Masivul Parâng

… o invitatie la drumetie, realizata folosind informatii din

cartea “Muntii Parang”, din colectia Muntii Nostri, autor

Nicolae Popescu, si imagini din galeria Alpinet.org

Etapa 1:

Poiana Nedeii - vf. Cîrja - vf. Parîngul Mare - şaua Piatra Tăiată - lacul

Cîlcescu

Marcaj: Poiana Nedeii - şaua Piatra Taiata (bandă roşie); şaua Piatra Tăiată - lacul

Cîlcescu (cruce roşie)

Timp: aproximativ 6¼ -7½ ore. Timpul poate fi scurtat urcand cu telescaunul pana

in apropierea cabanei ANEFS. Traseul poate fi impartit in doua, cu posibilitatea de a

campa aproape de varful parangul Mare, pe malul Lacului Rosiile

Traseu accesibil numai vara.

Sosiţi în Poiana Nedeii fie cu telescaunul, fie pe traseele 1C sau 10, ne aflam la începutul culmii

principale alpine. Ne aprovizionăm cu apă pentru şase ore. Drumul

montan auto răzbate din pădure şi continuă pe creştetul muntelui, pe lîngă releul TV, apoi se termină în

apropierea complexului sportiv studenţesc. In jos, prin culoar,

trece pîrtia mare de schi, deschisă spre valea Gruniu. De pe platoul Nedeii urcăm uşor pe drumul spălat

de ploi, avind pe dreapta şi pe stînga mici refugii. Urcăm prin

culoarul de pe culme. Pe stînga se află o linie de teleschi spre valea Gruniu. După ultimele construcţii depăsim limita

superioară a pădurii de molid şi poposim pe dîlma cu lespezi a vîrfului Badea (1850 m alt). Pe dreapta, un abrupt domină pădurile Scăriţei. Privelişte spre

muntele Parîngul Mic, cu cele două vîrfuri (unul la 2074 m alt., altul la

2071 m alt). Pe panta vestică a acestui munte voluminos se află o altă linie de teleschi, ce coboară de

sub vîrf pînă la izvorul sudic al Gruniului. De asemenea se vede

piramida dominantă a Cîrjei. In apropiere de vf. Badea, poteca marcată cu bandă roşie ajunge la o

ramificaţie situată exact pe muchie (1860 m alt.): o potecă nemarcată

continuă pe direcţia cumpenei de ape direct spre vf. Parîngul Mic, la capatul de sus al teleschiului; poteca marcată se abate pe versantul sudic, traversînd

pantele sudice ale Parîngului Mic. După 15 minute de la ramificaţie ajungem pe muchia sud-vestică ce coboară din

vf. Parîngul Mic. Privelişte frumoasă spre vf. Cîrja. Trecem în urcuş uşor de-a coasta pe deasupra obîrşiei

pîrîului Izvorul, spre care pornesc ravene adinci. Mai jos, sub potecă,

se văd abrupturi. După circa 40 minute de la ramificaţie atingem linia crestei principale, la 2040 m

alt., lîngă un mic adăpost din lespezi. Creasta se lasă din vf.

Parîngul Mic şi formează pînă aici o serie de şei despărţite de stîncării, şaua cea mai adîncă (2010 m alt.)

fiind lîngă vîrful cu cota 2071 m.

Parangul vazut din Petrosani

Retezatul vazut din Parang

Fagarasul vazut din Parang

Cei care doresc să parcurgă creasta integral, de la ramificaţie (1860

m alt.) pot urca pe poteca nemarcată, atingînd vf. Parîngul Mic I (2074 m alt.), apoi vf.

Parîngul Mic II (2071 m alt.) şi coborînd pe creastă, la întîlnirea cu poteca marcată la 2040 m alt. Se adaugă la timpul general încă o oră. Poteca se menţine înca 3-4 minute

pe flancul vestic şi, urcînd lent, iese în şaua Izvorul (2050 m alt.). Exact aici se

desprinde la stînga, spre lacul Mija, poteca traseului 28. De la telescaun

pînă aici: o oră.

Privelişte vastă asupra sălbaticei văi Mija Mare. Din şa pornim în urcuş mai greu pe muntele Scurtul. Ocolim pe

la vest pintenii de pe creastă şi cînd ieşim din nou pe muchie, într-o şa înalta

(2180 m alt.), desluşim pe stînga căldarea Cîrja nordică. Piscul Cîrjei umbreste această fundătură. În calea

noastră apare o creastă îngustă pe care o evităm prin dreapta, mai ales cînd

trecem pe lîngă vf. Scurtul (2225 m alt.). La sud de acesta coborîm cîteva minute pînă în şaua Caprelor (2195 m alt), loc din care se înalţă brusc vf. Cîrja. Ne aflăm la “porţile de piatră” ale Parîngului. Lespezile şi

stîncăriile masive se ţin lanţ pînă sus, pe creasta alpină. De la refugiul rudimentar din şaua Caprelor pornim în urcuş susţinut pe poteca ce se strecoară în zigzag, ferindu-ne

de marginea prăpastiei din stînga. După 2 ½ -2 3/4 ore de la plecare atingem piscul Cîrja (2405 m alt.). Dominăm

de la mare înălţime valea Jiului, munţii Vîlcan şi comparăm înălţimea pe care ne

aflăm cu vîrfurile Custura, Păpuşa şi Vîrful Mare din munţii Retezat. În apropiere ne captivează creasta

principală, care se desprinde din vf. Cîrja pînă în vf. Parîngul Mare. Privirile

ne sînt atrase de căldarea Slivei, cu lacuri, pîlcuri de jneapăn şi pînze de grohotiş. Reluăm traseul mai întîi printr-

o scurtă coborîre din vf. Cîrja în şaua

Stoieniţa (2360 m alt.).

În stânga cascada pârâului Slivei,

care împreună cu Roşiile şi Ghereşu formează Jieţul

Cele trei principale ochiuri de apă

din căldare: Verde, Mic şi Slivei

Valea Mija

Ocolim vf. Stoieniţa (2421 m

alt.) pe la vest şi ne apropiem de şaua Gemănării (2378 m alt). Traversăm

şaua peste lespezi şi reluăm urcuşul spre sud, în direcţia vîrfului Gemanarea (2426 m alt.). Inainte de

cele două gurguie ale vîrfului se vede în stînga o mică trecătoare pe unde

vine poteca nemarcată din direcţia stînei Roşiile . Aceeasi potecă coboară din vf. Gemănarea pe piciorul

Tecanului, în direcţia defileului Jiului. Poteca marcată nu trece chiar peste

vf. Gemănarea; vom urca totuşi pe vîrf, ca să observam mai uşor muchia Sliveiului, care desparte căldările

Sliveiului (stinga) de cele ale Gemănării (Seaca Parîngului). Prima dintre ele este presărată cu lacuri, cu jnepeni şi

pajişti. Ultima este un ţinut sălbatic şi arid, o imensitate de lespezi năruite din pereţi, acoperite cu licheni cenusiu-gălbui. Şi totuşi aici se ascunde un lac, lacul Zanoaga

Gemănării. Coborîm din vîrf spre sud, în şaua înaltă Tecanul (2410 m alt.), avînd mereu în stînga marele

spectacol al căldării Gemănarea: pereţi înalţi, surplombaţi, hornuri,

muchii ruinate, blocuri imense în echilibru precar, zăpadă ascunsă în locurile umbrite. Toate la un loc sînt

străjuile de vf. Parîngul Mare, spre care ne îndreptăm acum. După 10

minute de urcuş moderat ajungem într-un punct pe creastă, de unde poteca se

orientează brusc spre stînga (est).

Atenţie pe timp de ceaţă! Ne aflăm la 2490 m alt. şi trebuie să urcăm în continuare pe acest “acoperiş”

aproape 500 m, pînă ce ajungem pe vf. Parîngul Mare (2519 m alt.). Vîrful propriu-zis oferă loc de adăpost nu numai în micul refugiu

de lespezi, ci şi într-o scochina, unde este clădit un meterez din lespezi. Timp: 3½ - 4½

ore.

Pe creasta in drum spre Paringul Mare

Vf. Parîngul Mare (2519 m alt) Lacul Roşiile

Varful Gemanarea

După un răgaz coborîm

spre est. Poteca se aşază pe muchia îngustă (mare abrupt spre stînga) şi

coboară vertiginos în şaua Gruiul (2305 m alt.). Aici, prin horn, coboară spre nord poteca traseului 12. În faţă, pe

creasta principală, se ridică impetuos vf. Gruiul (2345 m alt), pe care îl urcăm

pînă la un punct (2325 m alt.), apoi îl ocolim pe la sud pînă în şaua Pîcleşa (2225 m alt). Pe marginea crestei

putem să vedem, în căldarea Roşiile, lacul Roşiile, de care sîntem foarte

aproape. Cei care doresc să evite vîrfurile Pîcleşa şi leşul pot să coboare din şaua Pîcleşa 200 m, pentru a găsi o

potecă ciobănească (la circa 2050 m alt.) care merge pe curba de nivel, trece

peste izvorul Gruiului, apoi pe deasupra micilor lacuri ale leşului şi iese în şaua

Ghereşul (2113 m alt.), pe poteca marcată. Poteca normală urcă spre nord-est, la vf. Pîcleşa. Pe stînga se inşiră

pereţi care închid căldarea Roşiile, iar pe dreapta se schiţează o căldare cu iarbă,

din care, prin tăietura unor ravene, se formează pîrîul Gruiul. Din vf. Pîclesa, traseul de creastă continuă coborînd

usor în şaua Ieşul (2310 m alt.), de unde urcă la vf. Ieşul (2375 m alt.).

Lîngă vf. Ieşul, din care se desprinde spre nord o ramificaţie prin vf. Ghereşul, vom schimba direcţia spre est, ca să

coborîm mult pînă în şaua Ghereşul. Privelişte frumoasă spre căldarea şi lacul

Ghereşul. Spre nord-est de şaua Ghereşul se inalţă vf. Coasta lui Rus (2301 m alt.), cumpănă triplă de ape

între Jiu, Lotru şi Gilort. Poteca marcata intră pe faţa sudică. După ce trecem prin

dreptul vîrfurilor Coasta lui Rus şi Piatra Tăiată (2299 m alt.), la capătul urcuşului atingem din nou creasta principală. Ne

aflăm la trecerea de la Piatra Tăiată

(2255 m alt.).

Atenţie pe timp de ceaţă! Pe o

lespede se află inscripţii cu vopsea. În acest loc importont al traseului, poteca de creastă (bandă roşie) rămîne pe direcţia

vîrfului Setea Mare. Din acest loc, unde s-a clădit o stivă înaltă de lespezi, marcatorii au deschis un nou traseu spre vf. Coasta lui Rus şi Groapa Seacă (bandă albastră, traseul 26). Pentru a încheia etapa va trebui să coborîm în căldările nordice, să instalăm tabăra

la lacul Cîlcescu. Pînă în şa: 5½ - 6½ ore.

In şaua Piatra Tăiată, inscripţia ne indică: “Spre Cîlcescu”. Din creastă, poteca

coboară brusc într-o strungă mică şi apoi pe brîna de sub pereţii vîrfului Piatra Tăiată. După circa 200 m, la o buclă a potecii, lăsăm în stînga poteca nemarcată spre şaua

Stăncior şi coborîm pe o morenă inierbată, pe treapta superioară a căldării Zănoaga

Mare.

Saua Plescoaia, lacul Gheresul

Varful Coasta Lui Rus

Varful Iesul

Mai jos şi în stînga se distinge

oglinda lacului Zănoaga Mare (2030 m alt.). Poteca se pierde printre lespezi şi

reapare pe pajişte. Pentru a inlesni orientarea în căldare au fost plantaţi cîţiva stîlpi, iar în intervalul dintre ei au

fost clădite stive mari de lespezi pe care se vede marcajul cruce roşie. Coborîm

pe la sud de lac, traversăm căldarea, lăsăm lateral un bordei ciobănesc şi, pe direcţia generală est, urcăm printre

pîlcuri de jnepeni şi prin poieniţe, avînd în dreapta abruptul muntelui Păsări.

Coborîm puţin prin culoarul dintre jnepeni, pe lîngă două lacuri mici, şi ajungem lîngă malul lacului Cîlcescu

(1935 m alt), unde găsim suficiente locuri pentru instalarea cortului şi vetre gata

aranjate.

Lacul Zănoaga Mare

Lacul Calcescu O parte din căldarea Câlcescu

şi lacul cu acelaşi nume

Creasta vestica vazuta din

Saua Piatra Taiata

Etapa2:

Lacul Cîlcescu - şaua Piatra Tăiată - vf. Mohorul - şaua Dengherul - cabana Rînca

Marcaj: Lacul Cîlcescu - şaua Piatra Tăiată (cruce rosie), şaua Piatra Taiata - şaua

Dengherul (bandă roşie); şaua Dengherul - cabana Rînca (triunghi roşu). Intre şaua Urdele

şi cabana Rînca, drum auto deteriorat.

Timp: 6-7 ore

Traseu accesibil numai vara

Etapa a doua a zonei alpine Parîng se desfăşoară într-o regiune stîncoasă,

alternînd cu platouri şi şei întinse, cu schimbări dese de direcţie, deci cu o orientare dificilă.

Pînă la refacerea marcajului, traseul se poate realiza cu ajutorul hărţii şi al

busolei. Timpul de mers pe vreme ceţoasă poote fi mai lung de 7 ore. De la lacul Cîlcescu incepem urcuşul pe poteca marcată cu cruce roşie (traseul 2 în sens invers).

Trecem pe lîngă micile lacuri dintre jnepeni, apoi, pe lîngă pereţii muntelui Păsări,

ieşim în căldarea Zănoaga Mare. Poteca se adună din nou la sud de lacul glaciar Zănoaga Mare. Ne înscriem pe poteca ce se strecoară peste întinderi de grohotis,

ieşim sub pereţii muntelui Piatra Tăiată, unde (la circa 2160 m alt.) se desface pe brînă, în dreapta, poteca nemarcată spre şaua Stăncior, pe care o evităm. Un ultim

efort pe acest versant nordic ne scoate în trecerea de la Piatra Tăiată (2255 m alt.). Timp: 1-1¼ oră.

La ramificaţia potecilor se află o inscripţie pe lespede: ,,Spre Cîlcescu (cruce roşie); spre Rusu (bandă roşie); spre Dengherul (bandă roşie)" şi doi stîlpi cu săgeţi.

Pornim deci spre est-sud-est, urmînd poteca mai puţin bătută, dar vizibilă. Marcajul bandă roşie, mai rar, ne conduce pe lîngă stivele de lespezi care ornează creasta

Piatra Tăiată ce se ridică în pantă uşoară spre vf. Setea Mică (2278 m

alt.). Poteca de creastă şerpuieşte pe lîngă linia abruptului şi pe nesimţite

atinge vf. Setea Mică. După ce trecem de vîrf urmează un mic platou din

care se desprinde spre nord creasta Păsări (traseul 30). Privelişte spre

Căldarea Dracului, străjuită de pereţii vîrfului Setea Mare. ,,Cîmpuri" de

lespezi, blocuri enorme căptuşesc

această căldare; jos licăresc oglinzile lacurilor Păsări şi Setea Mare. Alte

cîteva ochiuri de apă se află prin poieniţele dintre jnepeni. După o

porţiune de creastă ajungem la baza vîrfului Setea Mare, o cupolă ce domină cu 100 m platforma pe care ne găsim.

Poteca, vizibilă printre grohotişurile înierbate, urcă pînă la circa 2330 m alt. şi ocoleşte vîrful pe la nord, în lungul unui palier situat deasupra pereţilor. Pe vreme

bună vom urca vîrful (2365 m alt.). In apropiere de vîrf se află o scochină. Priveliste magnifică spre Parîngul Mare, spre vf. Coasta Tăiată şi vf. Găuri. In partea cealaltă,

spre est, se profilează domul Mohorului, frate geamăn cu Setea Mare, care, cu toată masivitatea lui, lasă loc de vedere spre culmile frumos ordonate ce pornesc din

Papuşa şi Galbenul spre ,,ţara Gorjului". Pînă la vf. Setea Mare: 2-2½ ore.

Reluind traseul, fie coborîm pe versantul nordic 35 m diferenţă de nivel, pe

poteca marcată (variantă comodă), fie urmăm cumpăna apelor pe muchia estică

Setea Mare, bolovănoasă, apoi ierboasă, pină cînd ieşim pe platoul uşor înclinat din şaua Pleşcoaia. In stînga, platoul este curmat de pereţii estici ai căldării Setea Mare,

în care îşi face loc Hornul Lacurilor. Din buza hornului se observă un şir de momîi şi marcajul triunghi roşu care continuă pînă în şaua Pleşcoaia (2229 m alt).

Vf. Setea Mica

Traseul 3 urmăreşte poteca.

Rar se vede şi cîte un stîlp de marcaj (bandă roşie). Traversăm faţa nordică

a vîrfului Pleşcoaia (2250 m alt.), ce rămîne în dreapta, şi ieşim pe platoul

şeii Mohorul (2175 m alt.). Uneori, la inceputul verii, spre baza cupolei

Mohorului se infiripă un izvor. Vara şi pînă toamna folosim însă un alt izvor.

Pentru a ajunge la el părăsim poteca şi ne abatem din şaua Mohorului circa

200 m spre sud-est. In stînga, la marginea abruptului sudic, deasupra

căldării Mohorul cu Apă, într-un mic jgheab stîncos, se află sipotul. Timp

2½ -3 ore.

Revenim în şaua Mohorul, la

poteca marcată. Drumul ciobanilor ocoleşte vf. Mohorul pe la vest. Cei

care doresc să ajungă pe vf. Mohorul (2335 m alt.) urcă direct din şa pe

cumpăna apelor, pe un teren cu iarbă

şi grohotişuri mărunte. De la înălţimea Mohorului admirăm întregul

sector de est al masivului, munţii Căpăţînii şi ai Latoriţei, iar pe vreme

senină vedem parte din creasta munţilor Făgăras. Coborîrea de pe vf.

Mohorul se face spre nord, tot pe cumpăna de ape, pînă la întîlnirea cu

poteca marcată. Troseul normal ocoleşte vf. Mohorul. Poteca urcă în

diagonală pe versant, avînd în stînga căldarea Iezerului şi abrupturile impresionante ale muchiei Cîlcescu. Poteca urcă lent

pe deasupra unor abrupturi ale Mohorului. Pe muchia nord-vestică

atingem cota 2270 m, loc din care se

vede toată valea Iezerului, cu lacul Iezer. Mai departe, un şir de

serpentine pe care le coborîm comod ne conduc pe platoul şeii Iezerului, la

2090 m alt. Timp: 3½ - 4 ore. In stînga se deschide larg o căldare

înierbată, prin care se poate coborî la lacul Iezer (traseul 20).

De aici, poteca marcata urcă direct spre vf. Iezer, avînd pe dreapta

abrupturile care mărginesc căldarea mare a Mohorului. Privelişti excelente spre muntele şi pasul Urdele.

Pasul Urdele

Varful Mohor

Gaurile Mohorului

Inainte de a atinge vf. Iezer trecem pe lîngă o troiţă. După un scurt popas

urmăm poteca ce se strecoară pe lîngă vf. Iezer (2157 m alt). Pe platoul iezer părăsim traseul 27 şi schimbăm direcţia de mers cu 90° la dreapta (est). Poteca

reapare spre marginea abruptului dinspre căldarea Mohorului şi ne conduce pe serpentine pînă în şaua Urdele (2040 m alt.). Pe timp ploios sau pe polei, coborîrea

este dificilă. Pentru asigurare se foloseşte pioletul. Inainte, spre est, se ridică enorma cupolă a Urdelor, pe care se vede panglica drumului naţional nemodernizat

Transparîng (DN 67 C). In şaua Urdele se desface spre stînga (nord) o potecă ce coboară comod în căldarea Urdele şi pe care se poate ocoli vf. Urdele (dacă urmăm şi

traseul 21).

Pentru traseul 3 urcăm

poteca direct spre serpentinele drumului alpin pe care-l

atingem la 2085 m alt. Intrăm apoi pe carosabilul care ne

scoate, după circa 6 km, lîngă cabana Rînca. Pînă acolo însă

avem unele posibilităţi de scurtare. Urcăm toate

serpentinele şi cînd drumul se stabileşte pe orizontală, nu

departe de vîrf, atingem pasul

Urdele (2145 m alt), cel mai înalt pas atins de un drum

naţional peste Carpaţii noştri. Inconjurăm creştetul Urdelor

(alt. max. 2223 m) şi pe culmea sud-estică coborîm pe scurtătura care evită serpentinele, pînă în şaua

Dengherul (2035 m alt.). Aici se desprinde spre nord-vest poteca traseului 21. Imediat după ramificaţie se ridică la est vf. Dengherul (2069 m alt.), după care se

adînceste şaua La Coasta Crucii (2015 m alt.). Timp: 4¼ -5½ ore.

Din acest punct al traseului, DN 67 C părăseşte culmea principală şi trece pe

flancul sudic, în coborîre continuă pînă la Novaci. Coborîm şi noi pe şoseaua tăiată în coastele prăpăstioase ale Păpuşii (alt. max. 2136 m). Traversăm două mari ravene,

la obîrşia văii Păpuşa, şi la circa 600 m de acestea, chiar la sud de baliza vîrfului (1870 m alt.), părăsim şoseaua. Intrăm pe potecă la est de serpentine, folosind

drumul de cai al novăcenilor. In capătul ravenei de la obîrşia pîrîului Coada Rîncii, scurtatura atinge puţin drumul alpin, apoi coboară pe potecă, pe flancul estic, pe

deasupra stînei Coada Rincii, şi revine pe şosea în şaua Coada Rîncii (1655 m alt.). Din şa mergem numai pe drumul alpin care intră în pădurea de molid pe faţa vestică

a muntelui Corneşul Mare. După circa 1 km de la şaua Coada Rîncii, intr-o curbă pronunţată a drumului observăm, pe dreapta, o cabană: Punctul experimental

pomicol al Universităţii din Craiova. De aici ieşim din pădure intr-o poiană more.

După circa 400 m de la curbă, drumul alpin (aflat la 1610 m alt.) trece pe deasupra cabanei Rînca (1580 m alt.). Ca să evităm un ocol inutil de peste 1 km, coborîm

direct panta cu iarbă pînă în faţa cabanei principale Rînca.

Ranca

Etapa 3:

Cabana Rînca - şaua Dengherul - vf. Păpuşa - Tidvele - Curmătura Olteţului - casa Petrimanul

Marcaj: Cabana Rînca - şaua Dengherul (triunghi roşu); şaua Dengherul - Curmătura Olteţului (bandă rosie); Curmătura Olteţului - casa Petrimanul (bandă

albastră)

Timp: 5¾ -6¾ ore.

Acest traseu completează parcursul culmii principale a munţilor Parîng, pînă la

limita estică. De la cabana Rînca la şaua Dengherul vom urma în sens invers ultima parte a traseului 3. Vom descrie acest sector şi în scopul folosirii lui la începutul

traseului 6.

De la cabana Rînca (1580 m alt.) urcăm panta din spatele cabanei principale pînă la nivelul drumului alpin 67 C (1610 m alt). Privelişte splendida asupra zonei

Mohorul şi Parîngul Mare. Mergem pe drumul auto în direcţia nord şi după 400 m

intrăm în pădure, ocolind tot pe versantul vestic vf. Cornesul Mare. Ieşim din pădure şi urmăm drumul auto pînă în şaua Coada Rîncii (1655 m alt.), cu privelişte superbă

asupra piscului Păpuşii. Lăsăm serpentinele şoselei care face ocoluri largi pe piciorul muntelui şi urmărim poteca pe flancul estic, pe lîngă o căsuţă de beton (captare de

apă). Lăsăm jos, în dreapta, stîna Coada Rîncii şi urcăm mai departe pe potecă, ieşind în stînga, pe platou (1740 m alt.), lîngă şosea. Continuăm urcuşul pe

scurtătura drumului de cai (Plaiul Novăcenilor) şi ajungem la ultima serpentină, sub vf. Păpuşa (1870 m alt.), loc în care DN 67 C se abate pe versantul sud-estic al

muntelui Păpuşa. In acest loc avem de ales între două posibilitaţi: una de ocolire, cuprinzînd şi vf. Păpusa (varianta 4 A); alta, mai scurtă, prin căldarea Tidvele

(varianta 4 B). Pînă la cota 1870 m: 1¼ -l½ oră.

Varianta 4 A: Prin şaua Dengherul

Din locul amintit urmăm şoseaua alpină. După circa 600 m traversăm rîpele de la obîrsia văii Păpuşa şi după încă 15 minute atingem creasta principală. Pentru a

evita o întoarcere inutilă nu mergem chiar pînă în şaua Dengherul (2035 m alt.). Cu circa 500 m înainte de aceasta

observam în dreapta DN 67 C o ramificaţie de drum care urcă scurt şi

iese pe culmea principală, alăturîndu-se potecii marcate cu bandă roşie.

Timp: 2-2¼ ore.

Pornim spre sud-est, pe făgaşul

drumului de tractor care urcă 500 m în direcţia vîrfului Păpuşa, apoi se

menţine pe coasta nordică, pierzîndu-se în direcţia şeii Cioara. Noi urcam

inca 10 minute pe creasta tot mai

îngustă, cu abrupt spre dreapta, şi ajungem pe Cioaca Păpuşii (2136 m alt.), care domină o mare căldare: Tidvele.

Privelişte excepţională asupra culmii principale şi a vf. Mohorul. Punctul de atracţie al peisajului îl constituie panglica argintie a drumului alpin care înlănţuie Corneşurile,

urcă pe sub Păpuşa şi se înfăşoară apoi pe Urdele. Se văd cabanele staţiunii Rînca, în zare se profilează releul TV de pe muntele Cerbul şi ,,Ţara Gorjului". Timp: 2½ -3¼

ore.

Reluăm traseul coborînd panta întinsă şi comodă la nord de vîrf, în apropiere de

linia abrupturilor dinspre căldarea Tidvele. Inconjurăm aceste locuri prin şaua Cioara (2090 m alt.) şi urcăm cupola prelungă a vîrfului Cioara (2123 m alt.). Acest vîrf

poate fi evitat pe la nord. Privelişte feerică spre valea Urdele şi spre Muntinul. Coborîm din vf. Cioara spre est şi după 3-4 ore de la plecare ajungem în şaua

Tidvele, loc în care vin şi cei care aleg varianta 4 B.

Varful Papusa

Varianta 4 B: Prin căldarea Jidvele

Din curba şoselei alpine ne abatem spre est, urcînd panta de sub vf. Păpuşa, ca să ieşim pe muchia ei sud-

estică, la nivelul unui mic platou (1900 m alt). De aici începe pe

muchie în sus un traseu semialpin spre vf. Păpuşa. In faţa noastră se

deschide larg căldarea Tidvele apărată de piscurile Păpuşa,

Cioara şi Galbenul. Coborîm în căldare evitînd stîncăriile din

stînga, ce culminează sub vf. Cioara. Coborîrea este scurtă;

după 6-7 minute ne aflăm pe treapta superioară a căldării, pe

care o parcurgem în semicerc de

la stînga spre dreapta. Traversăm un jgheab, apoi trecem pe lîngă

bordeiul de mioare Tidvele, traversăm marele jgheab cu apă

al Tidvelor (1800 m alt.) şi trecem pe versantul estic al căldării.

După ce ocolim pe iarbă brîul stincos paralel cu valea,

trecem pe deasupra briului, urcînd circa 250 m diferenţă de nivel,

pînă ce atingem poteca marcată la 2100 m alt., puţin mai sus de

şaua Tidvele (2070 m alt.). Timp: 1¼ -1½ oră.

Urcăm panta prelungă a vîrfului Galbenul (2137 m alt.). Pe latura nordică, intr-

o scobitură care schiţează căldarea glaciară Bălescu, se ascunde Lacul Singuratic (ciobanii îl numesc lacul Bălescu). Este ultimul lac de origine glaciară, pînă la Olt. La

est de vf. Galbenul trecem o mică şa, apoi depăşim vf. Bălescu (2120 m alt.), după care coborîm în şaua Muşetoaia (2020 m alt.), în care lăsăm în dreapta (sud-est) o

potecă ciobănească spre culmea Scărişoara -Zănoaga - Cătălinul, şi ocolim vf. Muşetoaia (2058 m alt.) pe la nord. Avem astfel o privelişte frumoasă asupra căldării

Galbenul (nord) şi a văii Latoriţa, cu lacul de acumulare Galbenul. După o lungă traversare a pantelor Muşetoaiei iesim în coborîre usoară pe şaua Micaia (1950 m

alt.), cu un lac de provenienţă crionivală. La nord-est de lac se află izvorul şi pe pajiştea presărată cu lespezi se vede un mic bordei ciobănesc. Timp: 4¼-5 ore.

În faţa noastră se înalţa masiv muntele Micaia. Incepem urcuşul fără potecă pe muchia de sud-vest a vîrfului, lăsînd în stînga o potecă ciobănească spre stîna Igoiul

(nord) şi alta spre stîna Micaia (sud). De pe platoul vîrfului Micaia (2170 m alt.) ni se oferă o largă priveliste spre zona centrală a Parîngului, dar mai ales asupra munţilor

Latoriţei. La est de vf. Micaia, căldările glaciare sînt înlocuite cu pante prelungi, văi strîmte, pajişti întinse şi păduri bogate. Spre nord se remarcă muntele Igoiul, peste

care trece de-a coasta o potecă ce face legătura între şaua Micaia, stîna Igoiul şi Curmătura Olteţului, cu ramificaţii pină în valea Latoriţei. Această potecă a fost

marcată în urmă cu circa 10 ani, dar semnele bandă roşie nu au fost împrospătate.

Cheile Oltetului

Parcurgem în întregime platoul Micaia (fără marcaj), povîrnit pe direcţia est-

nord-est; traversăm o şa (2030 m alt.), apoi ajungem pe vf. Pristosul (2075 m alt.). De aici urmează o porţiune de coborîre accentuată (tot fără marcaj şi potecă). După

ce depăşim culmea puţin proeminentă a muntelui Curmătura (circa 1830 m alt.) coborîm prin cîteva porţiuni cu pădure pînă în Curmătura Olteţului, traversată de

drumul montan Petrimanul. Ne aflăm la capătul culmii principale a munţilor Parîng (1615 m alt.) şi la începutul culmii principale a munţilor Căpaţînii. Timp: 5¾ -6¾

ore.

Coborîrea la Polovragi (circa 7 ore, marcaj vechi bandă albastră). Din

Curmătura Olteţului coborîm pe scurtătură, pe la stîna din

Curmătură, pînă la cabana I.F. Urlieşul, evitînd cei 5 km de şosea,

şi apoi pe drumul forestier încă 18 km (vezi descrierea în Munţii

Căpaţînii, p. 23, 24). Spre Polovragi se poate călători

ocazional şi cu camioanele I.F. În Curmătura Olteţului se află o stînă

şi un izvor. Cei ce doresc să continue traseul în munţii Căpăţînii

vor aşeza tabăra în preajma

Curmăturii (vezi Munţii Căpăţinii, p. 45-50).

Pentru cei ce încheie

parcursul culmii principale a Parîngului recomandăm coborîrea în valea Latoriţei, la cabana T.C.H. Petrimanul. Se poate folosi în întregime drumul montan care coboară

spre nord (6 km). Traseul este mult mai scurt dacă folosim vechea potecă de pe

valea Curmăturii. Din Curmătura tăiem prima serpentină direct spre nord, pînă la ca-bana I.F. De aici intrăm pe drumul montan aproape 1 km, pînă în Valea lui Petricu,

care se deschide în dreapta. Aici părăsim drumul, coborînd pe rambleu, urmăm poteca pe malul drept al pîrîului,

traversăm drumul montan (la circa 1275 m alt.). In circa 10 min.

ajungem pe şoseaua de contur, pe malul lacului de acumulare

Petrimanul. Coborînd circa 400 m la dreapta pe şosea ajungem la

cabana T.C.H. Petrimanul (1190 m alt.) care are posibilităţi relativ

modeste de cazare. Mai jos cu circa 300 m se află cantonul silvic

Petrimanul. Locul pentru corturi se

află în lunca Latoriţei. Pentru cei care coboară pe drumul auto

Latoriţa pînă la Ciunget (staţie I.T.A.) amintim că distanţa este de

18 km.

Lacul Petrimanu

Lacul Vidra