1

OFTALMO

Curs 1 DATE GENERALE DE ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OCHIULUI

Globul ocular gazduieste receptorii pentru vedere. Este alcatuit din trei invelisuri si mai multe

medii transparente, prin care lumina ajunge la acesti receptori. Invelisurile sunt: sclerotica, coroida si

retina.

Sclerotica este invelisul extern si are rol protector. La exterior se prind muschii globului ocular:

muschiul drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior, oblic inferior si oblic superior. La

polul anterior al globului sclerotica se bombeaza si devine transparenta, luand numele de cornee.

Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular, continand vase, nervi si pigmenti. Spre

partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp ciliar, alcatuit din muschi ciliari si din vase de sange

ghemuite numite procese ciliare. Muschii ciliari sunt muschi netezi, orientati radiar si circular. Procesele

ciliare au rolul de a produce un lichid, numit umoare apoasa.

In prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului, se afla un diafragm numit iris, care are

un orificiu central – pupila. In alcatuirea irisului se gasesc muschi netezi circulari si radiari. Contractia

muschilor circulari duce la micsorarea pupilei, iar contractia muschilor radiari – la dilatarea pupilei.

Retina, invelisul intern, acopera doar 2/3 posterioare ale coroidei. Este alcatuita din celule

receptoare specializate si din neuroni conectati la aceste celule, care transmit informatia spre centrii

nervosi. Spre coroida, retina contine un strat de pigmenti de culoare bruna, care formeaza o camera

obscura in jurul celulelor receptoare. La polul posterior al retinei se afla:

- o pata galbena numita macula lutea, cu o depresiune in centru

- fovea centralis si

- o pata oarba, numita asa deoarece nu contine receptori pentru lumina.

Celulele receptoare sunt de doua feluri: cu conuri si cu bastonase.

Celulele cu bastonas (125-130 milioane) sunt foarte sensibile la lumina. Sunt receptorii vederii

nocturne, dar nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorilor. Aceste celule se afla in cantitate mare

la periferia retinei si sunt absente in foveea centralis.

Celulele cu conuri (5-7 milioane) au un prag de sensibilitate mult mai inalt. Sunt raspunzatoare de

vederea la lumina puternica si de distingerea culorilor. Aceste celule ocupa in exclusivitate foveea

centralis si se afla in numar redus la periferia retinei.

2

Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina trebuie sa treaca prin mai multe medii

transparente: corneea, camera anterioara, cristalinul si camera posterioara.

Corneea nu contine vase, dar este bogat inervata, fiind sensibila la stimuli externi (durerosi,

tactili). Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera anterioara de cea

posterioara. Este legat printr-un ligament suspensor de corpul ciliar. Muschii corpului ciliar au rolul de a

regla convexitatea cristalinului: atunci cand se contracta muschii circulari, cristalinul se bombeaza, iar

cand se contracta muschii radiari – cristalinul se aplatizeaza. Camera anterioara se afla intre cornee si

cristalin, iar camera posterioara – intre cristalin si retina. In camera anterioara se afla umoarea

apoasa, iar in camera posterioara – umoarea vitroasa (corpul vitros).

SEMIOLOGIE OFTALMOLOGICA

Scaderea acuitatii vizuale este cel mai frecvent simptom ocular care il determina pe pacient sa se

adreseze medicului. Cauzele care o determina pot fi grupate in trei categorii:

-tulburari de refractie: la varsta tanara – miopia, astigmatismul, hipermetropia mare; la varsta

inaintata se mai adauga presbiopia si hipermetropia medie sau chiar mica

- tulburari de transparenta (opacitati) ale mediilor refringente: cornee, umoare apoasa, cristalin,

vitros

- leziuni maculare sau ale caii optice

Scaderea sau pierderea acuitatii vizuale (AV) poate surveni brusc, progresiv sau poate fi tranzitorie

(brusca si de scurta durata);

-poate fi partiala sau totala (orbire);

-se poate insoti de fenomene iritative (congestive, dureroase) sau se poate instala pe un ochi

perfect linistit;

- poate fi uni sau bilaterala

Scaderea brusca a AV, insotita de fenomene iritative apare in sindromul iritativ al polului anterior

sau posttraumatic. Scaderea progresiva a AV este de obicei bilaterala si survine pe un ochi linistit si se

datoreste tulburarilor de refractie, cataractei, degenerescente retiniene, retinopatie vasculara diabetica

sau hipertensiva, tumori oculare, leziuni ale nervului optic.

Scaderea tranzitorie a AV poate apare in atacurile migrenoase, atac subacut de glaucom sau de

cauza vasculara.

3

Durerea oculara este generata, de obicei, de leziuni ale structurilorprofunde (uveite anterioare,

glaucom acut) si este localizata subiectiv in teritoriile extraoculare (pleoapa, regiunea frontala, orbita,

hemicraniu) sau la distanta, de exemplu, sindromul de pseudoabdomen acut simulat de un atac acut de

glaucom.

Reactiile pupilare reprezinta modificari ale diametrului pupilei, functie de factori externi sau

interni. Acestea sunt reprezentate de :

-mioza – micsorarea, contractia pupilei, apare in conditii fiziologice (privirea unui obiect de

aproape, cresterea intensitatii luminii) sau patologice (paralizia simpaticului cervical, intoxicatia cu

opiacee, administrarea de pilocarpina)

- midriaza – marirea, dilatarea pupilei, se intalneste in stari fiziologice (intuneric, privirea unui

obiect de departe) sau patologice (administrarea de atropina, anestezice locale de tipul cocainei)

- inegalitatea pupilara – anizocoria, apare in sifilisul nervos

Reflexele pupilare sunt:

-reflexul fotomotor – este reflexul de reactie la lumina, cand pupila isi modifica diametrul la

modificarea intensitatii luminoase

- reflexul de acomodare la distanta – consta in modificarea diametrului pupilar la privirea unui

obiect de aproape si dela distanta

Fotofobia este senzatie vizuala neplacuta, chiar dureroasa, produsa de lumina in cursul anumitor

boli. Dupa simptomele care o insotesc, o fotofobie poate fi consecutiva unei afectiuni oculare sau

neurologice. Diagnosticarea unei fotobii se bazeaza pe examenul clinic al pacientului. Tratamentul este

cel al cauzei.

Diplopia reprezinta vederea dubla. Diplopia patologica poate fi mono sau binoculara.

Diplopia monoculara se produce ori de cate ori, intr-unul din ochi, imaginea obiectului se

dedubleaza (ectopie cristalina, cicatrici corneene). Diplopia binoculara poate avea cauze neurogene

(strabism paralitic), musculare (miastenia gravis, miopatia tiroidiana), mecanice (deplasarea pasiva a

globului ocular prin modificarea continutului orbitar sau prin cicatrici vicioase).

Cecitatea sau orbirea reprezinta pierderea treptata a vederii datorita unor leziuni ale mediilor

transparente oculare, ale retinei, ale nervului optic sau ale centrilor corticali.

Dupa gravitate orbirea se clasifica astfel:

- orbire absoluta –fara perceptie luminoasa;

- asa-zisa orbire sociala atunci cand pacientul nu poate efectua o activitate practica avand o acuitate

vizuala sub 1/20

4

Dupa momentul aparitiei orbirea poate fi congenitala sau dobandita in urma unor boli/accidente sau

cvasifiziologic ca urmare a imbatranirii. Reprezentarile celor doua categorii difera fundamental.

Cecitatea dobandita poate fi la randul ei temporara (datorata unor tulburari ischemice tranzitorii,

hipertensiune, edem cerebral) sau definitiva (tumora, distructia centrilor corticali, s. a. ).

Ochiul rosu este expresia unui sindrom iritativ, cu punct de plecare oriunde la nivelul ochiului.

Congestia superficiala este de culoare rosu-deschis, difuza, apare in conjunctivite sau

blefaroconjunctivite. Congestia profunda este de culoare rosu-violaceu si apare in keratite, uveite,

glaucom acut sau subacut, sclerite sau episclerite.