paces.ro nr.6 - septembrie 2011

Nr. 6, septembrie 2011Nr. 6, septembrie 2011

PACES

Str. Dornei, Str. Dornei, nr. 79-81, nr. 79-81, sector 1, sector 1,

BucureştiBucureştiTel: 0372-770.126, Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95Fax: 021-224.46.95

www.patmedin.rowww.patmedin.ro

Publicaţie a Patronatului Medicinei IntegrativePublicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

A venit, a venit toamna...A venit, a venit toamna...

Echipa de redacţie

Redactor-şef: dr. Aurel Storin [email protected]

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina [email protected]: Florin Condurăţeanu fl [email protected] Octavian Andronic [email protected] Irina Ghiţă-Cioroba [email protected] Cornelius Popa [email protected] Clement Sava [email protected] Beatrice Iordache [email protected] Larisa Toader [email protected] imagine foto Silvia Mandler [email protected] WEB Mihai Breahnă [email protected]ător engleză: George Wainer [email protected]: Gabriel Ionescu gabi@etipografi e.ro

ISSN 2247 – 0565

EDITURA SCRIB, 2011

Tipărit în România de SC SIMPLU PRINT SRLGHEŢA ROBERT • 0743-027955 • contact@tipografi e-off set.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative

© PMI, 2011

Publicaţie a Publicaţie a PatronatuluiPatronatului MedicineiMedicinei IntegrativeIntegrativeStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiTel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95www.patmedin.rowww.patmedin.ro

3Noi credem în fericirea voastrã!

Capitalismul democraticEditorial

Au trecut aproape 22 de ani de la eveni-mentele petrecute în istoricul an 1989. Nu putem uita niciodată că, atunci, un popor

întreg a luptat pentru o cauză dreaptă, pentru libertate, și mulţi oameni au plătit cu jertfa lor supremă năzuinţa spre o viaţă mai bună, opusă totalitarismului comunist. Poporul a visat o nouă societate, o economie de piaţă democratică, favorabilă pentru toate straturile sociale.

Oare la asta s-a ajuns? Sigur că există un fel de libertate, a vieţii și a

opiniei (a opiniei personale), mai ales atunci când această persoană nu este subordonată unui anu-mit partid politic.

Dar în rest? Un grup s-a îmbogăţit rapid, aproape peste noapte. În același timp, un alt grup social, mult mai numeros, a sărăcit dramatic.

Nu sunt îngrĳ orat de faptul, care mi se pare normal într-o societate capitalistă, că există bogaţi și săraci. Îngrĳ orarea mea pornește de la realitatea că cei bogaţi se îmbogăţesc într-un ritm ameţitor, în timp ce săracii devin din ce în ce mai săraci.

Unde-i clasa de „mĳ loc“? Aceasta se „subţi-ază“ în mod îngrĳ orător, până aproape de dispa-riţie, alăturându-se continuu clasei sărace.

Am citit undeva o declaraţie a lui Alain Greenspan, fostul președinte al Rezervelor de Stat ale USA care declară că „diferenţa de venituri dintre cei bogaţi și restul populaţiei unei ţări de-venind foarte mare și continuând să crească atât de repede, constituie o ameninţare pentru capita-lismul democratic și pentru stabilitatea societaţii democratice“.

Un stat cu o majoritate de oameni săraci, fără o clasă de mĳ loc, și cu un grup de cetăţeni din ce în ce mai bogaţi, ar putea fi asemuit cu un om cu cap, mâini şi picioare dar fără trup. Clasa de mĳ loc s-ar putea spune că este „trupul“ unei societăţi cu adevărat democratice. Lipsa acestuia ne afecteaza pe toţi, aș spune și pe cei săraci, dar și pe cei bogaţi.

Săracii nu au altă cale decât de a solicita aju-torul Statului, al Guvernului, al politicienilor. Cu acest ajutor, în continuă creștere, nici un guvern, nu numai de la noi, dar și de pretutindeni, nu ar fi capabil să gestioneze în mod corespunzător o economie socială.

Semenii mei, nu vă bazaţi pe asta. Bazaţi-vă

pe voi și numai pe voi, învăţaţi educaţia fi nanciară de la cei care o cunosc și știu cum trebuie aplicată cu succes.

Învăţaţi să vă gestionaţi propiul buget, chiar atât de neîndestulător cum este, și căutaţi să vă găsiţi mĳ loacele legale de a-l îmbogăţi prin pro-pria dumneavoastră capacitate, competenţă și talent.

Există însă un domeniu în care Guvernul și autorităţile statului pot face mult mai mult; mă adresez acestora cu apelul stăruitor de a nu ne-glĳ a persoanele vulnerabile ale societăţii, ei sunt semenii noștri, ei au dreptul la o viaţă normală, ei fac parte din comunitatea noastră socială.

Militaţi pentru aplicarea proiectelor externe (nerambursabile, din UE) capabile să ofere aju-tor fi nanciar acestei categorii de persoane şi al-tor domenii unde probabil că este necesar, dar nu atât de imperios ca în ceea ce privește viaţa per-soanelor vulnerabile, cu dizabilităţi sau bolnave de boli necruţătoare.

Aceste persoane au nevoie de acest ajutor, ca să supravieţuiască. Bugetul statului nu dispune de fondurile necesare pentru ajutorarea reală a acestor persoane; la Bruxelles sunt alocate fon-duri substanţiale României pentru aceste proiec-te, POSDRU, pe axa 6, cu un grup predilect al persoanelor vulnerabile.

(Continuare în pagina 4)

4 Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 6/Septembrie 2011

(Urmare din pagina 3)

Nu renunţaţi la proiectele strategice pe această axă și nici la celelalte proiecte gestionate de POS-DRU. Dacă consideraţi că nu orice ONG este apt să gestioneze aceste proiecte, faceţi o selecţie, o mai riguroasă alegere între aceste ONG-uri, dar nu renunţaţi la proiectele atat de necesare și de stringente.

Proiectele de tip Grant sunt bune, dar nu pen-tru proiecte majore, care cuprind două-trei regiuni în același timp.

Voi oameni buni, semenii mei, cei care con-struiţi societatea civilă, arătaţi-vă interesul pentru persoanele vulnerabile și ajutaţi-le (nu neapărat material), dar cu înţelegere și apropiere, ajutaţi-i să se simtă oameni normali.

Acești oameni sunt la fel ca şi voi, poate că uneori mai buni și mai înţelepţi, dar ei suferă pen-tru că sunt condamnaţi la soartă pentru o vină

care nu-i a lor. Sunt „vinovaţii“ fără vină.Dăruindu-le căldura și întelegerea noastră,

a tuturor, ne ajutăm pe noi, devenind o societate mai bună, mai conciliantă, mai generoasă.

Nu uitaţi că bogăţia adevărată se afl ă în su-fl etul vostru și nu numai în conturile la bancă.

Patronatul Medicinei Integrative, unicul Pa-tronat din România care se ocupă de economia socială și de problemele sociale ale persoanelor vulnerabile, se afl ă la dispoziţia Dumneavoastră. Suntem pregătiţi să primim orice fel de întrebări privind specialitatea noastră, din domeniul medi-cal, psihologic, juridic, economic și de asistenţă socială și vă asigur că vom folosi cele mai com-petente autorităţi de care dispunem pentru a răspunde întrebărilor și eventual nelămuririlor dumneavostră.

Vă doresc tot binele din lume.

Liviu Mandler

Editorial

Capitalismul democratic

Trei centre pentru persoane cu dizabilitãþi în cadrul PMI

Un număr de trei centre pentru persoane cu dizabilităţi au fost înfi inţate în Bucureşti, Braşov şi Constanţa, în cadrul proiectului in-

titulat „Reţea regională pentru Promovarea şi Apli-carea Conceptelor Economiei Sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”. Proiectul este cofi nanţat din Fon-dul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni.

Grupul ţintă al proiectului este format din 800 de persoane cu dizabilităţi, dintre care 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv vizuale, 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv auditive, 200 de persoane cu dizabilităţi perceptiv motorii şi 200 de persoane cu alte tipuri de dizabilităţi. Toate aceste persoane vor benefi cia de consiliere profesională şi psihologică în cadrul centrelor înfi inţate, iar 420 dintre acestea vor participa la cursuri de formare profesională.

I. Centrul din Braşov este situat pe strada Mi-hail Kogălniceanu, nr. 23, bloc C7, P1. El benefi ciază de prezenţa a doi experţi comunicare, a doi asistenţi sociali şi a doi psihologi, precum şi de cea a coordo-natorului de centru.

Printre activităţile desfăşurate în cadrul cen-trului de la Braşov se numără şi întâlniri cu reprezentanţi ai ONG-urilor locale, precum Aso-ciaţia Catharsis, Fundaţia Ge-Ro (pentru cei sufe-rinzi de scleroză multiplă), Centrul de Nevăzători, Fundaţia Rafael pentru derulare de activităţi în co-mun şi susţinere reciprocă.

Următorul eveniment care a avut loc în cadrul centrului Braşov s-a desfăşurat sâmbătă, 27 august. Este vorba de un concurs de pescuit sportiv pen-tru persoane cu disabilităţi din Regiunea Centru la lacurile de la Rotbav, din judeţul Braşov, acţiune organizată împreună cu SC Doripesco SA şi la care au fost prezenţi 50 de participanţi.

Alte preocupări în cadrul centrului de la Braşov includ întâlniri de lucru cu autorităţile publice şi


administraţiile locale din cele şase judeţe arondate regiunii Centru, dar şi schimbul de experienţă cu ONG-uri specializate din Europa.

II. Centrul din Constanţa este situat pe str. George Enescu, nr. 12, şi are în componenţa echipei un coordonator de centru, doi asistenţi sociali, doi psihologi, un expert comunicare şi relaţii publice.

Serviciile pe care acest centru le oferă persoa-nelor cu dizabilităţi sunt de consiliere psihologică, de orientare şi formare profesională, de infor-mare şi conectare cu mediul de afaceri şi de oferi-re de informaţii de pe piaţa muncii. La acestea se adaugă activităţi de tutorat şi mentorat, activităţi de voluntariat, activităţi de consiliere în dezvoltarea abilităţilor TIC şi activităţi de conectare la reţele de socializare interne şi internaţionale.

Există mai multe avantaje pentru persoanele cu dizabilităţi care apelează la consiliere în cadrul Centrului Teritorial Constanţa:

• accesul la servicii de consiliere personală şi la activităţi de socializare care favorizează reinserţia socială;

• participarea la cursuri de califi care/reca-lifi care gratuite (creaţie publicitară, resurse umane şi în domeniul IT), în urma cărora persoanele cu dizabilităţi vor primi certifi ca-te de califi care recunoscute la nivel naţional şi european, avizate de instituţiile abilitate.

Centrul de la Constanţa îşi propune mai multe obiective pentru persoanele cu dizabilităţi, cum ar fi :

• dezvoltarea deprinderilor de viaţă indepen-dentă şi a competenţelor profesionale care vor favoriza şi facilita integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi;

• califi carea persoanelor cu dizabilităţi în me-

serii căutate pe piaţa muncii, ceea ce va asi-gura creşterea competitivităţii şi va facilita integrarea profesională a acestora;

• conectarea la reţele de socializare interne şi internaţionale în scopullimitării izolării per-soanelor cu dizabilităţi.

III. Şi regiunea Bucureşti-Ilfov benefi ciază din această vară de un centru pentru persoane cu dizabilităţi situat în Bucureşti, Sectorul 1, pe strada C-tin Dobrogeanu Gherea, nr. 150, la etajul 4, apar-tamentul 8.

În cadrul centrului lucrează trei asistenţi sociali, un jurist, un psiholog şi doi comunicatori, echipa fi -ind sub îndrumarea coordonatorului de centru. Ac-tivitatea echipei constă, în principal, în consilierea juridică, socială şi psihologică pentru persoanele cu dizabilităţi. Un accent special se pune, conform şi cerinţelor proiectului, pe reintegrarea pe piaţa mun-cii a persoanelor cu dizabilităţi, ca şansă reală de in-tegrare socială şi de realizare a unei vieţi normale.

Centrul va oferi de altfel şi cursuri pentru per-soanele cu dizabilităţi care să le ofere o specia-lizare şi o şansă în plus pentru reintegrarea pe piaţa muncii. Astfel, la centru se vor desfăşura cursuri de pregătire în IT, în domeniul resurselor umane precum şi în cel al creaţiei publicitare. Toate cursu-rile vor fi acreditate din partea CNFPA şi a Minis-terului Muncii şi sunt gândite să se potrivească cu abilităţile şi necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

În felul acesta, persoanele cu dizabilităţi vor avea o şansă în plus pe piaţa muncii şi, cu ajutorul specialiştilor de la centru, îşi vor găsi mai uşor un loc de muncă care să le ofere şansa la o viaţă normală.

O propunere de luat în seamã: un loc de drept în Parlament

pentru persoanele cu dizabilitãþi

Preşedintele Comisiei pentru Drepturile Omu-lui din Camera Deputaţilor, Nicolae Păun, a propus recent ca persoanele cu dizabilităţi să

benefi cieze în mod legal de un loc de deputat, aşa cum au şi minorităţile naţionale.

„Persoanele lovite de soartă trebuie să aibă un loc de drept în Parlament, aşa cum au minorităţile naţionale, pentru a putea lupta pentru drepturile lor, întrucât nu le sunt respectate aşa cum ar tre-bui. Voi introduce un amendament în acest sens

în noua lege electorală, în aşa fel, aceşti oameni să poată accede în forul de decizie”, este declaraţia preşedintelui Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputaţilor.

Ideea nu este nouă decât în România, pentru că există deja un efort la nivel european pentru a obţine asemenea locuri speciale pentru persoanele cu dizabilităţi şi în Parlamentul de la Bruxelles, al căror rol să fi e acela de a apăra şi proteja drepturile acestei categorii.


Un pas spre normalitate

Studiile realizate de experţii Centrului Terito-rial Braşov al Patronatului Medicinei Integra-tive au scos în evidenţă date îngrĳ orătoare:

în România, la 31 martie 2011, existau întregistrate 691.482 de persoane cu dizabilităţi, asistate de la bugetul public, dintre care un număr de 45.000 de persoane fi inţează în regiunea Centru. Adică în judeţele Sibiu, Alba, Covasna, Braşov, Mureş, Harghigta. Pornind de la aceste realităţi, Patronatul Medicinei Integrative îşi propune să contribuie substanţial la realizarea reintegrării sociale a acestor persoane, astfel încât o bună parte dintre acestea să se transforme din consumatori neţi de buget public în producători de buget, ceea ce presupune un în-treg pachet de benefi cii de ordin moral şi material, pentru ele, aparţinătorii acestora şi comunităţile din care fac parte:

• formarea de noi mentalităţi pentru mediul socio-economic local;

• dezvoltarea pluralismului pieţelor econo-mice;

• dinamizarea dezvoltării economice;• contribuţia la implementarea priorităţilor

Uniunii Europene, în special a Strategiei Lisabona;

• construcţia unei economii producătoare de coeziune socială;

• contribuţia la dezvoltarea inovativităţii şi fl exibilităţii în domeniul incluziunii sociale;

• creşterea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă;

• schimbarea accentului de pe asistarea so-cială pe promovarea practicilor de incluzi-une socială;

• persoanele din grupul ţintă se transformă din consumatori de resurse în generator de valoare adăugată;

• participarea activă la diseminarea principii-lor economiei sociale;

• degrevarea bugetelor de asistenţă socială;• dezvoltarea economiei sociale atrage după

sine îmbunătăţirea serviciilor de interes ge-neral şi contribuie astfel la creşterea nivelu-lui de trai al comunităţilor locale;

• creşterea gradului de implicare a societăţii civile, ce va conduce la rezolvarea mai mul-tor probleme de ordin social;

• stimularea dezvoltării durabile şi implemen-tarea efi cientă a politicilor/strategiilor euro-pene;

• avantaje fi scale pentru angajatori;• dezvoltarea economiei sociale contribuie la

reducerea sărăciei, creşte nivelul de trai al comunităţilor locale şi, pe cale de consecinţă, duce la creşterea consumului de produse/servicii;

• reinserţie socială;• dezvoltarea stimei de sine;• viaţă dinamică, normală.Acestea sunt valorile şi benefi ciile de la care

porneşte Centrul Teritorial PMI Braşov în implemen-tarea Proiectului “Reţea regională pentru pro mo-varea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a per-soanelor cu dizabilităţi” - POSDRU/84/6.1/S/58636.

Centrul Braşov a luat fi inţă din dorinţa şi, mai ales, din necesitatea unei mai bune comunicări şi din nevoia colaborării autorităţilor implicate în economia şi protecţia socială cu ONG-urile şi asociaţiile din domeniu şi cu persoanele care au ne-voie de o asistenţă şi protecţie socială care, nu doar să le compătimească sau să le ofere un minim spri-jin, de cele mai multe ori fi nanciar, ci să le aducă în societate şi să le inspire şi să le ghideze capacităţile. Şi pentru că, până la reinserţia socială propriu-zisă a persoanelor cu dizabilităţi, este nevoie de schim-barea mentalităţii unei întregi comunităţi, obiec-ti vul nostru secundar este acela de a crea, prin intermediul Centrului Teritorial Braşov, o punte relaţională între autorităţi, ONG-uri şi persoanele cu dizabilităţi.

Primele demersuri în acest sens le-am şi materi-alizat prin întâlniri cu reprezentanţi ai celor mai im-portante organizaţii nonguvernamentale din Braşov: Asociaţia Catharsis, Fundaţia Ge-Ro (suferinzii de scleroză multiplă), Centrul de Nevăzători, Fundaţia Rafael, pentru derularea unor activităţi în comun şi susţinere reciprocă. „Era nevoie de o entitate care să lucreze cu specialiştii pentru reinserţia socială a persoanelor cu dizabilităţi. Ştiţi cum se întâmplă, fi ecare ONG lucrează pe planul ei de acţiuni, însă nimeni nu a avut până acum iniţiativa de a ne pune laolaltă. În plus, eram fi ecare cu benefi ciarii lui, însă oameni cu dizabilităţi diferite nu ajungeau să se cunoască şi să îşi împartă experienţele, bucuri-ile, necesităţile. După primele întâlniri cu echipa de la centru, cred că vom reuşi să redăm acestor oa-meni stima de sine. Asta e foarte important pentru ei”, declara Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Chatarsis. Nevoia de a le reda persoanelor cu dizabilităţi încrederea în sine a fost exprimată şi de membrii echipei din Centru: „E foarte greu să arunci direct pe piaţa muncii o persoană care toată viaţa a cerut ajutor şi a avut parte fi e de persoane care au


făcut totul pentru ea, fi e de discriminare. E normal ca ei să se simtă neajutoraţi şi aici trebuie să lucrăm noi în primul rând, la încrederea de sine. Odată ce vor putea crede în propriile lor forţe, benefi ciarilor noştri le va fi foarte uşor să îşi dezvolte abilităţile şi aptitudinile pentru o meserie”, spunea, la întâlnirea cu ONG-urile, psihologul centrului, Milena Popa.

Echipa centrului a avut mai multe întâlniri şi cu autorităţile publice şi adminstraţiile locale din cele şase judeţe arondate regiunii Centru şi nu nu-mai. Centrul Teritorial Braşov a devoltat relaţii cu mai multe asociaţii din Europa Scandinavă, zonă recunoscută pentru reuşita în integrarea per-

soanelor cu dizabilităţi în societate şi pentru pute-rea decizională de care se bucură asociaţiile negu-vernamentale la nivelul unor ţări ca Norvegia sau Danemarca. „Suntem încântaţi de creditul pe care PMI România, prin Centrul Teritorial Braşov ni l-a acordat. Suntem o asociaţie foarte mică, însă am putea lucra la nivelul creării unor proiecte bilaterale de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, declara Adolf Ratzka, de la Institute of Indepen-dent Living din Norvegia, ONG care activează, cu o bună experienţă, în pregătirea persoanelor cu disabilităţi pentru o viaţă independentă.

1. De când s-a înfi inţat şi unde funcţionează cen-trul Dvs. pentru regiunea Bucureşti-Ilfov?

În cadrul proiectului „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei soci-ale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” dezvoltat de Patro-natul Medicinei Integrative există trei centre regio-nale: în zona de S-E cu sediul la Constanţa, în zona Centru, cu sediul la Braşov şi în zona Bucureşti-Ilfov cu sediul în Bucureşti. Centrul din Bucureşti-Ilfov a fost deschis la 1 iunie 2011 şi este situat în strada C-tin Dobrogeanu Gherea, nr 150, etaj 4.

2. Care este scopul înfi inţării acestui centru şi cui se adresează el?

Obiectivul general al proiectului „Reţea regio-nală pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” îl reprezintă facilitarea accesului pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Proiectul are o durată de trei ani şi se derulează în perioada 01 iunie 2010–31 mai 2013. Ne dorim ca prin activităţile noastre să sprĳ inim 800 de persoane cu dizabilităţi auditive, vizuale, motorii şi alte tipuri de dizabilităţi.

3. Câţi oameni lucrează în centru şi în ce constă ac-tivitatea lor?

Fiecare centru are o structură formată din asistenţi sociali, psihologi, jurişti, experţi în comuni-care şi câte un coordonator de centru. Ne-am pro-pus să oferim benefi ciarilor proiectului servicii com-plete de consiliere psihologică, formare profesională şi cursuri de perfecţionare în diferite domenii de ac-tivitate.

4. Ce strategie de comunicare are în vedere echipa care coordonează centrul regional Bucureşti-Ilfov?

Strategia de comunicare a centrului regional

Bucureşti-Ilfov are drept scop anunţarea benefi ciilor oferite de activităţile centrului.

5. Când va începe activitatea centrului regional Bucureşti-Ilfov?

Intenţionăm să începem activitatea centrului re-gional Bucureşti Ilfov la data de 15 septembrie 2011 (mai devreme decât se prevedea în grafi cul proiec-tului - noiembrie 2011). Centrul va funcţiona zilnic, între orele 10 şi 18.

6. Cum aţi plănuit să se desfăşoare activitatea cen-trului?

Activitatea centrului va fi , de fapt, o zi a porţilor deschise, astfel încât persoanele cu dizabilităţi şi însoţitorii lor să poata benefi cia de facilităţile oferite în cadrul acestui proiect.

7. Ce rezultate estimaţi că va avea activitatea din centrul regional Bucureşti-Ilfov?

Aşa cum văd eu în acest moment că decurg lu-crurile la centru, mă aştept ca cele aproximativ 300 de persoane cu dizabilităţi din regiunea Bucureşti Ilfov, să fi e mulţumite de activităţile de consi-liere şi de serviciile pe care le vor primi din partea specialiştilor noştri. Ţin să menţionez că atât psi-hologii, cât şi asistenţii sociali pe care îi avem în cen-tru au o vastă experienţă în relaţia cu per-soanele cu dizabilităţi.

Cititorul întreabã, PACES rãspunde


Succese româneºti la paracanoe

Sporturile competitive pentru persoanele cu dizabilităţi sunt o şansă pentru acestea de a-şi dovedi ambiţia şi capacitatea de a-şi

depăşi limitele. Românii se pot lăuda cu merite în acest gen de competiţii. Astfel, sportivul Iulian Şerban a cucerit medalia de aur în proba de K1 200 m, din cadrul întrecerilor de paracanoe, rezer-vate persoanelor cu dizabilităţi, contând pentru Campionatele Mondiale 2011 de kaiac-canoe de la Szeged. Nu e primul succes de acest fel al ui Iulian Şerban, el cucerind aceeaşi medalie şi acum un an la Poznan. De altfel, în ultimii doi ani, sportivul a reuşit să cucerească un număr impresionant de medalii: 4 de aur, dintre care 2 mondiale şi 2 euro-pene. Şi la cursa feminină de K1 200 m, românca Mihaela Lulea, o debutantă la o mare competiţie de paracanoe, s-a clasat pe locul 4.

Un atlet sud-african, Oscar Pistorius, de 24 de ani, supranumit şi “Blade Runner”, are am-bele picioare amputate şi foloseşte proteze

din lamele de oţel. Acest lucru nu l-a împiedicat să concureze la probe alături de sportivii sănătoşi, cu rezultate atât de bune încât, în urmă cu doi ani, autorităţile din domeniu i-au interzis să alerge în alte probe decât cele pentru paralimpici, pe motiv că protezele de oţel îi conferă un avantaj faţă de ceilalţi alergători.

Un luptător până la capăt, atletul dizabil care le-a dat frisoane sportivilor sănătoşi şi-a câstigat în instanţă dreptul de a alerga la competiţiile generale. Sportivul a atins până în prezent 26 de recorduri mondiale la probe pentru persoane cu dizabilităţi.

Însă nu s-a oprit aici. El a participat de curând la seriile cursei de 400 m de la Campionatul Mon-dial din Coreea de Sud, unde s-a clasat al treilea, obţinând califi carea în semifi nale. Este primul exem-plu de acest nivel despre felul în care o persoană cu dizabilităţi nu doar că-şi poate găsi locul în so-cietate, dar poate deveni competitiv şi chiar să aibă rezultate ieşite din comun.

Un atlet fãrã picioare concureazã alãturi de sportivii sãnãtoºi


Informaþii utile pentru persoanele cu dizabilitãþi din Sectorul 3 al Capitalei

A fost lansatã o petiþie naþionalã pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilitãþi

Persoanele cu dizabilităţi sunt scutite prin lege de impozite. În Capitală, în Sectorul 3, de la începutul acestui an până în prezent, au fost

depuse 442 de cereri pentru scutiri de impozit pe clădiri şi terenuri, conform Codului Fiscal, art. 284, al. 4 din partea persoanelor cu dizabilităţi.

Este util să fi e cunoscute actele necesare pentru depunerea dosarului la Primăria Sectorului 3:

- actul de proprietate al casei sau terenului (copie şi original);

- certifi cat de handicapat sau de invalid eliberat de Consiliul local

- comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap adulte;

- buletin de identitate/carte de identitate (copie şi original);

- cerere. Scutirea de impozit pe clădire sau teren se va

aplica din luna următoare celei în care au fost de-puse documentele complete.

Direcţia impozite şi taxe locale Sector 3 îi invită pe cei care încă nu şi-au depus dosarele să se pre-zinte la sediile din:

- str. Lucreţiu Pătrăşcanu nr. 3-5 (tel. 021.341. 17.60);

- str. Câmpia Libertăţii nr. 36 (tel.021.324.71.94-96);

- str. Sf. Vineri nr. 32 (tel. 021.327.51.44/46).Program de lucru cu publicul: luni, marţi,

miercuri, vineri între orele 8.00-16.30 şi joi orele 8.00-18.30.

Sloganul petiţiei lansate pe internet pentru sprĳ inirea persoanelor cu dizabilităţi este „De semnătura TA depindem NOI, persoanele cu

dizabilităţi din România”. Conform datelor, până în prezent, au semnat această petiţie peste 12.000 de români, care sunt de părere că persoanele cu disabilităţi nu sunt tratate cum se cuvine.

„Pentru şansa lor de a avea o viaţă egală cu a ta. Dacă nu vei semna, legea pentru persoanele cu dizabilităţi se va modifi ca din septembrie aşa cum cer guvernanţii şi nu aşa cum au nevoie persoanele cu handicap din România”, este mesajul organiza-torilor petiţiei.

Pe site-ul petiţiei suntem informaţi că „ţară membră a Uniunii Europene, România ar trebui să se alinieze, să facă mai multe eforturi în ve-

derea protejării reale a persoanelor cu handicap, astfel încât acestea să-şi poată exercita drepturile în condiţii de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni. Le-gea Nr 448/ 2006 trebuie să fi e schimbată, să fi e îmbunătăţită, să ţină seama de punctele cuprinse în Petiţie”. Mesajul petiţiei, la care sunt invitaţi să adere toţi cei care doresc este: “Mă alătur şi susţin această iniţiativă cu dorinţa de a fi de ajutor tuturor celor care au avut neşansa de a avea un handi-cap”. Petiţia poate fi accesată la adresa: htt p://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_pentru_modifi carea_legii_nr_448_2006_privind_protectia_si_promovarea_drepturilor_persoanelor_cu_handi-cap-p41158046-pg90.html

Clement Sava,Expert Publicitate


Târgul naþional al Unitãþilor Protejate

Fundaţia Alături de Voi a organizat, în perioada 27-29 august, la Mamaia, ediţia a II-a a Târgu-lui Naţional al Unităţilor Protejate. La pavi-

lionul expoziţional au fost amenajate 41 de standuri unde au putut fi admirate decoraţiuni, accesorii vestimentare, confecţii şi bĳ uterii hand-made rea-lizate de persoane cu dizabilităţi în unităţi protejate sau ateliere vocaţionale.

În cadrul manifestării s-a desfăşurat şi Confe-rinţa Internaţională „Politici şi tendinţe în economia sociala”. Participanţii din Italia, Germania, Olanda şi Finlanda au împărtăşit din experienţa lor în eco-nomia socială şi au subliniat faptul că instituţiile publice din ţările dezvoltate ale UE fi nanţează în proporţie de 50% programele pentru persoanele afl ate în difi cultate. Cu totul altfel stau lucrurile în România, au afi rmat vorbitorii români. Aceştia

sunt profund nemulţumiţi de legislaţia românească pentru persoanelor cu dizabilităţi. Ei speră ca iniţiativele legislative pe care le-au propus să se concretizeze în legi sau în modifi cări ale legilor deja existente.

Dacă lucrările conferinţei s-au desfăşurat într-o atmosferă uşor pesimistă, cu totul alta era situaţia când păşeai pragul Pavilionului Expoziţional. Îţi încântau privirea şi sufl etul obiectele din standuri, a căror calitate nu era cu nimic mai prejos decât cele create de oameni „normali“. Însă, mai presus de orice, te impresiona determinarea cu care, şi în acest mod, persoanele cu dizabilităţi doreau să-şi facă simţită prezenţa în gândurile şi preocupările noastre, ale „celorlalţi“ .

Marina Şeuleanu


53 de companii, ONG-uri ºi instituþii publice sprijinã Patronatul

Medicinei Integrative în vederea reintegrãrii persoanelor cu dizabilitãþi

Reţeaua Naţională de Suport demarată de Pa-tronatul Medicinei Integrative în vederea sprĳ inirii incluziunii sociale a persoanelor cu

dizabilităţi a ajuns la un număr de 53 de parteneri. Membrii reţelei sunt ONG-uri, patronate, companii private şi instituţii publice din România care şi-au propus să sprĳ ine reinserţia socială a persoanelor cu dizabilităţi.

Reţeaua Naţională de Suport (RNS) are ca scop consolidarea relaţiei cu mediul de afaceri şi desfăşurarea campaniilor de conştientizare cu pri-vire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Dintre cei 53 de membri ai Reţelei Naţională de Suport, 16 se afl ă în Regiunea Sud-Est (Constanţa), 24 în Re-giunea Centru (Braşov) şi 13 în Regiunea Bucureşti-Ilfov.

„Suntem impresionaţi de rapiditatea cu care organizaţiile (fi e că sunt non-profi t, instituţii de stat sau companii private) şi-au manifestat dorinţa de a sprĳ ini integrarea socio-economică a persoanelor cu dizabilităţi, prin implicarea în Reţeaua Naţională de Suport. Fap-tul că au răspuns atât de repede solicitărilor noastre ne îndreptăţeşte să sperăm că vom reuşi să schimbăm o mentalitate greşită a societăţii în ceea ce priveşte dreptu-rile şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi. Ne aşteptăm ca numărul de membri ai Reţelei Naţionale de Suport să crească în viitor, deoarece tot mai multe organizaţii încep să conştientizeze importanţa acestei categorii sociale”, a declarat Liviu Mandler, preşedinte Patronatul Medicinei Integrative.

Despre proiectReţeaua Naţională de Suport este o activitate în

cadrul proiectului european „Reţea regională pen-tru Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie

socială a persoanelor cu dizabilităţi”, cofi nanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Investeşte în oameni.

Proiectul se derulează în perioada 2010–2013 şi are ca obiectiv central crearea unei reţele de centre cu acoperire multiregională în zonele Bucureşti-Ilfov, Centru şi Sud-Est, pentru facilitarea accesului pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

Benefi ciarii proiectului sunt persoane cu dizabilităţi diferite care vor benefi cia de consiliere profesională şi psihologică, precum şi de cursuri de formare profesională în cadrul centrelor regionale.

Despre Patronatul Medicinei Integrative

Patronatul Medicinei Integrative – PMI este o organizaţie nonguvernamentală, non-profi t şi apolitică, ce reuneşte persoane fi zice autorizate, cabinete medicale, clinici care prestează servicii medicale şi/sau terapeutice în cadrul organizaţiilor din care fac parte.

Organizaţia se ocupă de medicina alopată tradiţională, alături de medicina complementară (prestată de medici specialişti care utilizează toate terapiile demonstrate ca fi ind sigure şi efi ciente).

Preşedintele Patronatului Medicinei Integrative este Liviu Mandler.

Larisa Toader


Mami, ce talent am?

Aceasta este întrebarea pe care am primit-o într-o seară când mă uitam la Discovery împreună cu fi ica mea (diagnosticată cu

AUTISM ASPERGER şi cu ADHD).Întrebarea m-a surprins, deoarece tocmai îi

explicam că un fl uture este o insectă din ordinul Lepidoptera şi că fl uturii sunt de remarcat pentru ci-clul lor de viaţă neobişnuit, cu un stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupă şi o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate.

De unde acest gând? Ce se întâmpla oare în creierul ei drăgălaş şi ce a îndemnat-o să-mi pună această întrebare?

Am tras aer adânc în piept şi m-am pregătit de bătălie. Am început să îi înşir calităţile ei: bunătatea, sinceritatea, dărnicia, amabilitatea faţă de cei din jurul ei… Ea nu m-a lăsat să termin şi, cu o undă de iritare, mi-a zis: „Nu talentele cereşti. Un talent pământesc vreau şi eu să ştiu dacă am.” Ce înţelegi tu prin talent pământesc am întrebat eu nedumerită? „Priveşte la colegii mei de şcoală. Ei consideră că sunt proastă dacă mă port frumos în societate şi dacă nu vorbesc urât sau dacă nu sunt ca ei. Dacă nu te remarci negativ, nu poţi să faci parte din grup. Sunt câteva fete şi vreo doi băieţi care mă acceptă. Acum la şcoală ar trebui să înveţe cum să se trans-forme în fl uturi. Ei sunt în competiţie unul cu altul, dar nu sunt şi cu ei înşişi pentru a deveni mai buni (aceasta este o noţiune pe care i-am inoculat-o în memorie pentru a nu fi rănită de insultele celorlalţi). Ai afl at ce s-a întâmplat la examenul de bacalaureat, 60% dintre elevi au rămas omizi şi nu le pasă. Eu ce o să fac?“

Eu am încurajat-o şi i-am zis: „Când un copil se naşte, el este ud, gol, orb şi fl ămând. După aceea, brusc lucrurile se înrăutăţesc. Dar tu nu fi îngrĳ orată, deoarece mama are grĳ ă de tine.”

Mă uitam la faţa ei tristă şi am început să mă îngrĳ orez. Ca orice părinte, am căutat modalităţile practice de ajutor. Avem legi, dar nu avem norme metodologice de aplicare pentru drepturile autişti lor. Despre educaţie incluzivă, despre profesori iti ne ranţi aţi auzit? Eu am auzit şi că drumul spre iad este pa-vat cu intenţii bune. Legiuitorii îl cunosc bine…

Îţi place de mine?Această întrebare a copilului meu m-a determi-

nat ca, în fi ecare clipă a vieţii ei, să îi arăt iubirea mea necondiţionată pentru ea şi să i-o demonstrez.

În 1938, Hans Asperger zicea că „Tot ce este ieşit din comun, pe care noi îl considerăm ca anormal, nu este neapărat inferior”.

Adesea, însă, se constată o neconcordanţă între ceea ce am dori să fi m şi ceea ce credem că suntem la un moment dat. Acest confl ict poate duce la frustra-re, stres şi o scăzută stimă de sine. Pentru unii dintre oameni, confl ictul poate părea copleşitor şi conduce la depresie, pentru alţii un asemenea confl ict consti-tuie modalitatea mobilizării resurselor necesare în vederea atingerii idealurilor propuse.

Dacă te uiţi în oglindă, ce vezi?Ce părere ai despre tine stă la baza hotărârii care

determină, ideile, sentimentele, voinţa şi acţiunile tale sau, mai bine zis, contează foarte mult imaginea de sine.

Pornind chiar de la celebrul îndemn „Cunoaş -te-te pe tine însuţi!“, putem afi rma că autocunoaşterea şi imaginea de sine au implicaţii asupra educaţiei şi autoeducaţiei, a dezvoltării şi a integrării socio-pro-fesionale şi morale a personalităţii.

Să studiem şi să analizăm caracteristicile ima-ginii de sine la o categorie specială de copii, defa-vorizaţi de oameni şi de soartă din anumite puncte de vedere. Este vorba despre copiii cu autism.

„Cum se formează imaginea de sine în cazul copiilor speciali?“ este întrebarea la care încercăm să răspundem, ştiind şi sperând că acest răspuns al nostru ne va ajuta să-i înţelegem mai bine pe aceşti copii, dar şi că ne va ajuta pentru o mai bună orga-nizare a procesului educaţional.

Veni, vidi, vici ! Am venit, am văzut, am învins!

Uneori ai impresia că eşti o ediţie modernă şi revizuită a lui Sisif. În fi ecare zi îţi iei piatra şi o duci până în vărful muntelui, iar în ziua următoare îl găseşti la poalele lui. Uneori noaptea este albă şi nu eşti în Leningrad şi nici nu eşti eschimos şi te în-trebi de ce tu? Pentru acei părinţi care nu văd nici o rază de speranţă, doresc să le spun că, indiferent de timpul de care au nevoie aceşti copii pentru a pro-gresa, merită să faceţi totul pentru ei. Satisfacţia este cu atât mai mare cu cât nu vă aşteptaţi la acest lucru. În funcţie de nivelul de afectare, progresul există. În cazul copilului meu, îi spuneam că e autistă şi să fi e mândră de acest lucru. Una din caracteristicile lor şi pentru care merită respectaţi este aceea că nu există pic de răutate în creierele lor. Poate că noi mergem sau nu mergem într-un loc mai bun după moarte, dar ei sigur vor ajunge. Nu trebuie urâţi, respinşi de societate, ci trebuie trataţi ca nişte mesageri din partea Creatorului.

Pământeni, vi se pregăteşte ceva!Beatrice Iordache


Primele semnalări venite din partea educatoru-lui/învăţătorului sau părintelui cu privire la existenţa unor probleme comportamentale

de hiperactivitate sau opoziţionale aduc în lumină primele întrebări referitoare la manifestările şi pro-blemele comportamentale ale unui copil.

E drept că, în contexte diferite, copiii se com-portă diferit, însă la fel de valabil este şi faptul că atunci când apar plângeri cu privire la comporta-mentul unui copil din toate direcţiile (gradiniţă, şcoală, familie, mediul de joacă etc.) e necesar să acordăm o atenţie deosebită posibilităţii de exami-nare a copilului şi de depistare a manifestărilor hi-per active şi opoziţionale.

Adesea, mulţi părinţi se întreabă „Ce poate să facă familia cu manifestările şi comportamentele nedorite ale copilului?” şi constat că, în spatele acestei întrebări, stă de fapt o altă îngrĳ orare/o altă întrebare: în ce măsură familia chiar e dispusă să se implice şi să facă realmente un prim pas spre a fi mai aproape de înţelegerea problemelor cu care se confruntă copilul?

Întrebarea susţine conştientizarea faptului că manifestările nedorite şi neînţelese adoptate de un copil nu se pot ameliora şi transforma în compor-tamente adecvate decât în măsura în care familia e dispusă nu doar să investească (resurse, eforturi, timp, energie) într-o formă sau alta de terapie şi intervenţie pentru copil, ci e dispusă şi să parcurgă un demers de autocunoaştere şi conştientizare a relaţiilor (de multe ori de natura confl ictogenă) între membrii familiei (în cuplul parental, în relaţiile din-tre părinţi şi copii, între relaţiile dintre generaţiile apărute în familie etc.).

Cu alte cuvinte, familia însăşi reprezintă aspec-tul central – esenţial în cazul copiilor cu manifestări hiperactive şi opoziţionale în familie. Care sunt cauzele comportamentelor opoziţionale ale copi-lului? Ce ne transmit manifestările copilului? Ce îi este lui foarte greu de suportat încât nu poate ges-tiona? Ce trăieşte copilul în relaţia cu părinţii? De ce are copilul performanţe scăzute la şcoală? Oare se poate integra copilul într-un colectiv? De ce refuză copilul să se joace cu cei de vârsta lui? Toate acestea şi multe alte întrebări vin şi trag un sem-nal de alarmă despre stările de anxietate ridicată şi nesiguranţa pe care le trăieşte un copil şi cărora nu le poate face faţă decât cu eforturi foarte mari prin intermediul manifestărilor şi comportamentelor de tip opoziţional şi hiperactiv.

De asemenea, intervenţia terapeutică la copi-lul cu manifestări comportamentale opoziţionale şi

hiperactive aduce în prim plan necesitatea de a lu-cra intensiv pe următoarele aspecte:

- activitatea ludică (prin care se urmăreşte creş-terea atenţiei şi duratei de joc, pe de-o par-te, şi scoaterea la suprafaţă a conţinuturilor emoţionale despre care copilul vorbeşte cu mai multă uşurinţă în semirealitate);

- dezvoltarea şi concentrarea atenţiei pe o anumită sarcină dată;

- înţelegerea cauzelor care determină un com-portament agresiv şi gestionarea/canalizarea acestuia în scop constructiv;

- exprimarea emoţiilor şi consolidarea stimei de sine printr-un demers psihoterapeutic;

- totodată, consolidarea legăturilor şi relaţiilor dintre membrii familiei, printr-un demers psihoterapeutic pentru familie, care să poată conferi copilului un sentiment securizant şi liniştitor.

De cele mai multe ori, cuplul parental ajunge în pragul disperării, la răscruce de drumuri şi decizii majore, mai ales atunci când nu face faţă compor-tamentelor copiilor, ajungându-se astfel la relaţiile problematice între părinţi şi copii.

Din cauza comportamentului copilului, au loc adesea dispute între părinţi şi copii, iar relaţia părinte-copil devine una foarte problematică şi greu de suportat.

Părinţii au sentimentul că nu mai pot stăpâni copilul, că au eşuat complet în educaţie, iar pe de altă parte copiii nu se mai aşteaptă decât la res-pingere din partea părinţilor, dezvoltând cu timpul teama, nesiguranţa şi din ce în ce mai puţină încre-dere în sine.

Lansăm astfel câteva întrebări pentru părinţi, al căror răspuns poate fi descoperit împreună cu un profesionist în psihologie:

1. Ce consideraţi ca fi ind o problemă de com-portament la copilul dvs?

2. Cum reacţionaţi de obicei la problemele com-portamentale ale copilului dvs?

3. Cum gestionaţi accesele de furie ale copilu-lui?

4. Când şi cum trebuie luate măsuri de inter-venţie asupra comportamentului opoziţional al copilului?

Psih. Clinician Diana O. MORARU

Articol publicat în Revista PSYVOLUTION PEOPLE, Nr. 7, Decembrie 2010-Ianuarie 2011

Comportamentul opoziþional la copii


Cântăreţul american Ray Charles a dezvol-tat un gen necunoscut până atunci, muzica soul, o combinaţie de stiluri compusă din

ritm, blues şi gospels. De asemenea, a contribuit, prin înregistrările sale, la răspândirea muzicii pop şi country. Faptul că şi-a pierdut vederea nu l-a îm-piedicat să fi e una dintre cele mai mari personalităţi ale lumii muzicale şi show business-ul american.

Ray Charles Robinson (a renunţat mai târziu la acest ultim nume ca să nu fi e confundat cu boxe-rul Sugar Ray Robinson), s-a născut la 23 septem-brie 1930, într-o familie nevoiaşă. Mama lui lucra pământul în arendă iar tatăl era muncitor la căile ferate. A început să aibă probleme cu ochii la cinci ani, iar la şapte ani ajunses orb, se pare că a suferit de glaucom. A frecventat o şcoală pentru nevăzători din St. Augustine – Florida, unde i s-a descoperit şi şi-a cultivat talentul muzical. Deja în timpul şcolii a fost invitat să cânte la postul de radio local. În-tre timp părinţii lui au decedat. La şcoală, Charles a învăţat numai muzică clasică dar el vroia să cânte jazz şi blues pe care le-a auzit acasă la radio. Şi-a

făcut prima lui formaţie: „RC Robinson and the Shop Boys” pentru spectacolele de Crăciun date de şcoală, cu care a prezentat propriul aranjament al cântecului „Jingle Bell Boogie”. După moartea ma-mei sale, în 1945, şi-a abandonat studiile şi a locuit la Jacksonville la o familie cu care mama lui a fost în relaţii apropiate. Aici s-a angajat ca pianist, apoi a cântat în diferite formaţii din Orlando şi Tampa. Dar visul lui a fost să-şi aibă propria orchestră, de aceea s-a decis să plece din Florida. A ales Seatt le (deocamdată nu avea curajul să cânte în oraşe mari ca Chicago şi New York). Foarte repede a ajuns cu-noscut şi a început să înregistreze, mai întâi pentru compania Down Beat. Aici a produs primul lui hit, în 1949, „Confession Blues” care a ocupat locul doi pe lista naţională a şlagărelor „R&B”. Cu aceasta a început şirul marilor succese. A avut contracte cu casa de discuri „Atlantic Records” şi apoi cu „ABC-Paramount Record”, a cântat cu propria orchestră în întreaga lume, devenind cel mai apreciat cântăreţ american de soul dar şi de alte genuri muzicale. A fost nu numai un cântăreţ ci şi un pianist talentat.

Nu şi-a uitat niciodată originea şi s-a remarcat prin luările de poziţie în favoarea drepturilor civile pentru afro-americani, l-a susţinut pe Martin Lu-ther King jr. şi Mişcarea Americană pentru Drep-turile Civile. De aceea, a provocat consternare şi critici când a acceptat în 1981 să facă un turneu în Africa de Sud, în perioada în care a existat un boi-cot internaţional al acestei ţări din cauza politicii ei de apartheid. Ray Charles a fost invitat să cânte la Casa Albă, cu prilejul instalării preşedinţilor Ronald Reagan în 1985 (al doilea mandat) şi Bill Clinton în 1993. Publicul român l-a putut vedea şi auzi ca in-vitat la Festivalul „Cerbul de aur” de la Braşov din 1994. În afara lipsei de vedere, cântăreţul s-a con-fruntat cu o mare problemă – drogurile. A fost de-pendent de heroină 20 de ani, a şi fost arestat până la urmă, dar s-a internat într-o clinică de dezintoxi-care şi a reuşit să se vindece. A murit la 10 iunie 2004. A fost căsătorit de două ori şi a avut 12 co-pii, nouă fi ind concepuţi în afara căsniciei. Încă în timpul vieţii le-a dăruit câte un million de dolari. Azi, instituţii, fundaţii şi străzi poartă numele lui iar pentru americani dar nu numai, melodiile inter-pretate de el sunt nemuritoare.

Eva GALAMBOS

MARI PERSONALITĂŢI ALE LUMII, CU DIZABILITĂŢI

RAY CHARLES, PIONIERUL MUZICII SOUL


Institutul pentru Politici Publice (IPP) a realizat primul sondaj de opinie din ţara noastră pri-vind percepţiile românilor asupra persoanelor

cu dizabilităţi. Rezultatul – mai bine de trei sfertu-ri dintre români cred că persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate, însă 45 la sută resping posibili-tatea de a locui lângă o astfel de persoană, în vreme ce 33 la sută nu ar fi de acord să lucreze cu o astfel de persoană.

IPP, prin IPP DATA RESEARCH, a realizat, în perioada 9–16 aprilie, primul sondaj de opinie naţional privind percepţiile românilor asupra per-soanelor cu dizabilităţi intelectuale şi locul lor în so-cietate. În urma centralizării răspunsurilor, a rezul-tat că românii nu percep persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca fi ind egale celorlalţi oameni din socie tate, ci ca persoane născute cu o anormalitate care le afectează gândirea (88 la sută), persoane având nevoie de sprĳ in în luarea deciziilor (64 la sută), persoane ce nu pot fi făcute responsabile pen-tru propriile fapte (59 la sută).

Cercetarea a fost realizată pe un eşantion de 1.018 persoane, reprezentativ pentru populaţia adultă a Romniei, indică în mod clar faptul că, în prezent, deşi formal, se declară toleranţi cu per-soanele cu dizabilităţi intelectuale, în realitate ro-mâ nii nu sunt de acord ca acestea să se găsească şi să trăiască în imediata lor apropiere.

„Românii au tendinţa de a răspunde cu un grad ridicat de conformism la întrebările care privesc toleranţa/nondiscriminarea persoanelor cu diza-bilităţi intelectuale: 88 la sută spun că ar trebui să avem un grad mai mare de toleranţă faţă de aceste persoane, 75 la sută declară că nimeni nu ar trebui să separe de familie sau de societate persoanele cu dizabilităţi intelectuale, iar 74 la sută afi rmă că cea mai bună terapie pentru aceste persoane este să facă parte din comunitate. În realitate, ei practică în con-tinuare o atitudine segregaţionistă. Întrebaţi concret despre dreptul la un loc de muncă ca al oricărei

persoane din societate, 33 la sută nu sunt de acord cu acest lucru, iar 43 la sută nu sunt de acord cu faptul că persoanele cu dizabilităţi intelectuale şi-ar putea întemeia familii şi creşte copii”, rezultă din cercetare.

În schimb, 18 la sută dintre români pretind că mila sau compasiunea ar fi primele cuvinte la care se gândesc referitor la o persoană cu dizabilitate intelectuală. Peste 75 la sută dintre respondenţi consideră că Statul nu susţine sufi cient aceste persoane, însă, din păcate, răspunsul indică mai degrabă o atitudine de asistare pasivă decât una care să sugereze necesitatea creării unui cadru so-cial care să le dea şansa la o viaţă normală pe care să şi-o poată administra singure. Cei mai mulţi spun că Statul ar trebui să aloce mai mulţi bani (42 la sută), numai 27 la sută apreciind că trebuie sporit suportul pentru familie în vederea integrării persoanei cu dizabilităţi intelectuale în comunitate.

Doar 16 la sută dintre românii chestionaţi sunt pentru creşterea accesului la educaţie şi la celelalte servicii publice, 15 la sută considerând că ar tre-bui create locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale.

De asemenea, deşi peste jumătate dintre români declară că locul persoanei cu dizabilităţi ar trebui să fi e în familie (56 la sută), există încă un număr sem-nifi cativ care cred că persoanele cu dizabilităţi in-telectuale ar trebui să stea în instituţii – în mĳ locul comunităţii, dar cu supraveghere permanentă (24 la sută).

Totuşi, doar şapte procente dintre români mai consideră că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au dreptul la o viaţă normală în societate şi că ar trebui să fi e izolate cât mai departe de comunitate şi puse sub supraveghere.

Cercetarea a fost realizată cu fi nanţare din partea Open Society Institute prin Mental Health Initiative.

DISCRIMINARE: 45% dintre români nu vor sã trãiascã lângã persoanele

cu dizabilitãþi intelectuale, 33% nu vor sã-i aibã colegi de muncã


Dacã toþi tinerii din lume !!!

Îmi plac cei tineri şi atunci când ne sfi dează cu o privire insolentă din fuga unui zbor pe patine cu rotile şi când iau Bac-ul cu zece sau îl pică la-

mentabil in corpore, cu profesorii alături pe post de „bomboană pe colivă“.

I-am iubit în 1989, când au stat printre gloanţe, cu lumânările aprinse în mână pe treptele Catre-dalei din Timişoara, cu speranţa inocentă că lumea poate deveni mai bună dacă ei, cei tineri, se implică în schimbarea ei.

Recent, o poveste din Timişoara mi-a aprins în sufl et candela speranţei.

Pentru Lavinia, o frumoasă studentă din Timi-şoara, anul 1997 va rămâne un dar de la Dumne-zeu, era anul când a obţinut titlul de Miss World University.

Cariera de topmodel părea să se transforme din vis într-o realitate seducătoare, anul următor găsind-o pe podiumul câştigătorilor concursului de frumuseţe Miss West.

Un teribil accident de maşină îi fracturează co-loana vertebrală împreună cu visurile de a deveni manechin de succes.

Imobilizată într-un scaun cu rotile, atât de fru-moasa Lavinia Conopan pleacă în Germania pentru tratament, unde îşi cunoaşte viitorul soţ şi devine

cea mai frumoasă mireasă dintr-un scaun un rotile, tânăra Doamnă Lavinia Rausch.

Recent, Lavinia se întoarce împreună cu soţul ei la Timişoara, în vizită la rude.

Într-o sâmbătă seara, împreună cu o prietenă, soţii Rausch se decid să asculte puţină muzică şi să bea un suc, alegând pentru asta o discotecă de fi ţe, Clubul Heaven.

Ajunşi la intrare, să le cadă tot cerul… cu „heaven“ cu tot în cap, bodygardul, măsoară lung din priviri tânăra în scaun cu rotile… şi decide că pot intra în local soţul Laviniei şi prietena lor, iar persoana în scaun cu rotile NU!!

În timp ce bâiguie jalnic cum că n-ar fi loc în discotecă pentru scaunul cu rotile, au loc să mai in-tre în local vreo 50 de şmecheri… pe picioarele lor.

Până aici povestea e amară, colorată într-un gri jegos obţinut din 50% discriminare şi restul nesimţire.

Finalul poveştii în schimb e cu adevărat ca-n basme. Mai mulţi tineri din Timişoara, copii celor care au aprins lumânările pe treptele Catedralei Timişorene, au iniţiat o pagină specială de protest pe facebook în care strigă – Spunem NU discriminării, boicotaţi Clubul Heaven din Timişoara!

Când eram copil am văzut un fi lm despre o minunată poveste de solidari-tate umană. Naufragiaţi în largul oceanului, câţiva tineri au drept singură şansă de salvare un S.O.S. trimis de la un radiotelegraf. În cealaltă parte a globului un ado-lescent nu are somn, recepţionează mesajul şi începe o disperată cursă contracronometru între ti neri radio amatori din toate colţurile pămân-tului, care reuşesc minunea salvării naufragiaţilor fără speranţă. Filmul se numea „Dacă toţi tinerii din lume“.

M-am trezit zâmbind complice lui Dumnezeu, aşa cu certidu-dinea că Facebook-ul e mai rapid decât radiotelegraful şi că această lecţie de demnitate a tinerilor din Timişoara ar înfl ori pământul cu iubire şi toleranţă… dacă toţi ti-nerii din lume…

Angela S.


Dreptul la transport în comun al persoanelor cu dizabilitãþi

România, ca ţară membră a Uniunii Europene, are obligativitatea de a respecta un context legislativ specifi c domeniului persoanei cu

handicap, şi de a aplica aceleaşi norme ca şi cele-lalte ţări membre în ceea ce priveşte asigurarea normalităţii şi demnităţii persoanei cu handicap.

În România este în vigoare Legea 448/2006, republicată în 2008, care prevede, printre altele, următoarele articole:

Art. 64. - (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea tuturor mĳ loacelor de transport în comun afl ate în circulaţie; b) adaptarea tuturor staţiilor mĳ loacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mĳ locul de transport; c) montarea panourilor

de afi şaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mĳ loacele de trans-port public.

Mai mult, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea dreptu-rilor persoanelor cu handicap, republicată, trans-portatorii autorizaţi care desfăşoară activitatea de transport în regim de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant şi se consideră discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers.

Aşadar legea există, mai greu este cu aplica-rea ei. Persoanele cu dizabilităţi se confruntă, nu de puţine ori, cu difi cultăţi în transport şi aceasta se întâmplă, de fapt, prin nerespectarea legii.


Protecþia persoanelor cu dizabilitãþi nu trebuie sã conducã

la izolarea ºi marginalizarea lor

Alzheimer-nu e totul pierdut…

Pat Summitt este cunoscută în lumea bas-chetului american, unde echipa studenţească (neprofe sionistă) antrenată de ea, echipa din

Tennessee, a cucerit Campionatul naţional în ul-timii nouă ani la rând. Recent Pat şi-a dat seama că uită: în momente cruciale ale meciurilor uită. Uită ce vroia să le strige jucătorilor, uită ce meciuri urmează să joace echipa, uită ce are de făcut, astfel că în unele zile rămâne acasă în loc să se ducă la an-

trenamente. La fi nele sezonului Pat, relativ tânără, la 59 de ani, pentru diagnosticul primit de la medici a rămas descumpânită: era în faza primelor simp-tome de Alzheimer. Medicii de la cunoscuta Clinică Mayo au încurajat-o să continue să antreneze echi-pa cât timp se afl ă sub tratament, considerând că activitatea aceasta o va stabiliza pentru un timp. Pat Summitt antrenează aceeaşi echipă de 38 de ani, cu care a obţinut 1079 de victorii.

Experţii americani susţin că fi ecare caz de Alzheimer e diferit şi nu se poate anticipa viteza cu care progresează boala. Pat ştie că este vulnerabilă fi indcă una din bunici a fost bolnavă de demenţia gravă. Dar e decisă să antreneze, să lupte cu aju-torul medicamentelor şi al exerciţiilor mentale. Conform datelor ofi ciale în Statele Unite 5.000.000 de persoane suferă de această boală incurabilă, din-tre care 200.000 sub 65 de ani. După cum a declarat Joan Connan, administratorul clubului, „ea este un simbol pentru femeile din baschet dar şi pen-tru toate femeile din sport. Pentru Pat a-şi declara deschis starea sănătăţii e un continuu exemplu de curaj. Viaţa e o necunoscută şi niciunul dintre noi nu are un glob de cristal în care să îşi citească des-tinul. Dar eu ştiu că Pat Summitt e un exemplu de excelenţă, tărie, onestitate şi curaj”.

Andrei Banc

În defi nirea generală a dizabilităţilor, trebuie ţinut cont de faptul că există mai multe per-spective din care poate fi circumscris sensul

acestora. Conform lucrării publicate de Simona Ponea, „O lume diferită, o lume la fel”, apărută la Editura Lumen în 2009, o perspectivă de defi nire a dizabilităţilor ar fi cea pornind de la sensul pierde-rii şi lipsei, prin care înţelegem lipsuri de natură fi zică sau psihică, fi e că le identifi căm ca fi ind ale unor părţi ale sistemului anatomo-fi ziologic, fi e ale sistemului nervos şi psihic. O altă identifi care a dizabilităţii, conform autorului citat, se referă la condiţia maladivă de diferite categorii ce provoacă întreruperi ale funcţionării normale a sistemelor

omului.Limitările unei vieţi normale iau aspect cotidian

atunci când se referă la reducerea capacităţii unei persoane de a-şi îndeplini sarcinile zilnice necesare unei funcţionări normale, nu neapărat sociale, dar cel puţin personale. Aici se încadrează persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de însoţitor şi îngrĳ itor, mai dureros fi ind atunci când persoana respectivă s-ar putea descurca şi singură dacă ar avea parte de facilităţile tehnice şi aranajamentele speciale care ar elibera-o de nevoia unei alte persoane.

La fel, spune Simona Ponea, dizabilitatea mai poate lua şi forma unei devianţe de la normele grupului sau de la normele sociale, fi e că vorbim


de norme fi zice (înălţime, greutate, alte caracte-ristici fi zice), sau de unele abstracte (comporta-ment, obiceiuri, amprentă psihică). Un alt element al enumerării noastre se referă la dizabilitate ca formă de neadaptare sau de adaptare în condiţii speciale la statutul social. Aceasta pentru că, chair şi atunci când societatea reuşeşte să găsească o formă de adaptare şi de rol social unei persoane cu dizabilităţi, acest rol este în concordanţă cu dizabili-tatea respectivă şi, pe lângă faptul că se asigură un loc protejat, însăşi această protecţie poate conduce la izolare şi marginalizarea persoanei dizabile.

Tocmai de aceea, scopul proiectului „Reţea regională pentru Promovarea şi Aplicarea Concep-telor Economiei Sociale în vederea creşterii şanselor

de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” are în vedere nu numai integrarea socială a per-soanelor cu dizabilităţi, ci şi modalităţile prin care integrarea grupului ţintă să nu ducă la o protecţie izolatoare şi marginalizantă a persoanelor res-pective, ci la o integrare reală şi la lipsa oricărei discriminări. Trebuie avut în acest sens în vedere că discriminarea poate îmbrăca forme subtile, iar „protejarea” prin excludere este una dintre ele. Este o formă mai greu de identifi cat tocmai datorită aparentei sale generozităţi, şi care se poate strecura chiar în formele pline de bunăvoinţă ale efortului de a-i integra pe dizabili.

Clement Sava

Care este experienţa dvs. anterioară cu persoanele cu dizabilităţi?

Am început să lucrez zilnic cu astfel de per-soane în urmă cu trei ani, când am înfi inţat Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Au-tism din România – Filiala Dâmboviţa. Chiar dacă denumirea face referire doar la autism, prin statut, dar şi prin activităţile concrete desfăşurate, pot spune că am lucrat cu toate categoriile de persoane cu dizabilităţi. Timp de trei ani am evaluat peste 100 de copii şi adulţi, dintre care peste 70 au urmat diverse terapii în centrul nostru.

Cum se vor desfăşura întâlnirile cu persoanele cu dizabilităţi?

La intrarea în centru, fi ecărui benefi ciar i se va completa o fi şă de înscriere, şi, după caz, va fi direcţionat către psiholog şi/sau asistent social (în funcţie de necesităţile persoanei). La psiholog va benefi cia de consiliere/terapie specifi că problemelor cotidiene: terapie cognitiv-comportamentală, con-siliere de suport, consiliere vocaţională, dezvoltare personală, muzicoterapie, art-terapie, integrare senzorială, tifl opsihologie, surdopsihologie, logo-pedie etc. Consilierea/terapia poate fi individuală sau de grup în funcţie de dorinţa benefi ciarilor. De aceste intervenţii pot benefi cia atât persoanele cu dizabilităţi, cât şi familiile acestora.

Ce probleme majore credeţi că vă vor fi sesizate de către persoanele cu dizabilităţi pe care le veţi consilia la centru?

În general, persoanele cu dizabilităţi au una sau mai multe din următoarele probleme: anxietate, fobii diverse, depresie, probleme emoţionale, de comportament, de comunicare, imagine şi stimă de sine scăzută, izolare socială etc. Pe lângă aceste pro-bleme din punct de vedere psihic, mai apar proble-me fi zice datorate dizabilităţii, probleme sociale (de izolare, discriminare, marginalizare, excludere), ac-ces limitat la educaţie, probleme ocupaţionale.

În ce fel puteţi ajuta persoanele cu dizabilităţi să se integreze în câmpul muncii?

Un moment de difi cultate îl reprezintă inte-grarea lor pe piaţa muncii şi, eventual, găsirea unui loc de muncă. Actualmente, un număr mare de per-soane cu dizabilităţi nu au loc de muncă, ceea ce le creează difi cultăţi în găsirea unor surse de venit. De cele mai multe ori capacităţile şi abilităţile per-soanelor cu dizabilităţi nu sunt evaluate şi apreciate la justa lor valoare de către potenţialii angajatori.

În cadrul centrului, benefi ciarii vor avea parte de orientare profesională, cursuri de formare, con-siliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcur-sul angajării, terapie ocupaţională etc., iar în funcţie de abilităţile, studiile şi gradul de handicap vor fi îndrumaţi către una dintre următoarele forme de ocupare:

- pe piaţa liberă a muncii; - la domiciliu; - în forme protejate (loc de muncă protejat sau

unitate protejată autorizată).

Interviu cu Ileana Cercel, psihologul Centrului pentru persoanele cu dizabilitãþi Bucureºti-Ilfov


Mit: Pilulele contraceptive pot cauza apariţia can-cerului de sân.

Realitate: Majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră că nu cresc riscul cancerului la sân, chiar dacă ai astfel de antecedente în familie.

Cancerul de sân este boala de care femeile se tem, probabil, cel mai mult. Chiar dacă nu este letal, consecinţele sale, posibila îndepăr-

tare chirurgicală a unui sân şi efectele fi zice şi psi-hologice ale acesteia sunt deosebit de traumatizante pentru o femeie.

Incidenţa cancerului de sân a crescut în spe-cial la femeile mai înaintate în vârstă, trecute de menopauză, rata supravieţuirii femeilor a crescut, iar numărul deceselor cauzate de alte afecţiuni a scăzut. Cu alte cuvinte, femeile trăiesc în prezent sufi cient de mult cât să se îmbolnăvească de cancer al sânului. Doar 5% dintre cazuri apar la femei mai tinere de 40 de ani, doar 25% la cele sub 50 de ani.

Evoluţia cancerului de sânCancerul de san evoluează ca urmare a unor

modifi cări graduale, de la un ţesut normal al sânu-lui la un cancer pe deplin dezvoltat.

Prima fază este cea a afecţiunii fi brochistice pro-liferative, numite şi hiperplazie (însemnând creştere excesivă), această afecţiune nu este canceroasă.

Următorul stadiu este numit hiperplazie ati-pică. Celulele au o creştere şi diviziune anormal de rapidă (hiperplazie), iar unele din acestea au ca-racteristici neobişnuite (atipii). Acest stadiu este un semnal de alarmă timpuriu.

Stadiul următor este carcinomul in situ, unele ce-lule ale sânului prezintă modifi cări canceroase, fără ca aceste celule anormale să invadeze însa celulele învecinate.

Carcinomul invaziv, celulele anormale inva-dează ţesutul învecinat, având capacitate de a infi l-tra şi vasele sangiune şi ganglionii limfatici.

Tipuri de cancer: 1. Carcinomul ductal – cancer dezvoltat în ca-

nalele galactofore care transportă laptele matern.2. Carcinomul lobular – se dezvoltă în lobii care

produc laptele matern.3. Carcinomul infl amator – se dezvoltă în gan-

glionii limfatici din stratul subcutanat.

Factorii de risca) Factorii de risc din afara sferei tale de infl uenţă

- Vârsta: aproximativ 77% dintre femeile cu cancer la sân au peste 50 de ani la vremea diagnos-ticării.

- Prezenţa cancerului de sân la o rudă de gradul întâi (mamă, soră, fi ică), reprezintă un risc familial determinat genetic.

- Femeile albe: riscul este uşor mai crescut faţă de femeile afro-americane, femeile asiatice şi his-panice prezintă un risc mai mic.

- Menstruaţie timpurie şi menopauza târzie: producţia de estrogeni (hormoni sexuali) în timpul vieţii fi ind mai lungă fi ind susceptibile să dezvolte cancer la sân. La fel şi femeile care n-au avut nicio sarcină.

b) Factorii de risc din sfera ta de infl uenţă- Tratament de suplinire a estrogenului: creşte

riscul dacă este urmat pe o perioadă de 10 până la 15 ani.

- Alcoolul: s-a dovedit că creşte nivelul de es-trogeni ceea ce favorizează apariţia cancerului.

- Obezitatea: ţesutul adipos produce estrogeni, astfel încât greutatea excesivă pe care o porţi cu tine este o fabrică de estrogeni.

- Poluarea: substanţe precum DDE (înrudit chi-mic cu DDT) sau DPC (difenil policlorinat).

- Regimul alimentar nesănătos: un regim ali-mentar bogat în grăsimi poate contribui la apariţia cancerului.

Autoexaminarea şi mamografi ile

Cele trei modalităţi de diagnosticare timpurie a cancerului de sân sunt: autoexaminarea, examenul realizat de un medic şi mamografi a. Niciuna din aceste metode nu este efi cientă singură. Toate fe-meile trebuie să apeleze în mod regulat la toate trei.

Este recomandabil să se înceapă autoexaminările lunare încă din timpul pubertăţii. Fiecare îşi cunoaş-te cel mai bine sânii şi aspectul lor, fi ind capabile să palpeze orice modifi care mai efi cient decât ori-cine altcineva. Chiar dacă nu recunoaştem un nodul malign se poate depista orice modifi care, oricât de subtilă, pe care trebuie anunţată imediat medicului, pentru a fi evaluată.

După începerea menstruaţiei este indicată efec-tuarea anuală a unui examen al sânilor, cu ocazia examenului clinic sau ginecologic de rutină, pre-ferabil de către acelaşi medic în fi ecare an.

Cea de-a treia metodă de diagnosticare este mamografi a, care poate depista leziuni sau nod-

Cancerul de sân


uli, prea mici sau subtili pentru a putea fi palpaţi. Mamo grafi ile trebuie asociate cu autoexaminările şi examinările realizate de medic, pentru a asigura protecţie maximă.

Biopsiile sânuluiBiopsiile reprezintă prelevarea unor fragmente

de ţesut, cu scopul diagnosticării. Scopul lor poate fi stabilirea cauzei anomaliei indicate de mamografi e, care este însă prea mică pentru a putea fi palpată, sau identifi carea naturii unui nodul sau a unei lezi-uni sufi cient de mare pentru a putea fi palpate.

TratamentScopul intervenţiei chirurgicale este de a înde-

părta tumora, pentru a preveni răspândirea de ce-lule canceroase în alte regiuni ale organismului. În funcţie de dimensiunea tumorii sau de stadiul cancerului, pacienta trebuie să ia, împreună cu me-dicul ei, anumite decizii în privinta modalităţilor de tratament. Prima se referă la dimensiunea ţesutului care urmează să fi e îndepărtat: se va opera doar

tumora, tumora şi o parte din regiunea înconju-rătoare a sânului sau întregul sân.

În cazul în care cancerul este depistat la nivelul unei tumori relativ mici (3–4cm), opţiunile de trata-ment includ excizia tumorii (tumorectomia), excizia sânului (mastectomia) cu reconstrucţia imediată a sânului, cu reconstrucţie amânată sau lipsită de reconstrucţie.

De regulă, femeile care au suferit tumorectomii urmează radioterapie, cu scopul de a distruge toate celulele canceroase, care nu au fost îndepărtate odată cu tumora.

Chimioterapia este deseori utilizată ca trata-ment ulterior unei tumorectomii sau mastectomii. Scopul chimioterapiei este de a elimina toate ce-lulele canceroase răspânadite din regiunea sânului şi disemniate în organism.

Şulea Camelia LarisaStudent Medicina Anul V

Adrese importante:Adrese importante:www.paces.rowww.paces.ro

www.informatiicancer.rowww.informatiicancer.ro

Un gest de normalitate umană: o persoană cu dizabilităţi la o partidă de pescuit. Un gest de normalitate umană: o persoană cu dizabilităţi la o partidă de pescuit. Rotbav, jud. Braşov, 27 august 2011. Acţiune organizată de Patronatul Medicinei Rotbav, jud. Braşov, 27 august 2011. Acţiune organizată de Patronatul Medicinei

Integrative împreună cu SC. Doripesco SA. După partida de pescuit, domnul Integrative împreună cu SC. Doripesco SA. După partida de pescuit, domnul Cornelius Popa, coordonatorul centrului Braşov, din partea Patronatului Medicinei Cornelius Popa, coordonatorul centrului Braşov, din partea Patronatului Medicinei Integrative, împarte diplome de participare celor 50 de persoane cu dizabilităţi care Integrative, împarte diplome de participare celor 50 de persoane cu dizabilităţi care

au luat parte la eveniment.au luat parte la eveniment.

paces.ro nr.6 - septembrie 2011

Documents