sumar:

REPORTAJ 3• Act de proprietate:

Amenajamentul !?

PĂDUREA 24ŞI MEDIUL

• Direcţia Silvică Buzău

LA ORDINEA ZILEI 7

• Pădurile nu ajung nici

pe departe la adevăraţii

proprietari

TRIBUNA 31PĂDURII

• Inginerul Alexandru

Mădularu: „Sunt pensionar,

sunt apicultor, sunt ocupat”

LA ORDINEA ZILEI 7

PĂDUREA ŞI MEDIUL 24

TRIBUNA PĂDURII 31

REPORTAJ 3 LA ORDINEA ZILEI 7

PĂDUREA ŞI MEDIUL 24

PĂDUREA ŞI MEDIUL 24

SĂ NE CINSTIMÎNAINTAŞII 36

SĂ NE CINSTIM 36 ÎNAINTAŞII

• Pădure sau deşert

• Un mare silvicultor:

Avram Lucescu

40 SILVICULTURA ÎN DIVERSITATE

• Acunarea Generală

a CIC - 2010, Croaţia

• Considerente ale dezvoltării

şi reabilitării reţelei de

drumuri forestiere

52 MAGAZIN

• Plantele şi canicula

• Ziua internaţională pentru

sănătate şi securitate la locul

de muncă - 28 aprilie

PĂDURE SAU DEŞERT 36

DULCEA BUCOVINĂ 36

SĂ NE CINSTIMÎNAINTAŞII 36

SILVICULTURA ÎNDIVERSITATE 40

SILVICULTURA ÎNDIVERSITATE 40

ZIUA SECURITĂŢII MUNCII 52 MAGAZIN 52

REDACŢIA: Rodica Ludmila DUMITRESCU, Cristian BECHERUR.N.P. - ROMSILVA, B-dul Magheru nr. 31, Bucureştirevista@rnp.rosilva.roFotografi ile numărului: C. BECHERU

39 VITRINA CU CĂRŢI

• “Plutăritul pe Bistriţa.

Incursiuni în istorie”

VITRINA CU CĂRŢI 39

3

Pe la amiază, am solicitat arhi-episcopului I.P.S. Pimen o între-vedere legată de procesele pe care le are cu Statul Român şi de documentele care probează fap-tul că Arhiepiscopia sau Fundaţia F.B.O.R.B. a avut aceste proprietăţi. Am fost anunţaţi că vom fi primiţi, la ora 18.00. Şi am fost primiţi pe scările Casei Arhiepiscopale, în faţa uşii, la o discuţie în picioare. Ni s-au înmânat câteva articole scrise în presa centrală pe tema

Fundaţiei Fondului Bisericesc Or-todox Român din Bucovina.

,,Am fost purtat prin tribunale, spunându-se că noi nu suntem pro-prietari.

[...]Că statul austriac a fost când-va proprietar sau că statul român ar fi fost proprietar! Mergeţi la cei ce v-au spus toate astea, la domnul prefect, la domnul Solovăstru, la domnul Flutur... şi apoi vorbim! Să aveţi ceva scris, cu ce v-au spus ei şi

apoi... vorbim. Eu de ani de zile am vorbit şi am scris.

Dumneavoastră, ca ziarişti, aveţi posibilitatea să vedeţi, să vă informaţi. Este şi pe site! Deci, oricând, veniţi cu ceva scris, de la ei, pentru că eu, degeaba vă spun... Să veniţi cu argumentele lor. După ce vorbiţi cu dânşii, vorbiţi şi cu mine!

Şi eu vă spun... aceasta,... aceas-ta... Noi credem că... şi că... Lucrurile sunt simple ca bună ziua!“

Era normal ca documentarea să înceapă de aici, de la Arhiepis-copie. Aşa cum şi procesul este început tot din această curte, a Ar-hiepiscopiei. Venisem cu speranţa că pe o masă ne vor fi puse actele de proprietate în baza cărora s-a început, acum 10 ani, sarabanda proceselor prin care se solicită 166.000 ha de fond forestier, care la 1781 au fost confi scate de stat.

Am, plecat obişnuindu-ne cu gândul că n-a fost să fi e din prima încercare. Dar nu avea să fi e nici din cea de a doua.

REPORTAJCâţiva ziarişti la Curtea Arhiepiscopului I.P.S. Pimen

Rolul ziaristului este de a informa. Cum problema, dilema sau cum vreţi să-i zicem - a F.B.O.R.B. îşi aşteaptă termenul de judecată fi nală, la Înalta Curte de Casaţie a României, la sfârşitul lunii septembrie a.c., câţiva ziarişti bucureşteni au avut iniţiativa de a merge la I.P.S. Pimen, pentru a-i lua un interviu. Scopul nu a fost altul decât de a cunoaşte argumentele, documentele pe care le-a folosit Prea Înaltul când a dat în judecată Statul Român, în chestiunea demonstrării dreptului de proprietate asupra celor mai frumoase păduri ale judeţului Suceava. Procesul va decide dacă 192.000 hectare teren forestier sunt sau nu ale Statului Român.

ZIUA I: 18 august 2010, ora 18.00

4

,,Le-am dus o căruţă de acte ca să le dovedesc dreptul de proprietate. Ce îmi cer? Îmi cer hărţile, copii după hărţi. Şi hărţile sunt la ei. Arhivele Statului sunt tot la ei. [...]Am cheltuit de trei ori câte trei miliarde pentru cartografi ere, pentru suprapunerea hărţilor, pe hărţile noi, pe hărţile cadastrale... Sunt hoţi! Eu nu vorbesc degeaba!!“

,,Să vorbim sincer, ca la spo-vedanie... Cum nu vi s-a spus care este situaţia fondului bisericesc? Lăsaţi... Ei spun cine a fost proprie-tar: statul! Veniţi cu documentul de la ei, cei care spun că a fost statul mare proprietar. Eu am nevoie, nu de ce spun ei, ci de un document în care să se spună că statul austriac a fost proprietar! Eu vă arăt act de proprietate, da’ să arate şi ei act de proprietate... Vorbesc româneşte! Ce să vă mai spun eu... Suntem în afara legii!

Din moment în moment, aştept să vină să mă lege, să mă bage la puşcărie! Atâta a mai rămas, domnilor!”

Inginerul Buraciuc s-a îndoit pe cât era de mare şi i-a pus pe masă arhiepiscopului Pimen un amenajament silvic din anul 1935. Prea Înaltul ne-a citit din el că este amenajamentul unei păduri, proprietate a Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român

din Bucovina. La replica unuia dintre ziarişti că amenajamentul nu este un document recunoscut de instanţele româneşti ca act de proprietate, ne-a zis: ,,Deci nu suntem proprietari... Deci dumneavoastră spuneţi că nu suntem proprietari.“ I s-a replicat: ,,Am spus doar că amenajamentul

nu este un act de proprietate şi nu este recunoscut ca atare de instanţele româneşti...”

Replica a venit promptă, prea promtă pentru noi, după vorba moale de până atunci, dezamăgindu-ne pentru că făcusem sute de kilometri ca să purtăm această conversaţie şi fusesem înşelaţi până acum de siguranţa cu care ne vorbise şi ne tratase până în acel moment. În loc să-şi continuie argumentaţia, să-şi susţină documentul cu motivele legale care demonstrea-ză că amenajamentul este un act de proprietate, Prea Înaltul a curmat brusc discuţia, în dorinţa ca măcar în acest mod să se impună: ,,Nu avem ce vorbi. Bună ziua!”

Şi s-a ridicat să plece.Alte acte de propietate nu am

văzut.Unii dintre ziarişti s-au ridicat şi

au ieşit pe hol. Alţii, în încercarea de a-l convinge să mai stea de

ZIUA II: 19 august 2010, ora 14.00

Act de proprietate: Amenajamentul !?

5

vorbă pentru a afl a totuşi care sunt actele ce stau la baza celor zece ani de procese cu Statul Român, au rămas în încăpere. Cei care au rămas în încăpere nu au primit nicio altă explicaţie sau act care să demonstreze temeinicia pentru care s-au pornit procesele.

Pe culoar, ziariştii ieşiţi au primit explicaţii de la inginerul Buraciuc de genul: ,,...şi atunci de ce ni s-au dat deja cele 16.000 ha pe care le stăpânim, din terenurile fostului Fond Biserices Ortodox Român din Bucovina?”

De asemenea, inginerul Bura-ciuc ne-a prezentat şi nişte hărţi refăcute de o fi rmă din Târgovişte, care costaseră în lei vechi 3 mili-arde, dar care erau contestate de catre reprezentaţii statului.

Cum ni s-a arătat I.P.S. Pimen

Prea Înaltul este un călugăr nu prea mare de stat, vioi, auster, puţin repezit, întotdeauna atent la ce se afl ă şi mişcă în preajma sa. Modest... da, I.P.S. Pimen este modest. Nu pare să aibă nevoie de nimic pentru sine. Ne-a spus acest lucru de mai multe ori în cursul în-

trevederii cu noi. Întrevedere care nu a fost uşoară. Acele momente, atât cât ne-am afl at în prezenţa sa, ne-am simţit atraşi sincer de per-sonalitatea sa, de vorba sa, când blajină, când dojenitoare, când neîncrezătoare... şi chiar cu note de umor. Cât am stat cu dânsul?

Poate o oră, poate mai puţin... Au fost momente în care pur şi simplu ne-a dat afară...

Mărunţel, uşor, ne-a împins către uşă, iar noi ne retrăgeam, dar... un cuvânt aruncat peste liniştea lăsată înviora iar discuţia. Nu se poate spune că ar fi fost o contrazicere. Poate greşim, dar im-presia noastră, după ce ne-am luat ,,Doamne ajută” de la Prea Înaltul, a fost că nici dumnealui nu era prea sigur de dreptul său de pro-prietate. Argumentul său s-a limi-tat, facem referire la documente, la o colecţie de Monitoare Ofi ciale din anul 1935, unde se făcea vorbi-re despre proprietăţi, regulamente de exploatare, amenajamente etc., în care apărea din când în când sintagna ,,proprietate a Fondului Bisericesc’’.

Ori în Bucovina, până în anul 1938, a râmas în vigoare Codul civil austriac, care este diferit de cel românesc, în privinţa proprietăţiii. Până în 1938, în Bucovina, era obligatorie intabularea proprietăţii utile, iar proprietarul util era cel care avea folosinţa unui bun imobiliar, adică, în cazul nostru, a pădurii. Aşa se face că, din neştiin-ţă sau din dorinţa de a ne învălui cu argumente nefondate, luân-du-ne de creduli, dar mai ales crezându-ne nepregătiţi pentru

6

CUTIA STRUŢOCĂMILEI

o astfel de discuţie, Preşedintele Fundaţiei a încercat să ne mani-puleze cu argumente fără acope-rire legală. De câte ori îi puneam în balanţă argumente din legi, legislaţie sau coduri civile eram invitaţi afară, spunându-ni-se ,,...discuţia s-a încheiat” ,,...deci nu suntem proprietari...” Şi chiar mai dur, anume că suntem din partea Regiei Pădurilor care ne-a trimis să-l batjocorim.

Acest lucru nu ne-a stat nicio clipă în intenţie, niciunul dintre noi nu şi-ar fi permis, nici în gând, să facă aşa ceva...

,,Aici e interesul duhovnicesc. Nu-i nimeni proprietar. Toţi suntem administratori. Averea pe care o ai trebuie să o foloseşti pentru cel afl at în nevoie.

- Poporul român este în nevoie - a zis unul dintre noi. Dacă aş avea Fondul Bisericesc al Bucovinei - a continuat Prea Înaltul, tot ce-i casă sinistrată, aş face-o în trei luni de zile. 33 de case am acum făcute. Şi încă cinci, 38 de case cu totul. Eu vin acum de pe şantier, de la Dorneşti.

Pentru ce îmi cer această propri-etate... Pentru două lucruri: ca să ajut pe cei săraci, nu eu, ci Biserica... Ăsta e scopul. Al doilea, pentru mo-numentele istorice. Pentru că dacă ele nu vor avea acces la fonduri, nu le vom mai avea. Eu sunt aici din 1957 şi cunosc problema legată de monumentele istorice. Ceea ce dă statul, dă foarte puţin şi acel puţin, se fură. Cu acte se fură.”

Acestea fi ind zise, Prea Înaltul ne-a lăsat ,,în ceaţă”, fără să ne fi demonstrat absolut nimic.

La sfârşitul lui septembrie, vom afl a verdictul de la Înalta Curte de Casaţie.

Rodica DumitrescuCristian Becheru

În primii ani de după 1990 am susţinut în presa centrală („Tineretul liber”) o amplă cam-panie publicistică, sub genericul fără echivoc „Mănăstirile Bucovinei - alarmă de gradul zero!”. Interlo-cutor şi susţinător competent mi-a fost I.P.S. Pimen, căruia de atunci îi respect strădania în această direcţie şi îi admir modestia şi decenţa trăirii monahale (ce ar trebui să devină o exemplară pildă şi un model de viaţă obligatoriu pentru toţi „subalternii” slujitori în biserici ai Domniei-Sale, dar asta este altă poveste). Legitimat fi ind de această contribuţie personală, am acceptat, după o adâncă refl ecţie, să particip la dezbaterea publică a procesului prilejuit de încercarea de stăpânire pe o parte a pădurilor României a unui grup de persoane (având, e drept, în frunte pe ierarhul locului, pe care îl aşez deasupra suspiciunii, fără însă a putea înţelege mandatul în alb dat apropiaţilor nărăviţi în calomnie). De ani de zile, deşi instituţia Bisericii nu apare nicăieri ofi cial în această afacere, se apasă excesiv şi exclusiv pedala emotivităţii şi cea a obedienţei, ascultării mute cerute aprioric oricărui „bun creştin”, sunt ridicaţi în slăvi ori „desfi inţaţi”, eventual „reciclaţi” după contextul electoral, politicieni şi administratori. Totul cu o totală şi în fond de înţeles sub aspec-tul mizei şi nerăbdării ignorare a competenţei constituţionale şi limitelor acesteia în cazul fi ecăruia şi tuturor celor întâi „traşi de mânecă” sever, apoi puşi la index cu intransigenţă. Strategia intimi-dării, a invocării pedepsei divine a avut efect inclusiv asupra unor judecători. Pentru că m-am săturat, zău, de etichete şi epi-tete acordate după porunca clipei, pentru a încerca să opresc sufocarea unei necesare dezbateri de idei în mâlul steril al polemicii şi hulei (atât de străine spiritului creştin), am decis să mă implic. Nu voi emite judecăţi juridice, nu e meseria mea şi nici plăcerea mea, într-o epocă a generalizării „datului cu părerea”. Dar e tristă şi

greu de suportat constatarea că în chestiunea Fondului s-a exhibat deja prea multă patimă şi discredit „la grămadă” împotriva Corpului silvic, că s-a ajuns, aberant, la invocarea mâniei cereşti, care i-ar fi executat rapid pe principalii „inamici”- nişte oi rătăcite? - ai împroprietăririi unui (mic) grup, că se rostesc vorbe grele şi se difuzează manifeste şi afi şe in-criminatorii. Nu voi înceta să cred că atât Torquemada, cât şi Stalin („Dai în mine? Dai în fabrici şi uzine!”) sunt pe veci morţi nu doar ca fi inţe, ci şi ca spirit, că tonul inchizitorial, excomunicator trebuie să dispară din orice demers în temă. Oricâtă omenească iritare ar putea stârni un – cu adevărat- prea lung proces. Cine exprimă, cu argumente solide îndoieli asupra unor pretenţii ilegale ori sentinţe greşite înseamnă că atacă Biserica? Ea este conştiinţa intimă a apartenenţei la un neam cu un sistem de valori şi nu pretenţia oricărui funcţionar în sutană de a acorda certifi cate de bună ori de rea purtare, trufi e pe care o resping ferm, cu dreptul pe care îl are, prin naştere şi educaţie, orice spirit cartezian. Doresc dez-batere onestă şi deschisă, nu insultă. Visez la dialog, resping incriminarea. Salutarul echilibru, posibil de realizat într-o discuţie publică „cu cărţile pe masă” (din păcate refuzată până azi de „preopinenţi”) se impune a înlocui excesiva „bigotizare” a discursului revendicativ-vindicativ, evident vetust într-o Europă modernă, constituţional laică. La urmă - şi pe şleau - care bucovinean sănătos la cap nu ar dori ca o cât mai mare parte a avuţiei locului să rămână în Bucovina (de aici vine şi irepresabi-la tentaţie a unor politicieni de a specula, de a plagia şi duce astfel în derizoriu serioasa temă)?. Însă condiţia esenţială a împlinirii defi nitive a acestui deziderat obş-tesc este respectarea întocmai a adevărului istoric şi temeiului juridic. Şi adecvarea utopiei la realităţile şi cerinţele vremii.

Cezar Straton

Ing. Celsie George, neobosit, pledează pentru dreptul de proprietate al Sta-tului Român asupra pădurii

Valerian Solovăstru, directorul general al R.N.P.-ROMSILVA, face comentarii pe marginea unor cereri de punere în proprietate :

Majoritatea sunt suprafeţe care nu au fost revendicate iniţial prin comisiile locale şi comisiile judeţene. Bănuiesc că s-a lucrat la identifi carea acestor proprietăţi prin arhive, prin alte locuri, iar după aceea, case de avocatură, destul de renumite, după ce au identifi cat aceste proprietăţi, au identifi cat eventualii moştenitori şi ei, mai mult sau mai puţin legali, au depus solicitări.

Astfel a început o sarabandă a cumpărărilor drepturilor litigioase şi, aici avem cazuri cunoscute, care au apărut în presă, cu suprafeţe de zeci de mii de hectare cumpărate pe sume modice - cumpărări de drepturi litigioase, ca apoi acele case de avocatură să se pună în mişcare, cu forţă mare, cu putere de convingere în instanţă şi cu argumente ,,solide’’ şi să reuşească să obţină aceste suprafeţe.

Culmea este că pădurile nu ajung nici pe departe la adevăraţii proprietari, ajung la alţii, care stau în umbră şi care, de cele mai multe ori, nu sunt cunoscuţi!

De cele mai multe ori, statul român, care ar trebui să fi e reprezentat de Ministerul de Finanţe, nici măcar nu este citat sau nu are cunoştinţă de aceste procese şi atunci se judecă în lipsa reprezentanţilor statului. Şi, astfel, statul nu are posibilitatea să depună în apărare documente şi probaţiuni în apărarea dreptului de proprietate.

Noi, ca reprezentanţi ai statului, suntem destul de limitaţi în a ne organiza apărarea, mai ales din cauză că, de cele mai multe ori, instanţele nu ne recunosc calitatea procesuală.

În plus, de multe ori, suntem puşi în imposibilitatea de a

pune în aplicare unele hotărâri judecătoreşti pentru că, nefi ind parte în proces, suprafeţele nefi -ind identifi cate, noi am putea, prin punere în aplicare a unor hotărâri judecătoreşti, care repară un abuz, să creem alte abuzuri, poate mai mari.

Noi am vrut să evităm astfel de lucruri, însă - ca o chestiune esenţială - de reţinut, este că acolo unde sunt hotărâri judecătoreşti defi nitive şi irevocabile, ROMSILVA le pune în aplicare.

TRIST INVENTAR DE PROBLEME ŞI ÎNTREBĂRI NEPUSE DESPRE RETROCEDĂRI LITIGIOASE

Acum, în ultimul ceas, lansăm un apel la refl ecţie: ce ar mai fi de făcut pentru a salva ceea ce a mai rămas din pădurile României?

• Judeţul Alba

La Judecătoria Caransebeş s-a depus o cerere de retrocedare pentru o suprafaţă de 744,79 ha. Cererea a fost aprobată, solicitantul a fost pus în posesie deşi nu şi-a dovedit dreptul de proprietate.

• Judeţul Arad

5118,80 ha au fost puse în posesie, deşi solicitantul nu a demonstrat că avea drept de proprietate.

• Judeţul Argeş

La Judecătoria Câmpulung Muscel sunt depuse cereri de retrocedare pentru o suprafaţă de 3500 ha, iar solicitanţii nu îşi pot dovedi dreptul de proprietate.

• Judeţul Bacău

La Judecătoria Sf. Gheorghe, Elie Vlad Sturdza cere 32.000 ha şi are toate şansele de a le primi, aceasta, în condiţiile în care D.S. Bacău i s-a respins de către instanţă calitatea procesuală şi nici nu mai este parte în proces.

• Judeţul Bihor

Episcopia greco-catolică cere 638,765 ha pădure din pădurea de stat, fără a avea dovezi ale dreptului său de proprietate.

• Judeţul Botoşani

La Judecătoria Dorohoi, Liceul teoretic Anastasie Başotă cere 1808 ha, fără a putea face dovada dreptului său de proprietate, iar D.S. Botoşani i s-a respins calitatea procesuală.

Fundaţia Epitropia Spitalului Sfântul Spiridon cere 1204 ha. Fără acte de proprietate.

• Judeţul Braşov

Fără a se dovedi dreptul de proprietate, municipiul Codlea

7

La Ordinea Zilei

8

cere spre retrocedare 1762 ha, comuna Dumbrăviţa cere 259 ha, comuna Hărşeni cere 134 ha, comuna Buneşti cere 421 ha, iar comuna Racoş cere 215 ha.

• Judeţul Buzău

Urmaşul pretins al Buzeştilor, Năstase Teodor şi fi rma SC Expres Invest SRL cer 62.757 ha. Solicitan-ţii pot dovedi cu acte doar 3,58 ha de pădure şi coastă…

Judecătoria Pătârlagele le-a dat câştig de cauză, iar la proces, D.S. Buzău nu a fost parte în proces.

Obştea Moşnenilor Pâslăreasca a cerut şi a obţinut într-o primă fază 1361 ha, chiar dacă şi-a dovedit dreptul de proprietate doar pentru 400 ha.

Obştea Moşnenilor Valea Nehoiului cere 3703 ha, chiar dacă nu este legal constituită.

Obştea Moşnenilor Buzoieni cere în mai multe procese 2199 ha, iar cererile au fost validate în mare parte de comisia judeţeană. Cu toate că obştea in chestiune nu şi-a dovedit dreptul de proprietate.

Tot la Judecătoria Pătârlagele Obştea Moşnenilor Sarchiojdeni cere 4522 ha, având avizul comisiei locale, deşi D.S. Buzău consideră că avizul este nelegal acordat.

• Judeţul Caraş-Severin

Comunitatea de avere a fostului Regiment Confi nari nr. 13 cere 54.534 ha de pădure. Această organizaţie nu este succesoarea în drepturi a fostei forme asociative.

• Judeţul Covasna

Comuna Zagon cere 3455 ha, Roy Chowdhury Katalin cere 3865 ha, Zsuff a Levente cere 450 ha, Apor Peter cere 1670 ha. Sunt patru cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurii fără a se dovedi în vreun fel dreptul de proprietate.

• Judeţul Dâmboviţa

Un cetăţean cere 1178 ha de pădure în numele Obştii Văsească Velinaşi fără a avea, însă, calitatea legală de reprezentare.

La Judecătoria Pucioasa, cineva cere Muntele Bătrâna, 7oo ha de pădure, fără a face vreo dovadă a dreptului de proprietate.

În aceeaşi manieră, se vor proprietari fără a dovedi că au acest drept, Teodorescu Mihai, care cere

750 ha, dar şi Cazan Elena şi Stoica Radu care cer 524 ha.

• Judeţul Galaţi

Fără a-şi dovedi dreptul de proprietate, Vasiliu Constantin Bolnavu cere 1405 ha de pădure.

• Judeţul Giurgiu

Judecătoria Sibiu a dispus punerea în posesie a unei familii, Neniţescu, cu 1522 ha de pădure, pădure care nu există. Direcţia Silvică Giurgiu a fost obligată de instanţă să pună la dispoziţia solicitanţilor suprafaţa câştigată în proces.

Ca o paranteză la cele de mai sus, de fapt toate retrocedările care s-au făcut în judeţul Giurgiu s-au făcut după acest tipar. Direcţia Silvică Giurgiu nu a deţinut suprafeţele de păduri cerute şi câştigate în instanţă, la Judecătoria Bolintin sau la Judecătoria Giurgiu, direcţia silvică a fost obligată să pună la dispoziţie suprafeţele de pădure in chestiune. Astfel, Dan Bolomei şi Maria Râmniceanu au câştigat 272 ha, 1119 ha tot Dan Bolomei, 123 ha au fost obţinute de Crissoveloni Maria şi 127 ha au fost câştigate de Drăgan Radu.

• Judeţul Ilfov

Chiar în zona Capitalei, unde existenţa unei centuri verzi este necesară pentru calitatea mediului, sunt solicitate şi obţinute sute de hectare de pădure fără a se face

dovada dreptului de proprietate. Chiar şi Mănăstirea Cernica cere 22,5 ha fără acte.

• Judeţul Maramureş

La Judecătoria Aleşd, dove-dindu-şi calitatea de proprietar doar pentru 6.222 ha, Compose-soratul Borşa cere 17.000 ha. Lipsit de dovezi, Pascu Mircea cere 4322 ha pădure, la Judecătoria Baia Mare.

• Judeţul Mehedinţi

Varlam Elisaveta cere prin proces la Judecătoria Vânju Mare, 1531 ha, iar in alt proces, mai cere 812 ha. Şi nu face dovada dreptului de proprietate în niciunul din cazuri.

Pentru 1695 ha, Burileanu Dimitrie a făcut cerere la Judecătoria Vânju Mare, chiar dacă suprafaţa repectivă a fost ipotecată în favoarea statului şi nu a mai fost răscumpărată.

Geblescu Traian a fost împro-prietărit cu 198 ha pădure prin sentinţa Judecătoriei Vânju Mare, deşi actele sale de dovedire a calităţii de proprietar sunt pentru 198 ha păşuni şi terenuri neproductive.

• Judeţul Mureş

La Judecătoria Reghin, Banff y şi ai săi cer 4339 ha pădure fără a-şi dovedi dreptul de proprietate. Pe aceeaşi suprafaţă, comuna Răstolniţa a depus şi ea cerere de punere în proprietate…

De asemenea, Banff y mai solicită reconstituirea dreptului de proprietate tot la Judecătoria Reghin pentru 10.225 ha fără acte.

• Judeţul Neamţ

Fără a-şi dovedi dreptul de proprietate, Mănăstirea Neamţ cere complexul Nemţişor, o su-prafaţă de 4478 ha, Mănăstirea Agapia şi Mănăstirea Văratec cer

,, Culmea este că pădurile nu ajung nici pe departe la adevăraţii proprietari ! ’’

9

11000 ha, fără dovada dreptului de proprietate, la fel şi Mănăstirea Nechit, care cere 140 ha, cu toată smerenia lipsei de dovezi ale dreptului de proprietate. Şi pentru ca totul să fi e şi mai hilar, comuna Hangu, la Judecătoria Bicaz, cere 1704 ha tot fără dovezi.

• Judeţul Suceava

Cazul celor 166.813 ha de pădure cerute şi obţinute prin judecăţi de o fundaţie a unor persoane fi zice care au serviciu la Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţiului care se vrea continuatoarea fostului Fond Bisericesc Ortodox Român al Bu-covinei este cunoscut ca fi ind un model de mare excepţie. S-a confundat cu bună ştiinţă, în acest caz, dreptul de folosinţă cu dreptul de proprietate.

Mai sunt prin instanţele de judecată din judeţ solicitări fără drept pentru mai mult de 1000 ha.

• Judeţul Timiş

Asociaţia Societatea Anonimă Forestieră Nădrag cere 11.144 ha deşi nu este succesoarea în drep-turi a fostei societăţi comerciale.

• Judeţul Vâlcea

La Judecătoria Brezoi, Obştea Moşnenilor Voinesari cere 2469 ha cu acte care dovedesc dreptul de proprietate numai asupra a 406 ha. Tot la Brezoi, Obştea Moşnenilor Fraţilor Tărăşti cere 184 ha fără a dovedi dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe.

Obştea Moşnenilor Sălişte cere comisiei judeţene 6156,75 ha, în condiţiile în care a dovedit că are drept doar pentru 3500 ha.

La Judecătoria Rm. Vâlcea, Obştea Moşnenilor Olăneşti cere 4703 ha de pădure. Şi-a dovedit drepturile doar pentru 3600 ha.

• Judeţul Vrancea

Prin procuratorul Cosor Mari-cel, Apostoleanu Tatiana Cecilia cere 5549 ha, deşi nu are acte decât pentru 4409 ha. Şi tot prin acest

procurator mai sunt cerute supra-feţe de pădure, fără acte, pentru 1081 ha, şi încă pentru 12.683 ha, în numele altor persoane fără a se face dovada dreptului de proprietate.

La Judecătoria Adjud, Cristofi l Denisa Ileana, prin procuratorrul Gică Duţă, cere 1420 ha, iar la Judecătoria Focşani, procuratorul Gărboiu Constantin cere 4200 ha fără a avea calitatea de a face solicitarea.

La Judecătoria Panciu, Consiliul Local Răcoroasa cere în numele locuitorilor comunei, fără acte doveditoare, 135 ha, la tribunalul Vrancea, Bobocea Tinca cere, fără a avea dovezi, 135 ha, la Judecătoria Focşani mai cere alte 294 ha, tot fără a avea acte, la Judecătoria Panciu, cetăţeanul Stan Călin cere 202 ha de pădure… şi el fără a avea acte de a-şi dovedi dreptul de proprietate.

Notă:Cu excepţia direcţiilor silvice Suceava

şi Giurgiu, toate celelalte direcţii silvice, despre care am făcut vorbire mai sus, nu au fost parte în procesele de

reconstituire a dreptului de proprietate ale diverşilor solicitanţi prin instanţele judecătoreşti.

Cererile de a fi considerate parte procesuală ale direcţiilor silvice au fost respinse în instanţă, pe considerentul că direcţia silvică nu este proprietar ci administrator, cu toate că există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care se recunoaşte calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Ministerul de Finanţe, titularul dreptului de proprietate al Statului Român, fi ind chemat în instanţă de către direcţiile silvice, a invocat lipsa calităţii procesuale, iar instanţele au admis aceasta.

Instanţele, în general, au reconsti-tuit dreptul de proprietate - deşi prin lege, acest rol îl au comisiile judeţene şi locale - pe baza declaraţiilor de martori, care nu aveau proprietăţi învecinate cu solicitanţii, pe baza unor expertize extrajudiciare, fără documente de atestare a dreptului de proprietate şi a amplasamentului.

Statul Român nu şi-a intabulat proprietăţile şi nu poate astfel să-şi dovedească dreptul său de proprietate.

sinteză realizată deRodica Dumitrescu şi Cristian Becheru

10

CAPITOLUL I

Art. 1. Art. 39, 40, 41, 42 [i 43 din legea pentru organizarea bisericii ortodoxe române, publicat` \n Monitorul Oficial Nr. 97 din 6 Mai 1925 se repun \n vigoare pe data prezentei legi [i se modific` dup` cum urmeaz`:

Art. 39. Fondul bisericesc ortodox român al Bucovinei rezultat din ctitorii ale voievozilor, episcopilor [i cre[tinilor pio[i, este [i r`mâne o funda]iune special` de sine st`t`toare, a bisericii ortodoxe române din Bucovina, cu denumirea de „Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina”.

El este persoan` juridic` de drept public, reprezentat \n justi]ie [i \n toate actele sale prin arhiepiscopul [i mitropolitul Bucovinei, sau delega]ii acestuia, având ca scop:

a) p`strarea, \mbun`t`]irea, sporirea [i valorificarea bunurilor biserice[ti ce-i sunt \ncredin]ate pentru administra]ie [i exploatare;

b) acoperirea cheltuielilor de personal [i material, necesare administr`rii proprii, precum [i cele de personal [i material necesare bisericii ortodoxe române din Bucovina;

c) a contribui la ridicarea vie]ii religioase, culturale, sociale [i eco-nomice din regiune.

Art. 40. Administrarea [i exploatarea bunurilor de c`tre Fondul bi-sericesc ortodox român din Bucovina se va face \n conformitate cu

LEGEA Nr. 295

pentru repunerea \n vigoare [i modificarea art. 39, 40, 41, 42 [i 43 din legea pentru organizarea Bisericii

Ortodoxe Române, publicat` \n Monitorul Oficial Nr. 97 din 6 Mai 1925*)

Decretul Nr. 1.387 din 15 Aprilie 1946Monitorul Oficial Nr. 92 din 17 Aprilie 1946

(extrase)

*) Text corectat conform rectificării apărute în Monitorul Oficial Nr. 93 din 18 Aprilie 1946.

11

dispozi]iunile Statutului pentru organizarea [i func]ionarea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina.

Acolo unde acest statut nu dispune, organele de conducere ale Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, prev`zute \n statut, vor hot`râ prin asem`narea cu normele aplicabile la administrarea [i exploatarea bunurilor similare ale Statului, regii publice comerciale.

Plata impozitelor, taxelor [i d`rilor c`tre Stat, jude] [i comun`, se face \n conformitate cu regimul legal de care beneficiaz` Casa P`durilor Statului (C.A.P.S.)

Toate crean]ele certe, lichide [i exigibile ale Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina se vor urm`ri [i \ncasa de organele fiscului, dup` codul de procedur` fiscal`, la fel ca [i veniturile Statului.

Dispozi]iunile legii contabilit`]ii publice [i ale celorlalte legi financiare se aplic` [i Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina, numai \n m`sura \n care sunt prev`zute prin statutul pentru organizarea [i func]ionarea Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina.

Banii, valorile [i materialele administrate de Fondul bisericesc ortodox român din Bucovina [i Mitropolia Bucovinei, constituie avere public`, iar mânuitorii lor autoriza]i [i cei de fapt, precum [i inspectorii, controlorii [i verificatorii lor sunt gestionari publici.(Urmează Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Fondului ortodox român din Bucovina, publicat în Monitorul Oficial Nr. 92 din 17 Aprilie 1946, pag. 3924).

CAPS-ul şi Fondul bisericesc român din Bucovina – două regii publice

comerciale care administrează proprietăţi publice ale Statului Român.

12

În „Dulcea Bucovină“ cântă cu scrâşnet drujbele Arhiepiscopiei...

13

Am primit la redacţie, ca răs-puns la cele scrise în revista Pădu-rea şi viaţa nr. 4, o scrisoare lungă (de douăsprezece pagini) trimisă, după cum reiese din antetul comun, de două entităţi juridice diferite: Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, respectiv Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Ro-mân din Bucovina (FBORB). Este curioasă, pentru noi, simpli ziarişti mireni, funcţia persoanei care semnează această amplă depeşă, aceea de Preşedinte Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Nu vom comenta nimic despre acest lucru, doar ne vom minuna de faptul că Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţi-lor şi-a angajat un arhiepiscop drept Preşedinte. În conformitate cu ce lege sau canoane, nu cunoaş-tem. Cert este că se doreşte o confundare a celor două entităţi, astfel încât să nu se mai ştie unde începe una şi unde se sfârşeşte cealaltă, unde încep pretenţiile uneia dintre instituţii şi unde sfârşesc ,,drepturile” celeilalte. Opi-năm că numai în aceste condiţii poţi obţine de la justiţie legiferarea în statutul fundaţiei a unei fraze ca: FBORB este …de sine stătătoare şi aparţine Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Căutând şi în DEX, am găsit că de sine stătător înseamnă care nu depinde de nimeni şi de nimic sau independent. Ce să înţelegem, ca simpli muritori, din această for-mulare, când a aparţine înseam-nă exact contrariul, adică a fi proprietatea cuiva. Neavând sens, tragem concluzia că este o fundaţie specială, adică şi aparţine şi nu aparţine Arhiepiscopiei, în acelaşi timp. Este, ceea ce se cheamă, o culme a hotărârilor judecătoreşti!

Fiind hotărât acest lucru, să revenim şi să constatăm că cele două entităţi mai au în comun, în afară de Conducătorul unic, adresa, numărul de telefon, faxul şi …registrul de corespondenţă. Să fi e comună şi contabilitatea?

Din adresă nu putem trage nicio concluzie în acest sens, dar despre acest lucru avem ceva amănunte în Monitorul de Suceava din 28 aprilie 2010, unde, în pagina 4, scrie, negru pe alb, ca Arhiepisco-pia Sucevei, în lupta pentru pădure, este datoare avocaţilor 30 de miliarde de lei vechi şi comentează că: aceasta a fost declaraţia pe care IPS Pimen a făcut-o. Avocata Silvia Tudor afi rma, în acelaşi articol, că nu am primit onorariu pentru avocaţi de zece ani şi că în ultimii doi ani am mai solicitat bani pentru benzină, pentru plata unui hotel.

În ultima perioadă am început să pretindem bani de la Arhiepiscopie, să ne cerem drepturile, pentru că ajungem să nu mai facem faţă.

Iată, deci, cum constatăm că Fundaţia are liber la banii de la Arhiepiscopie, care este datoare la avocaţi 30 de miliarde de lei vechi, nu pentru procesele ei, ci pentru ale Fundaţiei. Şi mai constatăm că există un acord de voinţă, asumat şi făcut public, între Fundaţie şi Arhiepiscopie, pe de-o parte, şi avocaţi, pe de altă parte, cu datorii

recunoscute de Arhiepiscopie, de 30 de miliarde de lei vechi, ca onorariu datorat avocaţilor pentru procesele în care au pledat pentru Fundaţie. Oare, în contabilităţile celor trei entităţi Fundaţie, Arhi-episcopie şi Cabinet avocaţial Silvia Tudor sunt cuprinse prin bugete aprobate, fi scalizate aceste înţelegeri sau ne afl ăm, Doamne fereşte, în faţa unor sume de bani angajate la negru? Cei abilitaţi trebuie să facă lumină în acest păienjeniş de vorbe, care au creat şi dezvelit obligaţii contractuale şi fi scale, ce se întind pe o perioadă mai mare de zece ani, pentru care s-au făcut şi ceva plăţi. Ne afl ăm totuşi într-o ţară în care bugetul are mare nevoie de bani, iar avocaţii plătesc impozite! Discutăm de fi scalizarea unei sume deloc negli-jabile, de aproape un milion de dolari, cu tendinţe de a depăşi cât de curând această sumă! Nu este rău, în condiţiile României de azi, să ne întrebăm dacă Fundaţia are scriptic aceşti bani, iar, dacă nu îi are, să afi rmăm că situaţia este foarte gravă. În acest ultim caz, dacă Fundaţia va pierde procesele,

CONDUCĂTOR PESTE DOUĂ INSTITUŢII SAU CONFUZIA PÂNĂ LA IDENTIFICARE: PREŞEDINTE ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

14

cine va onora obligaţiile, care trebuiau fi scalizate, către avocaţi?

Acestea fi ind zise, să revenim la scrisoarea în discuţie, care ne precizează că preşedintele Fondului (nu al Fundaţiei) este Arhiepiscopul Arhiepiscopiei…, nu o persoană fi zică defi nită cum spuneţi dumneavoastră prin carte de identitate. Cu regret, îl informăm pe autorul scrisorii că am scris şi susţinem ceea ce prevede şi legea, că fundaţiile se înfi inţează de persoane fi zice sau juridice române. Ori, la data când s-a înfi inţat, fundaţia despre care discutăm avea 27 de membri fondatori, persoane fi zice, aşa cum era completată şi semnată lista lor în actele ofi ciale. Dintre aceste persoane, 5 (cinci) nu erau persoane fi zice române. În acest sens deţinem documente emise de organe competente ale statului român. Peste ani, când statutul fundaţiei a fost modifi cat,

unul dintre motivele nespuse fi ind poate chiar cel menţionat de noi, am afl at însă că Adunarea Eparhială, nu adunarea membrilor fondatori, a hotărât că fondatorii erau persoane fi zice, prevăzute în actul constitutiv din 15.03.2000, în calitate de membri ai Adunării Eparhiale, care au iniţiat în numele Arhiepiscopiei, şi nu în nume propriu, reluarea activităţii Fondului… Şi astfel, cei care semnaseră ca fondatori ai unei fundaţii, nu mai erau fondatori, erau nişte Persoane Fizice.

Dacă Arhiepiscopia dorea să înfi inţeze orice fundaţie, nu putea fi oprită de nimeni în acest demers perfect legal, căci avea dreptul, era Persoană Juridică. Iată de ce alegerea acestei căi cu fondatori nefondatori este cel puţin de neînţeles. Fără a mai plictisi cititorul, scriem iarăşi ceea ce am mai scris în nr. 4 al revistei Pădurea şi viaţa, la pagina 3, coloana

din stânga, paragraful al doilea. Dintre persoanele fi zice, acelea despre care faceţi vorbire, că au semnat ca membri fondatori nefondatori în actele constitutive ale fundaţiei (cu toate că sunt nominalizate şi au semnat în TABELUL NOMINAL cu membrii fondatori ai Fundaţiei FBORB, tabel afl at în actele constitutive ale fundaţiei), 5 (cinci) nu există ca persoane fi zice române. Suntem foarte curioşi să afl ăm cum cinci persoane fi zice, care nu există ca persoane fi zice române, au putut reprezenta Arhiepiscopia atunci când Fundaţia a fost constituită. Îndrăznim să credem, că în acest moment problema este clar prezentată şi lămurită, pentru noi nefi ind deloc important cine este persoana fi zică preşedinte al fundaţiei. Este chiar total lipsit de importanţă.

Pentru ştiinţa dvs. vă facem cunoscut că Fondul Bisericesc a avut în proprietate o suprafaţă de peste 240.000, din care urmare a decretului de desfi inţare şi lichidare nr. 273 din 24 iunie 1949 a Marii Adunări Naţionale (nepublicat în Monitorul Ofi cial) au mai rămas 192.468,41 ha, diferenţa fi ind ră-masă în teritoriul ocupat actual al Ucrainei.

Dacă Fondul Bisericesc a fost proprietatea statului cum afi rmaţi dvs, cum explicaţi că acesta este desfi inţat şi lichidat de statul co-munist? Este logic ca statul să-şi desfi inţeze propriile proprietăţi?

15

Pasajul de mai sus, preluat integral de către noi din scrisoarea dvs., ne propunem să-l dezbatem amănunţit, el prezentând ...fondul problemelor. Iată şi motivele:

Fundaţia Fondul Bisericesc Orto-dox Român din Bucovina, o fun-daţie specială, a luat fi inţă în anul 1783, având ca fondator Statul Austriac, reprezentat de împăratul Iosif al II lea al Austriei. Ea nu este o proprietate.

Patrimoniul acestei fundaţii, alcătuit iniţial din întinse suprafeţe de pădure, a fost pus la dispoziţie de Statul Austriac, în calitate de proprietar. Acest patrimoniu provenea din confi scarea averilor mânăstireşti şi episcopale din Bu-covina, de către Statul Austriac, ca efect al încamerării (termen echi-valent, din jurisdicţia austriacă, cu secularizărea), în principal pentru a fi fi scalizate, în anul 1781. Numărul mănăstirilor din toată Bucovina a fost restrâns la trei, iar cel al călugărilor la maxim 75. Acest număr a fost considerat sufi cient pentru întreaga zonă. Fundaţia a administrat pădurile, iar banii obţinuţi din exploatarea lor au fost destinaţi îngrijirii fon-dului forestier, întreţinerii clădirilor, salariilor preoţimii, învăţămantului bisericesc, dar şi celui laic. Sume foarte mari de bani au fost însă destinate, din fondurile acestei administraţii ( fundaţii ), şi susţinerii războaielor duse în Europa de Statul Austriac, de exemplu. Statul dispunea deci de averea sa atunci când interese exprese o cereau.

In timpul calamităţilor fi nanciare prin care a trecut statul austro-ungar, şi anume în războaiele napoleoniene, pe la anul 1810, în războiul cu Italia, în anul 1859, şi în nenorocitul război cu Prusia,în anul 1886, totdeauna el s-a atins de averea fondului, supunându-i la contribuţie disponibilităţile fi nan-ciare, cu desconsiderarea menirii statutare a acestor averi bisericeşti.

Astfel, în anii 1810-1812, s-au vândut mai multe moşii: Săuceni cu Gavrileşti, cu 140,000 fl orini, Ostra, cu 12.500 fl ., Pleşniţa, cu 130.000 fl ., Zamostie, cu o parte Banila, cu 70.000 fl ., apoi micile

proprietăţi ale schiturilor desfi inţate de la Grişceatic, Babin, Luca etc., iar banii fură cheltuiţi deopotrivă cu cei 400.000 fl . rezultaţi din desface-rea susamintită pentru nevoile statului austriac.

În nenorocitul război cu Italia Fondul a contribuit cu suma de 2.000.000 coroane la acoperirea defi citului bugetar, iar în timpul războiului cu Prusia Fondul a contri-buit cu 200.000 coroane. (Gârbu, S, 1934: Monografi a Fondului Biseri-cesc Ortodox Român din Bucovina, Cernăuţi, manuscris)

În 1918 se constituie România Mare, în care este înglobată în-treaga Bucovină. Statul Român preia atunci această Fundaţie, în calitate de fondator, iar prin Legea 70/1925 este defi nit foarte

clar statutul acestei fundaţii, ca persoană juridică de drept public. De altfel, chiar şi în lucrarea Statistica pădurilor din România, editată de către Ministerul Agri-culturii şi Domeniilor, la Imprimeria Statului, Chişinău, în anul 1924, (care începea cu Partea I, Pădurile statului, continua cu partea a doua, Pădurile instituţiunilor şi sta-bilimentelor publice, partea a treia, Păduri particulare administrate de stat, partea a patra, Păduri parti-culare cu administraţie proprie) PĂDURILE FONDULUI RELIGIONAR ORTODOX DIN ROMÂNIA sunt cuprinse în partea a doua, de la pagina 361 la pagina 367, adică la cele încadrate la păduri ale instituţiilor şi stabilimentelor p u b l i c e. Conform acestei lucrări,

16

suprafaţa totală a pădurilor şi golurilor era de 249.292 hectare. Este, în concluzie, vorba despre o fundaţie cu statut de persoană juridică de drept public, încadrată

cu angajaţi funcţionari publici, statut rămas neschimbat de-a lungul timpului, care gospodaresc o proprietate publică, a cărei orga-nizare şi funcţionare este dată

prin decrete succesive ale Statului Romăn. Similar, dar - în opinia noastră - nerelevant juridic din punctul de vedere al demersurilor juridice actuale, interesant însă din punct de vedere istoric, este cum fusese organizată această avere (fond) şi înainte de 1918, de către Statul Austriac. Mai multe detalii despre istoria acestui fond au fost publicate în nr. 4 al revistei, număr care poate fi accesat la adresa www.revistapadurilor.ro.

Decretul 273 din iunie 1949 nu a micşorat mărimea acestei averi publice (acestui patrimoniu, care aparţinea Statului Român ) aşa cum eronat susţineţi în scrisoarea dvs. Micşorarea suprafeţei s-a datorat pactului Molotov Ribbentropp, prin care Romănia a pierdut Buco-vina de Nord, după cel de-al doilea Război Mondial. În acest teritoriu pierdut au rămas şi suprafeţe care erau în administrarea Fundaţiei de care discutăm.

Fără a ne erija în cunoscători absoluţi ai ştiinţelor juridice, ba dimpotrivă, ne permitem să supu-nem atenţiei dvs. prevederile Legii nr.114 din 13 aprilie 1948, privind Constituţia Republicii Populare Române, care precizează la art. 44. că Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române are următoarele atribuţii: 2) Emite decrete, iar, la art. 45., Decretele vor fi semnate de către preşedintele şi secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. Constituţia în vigoare, la data emiterii decretului despre care faceţi vorbire, nu prevedea deci publicarea obligatorie a decretelor, precizarea existând însă expres

17

în cazul legilor, căci, la art. 56, se spune: După votarea legilor de către Marea Adunare Naţională a R.P.R. ele se semnează de către Preşedintele şi secretarul Prezidiului şi se publică în Monitorul Ofi cial. Legea intră în vigoare în termenul arătat în cuprinsul ei sau a treia zi după publicarea în Monitorul Ofi cial.

Decretul 273 din iunie 1949, pe care îl criticaţi, desfi inţea-ză o fundaţie publică, care era înfi inţată tot printr-un decret, modifi cat de mai multe ori între cele două războaie mondiale, prin care se stabilea organizarea şi funcţionarea acestei fundaţii de drept public, numită Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, ca fundaţiune specială de sine stătătoare (art.1 din decretul pentru organizarea şi funcţionarea FBOR,, publicat în MO, nr. 235 din 4 noiembrie 1937). Nici un articol al decretului de organizare citat nu prevede că Fundaţia este proprietarul fondului forestier de pe care exploatează, de exemplu, lemn, pe care îl vinde. Decretul de desfi inţare a Fundaţiei ca structură din anul 1949, nu pomeneşte nimic de confi scare sau naţionalizare de fond forestier, el desfi inţează o structură – o fundaţie, în aceeaşi manieră cum o şi înfi inţase. Confi scarea pădurilor o făcuse împăratul Austriei la 1781. Această structură ce se desfi inţa nu mai gospodărea, sub nici o formă, fond forestier. Acesta fusese luat de stat, în calitate de proprietar, şi adus, mai întâi, în societăţile sale comerciale Domeniile Buco-vina S.A., făcută cu C.F.R.-ul şi Sovromlemn, făcută de România împreună cu U.R.S.S. (vezi revista Pădurea şi Viaţa, nr. 4, publicată şi pe www.revistapadurilor.ro), încă înainte de desfi inţarea Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, din iunie 1949. Iată de ce considerăm că solicitarea fundaţiei actuale de a primi păduri este cu totul neîntemeiată, iar acordarea lor, de către justiţie, acestei fundaţii, este cel puţin greşită şi nedreaptă.

În revista Pădurea şi Viaţa nu am pus în discuţie niciodată faptul că

Fundaţia numită Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina a fost proprietatea statului. Am pus în discuţie faptul că patrimoniul acestei fundaţii a fost proprieta-tea publică a statului. Decretul 273/1949, emis de organele, abilitate prin Constituţie, ale Statului Român, nu desfi inţează nici o proprietate, Statul nu-şi desfi inţează propria proprietate, nu şi-o confi sca, nici măcar nu o lichidează. Decretul 273/1949 desfi inţează, în principal, ceea ce mai rămăsese din structura organizatorică a Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox Român din

Bucovina, care fusese reorganizată pentru ultima oară prin Legea 295 din 1946, lege a Statului Român. De altfel, art. 4 din Decretul 273 din 1949 lămureşte foarte clar care este rostul său, acela de a abroga articolul din Legea 295 referitor la Fundaţia FBORB. De aici rezultă fără echivoc că se desfi inţează Fundaţia.

Decretul 273 nu are nici o legătură cu patrimoniul forestier al FBORB, patrimoniu pe care, fundaţia înfi inţată în anul 2000, îl revendică acum. Acest patrimoniu, încă din iulie 1948, adică un an înainte de semnarea

În judeţul Suceava, Arhiepiscopia deţine peste 16000 ha de pădure. Câte hectare de pădure revin, în acest judeţ, pentru fi ecare faţă bisericească

18

Decretului 273/1949, fusese trecut de către proprietarul de drept, Statul Român, într-o altă formă de administrare, sub conducerea Ministerului Silviculturii.

În acest context ne întrebăm iarăşi, pe ce ,,ne” judecăm? Proba-bil pe intabularea proprietăţii utile, permisă de legile Statului Austriac. Dar proprietarul util era cel care avea doar folosinţa imobilului, fundaţia specială fi -ind doar un administrator, iar intabularea proprietăţii utile nu demonstrează, după prevederile codului civil austriac, valabil în partea din România numită Bucovina, până în 1938, decât faptul că Fundaţia avea dreptul de folosinţă al pădurii, nicidecum că era proprietara ei.

Oare să fi e acesta singurul caz în care, în România, prin confun-darea acestor noţiuni, au fost retrocedate păduri unor autori care nu aveau nici un drept să le primească? Iată încă o întrebare care îşi aşteaptă răspunsul.

Înainte de fi nal, ne vom apleca asupra unuia dintre motivele care au determinat administraţia Statului Austriac să treacă, în anul 1781, la încamerarea averilor mănăstireşti, şi anume, necesitatea impozitării lor. Este şi un subiect actual, România trecând printr-o criză economică profundă, punerea lui în discuţie neobligându-ne la explicaţii suplimentare. Dar, iată cum comentează evenimentele începuturilor Fondului, Mihai Iacobescu, în lucrarea ,,Din istoria Bucovinei”, subcapitolul Secula-rizarea averilor mânăstireşti, pg.195 şi 196, apărută la prestigioasa Editură a Academiei Române, Bucureşti, în anul 1993:

Secularizarea are loc în condiţii extrem de complexe şi contradictorii. Acţiunea este, pe de o parte, dominată de grave învinuiri şi invective la adresa clerului monahal, de către cercurile imperiale, iar pe altă parte, auto-rităţile sunt confruntate de o avalanşă de memorii, plângeri şi proteste ale egumenilor şi episcopului Dosoftei…..

La 27 decembrie 1781, împăratul Iosif al II-lea aprobă memoriul lui

Enzenberg privind ,,încamerarea” moşiilor şi averilor mănăstireşti. În 1782 s-a trecut la inventarierea acestora şi la 1 martie 1783, toate moşiile Episcopiei Rădăuţilor, deli-mitate şi hotărnicite, între 9 martie şi 20 iunie 1782, au fost trecute în proprietatea statului. La 10 iu-nie 1783 s-a creat ofi cial Fondul Bisericesc. El cuprindea TOATE

AVERILE, MOBILE ŞI IMOBILE, TOATE SURSELE DE VENIT ALE BISERICILOR, MÂNĂSTIRILOR ŞI SCHITURILOR, ALE EPISCOPIEI DE Rădăuţi, precum şi proprietăţile acesteia din Moldova întreagă.(s.n..)….

Crearea Fondului Bisericesc urmărea în principal ţeluri econo-mico-fi nanciare… Fondul a deve-nit însă mai ales una dintre cele mai mari şi mai importante unităţi economice, cu VENITURI ÎNSEM-NATE, IMPOZABILE şi totodată un instrument de exploatare a românilor.(s.n.)

Reputaţia autorului, cunoscut istoric şi cadru universitar, gi-rul ştiinţifi c oferit de Editura Acade-miei Române, care publică lucra-rea din care am citat, fac de prisos orice alt comentariu referitor la secularizarea (încamerarea) averi-lor mânăstireşti din Bucovina.

Şi, cu riscul de a ne repeta, căci am detaliat această problemă în numărul 4 al revistei Pădurea şi Viaţa, la pg. 56, deja citat, vom arăta, pe scurt, ce s-a întâmplat însă în anul 2004, începând cu luna noiembrie, când Arhiepisco-

pia a primit un cadou politic de la Guvernul României, 90.000 de hectare de fond forestier în proprietate, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 100. Pentru un timp, Arhiepiscopia a lăsat această suprafaţă spre administrare Di-recţiei Silvice Suceava, de la care a primit o sumă de bani corespunzătoare profi tului reali-

zat. Apoi, în luna decembrie a anului 2004, Arhiepiscopia a înregistrat, la Registrul comerţului, Direcţia Fondului Forestier Bise-ricesc Suceava R.A. Activitatea de exploatare a acestei regii a început în luna ianuarie 2005, extrăgându-se şi vânzându-se circa 116.253,5 metri cubi de lemn până în 1 august 2005. Oprirea exploatării s-a produs ca efect al Deciziei 255 din 11 mai 2005 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. din 16 iunie 2005. Curtea Constituţională a constatat că le-gea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă 100 a Guvernului este neconstituţională. Impozite s-au plătit doar până în luna martie, căci regia a fost desfi inţată şi transformată în direcţie internă a Arhiepiscopiei. Astfel, prin stră-dania Arhiepiscopiei, ne-am întors cu peste doua sute de ani în urmă, la momentul când această avere nu era fi scalizată. Pretextul, res-taurarea, întreţinerea şi conserva-rea monumentelor de patrimoniu ale cultului din Bucovina. Bineîn-ţeles că, în perioada cât a fost în

19

vigoare ordonanţa, salariile pre-oţilor, dascălilor, ale profesorilor de teologie şi toate cheltuielile pe care în trecut le asigura fundaţia, din banii obţinuţi din vânzarea lemnului, au fost plătite în anul 2004, de către stat. Aşa se face că Arhiepiscopia a reuşit să împuşte toţi iepurii, cu o Ordonanţă. Adică a luat şi bani pentru salarii de la stat, pentru preoţi, dascăli şi banii proveniţi din exploatarea pădurii. După cum am mai spus, Împăratul Austriei şi Statul Român interbelic asigurau din banii proveniţi de la pădure toate fondurile necesare bisericii din Bucovina (salarii, bani pentru întreţinerea clădirilor etc.).

În acest context însă, factorii responsabili trebuie să răspundă la două întrebări: Ordonanţa fi -ind declarată neconstituţională, de ce Arhipiscopia nu a dat înapoi Statului toţi banii obţinuţi de la pădure pentru perioada cât aceasta a fost neconstituţional în proprietatea ei? Nu este acesta efectul unui principiu de drept unanim recunoscut?

Oare câte spitale, şcoli, centre de plasament nu aveau nevoie de fonduri şi fără ocolişuri, ce s-a făcut efectiv cu aceşti bani? Iată

întrebări care aşteaptă răspunsul dlui Preşedinte Arhiepiscop.

P.S. În fi nalul acestui răspuns, ne-am adus aminte o ripostă scri-să de genialul Marin Sorescu, în revista Ramuri, din Craiova, acum mai mult de treizeci de ani:

Mergând să mă spăl pe mâini după scrierea acestei epistole, mi-am adus aminte de inscripţia scrisă pe uşa unui cinematograf din Oradea: Pe această intrare, numai se iese!

Sigur, nu m-aş fi gândit la aces-te rânduri ale genialului Sorescu, dar, în scrisoarea Arhiepiscopiei, se afi rmă că, cităm, în redacţia revistei Pădurea şi Viaţa mai bântu-ie duhul comunist, care s-a instaurat în România dupâ 23 august 1944.

Preluând următoarele două cuvinte tot din scrisoarea primită la redacţie, pentru ştiinţa domnului Preşedinte Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor îi comunicăm că domnul inginer Cristian Becheru, destinatarul epistolei, nu a fost membru al partidului comunist. De asemenea nu a fost nici informator, nici angajat al fostei Securităţi, nu a făcut nici poliţie politică. Însă astfel de lucruri,

ca şi altele din epistolă, nu au legătură nici cu dreptul de folosinţă, nici cu dreptul de propritate, nici cu proprietatea utilă asupra pă-durilor Bucovinei.

Din acest motiv nu am consi-derat potrivit să le abordăm în rândurile de mai sus, nici măcar ca un răspuns la ceea ce noi am considerat că sunt provocări implicite, având ca scop denaturarea discuţiei sau conducerea ei spre zone care nu au nici o relevanţă. Am clarifi cat numai acest aspect, din motive pe care dl. Preşedinte, căruia noi ne adresăm, le va înţelege cu uşurinţă.

Dorinţa Domniei Sale, de a mu-ta discuţia spre alte planuri, nu este, considerăm noi, decât un tertip de a devia de la subiect şi anume că pădurile Bucovinei au acelaşi statut ca şi cele seculari-zate de Alexandru Ioan Cuza, în Principate. In ambele cazuri nu este vorba de niciun stat comunist. Este numai o secularizare, făcută în acest caz cu mult timp înainte de apariţia comunismului prin Europa.

Cristian BecheruRodica Dumitrescu

,,Personal, încă mai cred că simţul de prevedere al celor care hotărăsc destinul pădurii româneşti a amorţit doar o clipă. Altfel vom vedea sfi ntele mănăstiri făcând comerţ de cherestea cu lumea arabă. Noi în schimb ne vom închina.” Ing. Constantin Bitoleanu, fost şef al Ocolului Silvic Babadag. (Foto: A. Satmari)

20

În judeţul Buzău, dar nu numai aici, s-a ajuns ca în procesul de retrocedare a pădurilor să fi e nominalizaţi şi câte trei proprie-tari pentru o anumită suprafaţă de fond forestier. Astfel cei care se pretind proprietari au obţinut pe cale administrativă sau pe cale judecătorescă dreptul de a fi puşi în posesia aceleiaşi parcele de pădure sau aceloraşi munţi. Benefi ciind de o generozitate ie-şită din comun din partea celor îndrituiţi să hotărească astfel de lucruri, fi e că se numesc membri ai comisiilor comunale, judeţene de stabilire a dreptului de pro-prietate, fi e că sunt judecători în diferite instanţe, toţi se întrec să împartă averea statului fără nicio responsabilitate. Detaliem o astfel de situaţie în care moşneni, Academia Română, moştenitori legitimi ai fraţilor Buzeşti sau cumpărători ai drepturilor lor succesorale sau simpli cetăţeni cer şi obţin aceeaşi pădure, dar, pentru a o stăpâni cât mai curând, o doresc fi ecare în altă parte, pe alt munte, că doar Statul are de

unde da. Bineînţeles că o pădure obţinută în asemenea condiţii va fi tăită sau distrusă imediat de către cei care sunt conştienţi că, de fapt, nu a fost a lor.

Prezentăm în continuare o astfel de situaţie arătând modul în care fi ecare solicitant, din cei enumeraţi mai sus, şi-a obţinut dreptul. Încheiem acest pream-bul întrebându-ne până când va mai continua această situaţie şi dacă statul îşi va recupera vreodată pagubele rezultate din exploatarea fără drept a acestor păduri şi pădurile cedate ilegal falşilor proprietari?

Reconstituirea dreptului de proprietate pentru obşti

Cinci obşti de moşneni

buzoieni - Gura Teghii, Nehoiu, Pănătău. Pătârlagele, Siriu, au obţinut dreptul de proprietate, pe cale administrativă, asupra unei suprafeţe de 4898 hectare, din care au fost puse în posesie 4258 hectare terenuri forestiere. Obştea moşnenilor buzoieni Pănătău

nu a fost pusă în posesie cu 600 hectare.

La data naţionalizării aceste obşti au pretins că erau în posesia suprafeţelor de pădure menţionate. Înscrisul care a constituit dovada dreptului de proprietate a moşnenilor sau moştenitorilor acestora a fost sentinţa nr. 99/1946, stată în dosarul 2812/1944, al Tribunalu-lui Judeţean Buzău, secţia I, civilă. În această sentinţă, în virtutea legii, se constată că Obştea Moşnenilor Buzoieni, zişi de pe Buzău, cu sediul în comuna Nehoiaş, judeţul Buzău, are fi inţă de obşte, în conformitate cu legea silvică, compusă din membri ară-taţi în tabela anexă acestei sen-tinţe, din care face parte integrantă, şi că stăpâneşte în codevălmăşie bunul comun moşnenesc din pe-rimetrul ce cuprinde pădurile, pă-şunile, fâneţele şi golurile de munte din munţii judeţului Buzău, limitat aproximativ de graniţa veche a Ardealului, apa râului Buzău şi apa Slănicului.

Stabileşte drepturi de proprieta-te şi posesiune, în indiviziune fi ecă-rui moşnean în cote egale, asupra bunului comun rămas neîmpârţit din perimetrul mai sus arătat în care se cuprinde: parte din muntele Penteleu cu trupurile lui, parte din trupurile Cernatul, Zănoaga, Podul Calului, Poiana din Cale, Căşoca Mare, Căşoca Mică, Piciorul Caprii, Cursele, Fulgerişului, Gura Teghii, Ivăneţul, Spidişul, Arsele, Muntele dintre Râuri, Viforia, Giurca, Tehărăul, din raza comunelor Pătâr-lagele, Pănătău, Sibiciu, Mlăjelu, Păltineni, Nehoi, Nehoiaş, Colţi, Bozioru, Brăieşti, Goideşti, Gura Teghii, Lopătari şi altele din judeţul Buzău.

Constată că moştenitorii Maican: Maria Maican, Ecaterina Violeta Maican şi Paulina de Hersenslein, ca şi intervenienta Academia Română, fără temeiu juridic şi în mod inadmisibil au fi gurat în această

Judeţul Buzău

JUSTIŢIA ŞI COMISIA JUDEŢEANĂ IMPUN TREI PROPRIETARI PENTRU ACEEAŞI SUPRAFAŢĂ DE PĂDURE

Direcţia Silvică Buzău

21

instanţă specială, cu preemţiunea de exclusiv proprietari asupra terenurilor cuprinse în perime-trul bunului comun moşnenesc arătat mai sus, pretinsele titluri de proprietate neputând fi opuse şi judecate în această instanţă specială şi rezervă acestora calea dreptului comun pentru orice pretenţiune ar avea asupra bunului moşnenesc.

Academia Română

Fundaţia Patrimoniu a Aca-demiei Române a formulat o plângere la Judecătoria Pătâr-lagele, împotriva hotărârilor nr. 350/16.06.2006 şi 351/7.07.2006 şi 353/25.08.2006, adoptate de Co-misia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Buzău, prin care s-au aprobat propunerile cuprinse în referatele 1198; 1199/26.04.2006 şi 4460: 4461/2.05.2006, precum şi împotriva respingerii contes-taţiilor depuse la comisiile locale din Nehoiu, Gura Teghii, Siriu şi Brăneşti, împotriva hotărârilor pronunţate de acestea în cererile prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, donate Academiei Române de surorile Maican, în anul 1945.

Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 826/21.06.2007, s-a pronunţat

admiţând plângerea Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române şi a desfi inţat hotărârile pronunţate de comisiile locale Nehoiu, Gura Teghii, şi hotărârile pronunţate de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Buzău, nr. 350 din 16.06.2006, 351 din 17.07.2006 şi 353 din 25.08.2006. În conformitate cu dispoziţiile art. 24, alin 1, din Legea nr.1 din 2000, modifi cată şi cu Legea 247 din 2005, urmează să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 18.023,3 ha. Recursul judecat la Tribunalul Argeş a menţinut concluziile sentiinţei, prin decizia 2208/R/18.12.2008. Cele 18.023,3 ha înglobează în ele terenurile forestiere care au fost retrocedate, de exemplu, şi obştilor.

Cabinetul avocaţial Lucian Pitaru, care a reprezentat Acade-mia, a solicitat, în data de 14.01.2010, Comisiei judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate Buzău pădure pe un alt amplasament, care să o înlocuiască pe cea retrocedată incorect obştilor motivând că:

Academia Română nu poate fi responsabilă pentru retrocedările făcute în baza sentinţei civile 99 din 1946, de care s-au prevalat cinci obşti (Nehoiu, Siriu, Gura Teghii, Pănătău şi Pătârlagele) care nu este

prevăzută cu menţiunea defi nitivă şi nici nu este investită cu formulă executorie.

Cabinetul avocaţial mai învede-rează, citând din decizia civilă 2208/R/18.12.2008 a secţiei civile a Tribunalului Argeş, că: sentinţa civilă nr. 99 din 1946 nu are forţa probatorie a unui act primar pri-vind dreptul de proprietate, nefi ind un act translativ, declarativ sau constitutiv care să poată înlătura prezumţia absolută de proprietate ce rezultă din titlurile depuse de Academia Română sau cu alte cuvinte, reconstituirile care s-au făcut sunt profund ilegale.

Academia solicită în compen-sare alte două trupuri de pădure care nu i-au aparţinut niciodată, ba mai mult ele au fost ale statului.

Dincolo de toate aceste fapte juridice, o întrebare îşi aşteaptă răspunsul: Când işi va lua statul, prin administratorul pădurilor sale, Regia Naţională a Pădurilor, banii ce au fost obţinuţi de către obşti din exploatarea pădurilor pentru perioada de timp scursă de la dată când au fost puse în posesie ilegal şi până la data când Academia avea dreptul legal de a intra în proprietatea pădurilor afl ate în posesia ilegală a obştilor?

Căci justiţia a stabilit foarte clar că obştile au exploatat o pădure care nu era a lor şi o primă repara-ţie pe care trebuie să o plătească este returnarea banilor luaţi de la pădurea a cărei posesie şi folosinţă au obţinut-o printr-o cerere de restituire ilegală, după cum a constatat Tribunalul Argeş prin decizia civilă 2208/R/18.12.2008. Este o chestiune pe care juriştii regiei trebuie să o rezolve, în termenele admise de lege, care nu trebuie pierdute.

S.C. Expres Invest SRL şi Teodor Năstase

Teodor Năstase, nimeni altul decât cel ce se declară moşteni-torul averii fraţilor Buzeşti, avere care lipseşte practic cu desăvârşire, solicită şi obţine în instanţă, la, de acum celebra, Judecătorie Pătâr-lagele, prin sentinţa civilă 1408 din 19.11.2009, stată în dosarul

Academia Română

22

2120/227/2006, nici mai mult, nici mai puţin decât 67.757 ha fond forestier. Chiar dacă, mai mult ca sigur, nu va rămâne ferici-

tul posesor al acestei suprafeţe, el nu va avea de ce să se plângă pentru că, a vândut jumătate din drepturile litigioase fi rmei S.C. Expres Invest S.R.L., după cum cititorul poate, el însuşi, constata din contractul adiţional reprodus în copie xerox.

Direcţia Silvică Buzău conside-ră că sentinţa civilă 1408 din 2009 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele s-a dat cu încălcarea gravă a legilor fondului funciar, fapt fără precedent, menit să creeze o stare de haos imobiliar în nordul judeţului Buzău. Mai mult, prin certifi catul nr. c/370/2.03.2005,

eliberat de Direcţia Judeţeană Bu-zău a Arhivelor Statului, se certifi că faptul că autorul petentului, Toma C. Lupu, din comuna Negoiaş,

judeţul Buzău, fi gura cu o avere de 3,8 hectare coastă şi pădure.

Referindu-se la acest subiect, într-o conferinţă de presă, în 29.07.2010, domnul ministru Lazlo Borbely a susţinut că trebuie folosite toate pârghi-ile legale pentru a stopa retro-cedările duble.

Proprietarii persoane fi zice

Pe o suprafaţă de 762 de ha, dintre cele obţinute ulterior, prin hotărâre judecătorească, şi de către Academia Română, a fost

reconstituit dreptul de proprie-tate al unor persoane fi zice. Aşa se face că şi pentru această suprafaţă Academia Română a solicitat, prin Cabinetul avoca-ţial Lucian Pitaru, şi a purtat ne-gocieri cu Direcţia Silvică Buzău pentru obţinerea unor alte amplasamente.

Pădurea cu mulţi stăpâni

Dincolo de neverosimilul situ-aţiei, de uluiala care te potopeşte la afl area unor astfel de întâmplări, primul gând care te cuprinde este că eşti un om norocos dacă nu ai de-a face cu justiţia. Ce ar putea să se întâmple dacă în locul unui hectar de pădure, a unor sute de hectare, a unor mii de hectare etc. s-ar pune în discuţie viaţa ta, libertatea ta? Şi ce vei deveni într-un astfel de joc alba-neagra?

Sunt întrebări pe care mai bine nu ţi le pui. Dar pădurile obţinute prin astfel de jocuri administrative sau legislative, prin neglijenţa, necunoaşterea sau uneori complicitatea factorilor responsabili, sunt sortite pieirii. Ele sunt exploatate sălbatic, transformate în bani pentru întregul lanţ care a facilitat obţinerea restituirii lor. Acesta este şi motivul pentru care Academia Română solicită cu hotărâre orice altă pădure decât cea deţinută în acest moment de câtre obşti sau persoane fi zice, care ocupă amplasamentul obţi-nut de către ea în justiţie. Sunt preferate foste păduri de stat pentru că au fost şi sunt bine în-grijite, nu necesită cheltuieli de refacere, ba dimpotrivă se pot exploata şi produc venituri. Cine este păgubitul? Statul român, adică noi, toţi cetăţenii acestei ţări care, dacă nu se trezeşte, va ajunge nu numai să nu aibă decât puţine păduri de stat, dar şi cele mai proaste, motiv pentru care, pentru a le reface, vor trebui alocaţi foarte mulţi bani. Banii noştri. Şi împotriva acestei stări de fapt se ridică silvicultorii, cei care îngrijesc pădurea din generaţie în generaţie. Atât cât pot pentru că, prin natura meseriei lor, ar trebui să se ocupe doar de cultura pădurii.

23

În dorinţa de a descâlci astfel de situaţii întâmpini tot felul de greutăţi şi te loveşti de oprelişti care mai de care mai neaşteptate. Fiind în delegaţie, într-unul dintre judeţele cu mari probleme legate de retrocedări, în încercarea de a ne documenta mai bine des-pre una dintre cele mai mari su-prafeţe cerute a fi retrocedate în Romania, ne-am lovit de o scri-soare a Ministerului de Finanţe care prevedea că orice informaţie trebuia cerută de ziaristi la acest minister. Directorul judeţean nu ne-a oferit practic nicio relaţie care să ne ajute în demersurile necesare apărării averii statului.

Iată de ce milităm şi ne arătăm susţinerea pentru înfi inţarea unui birou de proprietăţi, care să funcţioneze la nivelul Regiei Pădurilor, aşa cum am găsit în documente de arhivă, că exista în fosta regie de stat, dinainte de 1948, Casa Autonomă a Pădurilor Statului. Tot în arhive am descoperit că acest birou se ocupa de apărarea fi ecărui metru pătrat de fond forestier, apelând la avocaţii statului, atunci când nu exista altă soluţie.

Din păcate, în arhive noi am avut acces doar la un singur dosar

provenind de la acest birou. Timpul va scoate poate la iveală mai multe. Oricum pentru păduri există un fond arhivistic excepţional, care abia acum este luat la mână la Arhivele Naţionale. Sunt zeci de metri de cutii cu documente, începând de la Cuza Vodă, care în curând vor putea fi cercetate. Ele au fost preluate sau recuperate de Arhivele Naţionale doar de cătiva ani în ideea că, alături de cele ale Poştei Române, sunt singurele arhive de mari companii emi-namente româneşti care s-au păstrat de-a lungul timpului.

Un mare merit revine bineîn-ţeles silvicultorilor români care au creat o administraţie silvică puternică şi riguroasă, care a ţinut asemenea evidenţe.

Dar cu date şi documente interesante despre această arhivă vom încerca să revenim într-un alt număr al revistei.

Prezentăm, ca o continuare a acestui material, succint, date referitoare la Direcţia Silvică Buzău. Ele vor scoate în evidenţă un lucru greu de acceptat. Dacă toate aceste hotărâri şi acte administrative vor rămâne în picioare şi vor produce efectele dorite de acei care le-au iniţiat, Statul român urmează să fi e deposedat de proprietăţile sale forestiere din judeţul Buzău.

Cristian Becheru şi Rodica Dumitrescu

24

Pădurea şi Mediul

Dacă în trecutul îndepărtat suprafaţa ocupată de pădure era mai mare, cu timpul, crescând trebuinţele de lemn ale locuito-rilor, suprafeţele de pădure au început să fi e defrişate pentru a fi transformate în vetre de sat, fâneţe, păşuni şi mici terenuri agricole. Nevoile crescânde pentru păşunat, combinate cu legislaţia defi citară referitoare la protejarea pădurii au determinat extinderea artifi cială a golurilor de munte (Siriu, Tătăruţu, Mălâia).

Suprafaţa administrată la data de 01.01.2010 de Direcţia Silvică Buzău este de 85.816 ha din care suprafaţa acoperită cu păduri 83.580 ha. Suprafaţa retrocedată persoanelor fi zice şi juridice este de 76.576 ha. În cadrul judeţului suprafaţa ocupată cu păduri reprezintă 26,7%. Creşterea medie anuală este de 5.2m3/ha.

Compoziţia pădurilor

Din punct de vedere al com-poziţiei un rol important îl au fagul (38%) şi răşinoasele (25%). Acest lucru se datorează faptului

că suprafaţa acoperită cu pădure este concentrată mai mult în zona de munte şi în zona dealurilor înalte.

Structura pe clase de vârstă

Nu există un echilibru al clase-lor de vârstă, ceea ce înseamnă că volumul de masă lemnoasă ce urmează să fi e recoltat va avea unele variaţii în timp.

Structura pe clase de pro-ducţie

Arboretele preponderente în cadrul Direţiei silvice Buzău sunt cele de productivitate mijlocie.

Posibilitatea pădurilor

La nivelul anului 1993 posibili-tatea pădurilor din raza Direcţiei Silvice Buzău era de 419 mii m3. La data actuală posibilitatea pă-durilor este de 192 mii m3, această scădere datorându-se faptului că suprafaţa de pădure proprietate a statului a fost diminuată ca efect al aplicării legilor fondului funciar (L18/1991, L1/2000, L247/2005).

Suprafaţa actuală a fondului forestier buzoian este de 162190 ha, din care 159498 ha pădure; suprafaţa administrată de Direcţia Silvică Buzău, prin cele opt ocoa-le silvice subordonate, este de 85408 ha, iar diferenţa o reprezină pădurile particulare, din care, la această dată, Direcţia Silvică Buzău administrează sau are în pază suprafaţa de 15668 ha. Pe zone geografi ce, fondul forestier este situat 9% la câmpie, 44% la deal şi 47% la munte şi ocupă 26,7 procente din suprafaţa judeţului.

Până în anul 1948, pentru fon-dul forestier de stat au existat amenajamente şi regulamente su-mare, dar nefi ind întocmite unitar acestea nu au contribuit efi cient la normalizarea fondului forestier. Pe de altă parte, lipsa instalaţiilor de transport pe văi ca Siriul Mare, Crasna şi Harţagu (O.S. Nehoiaşu), a făcut posibil ca, până prin 1930-1940, în această zonă să existe întinse păduri virgine cu vârste care uneori depăşeau 400 ani. Mulţi ani la rând molidul din Valea Harţagului, cu înălţimea de 62m şi diametrul de peste 2m, a deţi-nut recordul de înălţime din Eu-ropa. Prin construirea primelor instalaţii de transport - căi ferate forestiere - începe şi distrugerea acestor excepţionale structuri na-turale, optim diversifi cate, de mare stabilitate şi durabilitate.

Regimul de proprietate asu-pra fondului forestier şi evoluţia acestuia a fost factorul determi-nant al modului de gospodărire şi al structurii actuale a arboretelor. Opţiunea proprietarului, stabilită în funcţie de interesele sale eco-nomice, a determinat bazele de amenajare şi în consecinţă evoluţia viitoare a arboretelor, refl ectată în mod evident şi în structura actuală.

DIRECŢIA SILVICĂ BUZĂU

25

Fiind situată în sud-estul României, Direcţia Silvică Buzău s-a confruntat cu problemele date de prezenţa în zona subcarpatică a formaţiunilor geologice în care predomină argile, marne, gresii, calcare, conglomerate şi nisipuri, formaţiuni foarte uşor erodabile. Substratul litologic deosebit de vulnerabil a determinat produ-cerea în anii bogaţi în precipitaţii, de alunecări masive de teren care au antrenat şi vegetaţia fores-tieră. De asemenea s-au produs pră-buşiri, semnalate pe pârâul Caşoca şi bazinul Arsele.

În urma ploilor torenţiale abun-dente din anii 1969 şi 1970, s-au produs mari viituri care au condus la distrugerea totală a căilor ferate forestiere, fapt ce a dus la îngre-unarea lucrărilor de exploatare, cultură şi refacere. La această dată Direcţia Silvică Buzău dispune de o reţea de drumuri forestiere ce însumează 929 Km.

Pădurile din grupa I funcţională ocupă 60% din suprafaţa fondu-lui forestier, predominând cele cu rol de protecţia apelor şi so-lului, ca urmare a energiei mari de relief, caracterului friabil al ro-cilor şi predispoziţiei la mişcare a nisipurilor din zona de câmpie. Toate acestea au determinat inclu-derea Buzăului în primele patru judeţe din ţară în introducerea acestuia în regim de supraveghere al tăierilor, de împădurire a tere-nurilor degradate şi corectare a torenţilor.

Din 1948 până în prezent ocoalele silvice din subordinea D.S. Buzău au împădurit 14430 ha terenuri degradate, ponderea principală având-o lucrările din perioada 1960-1965, când s-au re-alizat 5530 ha şi cele din intervalul 1971-1975 cu 3260 ha. Bazinele hidrografi ce Slănic şi Sărăţel deţin cel mai mare volum de lucrări de împăduriri de terenuri degradate, urmate de bazinele hidrogarfi ce Bâsca Chiojdului, Sibiciu şi Valea Bălăneşti. O caracteristică a aces-tor terenuri este aceea că datorită lipsei unor obiective economice importante, ponderea cade pe împăduriri, lucrările de corectare a torenţilor fi ind realizate numai în mod excepţional.

În intervalul 1948-1987, lucrările de corectare a torenţilor au fost re-alizate în principal pe Valea Buzălui, Bâsca Rozilei, Bâsca Mare şi Bâsca Mică având drept scop apărarea drumului naţional Buzău - Braşov, a căii ferate Buzău - Nehoiaşu şi a drumurilor forestiere. Începînd cu anul 1980 ponderea principală a lucrărilor de corectare a torenţilor revine zonei de protecţie a lacului de acumulare Siriu, un important obiectiv strategic buzoian.

Când vorbim de pădurile buzo-iene nu trebuie să omitem fauna bogată, varietatea condiţiilor de mediu existente oferind condiţii optime de hrană şi adăpost pen-tru majoritatea speciilor de vânat specifi ce zonei: urs, cerb, capră neagră, căprior, mistreţ, lup, râs, pisică sălbatică, cocoş de munte, iepure, fazan, potârniche.

Cu puternice rădăcini în legen-darii codrii ai Vlăsiei, pădurile bu-zoiene vor constitui un punct forte pe harta „aurului verde” româ-nesc.

Educarea tinerei generaţii pen-tru o viaţă mai sănătoasă şi mai puţin nocivă pentru mediul în care trăim, necesitatea adoptării unui comportament responsabil faţă de natură, responsabilizarea omului pentru ocrotirea mediu-lui înconjurător atât individuală, cât mai ales colectivă reprezintă principala preocupare a silvicul-torilor buzoieni, iar „Luna plantării arborilor” oferă cel mai bun prilej pentru atingerea acestui scop.

Pentru asta nu trebuie să uităm că: „Este posibil ca noi să depin-dem de pădure, dar şi pădurea de-pinde de noi”.

PRODUCŢIE

1. MASA LEMNOASĂ FASONATĂ

Direcţia silvică Buzău exploa-tează anual, cu utilaje proprii, cca. 50 mii m3 de material lemnos. Masa lemnoasă rezultată în urma exploatării este fasonată în sorti-mente industriale, astfel:

- lemn pentru furnire estetice şi tehnice, din speciile cireş şi stejar;

- lemn pentru cherestea, pre-ponderent din speciile fag şi răşinoase, iar în mai mică măsură

- din speciile stejar, frasin, sal-câm, tei etc;

- lemn pentru construcţii;- lemn pentru celuloză;- lemn pentru foc.Materialul lemnos astfel sor-

tat se vinde, în condiţia de livrare drum auto sau din depozite, prin licitaţii organizate periodic de Direcţia Silvică Buzău. Licitaţiile se anunţă, cu cel puţin 10 zile înainte de data organizării, atât în presă, cât şi pe site-ul Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva - www.rosilva.ro. Informaţii suplimentare se pot obţine de la biroul producţie din cadrul direcţiei silvice.

26

2. CHERESTEA ŞI ALTE PRODUSE DIN LEMN

O parte din lemnul de lucru rezultat în urma exploatării masei lemnoase în regie proprie este pre-lucrat în atelierele de prelucrare a lemnului, afl ate în cadrul Ocolu-lui silvic Nehoiaşu, direcţia silvică oferind spre vânzare, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă diferite sortimente de cherestea de răşinoase şi fag, în stare verde, precum şi alte produse din lemn: lădiţe, paleţi, mic mobilier etc.

3. FRUCTE DE PĂDURE, PLANTE MEDICINALE ŞI CIUPERCI COMES-TIBILE

Un rol important în activitatea Direcţiei Silvice Buzău îl ocupă recoltarea produselor accesorii ale pădurii, şi anume: a fructelor de pădure, plantelor medicinale şi ciupercilor comestibile. Astfel, anual recoltăm cca. 200 tone cătină, 60 tone măceşe, 60 tone porumbe şi 20 tone fructe păducel, din care peste 98% se valorifi că pe piaţa externă. Livrarea fructe-lor de pădure se face în stare congelată, ambalate în saci de plastic plastifi aţi stivuiţi pe paleţi. Congelarea fructelor se realizează într-un modern centru propriu de fructe de pădure, amplasat în mu-nicipiul Buzău, dotat cu camere de refrigerare, congelareşi păstrare.

- cătină (Hippophae rham-noides) - perioada de recoltare: august-septembrie;

- măceşe (Rosa canina) - peri-oada de recoltare: august-octo-mbrie;

- păducel (Crataegus monogy-na) - perioada de recoltare: sep-tembrie;

- porumbe (Prunus spinosa) - perioada de recoltare: august-sep-tembrie;

Plante medicinale: Direcţia silvică Buzău exportă fl oare de tei argintiu (Tilia arg.) şi fl oare tei pucios (Tilia offi cinalis) - în stare uscată. Cantitatea anuală ce se livrează este de cca. 10 tone. De asemenea, în cantităţi reduse (cca. 1 tonă) se recoltează o gamă variată de alte plante medicinale: sunătoare, pelin, muşeţel, coada şoricelului, urzică etc.

Pe lângă activitatea de recoltare a fructelor de pădure şi plantelor medicinale, începând din acest an, Direcţia Silvică Buzău acordă o atenţie deosebită recoltării şi comercializării ciupercilor comes-tibile, şi anume: ghebe (Armillaria mellea) şi hribi (Boletus edulis).

PEPINIERE

Anual se produc în pepiniere proprii circa 3 milioane puieţi forestieri din care 600-800 mii puieţi de răşinoase şi între 1,8-2,0 mil. puieţi de foioase.

Cea mai mare parte a puieţilor de foioase (peste 1,5 mil. puieţi anual) se produc în Pepiniera Silvică Simileasca din cadrul Oco-lului Silvic Buzău. Suprafaţa totală destinată producerii puieţilor din semănături este de 39,4 ha, iar suprafaţa totală a solariilor în care se produc puieţii de răşinoase pen-tru repicare este de 500 mp.

Direcţia Silvică Buzău valorifi că sămânţa de molid la următoarele preţuri:

O.S. Gura Ţeghii - preţ 31 lei/kgO.S. Nehoiaşu - preţ 48 lei/kgO.S. Nehoiu - preţ 43 lei/kgO.S. V. Voda - preţ 43 lei/kg

Preţurile nu cuprind TVA şi taxe de conservare percepute de ICAS.

Pe lângă culturile forestiere, în ultimii ani au fost înfi inţate şi cul-turi ornamentale, la această dată fi ind disponibili pentru livrare din cele două pepiniere (Simileasca - O.S. Buzău; Roiu - O.S. Rm. Sărat) următorii puieţi: duglas verde, duglas brumăriu, molid, ienupăr de Virginia, tuia, chiparos de baltă, salcie creaţă, castan comestibil, nuc negru, arţar, castan porcesc, mesteacăn, tei argintiu, sorb, scoruş, stejar roşu, cătină albă, ienupăr târâtor, paltin de munte,

27

frasin de pensilvania, frasin co-mun, mojdrean, forsitia, spirea, deutia, sânger, lemn câinesc, hi-biscus, mahonie, sălcioară, salbă moale, merişor.

La cerere, puieţii cu balot de pământ la rădăcină pot fi livraţi în suporturi din răchită, lemn sau în ghivece din plastic.

VÂNĂTOARE

Având o preocupare perma-nentă pentru gospodărirea dura-bilă a vânatului, Direcţia Silvică Buzău oferă împătimiţilor Dia-nei clipe de neuitat petrecute la vânătoare şi satisfacţia dobândirii unor trofee valoroase.

Direcţia Silvică Buzău gestio-nează 10 fonduri de vânătoa-re pe o suprafaţă totală de peste 120.000 ha cuprinzând toa-te formele de relief. Având o infra-structură adecvată: poteci de vânătoare, puncte de hrănire

a vânatului, observatoare şi stan-duri de pândă, terenurile permit organizarea unor partide reuşite de vânătoare la principalele specii de interes cinegetic: urs, cerb comun, capră neagră, mistreţ şi cocoş de munte în zona montană şi căprior, mistreţ, iepure şi fazan în zona de deal şi câmpie. Orga-nizarea acţiunilor de vânătoare include asigurarea personalului însoţitor specializat şi transport în terenul de vânătoare.

POSIBILITĂŢI DE CAZARE

Cabana de vânătoare Ruşeţu: Ocolul Silvic Buzău, raza comunei Ruşeţu, trupul de pădure Ruşeţu - Camere disponobile: 2 - Specii de vânat: mistreţ, căprior, iepure, fa-zan;

Cabana de vânătoare Coceanu: Ocolul Silvic Nehoiu, bazinul Bâs-ca Mare - Camere disponibile: 3 -

Specii de vânat: urs brun, cerb co-mun, mistreţ, cocoş de munte;

Cabana de vânătoare Vadu Oii: Ocolul Silvic Gura Ţeghii, bazinul Bâsca Mică - Camere disponibile: 8 - Specii de vânat: urs brun, cerb comun, mistreţ, cocoş de munte;

Cabana de vânătoare „Mierea”: Ocolul Silvic Tisău;

Cabana de vânătoare „Lunca Bâscii”: Ocolul Silvic Cislău.

ORGANIZARE

Direcţia Silvică Buzău este aşezată geografi c în sud-estul României, altitudinal, suprafeţele de fond forestier se întind între 150m în partea de sud până la 1700m în partea de nord şi cu-prinde toate cele trei forme princi-pale de relief dispuse sub formă de trepte de la zona montană în nord către zona de câmpie în sud.

Ca organizare D.S. Buzău este alcătuită din centrala direcţiei şi 8 ocoale silvice şi 2 herghelii:

• Ocolul Silvic Buzău • Ocolul Silvic Cislău • Ocolul Silvic Gura Ţeghii • Ocolul Silvic Nehoiaşu • Ocolul Silvic Parscov • Ocolul Silvic Râmnicu Sărat• Ocolul Silvic Tisău • Herghelia Ruşeţu • Herghelia Cislău

HERGHELIA CISLĂU

ISTORICHerghelia şi depozitul de

armăsari Cislău s-a înfi inţat în anul 1894 cu scopul de a produce armăsari şi iepe de prăsilă. În anul 1898 instituţia se desfi inţează şi ia naştere Depozitul de Remonti al armatei, care funcţionează pâ-nă în anul 1916, an în care din cauza războiului se refugiază în Moldova. Revine la Cislău în anul 1919 şi funcţionează până în anul 1945 când ferma este preluată de Mini-sterul Agriculturii care înfi in-ţează Herghelia de Pur Sânge En-glez.

Herghelia Cislău este una dintre cele mai vechi herghe-lii din ţară care în ciuda tuturor transformărilor suferite reuşeşte şi astăzi să-şi păstreze scopul ini-ţial acela de a produce şi creşte cai de rasă în condiţii optime de climă şi relief. La momentul ac-tual Herghelia Cislău este singura herghelie care produce şi creşte cai din rasa Pur Sânge Englez, rasă care este considerată vârful de lance în rândul raselor de cai de la nivel mondial, în structura genealogică a mătcii din herghelie găsindu-se principalele linii succe-sorale ale tulpinilor iniţiale Darley Arabian, Godolphian Arabian şi Bayrley Turk.

Foto: A. Satmari

28

Prezentarea rasei

Rasa Pur Sânge Englez - A fost introdusă în ţara noastră după anul 1870, la început prin impor-turi sporadice, de către unii mari propietari crescători de cai, a că-ror matcă de prăsilă era formată din iepe locale româneşti unele din ele având înfăţişarea şi calită-ţile vechiului cal moldovenesc. Aceştia foloseau ca reproducători şi unii armăsari arabi şi turceşti, introduşi cu ocazia schimburilor reciproce ce se făceau la acea dată între principatele Române şi fostul Imperiu otoman. Mai târziu ca o necesitate de a asigura armatei cai coresunzători pentru cavalerie şi artilerie, Statul Român se implică în importuri de armăsari Pur Sânge Englez socotiţi cei mai potriviţi pentru nevoile armatei de la acea dată. Asemenea im-porturi s-au făcut cu regularitate mai ales după 1872 când însuşi Ministerul Armatei a înfi inţat o herghelie de Pur Sânge Englez la Nucet (Dâmboviţa), pentru a

putea produce în ţarc armăsari amelioratori.

Această rasă este princi-pala furnizoare de cai de curse de galop, exemplarele deose-bite fi ind folosite cu succes şi în concursuri hipice de sărituri pes-te obstacole. La mitingurile hipice internaţionale, ţinute între anii 1950 - 1960 la Moscova, Praga, Budapeste, Berlin şi Varşovia, unii din caii hergheliei au câştiga