Poezii scrise de Otilia Cazimir

1. Puiorul cafeniu2. Poveste de omat3. Mos Craciun4. La drum5. Baba iarna intra-n sat6. Ninge!7. Unde-s ochelarii?8. Ariciul9. De pe-o bun diminea10. Miorii11. Poza veche12. Iulie13. Martie14. Lumini si umbre15. nserare16. Din fug17. Sub iarba cmpului18. n ploaie19. Pentru tine, primvar20. Interior21. Vara22. Gospodina23. ara mea24. Clopotele25. Strofa Risipita26. Vis Alb27. Ghiocelul28. Gospodina 229. In zori30. Uite, vine mos Craciun31. Un camin de pasarele

Puiorul cafeniuA ieit din ou la soare,Cel din urm puior.Se usuc pe-aripioarei-o pornete binior.

St gina la-ndoial,C din apte puioriase-s galbeni ,glbiori.Numai cel de la sfritA ieit mai ponosit!i se-ntreab speriat:_Nu cumva-i de ciocolat?

32. Scrisoare

Poveste de omat

Tu nu stiiA fost odataO casuta fermecataSi-n casuta-o fata mica,Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,Fata s-a uitat afaraSi-a vazut cum prin perdeaStelele rdeau de ea

Dar pe drum cotit si nins,Umbra sura s-a desprins:Un voinic abia de-o schioapaInota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,Un toiag mai nalt ca el,A-nceput sa cante-n prag,Tremurat si subtirel

Dormi?Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,Focu-si palpaie scanteia,Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,Iar bunica nu mai este

Mos Craciun

Eu l-am vazut pe Mos Craciun, e un mosneagCu barba alba, cu cojoc si cu toiag,Ca toti mosnegii care trec pe drum.

Departe, intr-o tara fermecataIn care nimeni n-a ajuns vreodata,Sta singur cuc intr-un bordei de fum.

Si trage mosul, trage din lulea.Si zilele se duc, si iarna vine,Si prin casute-ncep a-l asteptaBaieti cuminti si fete mici ca tine.

Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-SfantIntinde mana-i buna spre pamant

Si-anina-n cer, de-un fir de borangic,Un pui de stea pentru Isus cel mic

Atunci pe nevazute cararui,Porneste Mos-Craciun cu sacul lui,Si cnd adoarme zvonul de colinda,El bate-ncet Ia usa de la tinda.

A fosit, mosneagul bun, si-acum un an,Dar tu erai prea mica si nu stii:Ti-a pus sub perinuta jucariiSi-un cercelus cu piatra de margean.

Iar cnd a fost sa iasa din iatac,Maicuta l-a pndit de dupa usa,Sa nu te vre din gresala-n sac,Ca pe-o papusa!

La drum

Mo-Crciun, la urcu,S-a pornit cu sacu-n spate.Drumu-i ru, i-i lunecus,i moneagul nu mai poate.

Lung se uit indrt,Scuturndu-i barba rarDe omt,i ofteaz sub povar:

- Greu tatuc, greu de tine!Iaca, stau i m socotDac nu cumva-i mai bineS m mut mai ctr var,C-s btran i nu mai pot!

Baba iarna intra-n sat

Alergand, ca de napasta,Au venit buluc pe coastaDoi baietiMai isteti,Sa dea vesteLa nevesteC-au vazut in deal la stana,Coborand din varf de munte,Peste ape fara punte,Iarna sura si batrana

Mai tarziu, mai pe-nserat,A intrat si baba-n sat:

Uite-o-n capul podului,In vazul norodului,Pe-un butuc de lemn uscat,Cu cojoc de capatat,Cu naframa de furat,Cu catrinta de abaVantul sa-l strecori prin ea!Si cum sufla-n pumnii reci,Scoate pacla pe poteci,Iar pe fund de vai destramaNeguri vinete, de scama

Si-au iesit baietii mici,Mici si multiSi desculti,Si cativa mai mariceiCu biciusti si cu nuieleSi cu prastii subtirele,Sa alunge de pe-aiciIarna cea cu ganduri releDoamna-gerului, batrana,S-a sculat de la pamant.Si-naltand spre cer o mana,Ca o cumpana uscataDe fantana.

A pornit in jos pe vant,Incruntata,Blestemand,Si-a lasat in urma eiPromoroaca si polei;Pe ogoare,Corbi si cioarePrin paduri,Lupii suri,Si de-a lungul drumuluiNumai scama fumului

Ninge!

Ssst! Maicuta gerului,Cu manuta inghetata,Bate-n poarta ceruluiSi intreaba suparata:

- Unde-s stelele de sus?- Iaca, nu-s!Vantul rau le-a scuturatSi le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprinsDintr-o margine de norSi coboara-ncetisor- Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintaiSi aduce-n vant ninsoare,Drumuri albe peste vai,Ras curat in ochii tai,Sanioare,Zurgalai

Unde-s ochelarii?

Bunicuta-i suparata,Ca de-un ceas intreg tot cata:Cata-ncolo, cata-ncoace,Ochelarii nu-s si pace!

I-a catat pe sub saltele,Si-n papuci, si-n ciubotele,Pe sub perne, pe sub oale,Pan`n-a mai putut de sale!

A mai stat, a mai oftat,Iar s-a pus pe cautat!Sta si-aprinde-o lumanare:Unde sa-i mai cate, oare?Nu-s in raft, nu-s in cutie,Poate-or fi-n bucatarie..

Rascoleste pe subt scaraSi pe polita-n camara,In cuptor, pe soba sus,Ochelarii nu-s si nu-s!Sa nu fie cu banat,Cine, oare, i-a furat?

Cand sa-i cate si prin tinda,Da cu ochii de oglinda,Si ce vede, ce nu vede,Parca nici nu-i vine a crede:Ochelarii, pozna mare!Ii stateau pe nas calare..

Ii catase-n cui, sub pat,Dar pe nas nu i-a cata.Si de nu-i vedea-n oglinda,I-ar cata si-acum prin tinda!

Ariciul

Aseara, prin gradina amortita,Din tufe de pelin cu frunze miciA aparut in taina un arici, -O mica vietate ghemuita.

Copiii l-au zarit de pe cerdacCum se misca domol pe subt gutui,Si toti au alergat in jurul lui.Iar el a-ncremenit pe loc, posac,Cum il prinsese vremea pe carare, -Ca o pernita sferica in careO fata rea ca sa se joaceA-nfipt o sumedenie de ace.

Am alungat copiii sa se culceSi-n inserarea limpede si dulceCe se lasa din cer incetinel,Am stat acolo singura cu el.

Si ma-ntrebam pe ganduri: Oare, cumA fost faptura-i la- nceput de lume ?Din care veacuri inecate-n fumPorni el oare, ca un scai, la drum,Sa se opreasca-n dreptul meu anume ?Ce vant vrajmas si mohoratCa pe-un macies pitic l-a scuturat,De-a mai ramas dintr-insul doar atat:Un ghem de spini, ostil si speriat ?

O fi avand el oare pui ?Ma-ntreb, desi nu pot pricepe:Cum sug ei fara sa se- ntepeIn ghimpii lui ?

Cand a simtit ca-i singur doar cu mineSi nici un dusman dinspre casa nu mai vine,A scos cu frica de subt elUn bot timid si mic, ca de catel,Si cu instinctul lui obscurA explorat terenul imprejur.Si-abia ciulindu-si tepile pe spate, -Pe subt petunii grele de parfum,Atras de noapte si singuratateSi-a cautat incet incet de drum.S-a mai oprit in magheran o dataCa subt indemnul unei tainice porunci,Apoi a disparut pe subt poiata.

Si nu l-am mai vazut de loc, de-atunci.

De pe-o bun diminea

De pe-o bun dimineaCu tulpin de crcel,A srit un gndcelCu mustile de a.

Ali gndaci, mruni i roii,Care-i poart fiecareOchelarii pe spinare,Dorm la soare, somnoroii!

Iar pe-un fir de ppdie,Ce se-nal, drept, din iarb,Suie-un crbu cu barb,n hinu aurie.

Suie, mndru i grbit,S vesteasc-n lumea mare:- Preacinstit adunare,Primvara a sosit!

MioriiA ieit rchita-n drum.Ce-o mai fi i asta, oare,C-i din cap pn-n picioareNumai motocei de scrum?

Cu mldiele plecate,St pe loc i se socoate:S-ar ntoarce nu mai poate,S-ar ascunde N-are unde!

I-e ruine de copii,Ca din mugurii-auriiI-au ieit, n loc de floriMiori!

Poza veche

Sunt eu, fetia asta serioasCe st pe-un scuie, cuminte,Strngnd la piept, cu minile-amndouPpua nou,De care nc-mi mai aduc aminte?(Avea rochi alb, de mtas.)

Mi-e mil de mnua ei,De trupul mic, i firav, i puin:Mi-e mil ca de-un copila strinCe-ar fi murit, demult, sub ochii mei

Pe vremea ceea nu m cunoteam, -Oglinzile erau aa de nalte!O dat doar, n luciul unui geamAm bnuit o clip chipul meu,Am prins n ochi sursul celeilaltei n-am tiu c-s eu.

Dar ntr-o zi am cobort din cuiO cadr-n care nu era nimic Dect o fat cu priviri cprui.Ca un pisoi prostu i mic,Am cercetat piezi, cu fric,Vedenia stngace.Am rs: Sraca, tare-i mititic!A rs i ea. Ai i mata cercei?De ce nu vrei s vii oleac-ncoace?Dar mna care-o cuta pe-a eiA pipit zadarnic sticla, rama,i-nspimntat am fugit la mama

Azi, din fetia aceea nu mai esteDect o poz tears i-o poveste.Cu ochii mari, cu cerceluii din ureche,Mi-a adormit ppua vechePe scauieul din grdin n suflet, printre cioburi de lumin.

Dar de Crciun, cnd fulgi subiri de fumCoboar linite pe suflet i pe drum,Cnd bate-n geamuri cea dinti colind, -Din ntunericul uitat n mineEu simt, ncetior, cum vineFetia din oglind,Cum i deschide ochii calzi i viii-mi cere iari rs i jucrii.

Iulie

De dup dealuri arse i trudite,nal creste albe nori de plumb.S-adun-n iarb umbre nclcitei, aspru, geme vntul prin porumb.

Cmpia de paragin i scrumntinde brae lungi de colb n drum,Apoi i strnge sufletu-n pduri,Cscnd n rpi dogoritoare guri

Dar norii sterpi coboar-n deprtare,i-abia vibreaz dincolo de zare

Un tunet lung, cu prabuiri de stncIar soarele s-arat alb i mat,

i-ntia raz de lumin pareUn fulger mort, ce rtcete ncPe cmpul prfuit i resemnat.

Martie

E-atta primvar-n noi, iubite!i-n toi fiorii care tremur-n natur,i-n zmbetul ce-i flutur pe gurSe-mbrieaz visurile noastre tinuite

Ridica-i ochii n adnca strlucireA-ncremenit o horhot de nor subirei-acum i mistuie-n albastru forma fini nu rmne-n marea de luminDect un punct ce-n aer se ridic Sgettorul zbor de rndunic.

n iarba crud-i joac umbrele subiriMldie verzi i lungi de trandafiri.Plutete-n atmosfera linititParfumul vag de floare nenflorit C liliecii i ridic-n soareBoboci mrunti, ciorchine zmbitoare,Iar din corole albe i fragileSe-nal, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul mprtiat n toat fireaSub ochii umezi care-mi caut privirea,Se-mbat ca o floare pe tulpinDe rou, de parfum i de lumin.

Lumini si umbre

Ai ochii negri, mincinoi i riFntnile cu ape moarte- ascundPupile negre licrind n fund,Ce m atrag spre-adnc ca ochii ti.

Cnd vreau s plec, m ii n loc cu un cuvntAa se zbat copacii n furtun;Ca pentru fug crengile- i adun,Dar rdcina- i leag de pmnt.

De azi ncolo n- am s- l mai iubescDar cnd i vd privirile pgnei zmbetul copilresc,M jur c n- am s-l mai iubesc- de mine.

Pe zi ce trece- i semn tot mai mult;Aa izvorul ce se- arunc- n balt,Se- nvluie cu mlul laolalti- n loc s- i spele apele verzui, i tulbur izvorul apa lui.

M iscodeti ca pasrea de prad,M urmreti cu ochii reci i ri,Dar uii c dac- s urme pe zpad,Noroiul e lsat de paii ti.

Mi- e faa mpietrit ca o masci- n ochi lumina- i gata s se stngChiar diamantului ca s sclipeasci trebuie o raz s- o rsfrng.

Iubirea ta nu crete i nu moare,Ci totdeauna- i rece i egalE ca o floare artificialPe- o pajite cu maci arznd n soare.

Cnd voi pleca, m vei uita uori tiu c nici nu s- ar putea altfel:Abia o clip valul cltorPstreaz chipul oglindit n el.

Am vrut n ciuda zmbetelor tale,Din ochii sterpi o lacrim s storci am plecat s nu m mai ntorc,Dar azi, din zori de zi i umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos n drum?!De- ar vrea viaa azi s m dezlegei raiul ei s mi- l ofere- acumTot iadul nostru dulce l- a alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi i bunii nu l- am ntrebat de unde vinePe floarea de pe marginea de drumN- o- ntrebi de- i nflorit pentru tine.

Te vd mereu ca- n clipa de pe urm;ncremenit n capul scriiCu zmbetul uitat n colul guriii- n ochi, tiul crud al nepsrii.

Eti ru. Dar cnd aud c- o spune altulM uit n jos i strng din pumni i tac.C numai eu n toat lumea astaAm dreptul s te cert i s te- mpac.

Eu am s plec cu sufletu- mpcatC nu las nimnuia motenire

Un suflet greu de ur i iubireBnuitor i trist i- nfrigurat.

M- am resemnat; att a fost s fie.M uit cum cade soarele- n apusi- atept rspunsuri care n- or s vieLa ntrebri pe care nu le- am pus.

nserare

Un deal cosit i pe oseaua prinsDe coasta lui, un car dispare-n fund.i sun drumul ca o dob-ntinsPe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.Prin nori, apusu-mprtie uorUn vag reflex rtcitor i-ncet,Pe ochii vinei i-mpietrii ai zrii,Se las moi pleoapele-nserrii.

Din fugSe scald soarele n iazUn mr sucit de btrneeArunc-n tren cu mere pduree,i-un crd de gte albe face haz.

S-abat la geam priveliti iuiDe cri potale colorate,i-un deal vrgat se scarpin pe spateCu plugul tras de doi clui

Sub iarba cmpului

Am pus s moar-n umbr, ntr-o cartePe care-o tiu cuvnt dup cuvnt,Petale vii i tinere de flori, -S-mi mai aduc aminte uneoriDe cei plecai departe,De cei ce nu mai sunt.

i rsfoind cu mini ovitoare,ntr-un trziu, de dorul nimnui,Din cartea veche-mi cade-o floare :

Suntem mereu tot mai puini sub soare,i tot mai muli sub iarba cmpului

n ploaie

n gara asta nimeni nu coboar,i plou-adnc, pe cmp, pe gar Un tnr cu manta de cauciucSt zgribulit la adpostul unui nuc.

Doar, indolent i greoaie,O vac-i plimb vistoareDe-a lungul liniei, n ploaie,Progenitura viitoare.

Pentru tine, primvariruri negre de cocoare,Ploi cldue i uoare,Fir de ghiocel plpnd,Cntec ngnat n gnd,Stbtoare

Zumzet viu prin zarzri. OareCnt florile la soare?C pe crengi de floare plineNu tii: flori sunt, ori albine?Pentru cine?

Pentru tine, primvar,Care-aduci belug n ar,Care vii,Peste cmpii,Cu bnui de ppdiii cu cntec de copii!

Interior

Ramai!

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai

-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.As vrea sa-mi spuie cineva pe numeMa simt asa de singura si micaDe parca numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit si transparent,Se uita-afara florile din glastreCu gatu-ntins spre soarele absent.Se-ntuneca. Si focul prin unghereInvalmaseste palpairi albastreCu umbre nestatornice si moi.

- Asculta oare ce s-aude?

- Cu haina rupta, plina de noroi,Cu plete ude,Se uita Toamna in odaieSi bate-n geam cu degete de ploaie.

I-e frig. Si a simtit de-afara,

Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara

Oglinda a cuprins odaia toataIn apa-i plumburie si-nghetata.

- Ramai!

Afara ninge cu petaleDe micsunele artificiale,Si nu mai trece nimenea pe strada

Din mana mea intinsa las sa cadaRisipa alba-a gandurilor tale.Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.

Vara

Apune soarele-n vapai

Si inserarea, ca un val,

Pe subt rachitile din deal

Se lasa-n liniste pe vai.

Coboara-ncovoiat la pod

Un biet pescar, de pe Siret,

Si-n umbra sura pier incet

Pescar, si apa, si navod.

De jos, din ceata de pe prund,

Doi pescarusi au aparut

Si-n zbor ingemanat si mut

Se duc spre baltile din fund.

Inchid pleoapele s-ascult

De pacea larga leganat

Mi-adoarme sufletu-mpacat.

Ca un copil ce-a plans prea mult.

Gospodina

Greu e cnd eti gospodin!Uite, eu, ct sunt de mic,Iute-s ca o rndunic,Harnic-s ca o albin.

Cum m scol, cobor n grabColivia din perete,S dau boabe la sticlete,C-i un cntre de treab.

Vreme mult nu-mi rmne;Pisicua, de cu noapte,Miaun i-mi cere lapte Iar Grivei mi cere pine.

nv leciile toateLa citit, la socoteal C doar n-o s plec la coalFr lecii nvate!

Cu ppua-i alt bucluc!Din indril i din bee,Trebuie s-i fac ptucDup sob s nu-nghee.

Uf, ce mare-i bucuriaCnd sunt gata toate-n prip!Nu stau locului o clipTare-i grea gospodria!

ara meaFrumoas mi-e ara strveche,ntins pe muni i pe vi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mndri i ageri flci!

Frumoas mi-e ara cea nou,Cnd rde cu rs tineresc,Cum rde grdina cnd ploui florile cnd nfloresc.

Clopotele

Clopotnii sure, cuiburi pentru vnt,Cu trepte mcinate de vreme i de cari,Spate-n inimi calde de stejari,i-att de vechi, c parc-s de pmnt.

n bolile de piatr scunde,Doar ntunericul prginit s-ascundePrin pnze de pianjen colbite,Sub grinzi pe unde trec, pe nesimite,Fantomele frnte, fumurii i reciDe lilieci, -i st acolo toat ziua neclintit,Pn ncep s plpie-amorit,n intirim cu lespezi i cu scai,Luminile verzui de putregai.

Atunci, clopotniele mari de scrumRstoarn ntunericul din ele-n drum.

Acolo sus, sub grinzile-afumate,Dorm toat noaptea clopotele grele,Flori negre de aram rsturnate,Dar cnd se uit soarele la ele,ncep, odat toate, s-i clatine sub cerStaminele de fier.

i cntecele lor de tucintrzie prin boli, s-anin-n cruci,Trezesc ecouri vechi prin paraclisei bat n toate geamurile-nchise.

Apoi se-ntorc, curate i cumini,C le ateapt stranele cu sfini,i Duhul Sfnt, ce-n chip de porumbelSe leagn-n pridvorLegat de-un lnisor.

Iar Maica Domnului, fiindc-i primvar,ntinde o mn subiric, bizantin,S prind-n vrful unei lumnri de cearUn pui de flacr, ct o albin.

Strofa Risipita

Eu niciodata nu pot fi de vinaCand ploua sau e cerul innorat

Si mor pe straturi florile-n gradina,Sa stii ca numai tu esti vinovat.

Vis Alb

As vrea cu tine sa ma duc departe,La Polul Nord, sub cerul de opal,Cand gheata marii clare se desparteIn blocuri plutitoare de cristal.Desfasurand culorile-i spectrale,S-ar inalta deasupra noastra ca un faldDantela aurorii boreale,De purpura, de aur si smarald.Banchiza alba ne-ar asterne-n fataCovoare de omat imaculat.Si-n adapostul mic, scobit in gheata,Am arde-un foc de spirt denaturat.Din larga-mparatie de zapada,S-ar aduna fantasticul norodAl noptilor polare, sa ne vada:Ursi albi, de vata foce mari, de glodIar cand natura-n soare nou invieSi cand vazduhul nu mai e opac,Intr-un bazin de sticla argintieAr licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastraM-as duce-n zori de ziua sa ma scaldSi cat ar fi de frig, iubirea noastraM-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

Ghiocelul

De sub un bulgare-nghetatCu caciulita alba de zapada, Un ghiocel sfios si speriatIsi scoate capusoru-n vant sa vada.

Ce minunata-i dimineata-n crangSi ce caldut si bine e afara!...De ce-ar intarzia-n pamant, natang, Cand are strai nout de primavara?

E liniste in jur...Si-i cel dintai, Si-i singurel: un firicel de viata...Doar iepurasul fara capataiSe-apropie tiptil si-i iese-n fata.

I-e foame - insa cum sa se indure?- Esti prea subtire, fraged ghiocel...Si s-a tot dus. In urma lui peste padureIncepe-a ninge-ncet, incetinel.

Iar bietul ghiocel abia se vedePrin fulgii moi de puf ce prind sa cearna.Se-nalta-n piciorus, nu-i vine-a crede...- Ia uite, frate, parca-i miez de iarna!

Si capusoru-i cade ostenit.Invinetit de frig, se infioara:- Nu-mi pare rau ca mor...M-am cam grabit, Dar am adus o noua primavara!

Gospodina2

O furnica duce-n spateUn graunte jumatate.-Incotro , fugi surioara?-Ia , ma duc si eu la moara!Si-s grabita , si-s grabita, Ca mi-i casa neingrijita, Si mi-s rufele la soareSi copiii cer mancare...Ca la noi, In musuroi, Nu e timp pentru zabavaSi de n-am fi de ispravaAr fi vai si-amar de noi.

In zori

Vntul noptii, speriatNavaleste printre ramuri.Trandafirii de pe stratBat cu crengi uscate-n geamuri.Ratacita prin gradini, Pe covoare lungi de roua, Toamna goala se-nfioara.Si cu minile-amndouaIsi arunca-nfrigurataPeste trupul ei de spuma, Argintie si usoaraMantie de bruma.

Uite, vine mos Craciun

Prin nameti, n fapt de seara, A plecat catre orasMos Craciun c-un iepurasnhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite, Noaptea vine, gerul creste...Cu urechile ciuliteIepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale, Cu ferestre luminate.Mosul s-a oprit din cale, Cu toiAgu-n poarta bate:

- Buna seara, buna seara!Iaca, vin cu sanioaraSi cu daruri proaspete.Bucurosi de oaspete?

- Bucurosi, bucurosi, Striga glasuri de copii.Mosule, de unde vii?- Iaca, vin din mosi-stramosi, ncarcat cu jucarii!

... Noapte rece si albastra.Ies copiii la fereastra, Sa se uite cum coboara, Prin troianul urias, Mos Craciun c-un iepurasnhamat la sanioara...

Un camin de pasarele

In padure, la caminZarva mare in pridvor.Unii pleaca, altii vinDe la treburile lor.

La bucatarieSi prin dormitoare,Bat din aripioare,Fac gospodarie:

Doua codobaturiMatura sub paturi,Doua gheonoaieSpala rufe-n ploaie,

Doua pituliciAduna furniciSi doua ratuste

Rasucesc galuste!

Numai cucul, mos-portar,Care n-are alta treaba,Sta pe-o varga de artarSi pe toata lumea-ntreaba: -cu? cu?...

Scrisoare