ViataLav.htmIeromonahul Lavrentie Sovre Sfinta Manastire Frasinei, aceasta binecuvntata Lavra a fost asemenea unei vite purtatoare de viata, cu ciorchinii vietii" - barbatii, care cu rugaciunile lor, cu puterea lor si cu exemplul vietii lor au ntarit multe suflete si le-au ntors de la ntunericul pacatului la lumina Evangheliei. Astfel de ciorchine al vietii a fost si Ieromonahul Lavrentie Sovre, despre care putem afirma ca a fost rod al ostenelilor si rugaciunilor Sfintul Calinic. Ca urmas duhovnicesc al multor parinti mbunatatiti ai acestei Sf. Manastiri, ca nevoitor, ascet si postitor, el a fost un pastrator pna n zilele noastre al masurilor si tipicului ascetic al Sfintul Calinic. S-a nascut n jud. Maramures, satul Trestia, la 25 septembrie 1925, din parinti evlaviosi, Lazar si Paraschiva. A fost botezat n biserica satului, nchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, punndu-i-se numele Gavriil. Mama lui, Paraschiva, avea de mica duh ascetic si a sadit n inima copilaroasa a micului Gavriil acelasi duh. Cnd Gavriil a ajuns la vrsta de 16 ani, facnd un pelerinaj la Sfinta Manastire Rohia, s-a hotart sa urmeze n viata monahala. Au urmat doi ani de pregatire, de post si rugaciune si n anul 1941, de Craciun, a plecat dintre cei iubiti, parasindu-si parintii pentru dragostea lui Hristos. A iesit din casa parinteasca, ascultnd cuvntul lui Hristos: Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult dect pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. Cine tine la sufletul lui l va pierde, iar cine-si va pierde sufletul lui pentru Mine l va gasi" (Mat 10. 37 - 39). A vrut sa devina fiul lui Dumnezeu si fiul ntregii Biserici, demonstrnd aceasta prin fapte, caci scris este: Nu oricine zice Doamne, Doamne, va intra n mparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din Ceruri" (Mat. 7 21). Astfel a intrat pentru o perioada scurta n Sfinta Manastire Toplita n anul 1940, dupa care, n anul 1941, trecnd linia de demarcatie din Ardeal, deoarece Ardealul fusese dat la Unguri, ajunge la Sfinta Manastire Neamt. Aici vrea sa urmeze seminarul, nsa este luat din armata a doua zi de Pasti. Armata o face la vnatorii de munte si n 1944, avnd probleme cu picioarele, este lasat la vatra. El nu se mai duce acasa si vine la Sfinta Manastire Frasinei. Dupa diferite ascultari, n anul 1948, de sarbatoarea Sfintul Andrei este facut monah, schimbndu-i-se numele n Lavrentie. Datorita vietii sale exemplare, n 9 ianuarie 1949 a fost facut diacon la Sf. Manastire Cozia. Slujeste 19 ani ca diacon pna n anul 1968 cnd, n prima saptamna a Postului Mare, a fost facut preot. De atunci devine economul Sfintei Manastiri Frasinei si mpreuna cu actualul staret a obtinut pe plan administrativ realizari de nenchipuit n acea vreme: un grajd nou, o trapeza si o staretie noua, acopera chiliile din jurul bisericii etc. Din 1988 si ia sarcina de a oficia Taina Sfintului Maslu la bisericile n constructie si la familiile necajite. Si deoarece slujea cu sinceritate si cu frica lui Dumnezeu, ascunzndu-si faptele bune, cautnd smerenia, Dumnezeu l-a descoperit. Astfel fiind nca n viata, numele lui era purtat cu o deosebita evlavie de numerosi credinciosi din Sibiu, Pitesti, Rimnicu Vlcea, Fagaras. De peste tot alergau oamenii la el ca sa se foloseasca duhovniceste. n fiecare zi mngia pe cei ndurerati de pacatele lor si le insufla nadejde. Deoarece avea adevarata duhovnicie, cuvintele lui erau ascultate cu evlavie si oamenii vaznd ca acestea erau nsotite de o viata sfnta, i ncredintau sufletele lor. Se jertfea lui Dumnezeu printr-o asceza autentica, slujind mult oamenilor, uneori spovedind si 5 sau 6 ore n continuu. Putin se odihnea, facnd aproape n fiecare noapte Taina Sfintului Maslu la localurile din eparhia Sibiului si n casele oamenilor si aceasta cu binecuvntarea Mitropolitului Ardealului I.P.S. Antonie Plamadeala Astfel a devenit ctitor a numeroase biserici. Dar o scurta si grea suferinta l trece la cele vesnice n timpul oficierii Tainei Sfintului Maslu n Sfinta Manastire Frasinei de ziua Sfintului Prooroc Ilie, 20 iulie 2002. Fericitul ne-a lasat o valoroasa mostenire: nsusi exemplul vietii sale.

Ieromonah simplu, cu putine cunostinte ale scolii primare, dar bogat n roade duhovnicesti, el s-a golit pe sine pentru aproapele sau. Fericitul vaznd ca n zilele noastre pacatul a devenit la moda si-a dat seama ca pocainta si marturisirea sunt mai de trebuinta astazi dect orice. Si cu ajutorul lui multi s-au ndreptat prin Taina Marturisirii si si-au schimbat viata. Cnd primea diferiti oameni, nu i asculta n mod simplu, n graba, ci cu rabdare pentru problemele lor, pe care i le ncredintau cu sfnta lui simplitate si discernamnt intra adnc n inimile lor, astfel nct durerea si necazurile lor le facea ale sale. Si atunci, ncet-ncet se savrsea minunea: transformarea omului. El era un om al pacii interioare obtinuta printr-o rugaciune continua la care-si gaseau izbavire mii de suflete. Prin astfel de oameni biserica arata ca este vie ca si acum 2000 de ani si ea are robii sai alesi. Acestora Duhul Sfnt le-a daruit ca dar al rugaciunii si autorenuntarii, discernamntul de a citi tainele inimii omenesti. La astfel de oameni alaturi de aceasta se mai ntlneste si darul vindecarii duhovnicesti - puterea de a reface sanatatea sufleteasca si cteodata si cea trupeasca. Aceste daruri le avea si parintele Lavrentie: o femeie pe nume Maria, paralizata n anul 2001, din orasul Sibiu, ntr-o zi de smbata este adusa la Sfinta Manastire de catre sotul ei. n urma marturisirii la ieromonahul Lavrentie si oficierii Sf. Maslu a doua zi a plecat sanatoasa. Multi vorbeau n chip minunat despre astfel de vindecari ce le-au primit prin mijlocirea acestuia. Ne mai bucuram ndeosebi pentru ca multi oameni ndepartati de Biserica au dobndit linistea cea buna si si-au schimbat viata prin el. Ne vine sa spunem: Desi a murit, traieste n Domnul dar traieste si n noi, ucenicii lui, si cu voi cu toti", precum se spune ca: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui lacov" si Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22. 32). Arhiva Culturala Romana 2002