Pcatul strmoesc a adus primilor oameni pierderea harului lui Dumnezeu, adic ruperea legturii cu Dumnezeu, cu ei nii i cu lumea. Acest pcat a mai adus slbirea chipului lui Dumnezeu n om, prin ntunecarea n parte a puterilor sufletului i prin nclinarea mai mult spre ru dect spre bine. Mintea se mic greu, deosebete anevoie cele ce are de cunoscut i mai mult se deprteaz dect se apropie de luminile curate ale Duhului. Ea nu mai vede dect anevoie pe Dumnezeu, privete mai mult spre lucrurile pieritoare, legate de viaa trectoare. Dar aceast slbire nu nseamn tergerea sau stingerea complet a chipului lui Dumnezeu n om. Omul n-a murit cu totul pentru cele dumnezeieti. El s-a mbolnvit. Chipul lui Dumnezeu n el a slbit, s-a ntunecat.Prin pcatul strmoesc, primii oameni au pierdut sfinenia curia i putina de a nu muri. Pierznd harul, ei au pierdut i roadele harului. Dac ar fi ascultat porunca dumnezeiasc, Adam i-ar fi asigurat, cu ajutorul lui Dumnezeu, putina de a nu muri, la care ar fi contribuit i pomul vieii, de care el nu s-a putut folosi, fiindc a fost scos din Rai (Fac. 3,22-23).Prin pcatul lor, primii oameni i-au pierdut linitea desvrit a trupului, cci pcatul a trezit n ei pofta crnii. Desprii de cele venice i lunecnd spre piericiune, trupurile lor sau deschis plcerilor i necuriilor. Firea ntreag s-a mbolnvit de pcat prin neascultarea unuia singur. Pierznd harul care-i acoperea, ei au fost dezbrcai de nlarea spre Dumnezeu i de privirea direct a lui Dumnezeu.Pedeapsa cea mai mare a pcatului a fost moartea, care dup Sfntul Apostol Pavel este plata pcatului (I Cor. 15, 22); moartea, cu cele trei trepte ale ei: trupeasc, sufleteasc i venic. Dumnezeu nsui a vestit primilor oameni c vor muri dac nu vor asculta porunca (Fac. 2, 17). Neascultnd-o, pedeapsa lor a fost moartea. Nu trebuie s se cread c Adam i Eva i-au atras aceast pedeaps pentru c au mncat dintr-un anumit pom purttor de nenorociri i de moarte, ci numai pentru c au clcat porunca dumnezeiasc.