OREIONUL

EtiologieParamixovirus, virus cu ARN

Poate fi izolat din salivă, sânge, LCR, lapte matern

Epidemiologie:

-boală cu caracter endemic şi izbucniri epidemice

-Nu sub un an datorită imunităţii de la mamă

-40% sunt forme asimptomatice de boală

1. Sursă:- infectaţi simptomatici sau asimptomatici nu există purtători sănătoşi2. Cale: - respiratorie (de obicei direct prin pic. Pflugge)3. Contagiune: (-) 6d din incubaţie + 10d din perioada de stare indice de contagiune de 40% (însă multe sunt forme asimpt.)4. Receptivitate: generală

Patogenie

pătrundere aeriană

multiplicare în mucoasa

respiratorie

viremie glande salivare

angină febră,

alterarea stării generale

Determinări secundare

Continuă multiplicarea

! Traversează placenta –

risc de avort spontan sau moarte in utero

risc teratogen (20%)–m.a.–fibroelastoză endocardică primară

Tropism pentru ţesuturile care derivă din ectoderm (glande, SNC)

CLINIC1. Incubaţia – 2-4 spt

2. Debut – brusc – febră, frisoane

cefalee, curbatură

odinodisfagie

3. Stare

a. Afectare parotidiană

b. Afectare submandibulare, sublinguale

c. Afectare testiculară

d. Afectare pancreatică

e. Afectarea SNC

f. Alte manifestări

a. Afectarea parotidiană:

trismus

tumefacţie iniţial unilaterală, ulterior bilaterală

ştergerea şanţului retromandibular

tumefacţie elastică, sensibilă la palpare, fără modificări tegumentare

mucoasă jugală edemaţiată, hiperemiată, cu canal Stenon reliefat

Diagnostic diferenţial

1. Parotidita septică:

unilaterală, foarte dureroasăconsistenţă lemnoasăinflamaţia tegumentului supraiacentpuroi prin StenonBiologic- sindrom inflamator important

b. Afectarea submandibularelor sau sublingualelor

10% din cazuri ca unică manifestarede obicei asociată parotiditei

2. Litiază salivară

4. Parotidită cronică din infecţia HIV5. Parotidite toxice – uremie - toxici exogeni:iod, bismut, mercur6. Parotidite recidivante:

Colică parotidianăNecesită sialografie

3. Tumoră de parotidă Tumefacţie lemnoasăNedureroasăUnilaterală

Virale: ECHO, CoxsackieStreptococ viridansAlergice: LES, eritem polimorf, SjogrenInsuflaţia parotidiană la suflători

7. Afecţiuni de vecinătate:

AdeniteAdenoflegmonFuruncul de canal auditivOsteită Mastoidită

c. Orhita urliană

apare la pacienţi după pubertate

de obicei manifestare secundară, rareori primară

Clinic – reinstalarea febrei

tumefierea testiculului + roşeaţă, durere

de obicei unilaterală

risc de azoospermie – 1-2%, doar în afectarea bilaterală

Diagnostic diferenţial

1. Orhiepididimita bacteriană (gonococ, stafilococ)2. Orhita virală3. Orhita chlamydiană4. Epididimite cronice: TBC, lues, bruceloză5. Tumori testiculare6. Hernie inghinoscrotală7. Varicocel

d. Afectarea pancreatică (80% din cazuri)De obicei fără expresie clinică

Dureri “în bară” în etajul abdominal superior

Scade tranzitoriu toleranţa la glucide

e. Afectarea SNC (75-80%) – de multe ori inaparent

Meningita urliană

Meningită cu LCR clarApare de obicei ca manifestare secundarăSe pare că e mai frecventă la bărbaţiAspect de meningită viralăSe vindecă fără sechele

Encefalita urlianăprecoce (concomitent cu parotidita) sau tardivăinvazie neuronală virală cu demielinizărideseori cu afectare cerebeloasăconvulsiipot rămâne sechele

Alte manifestări neurologice

Nevrită opticăSurditateAtaxie cerebeloasăPareză facialăMielită transversăGuillan-BarreHidrocefalie internă

f. Alte manifestări

OoforitaMastitaTiroiditaDacrioadenitaMiocarditaArtritaPurpură trombocitopenică

DIAGNOSTIC

EPIDEMIOLOGIC

CLINIC

PARACLINIC

Teste nespecifice: leucocite N sau (cu excepţia orhitei)

Teste ELISA – IgM virus urlian – infecţie acută

IgG virus urlian – imunizare postinfecţie

Izolare virus din salivă, LCR, sânge etc

- efect citopatic – incluzii eozinofilice

TRATAMENT

1. Parotidita

Simptomatice, eventual AINS

2. Orhita Repaus la patSuspensorPungă cu gheaţăCortizon

3. Meningita

ManitolDexametazonăsimptomatice

PROFILAXIE

Izolare

Vaccinare cu vaccin cu virus viu atenuat

ROR – la un an şi la 7 ani rapel

Ig specifice administrate im la bărbatul cu parotidită au redus incidenţa determinărilor secundare