Omul in viziunea lui Jean Jacques Rousseau

Pentru a identifica originea inegalitatii existente intre oameni, Rousseau porneste de la incercarea de a defini omul: in opinia sa, cunoasterea omului este "cea mai utila" si "mai putin avansata" dintre toate stiintele.Demersul sau este dificil, deoarece Rousseau cauta esenta omului in starea sa initiala, "primitiva", "originara", in "fondul propriu".Scopul sau este de a regasi omul, asa cum ar fi el daca nu ar exista progresul. Aceasta stare originara nu a fost abolita sau suprimata; insa, dupa cum arata si imaginea statuii lui Glaucus, ea este ascunsa si "de nerecunoscut".Evolutia care a acoperit omul originar este perceputa ca un element negativ; civilizatia a transformat "zeul" in "fiara".Ea se explica prin "imprejurari": in analiza celui de-al doilea discurs, termenul citat desemneaza cataclismele, singurele care pot explica trecerea omului care nu era sociabil la statutul social, dar si "progresele" ce indica o utilizare care a denaturat perfectibilitatea umana. Astfel, "constitutia umana" a fost "alterata", transformata: fondul, principiu intangibil al naturii umane, ramane, dar forma s-a schimbat foarte mult si acopera acest fond.Cautarea naturii umane se incheie cu denuntarea starii actuale a omului: fondul originar a devenit imposibil de observat din cauza inegalitatii si a raului. Rousseau cerceteaza deci norma naturala pentru a emite judecati asupra culturii (perceputa ca o depravare). Dar, in acelasi timp, el subliniaza dificultatea demersului sau: omul natural este cel care "nu mai poate fi gasit"; acest model de om originar trebuie deci cautat cu ajutorul meditatiei reflexive si al unei operatii de reducere: omul trebuie eliberat de ceea ce este artificial si marunt pentru a afla ceea ce el este cu adevarat.

Discurs asupra originii i fundamentelor inegalitii dintre oamenieste un discurs scris de Jean-Jacques Rousseau n anul 1754, cu ocazia participrii la un concurs organizat de Academia din Dijon. Tema era urmtoarea: Care este originea inegalitii dintre oameni i dac ea este ngduit de legea naturala. Dorind ca n aceast carte s explice originea inegalitilor, Rousseau susine c aceasta are la baz exclusiv apariia proprietii private.Rousseau preia n Discurs ideea strii naturale i ideea contractului social, care erau rspndite n filozofia social a secolelor al XII -lea i al XVIII -lea,dar le d o interpretare proprie, corespunztoare aspiraiilor sale democratice i revolutionare.Dup Rousseau, societatea trece n evoluia sa prin trei etape:i. starea natural;ii. constituirea primelor societi omeneti;iii. apariia societtilor omeneti bazate pe proprietatea privat.Ideea strii naturale ndeplinete o anumit funcie teoretic: ea ofer baza pe care se ntemeiaz explicaiagenetica a vieii sociale. Rouseau este contient de caracterul ipotetic al acestei idei: starea natural este o supoziie necesar pentru a explica situaia actual a omului, i nicidecum un fapt istoric propriu-zis. Pentru el ideea strii naturale are un sens mai mult logic i metodologic dect empiric.Discursul este mprit n patru pri importante: o dedicaie republicii din Geneva, prefaa, prima parte a discursului i cea de-a doua parte.Partea ntin prima parte a Discursului, Rousseau descrie individul uman n starea de natur. Rousseau susine c n aceast prim epoc omul nu era nc corupt de societate.El era bun, pentru c omul se nate bun; era capabil de compasiune, nutrind mil fa de cei aflai n suferin; era liber.De asemenea, n aceasta stare ipotetic, omul tria dup dou principii: auto-conservarea i mila, deosebindu-l astfel de celelalte animale.Partea a douan partea a doua a Discursului, Rousseau explic seria de evenimente ce au dus la trecerea individului de la starea de natur la societatea civil.Dup starea natural, deci, urmeaz etapa de constituire a primelor societi omeneti. Rouseau respinge ideea lui Aristotel despre sociabilitatea nnscut a omului i e convins ca societatea apare i se dezvolt dup anumite legi obiective. Totodat, el se manifest ca un mare dialectician, nelegnd ca progresul social nu este o ascensiune liniar, cum considerau contemporanii si, grupai n jurulEnciclopediei. Perioada a doua este un progres, spune el, fa de starea natural, dar n ea apar deja primele semne ale decderii. Progresele ulterioare, susine Rouseau, au fost tot atia pai n aparen spre perfecionarea individului, n realitate, ns, spre decderea speciei. Astfel, autorulDiscursuluidescoper caracterul contradictoriu al progresului social. Fr a nega progresul social, el sesizeaz laturile lui negative i atrage atenia asupra lor n mod special. Caracterul contradictoriu al progresului se observ cel mai bine n cea de-a treia etapa a istoriei etapa apariiei proprietii private. Izvorul inegalitii, opineaz filozoful, este proprietatea privata. Ea nu exista n stare natural i de aceea nu este justificat de legea natural: Primul om care, mprejmuind un teren, s-a ncumetat sa spun: acesta este al meu i care a gsit oameni destul de proti ca s-l cread, a fost adevratul ntemeietor al societii civile. Dar de cte crime, rzboaie, omoruri, de cte mizerii i orori ar fi scutit omenirea acel care, socotind ruii sau astupnd anul, ar fi strigat semenilor si: Ferii-v s-l ascultai pe acest impostor; suntei pierdui dac uitai c roadele sunt ale tuturor i c pmntul nu este al nimnui. Apariia proprietii private duce la apariia conflictelor dintre oameni. Fiecare tinde sa-i mreasc avuia i intra n lupta cu ceilali. Aa apar dominaia i sclavia, violena i jaful. Acea lupt a tuturor mpotriva tuturor, despre care vorbete Hobbes cu referire la starea natural, caracterizeaz, dimpotriv, dup Rouseau, societatea n snul creia s-a nscut proprietatea privat.Proprietii private i s-a adugat dominaia politic, i astfel, un sistem artificial de inegaliti i-a ornduit pe oameni ntr-un raport de dependen reciproc. Natura uman este reprimat, iar raiunea determin individul s acioneze contrar pornirilor sale naturale.Pentru a-i apra avuia, cei bogai propun tuturor ntemeierea statului, care ia natere printr-un contract ncheiat ntre oameni. Statul, deci, este o necesitate pentru cei bogai. Odat aprut, el aduce noi opresiuni pentru cel slab i noi puteri pentru cel bogat. Pentru a le apr libertatea, popoarele i aleg imparati, dar acetia cu timpul se transform din ajutoare ale statului n stpnii lui. Abuzul conductorilor statului culmineaz cu despotismul, care este treapta extrem a inegalitii, punctul final care nchide cercul i atinge punctul de la care am pornit: aici toi particularii devin egali, pentru ca nu sunt nimic n raport cu despotul aici totul ajunge sa se rezume doar la legea celui mai mare i, prin urmare, la o nou stare natural deosebit de ceea de la care am pornit prin faptul ca una era starea natural n puterea ei, iar cealalt este fructul unui exces de corupie. Astfel, Rouseau ajunge la ideea dialectica a negrii negaiei cu aproape dou decenii nainte de naterea lui Hegel.Despotul, spune Rouseau, domin numai prin for, de aceea el nu se poate plnge cnd e rsturnat prin for. Rscoala este, deci, un act legitim al poporului.(http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Jacques_Rousseau)Ideile lui J.J. Ruseau contravin preceptelor crestine care afirma ca: omul se naste rau, in pacat, orientat spre autodistrugere. Omul nu se poate ajuta singur, de aceea are nevoie de o interventie supranaturala. Si azi destul de multi impartasesc ideile lui, psihologia moderna avand la baza acest concept al inocentei umane. Biblia afirma ca omul este zamislit in pacat si toate gandurile omului sunt indreptate spre rau. Aceste idei iluministe, mai mult au ajutat, la crearea unor adevarate scoli de gandire in care omul este considerat reperul central. Ce ne deosebeste de animale? In acceptia lui Rousseau, doar doua lucruri: principiul auto-conservarii si mila. Animalele nu au relatii bazate pe compasiune, mila, apreciere, sa nu mai vorbim de dragoste, ci, doar instincte. Cei care sustin ideile lui Rousseau, pun toata responsabilitatea inrautatirii starii omuli pe: mediu, societate, educatia precara. Omul este facut rau de altii, el neavand nici o vina. Omul nefiind vinovat, nu poate fi tras la raspundere.Biblia afirma ca toate gandurile, cuvintele rostite, actiunile omului natural contravin standardelor lui Dumnezeu, prin urmare este inevitabila justitia divina si apoi condamnarea. Insusi Isus cand a fost numit: Invatatorule bun, afirma: de ce ma numiti bun? Unul singur este bun, si acela este Tatal Ceresc.Mai mult pentru a fi bun Biblia afirma ca omul are nevoie de o transformare radicala, si in urma acestei transformari va fi capabil sa arate bunatate neconditionata si va trai o viata deplina si integra, care nu se mai interpune justitiei lui Dumnezeu.