editura asachiana iași - bjiasi.ro
TRANSCRIPT
1
CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
„GH. ASACHI” IAŞI
ASOCIAȚIA
„CIURBEȘTENII” IAȘI
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE
„GEORGE ENESCU” IAŞI
DEPARTAMENTUL PENTRU
PREGATIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
COLEGIUL TEHNIC „ION HOLBAN” IAŞI
COLEGIUL TEHNIC „IOAN C. ȘTEFĂNESCU” IAŞI
Editura Asachiana
Iași ⸷ 2020
2
Instituții implicate în proiect:
Asociația „Ciurbeștenii”, Președinte prof. Eugenia Stan
Universitatea Națională de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru
Pregătirea Personalului Didactic
Student masterat anul al II-lea,
coordonator profesor univ. dr. Eugenia Maria Pașca :
Silviu Teodor Stanciu
Silviu Parascan
Student anul al III –lea,
coordonator lector univ. dr. Ana-Maria Aprotosoaie- Iftimi: Rogote Gheorghina
Colegiul Tehnic „Ion Holban” Iași - coordonatori: Director: prof. Ioana Constantinescu
Director adjunct: prof. Gabriela Vrabie
Director adjunct: prof. Viorica Manolache
Prof. Adriana Băiceanu
Prof. Nicoleta Gîrtan
Prof. Adnana Grigore
Prof. Laura Dolhăscu
Prof. Mihaela Corduneanu
Colegiul „Ioan C. Ștefănescu” Iași - coordonatori:
Director: prof. dr. Voinea Liliana - Dolores
Director adjunct: prof. Irina – Isabella Savin
Profesor Irina – Elena Tănase
Profesori participanți:
Prof. Epureanu Emanuela
Prof. Ionela Botoșineanu
Prof. Mihaela Oatu
Maiștri instructori:
Luminița Vlad
Oana Lache
Carmen Petrescu
Ana Bungianu
Cristina Bungianu
Tomiță Pădurariu
Alina Balan
Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi:
Șef Serviciu PPC: Mihaela Morariu
Bibliograf Oana Viorica Ciobanu
Bibliograf Ștefan Mardare
3
Carte și tradiție românească
Tradiții din zona Moldovei
Editura ⸷ Asachiana
2020
4
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Tradiții din Zona Moldovei. Tradițiile Iașului
Iași: Asachiana, 2020
ISBN: 978-606-9047-11-8
Copertă şi tehnoredactare: Oana Ciobanu
Coordonator: Oana Ciobanu
Editor: Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași
Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași
Strada Palat, nr. 1, 700019, Iaşi – România
Telefon/ Fax: (+40)332 11044
E-mail: [email protected]
http://www.bjiasi.ro/
© Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași
Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași
5
Motto:
„Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când
învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi."
Sfântul Vasile cel Mare(330 – 379)
„Tradițiile Iașului” concretizează colaborarea între instituții din
domeniile pedagogic și cultural, având multiple valențe educaționale și
profesionale. Demersul partenerial este parte componentă a proiectului
„Carte și tradiție românească” care încurajează cunoașterea, cultivarea și
prezervarea tradițiilor românești, cu precădere a celor din zona Moldovei
și se adresează în special publicului tânăr.
Manifestările își propun o viziune modernă asupra tradițiilor, bazată
pe cunoașterea lor nemijlocită. Se au în vedere expunerile pe diferite teme,
dar și expozițiile mixte de carte și obiecte tradiționale.
6
7
Capitolul I
Tradițiile Noastre
La baza tradițiilor noastre au stat învățăturile străvechi care se pot concretiza în
citatul următor:
„Poporul român din vechea Dacie Traiană, atâta cât există el până astăzi,
locuind în patru state, considerat din punct de vedere al limbii sale materne, al
conceptelor sale religioase şi al nenumăratelor tradiţii, este relativ atât de omogen şi
compact încât în această privinţă foarte puţine popoare europene i se pot asemăna.”
George Bariţiu în Ideea Dacoromaniei(1890)
Liniile directoare ale acestui demers educațional le putem evidenția concret
chiar prin două definiții oferite de către Dicţionarul Explicativ al Limbii Române,
2009
EDUCAȚIE: „Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a
generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru
integrarea lor în societate”. (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009)
TRADÍȚIE: „Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se
statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se
transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup
social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau
legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul
timpului.”(Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009)
Educația prin tradiție flexibilă, prin dezbateri, cognitivă și deschisă către copil
sau tânăr și către exploatarea universului cunoașterii prin contactul direct cu mediul
înconjurător, prin observație, descoperire, experimentare este cea care se bazează pe
învățare prin joc și creativitate. O dezvoltare echilibrată și armonioasă se poate obține
prin reducerea tensiunilor și a anxietății, prin dezvoltarea stimei de sine, a inițiativei,
imaginației și a spiritului creativ.
8
Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iaşi, Universitatea Națională de Arte
„George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic,
Asociația „Ciurbeștenii”, Colegiul „Ioan C. Ștefănescu” Iași, Colegiul Tehnic
„Ion Holban” Iași au avut o preocupare deosebită pentru încurajarea dezvoltării
educației nonformale, a abilităților de comunicare, exprimare, relaționare, a simțului
estetic prin dezvoltarea de ateliere ca puncte de convergență pentru caracterul
educativ-cognitiv al instituțiilor implicate în proiect.
S-a pus accentul în principal pe realizarea unei legături strânse între
elevii, profesorii și spațiul comunitar ieșean, remarcând beneficiile acestei
legături între zona educațională și artistică și de dezvoltare non-formală.
În ultimii ani, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi”, precum și alte instituții
ieșene au devenit motivate în a-și valorifica deprinderile educative în cadrul
cercurilor de dezvoltare a abilităților creatoare, biblioteca construind un spațiu
în care nivelul relațional a evoluat, aducând beneficii atât comunității, tinerilor
elevi, cadrelor didactice și altor membri ai comunității ieșene care au găsit aici
multiple oportunități de lărgire a spațiului educațional și de afirmare
profesională.
Ne-am propus să oferim elevilor și cadrelor didactice oportunitatea
afirmării profesionale și a orientării în carieră prin cunoașterea și dezvoltarea
abilităților de păstrare a valorilor tradiționale, de încercare a le duce mai
departe și prin acest demers, crearea unei memorii colective ca arc peste timp,
în cadrul educației și dezvoltării nonformale oferite de Biblioteca Judeţeană
„Gh. Asachi” Iaşi.
Scopul principal vizează organizarea de activități tematice periodice în
care să fie implicați elevi, cadre didactice, părinți, bunici cât și alți beneficiari
ai comunității ieșene. Acțiunile desfășurate în anul școlar 2019 – 2020 s-au
finalizat online și s-au concretizat într-o broșură dezvoltată în mediul virtual.
Pozele prezintă întâlnirile prin care am creat un cadru oportun de
valorificare a cunoștințelor de istorie a tradițiilor, manualitate și comunicare a
elevilor, am promovat tehnicile și practicile de lucru, compunerea unor lucrări
în urma activităților propuse, lărgirea orizontului cognitiv al adolescenților prin
cunoașterea și aprofundarea cunoștințelor și abilităților descrise anterior,
lărgirea orizontului cultural al tuturor participanților, dezvoltarea trăirilor
estetice și de relaționare al celor implicați, familiarizarea actorilor implicați cu
termeni și valențe noi din tradițiile Iașului, dezvoltarea modalităților de
relaționare între categoriile de cunoștințe stocate și cele în curs de acumulare.
9
Capitolul al II-lea
Iași, elemente de identitate vizuală
Asistent univ. dr. Silviu Teodor Stanciu
Universitatea de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea
Personalului Didactic
Cromatică
Important centru cultural, economic și academic, Iașul poate fi considerat un
oraș al premierelor la nivel național, aici fiind deschisă prima universitate, prima
tipografie, prima grădină botanică, dezvoltarea urbanistică din secolele XVIII-XIX
desfășurându-se după exemple de referință din Europa occidentală. Astfel, la Iași au
fost puse bazele unor ample programe de sistematizare urbanistică și de plantare a
arborilor de-a lungul principalelor bulevarde ori în grădinile publice, bulevardul Carol
I de astăzi fiind cunoscut la acea vreme ca Podul verde. Conform izvoarelor istorice,
„Podul verde” desemna o stradă mărginită de numeroase grădini elegante realizate sub
domnia lui Grigore Matei Ghica și mai târziu sub cea a lui Ion Calimah.
Cărturarul
Gheorghe Asachi,
unul dintre cei mai
mari arhitecți
peisagiști români, a
revoluționat procesul
de modernizare și
dezvoltare a orașului.
Fondator al primei
școli cu predare în limba
română, recunoscut pentru
întemeierea Școlii
politehnice din România,
Asachi a reproiectat alături
de elevii săi bulevardul
Copou în anul 1812 prin
plantarea regulată de tei de o
parte și alta a acestuia.
10
Asachi a proiectat și înființat Parcul Copou în anul 1834, parc ce a fost
administrat ulterior de arhitectul polonez Grabovenschi. Acesta a continuat
procesul de plantare a teilor în întregul oraș, Iașul câștigând în timp
supranumele de Orașul teilor. Cu o vechime de 122 ani, transportul public
ieșean și-a început existența odată cu exploatarea primelor tramvaie electrice
AEG, acestea
fiind livrate
către Iași
într-o schemă
cromatică
aparte,
compusă din
trei nuanțe de
verde.
În contemporaneitate, culoarea verde, asociată identității Iașului revine
în prim-plan prin unificarea schemei cromatice a mijloacelor de transport
public ieșene, ce oferă un plus de coeziune la nivelul întregului țesut urban.
Asocierea serviciului de transport public local cu culoarea verde este
susținută și de semnificațiile acesteia în context urban: echilibru, vizibilitate,
libertate, curățenie și, nu în ultimul rând, ecologie. (Măsura a fost aplicată în
cadrul proiectului „Revitalizarea mijloacelor de transport public din Iași”,
realizat în anul
2015 de Asociația
Tramclub Iași, în
parteneriat cu
CTP Iași, fabrica
de vopsele
National Paints și
Facultatea de Arte
Vizuale și Design
Iași, coordonat de
Silviu Teodor-
Stanciu).
11
Elemente grafice
În zona
Iașului au fost
păstrate puține
mărturii în ceea ce
privește cromatica
și motivele brodate
pe ie. Statutul de
capitală a orașului
Iași a facilitat
pătrunderea
influențelor din
străinătate,
îndeosebi din a
doua jumătate a
secolului al XIX-
lea. Cu toate
acestea, au fost bine
conservate în timp
motivele
tradiționale brodate
pe ie în localități
din jurul Iașului,
printre acestea
numărându-se
Scânteia, Holboca,
Voinești, Lungani,
Erbiceni. Specific
iei de Iași, conform studiilor elaborate de Aurelia Doagă, sunt motivele vegetale,
regăsite pe râuri și motivele geometrice, regăsite pe altiță, guler și cheițe. Altița iei de
Iași este alcătuită dintr-o succesiune de romburi, rombul devenind astfel unul dintre
elementele definitorii ale iei ieșene. Rombul este unul dintre cele mai vechi semne
populare regăsit atât în decorațiunile ceramice, cât și în cele textile. Axa verticală face
trimitere la înălțare, la Divinitate, iar cea orizontală, la materie. Cele două axe
simetrice ale rombului creează totodată și o strânsă legătură cu simbolul sacru al
crucii. În folclor, rombul este un element grafic asociat cu fertilitatea solului, deci cu
viața. Semnul sacru a fost în timp îmbogățit cu romburi concentrice, hașuri și linii
drepte, elemente ce fac trimitere la apă, fertilitate, abundență.
Ia specifică zonei Iașului revine în contemporaneitate printr-un proiect
neconvențional dedicat comunității locale în anul 2016 - „Tramvaiul Iei”. Proiectul
aduce în prim plan, prin limbaj grafic, portul tradițional românesc, reprezentat în
acest caz de ie, având ca obiectiv susținerea valorilor tradiționale pe plan local și
național.
12
Compoziția este alcătuită din motive și
elemente grafice preluate și
interpretate din ia de Iași. Astfel,
rombul, element constitutiv al altiței
devine motivul principal al
compoziției, iar motivele vegetale
regăsite în râurii iei sunt traspuși
median pe ambele laterale ale
caroseriei. Zona articulației, precum și
ușile de acces ale tramvaiului sunt
marcate grafic cu cheițe, asemenea
cusăturilor între elementele ce alcătuiesc ia de
Iași.
Din punct de vedere cromatic, fondul
de culoare albă face trimitere la pânza de in
sau bumbac.
Elementele grafice respectă cromatica
motivelor brodate pe ie: roșu, negru, alb,
ocru. Salonul tramvaiului este deopotrivă
personalizat, pe de o parte prin înlocuirea
tapițeriei scaunelor cu un nou material imprimat termic cu motive împrumutate
din ia de Iași și pe de altă parte, printr-o galerie foto ce prezintă particularitățile
iei pe teritoriul României, în funcție de regiune și influențe. Proiectul
„Tramvaiul Iei” a fost realizat prin implicarea studenților și a cadrelor didactice
de la Departamentul Design și Arte Textile - Design Textil din cadrul Facultății
de Arte Vizuale și Design Iași, în parteneriat cu CTP Iași și fabrica de vopsele
National Paints. Tramvaiul a fost prezentat public în avanpremiera Festivalului
„RomânIA Autentică” organizat la Iași. „Tramvaiul Iei” este cel de-al optulea
mijloc de transport public personalizat tematic în cadrul proiectului cultural
„Iași - orașul tramvaielor pictate”, coordonat de Silviu Teodor Stanciu.
„Tramvaiul Iei” se constituie ca o invitație de a descoperi motivele cusute ca
parte a identității noastre naționale, pentru a le cunoaște, respecta și transmite cu
demnitate generațiilor viitoare.
13
Capitolul al III-lea
Rolul conservării și restaurării patrimoniului cultural în păstrarea și salvarea
tradițiilor și a istoriei neamului românesc
Studentă anul al III –lea, Rogote Gheorghina
Universitatea de Arte „George Enescu”- Departamentul pentru Pregătirea
Personalului Didactic
În lumina celor prezentate mai sus voluntara Bibliotecii Județene „Gh. Asachi”
Iași studenta UNAGE – DPPD, Rogote Gheorghina, a pregătit alături de noi trei
întâlniri care s-ar fi constituit astfel, dacă nu am fi avut ghinionul pandemiei existente
în 2020. În cadrul ciclului liceal, am fi vorbit despre importanța conservării și
restaurării a patrimoniului cultural în menținerea și transmiterea din generație în
generație a tradiției românești:
1. În luna februarie am fi prezentat elevilor și cadrelor didactice participante, o
prezentare power-point de introducere în domeniul conservării și restaurării operei de
artă, cu accent pe întrebările:
- Ce este restaurarea?
- Cine efectuează lucrări de conservare și restaurare?
- Importanța restaurării și conservării în salvarea patrimoniului cultural?
De asemenea vom prezenta câteva exemple de opere restaurate cu explicare etapelor
de lucru.
Ne propunem să organizăm o excursie în cadrul muzeului din satul Ciurbeșteni,
pentru a efectua o analiză interactivă cu elevii, asupra operelor de artă.
2. A doua întâlnire ar fi analizat starea de conservare a operelor de artă, a
condițiilor de păstrare și depozitare a patrimoniului cultural într-un muzeu. În acest
scop ne-am fi deplasat și am fi exemplificat importanța acestor opere în păstrarea
obiceiului și tradiției românești prin:
- analiza operelor de artă din muzeul satului Ciurbești,
- conștientizarea importanței obiectelor culturale în menținerea spiritului
național,
- însușirea noțiunilor despre starea de conservare a operei de artă,
- îmbogățirea cunoștințelor despre lucru în muzeu și păstrare patrimoniului
național
3. În luna martie reuniunea noastră ar fi demonstrat elevilor și cadrelor didactice
participante procesul de restaurare a operelor de artă. S-ar fi efectuat o analiză a stării
de conservare a operelor de artă și teste de curățare/consolidare la necesitate.
În locul acestor idei propuse am realizat o prezentare etapizată în mediul online
așa cum apare în rândurile următoare iar elevii de la Colegiul „Ion Holban” ne-au
susținut.
14
Scurtă lecție de restaurare pentru a păstra tradițiile: studenta UNAGE – DPPD Rogote Gheorghina 1. Ce reprezintă patrimoniu cultural?
Patrimoniu cultural sau moștenirea culturală reprezintă bunurile spirituale sau
culturale moștenite, ce aparțin unui popor, unei etnii sau a unei colectivități.
Alături de resursele naturale, acestea compun baza principală a culturii
unui neam, de asemenea cultivă stima față de poporul său și recunoașterea de
comunitatea mondială.
Bunurile culturale sunt formate din patrimoniu cultural mobil (icoane,
ii, ceramică etc.) și cel imobil (biserici, castele etc.). Obiectele ce compun
patrimoniul cultural pot fi în proprietate publică sau privată, dar sunt supuse
unor limitări referitoare la utilizarea lor.
Principalele categorii de bunuri ce compun patrimoniul cultural național sunt:
Patrimoniu construit, bisericuțele de lemn din Ciurbești și Vorovești Iași.
15
Patrimoniu arheologic: Ceramică din civilizația Cucuteni-Tripolia, 5200-3200 î. e. n.
și
Patrimoniu cultural mobil:
Icoane, ladă de zestre, fus, război țesut,ștergare tradiționale, covoare, ii, oale,
țeasălă, alte obiecte din gospodărie:
16
Patrimoniu cultural imaterial (tradițiile și expresiile orale: urături, colinde, strigături,
jocuri)
17
Ce este conservarea?
Noțiunile de conservare și restaurare îmbrățișează multiple probleme, legate de
o păstrare rațională a obiectelor, de îndepărtarea cauzelor deteriorării lor și de
posibilitățile de a le readuce pe cât este posibil la starea lor inițială. Conservarea vine
de la verbul latinesc „conserva”, care înseamnă „păstrare”, evident păstrare în
întregime.
18
Ce este restaurarea?
Restaurarea, reprezintă un complex de măsuri menite să prevină distrugerea
ulterioară și să obțină condiții optime pentru conservarea continuă a monumentelor
culturii naționale. Există mai multe tipuri de restaurare, care sunt împărțite în funcție
de caracteristicile obiectului, fiecare metodă fiind adaptată în dependență de
degradările acestuia. În toate tipurile, scopul principal al restaurării este de a restabili
pierderile obiectului (defecte, rezultate din exploatarea acestuia – desprinderi, craclări
și multe altele) și îmbunătățirea aspectului acestuia, păstrându-i autenticitatea.
19
Cine efectuează lucrări de conservare și restaurare și ce materiale folosesc?
Îngrijirea colecțiilor este un element important al politicii muzeului. Este o
responsabilitate esențială a membrilor profesiei muzeale să creeze și să mențină un
mediu de protecție pentru colecțiile aflate în îngrijirea lor, indiferent dacă sunt în
magazin, la afișare sau în tranzit. Un muzeu ar trebui să monitorizeze cu atenție
starea colecțiilor pentru a determina când un artefact necesită lucrări de conservare și
serviciile unui conservator calificat. Conservatorii folosesc în mod obișnuit analize
chimice și științifice pentru examinarea și tratarea operelor culturale. Laboratorul
modern de conservare folosește echipamente precum microscoape, spectrometre și
diferite instrumente de regim de raze X pentru a înțelege mai bine obiectele și
componentele acestora. Datele colectate astfel ajută la decizia tratamentelor de
conservare care urmează să fie furnizate obiectului.
20
Rolul restaurării și conservării în salvarea patrimoniului cultural?
Patrimoniul cultural reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor,
credințelor, cunoștințelor și tradițiilor care au rezultat de-a lungul timpului din
interacțiunea factorilor umani cu cei naturali. Acesta se află într-o evoluție
continuă și contribuie fundamental la dezvoltarea umană și creșterea calității
vieții colective.
Icoana „Soborul
Arhanghelului
Mihail”, sec. al XIX-
lea, înainte și după
restaurare;
Exemple de restaurare:
În fond, patrimoniul cultural ne încântă și inspiră generațiile vechi și noi în
călătoria lor spre cunoaștere. Așadar, este o comoară care trebuie protejată ca atare.
Acest domeniu este o resursă esențială pentru identitatea României și pentru
dezvoltarea unei societăți a păcii și a stabilității.
Scrisoare din jurul anului 1800, este printre primele scrieri din perioada de trecere de la alfabetul
chirilic la cel latin, Muzeul Județean Mureș înainte de restaurare și după;
21
Crucea cu Iisus răstignit și cele două molenii (siluetele Maicii Domnului și
Sfântului Ioan) ce o încadrează, provin din iconostasul Bisericii de lemn greco-
catolice de la Căcuci – Valea Beicii, județul Mureș, Muzeul Județean Mureș, înainte
de restaurare și după;
Operele de artă sunt purtătoarele de cultură și istorie a unui neam, păstrându-le
și dându-le o șansă la o nouă viața, conservatorii și restauratorii oferă posibilitate
noilor generații să își conștientizeze identitatea națională.
Astfel cultura ajungând sa fie nemuritoare!
22
Capitolul al IV-lea Cuvânt la Proiectul „Tradiţiile Iaşului” – „Carte și tradiție românească”
din partea Asociaţiei Ciurbeştenii
Asociaţia Ciurbeştenii din satul Ciurbeşti, comuna Miroslava, Judeţul Iaşi, împreună cu Ansamblul folcloric „Ciurbeştenii” sunt structuri care au ca scop descoperirea, conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, locale, zonale şi chiar naţionale în vederea cunoaşterii, exprimării, şi transmiterii lor la copii şi tineri, pentru a-i face trăitori activi şi nu simpli spectatori ai acestora. Noi am venit în proiect cu partea de tradiţii autentice, concrete din satul Ciurbeşti.
Satul de altădată era o comunitate vie, cu muncă şi veselie, cu sărbători frumoase cu nunţi şi botezuri, petreceri, poveşti minunate de dragoste, cu oameni luminoși la chip şi suflet dar şi cu doruri şi suferinţe, unde s-au plămădit unicele noastre tradiţii.
Ele ne-au păstrat şi ne vor păstra peste timp identitatea şi eternitatea noastră. În aceste timpuri reîntoarcerea la frumos, bine şi adevăr, lumină, speranţă,
siguranţă, statornicie, asigură pentru noi valori pe care le regăsim în tradiţiile noastre. Aşa am întâlnit la Ciurbeşti oameni şi copii minunaţi dornici de-a continua tradițiile, de a le reînvia, exprima şi de a le lăsa moştenire urmaşilor noştri. Aceste activităţi le facem din dor de tradiţie şi neam. Este necesar să lăsăm copiilor noştri nu numai bunăstare materială dar şi o bogată moştenire spirituală de pe urma căreia vor trage foloase întreaga viaţă. Satul este locul rădăcinilor noastre iar a iubi satul este o datorie patriotică. Să credem că „veşnicia s-a născut la sat” – aşa cum spune poetul. La Ciurbeşti avem mai mult decât Asociaţia şi Ansamblul.
Avem un Muzeu al Satului, o culegere de etnografie şi folclor – „Tezaur de Ciurbeşti”, şezătoare tradiţională săptămânală, costum popular al locului, un atelier de cusături populare şi ţesut, cu alte cuvinte un adevărat centru de conservare şi promovare a culturii tradiţionale ciurbeştene. Cunoaştem şi trăim toate tradiţiile de peste an, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie.
Fiecare partener a avut partea sa de participare în proiect, singur şi în grupe. Activităţile au fost sub formă de prezentări, informaţii, ateliere de lucru, expoziţii cu lucrări, cântece populare, colinde, poezii şi lecturi. Locaţiile au fost: Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iaşi, Colegiul Tehnic „I. Holban”, Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi, sediul Asociaţiei „Ciurbeştenii” şi Muzeul Satului Ciurbeşti.
Partenerii au lucrat cu drag, responsabilitate, dăruire, proiectul atingându-şi cu prisosinţă obiectivele. Am rămas cu o mare satisfacţie şi împlinire mai ales din partea elevilor. Alături de profesorii lor aceștia au participat activ, cu bucurie şi plăcere la cunoaşterea şi exprimarea tradiţiilor din tot judeţul Iaşi, mulţi dintre ei locuind în comune ale judeţului. Acest proiect ne-a întărit speranţa că tradiţiile româneşti nu vor fi uitate, că românii îşi vor petrece sărbătorile aşa cum au moştenit de la părinţi şi bunici căci fără trecut şi tradiţii nu avem viitor. Mulţumim partenerilor noştri pentru minunata experienţă petrecută împreună.
Asociaţia Ciurbeştenii Preşedinte, prof. Eugenia Stan
23
Capitolul al V-lea
Tradiții Moldave la Ciurbești
Şezătoare la Ciurbeşti
Şezătoarea este considerată a fi un sobor restrâns unde la sate participanții
lucrează și creează o atmosferă de voie bună, depănând povești, glume și ghicitori
care implicit prin natura întrunirii are valenţe culturale şi de conservarea a tradițiilor
societății. Aici se învaţă meşteşugurile. Şezătoarea îmbină munca cu veselia, cântecul
şi jocul.
La Ciurbeşti există o strigătură care invită sătenii la şezătoare şi astăzi:
„Foaie verde de cicoare
Hai la noi la şezătoare
Şezătoare la Ciurbeşti
Şi munceşti, te-nveseleşti,
Lucrul şi cu cântecul
Ne bucură sufletul!”
Pentru a afla cum era în şezătoare la Ciurbeşti am invitat-o pe mătuşa Maria
lui Ghiorghe Hârţobanu de 80 de ani să ne povestească:
„- Ei dragii mei, îmi place să-mi amintesc cum era odată la noi în sat la
şezători! Frumos mai era!
Ştiu de la bunica mea cum erau şezătorile în vremea de demult. Se adunau cu
furca de tors, cu lână de scărmănat, cu lucruri de cusut la o casă din sat câteva femei
şi cu fetele lor pe înserat, după ce terminau treburile. O făceau din câteva motive: să
facă economie la lemne de foc şi la gaz, să nu fie singure şi să mai vorbească.
Împreună munca parcă avea alt spor.
Cu timpul numărul celor care participau creștea, se lucra şi altceva, se ţesea, se
răsucea lână şi bumbac, se împletea, se urzea şi spuneau cântece, glume, ghicitori,
poezii şi tot ce mai ştiau. S-a ajuns ca să fie mai multe şezători în acelaşi timp. Au
venit apoi şi bărbaţii şi flăcăii cu muzică şi instrumente şi se încingea joc până în
zorii dimineţii. Aşa fetele aveau posibilitatea să se vadă cu flăcăii, să joace, iar flăcăii
observau fetele harnice şi „puneau ochii pe ele”. După un sezon de şezătoare se
formau perechi de „drăguţi şi drăguţe” şi se lăsau cu căsătorii. Sezonul cel mai lung şi
important al şezătorilor era perioada Postului Mare, Postul Paştelui. Se făceau
şezători în Postul Crăciunului şi în perioada de câşlegi de după Paşti. Dar venea
timpul primăverii şi sătenii mergeau la munca câmpului.
24
Iată dragii mei cântecul şezătorii de la Ciurbeşti:
Foaie verde de trifoi, verde de trifoi
Ce frumos e-n şezătoare, in Ciurbeşti la noi.
Se adună gospodine dar şi gospodari
Vin flăcăii şi copile şi cu fete mari.
De vii Bade-n şezătoare , eu cu drag te-aştept
Ici e casă de nuiele, bădişorule
Unde-s fete frumuşele, bădişorule (fragment).
După ce ne adunam cu toţii puneam mâna pe lucru fiecare cu ce avea.
Apoi începeau cântecele, glumele despre întâmplările din sat. Cântam mult
cântece vesele, satirice, patriotice, religioase. Iaca am să vă amintesc câteva
din ele, „Foaie verde stuf de baltă”, „Trandafir cu două flori”, „O zis mama să
mă-nsor”, „Tinereţe ce-am avut”. Apoi femeile care ştiau să spună glume şi
poveşti din sat îşi întrau şi ele în rol.
Se făcea o veselie! Ce credeţi că munceam şi ne veseleam pe nemâncate
sau să ne fie sete?! Nu... Gazda pregătea de-ale gurii dar aduceau şi
participanţii. De cele mai multe ori se făcea mâncare de post specifică postului
mare: sarmale cu crupe, bureţi, pilaf de orez cu prune uscate, plăcintă cu
bostan, grăunţe fierte, bostan copt, ștrudel cu nucă. Se bea vin şi ţuică. Atunci
când erau servite gustările se făcea o pauză de lucru și un gospodar hâtru îi
invita cu diferite glume şi vorbe de duh.”
Tradiţii de Paşti la Ciurbeşti
Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos sau Paştele este cea mai
importantă sărbătoare a creştinilor ortodocşi. Ciurbeştenii o sărbătoresc
respectând cu atenție tradițiile. Ne vom opri doar la trei din tradiţii, legende
despre ouăle încondeiate, colindele de Paşti şi Vălăritul.
Oul roşu de Paşti este simbolul izbânzii, al renaşterii și al Învierii.
Biserica ortodoxă a inclus în ritualul oficial, oferirea de ouă roşii încondeiate
pentru a vesti Învierea lui Hristos. Creştinii îşi oferă în dar în zilele de Paşti ouă
roşii însoţite de salutul solemn „Hristos a Înviat!” şi „Adevărat a Înviat!” ca o
mărturie a Învierii.
„Legendele despre ouăle roşii sunt numeroase. De la Ciurbeşti am cules
câteva. O legendă spune că ouăle roşii sunt pietrele pe care duşmanii lui
Hristos la aruncau în El când era răstignit pe dealul Golgotei. Altă legendă
spune despre Maica Domnului că în momentul când a ajuns pe dealul Golgotei,
necredincioşii aruncau cu pietre în ea. Maica Domnului, în bunătatea ei cea
25
mare, a cules toate pietrele şi aruncându-le înapoi ele s-au transformat în ouă roşii.
Mai sunt apoi legende legate de coşurile cu ouă pe care le-au adus Maica
Domnului sau femeile Mironosiţe soldaţilor care-L păzeau pe Iisus. Ele au pus
coşurile cu ouă sub cruce. Sângele din corpul lui Iisus a curs şi ouăle s-au înroşit şi s-
au încristit. O altă legendă este cea care povesteşte de aducerea unui coş cu ouă roşii
de către Maria-Magdalena lui Pillat pentru a obţine trupul lui Iisus şi a-L
înmormânta.”
Acesta este de fapt și subiectul unui colind din zona noastră cules de la două
gospodine de 85 şi 80 ani.
„Pământul s-a cutremurat
S-a întunecat în miezul zilei.
Pe Golgota colo sus, murise,
Iisus, Împărţitorul milei.
Apostolii , mironosiţele
Erau cutremurate de un dor
De-a mântui Sfintele Masli
Şi-a-L îngropa în legea lor.
Pillat nu le-a primit rugarea
Tiranul poate se temea
Că luând trupul de pe crucea
Şi de căldură va învia.
Maria Magdalena, însă
Cea credincioasă a lui Iisus,
A înroşit un coş cu ouă
Şi-n cinstea lui Pillat le-adus.
Pillat uimit de-aşa mândreţe
Uitându-şi gândurile rele
I-a zis Mariei Magdalena:
- Cere-mi ce vrei pe ele.
S-a-nroşit mironosiţa
Şi-a îndrăznit să zică-ncet;
- Dă-mi mie trupul de pe cruce
A lui Iisus din Nazaret.
Pillat s-a cutremurat o clipă…
S-a hotărât apoi… să-l dea.
Ce, el se teme de-o femeie?
El n-a făcut-o în viaţa sa.
Mironosiţa învingătoare
Cu doi apostoli mai străini
Puse trupul într-un mormânt rece
Ce a Înviat a treia zi:”
26
„Vălăritul sau văluritul se număra printre cele mai îndrăgite obiceiuri de
la Sărbătorile Paştelui. Vălăritul este o formă de colindat de Paşti în Moldova şi
Muntenia. Ceata de flăcăi, însoţită de lăutari, umblă pe la casele cu fete. La
vălărit, joacă şi urează pe gazde. Aceasta se întâmplă a doua zi de Paşti, numită
şi Ziua Vălăritului.
Intrau în ogradă salutau cu „Hristos a Înviat!” şi cu urarea „La mulţi
ani!”. Cereau permisiunea să cânte o melodie două, chiar preferate de gazdă.
Întindeau o horă mare în ogradă şi invitau fetele la joc.
Pe copii îi ridicau, urându-le la toţi ai casei să trăiască, mulţi ani.
Pe fete le alergau, le prindeau, le ridicau şi le cereau ouă roşii. Gazdele
răsplăteau cu cozonac, pască , ouă roşii, vin, ţuică şi câte un bănuț. După ce
umblau tot satul, după amiază se întâlneau la horă sau la scrânciob. Pe lângă
flăcăi umblau cu colinda şi copiii, dar aceștia nu aveau voie decât la rude.”
Asociația CIURBEȘTENII obiceiuri de Paști al Muzeul Satului
27
Colindele de Paşti aveau ca temă Pătimirea lui Iisus, Răstignirea şi Învierea.
Iată câteva versuri dintr-un colind de Paşti:
„A Înviat Hristos din morţi
Să ne ridice sus pe toţi .
Cu moartea Sa moartea călcând
Şi tuturor viaţă dând!”
De Ziua Eroilor obicei de la Ciurbeşti:
De Ziua Eroilor la Ciurbeşti s-a păstrat un obicei interesant şi frumos în acelaşi
timp. Se ştie că la noi, la români Ziua Eroilor se comemorează de sărbătoarea Înălţării
Domnului de Ispas, care cade la 40 de zile de la Înviere, de la Paşti. Întotdeauna
această sărbătoare cade într-o zi de joi. De aici şi vorba românească, „tot joia cade
Ispasul”.
Acest obicei ne-a fost evocat de o bătrână din sat care avea 90 de ani și l-a
învățat când era copil de şcoală primară. Toate instituţiile satului sau comunei luau
parte activă la sărbătoare, Biserica, Şcoala, Primăria.
La biserică în acea zi avea loc o slujbă mare cu preoţi mulţi în sobor. Şcoala şi
învăţătorii pregăteau copiii. Cu o zi înainte se mergea în pădure, se adunau flori şi
ramuri de brad pentru coroane. Copiii cu învăţătorii le făceau. Pregăteau cântece şi
poezii patriotice. Primăria pregătea ceva daruri şi domnul primar o cuvântare.
A doua zi comunitatea satului mergea la sfânta liturghie.
La sfârşitul slujbei se ieşea la monumentul eroilor care era şi este în cimitirul
bisericii. Copiii plecau de la şcoală încolonaţi pe două rânduri cu coroanele în mâini,
28
îmbrăcaţi de sărbătoare, în costume populare. Erau aşteptaţi la biserică de toată
lumea. Depuneau coroanele la monument, apoi începea spectacolul cu cântece
şi poezii. Nu lipseau din repertoriu Imnul ţării, Imnul eroilor, cântece populare
cu caracter patriotic. Copiii erau acompaniați dei cei părinți și bunici care astfel
își aminteau vremurile când erau şi ei copii.
Urma cuvântul unui învăţător despre această zi evocând momente şi
figuri eroice ale istoriei locului. Domnul primar mulţumea tuturor şi aducea ca
dar pâine cu caş. Gospodinele aduceau pască, cozonac şi ouă roşii. Toţi se
îndulceau din produse şi plecau la casele lor emoţionaţi şi mulţumiţi.
29
Ziua nu se încheia aşa. În partea a doua a zilei preoţii, învăţătorii, primarul şi
alţi săteni erau invitaţi la masă în familia cântărețului bisericii, unde petreceau clipe
de tihnă.
Tinerii satului organizau hora satului. Acesta se făcea la casa unui gospodar
care avea ogradă mare. „Se împăca o fanfară bună ş-apoi să te ţii, măi frate!”
Totdeauna la horă era organizată o masă cu dulciuri şi suc făcut din apă, vin şi
sirop de fructe căreia se spunea „carcalete”. Veselia până către seară când toți obosiți
se retrăgeau apoi la casele lor.
Aşa petreceau Ciurbeştenii Ziua Eroilor care de fapt a devenit Ziua Satului
Ciurbeşti până la venirea perioadei comuniste. Ea s-a sărbătorit mereu până astăzi
dar puţin în alte condiţii.
De când avem Asociaţia şi Ansamblul am recuperat acest obicei dar şi cu
altele.
30
Capitolul al VI-lea
Tradiții moldave în județul Iași
Cuvânt al folcloristului amator Radu Cimpoi, colaboratorul Asociației
CIURBEȘTENII
Am redescoperit satul ieșean de altădată prin bătrânii care păstrează
amintiri din copilăria și tinerețea lor, prin fotografii, documente și culegeri
vechi de folclor.
O zonă distinsă prin particularitățile portului, arhitecturii și melosului.
Folclorul din această arie este remarcabil prin bogăția obiceiurilor de iarnă,
prin bogăția tematică a cântecelor.
Cei mai buni „informatori” sunt bunicii trecuți de 80 de ani, cei care au
prins perioada monarhiei. Sunt deschiși, povestindu-și cu mândrie viața și
istoriile neamului.
Satele ieșene care impresionează sunt cele din zona vechiului Ținut al
Cârligăturii, din zona Hârlăului sau a Siretului. Prin locurile acestea încă mai
găsești trăitori și buni povestitori de glie.
Timpul trece iute, oamenii se topesc dar cred că multe lucruri ar putea
renaște prin promovare, educație, prin întoarcerea tinerilor la simplitate.
„Hai maică la iarmaroc, măi
Și îmi cumpără noroc, măi
Draga maicii, tu n-ai minte
Că norocu de s-ar vinde
L-ar cumpăra oameni mari!“
(Smeu Victoria, 93 de ani, Voinești - Iași)
„Ușor puiule, ușor
Nu-mi trimite-atâta dor
Și pe tren și pe vapor
Până-n Târgu' Ieșilor“
(Zară Alexandru, 76 de ani, Vorovești Iași)
„Foaie verde de cireș
Lung îi drumu pân la Ieș,
Lung îi drumu, lung bătut
Din Siret și Pân la Prut,
Dar acum s-a micșorat
C-am adus mândruță-n sat!“
(Neculai Casian, 95 de ani, Scoposeni - Iași)
31
Pozele adunate de tânărul Radu Cimpoi din satele Iașului: Proselnici,
Vorovești, Brătuleni, Lețcani, ne vorbesc de oameni, tradiții și locuri cu profunzimi
profunzimi nebănuite așa cum scria și el: „După ce se trag clopotele de slujbă,
dimineața, pe un drum din capătul satului Brătuleni, poți zări venind ușor o măicuță
bătrână, micuță de statură.
După mersul ei ai spune că e Sfânta
Vineri din vechile noastre povești. Se îndreaptă către biserică și poartă pe chip o
năzuință tainică. Majoritatea oamenilor din sat o numesc „Mătușa Casandra –
veterana satului”, iar alții îi spun chiar „Măicuța Casandra”.
32
Acest lucru îl arată vârsta ei înaintată laolaltă cu smerenia, devotamentul
și credința, cu povestea timpurilor grele prin care a trecut. Este cu totul și cu
totul impresionantă prin legătura ce o poartă cu Divinitatea.”
33
Capitolul al VII-lea
Tradiții moldave prezentate de elevii Iașului
Elevii și profesorii de la colegiile participante în proiectau fost alături de noi
după puterile lor:
culese de: Macovei
Simona clasa a XIIa B,
Colegiul „Ion Holban”
profesor coordonator
Adnana Grigore
34
Paştele în familie:
Marcel Gabriel Balan, clasa a IX-a E, profesor coordonator Adriana Băiceanu,
Colegiul Tehnic ,,Ion Holban’’ Iaşi
Sărbătoarea Învierii Domnului Hristos reprezintă un moment de bucurie în
familia noastră. Înainte de Florii, mama împreună cu mine şi sora mea pregătim casa.
Se face curăţenie generală, iar dacă vremea ne permite se văruiesc camerele şi
bucătăria, locul în care se pregătesc bunătăţile.
În Joia Mare, mama pregăteşte cozonacul pufos cu cremă de nucă, a cărui
mireasmă umple toată casa.
Din acelaşi luat se coc păştile cu brânză, smântână şi ciocolată, un adevărat
deliciu.
Pasca care este pregătită pentru biserică are o cruce din aluat şi o frunză de leuştean.
Seara, împreună cu sora mea vopsim ouăle.
Culoarea preferată este cea roşie, deoarece reprezintă sângele vărsat de Mântuitorul
nostru.
În seara cea mare eu cu sora mea
mergem să luăm Lumină și să
sfințim ouăle roșii și pasca;
35
În prima zi de Paşte, eu cu familia mea luăm câte o bucăţică de pască sfinţită,
ciocnim câte un ou şi ne pregătim pentru a merge la cimitir cu bunici si rudele noastre
pentru a aduce un mic omagiu celor dragi, care au plecat în lumea de dincolo;
Ceaunul în care mama pregăteşte minunata friptură de miel.
Merdeneaua cu ajutorul căreia mama întinde
aluatul.
36
Cuvântul de încheiere de la această școală aparține doamnei Adnana Grigore,
profesor de limba română:
,,Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai
iubitori de om şi viaţă.'' această afirmație îi aparține marelui istoric și om de cultură
Nicolae Iorga. Respectând acestea, avem toate șansele de a fi mai fericiți!
Prețuirea, conservarea, cultivarea tradiției și a obiceiurilor trebuie să devină
cele mai importante obiective din viața fiecărui om.
Predecesorii noştri ne-au lăsat moștenire bogăția tradițiilor și totodată bucuria
deplină a frumuseții și împlinirii spirituale. Viața ar fi anostă fără șezători, povești
spuse la gura focului sau în parfum de tei, tenacitate învățată în cusături, veselia
muzicii populare,
37
fără portul popular, dansul popular, închistrarea ouălor de paști și obiceiurile
păstrate cu sfințenie atâția ani.
38
Doamna profesoară Adnana Grigore ne-a prezentat trei ii, una din zona Iașului,
care are în culorile cunoscute ale zonei - verde frunză și galben pai și două din zona
Bucovinei. Toate iile din fotografii au o vechime de peste 100 ani, iar catrința aurie
are o vechime de peste 150 ani.
39
Acest minunat proiect a fost unul dedicat sufletului omului îndrăgostit de
frumos, omului care trăiește și iubește românește! Ne vom aminti cu drag fiecare
întâlnire care ne-a bucurat sufletele, fie la bibliotecă, în lumea fascinantă a cărților,
fie la Colegiul Tehnic ,,Ion Holban” Iași sau ,,acasă” la CIURBEȘTENI, unde am fost
încântați de gustul autentic al plăcintelor ,,bunicii'”: vărzari, brânzoaice, învârtite cu
nucă, cu dovleac... minunății culinare ce ne-au creat sentimentul de întoarcere în
timp, la căsuța de poveste a bunicii. Obiectele vechi păstrate de ciurbeșteni ne - au
încântat și ne-au îmbogățit cunoștințele. Acești oameni dedicați și atât de buni ne-au
arătat să încondeiem ouăle pentru Sfintele Paşti, să cântăm cântece vechi și frumoase.
Le mulțumim pentru colaborare! Suntem fericiți că am făcut parte din acest
proiect extraordinar!
Alese mulțumiri inițiatorilor și coordonatorilor! Sufletele noastre au nevoie de
astfel de bucurii!!
Vom participa cu drag, oricând, pentru a duce mai departe frumosul, autenticul,
bucuria!!!
40
Colegiul Tehnic „Ioan C. Ștefănescu” Iași:
Sărbătoarea Mărțișorului, a Ziua Universală a Iei și tradiții de Crăciun
41
Mulțumim tuturor participanților, colaboratorilor, voluntarilor și celor
implicați, care au făcut posibilă realizarea acestui proiect!
42
Bibliografie
Ion Sandu, Ioan Gabriel Sandu, Aspecte moderne privind conservarea bunurilor
culturale, Performantica, pag. 13
Mioara Turcu, Conservarea pieselor de muzeu, pag.3.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, 2009
https://ro.wikipedia.org/wiki/Patrimoniul_cultural_na%C8%9Bional_al_Rom%C3%
A2niei
https://en.wikipedia.org/wiki/Conservation_and_restoration_of_cultural_heritage
https://www.google.com/search?q=iasi+biserica+volovesti
https://www.google.com/search?q=lada+de+zestre+zona+ciurbesti+iasi
https://doxologia.ro/matusa-casandra-veterana-satului-bratuleni
43
CUPRINS
Capitolul I: Tradițiile Noastre .....................................................................................7
Capitolul al II-lea: Iași, elemente de identitate vizuală................................................ 9
Capitolul al III-lea: Rolul conservării și restaurării patrimoniului cultural în
păstrarea și salvarea tradițiilor și a istoriei neamului românesc..................................13
Capitolul al IV-lea: Cuvânt la Proiectul „Tradiţiile Iaşului” – „Carte și tradiție
românească” din partea Asociaţiei Ciurbeştenii.........................................................22
Capitolul al V-lea: Tradiții Moldave la Ciurbești......................................................23
Capitolul al VI-lea: Tradiții moldave în județul Iași..................................................30
Capitolul al VII-lea: Tradiții moldave prezentate de elevii Iașului............................33
Bibliografie ................................................................................................................42
44