8/18/2019 Omul de Geniu Versus Realitatea

1/2

Omul de geniu versus realitatea

sau

Lupta geniului cu omul

 Nu-mi îngrădesc spaţiul de gândire. Mintea mea este un pionier al inovaţiei, al

originalului, iar puterea mea vine din imaginaţie. Impasibilitatea mea la ororile lumiicontemporane este nativă, dată de însăşi genialitatea mea, şi e ereditară, pentru că, într-un el îmimoştenesc părinţii, care, deşi la prima vedere nu par a-şi da seama c-o deţin, mi-au transmis-ooricum.

!urced pe o cărare deloc uşoară, în apt, e"acerbat de grea, dar orice cuundare a mea înatara"ie şi eliberarea creierului în avoarea stimulilor, mă a#ută să mă recompun ca entitatemetai$ică, născută din cenuşa ostei e"istenţe.

%orpul meu practic nu e"istă şi nu cred că a e"istat vreodată, de el trebuie să-i pese euluimeu real, el are trup şi stomac& eu am doar nervi, vene şi materie, '( am gândire) Mă autopun în

 balanţă cu mine însumi şi îmi neg iinţialitatea şi tot ceea ce-mi creea$ă legături cu realul,deoarece mi-am acceptat de mult condiţia de geniu, iar odată acceptată, rămâne deinitivă şideinitorie, unica adevărată condiţie. *otuşi, eu +(N* I OM)

nsă, eu nu îmi pun problema de a i cumva truaş, iar de maliţio$itate ori maciavelism,deşi sunt în stare, nu mă preocup. /ar da, valoarea mea stă în #udecata mea, iar acest lucru iese laiveală prin tot ceea ce, prin irele suave ale nealteratei mele gândiri, reuşesc să compun.

'u, pus în balanţă cu mine, reuşesc nu să mă ridic deasupra liniei de demarcaţie& eu, pusîn balanţă cu mine, ating cu runea 0corola de minuni a lumii1, cum spunea Lucian 2laga , şi

rămân acolo, pentru că doar acolo pot să-mi desăşor planul ideatic, doar acolo îmi alu libertatea pe care corpul meu, lipit de pământ, această masă telurică, nu mi-o poate da.

'emeritatea oricărui gând uman îmi redă vecea boală, pentru că o minte pur umană,inluenţată şi absorbită de realitatea ei, care o alterea$ă, nu poate concepe decât ceva unilateral,nimic total, nimic comple".

8/18/2019 Omul de Geniu Versus Realitatea

2/2

3şadar, mă aund în abisele necunoscutului, mă învelesc cu plapuma inconştienţei şi-midorm somnul cel odinitor de ără gri#i.

Marea mea problemă însă, poate i constituită din aptul că, deşi încerc să mă desprind deel, corpul meu e"istă, dar nu din cau$a lui mă preocup, ci din cau$a condiţiei de gândire #osnică

care încearcă să mă aducă la nivelul unui om real, unui om nevisător, unui om care n-a gustatvreodată din supleţea imaginaţiei. Le comunic adesea celorlalte euri ale mele aceste vorbe, carereverberea$ă permanent şi puternic 4 0O parte din mine e în voi, o parte din voi e în mine, şi cândîmi vorbiţi, îmi pot au$i vocea care strigă prin voi. Mă cinuiţi, dar eu nu pot să vă cinui larându-mi, '( N( !O*, am 55braţele66 legate de vocile gândirii voastre, care mă ţin încis învoi.1

(n om real e 0murdar1 din cau$a trupului care-l ţine-n viaţă, din cau$a gândurilor umane pe care i le coneră, nu poate atinge vreun apogeu, iar declinul nu va repre$enta o cădere pentrusulet neapărat, acesta este conservat undeva în adâncimea platormei carnale, poate va i un

declin pentru organismul evanescent, iul vieţii şi al pământului. 7udecata lui, a omului real, euna simplă, iar planul de combatere a realităţii e trivial. 8*rebuie să i rău ca să combaţi răul,altel o să te mănânce de viu)1.

/e ce rău9 /e unde rău9 /in el însuşi, omul) 3cesta este răspunsul) /in el şi din minţilecorpurilor celorlalţi. 8/evin problematic pentru semeni, ceea ce-mi convine de minune, pentrucă ei mă urăsc, şi de ce nu i-aş urî la rându-mi91

Om cu scopuri apoteotice nu e"istă) Omul este e"clusiv banal, este trivial până înmăduva oaselor, dar simplitatea lui nu aectea$ă naturaleţea învelişului uman, dar răutatea lui,

da) 3cel eu diabolic din orice iinţă, el aectea$ă omul, el îl ace uman.02eneiciul1 înregistrat de plăcerea de a i rău îi coneră omului real o stare de

superioritate şi o încredere acerbă în propria persoană. nsă ignoranţa în ceea ce priveşte nucleulrăutăţii ce se instalea$ă în iecare, ară putere de eradicare ulterioară a acestuia, poate părea parado"ală în comparaţie cu plăcerea produsă.

/ierenţa dintre Mine şi 'l este că eu pot să mă desprind mental de orice sentimentomenesc, care mă întinea$ă prin el însuşi, însă el, prin răutatea care-l umani$ea$ă, care-iaccentuea$ă natura sordidă, va rămâne constant sub orice el de etică, iar probabilitatea reaceriieste ine"istentă. :ăul odată acceptat, înnegreşte şi suocă, aşadar noţiunea de cosmic, ireal,

imaginar prevalea$ă condiţiei de e"istenţă umană, reală, incertă.

/acă geniul reuşeşte să-şi domine adversarul meticulos, atunci, cu siguranţă, suletulrămâne teaăr, încis în aţa iminentului de orice el.

  %ăruţă Irina-3na

%lasa a ;I-a