție, s-a pronunțat în mai multe rânduri, de exemplu prinDecizia nr. 690/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007, sau prin Decizianr. 887/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reținutnetemeinicia criticilor invocate, iar rațiunile care au stat la bazaadoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și înprezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.



Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,


În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 266—287 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiunede servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială „Kaviar House București” — S.R.L. — Filiala Tulcea în Dosarulnr. 295/2/2008 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.




�

OPINIE SEPARATĂ

Consider că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilorart. 266—287 din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, acontractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelorde concesiune de servicii este întemeiată și ar fi trebuit admisăpentru următoarele motive:

Examinând excepția de neconstituționalitate, am constatatcă, asupra constituționalității textelor de lege criticate, Curteas-a pronunțat prin Decizia nr. 690/2007, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007 sauprin Decizia nr. 887/2007, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu aceleprilejuri s-a reținut că dispozițiile criticate reglementează „oprocedură administrativ-jurisdicțională de soluționare acontestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică,a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelorde concesiune de servicii. Pentru soluționarea contestațiilor,partea care se consideră vătămată are dreptul să se adresezeConsiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Referitor la legitimitatea constituțională a proceduriloradministrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a statuat, deprincipiu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale, atâtatimp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fiatacată în fața unei instanțe judecătorești, iar „existența unororgane administrative de jurisdicție nu poate să ducă laînlăturarea intervenției instanțelor judecătorești în condițiile legii.În atare situație este exclusă posibilitatea ca un organ aladministrației publice, chiar cu caracter jurisdicțional, să sesubstituie instanței judecătorești”, astfel încât părților nu li sepoate limita exercitarea unui drept consfințit de Constituție. Subacest aspect, dispozițiile art. 283 alin. (1) prevăd dreptulpersoanei interesate de a formula plângere împotriva decizieipronunțate de Consiliu, prevederile art. 283—285 din ordonanțăstabilind instanța competentă să o soluționeze, precum șiprocedura specială de judecată aplicabilă.

Pe de altă parte, ordonanța prevede în mod expres înart. 255 alin. (1) că „persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act alautorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale înmateria achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actulrespectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiileprezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile Legiicontenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificărileulterioare”. Or, într-o atare situație, dispozițiile criticate satisfacpe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4),potrivit căreia „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultativeși gratuite”, persoana vătămată având posibilitatea de a optaîntre contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanțeijudecătorești, în temeiul dreptului comun în materiacontenciosului administrativ. Mai mult, dipozițiile legale criticateconstituie expresia prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituție,potrivit cărora „Persoana vătămată într-un drept al său oriîntr-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un actadministrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a uneicereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretinssau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei”.

Însă, dispozițiile legale criticate cuprinse în Ordonanța deurgență a Guvernului nr. 34/2006 aprobată, cu modificări șicompletări, prin Legea nr. 337/2006, nu respectă exigențeleconstituționale impuse de prevederile art. 52 alin. (2) dinConstituție, conform cărora „Condițiile și limitele exercităriiacestui drept [al persoanei vătămate de o autoritate publică] sestabilesc prin lege organică”.

Astfel, Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanței deurgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelorde achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrăripublice și a contractelor de concesiune de servicii, supusăexaminării, este o lege ordinară, fiind adoptată de ParlamentulRomâniei cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) dinConstituție, care prevăd că „Legile ordinare și hotărârile seadoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecareCameră”.

Mai mult, întrucât prevederile art. 287 alin. (2) din ordonanțăstabilesc că „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență secompletează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificărileulterioare, în măsura în care nu sunt contrare”, confirmă faptul


că ordonanța criticată conține norme derogatorii de la legeacontenciosului administrativ, ceea ce reprezintă o încălcare aprevederilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit.k), carestatuează că „Prin lege organică se reglementează:[�]

k) contenciosul administrativ”.Având în vedere argumentele expuse, pe cale de consecință,

sunt încălcate și normele constituționale ale art. 76 alin. (1), —„Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelorse adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere” și ale

art. 1 alin. (5), potrivit cărora „Respectarea Constituției, asupremației sale și a legilor este obligatorie”.

Neconstituționalitatea extrinsecă astfel reținută are eficiențădestructivă asupra legii și asupra ordonanței în ansamblul lor,fiind de neconceput ca acestea să fie doar pro parte legeorganică, rămânând, totodată, pro parte lege ordinară.

În considerarea celor arătate, apreciem excepția deneconstituționalitate ca întemeiată, iar critica cu un atare obiectar fi trebuit admisă.

Judecător,Augustin Zegrean



referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorPetre Lăzăroiu — judecătorIon Predescu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorIuliana Nedelcu — procurorOana Cristina Puică — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală,excepție ridicată de Hristache Ionescu în Dosarulnr. 10.266/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București —Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției.Cauza se află în stare de judecată.Autorul excepției solicită admiterea acesteia, pentru

argumentele invocate în fața Judecătoriei Sectorului 4 București —Secția penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii derespingere a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul

nr. 10.266/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București —Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiade neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 dinCodul de procedură penală. Excepția a fost ridicată deHristache Ionescu cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorulacesteia susține că prevederile art. 394 alin. 2 din Codul deprocedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil înmăsura în care sunt interpretate în sensul că revizuirea pentrucazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurăpenală este admisibilă numai dacă se ajunge la pronunțareaunei soluții opuse celei reținute prin hotărârea atacată (spreexemplu, achitare în loc de condamnare). În acest sens,apreciază că art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convențiapentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentaleconsacră un drept la redeschiderea procesului, care estecondiționat doar de existența unor fapte noi sau recentdescoperite ori a unui viciu fundamental de procedură. Arată căa interpreta expresia „conform legii și procedurii penale” caposibilitate a legii interne de a aduce și alte limitări acesteiprevederi poate duce la desființarea dreptului la redeschidereaprocesului.

Judecătoria Sectorului 4 București — Secția penalăapreciază că excepția de neconstituționalitate esteneîntemeiată, întrucât art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 laConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale nu poate fi interpretat în sensul existenței unuidrept la redeschiderea procedurii penale interne în cazuldescoperirii unor elemente de fapt noi, de natură să afectezehotărârea pronunțată. Face trimitere la jurisprudența relevantăa Curții Europene a Drepturilor Omului, arătând că aceasta nustatuează nici măcar implicit că statele ar avea obligațiaredeschiderii procedurii interne în cazul arătat la art. 4 paragraful 2din Protocolul nr. 7. De asemenea, invocă jurisprudența CurțiiConstituționale în materie, și anume deciziile nr. 250/2004 șinr. 375/2006.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea desesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale


Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-șiexprima punctele de vedere asupra excepției deneconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 394 alin. 2din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că,potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, stabilirea căilorde atac, a condițiilor de exercitare a acestora, precum și aprocedurii de judecată este de competența exclusivă alegiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului șiGuvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupraexcepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,susținerile autorului excepției, concluziile procurorului,dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției,precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:


Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, careau următorul cuprins: „Cazul de la lit. a) constituie motiv derevizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poatedovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare aprocesului penal ori de condamnare.”

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege,autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționaleale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil,precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul internși ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privinddrepturile omului, raportate la prevederile art. 4 paragraful 2 dinProtocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omuluiși a libertăților fundamentale referitoare la posibilitatea

redeschiderii procesului penal, respectiv ale art. 6 paragraful 1din această Convenție privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaconstată că s-a mai pronunțat asupra constituționalitățiidispozițiilor de lege criticate, prin raportare la o serie de textedin Constituție invocate și în prezenta cauză și față de criticisimilare. Astfel, prin Decizia nr. 375 din 4 mai 2006, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006,Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilorart. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, reținând cărevizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementatăde legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia deprevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivitcărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura dejudecată sunt prevăzute numai prin lege”. Aceste dispozițiiconstituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de astabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, înconsiderarea unor situații deosebite, să stabilească regulispeciale de procedură, precum și modalități de exercitare adrepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementăriiexprese și limitative a cazurilor în care poate fi promovatărevizuirea, precum și a condițiilor în care poate fi exercitatăaceastă cale de atac. Totodată, faptul că revizuirea se poateexercita numai în anumite cazuri, strict și limitativ prevăzute delegiuitor, nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțelejudecătorești, de a fi apărate, de a promova căile de atacordinare prevăzute de lege și de a se prevala de garanțiileprocesuale care condiționează un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justificeschimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât șiconsiderentele deciziei menționate mai sus își păstreazăvalabilitatea și în prezenta cauză.

În plus, aspectele ce țin de aplicarea legii de către organelede urmărire penală nu intră sub incidența controlului deconstituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competențainstanței învestite cu soluționarea litigiului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicatăde Hristache Ionescu în Dosarul nr. 10.266/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția penală.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,

Oana Cristina Puică




referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare

în cursul procesului penal și ale art. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 21 decembrie 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse

de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorPetre Lăzăroiu — judecătorIon Predescu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorIuliana Nedelcu — procurorOana Cristina Puică — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006 privindexecutarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal și ale art. 144 alin. (1) lit. a)din Regulamentul din 21 decembrie 2006 de aplicare a Legiinr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilordispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobatprin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, excepție ridicată deAlexandru Marian Matei în Dosarul nr. 2.532/262/2007 alJudecătoriei Moreni.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de careprocedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de

respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepției deneconstituționalitate a art. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentuldin 21 decembrie 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privindexecutarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal, aprobat prin HotărâreaGuvernului nr. 1.897/2006, respectiv de respingere caneîntemeiată a criticii de neconstituționalitate a art. 74 alin. (7)și (8) din Legea nr. 275/2006.

C U R T E A,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarulnr. 2.532/262/2007, Judecătoria Moreni a sesizat CurteaConstituțională cu excepția de neconstituționalitate adispozițiilor art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse deorganele judiciare în cursul procesului penal și ale art. 144alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 21 decembrie 2006 deaplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselorși a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursulprocesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernuluinr. 1.897/2006. Excepția a fost ridicată de Alexandru MarianMatei cu ocazia soluționării contestației împotriva unei încheieria judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privativede libertate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorulacesteia susține că dispozițiile art. 74 alin. (7) din Legeanr. 275/2006 încalcă prezumția de nevinovăție, întrucâtsancțiunile aplicate de comisia de disciplină din cadrul loculuide deținere sunt puse în executare mai înainte de a rămânedefinitive. De asemenea, consideră că prevederile art. 74

alin. (8) din Legea nr. 275/2006 îngrădesc accesul la justiție șifolosirea căilor de atac, având în vedere că hotărâreapronunțată de judecătorie nu este susceptibilă de recurs, încondițiile în care accesul la judecătorul delegat nu reprezintă ungrad de jurisdicție. Mai arată că dispozițiile art. 144 alin. (1) lit. a)din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 aduc atingeredreptului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă.

Judecătoria Moreni apreciază că prevederile art. 74 alin. (7)din Legea nr. 275/2006 contravin principiului prezumției denevinovăție, întrucât sancțiunea disciplinară este pusă înexecutare mai înainte de a se hotărî în mod definitiv asupralegalității și temeiniciei aplicării ei. Astfel, în cazul în care instanțadispune anularea sancțiunii disciplinare, aceasta fiind dejaexecutată, hotărârea rămâne fără finalitate. În ceea ce priveștedispozițiile art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, opinează cănu este îngrădit accesul la justiție, întrucât legalitatea șitemeinicia aplicării sancțiunii disciplinare sunt supuse verificăriijudecătorului delegat și apoi controlului judecătoriei, persoanelecondamnate beneficiind astfel de două grade de jurisdicție,având în vedere că și în cadrul procedurii în fața judecătoruluidelegat există posibilitatea asistării de către un avocat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea desesizare a fost comunicată președinților celor două Camere aleParlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-șiexprima punctele de vedere asupra excepției deneconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 74 alin. (7)și (8) din Legea nr. 275/2006 sunt constituționale, invocând, înacest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 463/2007. Totodată,arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privindorganizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta dinurmă decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitateaunei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege saudintr-o ordonanță în vigoare, astfel încât excepția deneconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (1) lit. a) dinRegulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului șiGuvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupraexcepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportatela prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, rețineurmătoarele:


Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006 privindexecutarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, precum șidispozițiile art. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din21 decembrie 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind


executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organelejudiciare în cursul procesului penal, aprobat prin HotărâreaGuvernului nr. 1.897/2006, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie 2007. Textele criticateau următorul cuprins:

— Art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006:„(7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestațiaintrodusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilordisciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8) Hotărârea judecătoriei este definitivă.”; — Art. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Legii

nr. 275/2006: „(1) Ridicarea unei sancțiuni disciplinare aplicateanterior se acordă persoanelor private de libertate care:

a) timp de două luni de la data aplicării sancțiunii disciplinareprevăzute la art. 71 alin. (1) lit. a) din Lege, nu au mai comisabateri disciplinare și au avut o conduită regulamentară.”

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege,autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționaleale art. 15 privind universalitatea drepturilor fundamentale, aleart. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privindaccesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) referitoare laprezumția de nevinovăție și ale art. 129 privind folosirea căilorde atac, respectiv ale art. 20 referitoare la tratatele internaționaleprivind drepturile omului raportate la dispozițiile art. 2 referitoarela dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală și aleart. 4 privind dreptul de a nu fi pedepsit de două ori dinProtocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omuluiși a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaconstată următoarele:

I. În ceea ce privește dispozițiile art. 144 alin. (1) lit. a) dinRegulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, aprobat prinHotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, potrivit art. 146 lit. d) tezaîntâi din Constituție, instanța de contencios constituțional„hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privindlegile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești saude arbitraj comercial”. De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) dinLegea nr. 47/1992, Curtea Constituțională „[...] decide asupraexcepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitrajcomercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțeori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiuluiși oricare ar fi obiectul acestuia”. Prin urmare, hotărârileGuvernului nu pot constitui obiect al controlului deconstituționalitate, astfel că, potrivit art. 29 alin. (6) din Legeanr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilorart. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Legii

nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilordispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobatprin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, este inadmisibilă.

II. Referitor la dispozițiile art. 74 alin. (7) și (8) din Legeanr. 275/2006, acestea au mai făcut obiectul controlului deconstituționalitate, prin raportare la texte din Legeafundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturiloromului și a libertăților fundamentale invocate și în prezentacauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 860 din10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Curtea a reținut căprevederile de lege contestate se circumscriu celei de-a treiafaze a procesului penal, și anume fazei de executare. Prinurmare, cadrul general de reglementare vizează o activitateulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existențavinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate deautorul excepției excedează procedurii penale speciale careguvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată,deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cucea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Totodată, Curtea a statuat că dispozițiile art. 74 alin. (7) dinLegea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare și laplângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căileprocesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectulsuspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, înconsiderarea acestor diferențe, poate reglementa o procedurăspecială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poatepune în discuție principiul referitor la prezumția de nevinovăție.

Cu același prilej, Curtea a reținut că nu poate fi primită nicicritica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție,deoarece condamnatul are dreptul de a se adresa unei instanțede judecată, după ce nemulțumirile acestuia au fost examinatede judecătorul delegat cu executarea pedepselor.

În ceea ce privește încălcarea, prin dispozițiile art. 74 alin. (8)din Legea nr. 275/2006, a prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertățilorfundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicțieîn materie penală, prevederile invocate nu vizează faza deexecutare a procesului penal.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de naturăsă justifice schimbarea jurisprudenței Curții, considerenteledeciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezentacauză. Pentru aceleași motive, prevederile art. 74 alin. (7) și (8)din Legea nr. 275/2006 nu încalcă nici dispozițiile art. 15, 16 și129 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, al art. 11alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


În numele legii

D E C I D E:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (1) lit. a) din Regulamentul

din 21 decembrie 2006 de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciareîn cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, excepție ridicată de Alexandru Marian Matei înDosarul nr. 2.532/262/2007 al Judecătoriei Moreni.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74 alin. (7) și (8) din Legeanr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicatăde același autor în același dosar.



Magistrat-asistent,Oana Cristina Puică




referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorPetre Lăzăroiu — judecător Ion Predescu — judecător Puskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecător Augustin Zegrean — judecătorAntonia Constantin — procurorClaudia-Margareta Krupenschi — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privindreforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de SocietateaComercială „Centrul Medical Mipet” — S.R.L. din București înDosarul nr. 181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș,cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.305D/2008 al CurțiiConstituționale.

La apelul nominal răspunde partea Casa de Asigurări deSănătate Argeș, prin consilier juridic cu delegație depusă ladosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citarea fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.391D/2008,având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate,ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” —S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curți deCasație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund, prin consilieri juridici cu delegațiedepusă la dosar, părțile Casa de Asigurări de Sănătate Argeș șiCasa Națională de Asigurări de Sănătate, lipsind autorulexcepției, față de care procedura de citare a fost legalîndeplinită.

Văzând identitatea de obiect ale celor două cauze, Curtea,din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.

Atât părțile prezente, cât și reprezentantul Ministerului Publicsunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor anteriorstrigate.

Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legeanr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.391D/2008 laDosarul nr. 1.310D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordăcuvântul reprezentanților părților prezente, care solicitărespingerea excepției de neconstituționalitate, sens în caredepun și note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public, fiind solicitat să-șiexprime punctul de vedere asupra excepției, pune concluzii derespingere a acesteia ca neîntemeiată.

C U R T E A,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 8 aprilie 2008, respectiv 16 mai 2008,pronunțate în dosarele nr. 181/1.259/2008, respectivnr. 9.365/1/2007, Tribunalul Comercial Argeș, respectivÎnalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contenciosadministrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cuexcepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniulsănătății.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială „CentrulMedical Mipet” — S.R.L. din București, respectiv Pitești, într-ocauză comercială având ca obiect o somație de plată, prin carese solicita emiterea unei ordonanțe de plată, respectiv într-oacțiune de contencios administrativ privind soluționarea unuirecurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate având unconținut asemănător, se susține, în esență, că dispozițiileart. 246 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 contravin principiuluipriorității reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu fațăde dispozițiile contrare din legile interne, deoarece, potrivitprevederilor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European șia Consiliului privind combaterea întârzierii plăților în tranzacțiilecomerciale, transpusă în planul legislației interne prin Ordonanțade urgență a Guvernului nr. 119/2007, contractul încheiat întreun comerciant și o autoritate a statului român, în calitate demembru al Uniunii Europene, are natură comercială, în timp cetextul de lege criticat califică drept civile actele juridice dintrecasa de asigurări de sănătate și prestator. Prin urmare, secreează un conflict între normele menționate sub aspectulcompetenței materiale de judecată a unor astfel de litigii, iar oasemenea problemă trebuie tranșată, în opinia autorului,exclusiv de către Curtea Constituțională. În plus, în DosarulCurții Constituționale nr. 1.391D/2008, se susține că actul la careface referire art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este un actadministrativ și, prin urmare, prevederile de lege criticatecontravin art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, referitoare ladreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și garantareacontrolului judecătoresc asupra actelor administrative aleautorităților publice.

Tribunalul Comercial Argeș nu și-a exprimat opinia cuprivire la temeinicia excepției de neconstituționalitate ridicate, întimp ce Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția decontencios administrativ și fiscal apreciază că textul de legecriticat nu se opune liberului acces la justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celordouă Camere ale Parlamentului, Guvernului și AvocatuluiPoporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire laexcepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 246alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind reforma în domeniulsănătății nu contravin prevederilor art. 148 alin. (1) dinConstituție, referitoare la prioritatea tratatelor constitutive aleUniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne.


C U R T E A,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului,dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției,precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și estecompetentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,


precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legeanr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privindreforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Dispozițiile delege criticate au fost modificate prin art. I pct. 49 din Ordonanțade urgență a Guvernului nr. 93/2008, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, astfelcă, în prezent, acestea au următorul conținut:

— Art. 246 alin. (1): „(1) Relațiile dintre furnizorii de serviciimedicale, medicamente și dispozitive medicale și casele deasigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale șise stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. În situația încare este necesară modificarea sau completarea clauzelor,acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale”.

Autorul excepției consideră că textul de lege menționatîncalcă prevederile constituționale ale art. 52 — Dreptulpersoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6)referitoare la garantarea controlului judecătoresc al acteloradministrative ale autorităților publice și ale art. 148 alin. (2)potrivit cărora prevederile constitutive ale Uniunii Europene,precum și celelalte reglementări comunitare cu caracterobligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legileinterne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaconstată că, în esență, autorul acesteia invocă încălcarea, prinart. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a accesului liber lajustiție a persoanei vătămate de o autoritate publică, garantatde art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituție, precum și aprincipiului priorității, în caz de conflict cu legile interne, aprevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și acelorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituție, deoarece textul delege criticat califică relațiile dintre furnizorii de servicii medicale,medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări cafiind de natură civilă, ceea ce determină o competență materialăde soluționare a litigiilor dintre aceste părți de natură să înfrângădrepturile și principiile fundamentale mai sus amintite.

Analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea constatăcă acestea sunt neîntemeiate. Autorul excepției invocă art. 148alin. (2) din Constituție, dorind ca prevederile Directivei2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privindcombaterea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale,transpuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007privind măsurile pentru combaterea întârzierii executăriiobligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, să îi fieaplicabile în speța dedusă judecății, deoarece sunt în

contradicție cu cele ale Legii nr. 95/2006 privind reforma îndomeniul sănătății și se aplică, în consecință, cu prioritate. Or,Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravinprincipiului constituțional al priorității reglementărilor comunitarecu caracter obligatoriu, față de legislația internă contrară, maisus enunțat, deoarece cele două acte normative comparate —Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 și Legeanr. 95/2006 — reglementează domenii diferite. Prin urmare, nuse poate reține o pretinsă contradictorialitate, tranșată prinaplicarea principiului priorității dreptului comunitar.

Curtea observă, de asemenea, că autorul excepțieiurmărește, în fond, aplicarea în spețe diferite a unor texte delege cuprinse în alte acte normative, cu un obiect dereglementare diferit decât cel al Legii nr. 95/2006 criticate, darvizează, în același timp, și aplicarea aceluiași text de lege înmod diferit, dar totuși favorabil în funcție de specificul fiecăruiadintre cele două litigii în care a invocat excepția deneconstituționalitate. În acest sens, într-un caz susține că naturaraportului juridic civil dintre furnizorii de servicii medicale,medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări artrebui să fie de natură comercială, fiind aplicabile prevederileOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2007, iar în celălaltcaz susține că aceleași raporturi juridice sunt de dreptadministrativ, fiind reglementate de Legea contenciosuluiadministrativ nr. 554/2004.

Or, identificarea și interpretarea legislației aplicabile într-undomeniu sau altul nu constituie un real motiv deneconstituționalitate al unui text de lege, acestea fiind atribuțiispecifice instanței de judecată.

Mai mult, Curtea reține că, potrivit art. 298 alin. (1) din Legeanr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „Litigiile dintrefurnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele deasigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintrepărți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptuluicomun”, astfel că asemenea chestiuni pot fi convenite înprealabil de părțile contractuale și soluționate pe caleaarbitrajului.

În fine, în ceea ce privește critica de neconstituționalitatereferitoare la încălcarea art. 52 și a art. 126 alin. (6) dinConstituție, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută, atâtavreme cât orice litigiu născut între cele două parți, respectivfurnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitivemedicale, pe de o parte, și casele de asigurări, pe de altă parte,este adus spre soluționare în fața unei instanțe de judecată,aceasta fiind singura în măsura a stabili natura raporturilorjuridice conflictuale, precum și competența de judecată înfiecare speță în parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3,al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniulsănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” — S.R.L. din București în Dosarul nr. 181/1.259/2008al Tribunalului Comercial Argeș, respectiv de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” — S.R.L. din Pitești în Dosarulnr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.


PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi




referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Ioan Vida — președinteNicolae Cochinescu — judecătorAspazia Cojocaru — judecătorAcsinte Gaspar — judecătorIon Predescu — judecătorPetre Lăzăroiu — judecătorPuskás Valentin Zoltán — judecătorTudorel Toader — judecătorAugustin Zegrean — judecătorAntonia Constantin — procurorMihai Paul Cotta — magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de ConsiliulLocal al Municipiului Brașov în Dosarul nr. 381/64/2008 al Curțiide Apel Brașov — Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura decitare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.457D/2008 —1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 —1.767D/2007 și nr. 1.776D/2008, care au ca obiect aceeașiexcepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor îndosarele nr. 379, 386, 377 și 473/64/2008 ale aceleiași instanțe,precum și nr. 2.680, 1.993, 1.997 și 2.679/62/2008 aleTribunalului Brașov — Secția de contencios administrativ șifiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura decitare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilorde neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexareadosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că suntîndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legeanr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457D/2008 —1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 —1.767D/2007 și nr. 1.776D/2008 la Dosarul nr. 1.456D/2008,care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul SocietateaComercială „Pro Roman” — S.A. solicită respingerea excepțieide neconstituționalitate. Se susține că art. 250 alin. (1) pct. 9 șiart. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingeredispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției,deoarece legiuitorul are deplină legitimitate constituțională înreglementarea impozitelor și taxelor locale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii derespingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată,arătând că legea este cea care stabilește impozitele și taxelelocale.

C U R T E A,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 2 iunie 2008, 23 iunie 2008, 25 aprilie2008, 18 aprilie 2008 și 2 mai 2008, pronunțate în dosarelenr. 381, 379, 386, 377 și 473/64/2008, precum și nr. 2.680,1.993, 1.997 și 2.679/62/2008, Curtea de Apel Brașov —Secția de contencios administrativ și fiscal și, respectiv,Tribunalul Brașov — Secția comercială și de contenciosadministrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cuexcepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privindCodul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local al MunicipiuluiBrașov în cauze ce au ca obiect judecarea „excepției denelegalitate act administrativ”.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorulacesteia susține că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257lit. l) din Legea nr. 571/2003, care „obligă în anumite condiții dinsfera concurenței autorității administrației publice locale să nustabilească taxe și impozite pentru terenurile și clădirile situateîn parcurile industriale”, sunt neconstituționale în raport cudispozițiile art.120 alin. (1) din Constituție.

Se mai arată că dispozițiile legale criticate reprezintă oîncălcare evidentă a principiului autonomiei locale, prinimixtiunea voinței legiuitorului fiscal în politicile fiscale aleautorităților administrației publice locale.

Curtea de Apel Brașov — Secția de contenciosadministrativ și fiscal, precum și Tribunalul Brașov — Secțiacomercială și de contencios administrativ și fiscal apreciazăcă textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens,este menționată și jurisprudența Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legeanr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicatepreședinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernuluiși Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedereasupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticatesunt constituționale. Se arată că normele legale supusecontrolului de constituționalitate nu conțin prevederi contrareart. 120 alin. (1) din Constituție. Principiul autonomiei locale nupresupune o totală independență a autorităților publice dinunitățile administrativ-teritoriale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu aucomunicat punctele lor de vedere asupra excepției deneconstituționalitate.

C U R T E A,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere alAvocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiilelegale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum șiLegea nr. 47/1992, constată următoarele:



Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituiedispozițiile art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cumodificările și completările ulterioare, dispoziții care auurmătorul conținut:

— Art. 250 alin. (1) pct. 9: „(1)Clădirile pentru care nu sedatorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:[�]

9. clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice,potrivit legii.”;

— Art. 257 lit. l): „Impozitul pe teren nu se datorează pentru:[�].

l) terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice,potrivit legii”.

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate suntneconstituționale în raport cu art. 120 alin. (1) din Constituțiereferitor la principiul descentralizării, autonomiei locale șideconcentrării serviciilor publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaconstată următoarele:

Prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004,Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 250alin. (1) pct. 11 lit. l) și n), precum și ale art. 257 lit. j) din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal. Deși obiectul excepției sereferea la alte prevederi ale art. 250 și 257 din Codul fiscal, prinaceastă decizie s-a susținut, la fel ca și în cauza de față, căexceptarea de la plata taxei pentru folosința terenurilor estediscriminatorie și contravine principiului autonomiei localeprevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituție. Curtea a constatat,prin decizia amintită, că principiul autonomiei locale nupresupune totala independență și competența exclusivă aautorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, acesteafiind obligate să se supună reglementărilor legale generalvalabile pe întreg teritoriul țării, adoptate pentru protejareaintereselor naționale. În acest sens, art. 121 alin. (2) dinConstituție prevede: „Consiliile locale și primarii funcționează,în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvătreburile publice din comune și din orașe”.

Ca atare, Curtea a constatat că „autoritățile administrațieipublice locale nu au totală independență nici în privința stabilirii

impozitelor și taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) dinConstituție, impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliilelocale sau județene, în limitele și în condițiile legii. Aceastăprevedere constituțională obligă legiuitorul să determine, lamodul general, domeniile, activitățile și veniturile pentru careconsiliile locale sau județene sunt competente să stabileascăimpozite și taxe locale. În același sens, legea poate prevedeadomeniile, activitățile, veniturile sau categoriile de persoanescutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilireaobligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum șiscutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumitebunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabilise întemeiază pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale,prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție.”

Dealtfel, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede laart. 249 alin. (2) și art. 256 alin. (2), ca o regulă generală, înconformitate cu principiile constituționale menționate la art. 120,că impozitul și taxa pe clădiri ori pe teren amplasat în Româniase datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau almunicipiului în care este amplasată clădirea, iar în cazulmunicipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datoreazăcătre bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.Faptul că dispozițiile legale criticate stabilesc scutiri de la plataacestor taxe și impozite constituie o excepție de la regulainstituită de către cele două texte de lege și se justifică prinimportanța strategică, prevăzută de lege, pentru îndeplinireasarcinilor statului consfințite la art. 135 alin. (2) lit. c) și d), șianume stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale,precum și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cuinteresul național. Având în vedere aceste considerente,precum și jurisprudența Curții Constituționale, Curtea constatăcă susținerea autorului excepției referitoare la încălcareaart. 120 alin. (1) din Constituție, prin textele legale criticate careprevăd scutiri la plata impozitului pe clădiri, este neîntemeiată.

În acest sens, Curtea s-a mai pronunțat și prin Decizianr. 887 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justificeschimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiapronunțată în decizia menționată își păstrează valabilitatea și înprezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1—3, alart. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003privind Codul fiscal, excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Brașov în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 și 473/64/2008ale Curții de Apel Brașov — Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și nr. 2.680, 1.993, 1.997 și 2.679/62/2008 aleTribunalului Brașov — Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.


Magistrat-asistent,Mihai Paul Cotta


ANEXĂ*)AUTORITATEA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALEOperatorul economic R.A. IMPRIMERIA BNRSediul/Adresa: București, str. Luica nr. 198—202, sectorul 4Codul fiscal 361242

Avizat.Mugur Constantin Isărescu,

guvernator

B U G E T U L D E V E N I T U R I Ș I C H E L T U I E L I P E A N U L 2 0 0 8

H O T Ă R Â R I A L E G U V E R N U L U I R O M Â N I E IGUVERNUL ROMÂNIEI

H O T Ă R Â R Eprivind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2008 al Regiei Autonome

„Imprimeria Băncii Naționale a României” din subordinea Băncii Naționale a României

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 15 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cumodificările și completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. — Se aprobă bugetul de venituri și cheltuieli pe anul2008 al Regiei Autonome „Imprimeria Băncii Naționale aRomâniei” din subordinea Băncii Naționale a României,prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentahotărâre.

Art. 2. — (1) Cheltuielile totale aferente veniturilor totaleînscrise în bugetul de venituri și cheltuieli al Regiei Autonome„Imprimeria Băncii Naționale a României” reprezintă limitemaxime care nu pot fi depășite decât în cazuri justificate și

numai cu aprobarea Guvernului, la propunerea Băncii Naționalea României, cu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor și alMinisterului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

(2) În cazul în care în cursul execuției bugetare seînregistrează depășiri sau nerealizări ale veniturilor totaleaprobate, Regia Autonomă „Imprimeria Băncii Naționale aRomâniei” va putea efectua cheltuieli totale proporțional cugradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea înindicatorii de eficiență aprobați.

PRIM-MINISTRUCĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:Guvernatorul Băncii Naționale a României,

Mugur Constantin IsărescuMinistrul muncii, familiei și egalității de șanse,

Mariana Câmpeanup. Ministrul economiei și finanțelor,

Eugen Teodorovici,secretar de stat

București, 19 noiembrie 2008.Nr. 1.489.

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

A C T E A L E O R G A N E L O R D E S P E C I A L I T A T EA L E A D M I N I S T R A Ț I E I P U B L I C E C E N T R A L E


MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORNr. 3.204 din 30 octombrie 2008

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSENr. 960 din 3 noiembrie 2008

O R D I Npentru modificarea anexei nr. 3 la Ordinul ministrului economiei și finanțelor și al ministrului muncii,

familiei și egalității de șanse nr. 971/225/2008 privind aprobarea bugetelor de venituri și cheltuielipe anul 2008 pentru unii operatori economici aflați sub autoritatea Ministerului Economiei

și Finanțelor și a anexelor nr. 2 și 16 la Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 972/2008privind aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli pe anul 2008 pentru unii operatori economici

din domeniul energiei aflați sub autoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, cu modificările și completările ulterioare,în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,

cu modificările și completările ulterioare,în temeiul art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei

și Finanțelor, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 381/2007 privind organizarea șifuncționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul economiei și finanțelor și ministrul muncii, familiei și egalității de șanse emit următorul ordin:

Art. I. — Anexa nr. 3 la Ordinul ministrului economiei șifinanțelor și al ministrului muncii, familiei și egalității de șansenr. 971/225/2008 privind aprobarea bugetelor de venituri șicheltuieli pe anul 2008 pentru unii operatori economici aflați subautoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor, publicat înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 18 aprilie2008, se modifică și se înlocuiește cu anexa nr. 1, care faceparte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. — Anexele nr. 2 și 16 la Ordinul ministrului economieiși finanțelor nr. 972/2008 privind aprobarea bugetelor de venituriși cheltuieli pe anul 2008 pentru unii operatori economici din

domeniul energiei aflați sub autoritatea Ministerului Economiei șiFinanțelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 309 din 21 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modificăși se înlocuiesc cu anexele nr. 2 și 3, care fac parte integrantădin prezentul ordin.

Art. III. — Cheltuielile totale aferente veniturilor înscrise înbugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici aflațisub autoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor reprezintălimita maximă ce nu poate fi depășită decât cu aprobareaMinisterului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Muncii,Familiei și Egalității de Șanse.

p. Ministrul economiei și finanțelor,Cătălin Doica,secretar de stat

Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse,Mariana Câmpeanu

ANEXA Nr. 1*)(Anexa nr. 3 la Ordinul nr. 971/225/2008)

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORSocietatea Comercială „Icemenerg” — S.A.

B U G E T U L D E V E N I T U R I Ș I C H E L T U I E L I R E C T I F I C A T P E A N U L 2 0 0 8al Societății Comerciale „Icemenerg” — S.A.

— mii lei —

*) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil.

ANEXA Nr. 2*)(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 972/2008)

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORSocietatea Comercială TELETRANS — S.A.

B U G E T U L D E V E N I T U R I Ș I C H E L T U I E L I R E C T I F I C A T P E A N U L 2 0 0 8al Societății Comerciale TELETRANS — S.A.

— mii lei —




ANEXA Nr. 3*)(Anexa nr. 16 la Ordinul nr. 972/2008)

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORSocietatea Comercială TERMOSERV ROVINARI — S.A.

B U G E T U L D E V E N I T U R I Ș I C H E L T U I E L I R E C T I F I C A T P E A N U L 2 0 0 8al Societății Comerciale TERMOSERV ROVINARI — S.A.

— mii lei —


A B O N A M E N T E L A P U B L I C A Ț I I L E O F I C I A L E— Prețuri pentru anul 2009 —

12 luni 3 luni 1 lun

1 Monitorul Oficial Partea I, limba român 750 5 50 800 210 752 Monitorul Oficial Partea I, limba maghiar 90 1 50 1.500 1403 Monitorul Oficial Partea a II-a 200 5 60 2.250 2004 Monitorul Oficial Partea a III-a 800 5 15 430 405 Monitorul Oficial Partea a IV-a 7.200 5 50 1.720 1606 Monitorul Oficial Partea a VI-a 400 5 25 1.600 1507 Monitorul Oficial Partea a VII-a 60 1 30 540 508 Colec ia Legisla ia României 4 - 2.500 450 1209 Colec ia Hot râri ale Guvernului României 12 - 3.500 750 7010 Repertoriul actelor normative 1 - 1.750 140

Zile de apari ie/

s pt mân

Greutate medie/apari ie

(grame)Denumirea publica ieiNr.

crt.

Valoare(TVA 9% inclus ) / lei

Num rde

apari ii anuale

*Partea I bis se multiplic pe baz de comand

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București

și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: [email protected], internet: www.monitoruloficial.roAdresa pentru publicitate: Centrul de vânzări și informare, București, șos. Panduri nr. 1,

bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791/26.XI.2008 conține 32 de pagini. Prețul: 2,50 lei ISSN 1453—4495

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR

&JUYDGY|322417]

partea i anul 176 (xx) — nr. 791 legi, decrete, hotĂrÂri ...mo.0n.ro/2008/0791.pdfart. 10 pct. 4...

Documents