omul modern in literatura universala

5
Omul modern în literatura universală 1. Premisa Literatura universală contemporană, fiind marcată de noile tendinţe şi orientări din domeniile ştiinţei şi artelor, a stimulat marii scriitori ai acestui secol întru preocuparea de noi probleme fundamentale ale omului modern. Se remarcă încercarea de a esenţializa natura umană şi posibilităţile de afirmare a acesteia într-o epocă atît de complexă cum sînt cele modernă şi postmodernă. Importanţa pe care o capătă, în termeni deosebiţi, critica literară, face şi mai strînsă legătura ei de dezvoltare cu ideile secolului încorporate în curentele literare şi relevînd o gamă de interpretări ale fenomenului literar. Obiectul criticii rămîne a fi textul, opera literară. În literatura universală din secolul al XX-lea se impun două tipuri de literatură: una de tip realist, cu menirea de a continua tradiţiile literaturii realiste din epocile precedente, şi alta de tip modernist, cu accentul pus pe înnoirea literaturii atît la nivelul problematicii, al conţinutului, cît şi la nivelul formal (structură, compoziţie, genuri şi specii literare, procedee artistice ş.a.). Modernismul reprezintă o tendinţă de innoire şi actualizare în arta şi literatura seculului XX, având ca trăsături negarea tradiţiei şi atitudinea negativistă fără de aceasta cumulată cu impunerea unor noi principii de creaţie. Apariţia modernismului este determinată de evenimentele evoluţiei epocii, repectiv revoluţia industrială, apariţia şi dezvoltarea căilor de comunicaţie cea ce favorizează accesul la o informaţie aproape concomintentă în spaţiul european, precum şi apariţia unor noi forme artistice: fotografia şi filmul, efecte ale progresului tehnologic. 2. Descrierea şi analiza cazului Teoriile lui Sigismund Freud detronează una dintre ideile majore ale secolului: primatul raţiunii. El demonstrează în "Psihopatologia vieţii cotidiene" ca

Upload: nicoleta-nicole

Post on 24-Nov-2015

887 views

Category:

Documents


56 download

TRANSCRIPT

Omul modern n literatura universal

1. PremisaLiteratura universal contemporan, fiind marcat de noile tendine i orientri din domeniile tiinei i artelor, a stimulat marii scriitori ai acestui secol ntru preocuparea de noi probleme fundamentale ale omului modern. Se remarc ncercarea de a esenializa natura uman i posibilitile de afirmare a acesteia ntr-o epoc att de complex cum snt cele modern i postmodern. Importana pe care o capt, n termeni deosebii, critica literar, face i mai strns legtura ei de dezvoltare cu ideile secolului ncorporate n curentele literare i relevnd o gam de interpretri ale fenomenului literar. Obiectul criticii rmne a fi textul, opera literar.n literatura universal din secolul al XX-lea se impun dou tipuri de literatur: una de tip realist, cu menirea de a continua tradiiile literaturii realiste din epocile precedente, i alta de tip modernist, cu accentul pus pe nnoirea literaturii att la nivelul problematicii, al coninutului, ct i la nivelul formal (structur, compoziie, genuri i specii literare, procedee artistice .a.).Modernismul reprezint o tendin de innoire i actualizare n arta i literatura seculului XX, avnd ca trsturi negarea tradiiei i atitudinea negativist fr de aceasta cumulat cu impunerea unor noi principii de creaie. Apariia modernismului este determinat de evenimentele evoluiei epocii, repectiv revoluia industrial, apariia i dezvoltarea cilor de comunicaie cea ce favorizeaz accesul la o informaie aproape concomintent n spaiul european, precum i apariia unor noi forme artistice: fotografia i filmul, efecte ale progresului tehnologic.2. Descrierea i analiza cazuluiTeoriile lui Sigismund Freud detroneaz una dintre ideile majore ale secolului: primatul raiunii. El demonstreaz n "Psihopatologia vieii cotidiene" ca raiunea este subordonat subcontientului, care nu e niciodat "etan". Psihicul uman este ntr-o continu lupt n care banalele ticuri sau lapsuri trdeaz gnduri i obsesii secrete.Sub aceste aspecte, omul modern apare ca un individ mcinat de o perpetu ndoial, dublat de un pesimism congenital i nencrederea n autoritate i tradiie. Dezvoltarea oraelor produce alienare i mediocritate, ceea ce provoac omului modern o inadapatabilitate; lumea il refuz cu ostilitate, iar el , la rndul su, respinge lumea.Charles Baudelaire surprinde original explicaia modernitii estetice care, alturi de clasicism, reprezint una din categoriile estetice perpetue. El susine c modernismul este specific fiecrei epoci, prin novaionismul oricrei perioade.Categoria estetica a frumosului se mparte ntr-o componen etern, universal valabil i una modern, perisabil, specific doar perioadei contemporane. Astfel, artitii au acces doar la spiritul modern.Caracteristicile modernismului sunt ruptura de tradiie i respingerea modelelor clasice. "Pasiunea negativ a modernitii" se manifest n respingerea sau punerea la indoial a ierarhiilor de valoare i a sistemelor de idei create anterior. Arta modern este marcat de permanenta nevoie de a crea i de a inova, dublat de un imbold de negare a realismului i a naturalismului. Dificultatea comunicrii este adesea dublat de etilism; artistul modern este nencreztor n sine i adesea ii dispretuiete publicul. n literatura universal:

a) romanul e dominat de realism, (Balzac, Dickens, Stendhal) experimenteaz, focalizndu-se pe viaa interioar. Unii romaniceri se concentreaz asupra memoriei (Marcel Prosut, Joseph Conrad) mentinndu-se oarecum n tiparele genului. Ali scriitori precum James Joyce, Virginia Wolf, altereaz profund tema. Adepti ai "fluxului contiinei" ei ncearc s redea procesul gndirii, felul n care mintea percepe realitatea. Rezultatul este o proz dens, dificil.ntre toate curentele de avangard din acest secol exist un raport cantitativ, care denot realitile civilizaiei recente i destinul omului n cadrul acesteia. Raportul dat poate stabili i un coeficient msurat ntre sfera subcontientului i n explorarea adncului contiinei umane. De exemplu micrile de avangard, cu implicaii de nume ale renumiilor scriitori din secolul al XX-lea, aveau tendine de a sparge tiparele literaturii precedente prin revolte spectaculoase, dar acest fapt contient a impulsionat i o marc a subcontientului la nivel de creare a noii literaturi. Nu este oare o reacie a subcontientului ceea ce expun avangarditii n replicile lor contiente (dup prerea acestora)?: Omul nu este dect ceea ce face el nsui din sine (existenialitii) sau existena precede esena (J. P. Sartre); S ieim din nelepciune ca dintr-o carapace oribil i s ne aruncm asemenea unor fructe pigmentate de orgoliu n gura imens i strmt a vntului (Marinetti, n manifestul curentului futurismul); Nu exist nimic n spirit care s nu fie sau s poat deveni liter (Isidore Isou, reprezentant al lettrismului); Exlorarea vieii contiente de apreciere, (...), l fac pe om(A.Breton, reprezentant al suprarealismului); Comportamentul nostru uman i relev tot ridicolul su; orice ntmplare absolut i inutil; orice realitate; orice limbaj, s articuleze; s se dezagrege; s se goleasc de coninut, astfel nct totul fiind lipsit de importan: ce putem face altceva, dect s rdem de tot? (E.Ionesco, Eu i piesele mele, reprezentantul al teatrul absurdului); Naterea autorului e o consecin a morii autorului? (R.Barthes n articolul Moartea autorului); Vreau s fiu un poet nou att n form, ct i n fond, dar n opoziie cu unii moderni care nu au o baz suficient a artei lor am gustul profund al marilor epoci, adic vreau s spun c stimez infinit Marele Secol i, n mod particular, pe cei care au dreptul s se cheme clasici (Guillaume Apollinaire). i eu stau la marginea unei prpastii amenintoare. i tii ce fac? Prind copiii s nu cad n prpastie (G.Salinger, De veghe n lanul de secar); Oamenii i pierd timpul printre lucrurile netrebuincioase (Pier Lagerkvist); Mai dduse ceva bani pentru a pipi gheaa i spuse iat marea invenie a epocii noastre! (G.G.Marquez, Un veac de singurtate); Orbii nu au noiunea timpului i nici lucrurile timpului nu le vd(S.Beckett, Ateptndu-l pe Godot); Iisus Hristos a fost un personaj istoric de o for extraordinar (D.Brown, Codul lui Da Vinci); M-am sturat pn peste cap de acest Vademecum al Contribuabilului. (U.Eco, Pendulul lui Foucault); Nu descoperi absurdul fr a fi ispitit s scrii un manual de fericire (A.Camus, Mitul lui Sisif);b) poezia este tributar n mare msur romantismului. Ea devine o form intelectualizat, direcionat spre mintea i inima cititorului. Lirica deci, privit n aspectele ei teoretice, este transformat ntr-o adevrat srbtoare a intelectului. Lirica modern se distinge prin re-crearea limbajului poetic i a tehnicii metaforice, prin incifrarea i ermetizarea poeziei, prin spargerea tiparelor limbii, a gramaticii i a sintaxei tradiionale. Totodat, se afirm i o poezie axat pe problemele politice i sociale ale contemporaneitii, o poezie militant i angajat, la care au aderat poei provenind din diferite micri i curente literare. Lirica francez la nceputul secolului al XX-lea este marcat de creaia unor poei greu clasificabili din punctul de vedere al apartenenei la vreun curent literar. Reprezentativ n acest sens este Paul Valry (1871-1945). Acesta este considerat, pe drept, un poet apolinic, care aduce lumin n explorarea adncurilor ntunecate ale fiinei (Narcis, Cimitirul marin .a.). Poetul prevede parc absolutul din versuri, aruncnd ceea ce este strin poeziei. Valry ncearc s mpace clasicismul cu simbolismul, reliefnd din ambele ceea ce i se prea mai trainic i contemplnd erudiia, ermetismul, aluzia. 3. Concluzii Important este ceea ce cutm n felul nostru de a fi. Oriunde i oricnd sunt necesare nite repere cultivate n raiunea scriitorilor universali. Iat care este intenia literaturii universale: cuget cititorule, analizeaz ct mai riguros literatura, culege din ea ceea ce este mai frumos i nu te detaa de la eu-l tu primordial!