optimizarea procesului decizional prin · 2020. 9. 10. · marcată de ostilitate și turbulență...

1

UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

DOMENIUL: CONTABILITATE

OPTIMIZAREA PROCESULUI DECIZIONAL PRIN

INTERMEDIUL SISTEMULUI INFORMAȚIONAL AL

CONTABILITĂȚII MANAGERIALE ÎN INDUSTRIA

PRELUCRĂTOARE A LEMNULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. univ. dr. Veronica GROSU

DOCTORAND:

Laurențiu ANISIE

Suceava, 2020

2

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR, FIGURILOR ȘI TABELELOR...........................................................

A. Lista abrevierilor ..........................................................................................................................

B. Lista figurilor ................................................................................................................................

C. Lista tabelelor ...............................................................................................................................

INTRODUCERE .................................................................................................................................

Motivația, scopul și importanța cercetării .........................................................................................

Obiectivele cercetării .........................................................................................................................

Metodologia cercetării .......................................................................................................................

CAPITOLUL 1. EVOLUȚIA CONTABILITĂȚII MANAGERIALE LA NIVEL

INTERNAȚIONAL ............................................................................................................................

1.1. Dezvoltarea practicilor de contabilitate a fazelor și a proceselor de producție în perioada

1820 – 1920 .......................................................................................................................................

1.1.1. Concentrarea managerială pe alocarea de noi fonduri aferente activităților

operaționale ...................................................................................................................................

1.1.2. Interesul managerial pentru finanțarea de noi activități de exploatare ..............................

1.2. Necesitatea dezvoltării contabilității costurilor în perioada 1920 - 1950 ...............................

1.3. Tranziția la contabilitatea managerială în perioada 1950 - 1980 ...........................................

1.4. Apariția și promovarea concepului de Lean Enterprise în cadrul sistemului contabil –

managerial în perioada 1980 – 1990 .................................................................................................

1.5. Managementul bazat pe valoare, factor de reorientare a contabilității în perioada 1990-

2000

1.6. Tendințe viitoare în dezvoltarea contabilității manageriale ...................................................

CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CONTABILITĂȚII MANAGERIALE

2.1. Conceptul de contabilitate managerială și utilitatea acesteia în fundamentarea deciziilor

manageriale .......................................................................................................................................

2.2. Interdependența dintre informația contabilă și procesul decizional ...........................................

2.3. Caracreristicile calitative ale informației contabile, bază în satisfacerea cerințelor părților

interesate ............................................................................................................................................

2.3.1. Caracteristici calitative fundamentale și amplificatoare ....................................................

2.3.2. Teoria părților interesate ....................................................................................................

2.4. Aportul informației financiar-contabile în satisfacerea părților interesate .................................

2.4.1. Utilizatori Externi ................................................................................................................

2.4.2. .........................................................................................................................................Utilizatori

interni .............................................................................................................................................

2.5. Fundamentarea deciziilor manageriale pe baza informațiilor financiar – contabile ..............

2.5.1. Diferențe de viziune în analiza informațiilor financiare și de gestiune ..............................

2.5.2. Informații privind costurile relevante în procesul de luare a deciziilor .............................

3

2.5.3. Importanța analizei cost-volum-profit în determinarea pragului de rentabilitate al

produsului ......................................................................................................................................

2.5.4. Analiza marginală a costurilor – instrument decizional .....................................................

CAPITOPUL 3. BUGETAREA - INSTRUMENT DE PROGNOZĂ ȘI CONTROL A

PERFORMANȚEI ENTITĂȚII ........................................................................................................

3.1. Definire, concept și caracteristici ale procesului de bugetare ....................................................

3.2. Utilitatea procesului de bugetare ................................................................................................

3.3. Bugetele - element de suport în luarea deciziilor .......................................................................

3.4. Factori limitativi și puncte slabe în procesul de bugetare ..........................................................

3.4.1 Factori limitativi ...................................................................................................................

3.4.2. Puncte slabe .........................................................................................................................

3.5. Rolul contabilității în elaborarea bugetelor ................................................................................

3.6. Utilizarea eficientă a bugetelor, premiză în creșterea sustenabilității valorii afacerii ................

3.7. Metode ne-financiare de măsurare a performanței entității utilizate în contabilitatea

managerială .......................................................................................................................................

CAPITOLUL 4. ANALIZĂ CRITICĂ A METODELOR TRADIȚIONALE VERSUS

METODE INOVATIVE DE CUANTIFICARE A EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII

DIN PERSPECTIVA RELAȚIEI DINTRE CONTABILITATE ȘI MANAGEMENT ..............

4.1. Metode tradiționale de măsurare a performanței utilizate în contabilitatea managerială ...........

4.2. Metode inovative de suport în cuantificarea eficienței activității entității .................................

4.2.1 Total Quality Management ...................................................................................................

4.2.2. Just in Time ..........................................................................................................................

4.2.3. Six Sigma .............................................................................................................................

4.2.4. Lean management ................................................................................................................

4.2.5. Balanced Scorecard .............................................................................................................

4.2.6. Sistemul informațional contabil și managementul ..............................................................

CAPITOLUL 5. ANALIZA CRITICĂ A OPTIMIZĂRII RAPORTĂRII DINTRE

SISTEMUL INFORMAȚIONAL – CONTABIL ȘI MANAGEMENTUL FIRMEI CU

APLICARE PE LEAN SIX SIGMA .................................................................................................

5.1. Design, metodologie, abordare ...................................................................................................

5.2. Limite și bariere ..........................................................................................................................

5.3. Abordarea holistică a sistemului Lean Six Sigma ......................................................................

5.4. Fazele sistemului Lean Six Sigma ..............................................................................................

5.4.1.Faza de definire ....................................................................................................................

5.4.2.Faza de măsurare .................................................................................................................

5.4.3.Faza de analiză .....................................................................................................................

5.4.4.Faza de implementare ...........................................................................................................

5.4.5.Faza de control .....................................................................................................................

4

CAPITOLUL 6. STUDIU BAZAT PE CHESTIONAR PRIVIND STOCURILE SI

PROCESELE DE PRODUCȚIE ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE A LEMNULUI ..........

6.1. Metodologia şi strategia cercetării .........................................................................................

6.2. Rezultatele chestionarului - analiza indicatorilor de structură ...............................................

6.3. Rezultatele chestionarului - analiza indicatorilor analitici .....................................................

6.4. Elaborarea matricii de optimizare a stocurilor ...........................................................................

6.5. Elaborarea modelelor neuronale de optimizare ..........................................................................

CAPITOLUL 7. SOLUȚII INFORMATICE DE EFICIENTIZARE A ACTIVITĂȚII

ECONOMICE ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE A LEMNULUI ........................................

7.1. Necesitatea digitalizării procesului de monitorizare a activităților de producție în industria

prelucrătoare a lemnului ....................................................................................................................

7.2. Schimbări de paradigmă în procesul de creștere a eficienței activității economice în industria

prelucrătoare a lemnului ....................................................................................................................

7.3. Soluții de eficientizare prin crearea aplicației informatice KataFlow ........................................

7.3.1. Modificări de paradigmă .....................................................................................................

7.3.2. Întreprinderea eficientă .......................................................................................................

7.3.3. Soluții de eficientizare .........................................................................................................

7.3.4. KataFlow. Proiect de îmbunătățire a stocurilor de materiale, necesarului de materii

prime și materiale. .........................................................................................................................

CONCLUZII ........................................................................................................................................

Bibliografie ..........................................................................................................................................

5

LISTA ABREVIERILOR, CUVINTE CHEIE

Lista abrevierilor

LM Lean Manufacturing

LSS Lean Six Sigma

TQM Total Quality Management

JIT Just-In-Time

DMAIC Define (Definire) – Measure (Măsurare) – Analyse (Analiză) – Improvement

(Îmbunătățire) – Control (Control)

COPQ Cost Of Poor Quality (Costul calității reduse)

DB Database (Bază de date)

VOC Voice Of the Customer (Vocea clientului)

VBA Visual Basic for Applications

CNC (Mașini cu Comandă Numerică) Computer Numerical Control

Cuvinte Cheie

LM Lean Manufacturing

LSS Lean Six Sigma - Termenul Lean Six Sigma se referă la mai mult decât un set de

tehnici. Este o filozofie sau o atitudine care promovează eforturile continue de a

reduce și elimina în mod ideal deșeurilor într-o organizație

TQM Total Quality Management - Total Quality Management (TQM) are ca rol atât

îmbunătățirea aspectelor tangibile ale calității produselor (performanță, siguranță,

conformare la specificații, durabilitate, percepția calității) cât și eficiența

organizațională (micșorarea costurilor și creșterea productivității).

TQM caută să îmbunătățească toate aspectele entității: produsele, procesele,

serviciile. Pentru a evalua performanță, managerii vor proiecta un sistem care va

raporta îmbunătățirile calitative.

Calitatea se poate măsura în multe feluri dar cele mai uzuale sunt măsurarea

așteptării clienților și reducerea defectelor.

JIT Just-In-Time - Scopul JIT este cel de a reduce timpul care îl petrece produsul în

fabrică. În viziunea JIT, timpul dintre procese (așteptare, tranzit, inspecție) este

considerat o pierdere.

DMAIC Define (Definire) - determinarea procesului ce trebuia îmbunătățit

6

Measure (Măsurare) - măsurarea stării curente și deviația de la standard

Analyse (Analiză) - determinarea motivului pentru care a apărut deviația care a dus

într-un final la pierderi

Improvement (Îmbunătățire) - luarea de măsuri pentru înlăturarea cauzelor

pierderilor sau defectelor

Control (Control) - măsurarea îmbunătățirilor, certificarea economiilor și

standardizarea procesului

COPQ Cost Of Poor Quality (Costul calității reduse) - COPQ identifică costurile legate de

lipsa unor logici sau de calitatea execuției.COPQ traduce defectele, erorile, sau

deșeurile în limbajul managementului (cost sau valori)

DB Database (Bază de date)

VOC Voice Of the Customer (Vocea clientului) - În faza de definire, echipa poate efectua

o colectare de date inițială a vocii clientului, pentru a înțelege criteriile care contează

pentru acesta. Criteriile sunt elementele unui proces care afectează în mod

semnificativ ieșirile procesului.

În fazele de definire și măsurare se pune accent pe colectarea de informații de la

clienți pentru a înțelege ceea ce este important pentru ei în ceea ce privește procesul,

produsul sau serviciul.

Aici se analizează criteriile relevante în relația cu clienții, cât și recomandările de

îmbunătățire utilizate pentru eliminarea nemulțumirilor acestora

VBA Visual Basic for Applications - Visual Basic pentru aplicații (VBA) este o

implementare a limbajului de programare Microsoft Visual Event 6, și este un

mediu de dezvoltare integrat asociat (IDE). Începând cu 2020, VBA și-a menținut

poziția de „cel mai de temut” limbaj pentru dezvoltatori timp de 2 ani.

CNC Mașini cu Comandă Numerică - Computer Numerical Control este controlul

automat al instrumentelor de prelucrare (cum ar fi burghiele, instrumentele de

foraj, strungurile, frezele) și imprimantele 3D prin intermediul unui computer. O

mașină CNC prelucrează o bucată de material (metal, plastic, lemn, ceramică sau

compozit) pentru a îndeplini specificațiile urmând o instrucțiune programată

codificată și fără ca un operator manual să controleze direct operația de prelucrare.

5Why 5 Dece este o tehnică interogativă iterativă utilizată pentru a explora relațiile

cauză-efect care stau la baza unei anumite probleme. Scopul principal al tehnicii

este de a determina cauza principală a unui defect sau problemă prin repetarea

întrebării „De ce?”. Fiecare răspuns constituie baza următoarei întrebări. „Cinci”

din nume derivă dintr-o observație anecdotică asupra numărului de iterații necesare

pentru rezolvarea problemei.

7

INTRODUCERE

Dimensiunea globală a economiei se bazează pe procese decizionale. Baza proceselor

decizionale este constituită de fluxul informațional. In ecuația informațională sistemul contabil oferă

soluții viabile pornind de la contabilizarea proceselor primare până la nivelul integrat al raportării,

element de cuantificare patrimonială.

Entitățile mici și mijlocii din apropate toate țările EU constituie un patrimoniu de o bogăție

inepuizabilă, atât din punctul de vedere al cunoaștințelor care sunt concentrate în munca artizanilor

și operatorilor specializați, cât și în ceea ce privește posibilitățile de creștere și dezvoltare economică

pe care le-ar putea oferi. Cu toate acestea, situația economică și financiară actuală a forțat multe

dintre aceste întreprinderi să-și reducă poziția pe piață sau chiar să le închidă. Concurența este feroce

iar supraviețuirea economică a acestor realități, de obicei gestionată la nivel familial, depinde de

crearea și de abilitatea de a menține un echilibru delicat între calitatea și unicitatea produsului oferit,

ceea ce face posibilă diferențierea sa de o producție industrială și a unui a nivel adecvat de eficiență

internă care să permită sprijinul financiar al activității.

Aproape toate entitățile artizanale sunt de natură manufacturieră și, prin urmare, își bazează

propiul succes pe capacitatea de a produce ceva unic și sustenabil din punct de vedere economic.

Dacă aspectele legate de gestionarea administrativă și contabilă a acestor realități pot fi standardizate

pe baza termenelor, reglementărilor și cerințelor legislative, atunci și în cadrul procesului managerial

constă în aflarea unui nivel adecvat de aplicare a practicilor manageriale formalizate și a

instrumentelor care au reușit să se impună într-o sferă largă de aplicabilitate și care au înregistrat un

mare succes și în entitățilemai mari.

Practic, prin aplicarea acestor instrumente se urmărește ca prin standardizarea și optimizarea

proceselor, a practicilor și structurilor organizaționale să se obțină un proces economic global cât

mai eficient și eficace la nivelul întregii întreprinderi. Este important de subliniat ca nu este posibilă

aplicarea acestor instrumente la aceleași standarde ca în entitățile industriale mari, deoarece ar putea

conduce la distrugerea acelui element de unicitate care a reprezentat inițial sursa de succes pentru

toate aceste entități mici. Este cunoscut faptul că o entitate este văzută ca un ansamblu de resurse

umane, materiale și imateriale, organizate astfel încât să atingă obiectivele stabilite pentru existența

ți buna funcționare a acesteia.

Dacă ar fi să analizăm resursele unei entități, acestea pot fi clasificate și organizate în diverse

moduri, utilizând metode complementare sau alternative care țin cont de diferite caracteristici ale

resurselor (considerate ca fiind prioritare sau discrimantorii), în funcție de obiectivele legate de

utilizarea lor, sau modul în care sunt utilizate. Alegerea unei metode în defavoarea alteia, depinde de

mai mulți factori, dintre care cultura organizațională, disponibilitatea manifestată față de schimbare,

viziunea generală a managamentul asupra entității și a procesului de creare a valorii interne, de

contextul socio- economic în care entitatea concurează și, nu în ultimul rând, de teoriile aplicabile în

prezent cu privire la organizarea entității.

Motivația, scopul și importanța cercetării

Creşterea în complexitate a relaţiilor de afaceri în condiţiile unei concurenţe accentuate

manifestatǎ în procesul de alocare şi utilizare a resurselor economice precum şi-n procesul de

adjudecare a pieţelor de desfacere a determinat o revoluţie profundǎ în domeniul managementului şi

implicit în cadrul contabilitǎţii ca principalǎ sursǎ de informaţii şi de asistare a procesului decizional.

Pe de altǎ parte configuraţia şi complexitatea structurii funcţionale şi tehnico-organizatorice a

entitǎţilor economice, varietatea activitǎţilor derulate şi introducerea continuǎ a tehnologiilor

avansate reprezintǎ factori endogeni care impun afirmarea contabilitǎţii manageriale ca o

componentǎ esenţialǎ a sistemului contabil. În acest context de factori externi şi interni entitǎţile

sunt constrânse la o utilizare a factorilor de producţie realizatǎ în termenii optimului economic, în

care sǎ fie minimizate consumurile respectiv eforturile acestora şi sǎ fie maximizate veniturile

respectiv, efectele procesului de alocare şi utilizare a resurselor. În lumea economică contemporană

marcată de ostilitate și turbulență puternică, orice organizaţie încearcă să găsească un răspuns la

8

întrebarea în aparenţă simplă şi anume: Cum pot fi realizate produse sau servicii care să adauge

valoare nouă, satisfăcând la un nivel ridicat cerinţele clientului, la costuri foarte reduse şi la un

nivel crescut de calitate?

Conceptele și metodele conținute în contabilitatea managerială ce vor fi prezentate în teză sunt

în măsură să răspundă aceastei întrebări, fiind bazate pe un sistem complex de evaluare și raportare.

Astăzi, în cadrul relațiilor economice internaționale, fiecare din jucători se luptă să-și prelungească

cât mai mult activitatea comercială cât și avantajele competiționale. Astfel, se încearcă

comercializarea produselor calitative, cu o durată de viață rezonabilă, care să fie eficiente în termeni

de preț atât pentru cei care le produc (costuri) cât și pentru cei ce le utilizează (preț de cumpărare).

Metodologia Lean Six Sigma, alături de alte metodologii de îmbunătățire continuă pot avea ca

rezultat creșterea performanțelor organizaționale prin reducerea costurilor și a proceselor ineficiente.

Scopul principal al acestei cercetări este de a investiga și aplica soluții de eficientizare economică

prin utilizarea metodologiei Lean Six Sigma în industria prelucrătoare a lemnului. Rezultatele

cercetării relevă faptul că aplicarea metodologiei Lean Six Sigma au avut ca rezultat o îmbunătățire

a activității, o eficientizarea a proceselor și a costurilor. În timpul evaluării impactului aplicării noii

metodologii, se observă o îmbunătățire cantitativă și calitativă a factorilor selectați, precum

performanțele participanților la proiect, beneficii organizaționale și eficiența aplicării metodologiei,

demonstrându-se în același timp, un impact pozitiv asupra procedurii de implementare a proiectelor

Lean Six Sigma în industria prelucrătoare a lemnului.

Ca urmare a observării directe a proceselor de producție și a modurilor de consum a

materialelor utilizate în cadrul acestora, am dezvoltat o aplicație informatică în Visual Basic for

Application (Excel) și un server de baze de date (FirebirdSQL). În această fază de dezvoltare,

aplicația are ca scop gestionarea unui rețetar al fiecărui produs finit manufacturat în entitate, rețetar

ce conține un necesar de cherestea pe tipo/dimensiuni și un necesar de materii prime și materiale

auxiliare, specifice fiecărui reper. Spre deosebire de produsele informatice aflate pe piață la ora

actuală, programul dezvoltat în cadrul cercetării noastre înglobează câțiva parametri specifici acestei

industrii: toleranțe la tăiere și prelucrare, repere munti-dimensiune, etc.

Din rezultatele aplicării acestui program informatic și din opiniile celor care l-au utilizat se

poate concluziona că acesta este eficient, având ca rezultat o reducere a consumurilor specifice, prin

urmărirea riguroasă a acestora.Așadar, acest soft poate fi utilizat pentru aplicarea în continuare și în

alte entități economice în vedereaîmbunătățirii continue a proceselor.

În plus, prezenta teză de doctorat ar putea fi un ghid pentru acele entități economice, care doresc

utilizarea conceptelor Lean Six Sigma pentru un control mai riguros al activității lor. Ca urmare a

studiului articolelor și a lucrărilor publicate până acum am ajuns la concluzia că o încercare de

implementare a metodologiei de îmbunătățire continuă a fazelor și proceselor nu s-a mai făcut pe

industria de prelucrare a lemnului.

Prin urmare, acest studiu este un exemplu unic, care demonstrează necesitatea aplicării

conceptelor Lean Six Sigma în procesele de fabricație a produselor din lemn.

Obiectivele cercetării

Scopul cercetării realizate îl constituie investigarea eficienței consumurilor de materii prime,

materiale și semifabricate (cherestea) și a proceselor de producție în cadrul unei entități ce operează

în industria lemnului. Deasemenea un alt scop a fost acela de a arăta avantajele aplicării metodologiei

Lean Six Sigma în cadrul proceselor de producție din industria prelucrătoare a lemnului.

Pentru atingerea scopului cercetării am recurs la definirea următoarelor obiective:

O1. Analiza evoluției contabilității manageriale de la procesele de producție până la sistemele

sofisticate moderne de control al performanțelor;

O2. Analiza rolului contabilității manageriale în cadrul entității economice și interdependența

acesteia cu celelalte departamente;

O3. Moduri de bugetare a cheltulelilor în cadrul entității economice;

9

O4. Analiza metodelor clasice și a celor moderne de eficientizare a activității și impactul asupra

entității economice;

O5. Analiza metodologiei Lean Six Sigma și găsirea unor moduri de analiză și eficientizare a

activității bazate pe aceasta;

O6. Găsirea unor modalități de creare a unui program informatic care să răspundă la unele

necesități stringente ale managementului entităților studiate;

O6.1. Analizarea proceselor de producție, pe baza acestei analize, putându-se recurge la

concluzii și propunându-se măsuri de eficientizarea a acestora;

O6.2. Analiza resurselor materiale consumate de aceste procese și observarea dacă din aceste

consumuri sunt unele eficiente. În urma acestei analize, s-au propus soluții de eficientizare;

O7. Pentru a valida utilitatea acestui program informatic, am creat și distribuit un chestionar la

140 de entități care operează în industria prelucrătoare a lemnului. Răspunsurile acestora ne-a

demonstrat că într-o proporție importantă aceștia sunt dispuși să studieze și să implementeze acest

soft.

Lean Six Sigma este o strategie de îmbunătățire continuă a calității pentru o entitate care este

folosită în multe domenii de activitate. În general, aceasta este o metodologie de îmbunătățire a

procesului prin reducerea defectelor produselor, minimizarea variațiilor de proces și îmbunătățirea

capabilităților în procesele de fabricație. Obiectivele Lean Six Sigma sunt date de creșterea marjei

de profit și reducerea costurilor, prin reducerea la minim a ratei de defecte pentru produsele realizate.

De asemenea, crește satisfacția clienților și fidelizarea acestora prin oferta celui mai bun produs de

clasă cu cea mai bună performanță de proces.

În urma analizei literaturii de specialitate și in vederea argumentării imotivației care a stat la

baza cercetării, am considerat oportună realizarea unei scurte metanalize, cu ajutorul căreia să

scoatem în prim plan conceptele cele mai importante și evoluția acestora.

Metodologia cercetării

Rezultatele cercetărilor prezentate în această teză se bazează pe utilizarea adecvată a unei

metodologii de cercetare. Împreună cu metodologiile tradiționale de cercetare academice, cantitative

și calitative o abordare practică de cercetare, a fost de asemenea utilizată.

Metode cantitative au fost aplicate pentru:

măsurarea performanțelor proceselor;

analiza costurilor materiei prime și a materialelor imlicate în procesul de producție;

calculul procentului de câștig realizat prin aplicarea noilor metodologii.

interpretarea datelor din chestionarele colectate cu feedback-ul altor jucători din

industrie.

Metode calitative au fost aplicate pentru:

analiza unei game largi a literaturii de specialitate, în scopul propunerii unui nou model

care să ofere soluții la problemele actuale cu care se confruntă industria prelucrătoare

a lemnului (control inexistent sau defectuos al stocurilor, procese de producție

ineficiente).

analiza diferitelor tipuri de instrumente specifice Lean Six Sigma în vederea integrării

acestora în cadrul unei aplicații informatice.

Metodologia de cercetare practică a fost realizată prin:

investigarea și aplicarea soluțiilor de eficientizare economică prin utilizarea

metodologiei Lean Six Sigma în industria prelucrătoare a lemnului;

furnizarea entitățilora instrumentarului necesar metodologiei Lean Six Sigma în

vederea optimizării capabilităţii proceselor operaționale și nu numai, din cadrul

industriei de prelucrare a lemnului.

integrarea metodologiei Lean Six Sigma în procesele de producție complexe și dificile

din cadrul industriei de prelucrare a lemnului;

10

Realizarea unui proces de producție eficient, flexibil și de înaltă calitate reprezintă o provocare

inevitabilă pentru fiecare entitate de producție. Aceasta necesită o strategie bine stabilită, adică

identificarea obiectivelor explicite pentru funcția productivă și acțiuni concentrate pentru atingerea

acestor obiective.

11

PREZENTAREA SINTETICĂ A CAPITOLELOR TEZEI

CAPITOLUL 1. EVOLUȚIA CONTABILITĂȚII MANAGERIALE LA NIVEL

INTERNAȚIONAL

În plan internațional contabilitatea manageriala ca suport al deciziilor si strategiilor de

dezvoltare a fost clasificata ca semnificativa încă din secolul XIX. Ne popunem să evidențiem

modificările structurale ale ramurii printr-o abordare structurată a conceptelor în domeniu. Obiectivul

propus pentru acest capitol constă în analiza evoluției contabilității manageriale de la procesele de

producție până la sistemele sofisticate moderne de control al performanțelor.

Contabilitatea managerială își are rădăcinile la sfârșitul secolul al XIX-lea și începutul

secolului XX, în plină revoluția industrială. Începuturile au fost timide, accentul fiind pus pe analiza

costurilor materiilor prime și a materialelor. Dezvoltarea ulterioară a firmelor a impus lărgirea

spectrului contabilității, înglobând aici procese de producție, utilizări judicioase ale spațiilor de

producție și de stocare, etc. Cristalizarea informațiilor a dus la rândul său la apariția unor instrumente

de analiză și control al performanțelor. Contabilitatea managerială a devenit în scurt timp un

instrument sofisticat, un furnizor de informații esențiale necesare pentru gestionarea producției la

scară largă.

În acest captil ne-am propus să analizez cei mai importanți pași făcuți de contabilitatea

managerială de la stadiul de controlor al stocurilor la instrument sofisticat de control al producției.

1.1. Dezvoltarea practicilor de contabilitate a fazelor și a proceselor de producție în

perioada 1820 – 1920

În a doua jumătate a secolului 19, o parte din corporațiile americane ce activau în diverse

domenii, au observat necesitatea obținerii unor informații mai relevante pentru afacerile proprii;

Acestea urmau să fie folosite în proiectarea și administrarea proceselor interne cât și în controlul

performanțelor activității.

Thomas Johnson (1975), unul dintre cei mai implicați autori care au urmărit parcursul

dezvoltării practicilor de control managerial cât și a contabilității costurilor în firmele americane,

exemplifică în lucrările sale, efortul depus de o parte din firmele operatoare în domeniul industriei

textile (ex. Lyman Mills) în direcția controlului efectuat asupra eficienței proceselor de transformare

a materiilor prime în produse finite. Sistemul de control intern care se baza în primul rând pe

operațiunile contabile, avea rolul de a oferi diferitelor categorii de utilizatori (în primul rând

managementului) informații despre costurile materiilor prime și a produselor finite, date fiind

productivitatea muncii, dar și alte informații privind modificările intervenite în structura sau

amplasarea diferitelor echipamente și utilaje.

Tot în această perioadă, o altă ramură economică ce a necesitat implementarea unor proceduri

și mecanisme riguroase de evidențiere și control a anumitor fluxuri valorice a fost cea a

transporturilor feroviare. Informațiile de natură cost per tonă/km cât sau de tipul profitului

operațional reprezintau indicatori indispensabili în controlul profitabilității generată de anumite

active, de valori semnificative.

Ca urmare a avantajelor semnificative obținute în urma puterii decizionale și raportării

valorilor financiare aferente elementelor patrimoniale, companiile cu activitate de comerț, producție,

servicii sau chiar din domeniul presei, etc și-au încorporat în propria cultură organizațională aceste

mecanisme și procedee care și-au dovedit eficiența.

De asemenea, este de semnalat o tendință interesantă în sistemul de control intern și raportare

(SCI), fiind vizibilă în relația dintre instituțiile de credit și corporațiile ce activează în sistemul de

vânzări en-gros.

Datorită standardizării tranzacțiilor comerciale din această periodă, dar și ca urmare a dorinței

reduse de finanțare a afacerii din resurse proprii, corporațiile dispuneau de un departament de

contabilitate de dimeniuni reduse, unele dintre atribuțiile acestuia fiind preluate în mod natural de

către finanțator. Astfel, a dispărut necesitatea existenței unor proceduri stufoase de verificare și

auditare a activității, managerii acestor entități focalizându-se pe dezvoltarea afacerii.

12

Inițial, unii dintre indicatorii utilizați de către aceste entități erau preluați din corporațiile de

transport feroviar (ex. profitul sau câștigul operațional - ca diferență între veniturile și costurile din

exploatare), dar având în vedere specificul afacerii, s-au dezvoltat și alții. Cel mai important indicator

era viteza de rotație a stocurilor; acesta reprezentând numărul de rotații a stocului într-o perioadă

dată (de regulă un an). Acest indicator este unul foarte important, deoarece măsoară performanța

procesului de distribuție oferind date despre eficiența forței de muncă, a spațiilor în care se desfășoară

activitatea de exploatare și cea administrativă cât și a mecanismului de distribuție în sine.

Spre deosebire de firmele din domeniul distribuției, cele din domeniul producției s-au pliat mai

lent pe noile tendințe; diferența fiind dată de procesul tehnologic mult mai avansat în domeniul

producției. În ceea ce privește activitatea de distribuție, aceasta se bazează preponderent pe

îmbunătățire și inovare organizațională în timp ce producția, are la bază pe lângă inovarea

organizațională și inovarea tehnologică. Inovarea tehnologică se referă la utilizarea de noi materiale,

surse de energie, noi tipuri de mașini, etc.; inovarea organizațională este orientată mai mult spre

modalitățile prin care se controlează aceste fluxuri de materiale, capital uman, utilaje, etc.

Procesul de inovare tehnologică are ca scop final maximizarea profitului; acest lucru este

posibil prin: utilizarea unor utilaje mai performante, includerea în procesul de producție a unor

materii prime de calitate superioară, sau prin creșterea consumurilor energetice.

În final, eficientizarea utilizării resurselor, perfecționarea forței de muncă și progresele

tehnologice a dus la scăderea bruscă a numărului de angajați implicați în producerea unui bun.

Primele corporații ce au început să-și perfecteze și să inoveze domeniul producției, au fost cele

din ramurile siderurgice și prelucrătoare.În cadrul acestor entități, organizarea contabilității costurilor

a avut un impact semnificativ asupra filozofiei de business. Urmărirea riguroasă a necesarului de

materii prime, materiale și capital uman cât și costurile de procurare a acestora, a permis firmelor să

devină din ce în ce mai competitive. Mai mult decât atât, compararea acestora cu perioadele

precedente a permis companiilor să-și dezvolte instrumente de previzionare și coordonare eficiente.

După cum se poate constata, pentru corporațiile care operau în acea perioadă, a devenit o

prioritate eficientizarea costurilor directe (materii prime, forța de muncă directă), în timp ce costurile

indirecte nu erau privite cu aceeași importanță.

Un salt major în dezvoltarea contabilității costurilor s-a înregistrat în perioada de criză

economică prelungită din anul 1870; acest salt salt fiind generat de însăși această criză, cererea redusă

de bunuri și capacitățile de producție neutilizate a fabricilor, au determinat managerii să se orienteze

mai mult spre eficientizarea organizațională.

Așa cum afirmă și Henry R. Towne, director executiv și acționar la Yale and Towne Lock

Company în documentul său ”The Engineer as an Economist” - Inginerul ca și Economist, era mai

mult decât necesară diseminarea cunoștințelor dobândite activ de management de cele rezultate din

activitatea contabilă. Astfel, managementul ar fi trebuit să fie mai preocupat de gestionarea

responsabilităților, rapoartelor, a modalităților de contractare, a relațiilor cu partenerii de afaceri,

practic de toate informațiile generate de administrarea activității companiei pe care o reprezentau. În

ceea ce privește contabilitatea, aceasta trebuia sa fie focalizată pe reflectarea profitului (a rezultatului

în general), pe determinarea costurilor, și a altor cheltuieli diverse, metodele de evidență contabilă,

etc.

În aceste condiții, s-au pus bazele managementului științific care a condus la o standardizare a

volumului de muncă cât și a cantităților de materii prime și materiale necesare producerii unei unități

de produs. Managementul științific a fost primul pas în normarea muncii și a stabilirii echitabile a

câștigurilor salariale. Totodată, față de perioadele precedente, costurile indirecte au început să joace

un rol important în alocarea pe produs.

La sfârșitul secolului 19, Henry Metcalfe, care avusese funcția de căpitan - superintendent în

diverse depozite de munție, aprofundează mai mult studiul costurilor, în cadrul diverselor fabrici de

armament în care avea acces. În opinia acestuia, problemele esențiale legate de managementul

costurilor erau legate în primul rând de distribuirea și controlul acestor valori. Mercalfe este primul

care introduce în limbajul financiar - contabil de specialitate termenul de ”wasteful delay” - valoare

pierdută din întârzieri (cheltuieli inutile). Tot în opinia aceluiași autor, controlul costurilor pe baza

13

lansării de comenzi era considerat a fi costul optim. Acest mecanismul era gândit ca un flux în care

fiecare departament vizat de comandă, avea rolul de a completa costurile specifice (materiale, costul

forței de muncă, etc.). Pe baza acestor fluxuri de valoare determina costurile directe și indirecte ale

fiecărui departament. Proporțional cu valoarea contributivă a fiecărui departament în costul total,

acesta aloca și celelalte costuri administrative (chirii, asigurări, energie, etc.) obținând un cost total

al produselor destul de exact. Din păcate, acuratețea sistemului era destul de precară, deoarece

persoanele din managementul companiei sau personalul executiv responsabil cu înregistrarea acestor

costuri, nu erau interesați de acest aspect sau nu dispunea de timpul necesar. Așadar, pentru a menține

o imagine cât mai bună care să reflecte prezentarea acestor costuri, s-a considerat oportună angajarea

de personal suplimentar care să se ocupe de monitorizarea acestor activități.

La începutul secolului 20 s-a putut constata o perfecționare a metodelor manageriale; astfel s-

a acordat o atenție mai mare rolului determinării costurilor indirecte cât și alocarea acestora dar și a

costurilor directe pe fiecare produs odată cu scoaterea în evidență a importanței acestuia în cadrul

corporațiilor.

Un alt autor preocupat de perfecționarea contabilității costurilor a fost Alexander Church. Într-

o serie de articole publicate în 1901 în Engineering Magazine acesta inovează în domeniul costurilor

indirecte vorbind despre ”factory burden -povara întreprinderii”. Church, descrie un sistem prin care

costurile directe și indirecte sunt alocate produselor manufacturate. De menționat este mecanismul

prin care costurile indirecte erau alocate pe bunuri în condițiile unei producții fluctuante a acestora.

Începutul de secol 20 aduce cu el și o schimbare a modului în care entitățile își desfășoară

activitățile. Fuziunile și diversificarea obiectului de activitate determină entitățile să-și regândească

politicile interne cât și compartimentarea departamentală. Dacă la început, majoritatea entitățillor

erau specializate pe un anumit obiect de activitate iar mecanismul de bază era reprezentat de cerere-

ofertă, dinamica economică forțează corporațiile să regândească fluxurile interne pentru a obține un

control total asupra profitului și implicit al costurilor.

Cu această ocazie, apare o nouă formă de organizare, compartimentată pe specializări și

controlată de un departament central, care aduce cu sine și un sistem de control al fluxurilor de

informații și de valori, fiind astfel de neconceput ca marile entități industriale să nu posede un sistem

informațional contabil redutabil ce să permită evaluarea, planificarea sau evaluarea fluxurilor

valorice.

1.2.Necesitatea dezvoltării contabilității costurilor în perioada 1920 - 1950

O contribuție academică importantă în cadrul literaturii legată de costuri a avut-o John Maurice

Clark, profesor la Universitatea din Chicago. În 1923, acesta împreună cu Edgeworth, F. Y au abordat

în “Studies In the Economics of Overhead Costs.” tema referitoare la natura costurilor indirecte și la

rolul acestora în procesul managerial. Determinat de îngrijorarea privind modul de alocare al

costurilor ca fundament al discriminării prețurilor, eliminarea competiției și remunerarea muncii,

acesta a studiat îndelung natura costurilor indirecte.

Unul dintre punctele de vedere expus în această carte este cel referitoar la comportamentul

costurilor. În accepțiunea acestuia, conceptele de costuri fixe și variabile nu se pot discuta decât

având ca și fundament fluctuații pe termen scurt de valoare și cantități moderate de produs final.

Totodată, acesta îmbogățește cultura economică cu diverse concepte noi și revoluționare pentru acea

dată. Unele dintre aceste concepte sunt prezentate în paragrafele care urmează.

Sunk costs - costuri ascunse - stranded - eșuate – irecuperabile. Acestea sunt costuri

suportate și care nu se mai pot recupera în nici un fel.Termenul sugerează că unele costuri pot fi

elastice în creștere dar nu și în descreștere. O dată ce au crescut, devine foarte greu să descrească.

Sunk costs nu ar trebui luate în considerare atunci când se ia hotărârea de a continua investirea

într-un proiect aflat deja în derulare deoarece recuperarea acestora este dificilă. În mod rațional,

investițiile timpurii în proiecte pot fi considerate costuri sunk și este corect să le acordăm o atenție

redusă în deciziile viitoare ce privesc investiția.

O ilustrare a câtorva exemple de costuri posibil irecuperabile sunt prezentate în Tabelul 1.1.

14

Tabel nr. 1.1. Categorii și exemplede costuri posibil irecuperabile

Nr.

Crt.

Categorii de costuri

posibil irecuperabile

Exemple concrete

1. Studiile de marketing O companie cheltuie 70.000 $ pe un studiu de marketing pentru studia dacă o anumit

sistem de calcul ar avea succes pe piața de profil. Studiul conclude că sistemu nu va

fi profitabil. În acest punct, valoarea studiului devine cost irecuperabil. Compania

nu va mai continua investiția viitoare un proiect în ciuda unor investiții inițiale.

2. Cercetarea și

dezvoltarea

O companie investește 3.000.000$ în câțiva ani pentru a dezvolta un braț robotizat

utilizat în industrie. O dată creat, brațul robotic nu este tentant pentru piața de profil.

În acest punct, costurile cu investiția sunt irecuperabile.

3. Training-ul O companie cheltuie 10.000$ pentru training-ul forței de vânzări în procedurile de

utilizare a unui sistem integrat de control al procesului de vânzare. Terminalele

electronice cât și sistemul informativ se demonstrează a fi ineficient și este

abandonat.

4

4.

Bonusurile acordate la

angajare

O companie plătește un bonus de angajare de 1.000 $ unui recrut pentru a se alătura

firmei. Dacă persoana se dovedește a fi nepotrivită, plata inițială va fi considerată

cost sunk.

Sursa: prelucrare după Edgeworth, F. Y., Studies In the Economics of Overhead Costs. The Economic

Journal, 1925, 35(138, pp. 245-251.

Costuri ce pot fi amânate. Termenul sugerează comportamentul diferit al costurilor față de

activitatea generatoare.Costurile materiale și cele legate de munca efectivă, fiind legate de politica

entitățiiși de altfel strâns legate de produsele manufacturate sunt costuri ce pot fi amânate.

Pe de altă parte, costurile legate de mentenanța clădirilor sau a utilajelor nu pot fi amânate.

Deteriorarea fizică și morală este continuă chiar dacă aceste capacități sunt utilizate sau nu. De aceea,

este necesar controlul strict al acestor deprecieri.

Costuri evitabile (eng. avoidable costs). Costul evitabil este unul ce poate fi eliminat deoarece

nu participă la activitatea entității. De exemplu, dacă se ia hotărârea de a se dezafecta definitiv o line

de producție, amortizarea clădirii în care se află această poate fi considerată cost evitabil deoarece

această poate fi vândută. Conceptul de cost evitabil este crucial în momentul în care se pornește o

activitate de optimizare a proceselor economice în cadrul entității.

Dacă privim din perspectiva managementului riscurilor, apare periodic necesitatea inspectării

în dinamică a structurii costurilor pentru a se putea determina impactul și natura acestora. Această

activitate poate oferi o perspectivă nouă asupra politicilor de aplicat cât și o masă importantă de

manevră în mâinile managementului.

Ca și concluzie, o abordare strategică a costurilor evitabile ar fi tratarea acestora în cadrul

activității pe perioade scurte de timp. De exemplu, leasing-ul la o clădire poate deveni după o anumită

perioadă de creștere economică, cost evitabil. Constrângerile actuale și cele posibile viitoare pot

genera modificări fundamentale în paradigma de dezvoltare. De aceea, posibila decizie de schimbare

a destinației sau renunțarea la acea clădire poate fi strâns legată și de acest cost.

O altă contribuție importantă a lui Clark în domeniul controlului și a înțelegerii

comportamentului costurilor este cea referitoare la metodele de estimare a comportamentului

costurilor.Acesta propune utilizarea a trei medode de estimare:

1. Metoda contabilă;

2. Metoda statistic;

3. Metoda bazată pe expertiza specialistului;

Fiecare dintre acestea are avantaje și dezavantaje, de aceea, autorul propune o utilizare

imbricată a lor.

15

Metoda contabilă nu este prin excelență un mecanism de alocare a costurilor ci mai degrabă

se ocupă de înregistrarea fidelă a fluxurilor valorice. Totuși, dacă privim la modalitățile de

înregistrare, observăm că metoda efectuează un lucru esențial. Ea ajută la alocarea cheltuielilor și

veniturilor într-o anumită perioadă de timp și pe diverse departamente din cadrul entității.

Principalul atuu al acestei metode este reprezentat de către observarea directă a fluxurilor.

Totodată, valorile totale sunt reprezentate de suma valorilor indviduale pe sub-componente.

Limitările metodei țin de însăși modalitatea de înregistrare. Spre exemplu, dacă costurile directe cu

materiile prime și munca directă pot fi controlate strict, nu la fel se întâmplă cu cele indirecte. Este

nevoie de altă metodă care să efectueze această alocare eficient. Un lucru esențial pe care metoda

contabilă nu îl poate previziona este modalitatea de variație a costurilor poporțional cu o creștere a

producției.

Totuși, utilizarea metodei contabile este indispensabilă. Ea oferă managementului informații

destul de detaliate despre comportamentul costurilor astfel încât, în eventualitatea unor creșteri a

acestora să se poată lua în timp util măsuri corective.

Cu toate acestea, funcția predictivă a metodei contabile este una limitată. Ea eșuează în mare

parte în a estima unele costuri viitoare generate de politicile economice aplicate în prezent. Totuși,

în acest domeniu, singurele valori estimabile oferite de metodă sunt cele legate de amortizare. Bazat

pe experiențele și valorile înregistrate în trecut, deprecierile pot oferi imagini viitoare pe bază cărora

se pot fundamenta o parte din deciziile economice.

Metoda statistică are ca atuuri studierea comportamentului și înregistrarea tuturor cheltuielilor

găsite în entitate, această metodă reprezentând singura care furnizează informații valoroase despre

comportamentul real al cheltuielilor constante. Analizând fluctuațiile periodice a valorilor, poate

aduce observații asupra unor fluxuri valorice percepute poate eronat de alte metode.

Rigurozitatea ei, poate fi pentru metoda statistică și o mare slăbiciune. Mecanismul de

prezentare a diverselor efecte generate de comportamentele costurilor poate distrage atenția de la

informațiile relevante. "Zgomotul" diverselor statistici poate distorsiona deciziile manageriale

importante.

Unele dintre informațiile pe care metoda statistică nu le poate gestiona sunt cele legate de

costurile relative a diferitelor produse manufacturate. Metoda poate măsura foarte ușor impactul

procentual al costurilor la o creștere de câteva procente a cantității de produse finale dar nu poate

măsura impactul costurilor dacă produsele finite sunt diferențiate ca și natură.

Metoda bazată pe expertiza specialistuluipoate lua mai multe forme, de la statistică ipotetică

sau mai bine spus, experiment controlat (în cadrul căruia se simulează diverse situații de fapt și se

alege cea cu relevanța cea mai mare) până la estimări de costuri bazate pe experiențe ale specialiștilor

în domeniul studiat. Estimările solicită un grad crescut de imaginație în special când se stabilește

natura costurilor (fixe sau variabile). Cu toate că metoda poate fi semi-empirică, aceasta poate fi

eficientă în unele cazuri de alocare a costurilor.

Un punct în care experiența specialistului poate fi valoroasă este cel în care se alocă costurile

variabile unei activități. Având la bază observarea directă și experiența, se poate stabili cu exactitate

natura vectorului ce atrage costurile indirecte. Vectorul poate fi reprezentat de materia primă, munca

directă, orele de muncă directă, orele - mașină, etc. Aceste metode au avantaje și dezavantaje

specifice.

Metoda statistică este foarte eficientă atunci când rezultatele se aplică unui eșantion mare de

produse, activități sau ramuri economice. Metoda contabilă va fi o constantă în cadrul economic,

numai că aceasta trebuie să-și găsească un anumit grad de libertate față de standardele contabilității

financiare.

Metoda bazată pe expertizele specialiștilor, oarecum empirică dar cu o valoare intrinsecă mare

poate fi un mecanism eficient dacă este coroborat cu standardele și îngrădirile celorlalte două.

Profesorul Clark, propune în lucrarea sa câteva spețe interesante referitoare la comportamentul

diferitelor tipuri de consturi în cadrul activităților. Astfel, problemele de interes sunt următoarele:

16

1. Fabrica nu este încă construită și problema ridicată este dacă construirea acesteia este justificată

economic sau nu. Datele includ prețul probabil de vânzare, volumul probabil de vânzare și tot

sacrificiul economic ce cuprinde găsirea capitalului necesar, construcția și operarea fabricii.

2. Fabrica nu este încă construită și problema care apare este cât de mari sunt dimensiunile

acesteia. Trebuie luate în considerare mai ales întrebările:

3. Care este dimensiunea optimă a fabricii astfel încât ea să producă bunuri cu un minim sacrificiu

economic?

4. Va fi capabilă piața să absoarbă produsele cu o minimă capacitate neocupată a fabricii?

5. Fabrica este construită și operațională și întrebarea care se pune este dacă schimbarea metodei

de producție este economică.

6. Fabrica este construită și operațională și problemă este: Ce venit este disponibil pentru

dividende?

7. Se estimează că o reducere a prețului va face posibilă o creștere a vânzărilor iar problema care

se pune este cât de mult poate fi scăzut prețul.

8. Competiția devine acerbă pe acea piață și amenință să reducă vânzările. Problema care apare

este cea legată de cât de jos poate fi scăzut prețul în așa fel încât să nu fie amenințată afacerea.

9. Apare o criză și problema care apare este dacă este oportună o închidere a acesteia până la

revigorarea economică.

10. Este programată construirea unei linii auxiliare de producție a altor mărfuri pentru a menține

ocupată forța de muncă în sezoanele în care se știe că vânzările produsului principal sunt

scăzute. Problema care apare este următoarea: Care sunt costurile atribuibile acestei linii?

11. Fabrica nu mai este necesară și trebuie abandonată permanent. Problema este: După ce s-au

luat toate măsurile economice pentru a reabilita eficiența fabricii, care sunt câștigurile minime

necesare pentru a justifica păstrarea fabricii active? Capitalul sacrificat prin păstrarea în

operare a fabricii este redus față de capitalul inițial. Diferența dintre capitalul inițial investiți și

valoarea de salvare a fabricii este un cost ascuns.

Perioada de după 1925 se caracterizează printr-o cristalizare a ideilor apărute până atunci în

mediul academic și cel corporatist. Din nefericire, aceasta este destul de săracă în inovații

manageriale care influențează perioadă actuală.

1.3. Tranziția la contabilitatea managerială în perioada 1950 - 1980

În jurul anilor '60, literatura de specialitate surprinde câteva tehnici utilizate în cadrul

proceselor economice. Menționăm aici programarea lineară și non-lineară, teoria probabilităților,

testarea de ipoteze, etc. Acestea au fost utilizate pentru diverse acțiuni, care pot fi surprinse în figura

nr. 1.4.:

17

Figura nr. 1.4. Analize cantitative ale tehnnicilor de contabilitate managerială

Sursa: elaborare proprie autor

Astfel, aceste analize cantitative vin să continue studiile referitoare la tehnici de contabilitate

managerială dezvoltate în deceniile precedente.

Instrumentele folosite pentru raţionalizarea întregului proces decizional ale tuturor tipurilor de

organizații sunt special concepute pentru creşterea eficienţei deciziilor de mare importanţă, aceste

instrumente dovedindu-și în timp utilitatea, cum ar fi de exemplu arborele de decizie, tabelul

decizional, experimentul şi simularea decizională.

Alte tehnici de contabilitate managerială apărute în deceniile 5, 6 și 7 ale secolului douăzeci

sunt prezentate în Tabelul 1.2.:

Tabel nr. 1.2. Tehnici de contabilitate managerială

Nr.

Crt. Decenii

Tehnici de contabilitate

managerială Caracteristici ale acestora

1. Deceniul 5 Discounturile fluxurilor de

numerar

Metodă de evaluare a atractivității unei investiții

Total Quality Management Dezvoltat în Statele Unite, este un set de filozofii

menit să ajute și să optimizeze procesul managerial

Grafice Cusum Tehnică de analiză a datelor ce măsura abaterile față de

un target.

2. Deceniul 6 Utilizarea

tehnologiei informatice în

sistemele de contabilitate

managerială

Sistemul informatic, prin managementul entității, este, de fapt,

sistemul informaţional în care, pentru execuţia proceselor

informaţionale, sunt utilizate, cu preponderenţă, mijloacele

automatizate, teoria sistemelor, cibernetica economic.

Bugetarea costului

de oportunitate

Modalitatea de previzionare ale acelor costrui care permit

obținerea limitei până la care creșterea volumului producției ar

fi rentabilă.

Bugetare zero-

based

Bugetarea cu baza Zero sau ZBBreprezintă modul de

planificare ale activităților unei entități de la diferite nivele

Evaluarea profitabilității

produselor

Stabilirea costurilor fixe și variabile

Suportul în luarea deciziilor de către

management în legătură cu politicile

de dezvoltare ale entității

Stabilirea continuării sau abandonării

investirii într-un produs

Investirea în produse noi

Alocarea cât mai precisă a costurilor pe

produs

Stabilirea cauzelor devierii realizărilor față de obiectivele

propuse

18

operaționale și strategice, prin analiza nivelului performanțelor

și costurilor.

Arborele

decizional

Arborele de decizieprezintă ca obiectiv principal raţionalizarea

procesului decizional.

Proiectarea

drumului critic

Modalitatea de concentrare a managerilor asupra riscurilor

posibile care pot să apară în evoluția unor proiecte.

Management prin

obiective

Introdus de Peter Druker în 1954 fiind cunoscut și sub

denumirea de managementul scopurilor sau managementul pe

bază de rezultate, care reprezintă un system de stabilire ale

obiectivelor de achiziție, de producție și de vînzare, de

implementare la nivel strategic.

3. Deceniul 7 Teoria agenției Explică relația dintre proprietarii afacerilor și executiv

Just-In Time Control de flux ăn cadrul producției. Este preluat din Toyota

Production System

Unități strategice

de business

Entități economice care au în profilul lor de afaceri mai multe

unități strategice de business.

Curbele de experiență Folosite în explicarea relației dintre efort și efect

Managementul

portofoliilor

Metode care asigură evaluarea rentabilității și riscurilor

portofoliilor

Planificarea

resurselor materiale

Modul de planificare a resurselor material inclus în cadrul unei

aplicații integrate, care asigură planificarea și organizarea

activității de producție unei entități.

Matricea

organizațională

Instrument conceput care vine în sprijinul entităților de a-și

măsura evoluția actual a organizației în raport cu un standard

propus.

Repoziționarea

produselor

Acțiuni care conduc la anumite riscuri și costuri care pot fi

ridicate și nerecuperabile în timp.

Sursa:Elaborare proprie

Calitatea a reprezentat întotdeauna un obiectiv important pentru o entitate, urmărit în funcție

de condițiile de mediu, de cultură economică și de sectorul de apartenență. Din perspectivă istorică

entitățile au recurs întotdeauna la metode de control a calității, în special post-producție, utilizând

mai mult sau mai puțin instrumente de tip statistic (faimoasele foi de control). Până la a doua jumătate

a anilor ’50, preocuparea pentru calitatea produselor sau serviciilor nu ocupa foarte mult timp și

spațiu. Abia începând cu anii ’70, conceptul de calitate este amplificat, fiind interpretat ca un răspuns

la cerințele pe care trebuia să le îndeplinească un produs, în cadrul procesului de (exploatare)

fabricație. Dacă în perioada anilor 50 -60 contabilitatea managerială era privită ca un instrument de

colectare și furnizare a informațiilor, în jurul anilor '70 aceasta a suferit o metamorfoză

transformându-se într-un instrument de suport pentru factorul decizional.

Totodată, contabilitatea managerială având în structura sa expertiza dobândită în anii de

început ai secolului douăzeci, devine un instrument reactiv. Ea începe din ce în ce mai mult să fie

utilizată în analiza și explicarea deviațiile de la obiectivele propuse.

19

1.4. Apariția și promovarea concepului de Lean Enterprise în cadrul sistemului contabil

– managerial în perioada 1980 – 1990

Globalizarea din anii 1980 a avut ca și rezultat creșterea competiției dintre entități. Totodată,

evoluția accelerată a tehnologiei informatice cât și creșterea gradului de penetrare a a diverselor

ramuri economice, a avut ca rezultat și o evoluție a contabilității manageriale. Automatizarea și

robotizarea diverselor procese au adus cu ele o îmbunătățire notabilă a utilizării resurselor.Costurile

diverselor materii prime, materiale sau procese au putut fi mai bine controlate și

eficientizate.Popularitatea tot mai crescândă a computerelor, mai ales că acestea au devenit un obiect

accesibil masei mari a populației, a generat un alt fenomen, necunoscut până atunci. Cantitățile

crescânde de date informatice, au devenit un obiect interesant de studiu pentru procesele

manageriale.În acest fel, proiectarea, administrarea și interpretarea fluxurile informaționale au

devenit obiective prioritare pentru sistemul managerial-contabil. Perioada anilor 80 aduce cu ea și

câteva schimbări în stimul de abordare al contabilitatii manageriale. La început, schimbările au fost

subtile, dar mai apoi de profunzime.Explicația apariției acestor schimbări stă în afluxul de tehnici

noi, importate din Japonia.

Ca bază a acestor tehnici noi a stat filozofia diametral opusă a propagării informațiilor în cadrul

organizației. Dacă în cadrul organizațiilor occidentale fluxul decizional era de sus în jos, la cel nipon,

acesta era de jos în sus. Cointeresarea forței de muncă de la toate nivelurile și valorizarea

informațiilor primite de pe toate palierele organizaționale a permis japonezilor să reducă mai întâi

decalajul tehnologic și mai apoi să se impună pe piețele occidentale. Literatura de specialitate

consideră Toyota ca fiind părintele Lean Manufacturing. Cu toate că această companie a desăvârșit

o parte importantă din tendințele actuale pe partea de contabilitate managerială, rădăcinile filozofiei

se află tot în sistemele americane.

Un scurt istoric al Lean Manufacturing poate fi redat în Tabel nr. 1.3.

Tabel nr. 1.3. Principalele etape în evoluția Lean Management

Ani Contribuții Autor

1850 Părți interschimbabile Eli Whitney

1860-1876 Unelte moderne Henry Ford

1890-1910 Studiul graficelor proceselor Frank și Lillian

Gilbreth

1912 – 1926 Linii de asamblare moderne.Fluxuri de producție Henry Ford

1942 – 1948 TQM Juran și Demming

1950 – 1985 TPS, Fluxuri bazate pe valoare etc. Ohno și Toyoda

Sursa: Elaborare proprie autor

Filozofia de bază a Lean Manufacturing este eliminarea pierderilor din toate procesele utilizate

de o entitate pentru a furniza produse clienților.Orice resursă cheltuită dar care nu produce valoare

trebuie eliminată.Modalitatea de abordare a Lean este aplicabilă tuturor modulelor economice:

marketing, vânzări, aprovizionare, producție, etc.

Taiichi Ohno, creatorul și fondatorul Toyota Production System a spus: "Tot ceea ce facem

este să ne uităm la procesul de producție din momentul în care clientul a lansat comanda până în

momentul în care încasăm banii. Și reducem acea perioadă de timp prin eliminarea resurselor ce nu

produc valoare".

Sistemul Kaizen/Lean care a apărut după mulți ani de încercări și erori a fost perceput ca opusul

sistemului tradițional de satisfacere a nevoilor clienților. Astfel, diferențele de abordare între cele

două sisteme, pot fi succinct prezentate în Tabelul 1.4.

20

Tabel nr. 1.4. Diferențe filozofice între sistemele clasice și Lean

Sisteme clasice Lean

Departamentele lucrează independent Departamentele lucrează la unison

Producția este ”împinsă” în următorul proces Producțiaeste ”trasă” de procesul următor

Modificări majore de structură Modificări minore de structură

Stocuri mari Stocuri reduse la minim

Departamente împânzite în toată entitatea Departamente compacte și flexibile

Se evită problemelor Se rezolvă problemele

Nu se încurajează apariția ideilor de îmbunătățire Se încurajează apariția ideilor de îmbunătățire

Costuri ridicate Costuri competitive

Fluxurile operaționale oprite deseori Fluxurile nu suferă întreruperi

Organizarea ineficientă a spațiului de lucru Organizarea eficientă a spațiului de lucru

Procese de producție pline de erori Procese de producție îndreptate spre eliminarea erorilor

Sursa: prelucrare după Davis, J., W. Progressive Kaizen. Tke key to gaining a global competitive

advantage, CRC Press, 2011

Sistemul propus de Toyota reducea dramatic stocurile, costurile de operare, îmbunătățea

calitatea produsului finit și reducea perioada între producere și livrare. Orice entitate are drept scop

producerea și distribuirea bunurilor la prețuri acceptabile rămânând în același timp atentă la orice

presiune competitivă apărută. Dar în același timp, ține de manageri ca implementarea schimbărilor

necesare să se facă rapid, eficient și să garanteze participarea tuturor factorilor implicați.

O entitate va dori permanent să facă față criteriilor de competitivitate cu utilaje mai bune sau

cu un design modern al produselor,dar din păcate, aceste avantaje nu rezistă în timp. Totuși,

încorporarea unui sistem superior de producție a generat în cel mai fericit caz un răspuns timid din

partea competitorilor.

Sistemele clasice tind să producă cantități mari de repere. Astfel, acestea vor avea un impact

direct asupra proceselor prelucrătoare, a spațiilor de stocare, asupra manipulării mărfurilor și în

ultimă instanță asupra costului cu forța de muncă.

În cadrul unui business sunt două tipuri de costuri: costuri ce generează valoare adăugată cum

ar fi procesele directe de producție, suduri, vopsiri, etc. și costuri ce nu generează valoare adăugată

cum ar fi timpul în care se mută materialele, stocuri mari de materii prime, materiale și produse finite,

procese ineficiente, angajați ineficienți, etc.

În general, cele opt pierderi posibil să apară în activitatea unei entități sunt prezentate în Tabelul

1.5.:

Tabel nr. 1.5. Tipuri de pierderi posibile în activitatea unei entități

Nr.

crt

Pierderi Explicații

1. Supraproducția Este una dintre cele mai importante surse generatoare de pierderi. Ea poate genera

stocuri, personal excedentar și spații ocupate

2. Stocurile Volume mari de stocuri de materii prime, materiale sau produse finite blochează

valori ce pot utilizate în scopuri cu valoare lucrativă ridicată. Totodată, manipularea

acestora creează costuri suplimentare cu munca. Stocurile pot de asemenea ascunde

probleme mult mai profunde cum ar fi: deprecieri fizice sau morale, probleme ale

fluxurilor de producție, procese tehnologice neoptimizate

3. Timpii de așteptare Timpul în care mașinile sau personalul este în așteptare se poate foarte ușor

transforma în costuri din cauza lipsei de productivitate

4. Mișcări inutile de

bunuri

Transferurile diverselor tipuri de bunuri (materii prime, materiale, semifabricate,

produse finite) prin diverse compartimente și spații de depozitare pot genera costuri

suplimentare

21

Nr.

crt

Pierderi Explicații

5. Procesarea incorectă

sau supraprocesarea

Putem menționa operaţiile inutile incluse în procesele de lucru sau greșelile de

proiectare, acestea fiind exemple sugestive. Totodată, procesarea excesivă, peste un

anumit grad solicitat este privită ca un cost potențial

6. Mișcările inutile ale

forței de muncă

Deplasări ale personalelului pe centre diferite sau proasta organizare a forței de

muncă în cadrul entității

7. Defectele Procesarea defectuoasă poate genera produse neconforme cu standardele solicitate.

Repararea sau corectarea acestora va duce la apariția costurilor suplimentare

8. Insuficienta sau lipsa

utilizării capacităților

creative a angajaților

De cele mai multe ori, angajații pot participa activ la reducerea pierderilor prin

expertiza pe care o dețin. De asemenea, această expertiză poate avea ca rezultat o

creștere considerabilă a calității produselor sau la reducerea costurilor diverselor

procese la care iau parte

Sursa: Prelucrare după Liker, Jeffrey The Toyota Way: 14 Management Principles from the World's Greatest

Manufacture, 2004 McGraw Hill

Următorul pas în tumultoasa evoluție a contabilității manageriale este reprezentat de revoluția

în domeniul economic și industrial ce a avut loc în Statele Unite. Ca și în celelalte părți ale lumii,

criza petrolieră din primii ani ai deceniului 7 a forțat oarecum regândirea paradigmei economice.

Având ca bază această revoluție, cât și concurența acerbă a produselor străine (mai ales a celor

japoneze), au apărut noi căi de dezvoltare în special a contabilității manageriale și anume:

Înțelegerea cerințelor clienților;

Înțelegerea momentului de introducere a noilor produse sau servicii;

Lucrul la fiabilitatea produselor;

Reducerea stocurilor;

Eficientizarea procesului de distribuție;

Reducerea costurilor produselor;

Înțelegerea costului total al produselor si serviciilor.

Printre diferitele propuneri de teorii există două care continuă să se raporteze la o examinare

adecvată și anume: cea funcțională, o viziune istorică, rezultată din cercetarea specializării dezvoltată

de Smith, și cea pentru procese, mai recentă, dar care s-a extins foarte mult în ultimele decenii.

1.5. Managementul bazat pe valoare, factor de reorientare a contabilității în perioada

1990-2000

Davenport and Short (1990) analizează schimbările din scenariul de producție și comercial care

au condus la aplicarea modelului Taylor, în căutarea unui model alternativ care să poată răspunde

eficient la aceste schimbări. Autorii susțin că scopul revoluției aduse de Taylor la începutul secolului

a fost de a crește productivitatea organizației, prin aplicarea la munca umană a acelorași principii de

inginerie care până acum au demonstrat fiabilitatea în rezolvarea problemelor pur tehnice la locul de

muncă.Ceea ce a creat Taylor se numește industrial engineering. Cu toate acestea, la începutul anilor

1990, două instrumente de tip information age au început să transforme întreprinderile în aceleași

nivele la care Taylor a aplicat principiile industrial engineering.

În opinia lui Davenport and Short (1990), aceste două instrumente sunt information

technology, adică posibilitățile oferite de computere, de aplicațiile software și serviciile de

telecomunicații, și business process redesign, adică analiza și reproiectarea fluxurilor de resursă de

muncă și a proceselor din cadrul unei organizații. Ideile și posibilitățile oferite de aceste două

instrumente utilizate simultan au potențialul de a crea un nou tip de industrial engineering, schimbând

modul în care acesteaaceastă disciplină este practicată și capacitatea necesară pentru a putea fi

22

practicată.Pe lângă de viziunea tradițională a funcțiilor întreprinderii, a fost descoperită și importanța

pe care o acordă o organizație pentru procesele de realizare a obiectivelor eficiență și eficacitate a

unei entități, atât din punctul de vedere al satisfacției cât mai crescute a clienților, cât și al reducerii

costurilor și prin urmare de creare de valoare. [...]. Un management al proceselor orientate spre client,

valorificarea resurselor umane prezente în entitate și o atenție continuă spre inovare reprezintă

aspecte-cheie pentru a fi competitivi față de concurența.

Pierantozzi (1998) consideră că entitatea care știe cum să schimbe cu succes procesele critice

devine mai eficientă, mai ieftină, mai rapidă și, în consecință, crește satisfacția și loialitatea clienților.

Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că "gestionarea proceselor nu înseamnă numai selectarea unui

furnizor și cumpărarea de software, ci și, mai presus de toate, adoptarea unei serii de metode, a unui

mod de gândire și organizare a muncii și dobândirea de competențe, aspecte care adesea sunt

subevaluate [...]. Analizarea proceselor înseamnă practic concentrarea atenției pe obiective, pe

produsele fabricate sau pe serviciile furnizate și agregarea în jurul acestora a activităților care le

desfășoară, alocând apoi responsabilitatea pentru procesul end-to-end, și nu pe funcția care, în acest

moment, devine doar accesorie".

Un proces reprezintă un ansamblu de activități structurate și măsurate, concepute pentru a

produce un anumit output pentru o piață sau un client anume. În realitate, toate procesele transformă

inputurile în outputuri prin executarea anumitor activități specifice care utilizează resursele,

respectând obligațiile și standardele, în vederea satisfacerii nevoile clientului.

Activitățile care alcătuiesc un proces sunt "interdependente între ele și vizează atingerea unui

obiectiv comun cum ar identificarea pentru fiecare proces a parte a creării de valoare pentru

destinatarul output, dar care, pentru rețeaua de procese ce alcătuiesc organizația, coincid în cele din

urmă, cu valorile și obiectivele acesteia. Entitatea primește un anumit input (de natură materială,

instrucțiuni și cerințe ale clientului), la care aduce transformări ce adaugă valoare, utilizând resursele

proprii ale organizației, adică resursele umane, mijloace de producție și structuri și, în final, transferă

mediului extern outputul necesar, produsul/serviciul o informații".

Rețeaua de procese care fac parte din contextul economic al unei entități reprezintă, prin

urmare, o punere în practică a strategiilor entității cu privire la rezultatul final și la modul de

exploatare a resurselor interne disponibile.Fiecare proces are o input global, unic, complet și relevant;

toate activitățile care alcătuiesc acest proces au un obiectiv comun, și anume de a realiza un output.

Același output nu poate proveni din procese diferite, altfel ar fi imposibil să identificăm originea și

responsabilul de acest outpout.

În acest mediu, provocările practicienilor mediului contabil-managerial, ca principali furnizori

de informații erau reprezentate de furnizarea unor informații cât mai pertinente utilizând analizele

proceselor.În această perioadă au apărut tehnici noi cum ar fi: Activity based costing; target costing;

managementul valorii adăugate; teoria constrângerilor; benchmarking-ul.

23

CAPITOLUL 2. SISTEMUL INFORMAȚIONAL AL CONTABILITĂȚII MANAGERIALE

Dinamica actuală a piețelor a determinat managementul firmelor de producție să revoluționeze

procesele interne pentru a putea reacționa rapid la fluctuații externe.

Totodată, punctul focal al acestor firme s-a mutat de pe controlul strict al costurilor la

gestionarea cerințele clienților vis a vis de calitatea produselor, prețurile acestora și viteza cu care au

fost soluționate comenzile.

Pe parcursul acestui capitol propun ca obiectiv o analiză a contabilității manageriale ca parte

componentă a entității economice și în special ca instrument de avaliză și control vital în slujba

managementului de la toate nivelurile.

Entitățile cresc deoarece pot produce bunuri sau servicii mai ieftin decât fiecare proprietar in

parte, acestea fiind ulterior vândute pe piață. Dar odată cu entitățile au apărut și problemele legate de

angajați. Aceștia tind să se gândească mai mult la binele personal decât la cel al proprietarilor.

Din această cauză au apărut arhitecturile organizaționale. Dreptul de a decide este împărțit iar

performanța este evaluată și răsplătită. Unul dintre cele mai importante procese este cel de legătură

între dreptul de decizie și cunoștințele necesare pentru exercitare. Este mai ușor să transferi dreptul

de a decide unei persoane calificate decât să califici o persoană cu drept de decizie.

Sistemul informaţional reprezintă ansamblul procedurilor organizate la nivelul entității, care

permit furnizarea informaţiilor necesare fundamentării deciziilor.

Alte abordări ale sistemului informaţional îl prezintă ca fiind “ansamblul informaţiilor care

circulă în cadrul entității, ca şi procedurile de procesare şi mijloacele destinate acestor procesări“,

“un ansamblu finalizat şi organizat de resurse materiale, software, personal etc. care furnizează un

produs, „informaţia“, şi servicii asociate (funcţii de prelucrare, stocare, comunicare etc.) unor

utilizatori care trebuie să realizeze sarcini în cadrul unei entități“, respectiv

Sistemul informaţional este reprezentat de“ totalitatea metodelor, tehnicilor şi instrumentelor

folosite pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, circulaţia, prelucrarea şi valorificarea

informaţiilor într-un sistem“, fiind de altfel “o componentă a sistemului de management al oricărei

entități economice – alături de sistemul organizatoric, cel decizional şi al metodelor şi tehnicilor de

management, cu un impact din ce în ce mai mare asupra funcţionalităţii şi eficienţei economice,

având drept scop prelucrarea informaţiilor existente, în vederea satisfacerii unor obiective stabilite

de conducerea entității“..

Printre calitățile unui sistem informațional operațional bun, util în fundamentarea deciziilor la

nivelul entităților se enumeră: posibilitatea de cunoaştere a prezentului, posibilitatea de prevedere,

de înţelegere, de informare în timp, adică cât mai rapid; posibilitatea de adaptare la natura (mărimea,

structura) entității şi să fie eficace, dacă avem în vedere raportul calitate/preţ.

Toate tipurile de informaţii, fie ele din domeniul gestiunii (de exemplu: date contabile), fie din

producţie, fie din alte compartimente, sunt elemente fundamentale ale Sistemului Informaţional.

Sistemul Informaţional ne ajută să observăm modul de utilizare a resurselor, să sesizăm şi să

examinăm critic deficienţele existente şi să punem în valoare (să generalizăm) efectele positive.

Pentru componentele sistemului informațional, tehnologiile informaţiei şi comunicării joacă

un rol din ce în ce mai important în cadrul entităților.

Scopul unei entități este de a satisface, la un nivel rezonabil interesele majore ale exponenţilor

mediului ei intern şi extern, entitatea îşi va desfăşura astfel activitatea într-un mediu global

informatizat. Deschiderea entității către tot ceea ce poate influenţa favorabil derularea activităţilor

producătoare de profit este rezultatul considerării sale ca un „sistem deschis cu filtre specializate

potrivit scopurilor sale, având în vedere complexitatea şi dinamica mediului său de activitate“.

Aceste abordări, conduc la afirmația că „o entitate economică este aflată într-o continuă

evoluţie, în stare de dezechilibru general şi într-o interdependenţă continuă cu mediul său“.

Sistemul informațional al unei entități reprezintă un sistem care cuprinde totalitatea metodelor,

procedeelor și mijloacelor utilizate în culegerea, stocarea, prelucrarea, analizarea și transmiterea

datelor pentru fundamentarea și urmărirea deciziilor la toate nivelurile unei entități.

24

Sistemul informaţional contabil este o componentă a sistemului global al entitățiii, specializat

în reprezentarea şi măsurarea economică, acesta presupunând o modelare globală a entității, bazându-

se pe reguli care asigură obţinerea unei informaţii contabile de calitate.

Aşa cum se prezintă astăzi, contabilitatea, ca sistem, este rezultatul unui lung proces istoric, în

decursul căruia s-a transformat dintr-o tehnică simplă de înregistrare a schimburilor comerciale, într-

un mijloc de control şi prevedere, apoi într-un instrument de gestiune.

Sistemul informaţional financiar-contabil este dat de totalitatea metodelor, procedeelor,

tehnicilor şi instrumentelor folosite pentru culegerea, păstrarea, prelucrarea, transmiterea,

sistematizarea şi valorificarea informaţiilor financiar-contabile necesare la toate nivelurile de decizii,

în vederea desfăşurării proceselor economice dintr-o entitate.

Datorită caracteristicii sale esenţiale, şi anume aceea de exprimare valorică, contabilitatea este

singurul subsistem informaţional capabil să omogenizeze o multitudine de tranzacţii disparate şi să

furnizeze reprezentări unificate ale fenomenelor observate.

Modul de îmbinare a sistemului contabil în structura organizatorică a unei entități este prezentat

sugestiv în figura nr.2.1.

Figura nr. 2.1. Arhitectura organizațională

Sursa: prelucrare după Jerold Zimmerman, Accounting for Decision Making, McGraw-Hill, 2014, p.629

Strategia de afaceri afectează arhitectura organizațională deoarece determină structura

capitalurilor, baza de clienți, și natura cunoștințelor create și diseminate în interior. Inovațiile

tehnologice și condițiile pieței sunt fundamentul activității. Aceste două elemente determină strategia

de afaceri. Strategia de afaceri conține următoarele elemente: structura activelor, clienții, strategia de

business fiind determinantă pentru tipul de clienți cu care va lucra; crearea de cunoștințe.

Arhitectura organizațională ajută la fructificarea avantajelor entității, care mai apoi se

transformă în câștiguri pentru angajați și pentru proprietari. Toate aceste elemente, determină

valoarea entității.

2.1. Conceptul de contabilitate managerială și utilitatea acesteia în fundamentarea deciziilor

manageriale

Creşterea în complexitate a relaţiilor de afaceri în condiţiile unei concurenţe accentuate

manifestatǎ în procesul de alocare şi utilizare a resurselor economice precum şi-n procesul de

adjudecare a pieţelor de desfacere a determinat o revoluţie profundǎ în domeniul managementului şi

implicit în cadrul contabilitǎţii ca principalǎ sursǎ de informaţii şi de asistare a procesului decizional.

Pe de altǎ parte configuraţia şi complexitatea structurii funcţionale şi tehnico-organizatorice a

entitǎţilor economice, varietatea activitǎţilor derulate şi introducerea continuǎ a tehnologiilor

avansate reprezintǎ factori endogeni care impun afirmarea contabilitǎţii manageriale ca o

25

componentǎ esenţialǎ a sistemului contabil. În acest context de factori externi şi interni entitǎţile sunt

constrânse la o utilizare a factorilor de producţie realizatǎ în termenii optimului economic, în care sǎ

fie minimizate consumurile respectiv eforturile acestora şi sǎ fie maximizate veniturile respective

efectele procesului de alocare şi utilizare a resurselor.

În lumea economică contemporană marcată de ostilitate și turbulență puternică, orice

organizaţie încearcă să găsească un răspuns la întrebarea în aparenţă simplă şi anume - cum pot fi

realizate produse sau servicii care să adauge valoare nouă, satisfăcând la un nivel ridicat cerinţele

clientului, la costuri foarte reduse şi la un nivel crescut de calitate.

Conceptele și metodele conținute în contabilitatea managerială ce vor fi prezentate în lucrare

sunt în măsură să răspundă la această întrebare bazat pe un sistem complex de evaluare și raportare.

Legătura de reciprocitate dintre contabilitate şi management este evidentă, deoarece ulterior

desfăşurării activităţii economice, apelându-se la instrumentarul specific contabilităţii manageriale

poate fi supusă evaluării activitatea managerilor de la toate structurile ierarhice, informaţiile

contabile degajate de contabilitate și diferiții indicatori care reflectă rentabilitatea întregii activități

sau pe fiecare produs în parte, constituind piatra de temelie a măsurării performanţelor managerilor.

Astăzi, în cadrul relațiilor economice internaționale, fiecare din jucători se luptă să-și

prelungească cât mai mult activitatea comercială cât și avantajele competiționale.

Astfel, se încearcă comercializarea produselor calitative, cu o durată de viață rezonabilă, care

să fie eficiente în termeni de preț atât pentru cei care le produc (costuri) cât și pentru cei ce le

utilizează (preț de cumpărare).

Contabilitatea nu este un scop în sine, ea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică,

prelucrează şi comunică (transmite) informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă,

aceste informaţii permiţând utilizatorilor să opteze, în mod raţional, între consumurile alternative ale

resurselor rare, în procesul desfăşurării activităţilor de producţie şi comerciale.

Datorită caracteristicii sale esenţiale, şi anume aceea de exprimare valorică, contabilitatea este

singurul subsistem informaţional capabil să omogenizeze o multitudine de tranzacţii disparate şi să

furnizeze reprezentări unificate ale fenomenelor observate.

Puterea economică şi financiară a entităților constă în capacitatea de a controla şi utiliza

informaţiile pentru atingerea obiectivelor dorite, prin utilizarea cât mai eficientă a cunoştinţelor,

informaţiilor şi noilor tehnologii de comunicaţie.“

Distincţia dintre contabilitatea financiară şi cea de gestiune sau managerială constituie un

mijloc comod pentru deosebirea informaţiilor pe care întreprinderea acceptă sau este obligată să le

facă cunoscute terţilor şi cele pe care ea şi le rezervă şi care rămân secrete pentru terţ.

Contabilitatea managerială furnizează toată informaţia contabilă care este cuantificată,

prelucrată şi transmisă pentru utilizarea internă de către management, descriind circuitul patrimonial

intern al entității, definit de activităţile consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate. Aceasta

este un instrument de gestiune de control, la dispoziţia conducerii entității, care permite calculul

costurilor şi preţurilor pe produs, activităţi şi unităţi organizaţionale, precum şi determinarea

diferitelor marje şi rezultate analitice.

O contabilitate managerială performantă este produsul evoluţiei în timp a metodelor utilizate

de proprietarii afacerilor, manageri şi contabili, prin prelucrarea informaţiilor din entități, cu scopul

de a deveni competitivi şi lideri în domeniu.

Managerii elaborează şi iau numeroase decizii diferite în timpul activităţii lor, elaborarea

deciziei manageriale fiind sinonimă cu întreg procesul de management.

Sistemul decizional este un sistem de analiză a performanțelor care presupune:

rezolvarea unor probleme legate de stabilirea acelor subdiviziuni organizatorice care vor

beneficia de informații cu privire la realizarea performanțelor;

coordonarea acelor subdiviziuni organizatorice care primesc informații despre performanțele

realizate în sistemul operațional;

stabilirea modului de prezentare a informațiilor cu privire la activitățile conduse și a centrelor

de decizie aferente.

26

Decizia presupune o acţiune umană care, confruntată cu un eveniment extern (informaţie),

trebuie să identifice căile posibile de acţiune care vor duce la îndeplinirea scopului propus.

Sistemul decizional constă în ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate de manageri în cadrul

întreprinderii. Decizia poate fi definită ca o alegere deliberată din mai multe posibilităţi, cu scopul

de a rezolva o problemă. Sistemul informaţional întreţine sistemul de decizie, deoarece informaţia

este materia primă, esenţială deciziei.

Contabilitatea managerială prezintă conceptele, principiile și metodele avute în vedere, atât

pentru planificarea efectivă, cât și pentru alegerea dintre diferitele scenarii alternative de acţiune şi

control care conduc către evaluarea performanţelor entității.

Rolul general al contabilității este să ofere informații ce vor fi folosite ca suport în procesul de

luare a deciziilor.

Toate formele de contabilitate, inclusiv contablitatea managerială sunt preocupate să colecteze

și să analizeze informațiilor financiare și apoi să le comunice factorilor decizionali, contabilitatea

managerială având de altfel un rol important în managementul strategic al entității, fiind concepută

în special pentru necesitățile interne ale acestreiai, în vederea optimizării procesului decizional cu

privire la activitățile de exploatare.

Legătura sistemului informaţional contabil cu deciziile economice, este evidențiată prin

următoarele aspecte: contabilitatea cuantifică activităţile economice, înregistrând datele ce le privesc

pentru o utilizare viitoare; datele sunt stocate, iar apoi prelucrate, pentru a deveni informaţii utile;

informaţiile sunt comunicate prin intermediul rapoartelor factorilor decizionali.

Sistemul informaţional al costurilor constituie o parte integrantă a contabilităţii manageriale,

rolul acestui sistem constând în „stabilirea de bugete, costuri standard şi costuri efective ale

operaţiilor, proceselor, activităţilor ori produselor şi în analiza activităţii salariaţilor, profitabilităţii

sau folosirii fondurilor.

La nivel de entitate, o parte considerabilă a informaţiilor primite de către manageri

(responsabilii de la diferente centre de responsabilitate din cadrul entității), fac referire la costuri, pe

baza lor fundamnetându-se cele mai importante decizii raţionale şi în cunoştunţă de cauză.

2.2. Interdependența dintre informația contabilă și procesul decizional

Sistemul decizional este foarte strâns legat de sistemul informaţional, procesul managerial fiind

înţeles, în primul rând, ca un proces de folosire a informaţiei, actul conducerii realizându-se astfel,

în cadrul circuitului informaţie – decizie – acţiune.

Situându-se în perimetrul acestei relaţii, utilitatea informaţiei contabile depinde de

caracteristicile calitative ce-i sunt atribuite, acestea decurgând din observarea mediului economic,

politic, juridic şi social, în care se realizează contabilitatea financiară a întreprinderii şi din

necesităţile informaţionale ale utilizatorilor de situaţii financiare anuale.

Informaţia utilizată pentru luarea deciziilor provine, în cea mai mare parte, din contabilitatea

de gestiune (managerială), care constituie principala sursă de informare în conducerea şi gestiunea

activităţilor unei entități economice. Totuşi, contabilitatea financiară, sintetizată prin situaţiile

financiare anuale, furnizează încă informaţiile necesare managerilor, în vederea gestiunii relaţiilor

cu terţii, alegerii proiectelor de investiţii şi resurselor de finanţare.

Mărimea unui cost poate fi influenţată de către managementul entității, cu condiția să deţină

informaţii corecte şi rapide, respectiv să sosească în timp util, acest aspect putând afecta costurile

identificate, reversibile şi determinate dar costurile administrate şi externalizate nu pot fi influenţate

decât foarte puţin.

Managerii au o abordare personalizată referitor la deciziile implicate în cursul unei acțiuni.

Acestea sunt bazate pe analize cantitative și calitative.

Contabilii furnizează managerilor date relevante pentru a-i ghida pe aceștia în procesul

decizional.

Informațiile sunt de regulă structurate și se manifestă ca date de intrare în acest proces.

Rolul informației contabile în procesul managerial, este evidențiat în Figura nr. 2.2.

27

Figura nr. 2.2. Informația contabilă și procesul decizional

Sursa: prelucrare după Alnoor Bhimani, Charles T. Horngren, Management and cost accounting, Prentice

Hall, 2008, p. 311

Informaţia contabilă reprezintă un factor important în stabilirea rezultatelor şi realizarea de

analize, în adoptarea deciziilor şi iniţierea de acţiuni – toate în domeniul financiar-contabil, cu rol

atât la nivel micro, cât şi macroeconomic. Relaţia „informaţie contabilă – proces decizional“ are un

grad de dependenţă din ce în ce mai mare, situaţie generată de creşterea complexităţii

managementului şi dezvoltarea unor mijloace perfecţionate de decizie.

Datorită faptului că utilitatea unei informaţii este apreciată numai în momentul consumării

acesteia, nu se poate vorbi despre o eficienţă economică a procesului informaţional – decizional, în

ansamblu, aceasta putând fi privită prin prisma cheltuielilor efectuate cu producerea şi consumul

informaţiilor şi a efectelor economice înregistrate prin activitatea managerial a entității economice.

Managerii au o abordare personalizată referitor la deciziile implicate în cursul unei acțiuni.

Acestea sunt bazate pe analize cantitative și calitative.

Considerată ca un izvor al cunoaşterii, ca o reflectare în conştiinţa oamenilor a legăturilor cauză

– efect din lumea înconjurătoare, informaţia economică și cea contabilă în special este apreciată în

literatura de specialitate ca fiind „materie primă“, cu ajutorul căreia lucrează un conducător,

indiferent de domeniul său, de nivelul ierarhic în cadrul sistemului.

Profitabilitatea afacerii depinde foarte mult de gradul de satisfacție al clienților și de puterea

de cumpărare.

Totodată, în relația cu clienții, entitatea alocă resurse financiare, logistice și umane pentru a

susține lanțul valorii și pentru a-și îndeplini obiectivele strategice.

Din această cauză, managerii trebuie să ia în considerare unii factori care pot influența această

relație:

Profitabilitatea pe termen scurt și lung a clienților. Aici se includ resursele dislocate pentru a

susține relația.

Probabilitatea păstrării clienților. Cu cât este mai veche relația cu clientul, cu atât acesta devine

mai valoros.

Capacitatea de creștere potențială a clienților. Este un factor important deoarece influențează

direct relația furnizor-client.

Creșterea nivelului cererii din partea clienților vechi. Unii clienți au potențial ridicat de creștere

a volumelor de vânzări, sau au disponibilitatea comercializării produselor noi și puțin testate.

Abilitatea de a învăța de la clienți. Clienții pot fi o sursă importantă de idei despre produsele

noi sau cum sa se procedeze pentru a crește volumele actuale. Clienții care sunt dispuși să ofere

aceste informații sunt cu atât mai importanți.

Analiza profitabilității pe termen lung poate fi alterată de analiza celui pe termen scurt. Din

această cauză, renunțarea la un anumit client trebuie să se facă numai când există asigurarea

acoperirii costurilor care a dus la încetarea relației.

28

La nivelul cel mai general, se pun în discuţie definirea informării realizate prin intermediul

raportărilor anuale, în termeni de conţinut şi din punct de vedere calitativ, prin prisma principiilor de

regularitate, sinceritate şi imagine fidelă.

29

CAPITOLUL 3. BUGETAREA - INSTRUMENT DE PROGNOZĂ ȘI CONTROL A

PERFORMANȚEI ENTITĂȚII

Acest capitol își propune să analizeze impactul bugetării asupra deciziilor manageriale și

asupra relaționării inter-departamentale.

Gestiunea și controlul tuturor componentelor entității reprezintă un avantaj competitiv

suplimentar în realizarea obiectivelor stabilite, rezultând astfel nevoia bugetării activităților entității

avându-se în vedere obținerea performanțelor într-un mediu concurențial, cu resurse limitate (umane,

financiare, tehnice, etc.).

Astfel, în teoria și practica managerială, bugetul a apărut ca un instrument de previzionare a

veniturilor și de micșorare a cheltuielilor, fiind văzut ca un plan de acțiune prin care se realizează

coordonarea nivelurilor de responsabilitate, pe activități, centre, secții, departamente din cadrul unei

entități economice.

Obiectivul acestui capitol focalizat pe analiza modurilor de bugetare a cheltulelilor în cadrul

entității economice utilizabile ca instrumente de prognoză și control a performanței entității.

3.1. Definire, concept și caracteristici ale procesului de bugetare

Managerii entităților economice consideră că performanța este atinsă prin îndeplinirea

obiectvelor strategice ale entităților, care sunt stabilite în corelație cu următorii factori: rentabilitatea

fiecărui produs adusă entității, previziunile economice, precum și cele specifice domeniul de

activitate al entității.

Gestiunea și controlul tuturor componentelor entității reprezintă un avantaj competitiv

suplimentar în realizarea obiectivelor stabilite, rezultând astfel nevoia bugetării activităților entității

avându-se în vedere obținerea performanțelor într-un mediu concurențial, cu resurse limitate (umane,

financiare, tehnice, etc.). Astfel, în teoria și practica managereală, bugetul a apărut ca un instrument

de previzionare a veniturilor și de micșorare a cheltuielilor, fiind văzut ca un plan de acțiune prin

care se realizează coordonarea nivelurilor de responsabilitate, pe activități, centre, secții,

departamente din cadrul unei entități economice.

Accepțiuni ale termenului de buget îl prezintă " ca un tablou evaluativ şi comparativ al

veniturilor de împlinit şi a cheltuielilor de efectuat, ca un stat de prevedere al veniturilor şi

cheltuielilor pe o perioadă determinată";"ca un plan alcătuit din cifre, într-o ordine determinată, a

veniturilor şi cheltuielilor care se vor produce şi balansa în gestiunea economică a unei unități

publice pe o perioadă următoare de un an" ; " ca un program de cheltuieli ce urmează a se efectua

şi a veniturilor ce urmează a se realiza într-o perioada determinată"; ”ca expresia cantitativă a unui

plan de acțiune propus de conducere pentru o perioadă specifică și un sprijin în coordonarea

acțiunilor necesare pentru a implementa acest plan”; ”ca un instrument de reglare a

comportamentelor din interiorul unei entități”.

Conceptul de buget a fost utilizat pentru prima dată în țara noastră în așa numitele Regulamente

Organice ale Ţării Românești și Moldovei, prezentându-se în timpul domniei lui Constantin

Brîncoveanu sub forma unei "condice de venituri şi cheltuieli", iar în timpul lui Nicolae Mavrocordat

se prezenta sub denumirea de "samile visteriei", ca apoi prin legile de contabilitate publică din anii

1903 și 1929 bugetul să fie declarat "ca actul prin care sunt prevăzute și prealabil aprobate veniturile

şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice".

Dicționarul explicativ al limbii române defineşte bugetul ”ca un plan în care se prevăd

veniturile și cheltuielile probabile ale unui stat, ale unei întreprinderi, instituții, pe o perioadă de

timp determinată”.

Conceptul de buget cunoaște multiple definiții și în literatura de specialitate din România.

Astfel, acesta reprezintă ”o înfățișare bazată pe cifre, pentru modul cum este alcătuit din scopurile

tuturor funcțiilor și subunităților abstracte”; ”o schemă conform căreia se vor săvârși obiectivele

entității”; ”structura cheltuielilor și veniturilor la nivelul unei entităţi economice care prin

30

menținerea acestora în balanță vor conduce la creșterea eficacității”; ”programe de inițiativă

cărora le este atribuit un rol semnificativ și care prezintă factorii de performanță și coerență în

raport cu strategia”; ”instrument managerial care garantează în formulă financiară, mărimea

veniturilor și a cheltuielilor”; ”instrument al conducerii activității economico-financiare a unei

entități economice, care asigură integrarea activităților de previzionare, evidență și control ale

cheltuielilor, veniturilor și rezultatului exercițiului, prin descentralizarea procesului de conducere

divizând activitățile entității pe centre interne de venituri și cheltuieli, fiecare centru având

autoritate și responsabilitate, obiectivul fiecărui centru fiind creșterea rentabilității entității sau în

economisirea resurselor”¸ ”instrument de control extrem de valoros, reprezentat de o previziune

cifrată și detaliată a tuturor elementelor care țin de un program stabilit”; ”un plan detaliat, care se

exprimă cu ajutorul unităților cantitative și arată modul în care entitatea va obține, va utiliza

resursele într-o periodă de timp”.

Observăm astfel, că prin toate aceste definiţii, accepțiuni și abordări ale bugetului, se

delimitează și principalele caracteristici ale acestuia, prin faptul că se poziționează ca un instrument

managerial de o importanță majoră în planificarea pe termen scurt, care asigurâ în expresie

financiară, dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor la nivelul centrelor de

gestiune din cadrul entității economice, scopul principal al bugetului fiind raportat la evaluarea

eficienței economice prin compararea rezultatelor cu nivelul bugetat al acestora și la orientarea spre

o gestiune profitabilă, ceea ce îl situează binențeles ca o componentă fundamentală în cadrul

controlului de gestiune.

Bugetele sunt construite cu scopul de a ajuta la gestionarea diferitelor funcții ale entității,

Deasemenea, bugetul devine instrumentul cel mai util în exercitarea controlului de gestiune, fiind

utilizat în cadrul celor trei etape ale controlului (faza de planificare, de implementare a controlului și

evaluarea rezultatelor).

Procesul prin care managerii se asigură că resursele entității sunt dobândite și folosite cu

eficacitate, eficiență, și relevanță pentru realizarea obiectivelor propuse, poartă numele de control de

gestiune, eficiența și eficacitatea reprezentând criteriile în funcție de care sunt apreciate acțiunile

managerilor.

K. Herath, (2007) face referire în studiul ei la lucrarea lui R.N. Anthony, (1965), „Planning

and Control Systems, A Framework for Analysis”, care abordează conceptul de control de gestiune

în diverse perspective, una care reflectă procesul prin care managerii se asigură că entitatea face ceea

ce vor ei să facă, o altă abordare aduce în discuție conceptele de eficiență și eficacitate și respectiv

punctul de vedere prin care se prezintă controlul de gestiune ca procesul, cu ajutorul căruia,

managementul influențează membrii entității economice cu scopul de a pune în aplicare obiectivele

strategice ale entității.

Definind controlul de gestiune, autori precum A. Braganza, (1999) și H. Stebbings (2008) au

inclus și conceptul de performanță, prin care bugetul primește o dimensiune nouă de aplicare în

cadrul entității, cuprinzând de la tehnici de planificare până la proceduri și instrumente de măsurare

a performanțelor, asigurându-se astfel prin controlul de gestiune coerența dintre strategie și gestiunea

propriu-zisă a entității.

Gestiunea bugetară cu ajutorul căreia entitățile economice își definesc obiectivele, dar și

mijoacele economice de realizare, prezintă modelarea gestiunii entității pe un areal temporal macro,

mezo, prin construirea planului de afaceri și micro prin elaborarea sistemului de bugete care permit

în final coerența, descentralizarea și controlul diferitelor subsisteme ale sale.

Controlul bugetar exprimă activitatea de monitorizare a gestiunii, comparând permanent

rezultatele cu previziunile, analizând abaterile favorabile și nefavorabile, prin transmiterea

informațiilor managerului în vederea fundamentării deciziilor.

3.2. Utilitatea procesului de bugetare

Este vital ca entitățile să dezvolte planuri pentru viitor, acestea trebuind să fie communicate

coerent managerilor.

Dezvoltarea planurilor de afaceri necesită câțiva pașii esențiali:

31

Stabilirea misiunii și a obiectivelor. Dacă misiunea este ceva nepalpabil, obiectivele

iau de cele mai multe ori formă materială, cuantificabilă;

Analiza poziției financiare;

Identificarea și evaluarea opțiunilor strategice;

Planificarea strategiilor viitoare de acțiune. Acest lucru implică selectarea a ceea ce

pare a fi cel mai bun dintre cursurile de acțiune precum și formularea unui plan strategic pe

termen lung. Acesta este însă defalcat în unele pe termen scurt. Aceste planuri sunt bugetele.

Ele sunt de regulă întinse pe un an și sunt exprimate in termeni monetari, rolul acestora fiind cel

de a converti planurile strategice în linii de acțiune concrete

32

CAPITOLUL 4. ANALIZĂ CRITICĂ A METODELOR TRADIȚIONALE VERSUS

METODE INOVATIVE DE CUANTIFICARE A EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII ENTITĂȚII

DIN PERSPECTIVA RELAȚIEI DINTRE CONTABILITATE ȘI MANAGEMENT

Obiectivul acestui capitol focalizat pe analiza metodelor clasice și a celor moderne de

eficientizare a activității și impactul asupra entității economice.

Contabilitatea managerială are un rol important în managementul strategic al unei entități,

fiind concepută în special pentru necesitățile interne ale acesteia, în vederea optimizării procesului

decizional cu privire la activitățile de exploatare.

Performanța aduce în prim plan eficiența și eficacitatea și reprezintă un rezultat deosebit

obținut în domeniul managementului. Dacă se face referire la eficacitate, se are în vedere atingerea

obiectivelor stabilite anterior, iar eficiența presupune să se obțină mai multă valoare cu resurse

diminuate sau chiar limitate.

Unul dintre obiectivele contabilității manageriale îl reprezintă calculul costurilor, necesare

evaluării stocurilor, dar și pentru analiza rentabilității produselor și serviciilor, în vederea unui

control eficient al acestor costuri.

Sistemele de calcul al costurilor pot varia în funcție de costurile atribuite obiectelor de cost,

teoria costurilor adoptând noțiunea de costuri complete și parțiale a costurilor, care include doar acele

costuri care variază cu producția.

Aceast capitol oferă o abordare comparativă în ceea ce privește analiza critică a utilității

metodelor tradiționale de măsurare a performanței utilizate în contabilitatea managerială și a celor

inovative de cuantificare a eficienței activității entității din perspectiva relației dintre contabilitate și

management.

4.1. Metode tradiționale de măsurare a performanței utilizate în contabilitatea managerială

Criticile care au fost aduse indicatorilor tradiționali erau din cauza capacității reduse de

utilizare a acestora în vederea unei măsuri complete a performanței și datorită faptului că în principiu

au un caracter financiar.

În cadrul indicatorilor tradiționali de măsurare a performanței financiare, sunt considerați

ratele de rentabilitate, evidențiate sub forma fracției efect/effort, fiind prezentați ca o categorie de

indicatori relativi, care apreciază gradul în care capitalul sau resursele folosite generează profit.

Ratele de rentabilitate oferă astfel, diverse informații, care vizează „activitatea entității, politicile

comerciale, caracteristicile economice, aspectele financiare, investiționale și de exploatare”.

Recunoașterea extinderii sferei incidenței activității entității de la deținătorii de interese,

cuprinzând investitori, clienți, angajați, cu extensie asupra comunităților, în contextul tendințelor

globalizatoare, presupune o abordare complexă a analizei performanțelor acesteia.

În urma unor studii efectuate de către Institute of Management Accounting din SUA cu privire

la instrumentele tradiționale de măsurare a performanței rezultatele respondenților arată că

instrumentele tradiționale de măsurare a performanței sunt suficiente, dar inadecvate și că majoritatea

dintre ei sunt pregătiți să înlocuiască sistemele actuale de măsurare a performanței.

Astfel, indicatorii moderni care s-au dezvoltat pentru a elimina toate deficiențele indicatorilor

clasici (tradiționali), au fost cei de creare a valorii, incluzându-se în categoria acestor indicatori

Valoarea Economică Adăugată (EVA); valoarea de piață adăugată; valoarea lichidă adăugată;

rentabilitatea lichidă a investițiilor, rentabilitatea totală a acționarilor.

Studiile efectuate până acum au arătat că nici un indicator nu poate oferi posibilitatea de a

avea o viziune clară asupra performanței, de a gestiona în totalitate situațiile critice și cu cel mai mare

impact asupra afacerii.

În contabilitatea managerială, metodele tradiționale de calculație a costurilor au la bază costul

complet ți costul parțial.

33

Costul complet este valoarea totală a resurselor, de obicei măsurată în termeni monetari,

sacrificați pentru a atinge un anumit obiectiv, luând în considerare toate resursele sacrificate pentru

a realiza obiectivul, managerii având nevoie de informații despre costul complet pentru a putea

îndeplini obiectivele strategice ale afacerii.

Există, în linii mari, patru domenii în care managerii trebuie să cunoască pe deplin costul

producției lor, succinct prezentate în Tabelul 4.1.:

Tabel nr. 4.1. Domenii de cunoaștere a costurilor

Nr.

Crt.

Domenii de cunoaștere a

costurilor

Aspecte definitorii

1. Planificare și control bugetar Planificarea în cadrul unei afaceri se bazează pe cunoașterea cât mai bună

a costurilor implicate.

2. Mecanismul general de luare a

deciziilor

Informațiile despre costul complet permit managerilor să ia decizii optime

la toate aspectele legate de afacere.

3. Stabilirea prețurilor Atunci când se stabilește un preț pentru ieșire, este foarte utilă cunoașterea

costului complet de producție.

4. Măsurare beneficiilor

(veniturilor)

Nivelul de profit, sau venit, este unul dintre cei mai importanți indicatori

ce măsoară performanța în afaceri

Sursa: Prelucrare după Atrill, Peter Eddie McLaney, Management Accounting for Decision Makers,

Prentice Hall, 2014, p. 88

În vederea cunoașterii costului complet sunt necesare anumite motive așa cum se poate

observa din figura nr. 4.1.

Figura nr. 4.1. Motive necesare pentru cunoașterea costului complet

Sursa: Prelucrare după Atrill, Peter Eddie McLaney, Management Accounting for Decision Makers,

Prentice Hall, 2014, p. 88

În literatura de specialitate există o serie de procedee și metode de calculație a costurilor care

pot fi aplicate întocmai sau pot fi prelucrate într-o manieră personalizată pentru a servi nevoii de

informare a managerului privind deciziile de dezvoltare a strategiei entității sale.

În funcție de obiectivele urmărite, metodele de calculație pot fi: metode care au ca unic

obiectiv stabilirea costului produselor (lucrărilor, serviciilor), metode de tip absorbant necesare

conducerii activității productive, respectiv metode parțiale sau limitative, în figura nr. 4.2 fiind

structurate aceste categorii de metode.

34

Figura nr. 4.2. Metode de calculație a costurilor

Sursa: prelucrare după Mihalciuc, C., Organizarea contabilității de gestiune în entitățile economice. Îndrumar

teoretico-aplicativ, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2015, pp. 234-255.

În ceea ce privește managementul costurilor metodele de calculație a costului complet servesc

la o politică de preț destul de simplă, prin faptul că prețul de vânzare trebuie să depășească costurile

directe, iar costurile indirecte trebuie să fie alocate în mod rezonabil costului de producție, iar prin

intermediul costurilor parțiale se iau în considerare criteriul variabilității costurilor, care permite o

analiză mai operativă și mai potrivită pentru control și planificare.

În ceea ce privește luarea deciziilor cu privire la afacerile viitoare, costurile parțiale oferă o

bază solidă pentru planificarea costurilor și pentru studierea efectelor modificărilor planificate asupra

volumului de producție, determinate de modificările condițiilor economice sau de decizii

manageriale specifice, cum ar fi: variația prețurilor de vânzare, creșterea sau scăderea stocurilor,

vânzările promoționale, etc.

4.2. Metode inovative de suport în cuantificarea eficienței activității entității

Implementarea sistemelor de măsurare a performanţei în cadrul entităților a necesitat în general

costuri mari și doar entitățile mari și companiile multinaționale și-au putut permite acest lucru.

Totuși, orice entitate, indiferent de mărime sau obiect de activitate, are nevoie de instrumente

moderne, eficiente și inovative de măsurare, monitorizare, apreciere și judecare a rezultultatelor ce

caracterizează performanța activității desfășurate.

Sustenabilitatea devine din ce în ce mai relevantă pentru succesul pe termen lung al entităților,

arătându-se faptul că entitățile care nu reușesc să-și regândească modelul de afaceri, durabilitatea lor

nu va reuși pe termen lung pentru a crea un avantaj competitiv. Astfel, un număr de inovații

Metode de calculație a costurilor

Parțiale

Metoda direct-costing (costuri

variabile)

Metoda costurilor

directe

Metoda direct costing evoluat

Complete

Metode de bază

Metoda globală sau metoda calculației

simple

Metoda pe faze

Metoda pe comenzi

Metoda derivate evoluate de

calculație a costului complet

Metoda Tarif -Oră -Mașină

(T.H.M)

Metoda Pert-Cost

Metoda Georges Perrin

(G. P)

Metoda de evidență complexă și control

operativ

Metoda costurilor normale(raționale)

Metoda standard cost

Metoda costurilor normate

Metode JIT (Just in time)

Metoda costurilor țintă(target cost)

Metoda ABC (Activity based

costing)

35

organizaționale au apărut în ultima perioadă (Total Quality Management, JIT, Lean manufacturing,

Six Sigma, Balanced Scorecard), care vor fi dezvoltate în subcapitolele următoare.

36

CAPITOLUL 5. ANALIZA CRITICĂ A OPTIMIZĂRII RAPORTĂRII DINTRE

SISTEMUL INFORMAȚIONAL – CONTABIL ȘI MANAGEMENTUL FIRMEI CU

APLICARE PE LEAN SIX SIGMA

Obiectivul acestui capitol focalizat pe analiza metodologiei Lean Six Sigma și găsirea unor

moduri de analiză și eficientizare a activității bazate pe aceasta.

Lean Six Sigma este o metodologie utilizată în analiza proceselor de producție, și are ca

scop final creșterea satisfacției clienților, optimizarea costurilor de producție și mărirea

profitabilității.

În prezent, Lean Six Sigma este prezentată ca un concept bine structurat care este utilizat în

diverse activități dintre care menționăm:

Eficientizare proceselor existente cu ajutorul ciclului DMAIC;

Analiza și eficientizarea costurilor produselor finite;

Instrument de suport în crearea de noi produse cu ajutorul Design for Six Sigma (DFSS);

Scopul acestei părți o reprezintă analiza bibliometrică a publicațiilor care au studiat diverse

concepte ce sunt prezente și în teză dar mai ales Lean Six Sigma în industria prelucrătoare a

lemnului.

5.1. Design, metodologie, abordare

În această secțiune creăm diverse hărți de termen bazate pe un corpus de documente științifice

extrase din diverse baze de date printre care menționăm (Thomson Reuters Web of Science,

Scopus, Dimensions, PubMed). Ca și program suport în generarea reprezentărilor grafice vom

utiliza VOSviewer. Acesta face parte din clasa de aplicații specializate în construirea și

vizualizarea hărților bibliometrice.

Sursa pentru acest studiu a reprezentat-o Thomson Reuters Web of Science iar cuvintele cheie după

care s-au efectuat căutări au fost:

Managerial accounting

Managerial accounting in woodworking industries

Lean Six Sigma

Lean Six Sigma in woodworking industries

Woodworking cost

Perioada luată ca referință pentru extrageri a fost 2000-2020

Itemul Managerial accounting a returnat un număr de 1121 de articole, structurate pe 5 cluster-e:

37

Cluster 1 Cluster 2 Cluster 3 Cluster 4 Cluster 5

Management accounting

Managerial accounting

Auditing Business process

Firm

Evidence

Period Financial statement

Asset

Corporate governance

Methodology approach

Variance

Construct Orientation

Motivation

variance

Cost

Product

Product planning Consumption

Output

Supply chain Managerial insight

Worker

Job carrer

Figura nr. 5.1. Analiza itemului Managerial accounting

Sursa: VosViewer

Itemul Lean Six Sigma a returnat un număr de 367 de articole, structurate pe 3 cluster-e:

38

Cluster 1 Cluster 2 Cluster 3

Design methodology approach Organization

Critical success factor

Lss

Product Production

Lean production

Defect Waste

Measure

Enterprise Manufacturing process

Efficiency Sigma methodology

Process mapping root cause analysis

Figura nr. 5.2. Analiza itemului Lean Six Sigma

Sursa: VosViewer

39

Figura nr. 5.3. Analiza itemilor eficiency, time production

Sursa: VosViewer

Itemul Woodworking cost a returnat un număr de 4 de articole, structurate pe 1 cluster.

Acestea nu au legătură cu optimizări de costuri și se referă la costuri de implementare a

unor utilaje.

Figura nr. 5.4. Analiza itemului Woodworking

Sursa: VosViewer

Item-ul ” Managerial accounting in woodworking industries” și ” Lean Six Sigma in

woodworking industries” nu a returnat nici un rezultat.

Rezultatele cartografierii termenilor de interes pentru teza de față, conform bazei de date Web

of Science sunt: cost, process optimization, Lean production, defects, waste, process mapping root

cause analysis.

40

Printre mulți alți factori, și lipsa publicațiilor referitoare la modalități de optimizare a

acosturilor st rezultat de pe platforma Web of Science vine să întărească părerea că această cercetare

este de mare actualitate, mai ales că în regiunea de Nord-Est a României, industria de prelucrare a

lemnului are mulți reprezentanți.

Consider că teza de față este una originală, și rezultatele utile celor care operează în industria

de prelucrare a lemnului.

5.2. Limite și bariere

Există mai multe subiecte critice referitoare la Lean Six Sigma. S-a susținut mult timp că

Lean Six Sigma nu este flexibil și universal. Totodată, implementat incorect, poate să nu genereze

plus valoare.

Există o concepție greșită comună cauzată de neînțelegerea conceptului potrivit căreia Lean

înseamnă șomaj, cu toate că filozofia nu are la bază decât utilizarea mai eficientă a forței de muncă.

David Meier, senior Lean Manufacturing Consultant, susține că Lean creează un mediu

stresant, inconfortabil, datorită sentimentului de urgență, asigurând în același timp un răspuns

imediat pentru clienți.

5.3. Abordarea holistică a sistemului Lean Six Sigma

Termenul Lean Six Sigma se referă la mai mult decât un set de tehnici. Este o filozofie sau o atitudine

care promovează eforturile continue de a reduce și elimina în mod ideal deșeurilor într-o organizație.

Totodată, accentul principal al Lean este pe cerințele clientului, privind relația cu acesta prin prisma

valorii sau non-valorii adăugate de procesele interne, Sarcini cu valoare adăugată sunt singurele

operații pentru care clientul este gata să plătească. Ideea de a crea în flux în producție Lean este de a

oferi produse și servicii doar la timpul oportun, în cantitățile corespunzătoare, precum și la nivelurile

de calitate solicitate.

Instrumentele LeanSix Sigma, sunt cel mai frecvent utilizate pentru eliminarea erorilor, deșeurilor,

realizează fluxurile valorice, etc.

Figura nr. 5.5. Piramida Lean Cudney - Lean Systems

Sursa: prelucrarea autorului

41

Lean Six Sigma este o abordare axată pe îmbunătățirea calității, reducerea variație și

eliminarea deșeurilor într-o organizație. Este o combinație de două programe de îmbunătățire, Six

Sigma și Lean Enterprise. Six Sigma este o filozofie de management a calității și o metodologie care

se concentrează pe reducerea variațiilor proceseloria, reducerea defectelor, măsurarea și

îmbunătățirea calității produselor, proceselor și serviciilor. Conceptul de Six Sigma a fost dezvoltat

la începutul anilor 1980 la Motorola Corporation.

Conceptul Six Sigma a fost popularizat la sfârșitul anilor 1990 de către General Electric

Corporation și fostul lor CEO-ul Jack Welch. Lean Enterprise este o metodologie care se

concentrează pe reducerea timpului ciclilor și a erorilor în cadrul proceselor. Lean Enterprise a fost

proiectat inițial de către Toyota Motor Corporation ca Toyota Production System (TPS) și a crescut

în popularitate după criza energetică 1973. Termenul „gândire Lean“, a fost inventat de James P.

Womack și Daniel T. Jones (1996), în cartea lor Lean Thinking. Termenul „Lean Enterprise“ este

folosit pentru a extinde domeniul de aplicare al unui program de Lean de la fabricație la întreaga

organizație.

Figura nr. 5.6. Evoluția calității și productivității către Lean Six Sigma.

Sursa: Adaptată după Furterer Conferința ASQ 2006

Metodologia de rezolvare a problemelor Six Sigma, DMAIC este utilizată pentru a îmbunătăți

procesele. Fazele DMAIC sunt bine definite și standardizate, dar pașii efectuați în fiecare etapă pot

varia în funcție de referința utilizată.

5.4. Fazele sistemului Lean Six Sigma

Faza Definire este cea în care este definit scolul proiectului demarat. Scopul fazei de

Măsurare este de a înțelege și măsura procesul actual. În faza Analiză, analizăm datele colectate în

faza de măsurare pentru a identifica cauzele profunde ale problemelor identificate. În faza

Îmbunătățirea se dezvoltă și pun în aplicare mecanisme și soluții de eficientizare. Scopul fazei de

Control este acela de a se asigura că îmbunătățirile au avut un impact pozitiv și că acestea vor fi

susținute și controlate. În tabelul de mai jos este o descriere a activităților care pot fi efectuate în

cadrul fiecărei faze a metodologiei de rezolvare a problemelor.

42

Tabel nr. 5.1. Fazele sistemului Lean Six Sigma

Definire Măsurare Analiză Îmbunătățire Control

1. Dezvoltarea

proiectului

2. Analiza

acționariatului

3. Colectarea

inițială a Vocii

Clientului (unde

este cazul)

4. Selectarea

echipei și

lansarea

proiectului

5. Crearea planului

proiectului

6. Definirea

procesului

curent

7. Valizează

sistemul de

măsurare

8. Definirea

costurilor

calității

inferioare

COPQ

9. Dezvoltarea

relațiilor cauză –

efect

10. Determinarea și

validarea

cauzelor de bază

11. Dezvoltarea

capabilitoților

procesului

12. Identificarea

sincopelor și

selectarea

soluțiilor

13. Realizarea

analizei cost /

beneficiu

14. Proiectarea

stării viitoare a

proceselor

15. Stabilirea

țintelor de

performanță

16. Aprobarea

implementării

modificărilor

17. Training și

execuție

18. Măsurarea

rezultatelor și

administrarea

modificărilor

19. Raportarea

datelor și

crearea

mecanismului

de control al

procesului

20. Aplică PDCA

pe procese

21. Identificarea

oportunităților

de replicare

22. Dezvoltă

planuri viitoare

Utilizarea Lean Six Sigma accelerează timpul de rezolvare a problemelor, are ca scop reducerea

costurilor, reducerea pierderilor şi creşterea gradului de satisfacţie a clientului.

Îmbunătățirile generate de standardizarea operațiilor sunt următoarele: fluidizarea fluxurilor de materiale și produse finite

îmbunătățirea traseelor făcute de forța de muncă în cadrul proceselor

scăderea rebuturilor sau a altor greșeli de procesare

Reguli de urmat pentru păstrarea operațiunilor standard;

1. standardizarea operațiilor trebuie făcută pe toată suprafața fabricii;

2. asigurarea înțelegerii de către întreaga forță de muncă a conceptului de operație standard și

a ce implică aceasta;

3. liderii trebuie să fie foarte bine pregătiți pentru procesul de școlarizare a forței de muncă;

4. utilizarea unui sistem vizual de aducere aminte a importanței păstrării operațiunilor

standardizate;

5. căutarea continuă a unui optim după implementarea standardizării operaționale;

43

CAPITOLUL 6. STUDIU BAZAT PE CHESTIONAR PRIVIND STOCURILE SI

PROCESELE DE PRODUCȚIE ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE A LEMNULUI

În cadrul acestui capitol vom realiza un studiu empiric privind stocurile si procesele de

producție în industria prelucrătoare a lemnului.

În acest sens, vom debuta prin a descrie necesitatea și scopul studiului, motivația cercetării și

vom defini obiectivele. În continuare, vom prezenta structura eșantionului, variabilele (dependente

și independente) și vom formula ipotezele de lucru care vor fi testate pentru validare.

Motivul elaborării acestui demers investigativ a fost reprezentat de diversele probleme și

neajunsuri pe care le-am constatat în cadrul firmei în care am realizat studiul practic. Astfel, am creat

și distribuit un chestionar în care am încercat să validez în primul rând observațiile mele și mai apoi

să determin în ce măsură dintre acestea se regăsesc și în firmele selectate.

Odată clarificate aceste aspecte din punct de vedere teoretic, următorul pas va fi spre realizarea

cecertării empirice, în cadrul căruia ne-am propus elaborarea unui chestionar format din ? întrebări

de tip închis, întrebări de tip deschis și întrebări mixte.

Chestionarul întocmit în cadrul lucrării de față are un caracter standardizat, deoarece întrebările

sunt formulate clar dinainte, la fel numărul și ordinea acestora. Acestea au o construcție specifică și

o structurare pliată pe domeniului studiat. Întrebările cuprinse în chestionar surprind diverse aspecte

și probleme cu care se confruntă firmele, ele fiind relativ simple și generale.

Chestionarul cuprins în cercetare este unul de date factuale (administrativ). Acesta se referă la

fapte și situații observabile direct sau verificabile prin alte mijloace sau de către alte persoane. Din

punctul de vedere al modului de aplicare al chestionarului, acesta este unul de tip autoadministrat,

așa cum a fost clasificat de Septimiul Chelcea1.

Chestionarul autoadministrat se particularizează prin faptul că respondenții incluși în

eșantionul investigat validează singuri răspunsurile prin formularul online pus la dispoziție de către

autor.

Selectarea eșantionului

Colectivitatea cercetată este reprezentată de 140 de entități, reprezentând un eșantion

reprezentativ de firme din industria prelucrătoare a lemnului din Nord-Estul țării.

Eșantionul avut în vedere în ancheta de față a fost constituit din firmele reprezentative din

industria prelucrătoare a lemnului din regiunea de Nord-Est a României.

Chestionarul a fost distribuit în format electronic, putând fi accesat de respondeți prin

intermediul unui link care a fost trimis prin email către companii din Romania care au același specific

de activitate ca și unitatea studiată. După centralizarea răspunsurilor, datele au fost procesate și

interpretate cu ajutorul programului SPSS.

În cele ce urmează vom prezenta rezultatele obţinute în urma studiului întreprins la nivelul a

140 de companii raportoare din România.

Conform rezultatelor analizei, se constată următoarele:

Repondenții acoperă tot spectrul întrebării referitoare la cifra de afaceri;

Din punctul de vedere al tipului rezultatului, se constată că un procent semnificativ din

eșantion a raportat pierderi (31,3%);

În cadrul administrării stocurilor, informația contabilă inexistentă sau insuficientă este

principala problemă ridicată. Aceasta poate fi generată de lipsa sau insuficiența informațiilor

operative care au ca rezultat date contabile;

1 Septimiu C. Chestionarul în investigaţia sociologică, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, Romania 1975.

44

Programele informatice existente satisfac într-o proporție mare informațiile legate de stocuri

dar nu și cele despre rebuturi (61,7%);

Lipsa sau insuficiența informațiilor operaționale stau la baza diverselor sincope în cadrul

mecanismului decizional managerial sau a celui contabil;

Procesele de producție cele mai predispuse la apariția rebuturilor sunt cele de prelucrare,

finisare, asamblare. Acestea sunt în strânsă legatură cu capitalul uman, cel găsit responsabil

și de apariția rebuturilor. Astfel, personalul necalificat, neatenția sau indiferența și utilizarea

necorespunzătoare a utilajelor sunt principalele problemele generatoare de pierderi

economice în cadrul firmelor ce activează în industria de prelucrare a lemnului;

Repondenții s-au arătat interesați de utilizarea în cadrul activităților viitoare a unui program

informatic care să le permită monitorizarea proceselor de producție pe diverse faze, a

rebuturilor și a unei evidențe a materialelor, materiilor prime și semifabricatelor strîns legate

de aceste procese. Toodată, acest program informatic poate ajuta deciziile manageriale în

detectarea proceslor care nu aduc valoare adăugată activității și care să optimizeze

consumurile de materii prime, materiale, etc.

Un procent foarte mare (66,4%) sunt interesați de primirea unor informații despre program

sau sunt interesați să-l testeze/achiziționeze.

La proiectarea modelului au fost formulate următoarele ipoteze:

Ipoteza 1. Fluxul informational reprezintă pentru procesul decizional un imput calitativ care

poate disturbă decizia managerială prin lungimea canalelor de informare (informația devine

inoportună)

Ipoteza 2. Fluxurile informaționale ale contabilității de gestiune au efect în principal asupra

operațiunilor de supra stocaj (costuri maximizate) si in plan secund asupra disturbării evidenței

contabile (evidenţa contabila întârziata).

Ipoteza 3. Optimizarea costului de producție poate fi realizat in prezenta unor decizii

manageriale care evaluează reducerea costurilor prin reducerea cheltuielilor direct si a cheltuitelor

fixe.

Ipoteza 4. Optimizarea procesului de producție in vederea reducerii rebuturilor reprezintă un

element de succes al strategiei manageriale care poate fi maximizat daca si numai daca procesele

de producție sunt corelate cu sistemul informațional al contabilității de gestiune in vederea

diseminării vulnerabilităților privind lipsa informațiilor contabile si permanenta stocurilor fără supra

stocaj.

Ipoteza 5. Evaluarea procedurilor de stocare poate fi realizata optimal la nivelul contabilitatii

manageriale daca si numai daca programul informatic existent satisface cerintele informationale,

controlului intern operational este efectuat la timp si corect iar comunicare cu mecanismul decizional

functioneza.

În concluzie, aplicația informatică construită în finalul tezei de doctorat pliază tehnologia

informației pe aceste metode și instrumente. Astfel, având în vedere gradul actual de dezvoltare

economică, lipsa acută de informații de natură internă cu care se confruntă managementul micro

entităților, entităților mici și mijlocii, prezenta criză economico-sanitară, se impune construirea unor

softuri care să permită controlul stocurilor de materiale și alte consumabile, controlul stocurilor de

semifabricate, rețetare de producție având la bază specificații tehnice din industria prelucrătoare a

lemnului. Practic, acestea au fost considerentele care au stat la baza aplicației informatice elaborate,

cu ajutorul căreia pot fi oferite răspunsuri și soluții la întrebările și neajunsurile cu care se confruntă

sistemele operaționale actuale.

45

Figura nr. 6.1 Rețeaua neuronală a modelului de optimizare costurilor

Sursa: Realizat de autor

46

CAPITOLUL 7. SOLUȚII INFORMATICE DE EFICIENTIZARE A ACTIVITĂȚII

ECONOMICE ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE A LEMNULUI

Obiectivul acestui capitol focalizat pe găsirea unor modalități de creare a unui program

informatic care să răspundă la unele necesități stringente ale managementului entităților studiate

respectiv analizarea proceselor de producție, pe baza acestei analize, putându-se recurge la concluzii

și propunându-se măsuri de eficientizarea a acestora.

7.1. Necesitatea digitalizării procesului de monitorizare a activităților de producție în industria

prelucrătoare a lemnului

Firma studiată (Flaro Internațional SRL Botoșani) a fost înființată în anul 1994 iar obiectul

de activitate este producerea jucăriilor din lemn.

Firma are aproximativ 40 de angajați.

Obiectivele pe care mi le-am propus sunt multiple:

analiza fluxurilor de producție și găsirea unor soluții de îmbunătățire a acestora folosind

uneltele specifice Lean Six Sigma

analiza variabilității stocurilor de produse finite, materii prime și materiale (acolo unde este

cazul)

calcularea fidelă a costurilor produselor finite folosind și unelte Lean Six Sigma (Value

Stream Mapping, etc).

utilizarea uneltelor specifice pentru tratarea problemelor, deșeurilor și a altor pierderi ce sunt

generate de procesele ineficiente

7.2. Schimbări de paradigmă în procesul de creștere a eficienței activității economice în

industria prelucrătoare a lemnului

Pentru a putea contura o imagine corectă a proceselor ce se desfășoară în cadrul firmei, este

necesară studierea acestora prin observare directă.

În acest fel, pot creiona o imagine fidelă a fluxurilor de materiale, persoane și informații care

formează întregul proces de producție.

Observarea directă are unele avantaje notabile:

cu ajutorul acesteia se poate reprezenta grafic fluxul de producție

se pot stabili timpii pe fiecare subproces în parte. Totodată, se pot oferi soluții pentru

procesele cu intervale de variații mari

se pot calcula stocurile intermediare inter-procese

se poate reprezenta grafic harta fluxurilor valorice (Value Stream Mapping) care este un

instrument puternic, folosit ca suport de către management în optimizările ulterioare

Proiect de îmbunătățire a fluxurilor

Nume proiect: Controlul procesul de producție al turnurilor Nathan

Declararea problemelor: Deșeurile generate, procese nemonitorizate, pierderile sau

activitățile ce nu aduc valoarea adăugată.

Obiectivul proiectului: Stabilirea activităților ce aduc valoarea adăugată, celor ce nu aduc

valoarea adăugată

Ce este important pentru client - Critical to Satisfaction: Clientul francez urmărește la

prețul să fie unul competitiv iar calitatea produsului una ridicată

Scopul proiectului: Reducerea cheltuielilor, stabilirea surselor rebuturilor, explicarea

acestora și găsirea de soluții pentru reducerea acestora, soluții de monitorizare a proceselor de

producție.

Beneficii financiare: Creșterea profitabilității și a timpului de livrare

Riscuri potențiale: imposibilitatea stabilirii tuturor cauzelor pierderilor sau rebuturilor

47

Resursele proiectului: Laurențiu Anisie

Figura nr. 7.1. Reprezentarea fotografică a produsului finit studiat


Primul pas și cel mai important este reprezentat de culegera datelor. Aceasta implică maparea

inițială a proceselor pentru stabilirea fluxurilor de materiale si informații.

Această stabilire a hărții proceselor se face prin observare directă, numărarea stocurilor și

cronometrarea fiecărui pas din cadrul procesului studiat.

Materia primă ce este adusă de la gater și mai apoi de la uscător, arată în felul următor:

Figura nr. 7.2. Observare directă, numărarea stocurilor


7.3. Soluții de eficientizare prin crearea aplicației informatice KataFlow

Tendințele actuale și cele viitoare arată că cele 2 direcții mari de dezvoltare a industriei sunt:

Automatizarea accelerată. Automatizarea accelerată este determinată pe de o parte

de penuria de forță de muncă din diverse regiuni ale țării și pe de altă parte de ieftinirea

soluțiilor tehnico-informatice.

Sustenabilitatea locală a afacerilor și resurselor. Se observă o cristalizarea a multor

afaceri locale care duce la polarizarea resurselor materiale și umane în jurul afacerilor

locale.

Termenul științific "Industry 4.0" reprezintă transformarea la nivelul lanțului de creare a

valorii. Acest lucru însemnă că procesele ce se desfășoară într-o entitate sunt controlate în mare

parte de dispozitive electronice, senzori și calculatoare. Toate acestea sunt inter-conectate, permițând

astfel un control total asupra proceselor de producție.

48

Frank Levy and Richard Murnane consideră că mașinile trebuie să înlocuiască oamenii la

procesele ce pot fi eficientizate, nouă rămânandu-ne să ne dezvoltăm pe partea creativă.

Erik Brynjolfsson și Andrew McAfee a descris industry 4.0 ca o epocă de aur a mașinii

industriale de producție, organizată pe baza tehnologiilor digitale și pe deplin automatizată.

Putem privi aceste transformări industriale ca o adiție la procesele tradiționale deoarece acestea

sunt capabile să genereze aceleași produse ca industriile tradiționale dar și produse de înaltă

procesare tehnologică, specifice.

7.3.1. Modificări de paradigmă

O altă fațetă a modernizării și robotizării industriale o reprezintă și impactul asupra procesului

de învățământ. Odată cu apariția tehnologiei înalte, vor apare și meserii pliate pe cerințele specifice

a acestor industrii. Va fi un proces dinamic în care o parte din meseriile actuale vor fi înlocuite.

Prezentăm câteva tendințe viitoare ale societăților bazate pe tehnologii:

Societatea industrială se va transforma în societate informațională

Globalizarea investițiilor și a tehnologiilor

De la centralizare la descentralizare

Realizarea beneficiilor ajutorului propriu față de cel așteptat de la instituții sau stat

Informațiile vor fi participative

Mediul antreprenorial se va baza pe rețele mai mult decât pe produse

Migrația va fi o realitate

Apariția în societate a comportamentelor multi-variate și a alegerilor multiple

Logistica și Internetul industrial au fost tot timpul în prima linie în ceea ce provește

implementarea tehnologiilor inovatoare.

Tag-urile inteligente RFID sunt instrumente populare în etichetarea și urmărirea produselor pe

tot fluxul proceselor de producție. Totodată, aceste etichete permit identificarea poziției și detalii

relevante.

Un beneficiu major al utilizării etichetării inteligente în reprezintă verificarea cu rapiditate a

stocului și a dinamicii sale. Astfel, se pot implementa cu ușurință politici de eficientizarea a acestora.

O altă posibilă utilizare a tehnologiei este analiza predictivă a stocurilor și a canalelor de

distribuție și aprovizionare. Inventarierea se realizează mult mai facil, depistându-se la timp

eventualele probleme.

Retail-ul este o altă ramură ce utilizează cu succes tehnologiile.

POS-urile moderne, senzorii și alte device-uri IoT optimizează activitatea de aprovizionare,

desfacere, contabilitatea. Astfel se reduce capitalul imobilizat și costurile de operare.

7.3.2. Întreprinderea eficientă

Pentru a putea face față provocărilor actuale și viitoare, entitățile economice trebuie să fie

suple, flexibile și dinamice. O soluție este automatizarea a cât mai multor părți din acesta.

Întreprinderile moderne trebuie să-și redefinească modul de a face afaceri.

O dată cu tendința crescută de a face cumpărături online, apare necesitatea creării capacităților

de gestionare a acestora.

Din această cauză, putem defini câțiva pași necesari în parcursul restructurării afacerii:

Organizarea pe fluxuri;

Decizia și controlul sunt în mâinile clientului;

Informațiile procesate trebuie să fie imateriale.

Totodată, afacerile actuale trebuie clădite pe principiile Lean:

Valoarea este definită de client;

Harta fluxurilor valorice stă la baza afacerii;

Este necesară urmărirea și eficientizarea fluxurilor valorice;

49

Utilizarea sistemului pull față de cel push;

Îmbunătățirea continuă.

Tabel nr. 7.2. Componentele unui sistem eficient

Componente Descriere

Loturi mici Menține o producție fluidă

Stocuri minime Reduce costurile

Control total al calității Corectează erorile la sursă

Eliminarea pierderilor Eficientizarea aspectelor legate de producție

Configurare mașini Rapidă și eficientă

Fluxurile Sunt orientate spre produs

Ciclurile de producție Utilizarea ciclurilor focusate pe produs și pe fluxurile de valoarea duce la o

reducere a acestora

Îmbunătățirea continuă Angajații găsesc căi eficiente de îmbunătățire a proceselor de lucru

Sursa: Adaptare după: Ibrahim Garbie - Green Energy and Technology - Sustainability in Manufacturing

Enterprises. Concepts, Analyses and Assessments for Industry 4.0, Springer International Publishing (2016)

pag.63

7.3.3. Soluții de eficientizare

Primul pas în eficientizarea activității este repezentat de standardizare. Standardizarea permite

măsurarea obiectivelor și raportarea ulterioară la un ideal. Standardizarea cea mai eficientă cale de a

îndeplini o sarcină. Astfel, pentru a se putea ajunge aici, trebuie urmați câțiva pași: documentarea

procesului, eficientizarea acestuia și pregătirea angajatului.

Standardizarea aduce beneficii incontestabile printre care enumerăm

crearea unei stări inițiale care să fie mai apoi utilizată ca referință;

crearea limitelor procesului (început și sfârșit) pentru o mai bună încadrare în harta

fluxurilor valorice;

propagarea cunoștințelor în organizație;

auditarea și rezolvarea rapidă a problemelor;

implicarea angajaților în procesul ce îi implică;

detecția și eliminarea posibilelor pierderi;

Pentru ca cele mai sus enumerate să fie fructificate trebuie o supervizare continuă deoarece

procesele au tendința să devină haotice. Aplicat în producție, Just-In-Time este o filozofie ce are ca

scop eliminarea pierderilor de timp, a proceselor ineficiente și a stocurilor. JIT poate fi utilizată la

reducerea timpilor de configurare al mașinilor, poate controla fluxul de materiale și poate fluidiza

procesele. Astfel, resursele eliberate (timp, materiale, forță de muncă) pot fi utilizate mai eficient în

alte părți ale activității. Există o strânsă legătură între calitate și performanță. Astfel, următoarele

construcții sunt esențiale pentru eficientizare și creșterea performanțelor: conducere vizionară,

cooperare internă și externă, învățarea, managementul proceselor, îmbunătățirea continuă,

mulțumirea angajaților și satisfacția clienților.

Principalele beneficii ale implementării JIT sunt:

reducerea elementelor legate de Work In Progress (muncă, stocuri intermediare, costuri

indirecte)

creșterea flexibilității proceselor;

reducerea stocurilor de materii prime;

creșterea calității

creșterea productivității;

reducerea spațiilor necesare producției;

reducerea costurilor indirecte.

50

7.3.4. KataFlow. Proiect de îmbunătățire a stocurilor de materiale, necesarului de materii prime și

materiale.

Nume proiect: Controlul procesul de producție al turnurilor Nathan

Declararea problemelor: Stocuri incontrolabile, comenzi haotice de materiale, informații

inexistene despre necesarul de materii prime, deșeurile generate, pierderile sau activitățile ce nu aduc

valoarea adăugată.

Obiectivul proiectului: Crearea unei soluții informatice care să ajute managementul în

stabilirea stocurilor optime de materii prime și materiale, a necesarului de astfel de materiale pe

perioada următoare, stabilirea volumului optim de semifabricate de prelucrat pentru a obține în

condiții de eficiență economică produsele finite, reducerea cheltuielilor, stabilirea surselor

rebuturilor, explicarea acestora și găsirea de soluții pentru reducerea acestora.

Ce este important pentru client - Critical to Satisfaction: Clientul urmărește ca prețul să fie

unul competitiv iar calitatea produsului una ridicată.

Beneficii financiare: Creșterea profitabilității, scăderea stocurilor de materii prime, materiale

și semifabricate, reducerea timpului de livrare

Riscuri potențiale: imposibilitatea stabilirii tuturor cauzelor pierderilor sau rebuturilor

Resursele proiectului: Condițiile de lucru, stocurile, locurile de depozitare, procesele de

producție, elementele fabricate, etc. s-au stabilit prin observare directă pe o perioadă de 5 luni.

Ca și soluție tehnică am utilizat câteva tehnologii:

interfață proiectată și programată în Excel și Visual Basic for Application

baza de date în care se stochează informațiile este suportată de un server firebird

Utilizarea Excel-ului mi-a permis dezvoltarea relativ rapidă a produsului. Serverul de baze de

date este unul performant, ușor de instalat și configurat.

Primul pas și cel mai important este reprezentat de culegerea datelor. Aceasta implică maparea

inițială a proceselor pentru stabilirea fluxurilor de materiale și informații.

Această stabilire a hărții proceselor se face prin observare directă, numărarea stocurilor și

cronometrarea fiecărui pas din cadrul procesului studiat.

Figura nr. 7.5. Meniul aplicației

51

Prin implementarea acestei aplicații informatice s-au obținut pentru produsul studiat următoarele

beneficii:

1. Pe termen scurt:

a. s-au normalizat și controlat necesarele de material, ambalaje și alte elemente

componente ale produselor finite;

b. Reducerea cu aproximativ 23-25% a necesarului de semifabricate (cherestea) față de

perioada în care această aplicație nu a fost implementată;

c. S-au eliberat valori bănești altfel blocate în stocuri inutile;

d. S-au eliberat spații de stocare intra-procese ca urmare a controlului necesarului de

semifabricate;

e. Creșterea vitezei fluxurilor de producție;

f. O ușoară scădere a rebuturilor din cauza controlului strict a semifabricatelor aflate în

prelucrare;

g. Reducerea indicatorului dock-to-dock days (cel care urmărește perioada între data de

începere a procesărilor și cea în care s-au livrat produsele finite) 10-15 %

2. Pe termen lung:

a. Implementarea generalizată a aplicației va avea ca impact imediat aceleași beneficii

ca și cele de mai sus;

b. ”disciplinarea” forței de muncă, crescând calitatea și eficiența acesteia;

c. Eliberarea spațiilor de stocare care va permite mai apoi optimizarea fluxurilor de

producție pe fiecare element în parte

52

CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUȚII PROPRII, LIMITE ȘI DIRECȚII VIITOARE

DE CERCETARE

Valoarea unui produs sau servicu este dată de ceea ce este dispus clientul pentru el.

Pornind de la această premisă, entitățile economice trebuie să conceapă modele de management

care să ofere soluţii eficiente de proiectare și urmărire a sistemul de costuri, să analizeze procesele

economice și să le optimizeze atât prin prisma orizontului de timp cât și prin prisma fluxurilor

valorice conținute.

Este cunoscut faptul că sistemele informatice permit cu ușurință simplificarea muncii și

practicilor contabile, care în trecut erau prestată de persoane, în prezent aceștia fiind eliberați de

sarcinile repetitive și de cele mai multe ori plictisitoare. În aceste condiții, profesioniștii din acest

domeniu își pot îndrepta atenția spre efectuarea de analize mai complexe, devenind astfel un suport

valoros în mecanismul decizional strategic.

Așadar, putem afirma că este firesc ca tendințele viitoare înregistrate pe palierul contabilității

manageriale să răspundă oportun și util la dilemele sistemelor decizionale și anume:

1. Cum să creștem calitatea bunurilor și serviciilor create?

2. Cum să creștem productivitatea?

Analiza sistemele actuale de optimizare a activității de bază a unei entități, conduce la o serie de

oportunități imense ce rezidă din utilizarea din ce în ce mai mult a tehnologiei informaționale.

Așadar, este evident că din punct de vedere contabil, viitorul va conduce la o informatizare din

ce în ce mai mare a proceselor specifice actvității economico-financiare, deoarece cantități tot mai

mari de date și informații contabile, sau cu impact contabil vor fi analizate, interpretate și utilizate în

procesul decizional.

Pornind de la această premisă, entitățile economice trebuie să conceapă modele de management

care să ofere soluţii eficiente de proiectare și urmărire a sistemul de costuri, să analizeze procesele

economice și să le optimizeze atât prin prisma orizontului de timp cât și prin prisma fluxurilor

valorice conținute.

În acest sens, am realizat un chestionar a cărui rezultate subliniază următoarele:

Din punctul de vedere al tipului rezultatului, se constată că un procent semnificativ din

eșantion a raportat pierderi (31,3%);

În cadrul administrării stocurilor, informația contabilă inexistentă sau insuficientă este

principala problemă ridicată. Aceasta poate fi generată de lipsa sau insuficiența informațiilor

operative care au ca rezultat date contabile;

Programele informatice existente satisfac într-o proporție mare informațiile legate de stocuri

dar nu și cele despre rebuturi (61,7%);

Lipsa sau insuficiența informațiilor operaționale stau la baza diverselor sincope în cadrul

mecanismului decizional managerial sau a celui contabil;

Procesele de producție cele mai predispuse la apariția rebuturilor sunt cele de prelucrare,

finisare, asamblare. Acestea sunt în strânsă legatură cu capitalul uman, cel găsit responsabil

și de apariția rebuturilor. Astfel, personalul necalificat, neatenția sau indiferența și utilizarea

necorespunzătoare a utilajelor sunt principalele problemele generatoare de pierderi

economice în cadrul firmelor ce activează în industria de prelucrare a lemnului;

Repondenții s-au arătat interesați de utilizarea în cadrul activităților viitoare a unui program

informatic care să le permită monitorizarea proceselor de producție pe diverse faze, a

rebuturilor și a unei evidențe a materialelor, materiilor prime și semifabricatelor strîns legate

de aceste procese. Toodată, acest program informatic poate ajuta deciziile manageriale în

53

detectarea proceslor care nu aduc valoare adăugată activității și care să optimizeze

consumurile de materii prime, materiale, etc.

Un procent foarte mare (66,4%) sunt interesați de primirea unor informații despre program

sau sunt interesați să-l testeze/achiziționeze.

Este cunoscut faptul că sistemele informatice permit cu ușurință simplificarea muncii și

practicilor contabile, care în trecut erau prestată de persoane, în prezent aceștia fiind eliberați de

sarcinile repetitive și de cele mai multe ori plictisitoare. În aceste condiții, profesioniștii din acest

domeniu își pot îndrepta atenția spre efectuarea de analize mai complexe, devenind astfel un suport

valoros în mecanismul decizional strategic.

Așadar, putem afirma că este firesc ca tendințele viitoare înregistrate pe palierul contabilității

manageriale să răspundă oportun și util la dilemele sistemelor decizionale și anume:

Cum să creștem calitatea bunurilor și serviciilor create?

Cum să creștem productivitatea?

Analiza sistemele actuale de optimizare a activității de bază a unei entități, conduce la o serie

de oportunități imense ce rezidă din utilizarea din ce în ce mai mult a tehnologiei informaționale.

Așadar, este evident că din punct de vedere contabil, viitorul va conduce la o informatizare din

ce în ce mai mare a proceselor specifice actvității economico-financiare, deoarece cantități tot mai

mari de date și informații contabile, sau cu impact contabil vor fi analizate, interpretate și utilizate în

procesul decizional.

Aplicația informatică construită în finalul tezei de doctorat pliază tehnologia informației pe

aceste metode și instrumente. Astfel, având în vedere gradul actual de dezvoltare economică, lipsa

acută de informații de natură internă cu care se confruntă managementul micro entităților, entităților

mici și mijlocii, prezenta criză economico-sanitară, se impune construirea unor softuri care să

permită controlul stocurilor de materiale și alte consumabile, controlul stocurilor de semifabricate,

rețetare de producție având la bază specificații tehnice din industria prelucrătoare a lemnului. Practic,

acestea au fost considerentele care au stat la baza aplicației informatice elaborate, cu ajutorul căreia

pot fi oferite răspunsuri și soluții la întrebările și neajunsurile cu care se confruntă sistemele

operaționale actuale

Prin implementarea acestei aplicații informatice s-au obținut pentru produsul studiat următoarele

beneficii:

1. Pe termen scurt:

a. s-au normalizat și controlat necesarele de material, ambalaje și alte elemente

componente ale produselor finite;

b. Reducerea cu aproximativ 23-25% a necesarului de semifabricate (cherestea) față de

perioada în care această aplicație nu a fost implementată;

c. S-au eliberat valori bănești altfel blocate în stocuri inutile;

d. S-au eliberat spații de stocare intra-procese ca urmare a controlului necesarului de

semifabricate;

e. Creșterea vitezei fluxurilor de producție;

f. O ușoară scădere a rebuturilor din cauza controlului strict a semifabricatelor aflate în

prelucrare;

g. Reducerea indicatorului dock-to-dock days (cel care urmărește perioada între data de

începere a procesărilor și cea în care s-au livrat produsele finite) 10-15 %

2. Pe termen lung:

a. Implementarea generalizată a aplicației va avea ca impact imediat aceleași beneficii

ca și cele de mai sus;

b. ”disciplinarea” forței de muncă, crescând calitatea și eficiența acesteia;

c. Eliberarea spațiilor de stocare care va permite mai apoi optimizarea fluxurilor de

producție pe fiecare element în parte

54

CONTRIBUȚII PROPRII LA TEMA CERCETĂRII

Pe parcursul cercetării științifice, am reușit să aducem o serie de contribuții în aria de

cercetare, atât din perspectivă teoretică, cât și practică, concretizate într-o serie de articole, studii

și comunicări științifice prezentate în reviste de specialitate sau la diverse conferințe în domeniu.

În privința cercetării teoretice, s-a trecut în revistă literatura de specialitate relevantă, ținându-

se cont de informațiile actuale și de tendințele din domeniu. Totodată, am dezvoltat o sinteză detaliată

şi critică prin care, pe de o parte, am evidențiat evoluţia conceptelor prezentate iar pe de altă parte

am prezentat viziunea personală a acestora și aplicabilitatea lor practică.

Din punctul de vedere al cercetării practice, am dezvoltat o aplicație informatică (KataFlow)

care își propune la această dată să ofere un mod eficient de gestionare și control al diverselor tipuri

de materiale, materii prime și subansamble, participante ale procesuluid e producție.

LIMITELE CERCETĂRII

Analiza consumurilor specifice și a proceselor de producție s-a efectuat pe un singur produs

finit, pe parcursul a mai multor loturi și date de fabricație. Deoarece activitatea este una complexă,

și pentru a acoperi toate aspectele legate de stocuri, a fost dezvoltată aplicația și utilizată ăn cadrul

firmei analizate.

DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

În continuarea activității de cercetare aferentă lucrării de față, ne propunem pentru viitor

dezvoltarea programului KataFlow pentru a cuprinte monitorizarea informatică a proceselor de

producție, generînad astfel un flux informațional complet, o unealtă de control formidabilă în slujba

managementului firmei.

O dată cu analiza diverselor tipuri de producție (textilă, alimentară.), ne propunem adaptarea

programului pentru monitorizarea proceselor de producție și din industriile respective.

55

REPERE BIBLIOGRAFICE

Cărți de specialitate:

1. Chandler, Alfred D. The Visible Hand: the Managerial Revolution in American Business.

Cambridge, MA: Belknap Press, 1977

2. Mihalciuc, C Valorificarea informației financiar-contabile în diagnosticul întreprinderii,

Ed. Sedcom Libris, Iași, 2009, pp. 167-168.

3. Diaconu, P. coordonator Contabilitate managerială aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 2003,

pp. 254 – 256.

4. Womack P. J.; Jones T. D.

The Machine That Changed the World: The Story of Lean Production -

Toyota's Secret Weapon in the Global Car Wars That Is Now Revolutionizing

World Industry, 2007.

5. Davis, J., W Progressive Kaizen. Tke key to gaining a global competitive advantage, CRC

Press, 2011

6. Elbert, M., Lean Production for the Small Company, CRC Press, 2012.

7. Liker, Jeffrey The Toyota Way: 14 Management Principles from the World's Greatest

Manufacture, 2004 McGraw Hill

8. Chiarini, A. Lean Organization: from the Tools of the Toyota Production System to Lean

Office, Springer, 2013

9. De Risi, P. Introduction to process management in organizations. Pisa: University of

Pisa, 1999.

10. Mihalciuc, C. Valorificarea informației financiar-contabile în diagnosticul întreprinderii,

Ed. Sedcom Libris, Iași, 2009, pp. 173.

11. Hansen D.R., Mowen, M.,

Liming G.

Cost Management Accounting & Control, South-Western Cengage Learning,

USA, pag.429

12. Weil, R. L., Maher, M.W., Handbook of Cost Management, John Wikey & Sons Inc, New York, 2005,

pp. 217 – 286.

13. Brimson, A Activity Accounting: An activity-Based Costing Approach, New York, John

Wiley & Sons Inc, 1991, p.15.

14. Simmons, T. Dynamic Costing A.B.C for a New Generation, Accoutancy S.A, 2005, pp.27-

29.

15.

Bradford, C. M., Bird H.,

B., Albano R.E,

Townsend, W.P.

Target Costing, Market-Driven Product Design, Marcel Dreker Inc, New

York, 2005

16. Cooper, R. Target costing and Value Engineering, Ed. Routledge, Abingdon, 2017

17. Sgărdea, F.M. Control de gestiune, Ed. ASE, București, 2009, p. 105

18. Albu, N., Albu, C. Instrumente de management al performanţei, vol. II, Control de gestiune,

Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003, p. 93.

19. Işfănescu, A., Robu, V.,

Anghel, I. Evaluarea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 222.

20. Goldratt, E.M. The Goal. A Process of Ongoing Imporvement. SUA: The North River Press

Publishing Corporation, 1984. ISBN 0-88427-178-1.

21. Hilton, R. H., Maher, M.

W., Selto, F. S.

Cost management – Strategies for Business Decisions, McGraw Hill Irwin,

2003, p. 9.

22. Rusu, C. Diagnostic economico-financiar, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 2006,

p. 26.

23. Niculescu, M., Lavalette,

G. Strategii de creştere, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 199.

24. Tabără, N. Contabilitate şi control de gestiune, Studii şi cercetări, Editura TipoMoldova,

Iaşi, 2005, p. 111.

25. Niculescu, M. Diagnostic economic, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 51.

26. Kerzner, H.

A Guide to Measuring and Monitoring Project Performance.Project

management benchmarking and metrics, Ed. John Wiley & Sons, New Jersey,

p. 37.

27. Karen, M., Osterling, M. Value stream mapping: how to visualize work and align leadership for

organizational transformation. New York: McGraw-Hill, 2014.

28. Imai, M. Kaizen, G., A Commonsense, Low-Cost Approach to Management, Mcgraw-

hill, pp. 20-22.

29. Zimmerman, J. Accounting for Decision Making, McGraw-Hill, 2014, p.628

30. Lucas, H. C.

Davin – Système d’information pour le management, 1987, op. cit. de

Alazard, C., Separi, S., Contrôle de gestion, Editura Dunod, Paris, 1994, p.

26.

56

31. Dumoulin, C., Separi, S

Management des systèmes d’information, Editions d'Organisation, 1986, op.

cit. de Alazard, C., Separi, S., Contrôle de gestion, Editura Dunod, Paris,

1994, p. 26.

32. Reix, R. Systemès d’information et management des organisations, Editura Vuibert,

Paris, 1995, p. 329.

33. Oprean, D., Racoviţan, D.

M., Oprean, V. Informatică de gestiune şi managerială, Editura Eurounion, Oradea, 1994, p. 4

34. Oprea, D. Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iaşi,

1995, p. 10.

35. Alazard, C., Separi, S Contrôle de gestion, Editura Dunod, Paris, 1994, p. 27.

36. Matiş, D. Bazele contabilităţii pentru viitorii economişti, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

2005, p. 18

37. Charpentier, P. Organizarea şi gestiunea întreprinderii, traducere, Editura Economică,

Bucureşti, 2002, p. 545.

38. Feleagă, N., Malciu, L.,

Bunea

Şt., Bazele contabilităţii – o abordare europeană şi internaţională, Editura

Economică, Bucureşti, 2002, p. 17.

39. Baines, A. Using Information Technology to Facilitate Organisational Change, Work

Study, vol. 47, nr. 2/1998, MCB University Press, p. 50.

40. Airinei, D., Grama, A., Tehnologii informanționale applicate în organizații, Ed. Universității

„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014, p. 92

41. Grenier, C. Système d'information et comptabilité – ECCA, p. 1125.

42. Minu, M. Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, 2002, p. 22.

43. Esnault, B., Hoarau, C. Comptabilité financière, Presses Universitaires de France, Paris, 1994, p. 11.

44. Hathorn, J., Clifton, G.,

Pleis, L.

A model to evaluate divisional managers within the generallz accepted

accouting principle framework, publicated in Academy of Accouting and

Financial Studies Journal, 2012.

45. Duţescu, A. Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Editura Economică, Bucureşti,

2000, p. 16.

46. Tabără, N Modernizarea contabilităţii şi controlului de gestiune, Editura TipoMoldova,

Iaşi, 2006, p. 14

47.

Swain, M. R., Albrecht,

W. S., Stice, J. D., Stice,

E. K.

Management Accounting, Thompson Corporation, USA, 2005, pp. 6 – 7.

48. Simon, N. A. The new science of Management Decision, Editura Rev. Englewood Cliffs NJ

Prentice Hall, 1977, p. 23.

49. Alazard, C., Separi, S. Contrôle de gestion, 2ème édition, Editura Dunod, Paris, 1994, p. 28.

50. Georgescu, I Elemente de contabilitate aplicate în societăţile comerciale şi instituţiile

publice, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 21.

51. Lucey, T. Costing, 4th edition, DP Publishing, Londra, 2009, p. 1

52. Paterson, T., T. Management Teory, London, Businness Publications Ltd., 1996, p.12.

53.

Raiban, C. A., Mallouk

B.M, Spraakman G.,

Barfield J.T., Kinney M.R.

Managerial Accouting, First Canadien Edition, Thomson Canada Limited,

2004, p.p 20-21

54. Bhimani, A., Horngren,

C.T. Management and cost accounting, Prentice Hall, 2008, p. 310

55. Mărăcine, V. Decizii manageriale, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 265.

56. Epuran, M., Băbăiţă, V.,

Imbrescu, C. Teoria contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 29.

57. Bunget, O. C. Contabilitatea românească, între reformă şi convergenţă, Editura Economică,

Bucureşti, 2005, p. 52

58. Malciu, L. Cererea şi oferta de informaţii contabile, Editura Economică, Bucureşti,

1998, p. 32.

59. Atrill, P., McLaney, E. Management Accounting for Decision Makers, Prentice Hall, 2014, p.18

60. Cenar. I., Deaconu S. C., Viaţa contabilă a întreprinderii de la constituire la faliment, Editura

CECCAR, Bucureşti, 2006, p. 9.

61. Ionaşcu, I. Dinamica doctrinelor contabilităţii contemporane. Studii privind paradigmele

şi practicile contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 145.

62. Freeman, R. E. Strategic Management: A Stakeholder Approach. Boston: Pitman, 1984..

63. Shaoul, J. Critical financial analysis and accounting for stakeholders. Critical

Perspectives of Accounting, 9(2), 1998, pp. 235-249.

64.

Freeman, E.R., Harrison,

J.S., Wicks, A.C., Parmar,

B.L. and de Colle, S.

Stakeholder Theory. The State of the Art. New York: Cambridge University

Press, 2010

57

65. Delesalle, F. E., Delesalle,

E.

Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.

70.

66. Tabără, N. Contabilitate şi control de gestiune, Studii şi cercetări, Editura TipoMoldova,

Iaşi, 2005, p. 106.

67. Horngren, C. T., Srikant

M. D., Foster G.

Contabilitatea costurilor, o abordare managerială, Editura ARC, Chişinău,

2006, pp. 15-95.

68. Berliner C., Brimson J. A. Cost management for today’s advanced manufacturing. The CAM-1

Conceptual Design, Harvard Business School, Boston, 2007, p. 235

69. Fotoche, G. Costul și asigurarea avantajului concurențial al întreprinderii, Buletin

Științific anual, Nr. 1/2005, pp.135-137

70. Cokins, G., Căpuşneanu,

S., Briciu, S.

Schimbarea contabilității spre decizii bazate pe costuri, Economie teoretică şi

aplicată, pp. 28-42, 2012

71. Anthony, R.N. The Management Control Function, Boston: Harvard Business School Press,

1988, pp. 24-27.

72. Antonioni, P., Flynn, S.M. Economics for dummiees, ediția a II-a, Ed. John Wiley&Sons, West Sussex,

2011, p. 224

73. Caraiani, C., Dumitrana,

M.

Contabilitate și control de gestiune, Editura InfoMega, București, 2004,

p.155.

74. Hristea, A.M. Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii. De la instituţie la

ştiinţă, Volumul 1. Ed. a II-a. Bucureşti: Editura Economică, p. .256, 2015

75. Dumitru, C.G., Ioanaș, C. Contabilitate de gestiune și evaluarea performanței, Editura Universitară,

București, 2005, p.79

76. Hristea, A.M. Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii. De la instituţie la

ştiinţă, Volumul 1. Ed. a II-a. Bucureşti: Editura Economică, 2015, p. 179.

77. Petrescu, S. Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Editura

CECCAR, Bucureşti, 2006, p. 285.

78. Hilton R.W. Managerial accounting – Creating value in a dynamic business environment –

McGraw-Hill, 2005, pp. 102- 121.

79. Anthony, R.N.,

Govindarajan, V.

Management Control System, International Edition, 12th Edition,

BostonMcGraw-Hill Irwin, 2007, pp. 56-58.

80. Beaulieu, P. L. Traité de la Science des finances, Paris, 1888, p.2.

81. Wagner, Adolf Finanzwissenschaft, Erst Thail, Leipzig, 1883, p 221

82. Leon, I. N. Elemente de ştiinţă financiară, vol 1, Cluj 1929, p. 310.

83. Filip, A., T., Ionașcu, I.,

Stere, M. Control de gestiune, Ed. ASE, București, 2001, p.136.

84. Oprea, C.(coord.) Contabilitatea de gestiune, Ed. Tribuna Economică, București, 2001, p.105.

85. Tabara, N. Contabilitate si control de gestiune, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2008, p. 124.

86. Briciu, S. Contabilitatea Manageriala: aspecte teoretice si practice, Ed. Economica,

București, 2006, p. 165.

87. Oprițescu, M., Drăcea.,

M., Sichigea., N. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Dova, Craiova, 1996, p.321.

88. Albu, N., Albu, C. Instrumente de management al performanței,Volumul 2,Control de gestiune,

Editura economică, București, 2003, p.17.

89. Anthony, R.N. ., The Management Control Function, Boston: Harvard Business School Press,

1988, p. 24

90. Dumitrana, M., Caraiani

C. Control de gestiune, Editura Universitară, București, 2010, p. 37.

91. Calu, D. A., Dumitru M. Contabilitatea de gestiune si calculaţia costurilor, Editura Contaplus, p. 88.,

2008

92. Donoaica Ș. Calculația costurilor. Contabilitate analitică, Editura Eficient, București, 1998

p. 182

93. Lorino, P. Methodes et practique de la performance, Editura d’Organisation, 2003,

p.130.

94. Stern, J.M., Shiely, J.S.,

Ross, I.

The EVA challenge - implementing value-added change in an organization,

Wiley Publishing, 2001, p.45.

95. Tabără, N., Briciu, S. Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Ed. Tipo

Moldova, Iași, 2012, p. 230

96. Dănilă, A. Performanța financiară a întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2014, p.

20

97. Tabără, N., Briciu, S. Cercetări privind modernizarea în contabilitate și control de gestiune, Ed.

Tipo Moldova, Iași, 2011, p. 234.

98. Guedj, N. Le Contrôle de gestion. Pour améliorer la performances de l'entreprise, Ed.

Les Editions d'Organisation, 1991, Paris, p. 262.

58

99. Tabără, N., Briciu, S. Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Ed. Tipo

Moldova, Iași, 2012, pag. 247.

100. Kerzner, H., A Guide to Measuring and Monitoring Project Performance, ediția a III-a, Ed.

John Wiley&Sons, New Jersey, 2017, p. 262.

Studii, articole de specialitate, comunicări:

1. Kaplan, Robert S. “The Evolution of Management Accounting.” Readings in Accounting for

Management Control (1984): 586–621. Web.

2. Thomas Johnson, (1875

Management Accounting in an Early Integrated Industrial: E.I. duPont de

Nemours Powder Company – 1903-1912; Management accounting in an early

multidivisional organization: General Motors in 1920

3. Towne, H.R The Engineer as an Economist, in Transaction, American Society of Mechnical

Engineers, vol. 1886, no. 1, pp. 428-432

4. Church, A.H The proper distribution of establishment charges. in The Engineering Magazine,

six parts, 1901

5. Edgeworth, F. Y., and

John Maurice Clark.

“Studies In the Economics of Overhead Costs.” The Economic Journal 35.138

(1925): 245. Web.

6. Mihalciuc, C. C., Grosu,

M.

Instruments specific to the process of substantiating managerial decisions at the

organization’s level, Balkans JETSS (2019) 2: 194-209 UDEKOM Balkan,

disponibil la pagina:

https://www.udekom.org.rs/uploads/4/7/0/4/47046595/balkans_jetss_vol_2_no_

2_194-209.pdf (accesat 20.07.2020)

7. Grosu, V., Anisie, L.,

Hrubliak, O., Ratsa, A

Managerial accounting solutions: Lean Six Sigma application in the

woodworking industry. A Practical aspecEconomic Annals-XXI (2019), 176(3-

4), 118-130

8. Smith, A. (1976, 1759)

The Theory of Moral Sentiments. In: A. L. Macfie and D. D. Raphael (Eds.).

Oxford: Oxford University Press, disponibil la adrewsa:

https://christiandemocraticunion.files.wordpress.com/2013/04/the-theory-of-

moralsentiments-by-adam-smith-1759.pdf

9. Davenport, T. H., & Short,

J. E.

The new Industrial Engineering: Information Technology and Business Process

Redesign. Sloan Management Review, 31(4), 11-27, 1990

10. Davoli, S.

Introduction to business processes, 2003,disponibil la adresa:

http://www.cs.unipr.it/Informatica/Corsi/2003-04/

ICT_Azienda_D02_ProcessiAziendali.pdf

11. Pierantozzi, D.

Process management from a value perspective. Gradual improvement and

reengineering: criteria, methods, experiences. Milan: EGEA. 1998, disponibil la

adresa: https://www.ibs.it/gestione-dei-processi-nell-ottica-librodavid-

pierantozzi/e/9788823804562

12. Sinibaldi, A.

Process management in the company: introduction to business process

management. Milan: Franco Angeli. 2009, disponibil la adresa:

https://www.ibs.it/gestione-dei-processi-in-azienda-libro-alessandro-

sinibaldi/e/9788856810639

13. Ostinelli, C.

Mapping and analysis of management processes: at the heart of activity based

management. Liuc Papers, 22, 1-46, 1995, disponibil la adresa:

http://www.massimobinelli.it/documenti/docs_4.pdf

14. Cagwin D., Barker K.

Activity Based Costing, Total Quality Management and Business Process

Reengineering: Their Separate and Concurrent Association with Improvement

in Financial Performance, publicat în Academy of Accouting and Financial

Studies Journal, 2006

15. Turner M., Lord A. The Usefulness of Cost Allocations: an Experiemental Investigation, Academy

of Accouting and Financial Studies Journal, 2008, pp. 27-45

16. Cagwin, D., Ortiz, D.

The Context – Specific Benefit of Use of Activity Based Costing with Supply

Chain Management and Tehnologiy Integration, Academy of Accoutant and

Financial Studies Journal, 2005, pp.47-70.

17. Petcu, M. Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, Abordări, Metode,

Aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pp. 294 – 295.

18. Bostan, I., Mateş, D.,

Grosu, V.

The Benchmarking – An inovative instrument for managerial accounting,

International Conference “European Integration – New challenges for the

Romanian Economy”, ediţia a V-a, organizată de Facultatea de Ştiinţe

Economice a Universităţii din Oradea, mai 2009.

59

19. Hlaciuc, E., Mihalciuc, C.,

Anisie, L.

Rolul instrumentelor de perfecţionare a sistemelor de evidenţă şi calculaţie a

costurilor, în "Paradigma contabilităţii şi auditului: realităţi naţionale, tendinţe

regionale şi internaţionale", conferinţă ştiinţifică internaţională, Comunicări

ale conferinţei ştiinţifice internaţionale, Ed. a 5-a, 1 aprilie, 2016, Chişinău, pp.

48 – 53.

20. Ganea, M., Florea, N. Aspecte privind fundamentarea deciziilor legate de performanța înreprinderii cu

ajutorul modelelor econometrice în revista Audit financiar nr. 11/2013

21. Ţugui, A. Produse informatice generalizate pentru contabilitate, Editura CECCAR,

Bucureşti, 2003, p. 30.

22. Var

Statement of Financial Accounting Concepts No. 1, Objectives of Financial

Reporting by Business Enterprises (Stanford, Conn: Financial Accounting

Standards Board, 1978), p. 9.

23. Moldovan, B.A. Instrumente de măsurare a performanței financiare a administrației publice

locale, Revista Transilvană de Științe Administrative, nr. 2(35)/2014, pp.71-83

24. Perez, R. Como decidir, Editorial Cangalo, Buenos Aires, 1991, p. 256

25. Albrecht, W.S., Sack, R.J. Accounting Education: Charting the Course through a Perilous Future,

American Accounting Association, Accounting Education Series, 2000, Vol. 1

26. Haller, A., van Staden, C.

The value added statement – an appropriate instrument for Integrated

Reporting. Accounting, Auditing & Accountability Journal, 27(7), pp.1190-

1216, 2014

27. Jensen, M., Meckling, W. Theory of the Firm, Managerial Behaviour, Agency Costs and Ownership

Structure, Journal of Financial Economics, nr. 3, 1976, pp. 305 – 360.

28.

Dumitru, M., Gușe, R.G.,

Feleagă, L., Mangiuc.

D.M. and Feldioreanu

A.I., Marketing Communications of Value Creation in Sustainable

Organizations. The Practice of Integrated Reports. Amfiteatru Economic,

17(40), 2015, pp. 955-976

29. Bușan, G., Ecobici N.

Rolul costurilor în evaluarea performanţelor întreprinderilor, Analele

Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 2/2008,

pp.59.

30.

Bâtcă-Dumitru, C.-G.,

Sahlian D.-N., Șendroiu,

C.

Managementul performanței, Editura CECCAR, 2019, pp. 111-123

31. Chirilov, N., Mihailă, S.

Utilitatea Analizei Relaţiei Cost-Volum-Profit În Metoda Direct-Costing Pentru

Procesul Decizional, Studia Universitatis Moldaviae, nr. 7 (97), Seria Științe

exacte în economie, 2016, p. 93.

32. Mihalciuc, C., Buliga, D.

The Utility Of Sales Forecasting Models In The Managerial Practice Of

Companies, European Journal of Accounting, Finance & Business, Volume

X/2019 Issue (XX) / June 2019 ISSN 2344-102X ISSN-L 2344-102X.

33. Hansen, S.,C., Van der

Steder, W., A.

Multiple facets of budgeting: an exploratory analysis, Original Research Article

Management Accounting Research, Volume 15, Issue 4,Wim, December 2004, p.

415-439

34. Hansen, S., Otley, D., Van

der Sted, W.

Practice developments in budgeting: an overview and research perspective,

Journal of Management Accounting Research, Wim, 15/2003, pp. 95-111.

35. Caraiani, C., Dascălu, C.,

Gușe, R., Lungu, C.,

Contabilitate managerială. Tehnologii contabile integrate de raportare și decizie,

Ed. ASE, București, 2010, pp.72-73.

36. Siriyama Kanthi Herath

The framework for management control research”, Journal of Management

Development Atlanta, USA, 2007, disponibil la adresa:

https://www.researchgate.net/publication/235280430_A_framework_for_manag

ement_control_research (accesat la data de 04.07.2020), autoarea face referire la

lucrarea lui R. N. Anthony, (1965), „Planning and Control Systems, A

Framework for Analysis”

37. Stebbings, Heather, A.

Braganza

„Exploring Continuous Organisational Transformation as a form of Network

Interdependence”, articol conferința BAM (Business activity monitoring),

Cranfield University, Regatul Unit al Marii Britanii, 2008, p.6.

38. Davila, Tony, George

Foster, Ning Jia

The Valuation of Management Control Systems in Start-Up Companies:

International Field-Based Evidence”, 11 septembrie 2014, disponibil la adresa:

https://www.gsb.stanford.edu/gsb-cmis/gsb-cmis-download-auth/403551,

(accesat la 22.06.2020)

39. Bouquin, H.

La maîtrise des budgets dans l'entreprise, adresă:

Edicef.https://search.proquest.com/openview/aaa8403a30071302212d4cafb5783

9e6/1?pq-origsite=gscholar&cbl=51385, 1992, accessat la 27.06.2020

40. Mui Yee, C., Wong Sek

Khin, E. şi Ismail, K.

An analysis of budgetary goals impacting organizational performance, Audit

Financiar, vol. XIV, nr. 5(137)/2016, pp. 551-463, DOI:

10.20869/AUDITF/2016/137/551;

60

41. Tannenbaum, R., Shimdt,

H. How to choose a leadership pattern, Harvard Business Review, 2009, p. 133

42. Lebas, M. Oui, il faut definir la performance, Revue Francaise de Comptabilite, nr. 226,

1995, pp. 67-68

43. Reynaud, E. Développement durable et entreprise: vers une relation symbiotique, Journée

AIMS, Atelier Développement Durable, ESSCA Angers, 2003, p.15.

44. Tabără, N., Vasiliu, A., Relevanța indicatorilor în măsurarea performanței întreprinderii, Revista

Economica, nr.1(83), 2013, pp. 85-87

45.

Elzahar, Hany and

Hussainey, Khaled and

Mazzi, Francesco and

Tsalavoutas, Ioannis

Economic Consequences of Key Performance Indicators' Disclosure Quality

(2015). International Review of Financial Analysis, 39 (2015), p.9, disponibil pe

SSRN:https://ssrn.com/abstract=2484162, (accesat 23.07.2019)

46.

Givoly, Dan and Li, Yifan

and Lourie, Ben and

Nekrasov, Alexander

Information Content of Key Performance Indicators and the Properties of Their

Analyst Forecasts, 2017, p.1, disponibil pe SSRN:

https://ssrn.com/abstract=2990730 , (accesat 23.07.2019) p.1

Surse electronice (site-uri WEB):

1. Inventory turnover https://www.investopedia.com/terms/i/inventoryturnover.asp

2. Sunk costs https://www.britannica.com/topic/sunk-cost web accesat 2019

3. Avoidable costs https://www.economicshelp.org/blog/glossary/avoidable-costs/, accesat 2019

4. A history of Lean

Manufacturing

Disponibil la adresa: http://www.strategosinc.com/just_in_time.htm (accesat

la data de 21.07.2019)

5. Teoria constrângerilor și

îmbunătățirea performanței

Disponibil la adresa:

https://www.techniquesingenieur.fr/actualite/articles/theorie-des-contraintes-

et-amelioration-des-performances-16656/ (accesat la data de 12.01.2020)

6. Comparatie Sisteme http://maaw.info (accesat la data de 12.06.2018)

7. Ciclul PDCA http://asq.org/learn-about-quality/project-planning-tools/overview/pdca-

cycle.html

https://www.investopedia.com/terms/i/inventoryturnover.asp

https://www.britannica.com/topic/sunk-cost

https://www.economicshelp.org/blog/glossary/avoidable-costs/

http://www.strategosinc.com/just_in_time.htm

http://www.strategosinc.com/just_in_time.htm

http://maaw.info/

optimizarea procesului decizional prin · 2020. 9. 10. · marcată de ostilitate și turbulență...

Documents