Parintele Arsenie Boca – Ziceri

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.

Cat asculti de Dumnezeu, atat asculta si Dumnezeu de tine.

Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu.

Cel mai frumos dar pe care il putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui pe noi insine, pe viata.

Este neinchipuit de mare nepotrivire intre ce cer oamenii de la Dumnezeu si intre ce cere Dumnezeu oamenilor.

Cred ca cea mai deformata fiinta in capul oamenilor este Dumnezeu.

Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om.

Marturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul invierii oamenilor intru sfinti.

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.

Dumnezeu coboara intre oameni si suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.

Din cauza avorturilor ne vor stapani tiganii.

Nu sintem din maimuta, dar mergem cu pasi repezi spre ea.

Necazurile de acum nu sint vrednice de a fi in cumpana cu slava noastra viitoare.

Doar Sfanta Liturghie mai tine lumea.

1

Invierea este noul stalp de foc, care conduce de doua mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este facut destinul care ne atrage Acasa.

Sa ne ingrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia in prigoana de la sfarsit.

Relele de pe pamant asa de mult vor strange oamenii, incat nu mai ramane istoriei alta solutie decat sfarsitul ei.

Chinurile de pe urma, cele de la Antihrist, in care va lucra toata puterea Satanei, vor intrece toate prigoanele cate s-au intetit asupra crestinilor, de la inceput pana in zilele acelea.

In zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura in mana.

Sa ai intelegere fata de neputinta omeneasca.

Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima.

Mustrarea invinge, dar nu convinge.

In mintea stramba si lucrul drept se stramba.

Sfarsitul betivului e sau in sant sau in casa de nebuni; iar sufletul ii este in iad inca de aici. Urmasii lui, nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o mila preventiva, pentru viitor, care ma face sa scriu.

Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza.

Mai bine o rugaciune pentru cel care injura decat observatie.

Nu da cu bata in viespile sectare.

2

Asa-i firesc omului pacatos, cand ii lovesti dracii, zice ca tu esti drac.

Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata.

Adevarul este fiinta vie.

Cel mai greu pacat, vesnic fara iertare, este starea omului impotriva adevarului.

Focul iubirii divine, de dragul Adevarului, intre potrivnici se aprinde si se mentine.

Asa sint gandurile de hula: rabufniri de pacura in raza de soare.

Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.

Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamentala a naturii umane.

Necredinciosii, spre rusinea noastra, isi cred necredintei lor mai mult decat credem noi credinta noastra.

Religia nu face stiinta, ci constiinta.

Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbia rautatii. Orbia rautatii nu are leac, dar are pedeapsa.

Nimic mai greu, mai periculos decat sa te lupti cu ingustimea si cu formalismul.

Nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mantuiesc.

Unii dintre calugari nu sint calugari, ci cuiere de haine calugaresti.

3

De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!

Calugaria slabeste in suflete slabe si se intareste in suflete mari.

Lepadarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai in mijlocul pustiei petrecand.

Mirenii mai vin la manastire pentru rugaciune, calugarii nu se mai duc in lume sa se odihneasca. Toate profesiunile au vacanta sau concediu, numai calugaria nu. Asa ceva ar insemna incetarea calugariei.

Un calugar trist este un calugar cu luminile stinse.

Dintre cele trei fagaduinte monahale, cea mai grea e ascultarea, pentru ca are de biruit mai mult patimile minti care ,,discuta” cu Dumnezeu, in loc sa asculte fara discutie.

Zicea Parintele Arsenie referindu-se la trup: Fiecare dintre noi ducem un necredincios in spate.

Asa creste cel care face ascultare o personalitate a spiritului, cand izbuteste sa treaca peste gramada sa de oase ca si cum ar trece altul.

Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii si, daca e ceva de capul ascultatorului, toata inzestrarea lui se preschimba in sfintenie, pe care, de mai multe ori, se poate intampla sa n-o stie nimeni fara numai Dumnezeu.

Convertirea talentelor este un mare talent. Inzestrarile lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care sa ne bucuram numai noi.

Sa nu vorbesti niciodata despre proiectele tale, caci cel rau stie doar ce vorbesti nu si ce gandesti si ti le nimiceste.

4

In legatura cu sexualitatea in familie, Parintele Arsenie zicea: Nici abuzul, nici refuzul.

Oxigen, glicogen, somn si sa-ti pastrezi hormonii si sa ai conceptie de viata crestina.

Nasteti-va sfinti!

Tinerii sa se mute de la batranii care le strica casa.

Copiii nefacuti strica pe cei facuti.

Pacatele se inregistreaza in codul genetic al fiecaruia.

Cei care opresc copiii de la credinta sunt osanditi mai rau ca sinucigasii.

Daca nu poti vorbi cu copii tai despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu despre ei.

Cine face curte nu face carte.

Nu te raspandi cu multe carti.

Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!

Sunt multe chipuri de a intra in Imparatia lui Dumnezeu, dar numai o singura usa: Iisus.

Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adancime: linistea credintei in Dumnezeu. Aceasta ar da de inteles ca in jurul unui om linistit (din cauza radacinilor lui in cer) se face liniste pe pamant.

5

Pacatosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti ca esti pacatos, te-ai schimbat din vrajmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.

E bine ca povatuitorii sa graiasca totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca in fata lui Hristos si atunci vor fi blanzi intru dojana si smeriti intru mustrare.

Daca Domnul e ascuns in poruncile Sale, fireste ca este si in stradania pentru dobandirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virutii.

Domnul Hristos a fost rastignit cu spatele pe crucea materiala si cu fata pe crucea spirituala.

Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea este ispitita sa se ciocneasca de Iisus.

Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.

Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.

Ravna fara intrebare si parerea sar masura.

Dreapta socoteala-i mai mare ca postul.

Neintrebat nimic nu e bine, nici ce e bine.

Crestinismul reinvie in raport invers proportional cu incercarile de a-l stinge.

Crestinismul nu e numai o afacere de Dumnica, ci e o stradanie de toate zilele.

Insusirile copilului atarna de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitatii la femeie.

6

Mare este acela care numai de marimea lui nu se ocupa.

Neghinele vrajmasului vor salbatici oile impotriva pastorilor.

Cand ti-a gasit Dumnezeu vreo treaba pentru Imparatia Sa intre oameni, ai ispravit toate obligatiile lumii.

De carma mintii atarna incotro pornim si unde ajungem.

Bobul care nu vrea sa moara, fie chiar si de grau, nu mai aduce nici o roada.

Mantuirea se lucreaza numai pe ruinele egoismului.

Cine nu se va lepada de sine nu va fi liber.

Iubirea trupeasca de sine si plina de trufie numai dragostea aprinsa a lui Dumnezeu o poate scoate si desavarsit s-o faca scrum, prin umilintele cu care o arde.

Cea mai primejdioasa este mandria sfantului, de aceea sfintii adevarati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s pacatosi.

Pocainta trebuie sa fie o inseninare din ce in ce mai mare a sufletului si a sanatatii intregi.

Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta.

Toata lumea este a ta cand ai renuntat la ea. Atunci esti mai tare ca ea si te asculta.

Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic.

7

Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte, si numai la atatea daruri ajungem, prin cata suferinta putem razbi cu bucurie. Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem bea in locul celor pe care vrem sa-i mangaiem. Atat de puternice vor fi mila si adevarul in noi, cata vapaie de ura infruntam bucurosi pentru Dumnezeu si pentru oameni.

Suferinta acceptata, smerita, face din Lazarii acestei lumi un Lazar din sanul lui Avraam inca din lumea aceasta.

Sa nu uitam ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului nemarturisit.

Suferinta si iubirea se cresc in progresie una pe alta.

Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu catre oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.

Nu uita ca Iisus a fericit pe saraci, pe Lazari si pe smeriti.

In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare lupta pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sa apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care parau icoanele la imparati, precum ca sunt chipuri cioplite si inchinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astazi iarasi li se gaseste vina. Atunci li se zicea ca-s o inchinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoana in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi, in fiecare, caci de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. Impotriva acestei icoane a lui Iisus in noi se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara impotriva sfintelor icoane. Se da o lupta impotriva icoanei omului! Unde-i sunt aparatorii!?

8

Vecinul tau bate crasmele? Verisoara ta a fugit necununata? Feciorul tau fuge de Biserica? Copiii tai umbla la joc seara si scuipa dupa preot? N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gand sa te aduci pe tine!

Nu sunteti si voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pana nu-L gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau, nici sensul lumii.

9