Omul care a demonstrat că Pământul se mişcă „Unii vorbesc ‘fără rost’ şi

îndrăznesc să-mi judece lucrarea. Deşi sunt nişte necunoscători în ale matematicii şi denaturează cu neruşinare sensul unor pasaje din Sfintele Scrieri ca să corespundă scopului lor, ei îndrăznesc să-mi critice, să-mi atace lucrarea. Puţin îmi pasă de criticile lor, le consider stupide.“

ICOLAUS COPERNICUS a introdus aceste cuvinte, adresate Papei Paul al III-lea, în prefaţa la lucrarea sa inovatoare De revolutionibus orbium coelestium (Despre

mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti), publicată în 1543. Iată ce a spus Christoph Clavius, un preot iezuit din secolul al XVI-lea, despre ideile tratate în această lucrare: „Teoria coperniciană conţine multe idei absurde şi eronate“. Iar teologul german Martin Luther a spus cu îngrijorare: „Prostul, o să răstoarne toată arta astronomiei“.

Cine a fost Nicolaus Copernicus? De ce au provocat ideile sale discuţii atât de aprinse? Şi ce influenţă au avut ele asupra gândirii moderne?

N

Un spirit tânăr însetat de cunoaştere

A venit pe lume în 19 februarie 1473 în Torn (Polonia) şi a primit numele de Mikołaj Kopernik. Doar mai târziu, când a început să scrie lucrări erudite, Mikołaj a adoptat numele latinizat de Nicolaus Copernicus. Tatăl său, negustor în Torn, avea patru copii, Nicolaus fiind mezinul. Când acesta avea 11 ani, tatăl său s-a stins din viaţă. Un unchi, Lucas Watzenrode, i-a luat pe Nicolaus şi pe fraţii lui sub tutela sa. El s-a îngrijit ca Nicolaus să aibă parte de o educaţie aleasă şi l-a încurajat să îmbrăţişeze cariera ecleziastică.

Nicolaus şi-a început studiile în oraşul său natal. Mai târziu, a mers în Chelm, o localitate din apropiere, unde a învăţat latina şi a studiat operele scriitorilor din antichitate. La 18 ani s-a mutat în Cracovia, pe atunci capitala Poloniei şi s-a înscris la universitate. Aici şi-a satisfăcut dragostea pentru astronomie. Când Copernic şi-a terminat studiile în Cracovia, unchiul său — care între timp devenise episcop de Warmia — l-a rugat să se mute în Frauenburg, un oraş aflat pe ţărmul Mării Baltice. Watzenrode voia ca nepotul său să devină canonic la catedrala din oraş.

Însă, la cei 23 de ani ai săi, Copernic dorea să-şi potolească setea de cunoaştere. Şi-a convins unchiul să-l lase să studieze dreptul canonic, medicina şi matematica la universităţile din oraşele italiene Bologna şi Padova. Acolo, Copernic a stat mult timp în compania astronomului Domenico Maria Novara şi a filozofului Pietro Pomponazzi. Istoricul Brzostkiewicz Stanisław spune că ideile lui Pomponazzi l-au „eliberat pe tânărul astronom din lanţurile gândirii medievale“.

În timpul liber, Copernic studia operele astronomilor din antichitate. Devenise atât de absorbit de ele, încât, când şi-a dat seama că lucrările în latină erau incomplete, a învăţat greaca pentru a studia textele originale. Când şi-a terminat studiile, era doctor în dreptul canonic, matematician şi medic. Stăpânea greaca la perfecţie, fiind cel dintâi om care a tradus un text grecesc în poloneză.

Se naşte o teorie revoluţionară

Când Copernic s-a întors în Polonia, unchiul său l-a numit secretar, consilier şi medic personal, căpătând astfel o poziţie importantă în societate. În deceniile următoare, Copernic a avut diverse funcţii administrative, atât

religioase, cât şi civile. Deşi avea multe responsabilităţi, el şi-a continuat cercetările asupra stelelor şi planetelor, adunând dovezi în sprijinul unei teorii revoluţionare: Pământul nu este centrul fix al universului ci, dimpotrivă, se învârte în jurul Soarelui.

Această teorie contrazicea învăţăturile respectatului filozof Aristotel şi concluziile la care ajunsese matematicianul grec Ptolemeu. Mai mult, teoria lui Copernic nega ceea ce părea un „fapt“ de necontestat: Soarele răsare la est şi călătoreşte pe bolta cerească pentru a apune la vest, timp în care Pământul rămâne nemişcat.

Copernic nu a fost nicidecum primul om de ştiinţă care a ajuns la concluzia că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Astronomul grec Aristarh din Samos emisese şi el această teorie în secolul al III-lea î.e.n. Pitagoricienii avansaseră ideea că Pământul şi Soarele se mişcă în jurul unui foc aflat în centrul universului. Totuşi, Ptolemeu a scris că dacă Pământul s-ar mişca, „animalele şi orice obiect greu de pe el ar rămâne suspendate în aer, iar Pământul ar cădea îndată din ceruri“. Şi a adăugat: „Numai gândul că s-ar putea întâmpla aşa ceva este ridicol“.

Ptolemeu a sprijinit ideea lui Aristotel că Pământul este fix, se află în centrul universului şi este înconjurat de o serie de sfere concentrice transparente pe care sunt fixate Soarele, planetele şi stelele. El a afirmat că mişcarea acestor sfere transparente explică mişcarea planetelor şi a stelelor. Formulele matematice ale lui Ptolemeu explicau, cu o oarecare exactitate, mişcarea planetelor pe bolta întunecată a cerului.

Însă lacunele din teoria ptolemiciană l-au determinat pe Copernic să caute o altă explicaţie pentru ciudata mişcare a planetelor. Pentru a-şi dovedi teoria, Copernic a reconstruit instrumentele folosite de astronomii din antichitate. Deşi par simple în ochii omului modern, aceste aparate l-au ajutat să calculeze distanţele relative dintre planete şi Soare. El a petrecut câţiva ani stabilind cu exactitate momentul în care înaintaşii săi au făcut observaţii astronomice importante. Înarmat cu aceste informaţii, Copernic a început să lucreze la tratatul controversat care „a scos“ pământul şi omul din centrul universului.

Lucrarea stârneşte controverse

Copernic şi-a petrecut ultimii ani din viaţă căutând şi revizuind argumente şi formule matematice care veneau în sprijinul teoriei sale. Mai bine de 95% din documentul final conţine detalii de natură tehnică ce-i susţin concluziile. Manuscrisul original s-a păstrat până în zilele noastre, fiind adăpostit de Universitatea Jagiellonian din Cracovia (Polonia). Documentul nu are titlu. Astronomul Fred Hoyle scrie în acest sens: „Nu ştim cu certitudine cum a vrut Copernic să-şi intituleze cartea“.

Această lucrare a stârnit interesul publicului chiar înainte de a vedea lumina tiparului. Copernic îşi publicase în rezumat ideile într-o lucrare intitulată Commentariolus (Micul Comentariu). Aşadar, cercetările sale erau cunoscute în Germania şi Roma. În 1533, teoria sa ajunsese deja la urechile Papei Clement al VII-lea, iar în 1536, cardinalul Schönberg i-a scris lui Copernic îndemnându-l să-şi publice ideile în întregime. Georg Joachim Reticus, profesor la Universitatea Wittenberg (Germania), a fost atât de fascinat de lucrarea lui Copernic, încât i-a făcut astronomului o vizită. Vizita s-a prelungit însă la doi ani. În 1542, Reticus a luat în Germania o copie a manuscrisului şi a dat-o unui

tipograf pe nume Petreius şi unui corector, un om al bisericii, pe nume Andreas Osiander.

Osiander a intitulat lucrarea De revolutionibus orbium coelestium (Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti). Incluzând expresia „ale corpurilor cereşti“, Osiander a vrut să lase impresia că autorul lucrării fusese influenţat de ideile lui Aristotel. Osiander a întocmit şi o prefaţă anonimă în care preciza că ipotezele lansate în carte nu reprezentau convingeri religioase şi că nu erau neapărat corecte. Copernic nu a primit o copie a cărţii tipărite, cu schimbările neautorizate de el, decât cu câteva ore înainte de a muri, în 1543.

Despre mişcările de revoluţie — o lucrare revoluţionară

Schimbările operate de Osiander au cruţat iniţial cartea de critica nefavorabilă. Galileo, astronom şi fizician italian, a scris mai târziu: „Când a ieşit de sub tipar, cartea a fost acceptată de sfânta Biserică şi a fost citită şi studiată de toţi, nestârnind nici cea mai mică obiecţie. Acum însă, când dovezile concludente şi experimentele au demonstrat că ideile cuprinse în carte sunt bine fondate, se găsesc unii care, fără măcar să arunce o privire în carte, vor să-l priveze pe autor de onoarea-i binemeritată“.

Luteranii au fost primii care au considerat cartea „o absurditate“. Biserica Catolică, deşi rezervată iniţial, a ajuns mai apoi la concluzia că ideile din carte contraziceau doctrina oficială, iar în 1616 a pus cartea lui Copernic pe lista lucrărilor interzise. Cartea nu a fost scoasă de pe această listă decât în 1828. În introducerea sa la traducerea în engleză a cărţii, Charles Glenn Wallis explică: „Disensiunile dintre catolici şi protestanţi au determinat ambele grupări religioase să evite orice scandal care ar fi putut da impresia că subminează respectul faţă de Biserica despre care vorbeşte Biblia. Prin urmare, ele nu permit nici o îndepărtare de la litera Scripturii şi sunt tentate să condamne orice afirmaţie care pare să nu fie în armonie cu interpretarea literală a vreunui pasaj biblic“. Referitor la aşa-zisul conflict dintre teoria coperniciană şi învăţăturile biblice, Galileo a scris: „[Copernic] nu a nesocotit Biblia. El ştia prea bine că dacă teoria sa era dovedită, ea nu putea fi în contradicţie cu Scripturile, în înţelegerea lor corectă“.

În prezent, Copernic este considerat de mulţi părintele astronomiei moderne. E adevărat că teoria sa cosmologică a fost revizuită şi îmbunătăţită

de unii oameni de ştiinţă de mai târziu, precum Galilei, Kepler şi Newton. Însă astrofizicianul Owen Gingerich remarcă: „Copernic a fost omul care, prin lucrarea sa, ne-a arătat cât de fragile pot fi ideile ştiinţifice adânc înrădăcinate“. Prin munca de cercetare, prin observaţii şi calcule matematice, Copernic a răsturnat concepţii religioase şi ştiinţifice greşite. El a rămas în memoria oamenilor ca omul „care a oprit Soarele şi a făcut să se mişte Pământul“.