OUG nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre PFA, intreprinderile individuale si familiale

Modificata prin OUG nr. 38/2009

CAPITOLUL I  Dispozitii generale 

   Art. 1. - (1) Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza accesul la activitatea economica, procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii si regimul juridic al persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, precum si al intreprinderilor individuale si familiale.

   (2) Prezenta ordonanta de urgenta nu se aplica profesiilor liberale, precum si acelor activitati economice a caror desfasurare este organizata si reglementata prin legi speciale.    (3) Prezenta ordonanta de urgenta nu se aplica acelor activitati economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restrictii de desfasurare sau alte interdictii.    (4) Activitatile de formare profesionala prin ucenicie la locul de munca se autorizeaza in conditiile legii speciale.    (5) Prezenta ordonanta de urgenta nu se aplica in cazul serviciilor prestate in contextul libertatii de prestare transfrontaliera a serviciilor, astfel cum este ea prevazuta la art. 49 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene1).    Art. 2. - In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:    a) activitate economica - activitatea agricola, industriala, comerciala, desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii unui profit;    b) Codul CAEN - Clasificarea activitatilor din economia nationala, aprobata prin Hotararea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, cu modificarile ulterioare;    c) dreptul de stabilire - prerogativa unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European de a desfasura activitati economice pe teritoriul unui alt stat membru prin intermediul unui sediu permanent, in conditii de egalitate de tratament cu cetatenii statului gazda;    d) familia - sotul, sotia, copiii acestora care au implinit varsta de 16 ani la data autorizarii intreprinderii familiale, rudele si afinii pana la gradul al patrulea inclusiv;    e) intreprinzator - persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica;    f) intreprindere economica - activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege;    g) intreprindere individuala - intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica;    h) intreprindere familiala - intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica impreuna cu familia sa;    i) persoana fizica autorizata - persoana fizica autorizata sa desfasoare orice forma de activitate economica permisa de lege, folosind in principal forta sa de munca;    j) patrimoniul de afectatiune - totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, afectate scopului exercitarii unei activitati economice, constituite ca o fractiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora;    k) puncte de lucru - locatiile in care isi desfasoara activitatea persoanele fizice autorizate,

1

intreprinderile individuale sau familiale, in cazul in care aceasta nu se desfasoara exclusiv la sediul profesional, cu exceptia cazului in care se desfasoara comert ambulant, astfel cum este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata.    Art. 3. - (1) In temeiul dreptului la libera initiativa, al dreptului la libera asociere si al dreptului de stabilire, orice persoana fizica, cetatean roman sau cetatean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, poate desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege.    (2) Activitatile economice pot fi desfasurate in toate domeniile, meseriile, ocupatiile sau profesiile pe care legea nu le interzice in mod expres pentru libera initiativa.    (3) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica pentru activitatile prevazute de Codul CAEN a caror desfasurare in una dintre formele prevazute de art. 4 nu este reglementata exclusiv potrivit unei legi speciale.    Art. 4. - Persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. (1) pot desfasura activitatile economice dupa cum urmeaza:    a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate;    b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale;    c) ca membri ai unei intreprinderi familiale.    Art. 5. - Persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa aiba un sediu profesional pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege.    Art. 6. - (1) Orice activitate economica desfasurata permanent, ocazional sau temporar in Romania de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale trebuie sa fie inregistrata si autorizata, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.    (2) Autorizarea functionarii, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, nu exonereaza persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale de obligatia de a obtine, inainte de inceperea activitatii, autorizatiile, avizele, licentele si altele asemenea, prevazute in legi speciale, pentru desfasurarea anumitor activitati economice. 

CAPITOLUL IIInregistrarea si autorizarea functionarii 

Art. 7. - (1) Persoanele fizice prevazute la art. 4 lit. a) si b) au obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice, ca persoane fizice autorizate, denumite in continuare PFA, respectiv intreprinzatori persoane fizice titulari ai unei intreprinderi individuale.    (2) Reprezentantul intreprinderii familiale are obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii, inainte de inceperea activitatii economice. In cazul in care acesta nu formuleaza cererea in termen de 7 zile de la incheierea acordului de constituire prevazut la art. 29 alin. (1), oricare membru al intreprinderii familiale poate sa solicite inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii.    (3) In toate cazurile, cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii trebuie formulata in termen de 15 zile de la incheierea acordului de constituire prevazut la art. 29 alin. (1).    (4) In caz de nerespectare a termenului prevazut la alin. (3), este necesara incheierea unui nou acord de constituire.    Art. 8. - (1) Pot desfasura activitati economice in una dintre formele prevazute la art. 4 persoanele fizice care:    a) au implinit varsta de 18 ani, in cazul persoanelor fizice care solicita autorizarea pentru desfasurarea de activitati economice conform art. 4 lit. a) si b) si al reprezentantului intreprinderii familiale, respectiv

2

varsta de 16 ani, in cazul membrilor intreprinderii familiale;    b) nu au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si cele care privesc disciplina financiar-fiscala, de natura celor care se inscriu in cazierul fiscal;    c) au un sediu profesional declarat conform art. 9 alin. (2);    d) declara pe propria raspundere ca indeplinesc conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si al protectiei muncii.    (2) Indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) lit. d) se face potrivit art. 5, 15 si urmatoarele din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare, atat pentru sediul profesional, pentru fiecare punct de lucru, cat si pentru activitatile desfasurate in afara sediului profesional sau a punctelor de lucru.    (3) In cazul in care, potrivit unor prevederi legale speciale, pentru anumite activitati economice este necesara indeplinirea unor conditii de pregatire profesionala si/sau de atestare a pregatirii profesionale, persoanele prevazute la art. 4 trebuie sa faca dovada indeplinirii acestora.    Art. 9. - (1) PFA, intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale si intreprinderea familiala au sediul profesional declarat prin cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii.    (2) Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca PFA, titularul intreprinderii individuale sau oricare membru al intreprinderii familiale, de la caz la caz, sa detina un drept de folosinta asupra imobilului la adresa caruia acesta este declarat.    (3) Desfasurarea activitatilor economice prin intermediul unui sediu permanent de catre cetatenii altor state membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European se realizeaza cu respectarea reglementarilor in vigoare privind sediul permanent. 

Art. 10. - (1) Cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii se depune la registrul comertului de pe langa tribunalul din judetul in care solicitantul isi stabileste sediul profesional.

   (2) Cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii va fi insotita de documentatia prevazuta in anexa care face parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta.    Art. 11. - (1) Inregistrarea in registrul comertului a persoanei fizice autorizate, a intreprinderii individuale si a intreprinderii familiale se face in baza rezolutiei motivate a directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal.    (2) Daca socoteste indeplinite conditiile prevazute de art. 8 si 9, directorul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal va dispune inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii persoanei fizice autorizate, a intreprinderii individuale si a intreprinderii familiale. Prin aceeasi rezolutie va dispune si inregistrarea in registrul comertului a declaratiei-tip pe propria raspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Dispozitiile art. 172 din Legea nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la transmiterea declaratiilor-tip catre autoritatile publice competente, se aplica in mod corespunzator.    (3) Daca documentele depuse in sustinerea cererii sunt incomplete, directorul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal va dispune prin rezolutie motivata acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora. Termenul va fi comunicat solicitantului fie pe loc, daca este prezent, fie prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. In toate cazurile se vor indica documentele care urmeaza sa fie depuse pana la termenul acordat. La cererea motivata a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi prelungit.    (4) In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile legale, directorul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal va dispune prin rezolutie motivata respingerea cererii de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii pentru persoana fizica autorizata, intreprinderea individuala sau intreprinderea familiala solicitanta, precum si a inregistrarii declaratiei-tip pe propria raspundere date conform Legii nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

3

   (5) Rezolutiile directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal cu privire la inmatriculare si orice alte inregistrari in registrul comertului, conform prezentei ordonante de urgenta, se executa de indata, in baza lor efectuandu-se inregistrarile dispuse prin acestea, fara nicio alta formalitate.    Art. 12. - (1) Impotriva rezolutiei directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal se poate formula plangere in termen de 15 zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz. Plangerea se depune la judecatoria in a carei raza teritoriala se afla sediul profesional al solicitantului si se judeca in conditiile dreptului comun. Dispozitiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.    (2) Aplicarea rezolutiilor directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal cu privire la inmatriculare si orice alte inregistrari in registrul comertului, conform prezentei ordonante de urgenta, nu se suspenda in cursul judecatii.    (3) Cererile adresate instantelor judecatoresti conform prezentei ordonante de urgenta sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar.    Art. 13. - (1) In cazul prevazut la art. 11 alin. (2) sau in cazul unei hotarari judecatoresti irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va elibera certificatul de inregistrare, continand codul unic de inregistrare, certificatul constatator emis in baza declaratiei pe propria raspundere, precum si alte acte prevazute de lege, dupa caz.    (2) Termenul de eliberare a certificatului de inregistrare si, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni este de 3 zile lucratoare, respectiv 5 zile lucratoare, calculat de la data inregistrarii cererii sau, dupa caz, de la data completarii cererii cu documentele solicitate.    (3) Certificatul de inregistrare, continand codul unic de inregistrare, este documentul care atesta inregistrarea in registrul comertului, autorizarea functionarii, precum si luarea in evidenta de catre autoritatea fiscala competenta.    (4) Dispozitiile art. 11 si 13 din Legea nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la atribuirea si utilizarea codului unic de inregistrare, se aplica in mod corespunzator.    Art. 14. - (1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 28 alin. (2), o persoana poate avea cate un singur certificat de inregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA, titular de intreprindere individuala sau membru al unei intreprinderi familiale pentru care a fost autorizata.    (2) Schimbarea sediului profesional si a obiectului principal de activitate se inregistreaza in registrul comertului, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor prezentului capitol.    (3) Punctele de lucru se inregistreaza in registrul comertului, cu respectarea dispozitiilor privind sediul profesional si cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor prezentului capitol.    (4) Pentru desfasurarea unei activitati pentru care nu s-a cerut inregistrarea in registrul comertului si autorizarea functionarii este necesara obtinerea acestora potrivit prezentului capitol.    (5) Cererea pentru efectuarea modificarilor prevazute la alin. (2)-(4) se depune la registrul comertului in care este inregistrata PFA, intreprinderea individuala sau intreprinderea familiala, insotita de declaratia pe propria raspundere, prevazuta la pct. 1.3, 2.3 sau 3.3 din anexa, dupa caz.    (6) Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va elibera un nou certificat de inregistrare in cazul prevazut la alin. (2) si, in toate cazurile, certificatul de inscriere de mentiuni si certificatul constatator emis in baza declaratiei pe propria raspundere, precum si alte acte prevazute de lege.    (7) Modificarea acordului de constituire a intreprinderii familiale se declara, in termen de 15 zile de la incheierea actului aditional, la registrul comertului in care este inregistrata intreprinderea familiala. Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va inregistra modificarile si va elibera certificatul de inscriere de mentiuni, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.    Art. 15. - Persoana fizica autorizata, titularul intreprinderii individuale si reprezentantul intreprinderii familiale vor tine contabilitatea in partida simpla, potrivit reglementarilor privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au

4

calitatea de contribuabil, in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. 

CAPITOLUL IIIRegimul juridic al PFA, al intreprinzatorilor titulari ai intreprinderilor individuale si al intreprinderilor familiale 

SECŢIUNEA 1Regimul juridic al PFA 

Art. 16. - In scopul exercitarii activitatii pentru care a fost autorizata, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit potrivit prezentei sectiuni.    Art. 17. - (1) PFA nu poate angaja cu contract de munca terte persoane pentru desfasurarea activitatii pentru care a fost autorizata si nici nu va fi considerata un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza potrivit art. 16, chiar daca colaborarea este exclusiva.    (2) Cu toate acestea, o persoana poate cumula calitatea de persoana fizica autorizata cu cea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel pentru care PFA este autorizata.    Art. 18. - PFA este asigurata in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurata in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile prevazute de lege.    Art. 19. - (1) PFA isi desfasoara activitatea folosind in principal forta de munca si aptitudinile sale profesionale. Ea nu poate cumula si calitatea de intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale.    (2) PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobandit si autorizarea ca intreprinzator persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale, cu respectarea dispozitiilor cap. II si ale art. 21.    Art. 20. - (1) PFA raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune(patrimoniul de afectatiune - totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, afectate scopului exercitarii unei activitati economice, constituite ca o fractiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul general al creditorilor personali ai acestora), daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul sau, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, daca are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.    (2) Creditorii isi vor executa creantele potrivit dreptului comun, in cazul in care PFA nu are calitatea de comerciant.    (3) Orice persoana interesata poate face dovada calitatii de comerciant in cadrul procedurii insolventei sau separat, prin actiune in constatare, daca justifica un interes legitim.    Art. 21. - (1) PFA isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul comertului in urmatoarele cazuri:

5

   a) prin deces;    b) prin vointa acesteia;    c) in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.( Art. 25 Legea nr. 26/1990, republicata - (1) Orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al unei inmatriculari ori printr-o mentiune in registrul comertului are dreptul sa ceara radierea inregistrarii pagubitoare, in tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, in cazul in care prin hotarari judecatoresti irevocabile au fost desfiintate in tot sau in parte sau modificate actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita radierea, daca prin hotararea judecatoreasca nu a fost dispusa mentionarea in registrul comertului. (2) Cererea se depune si se mentioneaza in registrul comertului la care s-a facut inmatricularea comerciantului. In termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comertului inainteaza cererea tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul comerciantului, iar in cazul sucursalelor infiintate in alt judet, tribunalului din acel judet. (3) Tribunalul se pronunta asupra cererii cu citarea oficiului registrului comertului si a comerciantului. (4) Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate fi atacata numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronuntare, pentru partile prezente, si de la comunicare, pentru partile lipsa. (5) Oficiul registrului comertului va efectua radierea si va publica hotararea judecatoreasca irevocabila in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala partii care a introdus cererea. In acest scop, instanta va comunica oficiului registrului comertului hotararea judecatoreasca, in copie legalizata, cu mentiunea ramanerii irevocabile.

   (2) Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.    (3) Dispozitiile art. 11-13 se aplica in mod corespunzator.

SECŢIUNEA a 2-aRegimul juridic al intreprinzatorului persoana fizica titular al intreprinderii individuale    Art. 22. - Intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului.    Art. 23. - Intreprinzatorul persoana fizica titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica de la data inregistrarii sale in registrul comertului.    Art. 24. - Pentru organizarea si exploatarea intreprinderii sale, intreprinzatorul persoana fizica, in calitate de angajator persoana fizica, poate angaja terte persoane cu contract individual de munca, inregistrat la inspectoratul teritorial de munca, potrivit legii, si poate colabora cu alte PFA, cu alti intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit potrivit prezentei sectiuni.    Art. 25 - (1) Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza potrivit art. 24, chiar daca colaborarea este exclusiva.    (2) Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale poate cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel in care si-a organizat intreprinderea individuala.    (3) Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale este asigurat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si are dreptul de a fi asigurat in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile prevazute de lege.   

6

 Art. 26. - Persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa, va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.    Art. 27. - (1) Intreprinzatorul persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale isi inceteaza activitatea si este radiat din registrul comertului in urmatoarele cazuri:    a) prin deces;    b) prin vointa acestuia;    c) in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.    (2) Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.    (3) In cazul prevazut la alin. (1) lit. a) mostenitorii pot continua intreprinderea, daca isi manifesta vointa, printr-o declaratie autentica, in termen de 6 luni de la data dezbaterii succesiunii. Cand sunt mai multi mostenitori, acestia isi vor desemna un reprezentant, in vederea continuarii activitatii economice ca intreprindere familiala.    (4) Dispozitiile art. 11-13 se aplica in mod corespunzator. Activitatea va putea fi continuata sub aceeasi firma, cu obligatia de mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor. 

SECŢIUNEA a 3-aRegimul juridic al intreprinderii familiale    Art. 28. - (1) Intreprinderea familiala este constituita din 2 sau mai multi membri ai unei familii.    (2) Membrii unei intreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor intreprinderi individuale. De asemenea, acestia pot cumula si calitatea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel in care si-au organizat intreprinderea familiala.    (3) Membrii unei intreprinderi familiale sunt asigurati in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si au dreptul de a fi asigurati in sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile prevazute de lege.    (4) Intreprinderea familiala nu poate angaja terte persoane cu contract de munca.    Art. 29. - (1) Intreprinderea familiala se constituie printr-un acord de constituire, incheiat de membrii familiei in forma scrisa, ca o conditie de validitate. Acordul de constituire va stipula numele si prenumele membrilor, reprezentantul, data intocmirii, participarea fiecarui membru la intreprindere, conditiile participarii, cotele procentuale in care vor imparti veniturile nete ale intreprinderii, raporturile dintre membrii intreprinderii familiale si conditiile de retragere, sub sanctiunea nulitatii absolute.    (2) Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele intreprinderii familiale in temeiul unei procuri speciale, sub forma unui inscris sub semnatura privata. Procura speciala se semneaza de catre toti membrii intreprinderii care au capacitate de exercitiu si reprezentantii legali ai celor cu capacitate de exercitiu restransa.    (3) In scopul exercitarii activitatii pentru care a fost autorizata, intreprinderea familiala, prin reprezentantul sau, poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit potrivit prezentei sectiuni.    Art. 30. - (1) Intreprinderea familiala nu are patrimoniu propriu si nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului.    (2) Prin acordul de constituire a intreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea unui patrimoniu de afectatiune.

7

   (3) In cazul prevazut la alin. (2), prin acordul de constituire sau printr-un act aditional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de afectatiune. Daca membrii intreprinderii convin in unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevazute pentru participarea la veniturile nete sau pierderile intreprinderii.    Art. 31. - Membrii intreprinderii familiale sunt comercianti persoane fizice de la data inregistrarii acesteia in registrul comertului si raspund solidar si indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant in exploatarea intreprinderii cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit, si, in completare, cu intreg patrimoniul, corespunzator cotelor de participare prevazute la art. 29 alin. (1).    Art. 32. - (1) Deciziile privind gestiunea curenta a intreprinderii familiale se iau de catre reprezentantul desemnat in conditiile art. 29 alin. (2).    (2) Actele de dispozitie(-         acte de dispozitie - acte juridice prin care un bun este scos dintr-un patrimoniu, fie pentru a fi trecut in alt patrimoniu, fie pentru a fi consumat ori distrus (contractul de vanzare – cumparare, de schimb, donatie, actele de constituire a unor drepturi reale, uzufruct, uz, abitatie, servitute, etc.). asupra bunurilor afectate activitatii intreprinderii familiale se vor lua cu acceptul majoritatii simple a membrilor intreprinderii, cu conditia ca aceasta majoritate sa includa si acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.    (3) Actele prin care se dobandesc bunuri pentru activitatea intreprinderii familiale se incheie de reprezentant fara autorizarea prealabila a membrilor, daca valoarea bunului cu privire la care se incheie actul nu depaseste 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate intreprinderii potrivit art. 30 alin. (2) si a sumelor de bani aflate la dispozitia intreprinderii la data actului. Bunurile dobandite sunt coproprietatea membrilor in cotele prevazute la art. 29 alin. (1) sau la art. 30 alin. (3), dupa caz.    Art. 33. - (1) Intreprinderea familiala isi inceteaza activitatea si este radiata din registrul comertului in urmatoarele cazuri:    a) mai mult de jumatate dintre membrii acesteia au decedat;    b) mai mult de jumatate dintre membrii intreprinderii cer incetarea acesteia sau se retrag din intreprindere;    c) in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.    (2) Cererea de radiere, insotita de copia certificata pentru conformitate cu originalul a actelor doveditoare, dupa caz, se depune la oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul profesional, de catre orice persoana interesata.    (3) Dispozitiile art. 11-13 se aplica in mod corespunzator.    Art. 34. - (1) In cazul in care membrii intreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de afectatiune potrivit art. 30 alin. (2) sau au dobandit bunuri potrivit art. 32 alin. (3), bunurile se impart conform cotelor prevazute la art. 30 alin. (3).    (2) In cazul in care nu a fost constituit un patrimoniu de afectatiune, bunurile dobandite potrivit art. 32 alin. (3) se impart conform cotelor prevazute la art. 29 alin. (1). 

CAPITOLUL IVDispozitii finale 

Art. 35. - (1) Primariile pot sa isi constituie birouri de asistenta si reprezentare a persoanelor fizice prevazute la art. 4, prin reorganizarea activitatii desfasurate in temeiul dispozitiilor Legii nr. 300/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.    (2) Persoanele fizice pot opta sa efectueze formalitatile prevazute la cap. II si prin intermediul birourilor de asistenta si reprezentare.    (3) Birourile de asistenta si reprezentare pot sa reprezinte persoana fizica solicitanta in cadrul procedurilor de obtinere a autorizatiei si inregistrarii in registrul comertului, in temeiul unei cereri de reprezentare.

8

   (4) Birourile de asistenta si reprezentare au urmatoarele competente:    a) primesc si ordoneaza documentatia pentru inregistrare si autorizare;    b) remit cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii, insotita de documentatia de sustinere, la registrul comertului competent, efectueaza corespondenta cu acesta in scopul obtinerii inregistrarii si autorizarii, precum si pentru primirea certificatului de inregistrare si a celorlalte acte, in original;    c) remit solicitantului actele in original primite de la registrul comertului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii din partea acestuia; actele se socotesc comunicate solicitantului la data la care acestea devin disponibile destinatarului pe suport hartie;    d) acorda solicitantilor asistenta privind operatiunea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii.    (5) Pentru serviciile prestate primariile vor putea percepe taxe pe care le pot stabili autonom, in temeiul principiului autonomiei locale.    (6) Primariile vor pune la dispozitia publicului un formular standard al cererii de reprezentare prevazute la alin. (3). Cererea de reprezentare, cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii si documentatia de sustinere pot fi remise la registrul comertului competent in format electronic, utilizand Sistemul de autorizare si inregistrare online si/sau pe suport hartie, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire cu continut declarat, ori direct la registrul comertului. (7) In scopul liberului acces al cetatenilor la servicii publice administrative de calitate, birourile de asistenta si reprezentare pot primi cereri de reprezentare si pot presta servicii de asistenta, indiferent de sediul profesional al solicitantului si de registrul comertului caruia i se adreseaza acesta.    Art. 36. - Acolo unde prezenta ordonanta de urgenta nu dispune, prevederile Legii nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele ale Legii nr. 359/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se vor aplica corespunzator, in masura in care nu contravin dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta.    Art. 37. - (1) Persoanele fizice prevazute la art. 3 alin. (1), care desfasoara o activitate economica autorizata si recunoscuta intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in forme similare cu cele prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, pot fi autorizate sa desfasoare pe teritoriul Romaniei aceleasi tipuri de activitati pentru care au fost autorizate in acel alt stat, cu respectarea dispozitiilor art. 1 si 3.    (2) In cazul prevazut la alin. (1), cererea de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este de competenta directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunalul in raza caruia a fost ales si declarat sediul profesional.    (3) Cererea va fi insotita de urmatoarele acte:    a) carte de identitate sau pasaport al solicitantului - fotocopie si traducere in limba romana, certificate olograf;    b) documentatia care atesta functionarea legala, obtinuta in celalalt stat al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European - fotocopie si traducere in limba romana, certificate olograf.    (4) In functie de forma de organizare pentru care se solicita autorizarea, se vor aplica corespunzator prevederile cap. II.    Art. 38. - Persoanele prevazute la art. 4 sunt platitoare de impozit pe venit in conditiile prevazute de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.    Art. 39. - (1) Procedurile desfasurate potrivit Legii nr. 300/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se vor finaliza potrivit prevederilor legii aplicabile la data initierii acestora.    (2) Persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate si inregistrate in registrul comertului in temeiul unor acte normative anterioare prezentei ordonante de urgenta pot functiona in baza certificatului de inregistrare, emis de oficiul registrului comertului de pe langa tribunal, o

9

perioada de 2 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. (3) Pana la implinirea termenului de 2 ani, persoanele prevazute la alin. (2) vor opta pentru desfasurarea activitatii in una dintre formele prevazute de prezenta ordonanta de urgenta. Dispozitiile cap. II se aplica in mod corespunzator.    (4) Persoanele prevazute la alin. (2) care nu si-au exercitat dreptul de optiune isi inceteaza activitatea si vor fi radiate din registrul comertului, din oficiu, fara nicio alta formalitate.    (5) Rezolutia prin care directorul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal dispune radierea se publica pe pagina de internet a Oficiului National al Registrului Comertului si se afiseaza, sub forma tabelara, la sediul oficiului registrului comertului unde s-a dispus radierea. Impotriva rezolutiei se poate formula plangere, in conditiile art. 12, care se aplica in mod corespunzator.    Art. 40. - (1) In situatia in care autoritatile publice competente constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile de desfasurare a activitatii care au stat la baza autorizarii functionarii si aplica sanctiuni contraventionale complementare, notifica oficiul registrului comertului de pe langa tribunalul din judetul unde este declarat sediul profesional al persoanei fizice autorizate, intreprinderii individuale sau intreprinderii familiale sanctionate.    (2) Notificarea se comunica in termen de 3 zile de la data expirarii termenului de contestare sau de la data primirii hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a solutionat plangerea impotriva sanctiunii dispuse.    (3) Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal va inregistra din oficiu aceasta notificare, fara plata taxelor prevazute de lege.    (4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator si in situatia ridicarii sanctiunii.    Art. 41. - (1) Orice referire continuta in alte acte normative la sintagma "persoana fizica autorizata si/sau asociatie familiala" va fi considerata ca fiind facuta la sintagma "persoana fizica autorizata, intreprindere individuala si/sau intreprindere familiala", dupa caz.    (2) Structura denumirii intreprinderii individuale este aceeasi ca si cea a persoanei fizice autorizate.    (3) Dispozitiile art. 30 si 31 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.    Art. 42. - La Ordonanta Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, articolul 8 alineatul (11) se modifica si va avea urmatorul cuprins:     "(11) Obligatia prevazuta la alin. (1) este indeplinita in situatiile prevazute la lit. a), c), d) si e) prin transmiterea, in format electronic, a informatiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de Agentia Nationala de Administrare Fiscala Oficiului National al Registrului Comertului, la solicitarea acestuia, in termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, in mod obligatoriu, urmatoarele informatii: numele si prenumele/denumirea si codul de identificare fiscala."    Art. 43. - La Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, articolul 3 alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:     "Art. 3. - (1) Inmatricularea persoanelor fizice autorizate, a intreprinderilor individuale si a intreprinderilor familiale in registrul comertului si inregistrarea fiscala a acestora se fac pe baza rezolutiei directorului oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, potrivit legii speciale, fara a fi necesara pronuntarea de catre judecatorul delegat a incheierii prevazute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."    Art. 44. - La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga:    a) Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare;    b) Hotararea Guvernului nr. 1.766/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii

10

nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.048 din 12 noiembrie 2004;    c) art. 17 lit. a) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificarile si completarile ulterioare;    d) orice alte dispozitii contrare.

,   Bucuresti, 16 aprilie 2008.     Nr. 44. 

Contabilitatea in partida simpla presupune inregistrarea in „Registrul jurnal de incasari si plati“ a incasarilor si platilor aferente unei perioade, tranzactii efectuate in numerar si prin banca.

In Romania, contabilitatea in partida simpla este organizata pe baza O.M.F.P. nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In lucrarea de fata ne vom referi la unele aspecte rezultate din activitatea birourilor notariale. Motivul alegerii noastre, ca subiect de studiu, a birourilor notariale este ca aceasta categorie de contribuabili isi declara toate veniturile obtinute, sunt platitoare de taxa pe valoarea adaugata, precum si intermediari in colectarea impozitului pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare. Avand in vedere activitatea desfasurata de birourile notariale, acestea pot fi considerate „agenti ai statului“ seriosi, buni platnici care sunt intermediari intre stat si participantii de pe piata imobiliara.

Contabilitatea in partida simpla presupune inregistrarea in „Registrul jurnal de incasari si plati“ a incasarilor si platilor aferente unei perioade, tranzactii efectuate in numerar si prin banca. Fiscalitatea se bazeaza pe datele din contabilitatea in partida simpla, conform art. 48 din Codul fiscal. Chiar daca denumirea este de contabilitate in partida „simpla“, in practica pare si chiar este destul de complexa. Analizand contabilitatea si fiscalitatea unui birou notarial inregistrat ca platitor de taxa pe valoarea daugata, putem parcurge mai multe domenii, care vor fi tratate in continuare. 1. Contabilitatea si fiscalitatea activitatii propriu-zise a biroului notarial Incasarile proprii ale unui birou notarial provin din onorariile facturate clientilor, la care se aplica TVA. Daca suma este facturata in ultima zi a lunii si incasarea va avea loc in primele zile ale lunii urmatoare, din punctul de vedere al TVA, suma respectiva este baza impozabila (venit) al lunii in care se factureaza, conform Jurnalului de vanzari, iar din punct de vedere contabil, este incasare (dar, totusi, venit impozabil) in luna urmatoare, cand are loc incasarea efectiva. In aceasta situatie se ridica urmatoarea intrebare: din care document preluam informatia pe baza caruia inregistram incasarea? Pentru ca, de exemplu, ordinul de plata contine suma cu TVA, iar factura nu are aceeasi data cu extrasul de cont in care este consemnata incasarea. In Anexa la O.M.F.P. nr. 1.040/2004, la pct. IV, Registrele si formularele financiar-contabile, comune pe economie, utilizate de contribuabili in conducerea evidentei contabile in partida simpla, se mentioneaza la prezentarea Registrului-jurnal de incasari si plati: „Contribuabilii platitori de taxa pe valoarea adaugata vor inregistra sumele incasate sau platite, exclusiv taxa pe valoarea adaugata“. Tot in O.M.F.P. nr. 1.040/2004, la capitolul II, Organizarea evidentei contabile in partida simpla, pct. B. Norme generale privind documentele justificative si financiarcontabile, se precizeaza ca unul din elementele principale ale documentelor justificative consta in „datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate“.

Din studierea textelor mentionate am putea trage concluzia ca inregistrarea sumelor incasate sau platite exclusiv TVA constituie o „derogare“ de la regula generala, deoarece o chitanta sau un ordin de plata au inscrise suma totala, deci suma care se va inregistra este stabilita indirect prin diminuarea acesteia cu TVA aferenta. Aceeasi situatie se intalneste la plati, chiar mai des decat la incasari. Dupa cum stim, facturile de utilitati sunt primite dupa cateva zile de la emiterea lor, iar de cele mai multe ori plata acestora se

11

face in luna urmatoare emiterii lor. Rezulta aceeasi intrebare: din care document preluam informatia pe baza careia inregistram plata? Un alt aspect care genereaza diferente este plata salariilor. Daca biroul notarial nu are stabilita data platii salariilor in ultima zi a lunii, plata pentru luna respectiva se inregistreaza in Registru la data efectiva in care se realizeaza. Aici se poate spune ca avem inregistrate 12 plati, nu mai conteaza luna la care se refera. Dar totusi poate conta, pentru ca venitul s-a generat in luna respectiva, chiar daca plata este efectuata in luna urmatoare. La intocmirea Declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul asigurarilor sociale si a fondului de somaj – formular 102 – se inscriu datele pentru luna la care se refera, nu pentru luna in care se face plata. In momentul de fata, situatia este reglementata prin faptul ca incasarile si platile se inregistreaza la data inscrisa pe documentele care reflecta operatiunile de incasari si plati, iar pentru TVA se aplica regula „data emiterii facturii“. Aceasta regula nu duce cumva la contabilitatea de angajamente sau contabilitatea in partida dubla pe care o aplica entitatile economice? Ce se intampla in practica? Contabilitatea nu mai constituie o sursa integrala pentru fiscalitate. Astfel trebuie tinute distinct (de contabilitate) Jurnalele pentru taxa pe valoarea adaugata, care vor fi baza pentru completarea Decontului de TVA, precum si a Declaratiei informative privindlivrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national – formular 394. 2. Contabilitatea si fiscalitatea venitului net al notarilor publici (notarului public) Venitul net al notarilor publici este supus urmatoarelor impozite si contributii: a) Impozitul pe veniturile din activitati independente Pentru calculul impozitului pe veniturile din activitati independente se aplica prevederile art. 48 din Codul fiscal, respectiv venitul net din activitati independente se determina ca diferenta intre venitul brut si cheltuielile aferente realizarii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea in partida simpla. Datele pot fi preluate din Registrul-jurnal de incasari si plati si din Fisele de cont pentru operatiuni diverse, ca de exemplu amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale. Chiar daca avem in contabilitate notiunile de incasari si plati, fiscalitatea opereaza cu notiunile de venituri si cheltuieli atunci cand completam Declaratia privind veniturile realizate – formular 200 – mentionandu-se ca veniturile trebuie sa fie incasate in anul de raportare, iar cheltuielile sa fie efectuate in vederea realizarii venitului si platite in anul de raportare. b) Contributia asiguratilor la asigurarile sociale de sanatate Din art. 7 alin. (1) lit. a) al Normelor metodologice de aplicare al Ordinului C.N.A.S. nr. 617/2007, rezulta ca aceasta contributie are aceeasi baza de calcul ca si impozitul pe veniturile din activitati independente. Aplicarea contributiei la venitul net nu mai da dreptul contribuabililor persoane fizice sa o deduca drept cheltuiala, cum ar fi normal si dupa denumirea de „contributie“, in fapt fiind uzitata notiunea de „impozit pe venit“ la un venit final, contributia diminuand venitul net ramas dupa impozitare, astfel ca nu mai are substanta notiunea de „net“.Daca scriem in formula matematica avem: Venit net final = Venit net impozabil – Impozit pe venit – Contributie la asigurari sociale de sanatate. In acest caz, presiunea fiscala este, in anul fiscal 2008, de 22,5% (16% impozit si 6,5% contributie), adica nu se aplica cota unica. Dar care este suprematia acestei contributii fata de contributia de asigurari sociale, respectiv pensii? Aceasta din urma este calculata pe baza optiunii persoanei fizice, este reglementata o limita minima si este inclusa in cheltuielile deductibile ale contribuabilului. Deci suprematia este data doar de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, care, prin gradul destul de mare al presiunii fiscale, poate nu a atins „reforma“ estimata. Din punct de vedere contabil, sumele platite cu titlu de impozit pe venit si contributia asiguratilor la asigurarile sociale de sanatate nu se inregistreaza in Registrul-jurnal de incasari si plati, ele se evidentiaza extracontabil in fise sau situatii privind platile efectuate. 3. Contabilitatea si fiscalitatea impozitelor si taxelor incasate pentru bugetul statului Pe langa activitatea propriu-zisa, birourile notariale incaseaza si declara impozitul pe venitul din transferul proprietatilor imobiliare. Ca o solutie practica, birourile notariale pot sa isi deschida un cont bancar distinct de activitatea propriu-zisa pentru a colecta acest impozit si apoi a-l vira pana in data de 25 a lunii urmatoare la bugetul statului.

Nici acest impozit nu se evidentiaza in Registrul-jurnal de incasari si plati; pentru inregistrarea acestuia se tine o evidenta proprie a biroului notarial. De asemenea, lunar se intocmeste Declaratia privind obligatiile la bugetul statului, formular 100, cu declararea acestui impozit, iar semestrial se intocmeste Declaratia informativa privind transferurile de proprietati imobiliare – formular 208, care este o evidenta nominala a tuturor transferurilor efectuate. Pe baza celor prezentate anterior, sa consideram urmatoarea situatie:

12

Exemplu Se cunosc urmatoarele informatii:

Incasari in anul 2007 – 200.000 lei Plati in anul 2007 – 120.000 lei TVA colectata aferenta trim. IV (doar pentru sumele incasate) – 9.500 lei TVA deductibila aferenta trim. IV (doar pentru sumele platite) – 3.800 lei Factura emisa pe 28.12.2007 de 5.000 lei, TVA 950 lei, incasata pe data de 03.01.2008 Facturi de utilitati emise pe data de 21.12.2007 de 600 lei, TVA 114 lei, plata acestora este

pe data de 08.01.2008. Sa se determine TVA de plata aferent trimestrului IV 2007 si impozitul pe venit aferent anului 2007.

Determinarea TVA de plata se realizeaza pe baza datelor inscrise in Jurnalul de vanzari si Jurnalul de cumparari privind TVA, date care stau la baza intocmirii Decontului de TVA. Stabilirea impozitului pe venit se face pe baza Registrului-jurnal de incasari si plati corelat cu celelalte documente care inregistreaza cheltuielile care nu au fost cuprinse la plati in perioada respectiva, precum si cu fisele operatiunilor pentru „Clienti neincasati“ si „Furnizori neplatiti“ in perioada de referinta. Varianta 1: Procedura existenta in prezent:

TVA de plata a TVA colectata a perioadei – TVA deductibila a perioadei TVA de plata = (9.500 + 950) – (3.800 + 114) = 10.450 – 3.914 = 6.536 lei Venit impozabil = Venituri (incasarile perioadei) – Cheltuieli (Platile perioadei si alte

cheltuieli care se preiau din fise) Venit impozabil = 200.000 – 120.000 = 80.000 lei Impozit pe venit = Venit impozabil x Cota de impozit Impozit pe venit = 80.000 x 0.16 = 12.800 lei

Varianta 2: Procedura propusa: TVA de plata = TVA colectata a perioadei – TVA deductibila a perioadei TVA de plata = (9.500 + 950) – (3.800 + 114) = 10.450 – 3.914 = 6.536 lei Venit impozabil = Venituri (sume incasate sau de incasat) – Cheltuieli (Sume platite sau de

platit si cheltuieli care se preiau din fise) Venit impozabil = 205.000 – 120.600 = 84.400 lei Impozit pe venit = Venit impozabil x Cota de impozit Impozit pe venit = 84.400 x 0.16 = 13.504 lei

Din analiza celor doua posibilitati se observa ca suma la TVA de plata nu se modifica pentru ca aceasta se determina pe baza acelorasi reguli, ca si la entitatile economice. In cazul impozitului pe venit, sumele sunt diferite datorita modului diferit de abordare fiscala a notiunilor de venituri si cheltuieli, o abordare prin prisma trezoreriei si cealalta abordare, din perspectiva contabilitatii de angajamente. Chiar daca, in exemplul dat, suma la impozitul pe venit este mai mare in varianta propusa, scopul nostru a fost doar de a arata ca exista o diferenta si nu exista o consecventa in modul de tratare a tuturor contribuabililor, neexistand o egalitate in fata impozitului, a persoanelor fizice si juridice. Bineinteles ca nu exista diferente in cazul persoanelor neinregistrate ca platitoare de TVA, dar si acolo impactul asupra elementelor de venit/incasare, cheltuiala/plata este asemanator, chiar daca nu intervine o deducere sau o colectare de taxa, ci este influentat doar venitul net.

Concluzii

Solutia propusa de noi este ca birourile notariale sau si alte persoane fizice care obtin venituri din activitati independente care intra sub incidenta O.M.F.P. nr. 1.040/2004 si care sunt inregistrate ca platitoare de TVA sa poata opta pentru o contabilitate in partida dubla. In opinia noastra, consideram ca prin contabilitatea in partida dubla se asigura o verificare a operatiunilor inregistrate, prin balanta de verificare. Chiar daca nu dispun de capital social, persoanele fizice independente detin majoritatea elementelor patrimoniale care se intalnesc la entitatile economice. De asemenea, deoarece persoanele fizice independente pot accesa credite bancare pentru dezvoltarea activitatii, consideram ca datele dintr-o balanta de verificare sunt mai concludente decat cele dintr-un Registru-jurnal de incasari si plati si dintr-o Declaratie privind veniturile realizate – formular 200. Contabilitatea in partida dubla ar putea fi organizata pe acelasi plan de conturi aplicat de entitatile economice intr-o forma mai redusa, deoarece scopul activitatii unei persoane fizice care obtine

13

venituri din activitati independente este tot de natura economica, respectiv de obtinere de profit (castig). Prin contabilitatea in partida dubla se vor exprima mai corect operatiunile pe baza documentelor intocmite, referindu-ne aici la documentele de incasari si plati cand sumele contin TVA. Unele voci vor spune: „Bine, dar contabilitatea in partida dubla presupune si bilant.“Asa cum categoriile de persoane juridice fara scop lucrativ care opteaza pentru contabilitate in partida simpla intocmesc si depun Situatia soldurilor elementelor de activ si de pasiv, asa si persoanele fizice independente care opteaza pentru contabilitate in partida dubla pot intocmi bilant, dar care, la randul lui, sa aiba un caracter optional. Consideram ca statul nu va fi lezat, deoarece datele se vor prelua din balanta de verificare a lunii decembrie pentru fiecare exercitiu financiar, iar balanta de verificare furnizeaza toate informatiile pentru a putea fi intocmitaDeclaratia speciala privind veniturile realizate – formular cod 200. Prin cele aratate apreciem ca am reflectat in mare parte activitatea contabila si fiscala a unui birou notarial. Din punct de vedere fiscal, am dorit sa aratam doar problemele pe care le-am intalnit in practica, fara a aduce, prin aspectele semnalate, critici la adresa organelor legislative si administrative. Fara pretentia ca cele semnalate de noi au un caracter exhaustiv, prin opiniile noastre am vrut doar sa contribuim la imbunatatirea evidentei contabile si la cresterea credibilitatii activitatii contabilului si a expertului contabil.

Sediul secundar/Punctul de lucru al societatilor comerciale!Orice agent economic, indiferent de forma juridica in care este constituit, are nevoie de unul sau mai multe spatii pentru desfasurarea activitatii sale, care poate fi: “sediu social”, “sediu permanent” sau “sediu secundar”. In cele ce urmeaza sunt prezentate aceste notiuni, asa cum sunt definite in legislatia noastra, precum si obligatiile pe care le au contribuabilii, ce detin astfel de sedii.

Sediul social este spatiul unde un agent economic, persoana fizica sau juridica, rezidenta isi desfasoara activitatea. In cazul unei persoane juridice rezidente, sediul social trebuie mentionat in Actul Constitutiv al societatii si se de¬clara la Oficiul National al Registrului Comertului in a carui raza teritoriala isi va avea sediul societatea, la infiintarea acesteia. Acesta se poate modifica ori de cate ori se doreste acest lucru, iar modificarea se face prin cerere de mentiuni, care se depune la Oficiul National al Registrului Comertului. In cazul unei persoane fizice autorizate ce desfasoara activitati comerciale (PFA), sediul social sau sediul profesional, cum este numit de catre legiuitor in actul normativ, trebuie declarat prin cererea de inregistrare in Registrul Comertului si de au¬torizare a functionarii si se depune la Oficiul National al Registrului Comertului de pe langa Tribunalul din judetul in care so¬licitantul isi stabileste sediul.

Sediul secundar sau punctul de lucru , asa cum se numea in vechea legislatie, este un spatiu unde un agent eco¬nomic isi desfasoara activitatea in afara sediului social. Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, inclusiv celor de tipul sediului permanent.

Sediul permanent este un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursala, birou, fabrica, magazin, atelier, precum si o mina, un put de titei sau gaze, o cariera sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj sau activitati de supervizare legate de acestea, numai daca santierul, proiectul sau activitatile dureaza mai mult de 6 luni. Un sediu permanent nu presupune urmatoarele: - folosirea unei instalatii numai in scopul depozitarii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;

14

- mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi depozitate sau expuse;- mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi procesate de ca¬tre o alta persoana;- vanzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse in cadrul unor expozitii sau tar¬guri fara caracter permanent ori ocazionale, daca produsele ori bunurile sunt vandute nu mai tarziu de o luna dupa inche¬ierea targului sau a expozitiei;- pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul achizitionarii de produse sau bunuri ori culegerii de informatii pentru un nerezident;- pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul desfasurarii de activitati cu caracter pregatitor sau auxiliar de catre un nerezident;

Sucursalele, precum si toate celalalte sedii secundare, respectiv agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii trebuie declarate inainte de inceperea activitatii, astfel: Sucursalele, fiind dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale, se inregistreaza, ina¬inte de inceperea activitatii lor, in Registrul Comertului din judetul in care vor functiona. Daca sucursala este deschisa intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu societatea, ea se va inregistra in acelasi registru al comer¬tului, insa distinct, ca inregistrare separata. Celelalte sedii secundare - agentii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertu¬lui de la sediul principal.In afara sucursalelor si a celorlalte sedii secundare, agentii economici pot infiinta si filiale. Filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza in una dintre formele de societate enumerate la art. 2 din Legea nr. 31/16.11.1990 privind societatile comerciale si in conditiile prevazute pentru acea forma. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate in care s-au constituit.

Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare, iar cei care au domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile si infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.Persoanele fizice ce desfasoara activitati comerciale au obligatia sa depuna declaratia de inregistrare fiscala, primind in acest sens un cod de indentificare fiscala, care poate fi:- pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;- pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;- pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

De asemenea, orice persoana subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, institutia publica si institutia publica locala, care are organizata o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al subiectului respectiv, cu minimum 5 persoane care realizeaza venituri din salarii, are obligatia sa solicite inregistrarea fiscala a entitatii respective, ca platitoare de salarii si de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a carui raza teritoriala se afla adresa unde se desfasoara efectiv activitatea acelei entitati. Solicitarea se face in termen de 30 de zile de la data infiintarii, pentru entitatile nou-infiintate. Organul fiscal are obligatia ca, in termen de 5 zile de la inregistrarea fiscala, sa transmita o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala primarului unitatii administrativ-teritoriale/sectorului/ municipiului Bucuresti in a carei/carui raza teritoriala isi desfasoara efectiv activitatea entitatea respectiva. Platitorii de salarii si de venituri asimilate salariilor au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea astfel incat aceasta sa reflecte impozitul aferent veniturilor fiecarei luni, calculat, retinut si virat, pe fiecare entitate care-si desfasoara activitatea la alta adresa decat sediul social.

Declararea sediilor secundare se face prin completarea formularului "Declaratia de inregistrare fiscala/Declaratia de mentiuni pentru sediile secundare (060)", primita gratuit de la sediul Directiilor Generale ale Finantelor Publice unde se desfasoara activitatea sediului secundar respectiv si va fi

15

insotita de urmatoarele documente:- certificatul constatator al punctului de lucru eliberat de Oficiul Registrul Comertului;- incheierea si mentiunea de la Oficiul Registrul Comertului privind deschiderea punctului de lucru;- dovada detinerii legale a spatiului unde se deruleaza activitatea punctului de lucru (contract de inchiriere, con¬tract de vanzare-cumparare, contract de comodat etc.).

In cazul nerespectarii reglementarilor cu privire la declararea si inregistrarea sediilor secundare, contribuabilii pot fi sanctionati contraventional sau penal, astfel:1. In ceea ce priveste societatea comerciala care detine o sucursala sau un alt sediu secundar, aceasta poate fi sanctionata in baza Legii 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, care prevede urmatoarele: “Art. 1. - Constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, urmatoarele etape: a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege;”. Conditiile stabilite de lege se refera la obtinerea autorizatiilor de functionare pentru fiecare din spatiile unde societatea isi desfasoara activitatea, fie ca este vorba de sediu social, sau de orice alt sediu secundar, precum si declararea acestora la Registrul Comertului si la Administratiile Financiare, dupa caz. Pentru nerespectarea acestor cerinte legale, o societate comerciala poate fi sanctionata cu amenda cuprinsa intre 6.000 lei si 20.000 lei, iar ca sanctiune complementara, confiscarea mar¬furilor sau produselor care au fost gasite la sediul secundar nedeclarat, precum si sumele de bani si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiei, contravaloarea lor facandu-se venit la bugetul administratiei publice centrale.

2. In ceea ce priveste societatea comerciala care detine o entitate, cu sau fara personalitate juridica, la alta adresa decat sediul social al acesteia cu minimum 5 persoane care realizeaza venituri din salarii aceasta poate fi sanctionata, in cazul nedeclararii sediilor secundare la Administratia Financiara unde se afla acea entitate, cu amenda contraventionala cuprinsa intre 3.000 lei si 5.000 lei.

Faptele de comert prevazute in Codul Comercial, la care am facut referire mai sus, sunt urmatoarele: Cumparaturile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate, si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere. Contractele de report asupra obligatiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circuland in comert. Cumpararile si vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale. Orice intreprinderi de furniture. Intreprinderile de spectacole publice. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri. Intreprinderile de constructii. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde. Operatiunile de banca si schimb. Operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat. Cambiile si ordinele in producte sau marfuri. Constructiunea, cumpararea, vanzarea si revinzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioara si exte-rioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas. Expeditiunile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatiune. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii. Asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei. Depozitele pentru cauza de comert.

16

Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asu¬pra scrisurilor de gaj, liberate de ele.

Referitor la faptele de comert prevazute in codul Comercial si prezentate mai sus, consider ca legiuitorul a facut doar o enumerare a principalelor activitati comerciale si acte de comert intalnite in activitatea practica. Lista faptelor de comert enumerate mai sus, poate fi completata si cu alte activitati care pot intruni caracteristicile faptelor de comert recunoscute de lege. Fapte de comert pot fi considerate toate actele juridice sau/si operatiunile economice prin care se realizeaza producerea de bunuri sau prestarea de servicii, dar si o intermediere in procesul vanzarii-cumpararii de marfuri si servicii, cu scopul de a se obtine un profit. Cei care realizeaza fapte sau acte de comert poti fi “comercianti” – daca activitatea prin care se realizeaza faptele de comert are un caracter profesional (sau continuitate) sau “necomercianti” – daca activitatea acestora prin care se realizeaza faptele de comert are un caracter intamplator, accidental.

Concluzionand, putem afirma faptul ca, orice spatiu apartinand unui comerciant, persoana fizica sau juridica, in care se desfasoara o activitate ce poate fi considerata fapta de comert si care este diferit de sediul social declarat al acesteia, este considerat sediu secundar si trebuie declarat la Oficiul National al Registrului Comertului si la Administratia Financiara, pe raza careia acesta se afla.

Prin nedeclararea sediilor secundare la Oficiul National al Registrului Comertului si/sau la Administratia Financiara, comerciantul persoana fizica sau administratorul comerciantului persoana juridica poate fi tras la raspundere penal, fapta sa putand fi considerata evaziune fiscala in conformitate cu prevederile Legii nr. 241/15 iulie 2005: “Art. 9. – (1) Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;”.

LA FINATE SUNT DOUA TIPURI DE DECLARATII -DESCHIDERE PUNCT DE LUCRU RESPECTIV DECLARARE SEDII SECUNDARE, LA onrc DIN PACATE DOAR UNUL.DECI PUNCTUL DE LUCRU SE DECLARA CAND AI MINIM 5 SALARIATI SI CONTRIBUTIILE RESPECTIV DECLARATIILE CU SALARIILE SE PLATESC IN JUDETUL UNDE AVETI DESCHIS PUNCTUL DE LUCRU.Daca punctul de lucru are MINIM 5 angajati i se va atribuii cod fiscal separat de firma mama. SEDIUL SECUNDAR ESTE CAND AVETI MAI PUTIN SI INCLUSIV 4 SALARIATI.

INDIFERENT CE VE TI DESCHIDE TREBUIE SA VA AUTORIZATI SI SA VA INREGISTRATI LA : onrc, finante, etc.

SINCER INTREAGA NEDRUMERIRE  VA REVINE PENTRU CA PRACTIC NU CITITI CE SEMNATI, VA RECOMAND SA PROFITATI LA MAXIM DE ORICE INFORMATIE SI DEMERS PE CARE IL INTEPRINDETI.VA CITEZ:"Prin sediu secundar se intelege o sucursala, agentie, reprezentanta sau alta asemenea unitate fara personalitate juridica, inclusiv sediile permanente definite de art. 8 din Codul fiscal. Astfel, in conformitate cu prevederile art.8 din Codul fiscal, sediul permanent este un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, cum ar fi: locul in care se afla conducerea contribuabilului, sucursale, birouri, fabrici si ateliere, depozite de marfuri, centre de achizitii si desfacere, magazine, mine, cariere, puturi de titei sau gaze, sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, santiere de constructii sau montaj numai daca acestea dureaza mai mult de 6 luni.

�Indeplinirea obligatiei de declarare a sediului secundar revine persoanei sau entitatii fara personalitate juridica care infiinteaza acest sediu. De asemenea, declararea sediului secundar se realizeaza prin completarea informatiilor corespunzatoare din declaratia de inregistrare sau de mentiuni, dupa caz. Declaratia se depune la organul fiscal competent, si anume cel in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al persoanei sau entitatii fara personalitate juridica care infiinteaza acest sediu. In acest

17

caz, organul fiscal va inregistra informatiile in legatura cu sediile secundare in Registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare fiscala propriu sediilor secundare. Declaratia va fi insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala al persoanei sau entitatii fara personalitate juridica care infiinteaza acest sediu si o copie de pe dovada detinerii cu titlu legal a spatiului pentru sediul secundar�, a aratat domnul Neculae Plaiasu, presedintele Agentiei Nationala de Administrare Fiscala (ANAF)."

3. COMERCIANŢII

3.1. Noţiunea de comerciant:

Potrivit Codului Comercial Roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii, cât şi necomercianţii. Reglementarea sa se aplică oricărei persoane care săvârşeşte fapte de comerţ obiective (art. 3 C.com), indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant.

Dacă săvârşirea faptelor de comerţ are un caracter profesional, persoana în cauză devine comerciant (art. 7 C.com). Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele şi faptele juridice ale acestei persoane sunt prezumate a fi comerciale (art. 4. C.com).

Dacă însă, săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoană are caracter accidental, deşi raportul juridic care s-a născut este supus reglementarii comerciale, totuşi, persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art.9 C.com).

In concluzie, ca expresie a concepţiei sale obiective, codul comercial prevede că “sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale.” (art. 7 C.com)

Precizarea noţiunii de comerciant prezintă un mare interes practic. Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel al necomercianţilor, cu consecinţe deosebite asupra raporturilor juridice la care participă:

a.       legea instituţie anumite obligaţii pentru comercianţi, considerate obligaţii comerciale, astfel, înainte de începerea comerţului, comerciantul este obligat să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului să ceară înscrierea în registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege; orice comerciant are obligaţia să ţină anumite registre de contabilitate (art. 22 C. com) şi de asemenea să desfăşoare activitate comerciala în condiţiile unei concurente loiale;

b.      legea instituie o prezumţie de comercialitate; toate actele şi operaţiunile săvârşite de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comerţ şi deci supuse legilor comerciale (art.4 C.com);

c.       actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile;

d.      în cazul încetării plaţilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi declarat în faliment; procedura falimentului este aplicabilă numai comercianţilor ea nu se aplică necomercianţilor, chiar dacă s-au obligat prin acte comerciale;

e.       comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ şi industrie, ca organizaţii autonome, destinate să promoveze şi să apere interesele lor;

f.        comercianţii sunt supuşi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comercială;

Art. 34 C. com. prevede ca dispoziţiile codului comercial privind registrele comerciale nu se aplică colportorilor comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelor al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

3.2. Calitatea de comerciant:

18

In temeiul Codului Comercial calitatea de comerciant se dobândeşte în mod diferit, după cum este vorba de o persoană fizică sau de o persoană juridică.

3.2.1. Dobândirea calităţii de comerciant:

a.      Dobândirea calităţii de comerciant de către o persoană fizică: “sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuita”, potrivit art. 7 C. com.

Pentru dobândirea calităţii de comerciant sunt necesare trei condiţii:

1.      să săvârşească anumite fapte de comerţ obiective;

2.      să săvârşească fapte de comerţ ca profesiune;

3.      să săvârşească fapte de comerţ în nume propriu;

Calitatea de comerciant a unei persoane fizice se cere a fi delimitată de alte profesiuni pe care le exercită persoanele fizice. Avem în vedere pe meseriaşi, pe cei care exercită profesii liberale şi pe agricultori. Meseriaşul este considerat comerciant în cazurile în care cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi revânzării lor (art. 3. pct.1. C.com) sau, folosind forţa de muncă străină, îşi organizează o întreprindere (art. 3 pct. 9 C.com.). Persoanele care exercită profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu medicii, avocaţii, notarii publici). În cazul în care pentru exercitarea activităţii, cel care îndeplineşte o profesiune liberală (dentistul) cumpără şi foloseşte anumite materiale se consideră că aceste acte sunt accesorii şi deci persoana în cauză nu devine comerciant. Întrucât vânzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământul sau ori pe care le-a cultivat nu este fapta de comerţ, ci act juridic civil, înseamnă ca agricultorii nu au calitatea de comercianţi.

b.      Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale: potrivit art. 7 C. com. pe lângă persoanele fizice, au calitatea de comerciant şi societăţile comerciale. Sunt avute în vedere societăţile comerciale reglementate de Legea Nr. 31/1990: societatea, în nume colectiv, societatea în comandita simpla, societatea pe acţiuni, societatea în comandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitata. Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie în scopul de a desfăşura o activitate comercială; societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzut obligatoriu în actul constitutiv consta în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de comerţ obiective. Exercitarea activităţii comerciale este raţiunea de a fi a societăţii comerciale. În consecinţă, pentru a dobândi calitatea de comerciant, societatea comercială trebuie să se constituie cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.

c.       Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:

1. Statul şi unităţile sale administrativ teritoriale: art. 8 C. com. prevede că: “Statul, judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Aceasta concepţie a codului comercial era justificata la data adoptării sale, când activitatea statului şi a unităţilor sale administrativ teritoriale privea numai serviciile publice. Pornind de la faptul ca statul săvârşeşte pe lângă actele de autoritate necesare funcţionarii serviciilor publice şi acte cu caracter privat, în doctrina s-a considerat ca el este subiect al raporturilor comerciale. Deci, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poate săvârşi anumite fapte de comerţ. 

2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constituţie, proprietatea publică aparţine statutului sau unităţilor sale administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. Potrivit Legii Nr.15 / 1990, regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale. Calitatea de comerciant a regiei autonome se dobândeşte din momentul înfiinţării sale, după caz, prin hotărâre a guvernului sau prin decizia organului administraţiei publice locale.

3.  Organizaţiile cooperatiste: întrucât prin desfăşurarea unor activităţi de producere şi desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, se urmăreşte obţinerea de profit, această activitate are caracter comercial. În consecinţă organizaţiile cooperatiste au calitatea de comerciant.

19

4. Asociaţiile şi fundaţiile: potrivit legii, scopul înfiinţării asociaţiilor şi fundaţiilor este desfăşurarea unei activităţi dezinteresate, iar nu obţinerea unui profit. Deci asociaţiile şi fundaţiile nu au calitatea de comerciant.

3.2.2. Dovada calităţii de comerciant:

In cazul unei persoane fizice, întrucât calitatea de comerciant se dobândeşte prin săvârşirea faptelor de comerţ obiective cu caracter profesional, înseamnă că această calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care să rezulte că persoana în cauză a săvârşit efectiv una sau mai multe fapte de comerţ prevăzute de art. 3 C.com. ca o profesiune obişnuită şi în nume propriu.

In cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se dobândeşte prin însăşi constituirea societăţii. Deci, calitatea de comerciant a societăţii comerciale se poate proba prin dovedirea constituirii societăţii în condiţiile prevăzute de lege. Un mijloc de dovada care ar putea fi folosit este copia certificată de pe înmatriculare în registrul comerţului a societăţii comerciale.

3.2.3 Încetarea calităţii de comerciant

In cazul persoanei fizice, aceasta încetează să mai aibă calitatea de comerciant în momentul în care nu mai săvârşeşte fapte de comerţ ca profesiune. Încetarea trebuie să fie efectivă şi din ea să rezulte intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant.

In cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se pierde în momentul în care societatea încetează să mai existe ca persoana juridica. Societatea comerciala îşi încetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. Potrivit legii, dizolvarea poate avea loc prin trecerea termenului stabilit pentru durata societăţii, imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia, hotărârea adunării generale, faliment. Dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii juridice a societăţii. În aceasta situaţie, societatea nu mai poate face operaţiuni comerciale, dar poate face operaţiunile necesare lichidării.

Comerţul este exercitat de către persoane fizice sau persoane juridice care sunt sau nu comercianţi. Este concepţia Codului comercial român care, în art.3 prevede că legea comercială se aplică oricărei persoane care săvârşeşte fapte de comerţ obiective, indiferent de calitatea sa. Dacă însă faptele de comerţ sunt efectuate cu caracter profesional persoana respectivă devine comerciant. Potrivit art. 7 din Codul comercial sunt comercianţi aceia care pot face acte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale. În sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 „comercianţii sunt persoane fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste”. Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele juridice ale acestei persoane sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 C. com.) În conformitate cu art. 1 alin (3) din Legea nr.26/1990, prevederile acestei legi nu se aplică meseriaşilor şi ţăranilor care îşi desfac produsele din gospodăria proprie. De asemenea, dacă o fapta de comerţ obiectivă este săvârşită de o persoană, cu caracter accidental, deşi raportul juridic născut este supus reglementării comerciale, totuşi acea persoană nu poate fi considerată comerciant (art.9 C. com.). Situaţia este aceeaşi şi în cazul în care actul încheiat este o faptă de comerţ numai pentru una dintre părţile actului juridic; raportul juridic este supus reglementării dreptului comercial fără ca, prin aceasta, persoana pentru care actul nu este faptă de comerţ, să devină comerciant. Cu toate că subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii cât şi necomercianţii, totuşi, în principal, activitatea comercială se realizează de către comercianţi. Este comerciant, în sensul Codului comercial român, orice persoană fizică, care săvârşeşte acte obiective de comerţ, în nume propriu şi ca o profesiune obişnuită (art. 7 C. com.) spre deosebire de societăţile comerciale care sunt comercianţi din momentul naşterii lor, fără să se mai ceară îndeplinirea vreunei condiţii. Formulând o singură definiţie pentru ambele categorii, persoane fizice şi persoane juridice-societăţile comerciale, vom spune că: sunt comercianţi acele persoane fizice sau persoane juridice care desfăşoară activitate comercială, adică o activitate de producere şi de circulaţie a mărfurilor.

20

În concepţia obiectivă a Codului comercial român este comerciant cel care : 1. exercită fapte obiective de comerţ; 2. săvârşeşte aceste acte în nume propriu; 3. efectuează acte de comerţ în mod sistematic, metodic, permanent, cu titlu de profesie obişnuită (comercianţii individuali). 4. exerciţiul comerţului se face în scop de câştig . Persoanele juridice au calitatea de comerciant de la constituirea lor, în scopul de a exercita fapte de comerţ prevăzute de lege. În doctrină, în locul noţiunii de comercianţi prevăzută în Codul comercial, se foloseşte noţiunea de întreprinzători, adică acele persoane care organizează o întreprindere.De aceea, Codul comercial precizează noţiunea de comerciant şi, printr-o serie de dispoziţii, reglementează statutul juridic al comercianţilor. Codul comercial defineşte comerciantul persoană fizică nu prin apartenenţa sa la un grup profesional (sistemul subiectiv), ci prin actele şi operaţiunile, adică prin faptele de comerţ pe care le săvârşeşte cu caracter profesional. În privinţa persoanelor juridice, Codul comercial român se mulţumeşte să precizeze că au calitatea de comerciant şi societăţile comerciale. Deci, persoanele juridice au calitatea de comerciant dacă îmbracă forma juridică a societăţilor comerciale. În diverse acte normative adoptate după anul 1989 se foloseşte noţiunea de agenţi economici care acoperă toate categoriile de persoane care participă la circuitul comercial . Conţinutul noţiunii a fost precizat în art. 2 al Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (publicată în M.Of.nr.212/1992) . În acest articol, se precizează că agent economic este „orice persoană fizică sau juridică, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică , importă, transportă, sau comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii ”. În noţiunea de agent economic, definită de acest text de lege se includ comercianţii persoane fizice, societăţile comerciale, regiile autonome, cooperativele de consum şi cooperativele de credit, cooperativele meşteşugăreşti, asociaţiile în participaţie, asociaţiile cu scop lucrativ fără personalitate juridică şi asociaţiile familiale, cu condiţia ca, în cazul acestor două asociaţii din urmă, să efectueze acte obiective de comerţ. Noţiunea de agent economic este mai mult o noţiune de ordin economico - administrativ decât o noţiune de ordin juridic. Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu folosesc această noţiune, astfel că faţă de terminologia consacrată de Codul comercial român, de doctrină şi de jurisprudenţă, vom folosi în continuare noţiunea de comerciant, ca subiect al raportului de drept comercial.

21