organizatia mondiala a comertului - capitolul 1

7/27/2019 Organizatia Mondiala a Comertului - Capitolul 1

1/13

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIRFACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE

CAPITOLUL 1FUNDAMENTELE

1. Ce este Organizatia Mondiala a Comertului?2. Principiile sistemului commercial3. Problema comertului deschis4. GATT: de la Havana la Marrakesh5. Runda Uruguay


2/13

OMC s-a nascut din negocieri; tot ceea ce face OMC esterezultatul negocierilor

1. Ce este Organizaia Mondiala a Comerului?

Pe scurt: Organizaie Mondial a Comerului (OMC), se ocupa cu regulile de comerntre naiuni la nivel global sau aproape de global. Dar este mai mult dect att.

Este o pasre, e un avion?Exist mai multe moduri de a privi la OMC. Este o organizatie pentru liberalizarea

comerului. Este un forum pentru guverne de a negocia acorduri comerciale. Este un loc in careacestia isi pot rezolva disputele comerciale. Conduce un sistem de reguli comerciale. (Dar nu eSuperman, doar n cazul n care cineva s-a gandit k ar putea rezolva - sau de cauza toateproblemele lumii!)

Mai presus de toate, este un forum unde se negociaza... Inesenta, OMC este un locunde membrii guvernelor merg pentru a ncerca s rezolve problemele comerciale pe care le auunii cu altii. Primul pas este de a vorbi. OMC s-a nscut din negocieri si tot ceea ce face OMCeste rezultatul unor negocieri. Cea mai mare mare a activitatii WTO vine de la negocierile din1986-94 ,numite Runda Uruguay si din negocierile timpurii din cadrul Acordul General pentruTarife i Comer (GATT). OMC este n prezent gazda unei noi negocieri, n cadrul "Agendei deDezvoltare Doha", lansata in 2001.

Acolo unde rile s-au confruntat cu bariere comerciale care se doreau coborate,negocierile au ajutat la liberalizarea comerul. Dar OMC nu inseamna doar liberalizarea

comerului, n unele situaii regulile sale sprijina meninerea barierelor comerciale de exemplupentru a proteja consumatorii sau de a preveni rspndirea bolii.

Este un set de reguli ... La baza se afla acordurile OMC, negociate i semnate demajoritatea tarilor lumii care fac comert. Aceste documente furnizeaza legile de baza alecomerului internaional. Ele sunt n esen contracte,ce obliga guverne sa-si menine politicilecomerciale n limitele convenite. Dei negociate i semnate de ctre guverne, scopul este de aajuta productorii de bunuri i servicii, exportatorii si importatorii sa-si conduca afacerile , ntimp ce permite guvernelor s ndeplineasc obiectivele sociale i de mediu.

Scopul sistemului este de a ajuta fluxul comercial sa fie cat mai liber posibil atat timpcat nu exista efecte secundare nedorite - pentru c acest lucru este important pentru dezvoltareaeconomica i pentru bunstare.Partial,acest lucru nseamn eliminarea obstacolelor . Inseamn,de asemenea, asigurarea faptului c persoanele fizice, companiile i guvernele stiu care suntnormele comerciale n ntreaga lume, i de a le da ncrederea c nu vor exista modificri brusteale politicii. Cu alte cuvinte, normele trebuie s fie "transparente" si previzibile.

i ajut la rezolvarea disputelor ... Aceasta este a treia parte importanta a activitatiiOMC. Relaiile comerciale implica adesea conflicte de interese. Acordurile, inclusiv celescrupulos negociate n cadrul OMC , necesita adesea interpretare. Cel mai armonios mod de a


3/13

rezolva aceste diferente este prin intermediul unor proceduri neutre,bazate pe un fundamentjuridic convenit. Acesta este scopul procesului de solutionare a disputelor scris in acordurileOMC.

Nscut n 1995, dar nu att de tanarOMC a luat nastere la 1 ianuarie 1995, dar su sistem de comercializare este cuo

jumatate de secol mai vechi. Din 1948, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) aprevazut regulile pentru sistem. (Cea de-a doua reuniune ministerial OMC, care a avut loc laGeneva n luna mai 1998, a inclus o celebrarea a 50 de ani ai sitemului.)

Nu a durat mult ca Acordul General sa dea natere la o organizaie internaionalneoficiala, cunoscuta neoficial drept GATT.De-a lungul anilor,GATT a evoluat prin mai multerunde de negocieri.

Ultima i cea mai mare runda de negocieri GATT a fost Runda Uruguay, care a durat din1986 pn n 1994 i a condus la crearea OMC. Avand in vedere ca GATT s-a ocupat inprincipal cu comerul de bunuri, OMC i acordurile sale acoper acum comerul cu servicii,inventii, creatii si desene (proprietate intelectuala).


4/13

2. Principii ale sistemului de comercializare

Acordurile OMC sunt lungi i complexe, deoarece sunt texte juridice care acoper ogama larga de activitati. Acestea se refer la: agricultura, textile i de mbrcminte, activitatibancare, de telecomunicaii, achiziiile guvernamentale, standarde industriale i siguranaproduselor, regulile sanitare alimentare i multe altele. Dar un numr de principii simple si

fundamentale se gasesc in toate aceste documente . Acestea sunt principiile de baz alesistemului comercial multilateral.

Comer fr discriminare1. Cea mai favorizata naiune (MFN): trateaza ceilalti oameni in mod egaln cadrul acordurilor , rile nu pot n mod normal sa faca discriminare ntre partenerii

comerciali. Acorda cuiva o favoare speciala (cum ar fi o mai mic rat de taxe vamale pentruunul din produsele lor ) i trebuie sa faci la fel pentru toi ceilali membri ai OMC.

Acest principiu este cunoscut ca tratamentul celei mai favorizate tari.. Este att deimportant incat este primul articol din Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT), carereglementeaz comertul de mrfuri. MFN este, de asemenea, o prioritate n Acordul Generalprivind Comerul cu Servicii (GATS) (articolul 2) i a Acordului de comer - Aspecte legate dedrepturile de proprietate intelectual (TRIPS) (articolul 4), cu toate c n fiecare acord acestprincipiu este usor tratat diferit. mpreun, cele trei acorduri acoper toate cele trei domeniiprincipale de comer tratate de OMC.

Unele exceptii sunt permise. De exemplu, rile pot stabili un acord de liber schimb carese aplic numai pentru mrfurile comercializate n cadrul grupului - mpotriva discriminriimrfurile din afara. Sau le pot da rilor n curs de dezvoltare acces special la pietele lor. Sau oar poate ridica bariere impotriva produselor care sunt considerate a fi comercializate iilegal dinanumite tari. i n servicii, rilor li se permite, in circumstante limitate, sa faca discriminari.Dar acrdurile permit aceste exceptii numai in conditii stricte. n general, MFN nseamn c de

fiecare dat cnd o ar reduce o barier comercial sau deschide o pia, trebuie sa faca acestlucru pentru aceleai bunuri sau servicii de la toi partenerii sai comerciali- fie ca sunt bogatisau sraci, slabi sau puternici.

2. Tratament national: tratarea strinilor si a localnicilor in mod egalBunurile importate i produse local ar trebui s fie tratate egal - cel puin dup ce

mrfurile strine au intrat pe pia. La fel ar trebui s se faca si in cazul serviciilor straine saulocale,in cazul marcilor comerciale straine sau natioanle, al drepturilor de autor i al brevetelor.Acest principiu de "tratamnet national " se regseste , de asemenea, n toate cele trei acorduriprincipale ale OMC (articolul 3 din GATT, articolul 17 din GATS i Articolul 3 din TRIPS), cutoate c, din nou, principiul este tratat usor diferit in fiecare.

Tratamentul national se aplic o dat ce produsul , serviciul sau obiectul de proprietateintelectual a intrat pe pia. Prin urmare, tarifarea taxelor vamale nu este o nclcare atratamentului national, chiar dac produsele realizate pe plan local nu sunt tarifate la fel.


5/13

Comer mai liber: treptat, prin negociereReducerea barierelor comerciale este una dintre cele mai evidente mijloace de a ncuraja

comerul. Barierile vizate includ taxele vamale (sau de tarife) si masuri , cum ar fi interdictii deimport sau cote care limiteaz cantitile. Din cnd n cnd alte probleme , cum ar fi birocraia ipoliticile de curs de schimb au fost, de asemenea, discutate.

De la crearea GATT n 1947-48 au fost opt runde de negocieri comerciale. O a noua

rund, n cadrul Agendei de Dezvoltare Doha, este acum n desfurare. La inceput, acestea s-auaxat pe reducerea tarifelor (taxe vamale) pe mrfurile importate. Ca rezultat al negocierilor, de lamijlocul anilor 1990 ratele tarifare ale tarilor industriale pe marfuri industriale au sczut constantla mai puin de 4%.

Dar pana in anii 1980, negocierile se extinsesera acoperind barierele netarifare pe bunurii in noi domenii cum ar fi serviciile si proprietatea intelectuala.

Deschiderea pieelor poate fi benefic, dar impune ajustare. Acordurile OMC permitrilor s introduc treptat modificri , prin "liberalizarea progresiv". rilor n curs dedezvoltare li se acorda de obicei mai mult timp s-i ndeplineasc obligaiile.

Previzibilitatea: prin obligativitate si transparen

Uneori, promisiunea de a nu ridica o barier comercial poate fi la fel de important careducerea uneia, pentru c promisiunea ofer ntreprinderilor o vedere clar a anselor lor deviitor. Cu stabilitate i previzibilitate, investitia este ncurajat, sunt create locuri de munc iconsumatorii se pot bucura pe deplin de beneficiile concurenei - alegere i preuri mai mici.Sistemul comercial multilateral este o ncercare a guvernelor de a face mediul de afaceri stabil iprevizibil.

n cadrul OMC, atunci cnd rile sunt de acord sa isi deschida pieele pentru produsesau servicii, ele "se obliga " prin angajamente. Pentru bunuri, aceste obligatii ridica plafonulratelor taxelor vamale. Uneori rile taxeaza importurile cu rate mai mici decat cele obligatorii.Frecvent ,acesta este cazul rilor n curs de dezvoltare. n rile dezvoltate ratele taxate si cele

obligatorii tind sa fie aceleasi.O tara isi poate schimba obligatiile, dar numai dup ce a negociat cu parteneriicomerciali, ceea ce ar putea nsemna compensarea acestora pentru pierderea de comer.

Una din realizrile discutiilor despre comertul multilateral din cadrul Rundei Uruguay afost crestera comertului n conformitate cu angajamentele obligatorii .n agricultur, 100% dinproduse au tarife obligatorii. Rezultatul: un grad substantial mai mare al sigurantei pietei pentrucomerciani i investitori.

Sistemul ncearc s mbunteasc previzibilitatea i stabilitatea n alte moduri. O caleeste de a descuraja utilizarea de cote i alte msuri folosite in stabilirea limitelor pe cantitile deimport - administrarea contingentelor poate duce la o mai mare birocratie. O alta cale este de aface regulile comerciale ale tarilor cat mai clare(transparente) si publice posibil. Multe acorduri

OMC, cer guvernelor sa dezvaluie public politicile si practicile comerciale in cadrul tarii sau saanunte OMC. Supravegherea politicilor naionale de comer,prin Mecanismul de Revizuire aPoliticii de Comert ofera pe mai departe masuri de incurajare a transparentei atat nationale,cat sila nivel multilateral.


6/13

Promovarea concurenei loialeOMC este uneori descris ca o institutie de "comer liber", dar nu este n ntregime

corect. Sistemul permite tarife i, n anumite circumstane, alte forme de protecie. Mai precis,este un sistem de reguli, dedicate sa deschida concurena loiala i nedenaturata.

Normele de non-discriminare - MFN i tratamentul national - sunt proiectate pentru aasigura condiii cinstite de comer. La fel sunt si cele pt dumping (exportul sub pret pt a ctiga

din cot de pia) i subvenii. Problemele sunt complexe, regulile ncerca sa stabileasca ce estecorect si ce nu, si modul in care guvernele pot rspunde, n special prin taxe vamale de importsuplimentare calculate pentru sa compenseze daunelor cauzate de comertul neloial.

ncurajarea dezvoltrii i a reformei economiceSistemul OMC contribuie la dezvoltare. Pe de alt parte, rile n curs de dezvoltare au

nevoie de flexibilitate in perioada necesara implementarii acordurilor ssitemului. Acordurilemotenesc prevederile anterioare ale GATT, care permit asisten sociala i concesiunicomerciale pentru rile n curs de dezvoltare.

Peste trei sferturi din membrii OMC sunt ri n curs de dezvoltare i rile n tranziie laeconomia de pia. n perioada de apte ani i jumtate ai Rundei Uruguay , peste 60 din aceste

ri, au implementat programe de liberalizarea comerului in mod autonom. n acelai timp, rilen curs de dezvoltare i economiile n tranziie au fost mult mai active i influente in negocieriledin Runda Uruguay dect n orice alta runda de negocieri si sun si mai active in actuala Agendade Dezvoltare Doha.

La sfritul Rundei Uruguay, rile n curs de dezvoltare au fost pregtite sa a preia celemai multe din obligaiile care sunt cerute de rile dezvoltate. Dar acordurile le-au acordatperioade de tranziie pentru a se adapta la nefamiliarele i, poate, dificilele dispoziii ale OMC -n special pentru cele mai srace, "mai puin dezvoltate" ri. O decizie ministerial adoptat lasfritul rundei spune c tarile instarite trebuie s accelereze punerea n aplicare aangajamentelor privind accesul pe piaa de mrfuri a bunurilor exportate de ctre tari mai puin

dezvoltate. Recent, rile dezvoltate au nceput s se permit scutirea de taxe i de cote pentruaproape toate importurile de produse din tarile mai putin dezvoltate .Cu privire la aceastea, OMCi membrii si trec inca printr-un proces de nvare. Actuala Agenda de Dezvoltare Dohainclude grijile rilor in curs de dezvoltare n legtur cu dificultile pe care le ntmpin npunerea n aplicare a acordurilor Rundei Uruguay.


7/13

3. Problema liberului schimb

Problema economica pentru un proces de liber schimb bazat pe acorduri multilateraleeste destul de simpla i se bazeaz n mare parte pe bunul sim comercial. Dar este, de asemenea,sprijinita de dovezi: experiena comerului mondial i creterea economic de la cel de-al doileaRzboi mondial pana in prezent. Tarifele produselor industriale au sczut abrupt i acum, in

medie, mai putin de 5% n rile industriale. n primii 25 de ani dupa rzboi, crestereaeconomica mondiala a fost in medie de 5% pe an, o rat ridicat, care a fost partial rezultatul aunor bariere de comert mai reduse. Comertul mondial a crescut si mai repede, reprezentnd inmedie 8% n cursul acestei perioadei.

Datele statistice prezinta o legtur ntre comerul mai liber i creterea economic.Toate rile, inclusiv cele mai srace, au resurse - umane, industriale, naturale, financiare - pe carele poate angaja pentru a produce bunuri i servicii pentru pieele lor interne sau pentru a concuran strintate. Economia ne spune c putem beneficia, atunci cnd aceste bunuri i servicii suntcomercializate. Mai simplu spus, principiul de "avantaj comparativ" spune c rile prospera maiintai prin folosirea bunurilor lor n scopul de a se concentra pe ceea ce ei pot produce mai bine, iapoi prin comercializarea acestor bunuri cu bunuri pe care alte tari le produc cel mai bine .

Cu alte cuvinte, politicile de liber schimb - politici care permit fluxul nerestricionat debunuri i servicii - ascut concurena, motiveaza inovatia si nasc succes.

Dar succesul n comer nu este static. Capacitatea de a concura bine cu anumite produsese poate muta de la o companie la alta, atunci cand piaa se modifica sau noile tehnologii facposibila producerea unor bunuri mai buna si mai ieftine . Productorii sunt ncurajai s seadapteze treptat i ntr-un mod relativ nedureros. Acestia pot s se concentreze pe noi produse,sa gseasca noua "nia ", n domeniul lor curent sau sa se extinda n noi domenii.

Experiena arat c competitivitatea poate, de asemenea, sa se comute ntre ri . O arcare poate s-a bucurat de un avantaj datorita forei de munc mai ieftine sau pentru c a avutaprovizionari bune de resurse naturale, ar putea de asemenea, deveni necompetitiva cu unele

bunuri sau serviciiin timp ce economia i se dezvolt. Oricum, stimululata de o economiedeschisa, ara poate s devin competitiva in alte bunuri sau servicii. Aceasta este n mod normal,un proces treptat.

Cu toate acestea, tentatia de a ndeprta provocarile importurilor competitive estentotdeauna prezenta. Guvernele mai bogate sunt predispuse sa incetineasca la apelulprotecionismului, pentru ctig politic pe termen scurt - prin subvenii, birocratie complicata, isa se ascunda n spatele obiectivelor politice legitime cum ar fi conservarea mediului,sauprotejara consumatorilor ca o scuza de a proteja producatorii.

Protecia duce n cele din urm la producatori ineficienti care furnizeaz consumatorilorproduse depite, lipsite de farmec. n final, fabriicile se inchid i locurile de munc sunt pierduten ciuda proteciei i subveniilor. Dac si alte guverne din ntreaga lume urmresc aceleai

politici, contractele de pe piata i activitatea economic vor fi reduse. Unul dintre obiectivelepe care guvernele le aduc la negocierile OMC este de a preveni o astfel de autodistrugere dusade protectionism


8/13

4. Anii GATT: de la Havana la Marrakech

Crearea OMC-ului la 1 ianuarie 1995 a marcat cea mai mare reforma a comertuluiinternational dup cel de-al doilea rzboi mondial. De asemenea, a adus la realitate - ntr-o formaactualizata - ncercarea esuata din 1948 pentru a crea o Organizatie Internationala a Comertului.

Mare parte din istoria celor 47 de ani a fost scris la Geneva. Dar, de asemenea,

urmareste o cltorie ce a inconjurat continente, de la nceputul ezitant din 1948 din Havana(Cuba), catre Annecy (Frana), Torquay (Marea Britanie), Tokyo (Japonia), Punta del Este(Uruguay), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia) i, n final, la Marrakech (Maroc), n 1994. naceast perioad, sistemul de comercializare s-a numit GATT, salvat de la o ncercare intreruptade a crea OIC. GATT a ajutat la nfiinarea unui puternic i prosper sistem multilateral decomert, care a devenit i mai liber, prin mai multe runde de negocieri comerciale. Dar prin anii1980, sistemul avea nevoie de o revizie mai aprofundat . Aceasta a condus la Runda Uruguay, in cele din urm la OMC.

GATT: provizoriu, pentru aproape jumatate de secolDin 1948 pana in 1994, Acordul General pentru Tarife si comert (GATT) a furnizat

normele pentru comertul mondial si prezidat pe o perioada care a vazut unele din cele mai inalterate de crestere in comertul international. Se parea bine stabilit, dar pe tot parcursul celor 47 deani, a fost un acord provizoriu si organizatie provizorie.

Intentia originala a fost de a crea o a treia institutie care sa se ocupe de partea decooperare economica in comertul international, care uneste cele doua institutii Breton woods,Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Peste 50 de tari au participat la negocieri pentrua crea o organizatie de comert international (ITO) ca o agentie specializata a OrganizatieiNatiunilor Unite. Proiectul ITO Carta a fost ambitios. S-a extins dincolo de disciplinelecomertului mondial pentru a include norme privind ocuparea fortei de munca, acorduri pentrumarfuri, practici comerciale restrictive, investitii internationale si servicii. Scopul a fost de a crea

ITO la o conferinta ONU despre Comert si Ocuparea fortei de munca din Havana, Cuba in 1947.In acelasi timp, 15 tari au inceput discutii in decembrie 1945 de a reduce si de a limita

tarifele vamale. Cu cel de-al doilea razboi mondial abia incheiat, au vrut sa dau un impuls pentruliberalizarea comertului si sa inceapa sa corecteze mostenirea masurilor protectioniste ramase inloc de la inceputul anilor 1930.

Aceasta prima runda de negocieri a dus la un pachet de norme comerciale si 4500concesii tarifare care afecteaza 10 miliarde $ de comert, aproximativ o cincime din totalul dinlume. Grupul se extinsese la 23 in momentul in care afacerea a fost semnata la 30 octombrie1847. Concesiile tarifare au intrat in vigoare de la data de 30 iunie 1948 printr-un protocol deaplicare cu titlu provizoriu. Si asa noul Acord General pentru Tarife si Comert s-a nascut cu 23de membri fondatori( oficial parti contractante)

Cei 23 au facut, de asemenea, parte dintr-un grup mai mare de negociere a Cartei ITO.Una din dispozitiile din GATT spune ca acestea ar trebui sa accepte unele din regulile comercialedin proiect. Acest lucru, au crezut ei, ar trebui sa se faca rapid si provizoriu in scopul de aproteja valoarea de concesii tarifare pe care le-au negociat. Au clarificat modul in care au luat inconsiderare relatia intre GATT si Carta de ITO, dar au permis posibilitatea ca ITO sa nu poata ficreat. Au avut dreptate.

Conferinta de la Havana a inceput in 21 noiembrie 1947, la mai putin de o luna de candGATT a fost semnat. Carta ITO a fost in final acceptata la Havana , in martie 1948, dar ratificarea


9/13

in unele legislatii nationale s-a dovedit imposibila. Cea mai serioasa opozitie a fost CongresulSUA, chiar daca guvernul SUA a fost una din fortele motrice. In 1950, guvernul SUA a anuntatca nu va cauta ratificarea Congresului de la Havana, asadar ITO efectiv a murit. Deci, GATT adevenit doar un instrument multilateral care reglementeaza comertul international de la 1948 panala infiintarea OMC in 1995.

Pentru aproape o jumatate de secol principiile juridice GATT de baza au ramas aceleasi

ca in 1948. Au fost adaugate in forma unei sectiuni de dezvoltare adaugata in anii 60 si acorduriplurilaterale (membrii voluntari) in anii 70, iar eforturile de a reduce tarifele mai departe acontinuat. Mare parte din acest lucru a fost dobandit printr-o serie de negocieri multilateralecunoscute si ca runde comerciale cele mai mari salturi inainte in liberalizarea comertuluiinternational au avut loc datorita acestor runde care au avut loc sub auspiciile GATT.

In primii ani, rundele comerciale GATT s-au concentrat pe reducerea tarifelor. Apoi,Runda Kennedy de la jumatatea anilor 60, a adus un Acord Anti-Dumping GATT si o sectiunedespre dezvoltare. Runda de la Tokyo in timpul anilor 70 a fost prima incercare majora de aaborda problema barierelor comerciale care nu iau forma tarifelor si de a imbunatati sistemul. Ceade-a opta runda, Runda Uruguay din 1986-1994 a fost ultima si cea mai extinsa dintre toate.Aceasta a condus la OMC si un nou set de acorduri.

Runda de la Tokyo: o prima inceracre de a reforma sistemulRunda de la Tokyo a durat din 1973 pana in 1979 cu 102 de tari parcticipante. A

continuat eforturile GATT pt reducerea treptata a tarifelor. Rezultatele au inclus o medie de otreime taiata din taxele vamale in cele noua piete industriale majore ale lumii, aducand tarifulmediu pe produse industriale la 4,7%. Reducerile tarifare, etapizate pe o perioada de 8 ani, auimplicat un element de armonizare cu cat tariful este mai mare, cu atat caderea este proportionalmai mare.

In alte probleme, Runda de la Tokyo a avut rezultate mixte. Ea nu a reusit sa atingaproblemele fundamentale care afecteaza comertul agricol si, de asemenea, s-a oprit abtinut sa

furnizeze un acord modificat cu privire la masurile de siguranta (masuri urgente de import).Totusi, o serie de acorduri privind barierele netarifare au luat nastere in timpul negocierilor, inunele cazuri acorduri de interpretare a normelor existente GATT, in altele acorduri de deschiderea unor noi drumuri. In cele mai multe cazuri numai un numar relativ mic de membre GATT (inprincipal industrializate) s-au abonat la aceste acorduri si intelegeri. Pentru ca ele nu au fostacceptate de catre toti membrii GATT, au fost de multe ori informal numiti coduri.

Ele nu au fost multilaterale dar au fost un inceput. Mai multe coduri au fost in cele dinurma modificate in cadrul Rundei Uruguay si transformate in angajamente multilaterale acceptatede catre toti membrii OMC. A ramas doar patru plurilaterale- cele privind achizitiile publice,carne de bovine, aeronave civile si produse lactate. In 1997 membrii OMC au fost de acord sarenunte la acordurile pentru carnea de bovine si pentru lapte ramanand numai doua .

A reusit GATT?GATT a avut provizoriu un domeniu de actiune limitat, dar succesul sau de peste 47 de

ani in promovarea si asigurarea liberalizarii unei mare parti din comertul mondial esteincontestabil. Reduceri continue ale tarifelor au impins foarte sus ratele de crestere a comertuluimondial intre anii 1950 si 1960- in jur de 8% pe an in medie. Si avantul de liberalizare acomertului a ajutat sa asigure ca cresterea comertului sa fie in ritmul de productie al cresterii intoata epoca GATT, o masura a abilitatii tarilor de a creste capacitatea comertului una cu cealalta


10/13

si sa profite de beneficiile comertului. Graba de noi membri in timpul rundei Uruguay ademonstrat ca sistemul comercial multilateral a fost recunoscut

Dar nu a fost totul bine. Pe masura ce trecea timul apareau noi probleme. Runda Tokyodin 1970 a fost o incercare de a aborda unele din aceste realizari, dar ele erau limitate. Acesta afost un semn a urmarilor ce aveau sa vina.

Succesul GATT in reducerea tarifelor la un nivel atat de scazut, combinat cu o serie de

recesiuni economice in anii 1970 si inceputul anilor 1980 a condus guvernele sa elaboreze alteforme de protectie pentru sectoarele care se confruntau cu concurenta externa crescuta. Inaltelerate de somaj si constantele inchideri de fabrici au condus guvernele din Europa de Vest siAmerica de Nord sa caute cu acorduri bilaterale pe piata de schimb cu concurenti si sa se lansezeintr-o cursa de a mentine subventiile lop pe comert agricol. Ambele aceste modificari ale GATTsubminat credibilitatea si eficacitatea.

Problema nu a fost doar un mediu deteriorat pentru o politica comerciala. De la inceputulanilor 80 Acordul General nu a mai fost in mod clar relevant pt realitatile din comertul mondialcum era in 1940. Pentru inceput, comertul mondial a devenit mult mai complex si important decatcu 40 de ani inainte: globalizarea economiei mondiale era in curs de desfasurare, schimburile deservicii nu erau reglementate de normele GATT erau de mare interes pentru tot mai multe tari,

iar investitiile internationale s-au extins. Extinderea serviciilor comerciale au fost deasemeneastrans legate de cresterea continua a comertului de marfa in lume. In alte privinte GATT a fostgasit de dorit. De exemplu, in agricultura, lacune in sistemul multilateral au fost exploatate lagreu si eforturile pentru liberalizarea comerciala agricola a intalnit putine succese. In sectorul detextile si de imbracaminte o exceptie de la disciplinele normale GATT a fost negociata in anii1960 si inceputul anilor 1970 care a condus la Aranjamentul de Multifibre. Chiar structuriinstitutionale GATT si a sistemului de solutionare a litigiilor au provocat ingrijorare. Acestea sialti factori au convins membrii GATT ca un nou efort de a intari si de a extinde sistemulmultilateral trebuie sa fie incercat. Acest efort a dus la Runda de la Uruguay, Declaratia de laMarrakech si crearea OMC.


11/13

4.Runda Uruguay

A fost nevoie de 7 ani si jumatate , aproape dublu fata de programul original. In sfarsit auluat parte 123 tari. A acoperit aproape toate formele comertului de la periute de dinti la barci, dela servicii bancare la telecomunicatii, de la gene de orez salbatic la tratamente SIDA. A fost pur sisimplu cea mai mare negociere comerciala facuta vreodata si cel mai probabil cea mai mare

negociere de orice fel din istorie.Cateodata parea sa nu reuseasca. Dar in final, Runda Uruguay a adus cea mai mare

reforma in sistemul de comercializare din lume, de cand GATT a fost creat la sfarsitul celui de-aldoilea razboi mondial. Si totusi, in ciuda progresului sau tulbure, Runda Uruguay a vazut maidevreme rezultatele. In termen de doar 2 ani participantii au fost de acord asupra unui pachet dereduceri in drepturile de import pentru produsele tropicale care sunt exportate de catre tarile incurs de dezvoltare. Au revizuit de asemenea regulile de solutionare a disputelor cu unele masuripuse in aplicare la fata loocului. Si au apelat la rapoarte regulate ale membrilor GATT privindpoliticile comerciale, o miscare considerata importanta pt a face regimurile comercialetransparente din lume.

Un tur de scrutin pentru a termina toate rundeleSemintele din cadrul Rundei Uruguay au fost insamantate in noiembrie 1982 la o

reuniune ministeriala a membrilor GATT de la Geneva. Desi ministrii intentionau sa lanseze onoua negociere majora , conferinta a stagnat pe agricultura si a fost considerata ca fiind un esec.De fapt, programul de lucru asupra caruia ministrii au fost de acord a format baza pentru ceea ceavea sa devina ordinea de zi de negocieri din Runda Uruguay.

Cu toate acestea a fost nevoie de inca patru ani de explorare si clarificare a problemelor siincercari de a ajunge la un consens, inainte ca ministrii sa convina sa lanseze noul tur de scrutin.Au facut-o insa in septembrie 1986, in Punta del Este, Uruguay. In cele din urma au acceptat oagenda de negociere care a acoperit practic fiecare problema deosebita in politica comerciala.

Discutiile aveau sa extinda sistemul de comercializare in mai multe noi domenii, in special, incadrul schimburilor de servicii si de proprietate intelectuala, de a reforma comertul in sectoaresensibile din agricultura si textile. Toate articolele originale GATT au fost revizuite. A fost celmai mare mandat de negociere comerciala vreodata acceptat, iar ministri insisi si-au acordat patruani pentru a o finaliza.

Doi ani mai tarziu, in decembrie 1988, ministrii s-au intalnit din nou in Montreal, Canadapentru ceea ce ar fi trebuit sa fie o evaluare a progreselor inregistrate la punctul de mijloc.

Scopul a fost de a clarifica ordinea de zi pentru restul de doi ani, dar discutiile s-auincheiat intr-un impas care nu a fost rezolvat pana cand oficialii s-au intalnit in mai multa linistela Geneva.

In pofida dificultatilor in timpul reuniunii de la Montreal, ministrii au fost de acord cu un

pachet cu rezultate. Acestea includeau unele conscesii privind accesul pe piata pentru produseletropicale care are ca scop ajutarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si un sistem de litigiu dedecontare precum si un Mecanism de Revizuire a Politicii Comerciale prevazute de cea maicuprinzatoare, sistematica si revizuita regulat dintre politicile comerciale nationale si practicilemembrilor GATT. Runda trebuia sa se incheie atunci cand ministrii s-au mai intalnit o data inBruxelles, in decembrie 1990. Dar ei nu au fost de acord cu privire la modul de a reformacomertul si s-a decis extinderea discutiilor. Runda Uruguay a intrat in cea mai rece perioada.


12/13

In pofida perspectivelor politice sarace o suma considerabila de lucru tehnic a continuat,conducand la primul proiect final al unui acord legal. Acest proiect Actul Final a fost compilatapoi de catre directorul general al GATT, Arthur Dunkel, care a prezidat negocierile la nivelulfunctionarilor. A fost pus pe masa de la Geneva in decembrie 1991. Textul indeplinea fiecareparte a mandadului de la Punta del Este cu o singura exceptie nu a continut listele deangajamente a tarilor participante pentru taierea taxelor de import si de deschidere a pietelor de

servicii. Proiectul a devenit baza de final a acordului.In urmatorii doi ani negocierile au pendulat intre predictii de esec iminent si succesiminent. Au existat mai multe termene limita. Noi puncte de conflict major au aparut si s-aualaturat agriculturii: servicii, accesul la piata, norme anti-dumping si propunerea unei noiinstitutii. Diferendele intre SUA si UE au devenit speranta intr-un final, o concluzie de succes.

In noiembrie 1992, SUA si UE au lamurit cele mai multe diferende cu privire laagricultura intr-o afacere cunoscuta informal Acordul Blair House. Prin iulie 1993, Quad(SUA, UE, Japonia, Canada) a anuntat un progres semnificativ in negocierile cu privire la tarife siaccesul la piata. A durat pana la 15 decembrie 1998 pentru ca fiecare problema sa fie rezolvata insfarsit si pentru ca negocierile privind accesul pe piata pentru bunuri si servicii sa fie incheiate(desi unele retusuri finale au fost incheiate in discutiile despre accesul pe piata, cateva saptamani

mai tarziu). Pe 15 aprilie 1994 acordul a fost semnat de catre ministrii din cea mai mare parte acelor 123 de guverne participante la intalnirea din Marrakech, Maroc.

Intarzierea a avut unele merite. A permis unele progrese in negocierile de mai departedecat ar fi fost posibil in 1990, de exemplu unele aspecte ale serviciilor si proprietatii intelectualesi de creare OMC in sine. Dar sarcina a fost imensa si oboseala de negociere a fost simtita incomertul birocratic din lume. Dificultatea de a ajunge la un acord privind un pachet complet carecontine aproape intreaga gama de probleme comerciale curente i-a condus pe unii la concluzia cao negociere la aceasta scara nu ar mai fi posibila. Totusi acordurile din cadrul Rundei Uruguaycontin calendare pentru noi negocieri cu privire la o serie de subiecte. Si pana in 1996, unele taricereau deschis o noua runda pentru inceputul secolului urmator. Raspunsul a fost vag; dar

Acordul de la Marrakech includea deja angajamente de a redeschide negocierile cu privire laagricultura si servicii de la inceputul secolului. Acestea au inceput la inceputul anilor 2000 si aufost incorporate in Agenda de Dezvoltare Doha tarziu, in 2001.

Ce s-a intamplat cu GATT?OMC inlocuieste GATT ca o organizatie internationala, dar Acordul General inca exista

ca tratat de umbrela a OMC pentru comertul de bunuri, actualizat ca rezultat al negocierilorRundei Uruguay. Avocatii comerciali fac distinctia intre GATT 1994, partile actualizate aleGATT si GATT 1947, acordul original care este inca in inima GATT 1994. Confuz? Pentrumajoritatea dintre noi este de ajuns sa ne referim simplu la GATT.

Runda post-Uruguay ordine de zi prestabilitaMulte din acordurile din cadrul Rundei Uruguay stabilesc orarele de lucru pt viitor. O

parte din aceasta ordine de zi stabilita a inceput aproape imediat. In unele zone, sunt inclusenegocieri noi sau suplimentare. In alte domenii include comentarii sau evaluari a situatiei lamomente specificate. Unele negocieri au fost incheiate rapid, in mod special in telecomunicatii,servicii financiare. (de asemenea membrii guvernelor au cazut de acord asupra unei afaceri pentrucomert mai liber cu produse de tehnologia infosrmatiei, o problema in afara ordinii de ziincorporate.


13/13

Ordinea de zi construita initial in cadrul acordurilor rundey uruguay a vazut completari simodificari. Un numar de elemente sunt acum parte a Agendei de la Doha, unele actualizate.

Au fost bine peste 30 de articole in ordinea de zi incorporata originala. Aceasta este oselectie de evidenta:

1996

Servicii maritime: servicii de acces pe piata la sfarsitul negocierilor ( 30 iunie 1996 suspendat pt200, acum parte a agendei de dezvoltare Doha)Servicii si mediu: termenul limita pt raportul de lucru pt partid (conferinta ministeriala,Decembrie 1996)Guvernul de achizitii de servicii: incep negoocierile

1997Telecomunicatii de baza: sfarsitul negocierilor (15 februarie)Servicii financiare: sfarsitul negocierilor (30 decembrie)Proprietatea intelectuala, crearea unui sistem multilateral de notificare si inregistrare aindicatiilor geografice pt vinuri: inceputul negocierilor, acum parte din agenda de dezvoltare doha

1998Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarieServicii ( masuri de urgenta si protectie): rezultatele negocierilor cu privire la garantii de urgentaavau efect (1 ianuarie 1998, termenul limita acum, martie 2004)Regulile de origine: programul privind armonizarea regulilor de origine pt a fi completat ( 20iulie 1998)Guvernul de achizitii: pt a incepe viitoarele negocieri pentru imbunatatirea normelor siprocedurilor (sfarsitul anului 1998)Solutionarea litigiilor: revizuire completa a normelor si procedurilor (incepe de la sfarsitul anului

1998)

1999Proprietatea intelectuala: anumite exceptii de la brevetare si de protectie a soiurilor de plante:porneste revizuirea

2000Agricultura: incep negocierile, acum ca parte a Agendei de Dezvoltare DohaServicii: noua runda de negocieri incepe acum ca parte a Agendei de Dezvoltare DohaLegaturile tarifare: revizuirea definitiei de principiu de furnizor avand negociat drepturile in

conformitate cu atricolul 28 ATT privind modificarea obligatiilorProprietatea intelectuala: revizuire din primii doi ani a punerii in aplicare a acordului

2002Textile si imbracaminte: noua faza incepe la 1 ianuarie

2005Textile si imbracaminte: completa integrare in GATT si acordul expira la 1 ianuarie

organizatia mondiala a comertului - capitolul 1

Documents