EPISTAXISUL

Hemoragia nazala - rinoragia sau epistaxisul reprezinta scurgerea de snge din nas. Epistaxisul constituie o urgenta frecventa n practica medicala; de cauza si intensitate variabila, ntlnit la toate vrstele, este n general benign, uneori putnd deveni grav prin abundenta si recidiva. Etiologia

Etiologia epistaxisului simptomatic cuprinde doua mari categorii de cauze: cauze locale si cauze generale.

Cauze inflamatorii:rinite acute si cronice, inflamatii locale

Cauze traumatice

Cauze tumorale

Diagnosticul de hemoragie nazala se pune pe:

- Anamneza care stabileste: circumstantele de aparitie, momentul debutului, gravitatea hemoragiei, recurenta ei, o eventuala cauza si antecedentele (spontan, alte hemoragii asociate, afectiuni hemoragipare, hemopatii maligne, afectiuni hepatice, hipertensiune arteriala, tratament anticoagulant, consum de aspirina, traumatism cranio-facial).

- Simptomatologie - consta n scurgerea sngelui din una sau ambele fose nazale continuu sau intermitent prin orificiile narinare sau eliminarea de saliva sangvinolenta n proportie variabila.

- Examenul obiectiv ORL: inspectia va stabili sediul rinoragiei uni sau bilateral, deformarea piramidei nazale asociata sau nu cu un traumatism craniofacial.

- Examene paraclinice hematologice (hemoleucograma completa, trombocite, hematocrit, timpul de sngerare, coagulare, explorarea functionala hematologica, grupul sanguin si Rh).

Tratament

Obiective terapeutice:

- sedarea bolnavului;

- oprirea hemoragiei - hemostaza - este obiectivul major imediat si ulterior stabilirea etiologiei si tratamentul etiologic;

- reechilibrarea starii generale;

- tratamentul etiologic cauzal;

- tratamentul eventualelor complicatii (anemia secundara, complicatii cardiovasculare, renale).

RINITILE

I. RINITELE ACUTE

Rinitele acute sunt inflamatii acute de tip cataral a mucoasei nazale,si se pot clasifica, din punct de vedere etiologic, n doua categorii:

Rinite acute nespecifice

- Rinita acuta banala (coriza acuta sau guturaiul);

- Rinitele acute ale nou-nascutului si ale sugarului.

Rinite acute specifice (rinitele acute ale bolilor infectioase).

RINITA ACUTA BANALA (CORIZA SAU GUTURAIUL)

Rinita acuta banala este o inflamatie acuta catarala a mucoasei nazale, cu caracter epidemic si sezonier, de origine virala, obisnuit fiind urmata, dupa 2-3 zile, de suprainfectie microbiana, transformnd rinit seroasa ntr-o rinita mucopurulenta.

RINITA ACUTA BANALA (CORIZA SAU GUTURAIUL)

Etiologia

n etiologia rinitei acute epidemice, factorii declansatori virali responsabili sunt reprezentati de:

- Virusurile respiratorii: mixovirusurile parainfluenzae, adenovirusurile si rinovirusurile. Factorii favorizanti sau predispozanti n aparitiabolii sunt:

- agentii fizici, umiditatea, frigul, caldura uscata si schimbarile bruste de temperatura, poluarea

- aglomeratiile urbane (posibilitati crescute de contagiune).

- existenta defectelor de respiratie nazala (deviatie de sept, polipozanazala, rinite alergice, vegetatii adenoide).

- oboseala fizica si psihica (stresul nervos), disfunctia endocrinometabolica, regimul alimentar deficient cantitativ sau calitativ (perturbarea mecanismelor de aparare locala si generala a organismului).

Rinita acuta banala este cauzata initial de infectia virala peste care se supraadauga infectia bacteriana.

Germenii microbieni cel mai frecvent ncriminati sunt: Streptococcus pneumoniae; Staphilococcus aureus

Aceasta afectiune banala poate fi considerata un veritabil flagel, cu consecinte negative prin frecventa si repercusiunile pe care le are asupra activitatii economico-sociale

Simptomatologie

Simptomatologia se modifica n functie de fazele de evolutie a bolii.n faza de debut, simptomele specifice afectiunii sunt: senzatia de uscaciunea foselor nazale si nazofaringelui, usturimea si iritatia faringelui, nsotite deo stare de indispozitie generala, oboseala, frisoane, mialgii, artralgii, inapetenta.Boala debuteaza cu stranuturi repetate, obstructie nazala, rinoree apoasa, cefalee frontala prin obstructia canalului fronto-nazal, hiposmie sau anosmie.

n faza de stare, care se instaleaza dupa 24-48 ore si dureaza aproximativ 5-6 zile, rinoreea seroasa devine muco-purulenta prin suprainfectie bacteriana.

n faza terminala, care dureaza ntre 2-4 zile, simptomatologia diminueaza obstructia nazala si secretia dispare, mucoasa si schimba culoarea.

Evolutia rinitei acute banale este n general benigna, afectiunea vindecndu-se de obicei spontan, dupa 8-10 zile

Tratament

Tratamentul rinitei acute banale este paleativ si simptomatic, neexistnd nca un tratament profilactic si curativ specific eficient.Tratamentul care se adreseaza restabilirii permeabilitatii nazale, combaterii starii febrile, starii de indispozitie generale si prevenirii complicatiilorconsta n:

- dezobstruante (decongestionante) nazale care se aplica n fosa nazala (vasoconstrictoare n concentratie slaba) n instilatii si pulverizatii nazale dupa toaletarea foselor nazale (nasului), cu rol major n diminuarea obstructiei nazale si reducerea hidroreei. - dezinfectante nazale si orofaringiene;

- antihistaminice;

- antalgice, antitermice si antiinflamatorii nesteroidiene

- restabilirea starii generale prin: repaus, regim igieno-dietetic

(alimentatie normala nsa fara excese, bauturi calde), vitaminoterapie

(Vitamina C n doze soc);

- antibioterapie n caz de suprainfectie microbiana severa.

II.RINITELE CRONICE

De obicei, rinita cronica hipertrofica este secundara unei rinite acute repetate, recidivante. Ea apare la persoane care lucreaza in conditii de mediu necorespunzator, cu praf si umezeala sau expunerea frecventa la factori iritanti nazali sau la cei care prezinta o serie de factori predispozanti.

Afectiuni rinosinusale, ca sinuzite cronice , deviatia de sept sau adenoiditei cronice pot duce in final, la rinite cronice. Din punct de vedere histopatologic rinita cornica prezinta hiperplazia glandelor din mucoasa nazala, ingrosarea mucoasei nazale, infiltrat limfocitar, vasodilatatie, edem local si, cu timpul, proces de fibrozare locala. Rinita cronica hipertrofica poate fi difuza sau localizata cu mucoasa retractila.

Simptomatologia este dominata de obstructia nazal , uni sau bilaterala.

RINITA ALERGICA

Rinita alergica se incadreaza clinic in grupul rinitelor cornice

Etiologie

Alergeni inhalatori la care se expusa in mod prioritar mucoasa respiratorie nazala: polen spori de ciuperci, graminee, praf de camera , par de animale, substante chimice, produse cosmetice, detergenti etc

Alergeni digestivi : conservanti alimentari, alcool, legume, fructe

Medicamente: penicilina, aspirina, primidonul, algocalmin

Bolile parazitare ( helmintiaza, micozele ) sau infectiile microbiene.

Orice element al vietii noastre de zi cu zi , orice lucru sub soare poate provoca alergie, chiar si soarele.

Simptomatologie

Rinita alergica este inflamatia nazala caracterizata prin urmatoare simptome rinologice:

- rinoree apoasa

- stranut , mai ales paroxistic , in salve;

- obstructie nazala

- prurit nazal

Simptome minore asociate: senzatia de plenitudine nazala, tulburari de olfactie ( hiposmie, anosmie ), prurit faringo- palatin, auricular, prurit ocular, lacrimare si hiperemie conjunctivala, cefalee. Blocajul nazal ( nasul infundat ) este adesea mai accentuat dimineata la trezire si tinde sa se amelioreze in timpul zilei.

Tratament

Are ca obiectiv:

- amelioarea simptomatologiei cat mai rapid si pe o perioada de timp cat mai mulnga;

- suprimarea alergiei si modificarea terenului;

- conservarea unei functii nazale normale ( diminuarea hiperfunctiei mucoasei nazale si remedierea modificarilor locale ).

FARINGITELE ( ANGINELE )

Faringele este un conduct musculo-membranos de forma unui semicilndru, pozitionat vertical, care se intinde de la baza craniului pana la nivelul vertrebei 6 cervicala, traiectul sau strabatand mg cefaleica si mg cervicala. I se descriu 2 fete laterale, o lata posterioara, o extremitate superioara si una inferioara.

ANGINA ACUTA BANALA

Este denumita si angina eritematoasa sau congestiva si eritomatopultacee

- este cea mai frecvent intalnita forma de angina acuta. Este caracteristica sezoanelor umede, primavara si toamna

ETIOLOGIE

Debuteaza ca o angina catarda, fiind incriminate o serie de virusuri ca: adenovirusuri, v ale unor boli specifice ( oreion, rujeola, gripa) , ceea ce explica si caract frecvent contagios al bolii.

Angina rosie precede angina eritematopultacee, virusul pregating calea infectiei, bacteriene, prin scaderea mojloacelor de aparare locala.

Streptococul devine virulent si este responsabil de prezenta exudatului pultaceu. Pe langa streptococ se pot alatura si alti germnei microbieni specifici. Ca factor favorizanti in aparitia anginei acute. Sunt incriminati : clima rece si umeda , starea generala deficitara , avitaminozele.

SIMPTOMATOLOGIE

- debutul este brusc sau progresiv, cu cefalee, stare de curbatura apoi apare febra ridicata, 39-40 frisoane, delir si chiar convulsii. Pacientul acuza disfalgie si adinofalgie intensa , uneori chiar otalgie reflexa. Examneul clinic evidentiaza la bucofaringoscopie un faringe congestionant, amigdalele tumefiate si cu mucoasa de acoperire congestionata. Dupa faza acuta congestiva, pe amigdale apar pete albe de exudat pultaceu localizat , care in curand conflueaza. Exudatul pultaceu se indeparteaza cu usurinta prin stergere, amigdala subiacenta.La palapare se observa adenita inflamatorie cu localizare cervicala.

EVOLUTIA

Este in general rapida si vindecarea se produce in 5-8 zile de la debut, daca survin complicatii.

Aceste complicatii sunt:

- locale- periamigdalion.

- generale- renale, reumatismale, vasculare, oculare.

TRATAMENT

In faza catarala, antibioterapia nu are justificare, angina fiind de etiologie virotica. Sunt indicate antipireticele uzuale paracetamol. Tratament medical, trebuie completat in ac faza cu un regim igieno-dietetica ce cuprinde: regim hidric pe os, bogat in vitamine, sucuri. Ceaiuri calde indulcite. Comprese calde in jurul gatului, repaus la pat.

Antibioterapia este indicata in formele de angina microbiene, eritematopultaceu sau in caz de complicatii. Cel mai indicat antibiotic in angina sterptococica este penicilina G, care se poate administra doze ai 3-4 Iv/ zi. Se pot administra si eritromicina 1-2 gr/zi

LARINGELE

- este un organ tubular cu lumen reglabil situat la extremitatea superioara a traheei si deschis in hipofaringe, fiind totodata si organul principal al fonatiei.

Are forma de trunchi de piramida triunghiulara cu baza mare in sus si baza mica in jos spree trahee, el prezinta 3 fete si 3 margini: 2 fete anterolaterale si o fata posterioara, o margine anterioara si 2 margini posterioare

LARINGITELE ACUTE

Sunt de obicei de etiologie virala sau microbiana . In unele cazuri si afectiunile autoimune se pot manifesta la nivelul laringelui simuland o reactie inflamatorie acuta. Din punct de vedere histologic, in toate cazurile este o reactie edematoasa a mucoasei si submucoasei laringiene.

LARINGITA ACUTA SIMPLA

Este cea mai frecventa forma clinica intalnita

Este asociata sau secundara infectiei acute de cai respiratorii. Initial este de etiologie virala. Modificarile de la nivelul mucoasei favorizeaza suprainfectia microbiana. Cele mai frecvente bacterii: maroxella

PATOLOGIE

Are aspect de inflamatie acuta, este edematiata si congestionata, iar uneori este acoperita de un exudat fibrinos.Simptomatologie

Semnele principale sunt:

Raguseala

Tusea iritativa

Disconfortul local si general

Durere locala

Uneori vocea poate fi complet compromisa

Diagnosticul clinic

Diagnosticarea se face pe semnele clinice , anamneza atenta si examen obiectiv al cailor aeriene superioare si inferioare. Examinarea laringelui se face laringoscopie indirecta , dupa anestezie locala cu xilocaina 10% . In cazuri particulare, se poate face la laringoscopie directa. La laringoscopie , mucoasa laringiana este congestionata si edematiata. Corzile vocale nu mai sunt de culoarea alba, ele devin congestionate si tumefiate. Lumenul faringian poate fi redus. Prezenta secretiilor purulente pe mucoasa laringiana reprezinta un semn patognomonic de suprainfectie microbiana

TRATAMENT

Depinde de prezenta

LARINGITA CRONICA HIPERTROFICA DIFUZA

Cei mai importanti factori incriminati in etiologia acestei afectiuni sunt: sinuzitele cronice, fumatul, alcoolul, factorii ocupationali, iritatii chimice, si fizice, igiena bucala deficitara, etc.

SIMPTOMATOLOGIE

Tabloul clinic este dominat de modificarile mucoasei, laringiene, in special la nivelul corzilor vocale. Acestea devin congestionate, tumefiate, uneori de culoare gri. Mobilitatea este normala,. Mucoasa poate prezenta suprafete neregulate, degenerare polipoida , etc. Aspectul clinic la laringoscopia indirecta poate fi mai alarmant decat cel din laringita cronica simpla si este mai greu de diferentiat de un carcinom sau laringita specifica.

Aceasta forma clinica de laringita cronica este in totdeauna asociata cu o sinuzita sau bronsita cronica.

LARINGITA CRONICA DIFUZA SIMPLA.

SIMPTOMATOLOGIE

Din punct de vedere clinic, afectiunea se manifesta prin raguseala si tuse iritativa o lunga perioada de timp. Simptomatologia are un debut lent, insidios, uneori dupa o infectie de cai respiratorii superioare. Examenul laringoscopic evidentiaza o mucoasa laringiana congestionata. Corzile vocale isi pierd culoarea alba caracteristica, sunt rosiatice si uneori edematiate. Mobilitatea corzilor vocale este normala. Diagnosticul se stabileste pe aspectul obtinut la laringoscopia indirecta. Pacientii sunt in general fumatori, lucreaxa in conditii macro si microclimat nefavorabil ( praf, caldura, umeazeala, etc). Daca mucoasa laringiana este neteda si regulata, biopsia trebuie evitata.

TRATAMENT

Tratamentul este: repaus vocal, inhalatii, aerosoli, intiinflamatorii, vitamina A. Antibioticele sunt recomandate numai in caz de reacutizari. Se recomanda pe cat posibil inalturarea noxelor profesionale, fumatului si alcoolului. Aceasta forma clinica de laringita cronica poate fi reversibila in cateva saptamani de tratament adecvat.

LARINGOTRAHEOBRONSITA ACUTA.

Afectiunea se intalneste la copii, cel mai frecvent afectati sunt cei sub 7 ani . Afectiunea poate fi cauzata de orice germen patogen intalnit la nivelul cailor respiratorii, insa cel mai frecvent incriminat este Streptococul hemolitic. In general suprainfectia microbiana se produce secundar unei infectii virale de cai respiratorii.

PATOGENIE

Laringotraheobronsita acuta afecteaza intreg arborele respirator. Mucoasa laringotraheobronhica este edematiata, congestionata si acoperita cu mucus care este greu de expectorat secretiile devin ulterior consistente, fibrinoase sau chiar pseudomembranoase si apar tulburari grave de respiratie. Secretiile bronhopulomnare pot cauza obstructia totala a bronsiolelor mici, ducand la atelectazie pulmonara.

TABLOU CLINIC

Formele usoare la laringotraheobronsita virala se pot vindeca cu tratament simptomatic si urmarire atenta a micului pacient. Formele grave, cu suprainfectie microbiana, dezvolta tabloul clinic complet si caracteristic. Temperatura este la cazurile foarte crescuta, pana la 41 C si toxemia se instaleaza rapid. La febra se asociaza tuse uscata si stridenta, disfonie si stridor. Secretiile traheobronsice sunt greu de expectorat, iar la acestea se adauga edemul intens al mucoasei, care accentueaza fenomenele de insuficienta respiratorie.

TRATAMENT

Tratamentul laringotraheobronsitei acute este energic si trebuie facut in spital. De la inceput trebuie administrate antibiotice c spectru larg. Mucoliticele pe cale orala sau in aerosoli favorizeaza expectoratia si fluidificarea secretiilor traheobronsice. Copilul trebuie monitorizat cardiac si respirator, alimentatie si hidratare cand este cazul , prin tub nazogastric sau parental.

LARINGITA GRIPALA

Este secundara gripei, de etiologie virolenta, frecvent intalnita la adult in epidemiile de gripa.

SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele sunt cele speecifice gripei, la care se adauga simptomatologia laringiana: disfonie, edem, si congestia difuza a mucoasei laringiene. Laringita gripala se poate complica cu laringite subglotice, epiglotice acute flegmonoase etc.

TRATAMENT

Tratamentul este simptomatic si este superpozabil cu cel din laringita acuta banala. In formele edematoase se pot adauga corticosteroizi.

SINUZITELE

Sinuzitele sau mai corect rinosinusitele se definesc ca inflamatii ale sinusurilor paranazale. Sinusitele , din punct de vedere fiziopatologic, sunt de trei tipuri:

A) sinusitele acute, la care infectia sinusala dureaza mai putin de doua saptamani si in general raspund la tratament medical;

B) sinusite cronice, infectia sinusala este mai veche de 2 saptamani necesita perioade lungi de tratament medical, uneori fiind necesar tratamerntul chirurgical.

C) sinusitele recidivante acute si cronice; initial, evolutie spre rezolvare, ulterior recidiveaza fie din cauza unui tratament inadecvat, fie al unui tratament stopat prematur.

Sinusitele sunt secundare:

1. Infectiei

2. Inflamatiei

3. Alergiei

4. Anomalii structurale si anatomic

5. Varietati anatomice nazale si sinusale

SINUZITELE ACUTE

semnele majore lae unei sinusite acute sunt: rinoreea purulenta, febra, leucocitoza, inghitirea secretiilro nazale si sinusale. In sinusita frontala, durere si presiune frontala sau la nivelul fetei: in sinusita etmoidala intre sau in spatele ochilor si la nivelul obrajiulor sau deasupra dintilor in sinuzite maxilare. Sinusita etmoidala de obicei determina durere in crestetul capului sau in spatele ochilor. Cefalea in sinusita poate si medie pana la dezagrabila.

Copii mici de obicei nu se plang de presiunea faciala sau cefalee, in schimb ei sunt agitati. Cele mai frecvente simptome la copii constau din rinoree purulenta, halena fetida, obstructie nazala si tuse mai accentuata noaptea. Subfebrilitatea este mai rara.

TRATAMENT

Tratamentele sinusitelor acute este, in primul rand, medical. Se recomanda antalgice, antibiotice si medicatie descongestionanta, care reduce edemul, si accentueaza drenajul sinusal. Acest tratament este eficient la majoritatea pacientilor.

Antibioticele.

In general se considera ca tratamentul cu antibiotice , cel putin10 zile, este suficient in sinusita acuta supurata. In cazul sinusitelor acute recidivante sau cronice reacutizate, tratamentul trebuie sa se prelungeasca pana la 6 saptamani. In majoritatea cazurilor, tratamentul se face fara cultura microbiana, pe baza rutinei. Se pot administra amoxicilina, amoxiclav, augmentin, etc. Cefalosporinele au efect si asupra germenilor gram negativi.

Decongestionantele produc vasoconstrictia mucoasei nasosinuzale, inbunatatindu-se respiratia si drenajul sinusal. Decongestionantele nu trebuie utilizate mai mult de cateva saptamani, pacinetul putand dezvolta o rinita medicamentoasa.

SINUZITELE CRONICE

Cand un ostium ( lamela ) sinusal este blocat pentru o perioada de timp mai indelungata, poate apare o sinusita cornica, cauzand o varietate de simptome. Semnele clinice ale unei sinusite cronice sunt rumatoarele:

- discomfort retronazal

- senzatia de plenitudine nazala

- congestie sau obstructie nazala

- absenta sau diminuarea mirosului sau gustului

- edeme palpabile

Aceste infectii mai pot produce:

- rinoree purulenta

- febra septica

- leucocitoza cronica

Alte simptome include : dureri de gat, laringite, dispnee, epistaxis ( hemoragie nazala ), astenie, iritabilitate, etc.

Infectia sinusurilor poate duce la o diminuare a ventilatiei pulmonare, determinand tuseaq cronica, bronsite, exacerbarea astmului bronsic sau suferinta pulmonara cronica ( BPCO )

TRATAMENT

Tratamentul sinusitelor cronice cuprinde: antibiotice, mucolitice, spalaturi nazale, corticosteroizi si terapie antialergica, singulare sau in asociere

ANTIBIOTICELE

Sinusitele cronice supurate sunt asociate, in majoritatea cazurilor , cu germeni anaerobi. In general se utilizeaza asocierea dintre metronidazol, amoxiclav sau chiar clindamicina.

MUCOLITICELE

In sinusitele cronice este caracteristica vascozitatea crescuta a secretiilor sinusale. Reducerea vascozitatii favorizeaza drenajul sinusal si confortul pacientului. Mucoliticele sinusale sunt similare acetilcisteinei.

Toaleta nazala se face prin sprayuri saline sau splaturi nazel.

Corticosteroizi.

OTITELE

ANATOMIA URECHII

Urechea , organ al auzului si echilibrului, poate di impratita din punct de vedere anatomoclinic in:

- urechea externa

- urechea medie

- urechea acusticovestibulara

Urechea externa

Este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern ( C.A.E ) si este delimitata de urechea medie prin intermediul membranei timpanice.

Urechea medie

Este un sistem de cavitati aerate , sapat in stanca temporalului si tapetate de mucoasa. Ea se compune din casa timpanului, celulele mastoidiene, ciocan, nicovala, scarita si trompa lui Eustachio.

Urechea interna

Sau labirintul este asezata in initeriorul stancii temporalului si se compune din doua segmente, separate atat din punct de vedere anatomic, cat si functional. Acestea sunt labirintul anterior sau cohleea, care contine receptorii acustici , si labirintul posterior, format din vestibul si canale semicirculare, care contine receptorii vestibulari. Distingem, de asemnea, un labirint oso si unul membranos, situat in interiorul celui dintai.

OTITA EXTERNA DIFUZA ACUTA

Afectiunea se localizeaza, CAE si unoeri, cuprinde si tesuturile periauriculare, cu adenopatii regionale.

ETIOLOGIE

- traumatisme sau macerari locale

- leziuni de dermita preexistenta ( eczema )

FACTORI FAVORIZANTI

Eczeme constitutionale, reactii alergice locale, dopuri de vata, bolile de piscina, supuratia urechii mijlocii.

SIMPTOMATOLOGIE

Bolnavul acuza durere locala si sensibilitate crescuta a urechii externe. Durerea poate impiedica somnul si se exacerbeaza la presiunea pe tragus sau mobilizarea pavilionului auricular. Otoscopia deceleaza congestie si edem local, CAE, fiind mai ungust.

EVOLUTIE:

Daca infectia progreseaza, simptomatologia se accentueaza, creste edemul si congestia, otolgia devine foarte intensa, putand aparea si otoreea purulenta.

TRATAMENT

Este medicamentos si consta in administrareade antibiotice si antiinflamatoare pe cale generala si locala.

OTITA MEDIE

Patogeneza. In cazul persistentei obsturctiei tubare si tulburarilor de ventilatie, licihdul din urechea medie se ingroasa, devenind seromucos sau chiar mucos.

Simpotomatologie clinica.

In centrul tabloului clinic sta hipoacuzia de transmisie. Aceasta este de 40-50 dB si este observata de catre parinti cand este bilaterala

Examenul obiectiv.

Otoscopia pune in evidenta un timpan mar gri-galbui, care bombeaza. In cazul prezentei unei componente inflmatorii se evidentiaza un desen vascular accentuat.

Diagnostic

Audiograma tonala liminara si probe cu diapazonul documenteaza hipoacuzia de transmisie

Tratamentul

Se poate efectua o timpanotomie , cu aspirarea atenta si, pe cat posibil, totala a secretiei mucoase. Se administreaza picaturi decongestionante nasofaringiene timp de o saptamana, postoperator, pentru a preveni reobstruarea astiumului faringian al trompei de catre edemul colateral de dupa adenotomie.

OTIITA MEDIE CONGESTIVA ACUTA

Aceasta entitate clinica este foarte frecvent intalnita atat la adult cat si la copii. Este secundara unor adenoidite acutem viroze respiratorii, corize acute, stari gripale. Afectiunea debuteaza concomitent sau la cateva zile dupa infectie de cai aeriene superioare, prin otalgie si hipoacuzie. La otoscopie se constata o congestie difuza sau localizata in epitimpan si de-a lungul manerului ciocanului. De mentionat ca reperele anatomice sunt modificate, dar se pot identifica. Unii autori considera otita medie congestiva acuta ca pe un prim stadiu, presupurativ, al otiteti medii supurate acute, reversibil, la un tratament antibiotic, conservator, corect.

Tratament

- decongestionante si dezinfectante nazofaringiene, antibiotice, antalgice si caldura locala.

OTITA MEDIE SUPURATA CRONICA

Otita medie supurata ccronica purulenta poate fi maligna este o supuratie auriculara grava; leziunile anatomopatologice prezentandu-se sub forma de osteita si polipi auriculari.

Simptomatologia otitei medii supurate cronice purulente este discreta si se accentueaza in caz de reacutizare.

Otoreea este cel mai frecvent simptom intalnit. In prezenta ei, ne intereseaza durata, frecventa, caracterul si fetiditatea.

Hipoacuzia este transmisie sau mixta.

Otalgia este absenta sau discreta si se accentueaza in timpul apisoaselor de reacutizare. Cel mai frecvent ea este secundara otitei externe, care acompaniaza otita medie.

Vertijul minor sau de pozitie este intalnit , uneori la acesti bolanvi. Vertijul permanent accentuat sau cu debut recent este un semn care recomanda interventia chirurgicala. El sugereaza o iritatie labirintica.

Tratamentuul este unul chirurgical.

ANATOMIA OCHIULUI

Corneea- este foita transparenta de la exteriorul ochiului care permite lumini sa patrunda in ochi, contribuind alaturi de cristalin la folcalizarea acesteia pe retina.

Pupila- este un orificiu circular sau alungit , negru de marime variabila in centrul irisului care regleaza cantitatea de lumina care intra in ochi.

Irisul- este o parte a ochiului, fiind o diafragma opaca prevazuta cu o deschidere numita pupila, prin care trec razele de lumina catre cristalin. Irisul are pigmenti care dau culoarea ochilor ( albastri, caprui, versi )

Cristalinul este unul din mediile transparente ale cohiului. Acesta functioneaza ca o lentila, razele de lumina captate suferind in ochi 3 refractii, dintre acestea 2 avand loc in cristalin.

Cristalinul isi modifica curcbura poentru ca imaginea sa se formeze clar pe retina.

Retina- membrana care tapeteaza fata interna a ochiului, continand celule ce premit captarea semnalului luminos.

CONJUCTIVITA

Conjuctivita- este inflamatie a ucoasei ploapelor ( tesutul subtire situat pe fata posterioara a ploapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular).

Cauze cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele

- infectia cu virusuri

- infectia cu bacterii

- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si celilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei

- alergenii, in special praful, fardurile, olenul, lentilele de contact.

Conjunctivita de cauza infectioasa ( etiologie virala sau bacteriana ), se poate transmite de la o persoana la alra incsa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.

Simptome- conjunctivei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:

- hiperemia conjunctivala ( inrosierea mucoasei conjunctivale )

- hiperlacrimatie ( cantitate excesiva de lacrimi )

- secretie alba- galbuie , care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn.

- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului

- prurit conjunctival ( mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj( scarpinat la cohi ) poate accentua hiperemia ).

- arsuri oculare

- vedere incetosata

- fotofobie ( sensibilatate la lumina ).

Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in rpimul rand de etiologia acesteia.

Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se transmite in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi pculare ( colir ), unguient sau pastile.

Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivitei de 3-4 ori pe zi pentru o perioasa de 5-7 zilee. Pastilele cu antibiotic se administreaza de asemnea pentru mai multe zile ( 5-7 )

Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa aproximativ o saptamana de la initierea tratamentului corect

Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa urmeze tratamentul complet recomandar de medicul aftalmolog si sa nu il intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat pentru a evita astfel aparitia recidivelor.

CATARACTA ( opacifierea cristalinului )

Cataracta- este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fascicului luminos catre retina, cauzand tulburari de vedere.

Factori favorizanti:

- varsta inaintata, imbatranirea ( cataracta senila)

- expunerea excesiva la raza ultraviolete ( uv) , si anume, la lumina naturala, expunerea artificiala

- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat ( cu valori mari ale glicemiei )

- alte boli oftalmologice: galucomul ( cresterea presiunii intraoculare ), uveita cornica, retinita pigmentara ( boala degenerativa a celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei ) sau dezlipirea de retina

- tratamentul cronic cu corticosteroizi ( medicamente antiinflamatorii puternice )

- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X

- agregarea familiala ( factori genetici )

- leiuni oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor.

Simptome:

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:

- vedere incetosata greoaie , neclara;

- fotofobie ( nu suporta lumina ) , fie cea naturala sau artificala.

Sofatul este de asemenea ingerunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farutilor din trafic;

- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;

- vedere dubla;

Dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificare precoce a cataractei ( cataracta juvenila ) sau a altei patologii oftalmologice.

Evolutie:

- cataracta severa, cu tulburari vizuale severe care influenteaza activitatile cotidiene ( sofatul, cititul, etc )

Cecitate ( orbirea ) este o complicatie rara. Interventia chirurgicala se realizeaza de obicei intaintea aparitiei unei complicatii atat de grava

- glaucomul

- cataracta copiilor ( juvenila ) este rara , insa extrem de severa. In cazul in care cristalinul opacifiat opreste lumina catre retina, centrul nervos vizual ( situat in lobul occipital ) nu se mai dezvolta normal, cauzand amblipie ( vedere proasta ) care persista si dupa tratamentul chirurgical de corectare a cataractei.

Tratament:

Inteeventie chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a trata simptomele cauzate de cataracta.

Acesta consta in indepartarea cristalinului ( lentila naturala a globului ocular ) , deteriorat de cataracta.

In mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care trece apoi prin celalalte componenete ale ochiului pentru a ajunge la retina, unde se formeaza imaginea. Cristalinul poate fi inlocuit cu o piesa asemanatoare astificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia poate si folosita o lentila de contact cu functie identica

Interventia chirurgicala nu este necesara decat dupa cateva luni sau ani de la debutul bolii. In tot acest timp pacientii isi corecteaza acest viciu de refractie cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale.