UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

CZU 331.55:316.346.32.053(478)(043.2)

CAUŞAN CORINA

OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN RÎNDUL TINERILOR

DIN MEDIUL RURAL

SPECIALITATEA 521.01 – TEORIE ECONOMICĂ.

POLITICI ECONOMICE

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific Cojuhari Andrei,

dr. hab., prof. univ.

Autor Cauşan Corina

CHIŞINĂU, 2015

2

©. CAUŞAN CORINA, 2015

3

CUPRINS

ADNOTARE …………………………………………………………………………. 6

АННОТАЦИЯ ……………………………………………………………………….. 7

ANNOTATION ………………………………………………………………………. 8

LISTA ABREVIERILOR ………………………………………………………….... 9

INTRODUCERE …………………………………………………………………..… 11

1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ

A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ………………………………...…

18

1.1. Evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă ………………………... 18

1.2. Situaţia actuală a ocupării forţei de muncă în rîndul tinerilor şi programe de

susţinere a angajării acestora ………………………………………………..

27

1.3. Aspecte economico-juridice privind susținerea tinerilor din mediul rural în

domeniul angajării în cîmpul de muncă …………………………………….

41

1.4. Rata insuficientă de ocupare – principala cauză a emigrării tinerilor din

mediul rural …………………………………………………………………...

46

1.5. Concluzii la capitolul 1 …………………………………………………….. 60

2. EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN OCUPAREA TINERILOR DIN

MEDIUL RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA ……………………...

61

2.1. Tendinţe de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural ……………… 61

2.2. Condiţii economice şi sociale de muncă şi de dezvoltare pentru tinerii din

localitățile rurale ………………………………………………………………

66

2.3. Accesul tinerilor din mediul rural la formare profesională şi la un mod de

viaţă sănătos …………………………………………………………………..

77

2.4. Concluzii la capitolul 2 ………………………………………………………. 98

3. DIRECŢII PRIORITARE DE STIMULARE A OCUPĂRII ȘI A

ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL ….

100

3.1.

Modernizarea infrastructurii sociale din mediul rural – condiţie prioritară de

stimulare a ocupării tinerilor ………………………………………………….

100

3.2. Soluţii de ocupare a tinerilor şi de dezvoltare a micului business în mediul

rural …………………………………………………………………………...

115

3.3. Stimularea materială și socială a tinerilor din mediul rural în activitatea de

muncă …………………………………………………………………………

137

3.4. Concluzii la capitolul 3 ………………………………………………………. 147

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI ………………………………….. 148

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………. 152

ANEXE ……………………………………………………………………………… 162

4

Anexa 1. Metodologia vizînd sondajul efectuat de către autor ………………… 163

Anexa 2. Chestionar pentru tineri …………………………………………………. 166

Anexa 3. Rata şomajului pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2013 …………………… 179

Anexa 4. Rata de ocupare pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2012, % ………………. 180

Anexa 5. Obiectivele-cheie ale măsurilor/programelor implementate în ţările UE .. 181

Anexa 6. Punctele forte și punctele slabe ale măsurilor/programelor implementate

în ţările UE ……………………………………………………………….

183

Anexa 7. Programe / proiecte de susţinere a dezvoltării IMM-lor în mediul rural,

2008-2010 ………………………………………………………………..

186

Anexa 8. Acte legislativ-normative în domeniul tineretului ………………………. 191

Anexa 9. Acte comunitare din legislaţia UE ce ţin de dezvoltarea mediului rural … 192

Anexa 10. Distribuţia migranţilor după suma medie trimisă/adusă lunar familiei şi

grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2011-2012 ...................................................

193

Anexa 11. Distribuţia migranţilor după domeniul de instruire înainte de plecare

peste hotare şi grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013 ………………………

194

Anexa 12. Distribuţia migranţilor după nivelul de educaţie înainte de plecare peste

hotare şi grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013 …………………………….

195

Anexa 13. Prognoza populaţiei în vîrstă de 15-29 de ani pentru perioada 2009-2020 196

Anexa 14. Schema cauzală a emigrării populaţiei peste hotare …………………….. 197

Anexa 15. Populaţia stabilă conform principalelor grupe de vîrstă (la începutul

anului), 2008-2013 ……………………………………………………….

198

Anexa 16. Repartizarea populaţiei după rata de participare la activitatea economică,

pe sexe şi medii (%), 2009-2013 …………………………………………

199

Anexa 17. Repartizarea populaţiei tinere economic active pe grupe de vîrstă, sex şi

mediu (mii persoane), 2009-2013 ………………………………………..

200

Anexa18. Repartizarea populaţiei tinere economic inactive pe sexe şi medii (mii),

2009-2013 ……………………………………………….……………….

201

Anexa 19. Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de ocupaţii, 2009-

2013 ……………………………………………..………………………..

202

Anexa 20. Mobilitatea salariaţilor în profil teritorial în anul 2012 …………………. 203

Anexa 21. Programe şi proiecte de susţinere a tinerilor în Republica Moldova ……. 204

Anexa 22. Înlesniri şi sporuri acordate salariaţilor pentru condiţii nefavorabile de

muncă, pe tipuri de activităţi economice, în anul 2012 ………………….

205

Anexa 23. Formarea profesională a salariaţilor, 2008-2012 ………………………... 206

Anexa 24. Dinamica cheltuielilor aferente formării profesionale, 2008-2012 ……… 207

Anexa 25. Asigurarea populaţiei cu locuinţe în Republica Moldova, 2009-2013 ….. 208

Anexa 26. Asigurarea populaţiei cu locuinţe, în profil teritorial, în 2013 (m2 de

suprafaţă totală în medie pe locuitor) …………………………………….

209

5

Anexa 27. Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă, sex şi

mediu, 2013 ……………………………………………………………...

210

Anexa 28. Nivelul de apelare la serviciile medicale pe grupe de vîrstă, în mediul

rural (%), 2012 …………………………………………………………...

211

Anexa 29. Opiniile despre factorii de influenţă asupra nivelului de criminalitate în

localitate (în %) …………………………………………………………..

212

Anexa 30. Asigurarea populaţiei din mediul rural cu medici în perioada 2009-2013 213

Anexa 31. Evoluţia numărului de instituţii de învăţămînt primar şi secundar în

mediul rural, în perioada 2009-2013 ……………………………………..

214

Anexa 32. Infrastructura sistemului cultural ca impact specific asupra dezvoltării

social-economice durabile în mediul rural ……………………………….

215

Anexa 33. Priorităţile de dezvoltare a sistemului cultural rural în baza modelului

european ………………………………………………………………….

216

Anexa 34. Acte de implementare a rezultatelor cercetării …………………………... 217

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ………………………… 221

CURRICULUM VITAE …………………………………………………………….. 222

6

ADNOTARE

Cauşan Corina

Teza de doctor în economie, specialitatea 521.01- Teorie economică; politici economice

Ocuparea forţei de muncă în rîndul tinerilor din mediul rural

UTM, Chişinău, 2015

Structura tezei. Teza include introducere, trei capitole, concluzii generale şi

recomandări, bibliografie din 168 de titluri, 40 de tabele, 40 de figuri, 34 de anexe, 152 de pagini

de text de bază. Rezultatele obţinute sînt publicate în 12 lucrări ştiinţifice cu un volum de 3,9 c.a.

Cuvinte-cheie: tineri din mediul rural, politici de tineret, forţă de muncă, ocupare, emigrare,

antreprenoriat rural, servicii rurale, incubator de afaceri, programe pentru tineri, motivare.

Domeniul de studiu al tezei: concepte de ocupare a forţei de muncă; probleme

economico-sociale de ocupare a tinerilor din mediul rural; tendinţe şi probleme cu care se

confruntă în activitatea de muncă tinerii din localitățile rurale ale Republicii Moldova; direcţii

prioritare de stimulare a activităţii de muncă a tinerilor din mediul rural.

Scopul cercetării constă în analiza problemelor de ocupare a tinerilor din mediul rural

din Republica Moldova şi elaborarea măsurilor de stimulare social-economică a implicării active

a acestor tineri în activităţi de muncă.

Obiectivele cercetării: determinarea şi concretizarea etapelor de evoluţie a conceptului

de ocupare a forţei de muncă; evidenţierea şi clasificarea programelor naţionale şi internaţionale

de susţinere a tinerilor din mediul rural; evidenţierea cauzelor emigrării tinerilor din localitățile

rurale; determinarea nivelului de asigurare a accesului tinerilor la educaţie, sănătate şi informare;

formularea direcţiilor şi măsurilor prioritare de stimulare a ocupării tinerilor din mediul rural;

elaborarea prognozei pe termen mediu de ocupare a acestor tineri în cîmpul muncii.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a cercetării constă în: (1) determinarea şi concretizarea

etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă; (2) evidenţierea problemelor social-

economice cu care se confruntă tineretul rural din Republica Moldova; (3) elaborarea măsurilor

concrete de susţinere a ocupării tinerilor din mediul rural; (4) elaborarea prognozei pe termen mediu

(2014-2020) de ocupare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii; (5) elaborarea măsurilor de

stimulare a antrenării acestora în dezvoltarea activităţii antreprenoriale.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată constă în elaborarea măsurilor de stimulare

social-economică a ocupării forței de muncă tinere din Republica Moldova în cîmpul muncii,

ceea ce va contribui la majorarea ratei de ocupare, la lansarea tinerilor în activități

antreprenoriale, la reducerea emigrării din mediul rural și la creșterea aportului în dezvoltarea

economiei naționale.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezidă în elaborarea şi

argumentarea măsurilor practice de diminuare a emigrării tinerilor din mediul rural din

Republica Moldova; elaborarea şi argumentarea măsurilor de dezvoltare a infrastructurii sociale

în mediul rural în scopul atragerii tinerilor în cîmpul muncii; elaborarea măsurilor de ordin

instituţional, economic şi social în scopul înlăturării dificultăţilor cu care se confruntă acești

tineri în procesul de angajare în cîmpul muncii şi în activitatea antreprenorială; elaborarea

recomandărilor practice referitor la: reducerea contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi;

rambursarea cheltuielilor de instruire a tinerilor din mediul rural; stimularea obţinerii creditelor

preferenţiale de consum; susţinerea familiilor tinere din localitățile rurale.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat în

cadrul conferinţelor naţionale şi internaţionale. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost aplicate

de către autor în activitatea incubatoarelor de afaceri în zona de Nord a ţării, în Transnistria şi în

UTA Găgăuzia.

7

АННОТАЦИЯ

Каушан Корина

Докторская диссертация по экономике, специальность 521.01 - Теория экономики;

экономические политики

Занятость рабочей силы среди сельской молодежи

UTM, Кишинэу, 2015

Структура диссертации состоит из введения, трех глав, поделенных на

соответствующие параграфы, выводов и рекомендаций, изложенных на 152 страницах

основного текста, библиографии с 168 источниками, 40 фигур, 40 таблиц, 34 приложений.

Полученные результаты опубликованы в 12 научных работах, 3,9 п.л.

Ключевые слова: сельская молодежь, молодежная политика, рабочая сила,

занятость, эмиграция, сельское предпринимательство, сельский туризм, сельские услуги,

бизнес инкубатор, программы для молодежи, мотивация.

Область исследования: понятия занятости рабочей силы; социально-экономические

проблемы занятости сельской молодежи; тенденции и проблемы с которыми сталкивается

сельская молодежь Республики Молдова на рынке труда; основные направления

стимулирования трудовой деятельности молодежи из сельской местности.

Задачи исследования: анализ проблем занятости сельской молодежи Республики

Молдова и разработка мер по социально-экономическому стимулированию активного

участия сельской молодежи в трудовой деятельности.

Цели исследования: определение и конкретизация этапов эволюции концепции

занятости рабочей силы; выявление и классификация национальных и международных

программ, направленных на поддержку сельской молодежи; выявление причин эмиграции

молодежи из сельской местности; определение уровня обеспечения доступа молодежи к

образованию, здравоохранению и информации; формулирование приоритетных

направлений стимулирования занятости молодежи в сельских районах; разработка

среднесрочного прогноза занятости сельской молодежи.

Научная новизна исследования заключается в: (1) определении и конкретизации

этапов развития понятия занятости рабочей силы; (2) выделении социально-

экономических проблем, стоящих перед сельской молодежи в Молдове; (3) разработке

конкретных мер по поддержке занятости сельской молодежи; (4) разработке

среднесрочного прогноза (2014-2020) занятости сельской молодежи на рынке труда; (5)

разработки мер по стимулированию социально-экономического развития сельской

молодежи в предпринимательской деятельности.

Решение важной научной проблемы состоит в разработке социально-

экономических стимулов занятости сельской молодежи в Молдове на рынке труда, что

повысит уровень занятости и предпринимательской деятельности, сократит эмиграцию

населения из сельских районов и увеличит вклад в экономическом развитии страны.

Теоретическая значимость и практическая ценность работы заключаются в:

разработке и обосновании практических мер по снижению процесса эмиграции сельской

молодежи; разработке мер по развитию социальной инфраструктуры в сельской

местности; разработке мер организационного, экономического и социального уровня

чтобы удалить барьеры, стоящие перед сельской молодежи в сфере занятости и

предпринимательства; разработке практических мер по сокращению социальных

отчислений для молодых сотрудников, стимулированию сельской молодежи на получение

потребительских кредитов; поддержке молодых семей из сельской местности.

Научные результаты работы представлены и одобрены на национальных и

международных конференциях. Результаты научных исследований были внедрены в

деятельность бизнес инкубаторов Северной части страны, Приднестровии, АТО Гагаузии.

8

ANNOTATION

Cauşan Corina

Doctoral Thesis in Economics, speciality 521.01-Economic theory; economic policies

Work-force occupation among rural youth

UTM, Chisinau, 2015

Structure of the thesis: The thesis includes an introduction, three chapters, general

conclusions and recommendations, bibliography of 168 titles, 40 tables, 40 figures, 34 annexes,

152 pages of text. The results are published in 12 scientific papers, 3,9 c. s.

Keywords: rural youth, youth policy, workforce, occupation, emigration, rural

entrepreneurship, rural services, business incubator, vocational training, youth programs,

motivation.

Field of study of the thesis: occupation concepts, economic and social problems of rural

youth occupation; trends and issues facing rural youth work activity in Moldova; priority

directions of stimulating youth employment activities in rural areas.

The purpose of the thesis is to analyse occupation problems of rural youth in Moldova

and to elaborate social and economic measures to stimulate the active involvement of rural youth

in labour activities.

Research objectives: determination and concretization of stages of evolution of labour

force occupation concept; highlighting and classification of national and international programs

supporting rural youth; highlighting causes of youth migration from the rural sector; analyzing of

youth access to education, health care and information; formulation of directions and priority

measures to stimulate youth occupation in rural area; elaboration of a medium-term forecast on

rural youth occupation.

Scientific novelty and originality of the research is: (1) determination and concretization

of stages of evolution of labour force occupation concept; (2) highlighting socio-economic

problems facing rural youth in Moldova; (3) development of concrete measures to support rural

youth occupation; (4) elaboration of a medium-term forecast (2014-2020) on rural youth

occupation; (5) developing measures to stimulate social and economic development of rural

youth in entrepreneurship.

Important scientific problem solved is the elaboration of social and economic measures

of stimulation of rural youth occupation in Moldova in the labor market, which will help to

increase the occupation rate and to launch the entrepreneurial activity, to stop migration from

rural areas and to increase contribution to economic development.

Theoretical and practical value of the thesis lies in the elaboration and argumentation

of practical measures to increase the occupation rate of young workforce; elaboration and

argumentation of measures to develop social infrastructure in rural areas in order to attract youth

into employment; developing measures at institutional, economic and social level in order to

remove difficulties facing rural youth in the employment and entrepreneurship; elaboration of

practical recommendations on reducing social contributions for young employees,

reimbursement costs of training rural youth; boosting rural youth in obtaining preference

consumer loans; supporting of young families in rural areas.

Implementation of scientific results: the core content of the paper was discussed at

national and international conferences. Scientific research results have been applied by the

author in the work of business incubators in the North of the country, Transnistria and in UTA

Gagauzia.

9

LISTA ABREVIERILOR

AIPA Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură

ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

BEI Banca Europeană pentru Investiţii

BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

BM Banca Mondială

BNS Biroul Naţional de Statistică

BS Buget de Stat

CNAS Casa Naţională de Asigurări Sociale

CNCDR Consiliul Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale

CSI Comunitatea Statelor Independente

ECE Europa Centrală şi de Est

EUROSTAT Oficiul de Statistică al Uniunii Europene

FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie

FAOAM Fondul Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală

FNDR Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională

FSE Fondul Social European

GIZ Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei

IEVP Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat

IFAD Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agricolă

IMM întreprinderi mici şi mijlocii

MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

MDRC Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor

MFM Migraţia Forţei de Muncă

MMPSF Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei

MTIC Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

ODIMM Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii

OIM Organizaţia Internaţională pentru Migraţie

ONG organizaţie neguvernamentală

PAC Politica agricolă comună

PARE1+1 Programul de Atragere a Remitenţelor în Economie

PIB produs intern brut

10

PPC paritatea puterii de cumpărare

PTHS persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA

RD regiune de dezvoltare

RDN Regiunea de Dezvoltare Nord

SAPARD Programul Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

TIC tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

UE Uniunea Europeană

UE-15 State-membre ale Uniunii Europene pînă în 2004

UE-28 membri actuali ai Uniunii Europene

UNCTAD

United Nations Conference on Trade and Development (Conferinţa Naţiunilor

Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare)

UNDP Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

USAID Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională

UTA unitate teritorială autonomă

11

INTRODUCERE

Actualitatea temei şi importanţa problemelor abordate. Evidenţierea şi

soluţionarea problemelor în domeniul ocupării forţei de muncă tinere sunt actualmente

sarcini stringente pentru Republica Moldova. Astăzi, situaţia ocupării tinerilor în mediul

rural este cu mult mai dificilă decît în mediul urban. Majoritatea populaţiei ocupate din

mediul rural fie desfăşoară activităţi agricole, în mare parte informale, fie este ocupată în

sectorul public (educaţie, ocrotirea sănătăţii, cultură, asistenţă socială), ultima avînd o

pondere destul de modestă în structura ocupării din mediul rural. Nici activităţile agricole,

care înregistrează o productivitate a muncii scăzută, nici ocuparea în sectorul public, unde

salariile angajaţilor depind de posibilităţile limitate ale bugetului local, nu pot asigura un

nivel al veniturilor necesar pentru un trai decent. Reformele promovate în sectorul agrar în

ceea ce priveşte implementarea elementelor de piaţă, precum privatizarea pămîntului,

împroprietărirea agricultorilor cu pămînt, desfiinţarea gospodăriilor colective agricole şi

înfiinţarea gospodăriilor de fermieri etc., nu au ameliorat condiţiile de trai și nu au crescut

nivelul de ocupare a forţei de muncă în mediul rural.

Investigaţiile efectuate au arătat că, practic, populaţia economic activă din mediul rural este

pusă în situaţia să aleagă între două oportunităţi: a) să accepte o muncă care aduce un venit modest;

b) în vederea găsirii unui loc de muncă mai atractiv, să aleagă calea emigrării în mediul urban sau a

plecării peste hotare. Autorul consideră că situaţia devine şi mai alarmantă, dat fiind faptul că

majoritatea persoanelor din totalul celor declarate plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă

din mediul rural sînt persoane în vîrstă de 15–29 de ani.

Din aceste considerente, în prezent localităţile rurale din Republica Moldova devin tot

mai puţin populate, iar cei rămaşi acolo reprezintă, în mare parte, persoane în vîrstă de pînă

la 16 ani, adică acei ce-şi fac încă studiile, şi persoane în etate, adică pensionarii.

Depopularea, în special în localităţile din mediul rural, rămîne una din principalele probleme

cu care se confruntă ţara, cu impact negativ asupra diferitor sfere social-economice.

Populaţia tînără din mediul rural întotdeauna a reprezentat sursa de forţă de muncă pentru

dezvoltarea industriei şi altor ramuri ale economiei naţionale. Actualmente, scăderea

numărului tinerilor din localităţile rurale duce la degradarea sectorului agroindustrial şi a

mediului rural ca un ansamblu socioeconomic, unde se manifestă tendinţe caracteristice

procesului de îmbătrînire demografică.

12

În condiţiile create, în scopul redresării situaţiei privind ocuparea forţei de muncă

tinere din mediul rural, apare necesitatea unor măsuri luate atît de autorităţile publice locale,

cît şi de autorităţile publice centrale ale Republicii Moldova.

În ultimii ani se remarcă o creştere a interesului public pentru studierea situaţiei forţei de

muncă în Republica Moldova. Unele aspecte teoretice şi practice ale problemelor legate de ocuparea

forţei de muncă în mediul rural sînt elucidate în lucrările unui şir de autori autohtoni, cum ar fi: Matei

Mîtcu, Alic Bîrcă, Andrei Cojuhari, Gheorghe Rusu, Valeriu Zbârciog, Larisa Bugaian, Oxana

Livițchi, Svetlana Gorobievschi, Victoria Trofimov ş.a. Totodată, menționăm faptul că studii speciale

în domeniul ocupării forței de muncă tinere în mediul rural sînt relativ puține. Rămîn nesoluționate

astfel de probleme, cum ar fi: depopularea localităților rurale, neatractivitatea mediului rural pentru

tineri, spectrul îngust al ocupațiilor și meseriilor solicitate în mediul rural, infrastructura socială și

economică degradată în localitățile sătești etc., care necesită argumentare științifică și soluționare

practică.

Ținînd cont de cele enunţate anterior, autorul crede că este pe deplin justificată

investigarea ştiinţifică a ocupării forței de muncă tinere din mediul rural, în vederea

elucidării soluţiilor de natură să amplifice rolul participării tinerilor la dezvoltarea

economică a Republicii Moldova.

Obiectivul de bază al tezei constă în elaborarea măsurilor necesare pentru creşterea

atractivităţii zonelor rurale, precum şi redresarea situaţiei privind ocuparea forţei de muncă

tinere din mediul rural.

Scopul cercetării constă în analiza problemelor de ocupare a tinerilor din mediul

rural din Republica Moldova şi elaborarea măsurilor de stimulare social-economică a

implicării active a acestora în activităţi de muncă.

Realizarea scopului propus prevede următoarele obiective:

- determinarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă;

- determinarea şi clasificarea programelor de susţinere a tinerilor din mediul rural, care

pot fi implementate în Republica Moldova;

- evidenţierea cauzelor emigrării tinerilor din sectorul rural;

- determinarea dificultăţilor cu care se confruntă tinerii din localitățile rurale pe piaţa

muncii;

- identificarea tendinţelor de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural al

Republicii Moldova;

- determinarea nivelului de asigurare a accesului tinerilor la educaţie, sănătate şi

informare;

13

- formularea direcţiilor şi a măsurilor prioritare de stimulare a ocupării tinerilor din

mediul rural;

- elaborarea prognozei pe termen mediu de ocupare în cîmpul muncii a tinerilor din

localitățile rurale;

- efectuarea unui sondaj sociologic privind situaţia şi aspiraţiile tinerilor din mediul

rural din Republica Moldova.

Suportul teoretico-ştiinţific al cercetări este axat pe lucrările unor renumiţi savanţi,

precum: A. Smith, D. Ricardo, Th. Malthus, K. Marx, J. M. Keynes, L. Walras, A. Marshall.

Cercetări importante în domeniul ocupării forței de muncă găsim şi în lucrările unor

specialişti autohtoni, precum: Bîrcă A., Matei C., Mîtcu M., Cojuhari A., Rusu Gh., Zbârciog

V., Bugaian L., Gorobievschi S., Timofti E., Trofimov V., Livițchi O. Moraru A. ş. a.

Metodologia cercetării ştiinţifice. Metodologia cercetării la care s-a recurs în cadrul

lucrării a avut ca punct de pornire analiza calitativă a literaturii de specialitate. Din seria

metodelor de cercetare ştiinţifică, au fost utilizate analiza comparativă şi cea structurală,

sinteza, abstracţia ştiinţifică, inducţia, deducţia, metoda istorică şi cea logică, modelarea

economico-matematică, metoda regresiilor liniare şi a corelaţiilor econometrice.

Pentru realizarea tezei şi elucidarea amplă a temei au fost prelucrate date cu ajutorul

metodelor matematice şi statistice, folosindu-se următoarele procedee: diviziunea şi

descompunerea rezultatelor obţinute prin sondaj, metoda grupărilor, metoda celor mai mici

pătrate, folosită în econometrie pentru prognozarea economică.

Baza informaţională. Suportul informaţional al lucrării îl constituie actele legislative

şi normative ale Republicii Moldova în domeniul ocupării forţei de muncă; datele furnizate

de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Tineretului şi Sportului,

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Biroul Naţional de Statistică, Agenția de

Ocupare a Forței de Muncă, informaţii preluate din Internet, informaţii rezultate din

observaţii proprii, interviuri şi sondaje.

În scopul efectuării unei analize aprofundate a situaţiei economice a tinerilor din mediul

rural din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria (conform Legii nr. 173-XVI din

22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga

Nistrului (Transnistria), art. 3 (2), Transnistria este parte componentă inalienabilă a Republicii

Moldova), a fost realizat un studiu pentru evaluarea oportunităţilor economice, educaţionale şi de

ocupare în cîmpul muncii; a factorilor de sănătate şi a modului de viaţă; a participării tinerilor la

viaţa socioeconomică a localităţii; a viziunilor tinerilor asupra viitorului lor.

14

Studiul s-a realizat în perioada 15 aprilie – 15 iulie 2013, avînd ca metodă de

înregistrare a datelor statistice cercetarea prin sondaj (anexele 1, 2) şi a acoperit raioanele de

Nord ale Republicii Moldova (raionul Briceni: s. Colicăuţi, s. Tribăsăuţi, s. Tabani) , UTA

Găgăuzia (raionul Ciadîr-Lunga: s. Congaz, s. Baurci, s. Svetlîi) şi Transnistria (r-nul

Slobozia: s. Ciobruci, s. Sucleia, s. Corotnoie). Sondajul a cuprins un eşantion de 810

respondenţi, inclusiv 270 din Transnistria.

Noutatea şi originalitatea cercetării sînt determinate de scopul şi obiectivele tezei şi

constau în următoarele:

1. Determinarea şi concretizarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei

de muncă.

2. Evidenţierea problemelor social-economice cu care se confruntă tinerii din mediul

rural din Republica Moldova.

3. Elaborarea măsurilor concrete de susţinere a ocupării în cîmpul muncii a tinerilor

din mediul rural.

4. Elaborarea prognozei pe termen mediu (2015-2020) de ocupare în cîmpul muncii a

tinerilor din localitățile rurale.

5. Elaborarea măsurilor de stimulare a antrenării tinerilor din mediul rural în

dezvoltarea activităţii antreprenoriale.

Problema ştiinţifică soluţionată constă în elaborarea măsurilor de stimulare social-

economică a ocupării în cîmpul muncii a forței de muncă tinere din Republica Moldova, ceea

ce va contribui la majorarea ratei de ocupare, la implicarea tinerilor în activităţi

antreprenoriale, la stoparea emigrării din mediul rural şi la creşterea aportului la dezvoltarea

economiei naționale.

Importanţa teoretică şi valoarea practică a tezei constau în:

1. Elaborarea şi argumentarea măsurilor practice de diminuare a emigrării tinerilor

din mediul rural din Republica Moldova.

2. Elaborarea şi argumentarea măsurilor de dezvoltare a infrastructurii sociale în

localitățile rurale, în scopul atragerii tinerilor în cîmpul muncii.

3. Elaborarea măsurilor de ordin instituţional, economic şi social în scopul înlăturării

dificultăţilor cu care se confruntă tinerii din mediul rural în procesul de angajare în cîmpul

muncii şi în activitatea antreprenorială.

4. Elaborarea recomandărilor practice referitor la: reducerea contribuţiilor sociale

pentru tinerii angajaţi; rambursarea cheltuielilor de instruire a tinerilor din mediul rural;

15

stimularea obţinerii creditelor preferenţiale de consum; susţinerea familiilor tinere din

mediul rural.

Problemele ştiinţifice înaintate spre susţinere sînt:

- Argumentarea etapelor de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă.

- Determinarea problemelor economice şi sociale cu care se confruntă tinerii din

mediul rural din Republica Moldova în activitatea de muncă.

- Accesul tinerilor din mediul rural la instruire şi sănătate.

- Elaborarea măsurilor legate de ocuparea tinerilor în localităţile rurale.

- Determinarea condițiilor de stimulare materială a tinerilor specialişti din mediul

rural.

Aprobarea lucrării. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat şi publicat în cadrul

conferinţelor şi simpozioanelor naţionale şi internaţionale şi în reviste recenzate:

1. Accesul tineretului rural la educaţie şi sănătate. În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a

Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-17 noiembrie 2011, vol. 3. Chişinău:

Editura „Tehnica-UTM”, 2012, p. 396-397. ISBN 978-9975-45-251-9

2. Роль и место молодой православной семьи села, как упразднение социально-

экономических институтов в посткризисном периоде. În: Материалы всероссийской

научно-практической конференции "Экономика и менеджмент: проблемы и

перспективы развития". Моздок, 2012, p. 84-90. ISBN 978-5-903454-66-2

3. Актуальные проблемы духовно-нравственного воспитания молодежи и роль

патриотизма. În: Материалы международной II научно-практической конференции

«Культура и религия в XXI веке: проблемы и перспективы», 3 июля 2013. Саратов,

2013, р. 57-60. ISBN 978-5-905147-65-4

4. Мотивация трудовой деятельности молодежи села. În: Материалы международной

научно-практической конференции «Конвергенция частного и публичного права:

экономические, социальные и правовые проблемы». 26-28 сентября 2013. Московская

Академия Экономики и Права, 2013, p. 152-157. ISBN 978-9975-53-180-6.

5. Les objectifs de l‟entreprise – méthodes de stimuler les jeunes dans le secteur

rurale. În: Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională «Конвергенция частного и

публичного права: экономические, социальные и правовые проблемы». 26-28 сентября

2013. Московская Академия Экономики и Права, 2013, p. 140-143. ISBN 978-9975-53-

180-6

6. Angajarea tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii: probleme, soluţii. În:

Economica, 2013, nr. 3, p. 71-74. ISSN 1810-9136

16

7. Măsuri de stimulare a activităţii de muncă a tineretului rural în Republica

Moldova. În: Meridian Ingineresc, 2013, nr. 4, p. 84-88. ISSN 1683-853X

8. Corelarea dintre sistemul de educaţie a tineretului şi piaţa muncii în Republica

Moldova. În: Economie şi Sociologie, 2013, nr. 4, p. 78-85. ISSN 1857-4130

9. Создание условий самореализации и социализации личности с

ограниченными возможностями. În: Материалы VIII международной научно-

практической конференции «Информационные технологии в экономике, образовании и

бизнесе»/Саратовский государственный технический университет. Институт

управления и социально-экономического развития, 30 сентября 2014. Саратов, 2014, p.

50-56. ISBN 978-5-99057771-6-9

10. Educaţia moral-spirituală – obiectiv al politicii de tineret în Republica Moldova.

În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-23

noiembrie 2013. Chişinău, 2014, vol. 3, p. 328-329. ISBN 978-9975-45-312-7

11. Tendinţe şi probleme în activitatea de muncă a tineretului rural . În: Conferinţa

Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor. 15-23 noiembrie 2013.

Chişinău, 2014, vol. 3, p. 233-237. ISBN 978-9975-45-312-7

12. Занятость в туризме в рыночных условиях как мотивация трудовой

деятельности села. În: Материалы научно-практической конференции/Институт

управления и социально-экономического развития. Саратовский государственный

технический университет, 29 декабря, 2014. Саратов, 2014, p. 105-113. ISBN 978-5-

9906329-9-8

Structura lucrării. Teza include: introducere; trei capitole; concluzii generale şi

recomandări; bibliografie, anexe. Teza este expusă pe 151 pagini text de bază, 168 surse

bibliografice, 40 tabele, 40 figuri, 34 anexe.

În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, sînt formulate scopul

şi obiectivele cercetării, sînt relevate noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării, este

indicat suportul teoretico-metodologic și informațional al cercetării.

Capitolul 1 – „Abordări conceptuale ale activităţii de muncă a tinerilor din mediul

rural” – este dedicat problemelor conceptuale privind ocuparea forței de muncă, angajarea

tinerilor în mediul rural, migraţia internă şi externă a tinerilor, analiza programelor naționale

și internaționale de susținere a tineretului rural și analiza aspectelor economico -juridice

referitor la protejarea tinerilor din mediul rural.

Capitolul 2 – „Evoluţii şi tendinţe în ocuparea tinerilor din mediul rural din

Republica Moldova” – include identificarea tendinţelor principale de ocupare a forţei de

17

muncă tinere în mediul rural, analiza condiţiilor economice şi sociale de muncă şi de

dezvoltare a tinerilor din localitățile rurale, determinarea accesului tinerilor din mediul rural

la formare profesională şi la un mod de viaţă sănătos.

Capitolul 3 – „Direcţii prioritare de stimulare a ocupării și activităţii de muncă a

tinerilor din mediul rural” – tratează situația și tendinţele de modernizare a infrastructurii

sociale din mediul rural, inclusiv problemele privind dezvoltarea micului business şi crearea

noilor locuri de muncă, accentul fiind pus pe stimularea materială a tinerilor specialişti din

localitățile rurale.

În Concluzii generale şi recomandări sînt expuse rezultatele cercetării şi sînt

formulate recomandări în ceea ce priveşte dezvoltarea activităţii economice a tinerilor din

mediul rural.

Abordînd aspectele teoretice şi analizînd aspectele practice, lucrarea îşi propune să

ilustreze contribuţia potenţială la dezvoltarea economică a ţării , a ocupării și angajării în

muncă a tinerilor din mediul rural.

Cuvinte-cheie: tineri din mediul rural, politici de tineret, forţă de muncă, ocupare,

emigrare, antreprenoriat rural, servicii rurale, incubator de afaceri, programe pentru tineret,

motivare

18

1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ

A TINERILOR DIN MEDIUL RURAL

Toţi tinerii, indiferent de mediul de trai şi situaţia lor economică şi socială, au nevoie de

ajutor pentru a acumula cunoştinţe şi deprinderi ce le vor permite să trăiască o viaţă productivă şi

plină de realizări, să fie sănătoşi, să înveţe, să obţină un loc de muncă şi să participe pe deplin la

viaţa societăţii. Atunci cînd li se oferă susţinere şi oportunităţi adecvate, tinerii pot deveni o forţă

importantă care va contribui la progresul durabil al ţării.

În acest capitol vor fi abordate evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă şi

problemele cu care se confruntă tinerii de astăzi. Totodată, vor fi sistematizate programele de

susţinere a tinerilor din mediul rural, precum şi aspectele economico-juridice referitoare la

protejarea tinerilor din mediul cercetat.

1.1. Evoluţia conceptului de ocupare a forţei de muncă

În contextul industrializării şi al extinderii muncii salariate se face diferenţă între muncă

şi ocuparea forţei de muncă. În limba engleză se foloseşte cuvîntul employment (calitatea de a fi

angajat), iar în limba franceză se utilizează termenul emploi (loc de muncă). Pentru că în limba

română nu există un termen care să semnifice calitatea de a fi angajat, se foloseşte termenul

ocupare. Conform Biroului Internaţional al Muncii, definiţie acceptată şi la nivelul Uniunii

Europene, prin populaţie ocupată înţelegem: „toate persoanele de 15 ani şi peste, care au

desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în

perioada de referinţă (o săptămînă), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în

natură sau alte beneficii” [95, p. 7].

Noţiunea de ocupare a forţei de muncă poate fi privită în două aspecte: în aspect larg şi

în aspect îngust. În aspect larg, această noţiune include acţiunile administraţiei publice centrale,

locale şi ale unităţilor economice, care au impact direct asupra proceselor de creare a noilor

locuri de muncă atractive. Această definiţie include atît politica macroeconomică a statului în

domeniul de ocupare a forţei de muncă, cît şi politicile sectoriale de educaţie, de organizare a

sistemului de protecţie socială, de dezvoltare a infrastructurii de producţie şi sociale, de stimulare

a tinerilor în activitatea de muncă. În aspect îngust, noţiunea cercetată reflectă acţiunile

specifice care apar pe piaţa muncii, provocate de schimbările permanente în raportul dintre oferta

şi cererea forţei de muncă. Aceste schimbări s-au intensificat în secolul XX în măsura în care

19

şomajul a devenit un fenomen permanent în ţările industriale, iar dreptul la muncă a fost

recunoscut ca un drept fundamental pentru orice persoană aptă de muncă.

În viziunea autorului, procesul de evoluţie a conceptului de ocupare a forţei de muncă are o

geneză îndepărtată în timp şi s-a cristalizat treptat, prin etapele de cunoaştere ştiinţifică economică şi

ca expresii de analiză, interpretare şi generalizare din diferite perioade ale dezvoltării social-

economice. În continuare vom analiza principalele etape ale dezvoltării acestui concept.

1. Etapa mercantilistă. La această etapă nu s-a conturat un concept economic specific,

aferent ocupării forţei de muncă. Analiza economică a mercantiliştilor era orientată preponderant

spre asigurarea industriei şi a comerţului cu forţă de muncă ieftină.

2. Etapa fiziocrată. La această etapă au apărut unele idei şi viziuni referitor la ocuparea

forţei de muncă la nivel macroeconomic, reflectate de către fiziocratul francez Fr. Quesnay

(1694-1774) în lucrarea sa „Tabloul economic” (1758). Anume fiziocraţii au reorientat

cercetările economice din domeniul circulaţiei de mărfuri în domeniul producţiei, considerînd

drept izvor al bogăţiei produsul net creat în agricultură de către clasa productivă.

3. Etapa liberalilor clasici este reprezentată de A. Smith (1723-1790), T. Malthus

(1766-1834), D. Ricardo (1772-1823) şi J. B. Say (1767-1832). Şcoala liberalilor clasici privea

problema ocupării forţei de muncă în conexiune cu şomajul: dacă şomajul apare şi creşte la un

moment dat, salariile scad, forţa de muncă se ieftineşte, costul se reduce, ceea ce permite

producătorului să mărească producţia şi să angajeze un număr tot mai mare de muncitori, astfel

făcînd să dispară şomajul [51, p. 42].

Liberalii clasici afirmau că orice persoană care aspira la un loc de muncă dispunea deja

de un asemenea loc sau putea să îl dobîndească fără nicio dificultate. În consecinţă, în viziunea

lor, utilizarea maximă a capacităţilor de producţie rentabile, precum şi flexibilitatea salariilor

asigurau echilibrul pieţei muncii, în sensul atingerii ocupării depline a forţei de muncă. Ei

afirmau că, în condiţiile economiei în care piaţa funcţionează normal, nu se poate forma şomaj

involuntar, însă apare şomajul structural şi cel fricţional. În situaţia în care există şomaj

involuntar, acesta se explică doar prin „îngheţarea” salariilor la un nivel prea înalt, adică prin

inelasticitatea salariilor. Rigiditatea ofertei de muncă şi excedentul persistent al acesteia se

explică prin nivelul prea ridicat al indemnizaţiei sau al ajutorului de şomaj, prin acţiunile

sindicatelor sau prin erori de predeterminare a numărului de salariaţi, ceea ce duce la accentuarea

diferenţei dintre oferta şi cererea de muncă [125, p. 251].

A. Smith şi D. Ricardo au determinat repartiţia socială a veniturilor şi a ocupării forţei

de muncă în funcție de salariul de subzistenţă, pe care îl deduc din mecanismul demografic: dacă

salariul creşte peste acest nivel, populaţia creşte mai rapid decît resursele alimentare, ceea ce

20

reduce salariul la nivelul de subzistenţă. În viziunea lui T. Malthus, pentru a lichida disproporţia

dintre creşterea populaţiei şi a mijloacelor de subzistenţă, e necesar de redus ritmul de creştere a

populaţiei (în urma provocării războaielor, epidemiilor, a foametei); de amînat căsătoriile

timpurii (pînă la 21 de ani), acceptîndu-le numai în cazul în care familia are mijloace de

întreţinere; în cazul insuficienţei condiţiilor de viaţă – de limitat numărul de copii în familie [80].

T. Malthus a criticat dur Legea cu privire la sărăcie, care prevedea întreţinerea săracilor de către

parohiile locale. În viziunea lui, întreţinerea gratuită a săracilor nu-i stimulează să lucreze, iar

unica preocupare a acestora rămîne „producerea copiilor”. El considera că ar fi mai oportună

folosirea mijloacelor respective pentru stimularea producătorilor.

În viziunea lui J. B. Say, cererea şi oferta pe piaţa muncii, precum şi pe alte pieţe, se

autoreglează şi nu este nevoie de intervenţia statului în acest domeniu, iar dezechilibrele care

apar între cererea şi oferta de pe piaţa muncii, precum şi apariţia şomajului poartă caracter

temporar. Acest concept rezultă din „legea debuşeelor” (numită în literatură „Legea Say”),

argumentele căreia constau în următoarele:

- Atunci cînd un individ produce o marfă, el o face cu scopul de a obţine în locul ei o altă

marfă, astfel oferta îşi creează propria sa cerere.

- Suma valorilor produselor oferite pe piaţă este egală cu suma cheltuielilor pentru

mărfurile cerute.

- Cînd deținătorii factorilor de producţie îşi cheltuiesc în întregime veniturile, produsul

creat oferă o desfacere (o piaţă) a acestui produs pentru toată suma valorii sale [141].

J. B. Say a luat în consideraţie următoarele ipoteze: moneda este neutră, iar marfa – ca

orice alta – va fi cerută ca un instrument unic de tranzacţie; moneda nu va fi cerută decît în

identitatea dintre economii şi investiţii; concurenţa cuprinde toate mărfurile, în special pe piaţa

muncii; progresul tehnic are efecte favorabile asupra producţiei, utilizării forţei de muncă şi a

consumului; dezechilibrele paralele se corectează ele însele prin alocarea de resurse între

sectoare deficitare şi excedentare. Astfel, legea Say presupune ocuparea integrală a forţei de

muncă în condiţiile concurenţei libere perfecte şi a transformării tuturor economiilor în investiţii.

Autorul remarcă că Şcoala liberalilor clasici a contribuit în mare măsură la dezvoltarea

conceptului de ocupare a forţei de muncă. Totodată, menţionăm faptul că problemele legate de

corelarea dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii, precum şi problemele de distincţie între

populaţia totală, populaţia activă şi populaţia ocupată n-au devenit obiective de cercetare pentru

reprezentanţii acestei şcoli.

4. Etapa marxistă este prezentată de K. Marx (1818-1883). Deşi K. Marx a împărtăşit

unele idei şi ipoteze ale liberalilor clasici, el totodată a supus unei critici dure concepţiile

21

acestora referitor la ocuparea deplină a forţei de muncă în condiţiile sistemului capitalist. În

viziunea autorului, K. Marx a fost primul care a prezentat o viziune nouă, modernă referitor la

ocuparea forţei de muncă şi a şomajului. În lucrarea sa celebră „Capitalul” (vol. 1, cap. 21-23), el

a formulat legea generală a acumulării capitaliste, potrivit căreia „cu cît este mai mare capitalul

în funcţie şi mărimea absolută a proletariatului, cu atît este mai mare armata industrială de

rezervă şi pauperismul oficial” [147, p. 273]. K. Marx a făcut o analiză amplă a creşterii

şomajului în ţările europene industrial dezvoltate în prima jumătate a secolului XIX.

În viziunea lui K. Marx, dacă capitaliştii nu reuşesc să investească, ei nu vor mai fi

capabili să producă bunuri. În acest caz ei vor fi forţaţi să iasă de pe piaţă, provocînd o scădere a

ocupării forţei de muncă, implicit a salariilor şi profiturilor. Scăderea profiturilor duce la

falimentul numeroaselor afaceri, la reducerea investiţiilor în fabrici şi utilaje şi astfel provoacă

şomajul. Menţinerea salariului la nivelul de subzistenţă se datorează excedentului structural de

ofertă a forţei de muncă sub forma „armatei industriale de rezervă”, ceea ce îi face neputincioşi

pe muncitori în faţa capitaliştilor. K. Marx face legătură între utilizarea forţei de muncă şi

modalităţile procesului de producţie, considerînd şomajul un factor important ce reglează

producţia capitalistă. El afirmă că şomajul apare ca un surplus relativ de populaţie ce se

formează datorită condiţiilor specifice de valorificare a capitalului tehnic.

5. Etapa neoclasică, principalii reprezentanţi ai căreia sînt L. Walras (1834-1910), A.

Marshall (1842-1924), J. B. Clark (1847-1938) şi A. C. Pigou (1877-1959). L. Walras a introdus

forţa de muncă în teoria echilibrului economic general, considerînd-o ca o marfă care

corespunde tuturor legilor generale ale economiei de piaţă: solicitanţii forţei de muncă

(întreprinzătorii) angajează forţa de muncă pînă la punctual în care munca este egală cu

productivitatea economică marginală; ofertanţii forţei de muncă (muncitorii) apar atunci cînd

salariul este superior neutilităţii muncii; oferta şi cererea sînt echilibrate prin evoluţia unui preţ –

salariul real. Astfel a apărut noţiunea de piaţă a forţei de muncă, în care există şomaj involuntar.

În domeniul ocupării forţei de muncă, şcoala neoclasică s-a pronunţat pentru utilizarea deplină a

braţelor de muncă în contextul echilibrului economic general.

În viziunea neoclasicilor, piaţa forţei de muncă este supusă aceloraşi reguli ale

concurenţei ca şi alte pieţe, iar cererea de muncă se confruntă liber cu oferta de muncă în baza

unui nivel al salariului real, care permite ocuparea deplină a forţei de muncă şi, implicit, un

echilibru general pe piaţa muncii. A. C. Pigou s-a pronunţat critic în adresa conceptului de

ocupare a forţei de muncă al lui J. M. Keynes, care susţinea restabilirea ocupării depline prin

intervenţia statului. În viziunea lui A. C. Pigou, reducerea salariilor va determina reducerea

preţurilor, iar prin jocul încasărilor reale, valoarea reală a activelor monetare va creşte şi prin

22

cheltuirea lor va avea loc stimularea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă [148, p.

170]. Cauza şomajului, în opinia neoclasicilor, sînt salariile prea ridicate revendicate de

muncitori, fapt care îi face pe întreprinzători să cumpere maşini şi utilaje, în loc să angajeze noi

braţe de muncă. În viziunea lor, nivelul folosirii forţei de muncă este invers proporţional cu

nivelul salariilor. La prima vedere, această viziune pare a fi logică, însă ea nu corespunde

realităţii, deoarece în timpul crizelor şi depresiilor economice muncitorii nu pot găsi un loc de

muncă nici la cel mai mic salariu.

Prezintă interes viziunea lui J. B. Clark referitor la ocuparea forţei de muncă în

contextual repartiţiei veniturilor. El propune un nou concept de repartiţie a veniturilor, bazat pe

productivitatea marginală a factorilor de producţie. Potrivit acestui concept, salariul tinde spre

valoarea produsului marginal al ultimului angajat; renta tinde spre diferenţa dintre valoarea de

piaţă a produsului şi valoarea produsului marginal (produsul de pe lotul mai puţin fertil); dobînda

tinde spre nivelul celui mai scăzut randament al capitalului (randamentul marginal). J. B. Clark

ajunge la următoarea concluzie: modalitatea de repartiţie a veniturilor conform productivităţii lor

marginale asigură ocuparea deplină a forţei de muncă, lipsa oricărei exploatări, iar posesorul

fiecărui factor de producţie obţine acea parte a bogăţiei sociale pe care a creat-o.

Problema ocupării forţei de muncă este reflectată pe larg şi de neoclasicul Alfred Marshall

(1842-1924) în lucrarea sa „Principiile economice” (1890). Forţa de muncă este privită ca un rezultat

al utilizării capacităţilor fizice şi intelectuale ale omului, orientate spre crearea de bunuri economice.

În viziunea lui A. Marshall, pentru sporirea productivităţii forţei de muncă sînt necesare următoarele

măsuri în domeniul instruirii productive: ridicarea nivelului de calificare a muncii; sporirea nivelului

de profesionalism; sporirea capacităţilor generale şi specializate ale lucrătorului; instruirea tehnică şi

înzestrarea cu tehnică performantă şi echipament înalt a lucrătorului; majorarea investiţiilor în

instruirea forţei de muncă; stimularea materială a lucrătorului [146]. A. Marshall de asemenea

analizează amănunţit condiţiile fizice, intelectuale şi morale care influenţează productivitatea forţei

ce muncă; energia musculară a lucrătorului, climatul (care influenţează natalitatea), nivelul de

alimentaţie, îmbrăcămintea, dispunerea de spaţiu locativ, organizarea odihnei, optimismul şi

libertatea individului, influenţa mediului înconjurător.

6. Etapa keynesiană. O abordare opusă celei a liberalismului clasic şi neoclasic referitor

la ocuparea forţei de muncă este cea a lui J. M. Keynes (1883-1946). După cum s-a menţionat

deja, liberalii clasici şi cei neoclasici considerau că economia de piaţă poate asigura utilizarea

completă a forţei de muncă, iar şomajul, care apare episodic, este voluntar şi este generat de

salariile prea ridicate, fapt care îi face pe întreprinzători să cumpere maşini şi utilaje, în loc să

23

angajeze noi braţe de muncă. Această teorie, în viziunea lui J. M. Keynes, nu corespunde

realităţii, deoarece şomajul în condiţiile sistemului capitalist devine un fenomen permanent.

J. M. Keynes, în lucrarea sa celebră „Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii

şi a banilor” (1936), constată că şomajul nu constituie un rău absolut pînă la un anumit punct,

fiind chiar un factor pozitiv, stimulîndu-i pe oameni să lucreze mai bine. În acelaşi timp, el

afirmă că în societatea capitalistă nu există niciun fel de mecanism care ar garanta ocuparea

completă a forţei de muncă [76, p. 259]. În viziunea lui Keynes, la originea şomajului se află nu

salariile prea ridicate, ci necorespunderea dintre economii şi investiţii. Nu cei săraci sînt vinovaţi

de existenţa şomajului, ci anume cei bogaţi, care reduc volumul de investiţii, ceea ce inevitabil

duce la reducerea locurilor de muncă disponibile. El consideră că şomajul poate fi redus numai

prin intervenţia statului, pe calea stimulării investiţiilor şi creării noilor locuri de muncă.

Keynes, spre deosebire de liberalii clasici şi cei neoclasici, consideră că mecanismele

spontane ale pieţei nu sînt suficiente pentru a atinge obiectivele de bază, cum ar fi: ocuparea

deplină a forţei de muncă, lipsa crizelor economice, creşterea economică durabilă şi compatibilă

cu resursele existente, fără implicarea statului în rol de regulator, folosind astfel de mijloace puse

la dispoziţia sa cum ar fi bugetul statului, emisia monetară, reglarea ratei dobînzilor şi alte pîrghii

economice.

În lucrarea menţionată (capitolul 24), J. M. Keynes acordă o atenţie deosebită problemei

individualismului în contextul ocupării depline a forţei de muncă. În viziunea lui,

individualismul constituie cea mai bună garanţie a libertăţii personale, deoarece lărgeşte cîmpul

de manifestare a preferinţelor personale şi constituie cea mai bună garanţie a unei vieţi variate.

Individualismul şi varietăţile lui constituie instrumentul cel mai puternic pentru crearea unui

viitor mai bun. Pierderea individualismului este, în viziunea lui J. M. Keynes, cea mai mare

dintre toate pierderile pe care le are statul unitar sau cel totalitar.

Autorul evidenţiază că conceptul lui J. M. Keynes referitor la ocuparea deplină a forţei de

muncă a jucat un rol important în elaborarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi de

combatere a şomajului în anii ‟30-‟60 ai secolului trecut, fiind implementat în mai multe ţări

europene şi în Statele Unite ale Americii. Actualmente, în urma schimbărilor social-economice

substanţiale, multe postulate ale acestui concept şi-au pierdut însă valoarea lor iniţială.

Unul din urmaşii consecvenţi ai conceptului lui J. M. Keynes referitor la ocuparea forţei

de muncă şi a şomajului a fost economistul englez W. H. Beveridge (1879-1963), care a efectuat

o analiză amplă a conceptului keynesian, considerîndu-l ca problemă economică şi socială

fundamentală. În viziunea lui, şomajul nu este nici consecinţa suprapopulării, nici a unei abordări

a chestiunii sociale, ci provine din fluctuaţia ciclică a comerţului, deci din hazardurile

24

conjuncturii economice şi din efectele sale asupra nivelului producţiei industriale şi a ocupării

forţei de muncă. El consideră că principalele cauze ale şomajului şi ale nivelului jos de ocupare a

forţei de muncă sînt nu numai ciclurile economice, ci şi progresul tehnic şi repartizarea activităţii

productive în lume. În baza acestor constatări, W. H. Beveridge a formulat aşa-numitele politici

de ocupare deplină a forţei de muncă: „singurul mijloc de a reduce şomajul la un minim dictat

de fricţiunea ciclică, de progresul tehnic şi de circumstanţele internaţionale constă în a dezvolta

cererea şi în a duce, dacă este cazul, cheltuiala publică pînă la limită, dar nu pînă la limita

impozitului, ci pînă la cea a potenţialului uman disponibil” [58, p. 606-607].

Autorul consideră că, în teoria elaborată de W. H. Beveridge, politica de ocupare deplină

a forţei de muncă nu se reducea doar la susţinerea cererii, ci cuprindea şi un „control al

amplasării” industriei pe teritoriul naţional şi o „mobilitate organizată a muncii”, care trebuia să

fie acceptată de către persoanele active aflate în plină carieră profesională. Aceste obiective de

ocupare deplină a forţei de muncă, bazată pe cerere efectivă şi pe alţi factori menţionaţi, au dat

rezultate pozitive în anii ‟40-‟70 ai sec. XX.

7. Etapa contemporană cuprinde ultimul sfert al secolului XX şi începutul secolului

XXI. La începutul anilor ‟70 ai secolului trecut, în urma aprofundării crizei resurselor energetice,

care a cuprins majoritatea ţărilor industrial dezvoltate, au apărut noi abordări în domeniul

ocupării forţei de muncă, numite în SUA „economia ofertei”, care se bazau în special pe

dereglementarea vieţii economice şi reducerea costurilor.

Studiile privind rolul important al calificării profesionale în dezvoltarea unei economii

moderne au generat două noi teorii, care au avut un impact puternic asupra elaborării noilor

politici de ocupare a forţei de muncă: teoria dualismului pieţei muncii, care evidenţia dificultăţile

specifice legate de angajarea muncitorilor cu calificare scăzută, şi teoria capitalului uman, care

reflecta rolul educaţiei şi al instruirii profesionale în procesul de dezvoltare economică.

În urma crizei petroliere din 1973 şi a recesiunii economice, s-au aprofundat problemele

şi în domeniul ocupării forţei de muncă în industrie, care au condus la o creştere masivă a

şomajului. Aceste efecte negative au generat două noi politici ale ocupării forţei de muncă: prima

– de orientare liberală, bazată pe ofertă şi aplicată preponderent în ţările anglo-saxone şi care

prevedea reducerea şomajului prin creşterea numărului locurilor de muncă şi restructurarea

economiei (această politică a contribuit la scăderea ratei şomajului în SUA de la 11,2% în 1982

pînă la 4,3% în anul 1999); a doua – politica de intervenţie activă pe piaţa muncii – a fost

aplicată preponderent în ţările Europei continentale. Această politică a creat, în special pentru

întreprinderi şi tineri, noi situaţii de activitate şi inactivitate, cum ar fi: stagii şi forme

intermediare de angajare a tinerilor şi a şomerilor; norme de angajare parţială; scutiri fiscale

25

pentru adulţi; schimbări în criteriile şi durata de acordare a indemnizaţiilor de şomaj; crearea

unui serviciu public pentru ocuparea forţei de muncă.

Etapa actuală a evoluţiei conceptului de ocupare a forţei de muncă se caracterizează şi

prin transformări calitative importante, legate de creşterea rapidă a nivelului de educaţie în ţările

dezvoltate, modificarea condiţiilor de intrare a tinerilor pe piaţa muncii, aplicarea noilor cerinţe

de angajare a muncitorilor aflaţi în plină carieră profesională, dar relativ mai puţin instruiţi,

cărora tinerii le fac concurenţă. Actualmente, în Uniunea Europeană şi în alte ţări sînt elaborate

un șir de programe şi proiecte de ocupare a tinerilor în cîmpul muncii, care sînt reflectate în

subcapitolul 1.2 al tezei.

La etapa actuală, s-au modificat substanţial şi instrumentele politicii de ocupare a forţei

de muncă, în special a angajării tinerilor. Accesul la un loc de muncă face acum parte din

drepturile fundamentale ale individului apt de muncă şi este recunoscut ca atare în ţările

dezvoltate. Acest drept juridic trebuie să fie respectat, indiferent de starea conjuncturii şi

transformarea concepţiilor privind viaţa profesională care se poate produce în societate. Politicile

ocupării forţei de muncă sînt instrumentele care permit exercitarea practică a acestui drept. În

continuare vom analiza principalele tipuri de instrumente ale politicilor de ocupare a forţei de

muncă: instrumentele politicilor cererii, ofertei şi de adaptare a ofertei de muncă la cerere.

Aplicarea instrumentelor politicii cererii a fost caracteristică pentru doctrina keynesiană,

care punea accentul, în domeniul ocupării forţei de muncă, pe cererea efectivă. Acest instrument

prevedea: sporirea cererii de consum şi a cererii de investiţii, care conduc la creșterea nivelului

de producţie şi la crearea noilor locuri de muncă, ceea ce în consecinţă asigură un nivel înalt de

ocupare a forţei de muncă. Anume aceste instrumente, aplicate în anii ‟30-‟60 ai secolului trecut,

au contribuit la ieşirea din marea depresiune a ţărilor dezvoltate din Europa şi SUA, la reducerea

substanţială a şomajului şi la creşterea economică durabilă.

Politica de ocupare a forţei de muncă bazată pe cererea efectivă a fost în continuare

adaptată şi modificată de către adepţii curentului neokeynesian R. Harrod, E. Domar, A.

Hansen, J. Robinson, A. Phillips, N. Kaldar ş.a. În viziunea autorului, în anumite situaţii

conjuncturale, instrumentele politicii de ocupare a forţei de muncă bazate pe cererea efectivă pot

fi implementate şi în Republica Moldova, ţinînd cont de necesitatea atragerii investiţiilor străine

directe şi de creare a noilor locuri de muncă.

Instrumentele politicii de ocupare a forţei de muncă bazate pe ofertă sînt actualmente

bazate în mare măsură pe mondializarea proceselor economice, care au impact direct atît asupra

inovaţiei tehnologiilor de producţie şi diversificării metodelor luptei de concurenţă, cît şi asupra

condiţiilor de ocupare a forţei de muncă. Potrivit unor estimări, aprofundarea proceselor de

26

mondializare economică în viitor va avea următoarele consecinţe în domeniul ocupării forţei de

muncă [58, p. 609]:

- creşterea nivelului instruirii iniţiale şi adaptarea ei la realităţile pieţei muncii, încă din

primii ani de instruire, vor deveni criterii esenţiale atît pentru opţiunile de amplasare ale

întreprinderilor, cît şi pentru capacitatea acestora de a se dezvolta sau de a se adapta la

transformările condiţiilor lor de producţie şi ale pieţelor acestora;

- creşterea ponderii persoanelor vîrstnice în populaţia activă (în Republica Moldova, în

anul 2013 ea a constituit 14%), care va intensifica presiunea asupra populaţiei ocupate;

- necesitatea de a menţine costurile salariale la un nivel competitiv va impune un control

strict al sporirii cheltuielilor sistemului naţional de protecţie socială, iar costul cotizaţiilor

sociale, care guvernează salariile mici, se vor reduce;

- principiile promovării lucrătorilor în funcţie de vechime în muncă vor deveni

inaplicabile din cauza îmbătrînirii persoanelor active aflate în plină carieră profesională;

- alegerile făcute în domeniul protecţiei sociale sau al statutului salariaţilor vor trebui să

ţină cont de efectele pe care le au aceşti factori asupra nivelului de ocupare a forţei de muncă;

- repartizarea activităţii economice în teritoriu va deveni unul din aspectele esenţiale ale

politicii de ocupare a forţei de muncă;

- creşterea economică va garanta un nivel suficient de ocupare a forţei de muncă în

fiecare unitate teritorială.

O importanţă deosebită în ocuparea forţei de muncă o are politica de adaptare a ofertei

de muncă la cerere [58, p. 609]. Instrumentele acestei politicii pot fi divizate în două grupe:

instrumente pasive şi instrumente active.

Instrumentele pasive ale politicii de ocupare a forţei de muncă includ cheltuielile pasive

de indemnizare, cum ar fi: asigurări de şomaj, regim de asistenţă socială pentru muncitorii aflaţi

la sfîrşitul perioadei legale de indemnizare. Iniţial, alocaţiile de şomaj erau destinate pentru

compensarea pierderilor de venit pentru o anumită perioadă relativ scurtă. Însă prelungirea

duratei şomajului şi faptul că un număr crescînd de muncitori, mai ales cei vîrstnici, nu pot

regăsi un loc de muncă au dus la diminuarea sumei şi a duratei indemnizaţiei. În ultimii ani,

ponderea măsurilor pasive de indemnizare are tendinţa de scădere în majoritatea ţărilor, deoarece

aceste măsuri costisitoare vin în contradicţie cu necesitatea de a gestiona mai eficient situaţiile de

îmbătrînire a populaţiei active.

Instrumentele active ale politicilor de adaptare a ofertei de muncă la cerere sînt orientate

spre stimularea integrării nou-veniţilor pe piaţa muncii sau reintegrarea şomerilor de lungă

durată. Aceste instrumente prevăd:

27

- facilitarea realocării muncitorilor pe piaţa muncii în noi locuri de muncă sub presiunea

concurenţei şi a inovării tehnologice. Această măsură va duce la noi dezvoltări ale politicilor de

ajustare a ofertei de muncă a populaţiei la cerere;

- stimularea creării întreprinderilor independente, în care acţiunile de instruire vor fi

organizate în interiorul şi în exteriorul întreprinderii și vor favoriza menţinerea nivelului adecvat

de calificare a ofertei de muncă aflate în plină carieră profesională;

- stimularea şi reintegrarea rapidă pe piaţa muncii a tinerilor care nu reuşesc să se

plaseze sau a şomerilor de lungă durată să accepte un loc de muncă;

- stabilirea unui echilibru între libertate şi constrîngere, echilibru care să asigure

respectarea dreptului la muncă a tinerilor în condiţii ce corespund posibilităţilor şi aspiraţiilor lor

şi la un nivel de venit acceptabil din punct de vedere social;

- crearea unor pieţe tranziţionale ale muncii, care vor permite preluarea muncitorilor ce

se confruntă cu mari dificultăţi de integrare sau de reintegrare.

În viziunea autorului, aceste politici de ajustare a ocupării forţei de muncă în viitor vor fi

din ce în ce mai puţin politici statale, cu aplicare generală, şi din ce în ce mai mult vor fi politici

de ramură şi de întreprindere, făcînd obiectul unui dialog social activ între patronat şi sindicate,

dialog concretizat prin acorduri de durată limitată în timp şi revizuibile în funcţie de conjunctura

economică şi cea socială. Durata muncii şi a modalităţilor ei de organizare va depinde de acest

dialog social.

1.2. Situaţia actuală a ocupării forţei de muncă în rîndul tinerilor şi programe de

susţinere a angajării acestora

Tinerii reprezintă un segment al populaţiei care trebuie continuu susţinut. Ei sînt resursa

economica şi socială cea mai valoroasă a ţării şi reprezintă, totodată, motorul schimbării sociale,

evoluţia lor reflectîndu-se în special în derularea activităţilor economice şi în inovaţiile

tehnologice.

Criteriile de vîrstă ale noţiunii de „tineri” sînt tratate diferit. Astfel, Organizaţia

Naţiunilor Unite, în anul 1985, a declarat oficial că tinerii includ persoanele cu vîrsta între 15 şi

24 de ani. Parlamentul European şi Consiliul Europei au determinat criteriul de vîrstă a tinerilor

între 15 şi 25 de ani. În Republica Moldova, potrivit Legii despre tineret nr. 279-XIV din 11

ianuarie 1999, vîrsta celor tineri este considerată între 16 și 30 de ani. Biroul Naţional de

Statistică din Republica Moldova determină şi analizează două criterii ale vîrstei de tineri: 15-24

ani şi 15-29 ani.

28

În teză, în majoritatea cazurilor, operăm cu noţiunea de „tineri” între 15-24 şi 15-29 de

ani. Majoritatea cercetărilor din domeniul tineretului, atît din ţară, cît şi din Uniunea Europeană,

utilizează acest criteriu de vîrstă al tinerilor.

Actualmente, peste 1 miliard de tineri cu vîrste cuprinse între 15 și 24 de ani trăiesc pe

mapamond, alcătuind circa 20% din populaţia globului. Această grupă este o adevărată forţă

demografică într-o continuă mişcare, avînd nevoi pe cît de diferite, pe atît de fundamentale,

cerînd hrană şi adăpost, educaţie, training, locuri de muncă şi implicare în viaţa socioculturală a

comunităţii.

În societatea de astăzi, tinerii sînt cei mai afectaţi de criza economică. Una dintre cele mai

acute probleme a fost şi rămîne ocuparea forței de muncă tinere, chiar şi pentru ţările economic

dezvoltate (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Evoluţia ratelor şomajului populaţiei tinere sub 25 de ani în țările UE, %

Țări 2009 2010 2011 2012 2013

UE (28 ţări) 20.1 21.1 21.4 22.9 23.4

Belgia 21.9 22.4 18.7 19.8 23.7

Franţa 23.6 23.3 22.6 24.4 24.8

Germania 11.2 9.9 8.6 8.1 7.9

Grecia 25.8 32.9 44.4 55.3 58.6

Italia 25.4 27.8 29.1 35.3 40.0

Marea Britanie 19.1 19.6 21.1 21.0 20.5

Portugalia 24.8 27.7 30.1 37.7 37.7

România 20.8 22.1 23.7 22.7 23.6

Spania 37.8 41.6 46.4 53.2 55.7

SUA 17.6 18.4 17.3 16.2 15.5

Japonia 9.1 9.3 8.2 8.1 6.8

Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ (vizitat 22.12.2014)

Tinerii din Europa se confruntă cu dificultăți mari pe piața forței de muncă. În timp

ce rata șomajului în rîndul tinerilor a început să scadă în cîteva state-membre, în general,

23% din tinerii din categoria 15-24 ani în UE 28 nu au putut găsi un loc de muncă în ianuarie

2014. În 2012, numărul de tineri care nu au fost încadraţi nici în cîmpul muncii, nici în

educație sau formare a crescut la 14,6 milioane, reprezentînd 15,9% din întreaga popula ție

pe categoria de vîrstă de 15-29 ani.

Șomajul pentru tinerii cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24 ani a crescut constant de la

începutul crizei din 2008 și a înregistrat în anul 2013 cele mai înalte niveluri – 23,4% în medie,

în UE 28. Deși există o variație mare în rîndul tinerilor, rata șomajului între statele-membre

variind de la sub 10% în Austria și Germania la peste 55% în Grecia și Spania, situația tinerilor

s-a înrăutățit în majoritatea țărilor (anexa 3). Cu excepția Germaniei, toate statele-membre au

29

înregistrat creșteri semnificative ale șomajului în rîndul tinerilor de la debutul crizei, rata

șomajului dublîndu-se între lunile noiembrie 2007 și 2013 în Cipru, Spania, Irlanda, Grecia,

Letonia, Estonia, Lituania, Republica Cehă, Bulgaria, Croația, Italia și Slovenia.

Anexa 3 prezintă anii în care statele-membre ale UE au prezentat cel mai înalt nivel al

șomajului în rîndul tinerilor. Opt state-membre au înregistrat apogeul în 2013 (Croația, Cipru,

Grecia, Italia, Luxemburg, Portugalia, Slovenia și Spania). Țările baltice (Estonia, Letonia și

Lituania) au înregistrat cel mai înalt nivel al ratei șomajului în 2010, deoarece acestea au fost

printre țările cele mai afectate în timpul crizei. Cu toate acestea, ţările nominalizate printre

primele au implementat reforme rapide și dure. Alte state care au înregistrat niveluri înalte au

fost: în 2009 Suedia, în 2011 România și Marea Britanie și în 2012 Franța, Ungaria și Irlanda.

Aceste țări au experimentat un nivel record al șomajului în rîndul tinerilor și înainte de criza

economică din 2008.

În timp ce șomajul este cea mai presantă provocare pentru tineri, ratele de ocupare au

scăzut în ultimii ani. În 2012, rata de ocupare a tinerilor de 15-24 de ani a fost de 32,8%, cel mai

scăzut nivel înregistrat vreodată în UE (anexa 4). Din cauza crizei economice, între 2008 și 2012,

rata de ocupare în rîndul tinerilor din Europa a scăzut aproape cu cinci puncte procentuale – de la

37,3% la 32,8%, în timp ce nivelurile de ocupare s-au redus cu aproximativ patru milioane de

tineri. Există diferențe mari între statele-membre, astfel rata maximă de ocupare a tinerilor a fost

înregistrată în ţările: Olanda (63,3%), Danemarca (55,0%), Austria (54,6%), Marea Britanie

(46,9%) și Germania (46,6%); iar cea minimă – în ţările: Grecia (13,1%), Croația (16,9%),

Spania (18,2%), Ungaria și Italia cîte (18,6%).

Acest lucru indică complexitatea problemelor care afectează cele 94 de milioane de

europeni cu vîrste cuprinse între 15 şi 29 de ani, care, avînd să facă faţă provocării reprezentate

de îmbătrînirea populaţiei, pentru a depăşi barierele în calea ocupării, au nevoie de educaţie,

formare profesională şi susţinere pe piaţa forţei de muncă.

La nivel european, în vederea îmbunătăţirii politicilor de tineret sînt realizate un şir de

sondaje prin care este cercetată opinia tinerilor privind problemele cu care se confruntă.

Sondajul studenţesc anual al Institutului „Trendence” din Berlin – Graduate

Barometer Europe (GBE) / Barometrul Absolvenţilor din Europa – reuneşte opiniile

studenţilor din diferite ţări europene şi explorează diferenţele şi similitudinile care există

între ţările Uniunii Europene.

În anul 2013, la sondaj au participat 320 000 de absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt

din Europa. Sondajul a evaluat posibilităţile de angajare în cîmpul muncii ale absolvenţilor

30

instituţiilor de învăţămînt superior din Europa. Din rezultatele obţinute reiese că pe piaţa muncii

europene s-a format o situaţie nefavorabilă.

În ţările UE, circa 61% de absolvenţi sînt îngrijoraţi de cariera lor. Grecii sînt mult mai

pesimişti – 92% din respondenţi au manifestat îngrijorare. De asemenea, au manifestat îngrijorări

faţă de cariera lor şi tinerii din Spania (89%), Portugalia (88,4%) şi Italia (87,5%).

O poziţie inversă au demonstrat-o tinerii din Norvegia şi Suedia. Aici numai 27,6% şi

respectiv 36% au manifestat îngrijorări vizavi de viitoarea lor carieră.

Fiecare absolvent din Europa, înainte de a se angaja în cîmpul muncii, depune în medie

circa 38 de CV-uri. Primul loc după numărul de CV-uri depuse îl ocupă Spania (în medie 69) şi

Grecia (64). Multe CV-uri sînt depuse şi de către tinerii din Polonia (58). Comparativ cu anul

2012, numărul mediu de CV-uri depuse s-a mărit în toate ţările UE.

Căutarea locurilor de muncă în Europa necesită tot mai mult timp. Comparativ cu anul

2012, timpul de aşteptare pentru angajare a crescut cu o lună şi a constituit 5,5 luni. În categoria

dată lideri sînt ţările din Europa de Sud. Grecii îşi caută un loc de muncă în medie 9,9 luni,

spaniolii – 9,5 şi italienii – 7,6 luni. Comparativ cu anul 2012, situaţia s-a înrăutăţit mai mult în

Spania şi Cehia, unde absolvenţii aşteaptă locul de muncă cu două luni mai mult. În Polonia,

absolvenţii îşi caută un loc de muncă în medie 5,2 luni, cu două săptămîni mai mult decît în anul

2012. În termen restrîns îşi găsesc locuri de muncă absolvenţii din Austria (3,9 luni).

În cadrul investigărilor s-a abordat și problema companiilor în care doresc să se angajeze

absolvenţii. Liderul a fost gigantul Google. Pe locul doi s-a plasat Apple, iar pe locul trei –

Compania de consulting şi audit Ernst & Young.

În comparaţie cu anul 2012, în majoritatea ţărilor din Europa au scăzut aşteptările

absolvenţilor în ceea ce priveşte remunerarea muncii. Totodată, aşteptările unor absolvenţi sînt

destul de mari şi au constituit 21 700 euro pe an.

Cele mai mari aşteptări au fost remarcate la absolvenţii elveţieni, care speră să atingă un

salariu anual în mărime de 70 000 euro. În UE, cele mai modeste cerinţe sînt înregistrate în

Bulgaria (6200 euro), România (8500 euro) şi Polonia (8600 euro), unde în anul 2012 acest

indicator a constituit 9000 euro.

Marea Britanie la fel rămîne cea mai atractivă ţară pentru studenţi din punct de vedere al

unei potenţiale emigrări după absolvire. Pe locul doi se situează Germania. Actualmente, şomajul

în rîndurile tinerilor din Germania constituie 7,7% [139].

Potrivit rezultatelor studiului Eurofound „Tinerii care nu sînt încadrați în muncă, educație

sau formare: caracteristici, costuri și răspunsuri politice în Europa”, efectuat în 2012, măsurile

care ar ajuta tinerii în căutarea unui loc de muncă au ca obiective:

31

• facilitarea tranziției de la școală la locul de muncă;

• dezvoltarea competențelor necesare pe piața muncii;

• sprijinirea primei experiențe profesionale;

• îmbunătățirea accesului la piața forței de muncă sau la primul loc de muncă.

Ca răspuns la creșterea șomajului în rîndul tinerilor, cele mai multe țări din Uniunea

Europeană au implementat măsuri / programe extinse care vizează în mod special tinerii:

- Măsuri îndreptate spre consolidarea tranziției de la școală la locul de muncă prin

programe de ucenicie și stagii sau prin subvenționarea experienței de muncă;

- Măsuri îndreptate spre diminuarea analfabetismului și abandonului școlar timpuriu;

- Măsuri fiscale pentru a reduce costul forței de muncă în rîndul tinerilor;

- Schimbări în legislația privind piața forței de muncă, pentru a înlesni integrarea

tinerilor pe această piață [145, p. 66].

Suprapunerea dintre obiectivele-cheie ale diferitelor programe este prezentată în

anexa 5, care prezintă o imagine de ansamblu a măsurilor de politică din cadrul UE.

Descrierea punctelor forte și a punctelor slabe ale tuturor măsurilor/programelor este

efectuată în anexa 6.

Toate ţările menţionate au implementat stimulente financiare pentru angajatori , pentru

a ajuta la tranziția pe piața muncii a tinerilor. În Germania, Programul Ausbildungsbonus

oferă stimulente financiare pentru patronii care angajează tineri dezavantajați social, care au

dificultăți de învățare, nivel scăzut sau lipsă de calificare, au fost concediați, au calificări

intermediare sau care solicită o instruire pe o perioadă mai mare de un an.

În mod similar, în Marea Britanie, potrivit Contractului de Tineret, se oferă

stimulente salariale pentru a încuraja angajatorii să-și asume noi ucenici; și în Suedia, sînt

prevăzute stimulente similare pentru angajatori. În Italia, se prevăd stimulente pentru patroni

de a angaja ucenici – prin reduceri la contribuțiile fiscale și sociale, fiind oferit şi sprijinul

financiar pentru cursuri postuniversitare de specializare prin intermediul unui fond de studii.

În România, măsurile fiscale oferă reduceri de costuri celor care angajează lucrători tineri. În

Franța se oferă o subvenție pentru contractele de profesionalizare, iar companiilor din

sectorul privat – o subvenție pentru angajarea persoanelor cu vîrsta de pînă la 26 de ani

pentru o perioadă determinată.

Situaţia în care se află, în prezent, tinerii din Republica Moldova, unde rata şomajului

în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai înaltă în comparaţie cu alte categorii de vî rstă, este una

îngrijorătoare şi face din tineri principala categorie afectată de criza economică. În viziunea

32

economistului Gheorghe Rusu, șomajul autohton a influențat situația macroeconomică după

următoarea schemă: imperfecțiunea cadrului legislativ (asistență socială insuficientă a

șomerilor, sindicate slabe, mecanisme fiscal-creditare imperfecte, în unele cazuri lipsa

interesului privat etc.) a impus unitățile economice existente fie să falimenteze, fie să

staționeze (complet sau parțial), descurajînd, totodată, apariția noilor unități. Aceasta a

condus la recesiunea economiei oficiale și la diminuarea volumului producției [110, p. 138].

Lipsa posibilităţilor de autoafirmare şi a garanţiilor sociale contribuie nemijlocit la

înstrăinarea tinerilor de la procesele actuale din viaţa social-economică a ţării şi duce la ponderea

înaltă a şomajului (figura 1.1).

Fig. 1.1. Evoluţia ratei şomajului în Republica Moldova pe categorii de vîrstă, %

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

După cum rezultă din figura 1.1, în anul 2013, rata şomajului printre tinerii în vărstă

de 15-24 de ani a fost de 12,2% sau de 2,4 ori mai mare decît rata medie a şomajului pe ţară,

care a constituit 5,1%.

Totuşi, pe ansamblul anilor 2012-2014, numărul şomerilor tineri oficial înregistraţi

marchează tendinţe de scădere, iar numărul şomerilor tineri plasaţi în cîmpul muncii este în

creştere (tabelul 1.2). Potrivit datelor ANOFM, în medie, mai puțin de 50 % din numărul

oficial al şomerilor înregistraţi au fost plasaţi în cîmpul muncii. În anul 2014, absolvenţii

instituţiilor de învăţămînt mediu de specialitate au fost plasați în cîmpul muncii în număr mai

mare (30 din 49) față de absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior (96 din 178).

33

Tabelul 1.2. Numărul oficial al şomerilor înregistraţi şi plasaţi în cîmpul muncii în

Republica Moldova

Indicatori Şomeri înregistraţi Şomeri plasaţi în cîmpul

muncii

2012 2013 2014 2012 2013 2014

Total, din care: 51378 43463 42166 15561 16722 16366

Tineri cu vîrsta cuprinsă

între 15 și 29 ani

18127 15484 14204 5894 6472 6261

Absolvenţi ai instituţiilor

de învăţămînt superior

335 353 178 160 147 96

Absolvenţi ai instituţiilor

de învăţămînt mediu de

specialitate (colegii)

98 85 46 40 49 30

Absolvenţi ai şcolilor

secundare profesionale

218 185 92 48 82 48

Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

În opinia autorului, principalele eforturi de creare a locurilor de muncă trebuie să se

concentreze pe ocuparea forţei de muncă tinere şi pentru aceasta trebuie de integrat necesităţile

tinerilor în strategiile comunitare de ocupare a forţei de muncă, de elaborat programe menite să

asigure tinerilor aptitudinile necesare în economia reală, de susţinut dezvoltarea spiritului

antreprenorial în rîndul tinerilor prin pregătire profesională specifică.

Punctul de pornire pentru toate acţiunile sînt necesităţile, problemele şi interesele reale ale

tinerilor. Respectarea angajamentelor statului faţă de populaţia tînără impune:

promovarea unui program naţional pentru prevenirea excluderii sociale a tinerilor;

lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea familiilor tinere;

acordarea unor facilităţi fiscale pentru agenţii economici care angajează tineri

absolvenţi;

înfiinţarea bursei locurilor de muncă pentru tineri;

elaborarea unui sistem de creditare pentru procurarea locuinţelor;

promovarea unui sistem de asistenţă medicală integrat sistemului de învăţămînt şi

înfiinţarea fondurilor asigurărilor de tineret;

acordarea unor facilităţi fiscale pentru tinerii întreprinzători [101, p. 184-185].

În viziunea autorului, populaţia Moldovei, în special tinerii, trebuie să aibă acces la

formarea deprinderilor de bază, cum este capacitatea de a învăţa şi de a rezolva probleme, de a-şi

dezvolta aptitudini ştiinţifice, culturale şi tehnice, de a utiliza tehnologiile informaţionale, de a

vorbi limbi străine, de a-şi dezvolta spiritul de iniţiativă şi de antreprenor şi de a fi cetăţeni activi,

liberi şi responsabili.

34

Actualmente, pentru susţinerea ocupării tinerilor sînt elaborate o serie de programe de

nivel internaţional şi nivel naţional. La nivel internaţional există programe întru susţinerea tinerei

generaţii, programe de studii, programe de susţinere a tinerilor întreprinzători, programe

agricole, care vizează direct sau indirect tinerii din mediul rural. Vom analiza succint programele

din această categorie:

1. Programe de studii

Cele mai cunoscute programe de studii prin care se realizează mobilitatea tinerilor

moldoveni sînt: Tempus-Tacis, Erasmus Mundus, dar şi Programul de învățare neformală Tineret

în Acţiune (Youth in Action). Cele mai importante beneficii pentru bursieri sînt: aprofundarea

cunoştinţelor, formarea unor noi abilităţi profesionale sau descoperirea multor culturi prin

interacţiunea cu tineri de alte naţionalităţi [124, p. 192].

Tineret în Acţiune este Programul pe care Uniunea Europeană l-a creat pentru

tineri, în vederea promovării cetăţeniei europene active, solidarităţii, toleranţei în rîndul tinerilor

europeni şi a implicării acestora în crearea viitorului Uniunii. Programul promovează mobilitatea

în interiorul şi în exteriorul graniţelor UE, învăţare neformală şi dialogul intercultural, încurajînd

integrarea tuturor tinerilor, indiferent de mediul educaţional, social şi cultural al acestora. Tineret

în Acţiune este un program pentru toţi. În fiecare an, promotorii depun mii de proiecte pentru a

obţine susţinere financiară din partea Programului.

Obiectivele generale expuse în baza legală a Programului Tineret în Acţiune sînt

următoarele:

să promoveze cetăţenia activă a tinerilor în general şi cetăţenia europeană a acestora în

special;

să dezvolte solidaritatea şi să promoveze toleranţa între tineri, în special pentru a

consolida coeziunea socială în Uniunea Europeană;

să cultive înţelegerea reciprocă între tinerii din diferite ţări;

să contribuie la dezvoltarea calităţii sistemelor de susţinere a activităţilor de tineret şi a

capacităţilor organizaţiilor societăţii civile în domeniul tineretului;

să promoveze cooperarea europeană în domeniul tineretului.

Începînd cu anul 2014, Programul Tineret în Acţiune este integrat în noul Program

ERASMUS+ alături de programele Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii, Erasmus Mundus, Tempus,

Alfa, Edulink şi programul pentru cooperare cu ţările industrializate.

Erasmus+ este noul program al Uniunii Europene pentru educaţie, formare,

tineret şi sport pentru perioada 2014-2020, care îşi propune să încurajeze dezvoltarea

35

competenţelor şi a capacităţii de inserţie profesională şi să ofere noi oportunităţi de educaţie,

formare şi stagii pentru tineri. Programul se va derula pe o perioadă de şapte ani şi va beneficia

de un buget total de 14,7 miliarde de euro. Această cifră este cu 40% mai mare decît precedentul

nivel al cheltuielilor şi reflectă angajamentul UE de a investi în aceste domenii.

Erasmus+ va oferi unui număr de peste 4 milioane de europeni posibilitatea de a studia,

de a fi instruiţi, de a cîştigă experienţă profesională şi de a participa la programe de voluntariat în

străinătate. Erasmus+ va finanţa parteneriate transnaţionale între organizaţii şi instituţii de

învăţămînt, formare şi tineret, cu scopul de a stimula cooperarea şi de a construi o punte între

mediul educaţional şi cel profesional, care să faciliteze acoperirea deficitului de competenţe cu

care se confruntă astăzi tinerii din Europa. De asemenea, va susţine eforturile de modernizare a

sistemelor de învăţămînt, formare profesională şi tineret depuse la nivel naţional [157].

2. Programe de susţinere a tinerilor întreprinzători

Programul Erasmus pentru Tinerii Întreprinzători (Erasmus for Young

Entrepreneurs Program) le permite tinerilor antreprenori europeni să-şi petreacă pînă la şase

luni de lucru cu un antreprenor cu experienţă într-o altă ţară a UE decît cea de origine, pentru a

îmbunătăţi gestionarea şi dezvoltarea propriei afaceri.

Obiectivele specifice ale programului sînt:

formarea noilor întreprinzători;

schimb de experienţă şi informaţii între antreprenori privind obstacolele şi provocările

domeniului de afaceri;

îmbunătăţirea accesului pe piaţă şi identificarea potenţialilor parteneri.

Proiectul pentru ocuparea forţei tinere din mediul rural (Rural Youth Employment

Project) este realizat în ţările UE, finanţat de UNDP şi USAID. Proiectul se axează pe susţinerea

tinerilor din mediul rural care beneficiază de instruire în diverse domenii, precum dezvoltarea

afacerilor, agricultură, producţia vegetală, horticultură, producţia de carne de pasăre, prelucrarea

produselor agricole ş.a.

Programul Promovarea ocupării forţei de muncă printre tinerii din mediul rural

(Promouvoir l’emploi rural des jeunes – JFFLS). Acest program, pe termen lung, pentru

crearea de locuri de muncă în agricultură oferă asistenţă pentru crearea microîntreprinderilor

agricole de către tinerii vulnerabili din mediul rural din Tunisia [160].

Proiectul pentru tinerii din mediul rural Este mai bine să locuieşti în mediul

rural (Mieux vivre en milieu rural), pentru anii 2013-2014, şi-a propus să ofere tinerilor

din Franţa, în special din zonele rurale, posibilitatea de a participa la îmbunătăţirea

36

calităţii vieţii lor şi a altor persoane. Fiecare proiect cîştigător a fost finanţat cu suma de la

1 550 € la 2 500 € [162].

3. Programe agricole

Programul Facilitarea accesului tinerilor la activităţi agricole (Faciliter l’accès

des jeunes ruraux aux activités agricoles) a fost implementat la iniţiativa Mişcării Internaţionale

Agricole şi Rurale a Tineretului (MIJARC) în colaborare cu FAO şi IFAD şi vizează tinerii

fermieri din Africa şi America Latină. Obiectivele Proiectului sînt: ocuparea forţei de muncă

din mediul rural, munca decentă, migraţia, reprezentarea şi participarea tinerilor în cadrul

organizaţiilor de fermieri, accesul pe piaţă, accesul la finanţare ş.a. [159].

Programul Agricultura în clasă (Agriculture en classe), realizat în statul Nebraska

(SUA), învaţă elevii faptul că agricultura este o sursă de alimentare, îmbrăcăminte, adăpost şi

alte aspecte esenţiale ale vieţii şi dezvoltă o conştientizare a sectorului agricol, care include

producerea, prelucrarea, distribuţia şi comercializarea produselor utilizate în viaţa de zi cu zi.

Programul întruneşte elevii şi familiile de fermieri, care le explică care este calea produsului de

la producător la consumator, precum şi importanţa interdependenţei dintre comunităţile rurale şi

cele urbane. De multe ori, elevii vizitează fermele, iar fermierii corespunzător vin în clase [165].

4. Alte tipuri de programe

Din cadrul proiectelor internaţionale mai pot fi menţionate:

Programul RISP II, avînd ca obiectiv valorificarea celor mai bune oportunităţi

disponibile pentru crearea afacerilor. Activităţile principale: oferirea serviciilor de consultanţă,

acordarea creditelor preferenţiale pe termen mediu şi termen lung pentru iniţierea şi/sau

dezvoltarea afacerilor în zona rurală din Republica Moldova.

Programul De la FERMIER la FERMIER, avînd ca obiectiv facilitarea accesului

IMM-urilor agricole la cunoştinţe inovative. Activităţile principale: oferirea serviciilor de

consultanţă de către specialiştii agricoli din SUA.

2KR: Proiectul Creşterii Producţiei Alimentare, avînd ca scop dezvoltarea

agriculturii şi creşterea producţiei alimentare în Republica Moldova. Activităţile principale:

procurarea tehnicii agricole în rate.

IFAD II: Programul de Revitalizare a Agriculturii, avînd ca obiectiv contribuirea

la realizarea planurilor de dezvoltare strategică a localităţilor, şi anume în domeniul agricol.

Activităţile principale: acordarea împrumuturilor preferenţiale pe un termen de pînă la 15 ani.

IFAD IV: Programul de Servicii Financiare Rurale şi Marketing, avînd ca scop

extinderea oportunităţilor de angajare în cîmpul muncii şi participarea micilor fermieri în lanţuri

competitive de furnizare agricolă, femeile cu activitate neagricolă şi tinerii fermieri, precum şi

37

antreprenorii şi întreprinderile de prelucrare neagricolă. Activităţi principale: acordarea

creditelor preferinţiale; acordarea granturilor competitive pentru investiţii în infrastructura

publică; dezvoltarea lanţului valoric pentru reducerea sărăciei rurale.

SMEDRA – Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii in localităţile rurale,

avînd ca obiectiv susţinerea antreprenorilor privaţi, cu idei inovatoare, prin promovarea accesului

la cunoştinţe în vederea creşterii competitivităţii lor. Activităţile principale: organizarea

cursurilor de instruire antreprenorială.

DEL: Proiectul de Dezvoltare Economica Locală, avînd ca scop dezvoltarea

potenţialului economic local prin asigurarea accesului la servicii profesionale de consultanţă în

afaceri şi prin susţinerea afacerilor în domeniul serviciilor din mediul rural.

În Republica Moldova există o serie de programe la nivel naţional (anexa 7), care

acordă asistenţă tehnică şi consultativă, instruire şi sprijin financiar tinerilor întreprinzători,

inclusiv celor din mediul rural, și facilitează ocuparea.

1. Programul naţional de abilitare economică a tinerilor (PNAET), fundamentat prin

HG Republicii Moldova nr. 664 din 03.06.2008, ce vizează preponderent aspectele conexe

dezvoltării afacerilor agricole în mediul rural. Programul este destinat persoanelor tinere cu

vîrsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, care doresc să-şi dezvolte abilităţile antreprenoriale, să

lanseze o afacere proprie în zonele rurale şi/sau să-şi extindă propria afacere în zonele rurale,

creînd noi locuri de muncă. Programul are ca obiectiv dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale

ale tinerilor, bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, şi facilitarea accesului

tinerilor antreprenori la resurse financiare necesare iniţierii şi dezvoltării unei afaceri proprii.

Programul cuprinde trei componente de implementare: (1) Instruire şi consultanţă

antreprenorială (implementator – Organizaţia pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi

Mijlocii, ODIMM); (2) Obţinerea creditelor preferenţiale în valoare maxima de pînă la 300 000

lei (perioada de rambursare maxim 5 ani), cu o porţiune de grant nerambursabil (40%)

(implementator – Directoratul Liniei de Credit, DLC); (3) Monitorizarea post-finanţare (DLC).

Pe parcursul anului 2012, în cadrul Programului Naţional de Abilitare Economică a

Tinerilor au fost finanţate 291 proiecte şi create 376 locuri noi de muncă. În cadrul aceluiaşi

program, întru facilitarea accesului antreprenorilor, inclusiv a celor potenţiali, au fost consultaţi

1100 de tineri în domeniul activităţii antreprenoriale. Durata programului: 2008-2016

2. Proiectul Dezvoltarea afacerilor pentru abilitarea economică a tineretului, finanţat de

Banca Mondială, UNICEF şi USAID, în cadrul căruia vor fi deschise, cu asistenţă din partea

experţilor în domeniul formării şi planificării afacerilor, circa 60 de afaceri cu profil agricol şi

neagricol. Beneficiarii reprezintă tinerii cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 ani, din satele şi oraşele mici

38

ale ţării, care sînt instruiţi şi sprijiniţi financiar pentru inițierea unor afaceri viabile, preponderent în

sectorul agrar. Asistenţa este gratuită şi prevede: instruire în domeniul dezvoltării afacerilor; asistenţă

la identificarea potenţialelor oportunităţi de afaceri, la elaborarea tehnică a propunerilor de afaceri, în

procesul de înregistrare a afacerii; suport în domeniul aplicării pentru grant şi al elaborării cererii de

creditare; asistenţă post-creare de pînă la doi ani după iniţierea afacerii.

3. Programul Gestiunea eficientă a afacerii este destinat viitorilor antreprenori şi

antreprenorilor activi, care practică activităţi economice sub orice formă de organizare juridică.

Programul are ca obiectiv sporirea calificării în domeniul antreprenorial pentru asigurarea

gestionării eficiente a afacerii proprii. Activităţile principale: organizarea cursurilor gratuite pe 8

module de instruire la alegere; managementul financiar; managementul resurselor umane şi

legislaţia muncii; înregistrarea în calitate de plătitor al TVA şi aplicarea legislaţiei în domeniu;

contabilitatea pe domenii de aplicare; marketing; marketing internaţional; planificarea afacerii;

activitatea economică externă şi relaţiile vamale.

4. Subvenţionarea Producătorilor Agricoli îşi propune asigurarea dezvoltării durabile a

sectorului agroalimentar şi a comunităţilor rurale. Activitatea principală constituie

subvenţionarea producătorilor agricoli în baza Regulamentului privind modul de utilizare a

mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli. Conform Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova nr. 152 din 26 februarie 2013 „Cu privire la aprobarea modului

de repartizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul

2013”, pentru tinerii fermieri, solicitanţi de subvenţii în cadrul măsurii cuprinse în hotărire,

valoarea sprijinului s-a majorat cu 10% din valoarea subvenţiei acordate în condiţii generale, iar

unul din scopurile subvenţionării a fost atragerea pe larg a tinerilor fermieri în iniţierea şi

dezvoltarea activităţilor agricole în sectorul rural.

5. Programul investiţional PARE 1+1 a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 972 din 18.10.2010 şi este destinat lucrătorilor migraţi şi/sau rudelor

acestora, care doresc să investească în lansarea sau/şi dezvoltarea unei afaceri proprii. Priorităţile

Programului PARE 1+1 sînt crearea de noi locuri de muncă în mediul rural; orientarea la export;

substituirea importurilor; implementarea proiectelor de eficienţă energetică; aplicarea

tehnologiilor moderne. Programul cuprinde patru componente: a) informare şi comunicare; b)

instruire şi suport antreprenorial; c) finanţarea afacerilor; d) monitorizare şi postfinanţare şi

evaluarea programului. Acest program este desfăşurat în baza regulii „1+1”, care prevede ca

fiecare leu investit din transferurile de bani de peste hotare să fie suplinit cu un leu din cadrul

Programului PARE. Suma maximă a finanţării acordate constituie 200 mii lei.

39

În decembrie 2013, în Republica Moldova erau deja semnate 52 de contracte

investiţionale nerambursabile, care vizau investiţii totale de 29,3 mil. lei, inclusiv 9 mil. lei –

grant. Este important de menţionat că din totalul întreprinderilor înregistrate în program, 35 sînt

afaceri nou-create, cu o perioadă de activitate mai mică de 12 luni. Analiza cererilor de finanţare

denotă că lucrătorii emigranţi îşi investesc economiile acumulate preponderant în agricultură –

20 de afaceri (38%), servicii – 16 afaceri (31%), producere/ prelucrare – 13 afaceri (25%), în

turism – o singură afacere. Majoritatea cererilor de participare la Programul PARE 1+1 provin

din mun. Chişinău (9 afaceri), urmează raioanele Drochia, Orhei şi Glodeni cu cîte 3 afaceri şi

restul raioanelor – cîte 2 şi o afacere.

6. Programul Iniţiere în afaceri. În anul 2013, Ministerul Tineretului şi Sportului, în

parteneriat cu BRAIN POWER, a desfăşurat în mun. Chişinău un program de educaţie

antreprenorială pentru tinerii care intenţionează să-şi lanseze o afacere. Programul a avut ca scop

familiarizarea tinerilor cu mediul de afaceri, precum şi încurajarea acestora în a deveni

antreprenori.

Începînd cu anul 2014, Moldova beneficiază de fonduri europene nerambursabile pentru

susţinerea agriculturii, banii fiind acordaţi în cadrul Programului European pentru Agricultură şi

Dezvoltare Rurală (ENPARD), iniţiat de Uniunea Europeană pentru susţinerea agriculturii în

statele Parteneriatului Estic.

În opinia autorului, programele implementate în Republica Moldova corespund doar

obiectivului îmbunătăţirea accesului la piaţa forţei de muncă (anexa 5). Prin intermediul

programelor, tinerii beneficiază de instruiri şi consultanţă antreprenorială, precum şi de finanţare

a proiectelor investiţionale rurale prin acordarea unor împrumuturi comerciale rambursabile, cu

porţiune de grant sau nerambursabile. Acest fapt sporeşte dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale

şi facilitează lansarea sau extinderea propriilor afaceri în zonele rurale. Totodată, pot fi

menţionate unele neajunsuri ale programelor implementate, și anume:

- mediatizarea insuficientă a programelor la nivelele local şi naţional de către mass-

media locală/ naţională şi administraţia publică locală;

- admiterea preponderentă în cadrul programelor a finanţării proiectelor din sfera

agricolă.

De aceea este oportună extinderea finanţării asupra unui număr mai mare de genuri de

activitate. Iar în scopul mediatizării mai eficiente a programelor în rîndul tinerilor la nivele local

şi naţional, autorul propune următoarele măsuri:

- de a organiza întruniri suplimentare de promovare a programelor în teritoriu şi în cadrul

instituţiilor de învăţămînt superior;

40

- de a organiza mese rotunde cu implicarea activă a tinerilor care au participat la

seminarele de instruire şi au obţinut credite în cadrul programelor de finanţare;

- de a organiza interviuri radio/tv cu tinerii beneficiari ai programelor, care au succese în

iniţierea şi extinderea propriei afaceri;

- de susţinut finanţarea proiectelor din sfera de prestări servicii;

- de organizat la fínele programelor un concurs pentru cea mai reuşită afacere în cadrul

programului;

- de elaborat și de publicat istorii de succes ale tinerilor care şi-au lansat propria afacere

în cadrul programelor.

În context, autorul analizează practicile pe piaţa muncii din România şi Austria pentru

susţinerea tinerilor în vederea ocupării.

În România, în anul 2002 a fost emisă o lege pentru sprijinirea ocupării, în cadrul căreia

au fost dezvoltate şi măsuri speciale pentru tineri adulţi. Pentru absolvenţii studiilor superioare se

acordă bonusuri egale ca valoare cu ajutorul de şomaj, chiar dacă aceştia se află într-un raport de

muncă. Angajatorii primesc subvenţii timp de un an la angajarea unei persoane din acest grup-

ţintă. În schimb, firmele beneficiare au obligaţia de a reţine angajatul în cadrul personalului

propriu timp de trei ani.

Pentru tinerii cu vîrste cuprinse între 16 şi 25 de ani din grupuri speciale de risc (de ex.,

persoane din cămine sau cu probleme sociale) se acordă un sprijin specific. Acest grup-ţintă

beneficiază de formare profesională individuală, oferită de ANOFM. Între Agenţie şi tineri se

încheie un contract de solidaritate. Firmele care angajează persoane aparţinînd acestui grup-ţintă

obţin subvenţii pentru plata contribuţiilor către stat pe o perioadă de maximum 2 ani. De

asemenea, legislaţia permite şi sprijinirea elevilor şi studenţilor la găsirea unui loc de muncă pe

perioada vacanţei. Întreprinderile obţin susţinere financiară pentru maximum 60 de zile dacă

angajează elevi şi studenţi pe perioada vacanţei de vară.

Actualmente, în România se implementează un proiect cofinanţat din mijloace FSE,

intitulat De la teorie la practică prin întreprinderea simulată. Acesta apropie studenţii de

practică şi îi pregăteşte pentru viaţa profesională [121, p. 9].

În Austria, în anul 2008 au fost elaborate o strategie pentru susţinerea tinerilor şi un

pachet de măsuri de ocupare pentru tineri Garanţia unei formări care conţine o garanţie de

formare: fiecărui tînăr i se garantează un loc de formare (loc de ucenicie) pînă la vîrsta de 18 ani.

În anul 2009 a fost adoptată o nouă strategie politică. Programul Acţiunea Viitor Tineret prevede

ca tinerii adulţi cu vîrste cuprinse între 19 şi 24 de ani să beneficieze de o bursă de calificare sau

ocupare pe o durată de 6 luni. Pentru această măsură a fost pusă la dispoziţie suma de 120

41

milioane de euro [121, p. 5]. În domeniul formării profesionale a fost creată Noua Şcoală

Profesională, pentru a facilita trecerea de la şcoală la viaţa profesională. Aproape jumătate din

tineri încep o ucenicie, fiind integraţi devreme într-o întreprindere. În programa şcolară este

prevăzută orientarea profesională. Reprezentanţii Serviciului Public de Ocupare din Austria merg

în şcoli şi consiliază elevii.

Totodată, au fost implementate diferite programe pentru tinerii defavorizaţi şi vulnerabili,

pentru a-i sprijini în procesul de tranziţie de la formare la viaţa activă. Astfel, pentru tinerii cu

deficienţe la învăţătură există pe teritoriul întregii Austrii 7 şcoli de producţie, care au fost

înfiinţate cu ajutorul unor subvenţii din FSE. Acestea acordă pregătire profesională şi sînt

caracterizate de învăţarea apropiată de practică şi realitate. După terminarea acestora, absolvenţii

pot începe o ucenicie sau o specializare.

1.3. Aspecte economico-juridice privind susținerea tinerilor din mediul rural în

domeniul angajării în cîmpul muncii

Statul consideră problemele tinerilor o prioritate a politicii sale şi prin politica sa sprijină

şi pregăteşte tinerii pentru o viaţă autonomă, conducîndu-se de idealurile declarate de Carta

Naţiunilor Unite: pace, demnitate, toleranţă, libertate, egalitate şi solidaritate.

Politica de tineret prezintă un sistem de măsuri destinate asigurării unor condiţii şi

garanţii social-economice, politico-juridice şi organizatorice pentru formarea socială a unei

personalităţi multilateral dezvoltate. Această politică are ca scop monitorizarea permanentă a

tendinţelor şi năzuinţelor tinerilor, în baza cărora sînt elaborate programe şi proiecte şi sînt

prestate servicii utile pentru această categorie socială a populaţiei [68, p. 5].

Politica UE cu privire la ocuparea forţei de muncă, reglementată prin tratate și

strategii, constă în susţinerea drepturilor muncitorilor şi ale familiilor lor şi în stabilirea unor

obiective sau standarde comune pe care fiecare stat trebuie să le respecte. Astfel:

• Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale se referă la condiţiile de muncă, la

angajarea mamelor cu copii şi a femeilor însărcinate, la condiţiile de angajare a tinerilor cu vîrsta

cuprinsă între 16 şi 18 ani, la nediscriminare, indiferent de motiv etc.

• Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992, cuprinde o serie

de articole referitoare la drepturile lucrătorilor şi la dezvoltarea unei strategii cu privire la piaţa

forţei de muncă. Titlul VIII („Ocuparea forţei de muncă”) susţine elaborarea unei strategii de

dezvoltare a unei pieţe a forţei de muncă instruite şi adaptabile la schimbările economice.

42

Conform art. 137 al tratatului, UE sprijină activitatea statelor-membre cu privire la:

îmbunătăţirea mediului de lucru pentru protejarea sănătăţii şi securităţii muncitorilor,

condiţiile de muncă, informarea şi consultarea muncitorilor, integrarea persoanelor excluse

de pe piaţa muncii.

Articolele 146-148 cuprind prevederi referitoare la Fondul Social European (FSE), care are

ca principal scop „îmbunătăţirea oportunităţilor în domeniul locurilor de muncă pentru

muncitori, contribuind astfel la creşterea standardului de viaţă”.

• Noul Tratat al UE, semnat la Amsterdam, la 2 octombrie 1997, aduce cîteva schimbări

importante. În Titlul VIa („Ocuparea forţei de muncă”) este specificat faptul că problema

ocupării forţei de muncă devine o preocupare comună pentru statele-membre, care trebuie să

coopereze cu Consiliul în această direcţie.

• La întîlnirea Consiliului European de la Luxemburg (noiembrie 1997) a fost lansată

Strategia Europeană de Ocupare, ce cuprinde patru obiective generale:

1) creşterea şanselor de angajare pe piaţa muncii;

2) dezvoltarea antreprenoriatului;

3) încurajarea adaptabilităţii afacerilor şi a angajaţilor;

4) întărirea politicilor pentru oportunităţi.

Această strategie propune măsuri active care pleacă de la premise le interdependenţei

politicii economice, politicii sociale şi politicii forţei de muncă. Se insistă pe diminuarea

şomajului de lungă durată al tinerilor şi al muncitorilor în vîrstă și pe îmbunătăţirea

mediului de afaceri.

• Strategia de la Lisabona, elaborată în 2000, are drept obiectiv general creşterea

economică durabilă, îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a ocupării forţei de muncă şi

fortificarea coeziunii sociale prin stabilirea unor obiective pe termen lung în privinţa angajării în

cîmpul muncii. Strategia are ca obiectiv ideea ca Uniunea Europeană să devină cea mai

competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere.

• Cartea Albă (White Paper) a Comisiei Europene, publicată în 2001, solicită ţărilor-

membre să acorde o importanţă sporită tinerilor în cadrul politicilor sectoriale, cum ar fi:

ocuparea forţei de muncă şi integrarea socială, educaţia, învăţarea pe tot parcursul vieţii,

mobilitatea. Cartea pune bazele unui mecanism de coordonare între statele-membre care să

urmărească în principal următoarele direcţii: introducerea unor noi modalităţi de participare a

tinerilor la viaţa publică, îmbunătăţirea informării tinerilor cu privire la problemele europene,

încurajarea voluntariatului şi ameliorarea gradului de cunoaştere (ştiinţifică) a problemelor legate

43

de tineri. Aceste direcţii au constituit în continuare structura majorităţii strategiilor pentru tineri

realizate de statele-membre.

• În aprilie 2009, Comisia Europeană a prezentat un nou document de planificare

intitulat O Strategie a UE pentru Tineret – Investiţie şi Capacitare. O metodă deschisă de

coordonare reînnoită pentru adresarea provocărilor şi oportunităţilor tinerilor, propunîndu-se

o strategie pentru politicile viitoare în domeniul tineretului din Europa, fiind invitate atît statele-

membre, cît şi Comisia să colaboreze în domeniul politicilor de tineret.

• Sprijinirea tranziției tinerilor de la școală la locul de muncă a devenit un element central

al Agendei Politicii Europene. În 2012, Comisia Europeană a propus o serie de măsuri încadrate

în Pachetul Ocupării Tinerilor, care vizează combaterea "nivelurilor ridicate inacceptabile" ale

şomajului și excluziunii sociale în rîndul tinerilor. Comisia a făcut apel la statele-membre să ia

măsuri pentru a ajuta tinerii în găsirea locurilor de muncă.

• Propunerea Comisiei Europene către Consiliul Uniunii Europene de a pune în aplicare

Garanția pentru Tineret (Youth Guarantee) în toate statele-membre a fost adoptată în aprilie

2013. Această Garanţie este concepută pentru a reduce perioada de tranziție de la școală la locul

de muncă și de a reduce absența prelungită a tinerilor de pe piața forței de muncă, în educație

sau formare.

Actualmente, Uniunea Europeană deţine un șir de politici şi strategii definite, ce vizează

ocuparea tinerilor. Prin intermediul acestora, tinerii europeni dispun de unele oportunităţi.

În direcţia cooperării europene în domeniul tineretului au fost stabilite două obiective

importante pînă în anul 2018:

1) crearea unui număr mai mare de oportunităţi egale pentru toţi tinerii în educaţie şi pe

piaţa forţei de muncă;

2) promovarea cetăţeniei active, a incluziunii sociale şi a solidarităţii în rîndul tuturor

tinerilor.

Domeniile prioritare de intervenţie cu referinţă la tineri sînt: educarea şi formarea,

ocuparea forţei de muncă şi antreprenoriatul, sănătatea şi bunăstarea, participarea, activităţile de

voluntariat, incluziunea socială, tinerii în lume, creativitatea şi cultura.

În contextul politicii de aderare la cadrul Uniunii Europene, politicile naţionale ale Republicii

Moldova în domeniul ocupării tinerilor sînt în proces de ajustare la politicile europene de tineret.

La etapa actuală, cadrul juridic referitor la politicile de tineret și la ocuparea tinerilor din

Republica Moldova se bazează pe următoarele acte legislative şi normative:

- Legea cu privire la tineret (nr. 279-XIV din 11 ianuarie 1999), care defineşte politicile

de tineret, reglementînd crearea condiţiilor sociale, economice şi organizatorice pentru

44

dezvoltarea tinerilor în interesul persoanei şi al societăţii, stabilind direcţiile prioritare de

promovare a politicii de stat în domeniul tineretului, în temeiul Constituţiei şi al actelor juridice

internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi constituind baza juridică pentru

elaborarea şi adoptarea unor noi acte normative în domeniul tineretului.

Legea prevede principiile care stau la baza activităţii în domeniul tineretului: participarea

tinerilor la elaborarea, promovarea şi realizarea politicii şi a programelor de dezvoltare a

societăţii şi, în special, a programelor ce ţin de dezvoltarea armonioasă a tinerilor; accesul liber

al fiecărui tînăr la serviciile sociale; egalitatea în drepturile civile şi politice; crearea condiţiilor

pentru dezvoltarea şi afirmarea tinerilor; garantarea dreptului la instruire, educaţie, la dezvoltare

spirituală şi fizică, la ocrotirea sănătăţii, la pregătire profesională şi ocupare, la susţinere

materială şi financiară în asigurarea cu locuinţă ş.a. În scopul punerii în aplicare a legii, au fost

elaborate şi adoptate un şir de acte legislativ-normative în domeniul tineretului (anexa 8).

- Strategia Naţională de Dezvoltare a Sectorului de Tineret 2014-2020 trasează

direcţiile prioritare de dezvoltare a sectorului de tineret pentru şapte ani şi defineşte un plan

specific de acţiuni. Acest document prevede implicarea directă a tinerilor, lucrătorilor,

organizaţiilor de tineret şi a altor actori în viaţa politică, economică, socială şi culturală a ţării.

Strategia se include în documentele sectoriale ce sînt parte ale Strategiei Naţionale de Dezvoltare

Moldova 2020 şi se ghidează de principiile, obiectivele şi domeniile menţionate în Rezoluţia

Consiliului Europei din 27 noiembrie 2009 privind cadrul reînnoit pentru cooperarea europeană

în domeniul tineretului (2010-2018).

- Moldova 2020. Strategia naţională de dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi

reducerea sărăciei reflectă viziunea Guvernului Republicii Moldova privind dezvoltarea economică

susținută pe termen lung, pornind de la constrîngerile de dezvoltare, caracteristice economiei

naționale. Sub aspectul obiectivelor strategice pe termen lung, Strategia este focalizată pe 7 priorităţi

de dezvoltare, la poziția unu fiind plasată Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei

de muncă, în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în

economie. Astfel, una dintre cele 7 soluții orientate spre creșterea economică și reducerea sărăciei din

țară, prevăzute în Strategie, vizează sistemul educațional, educația fiind considerată una dintre

problemele critice în dezvoltarea Republicii Moldova, problema constînd în neconcordanța

rezultatelor sistemului educațional cu cerințele economiei reale.

- Codul educaţiei al RM (nr. 152 din 17.07.2014, care a substituit Legea învăţămîntului,

nr. 547-XIII din 21.07.95) stabileşte cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea,

organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova. Codul

45

prevede racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă în scopul sporirii

productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie.

Codul educaţiei stipulează anumite facilităţi pentru cadrele didactice care activează în

mediul rural: la debutul în carieră, personalul didactic angajat în instituţiile de învăţămînt publice

din mediul rural şi centrele raionale va beneficia, în primii trei ani de activitate, de compensarea

cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ, consumul de energie termică şi electrică din

contul bugetului de stat. De asemenea, absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior şi

postsecundar pedagogic, încadraţi în instituţiile de învăţămînt prin repartizare de către Ministerul

Educaţiei, vor beneficia, în primii trei ani de activitate, de indemnizaţii stabilite de Guvern, din

mijloacele bugetului de stat.

- Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020” (aprobată

prin Hotărîrea nr. 944 din 14.11.2014) identifică problemele majore în domeniul educaţiei şi

propune o viziune clară asupra impactului economic al educației, în conformitate cu care

calitatea vieţii şi competitivitatea economică a ţării depind de accesibilitatea, calitatea şi

relevanţa educaţiei, astfel sistemul educaţional are menirea să asigure valorificarea potenţialului

fiecărei persoane şi să educe o forţă de muncă competitivă. Strategia prevede dezvoltarea

sistemului educaţional prin prisma accesului, relevanţei, calităţii şi utilizării TIC, a căror

beneficiari sînt tinerii ca parte a sistemului formal de educaţie.

- Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă, pe anii 2007-2015

(aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 605 din 31.05.2007) are ca scop ameliorarea situaţiei pe

piaţa forţei de muncă, promovarea politicilor active, atingerea unei ocupări cît mai depline şi

reducerea şomajului, îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii, consolidarea

coeziunii şi incluziunii sociale pe piaţa muncii. Strategia prevede dezvoltarea şi promovarea

programelor de instruire antreprenorială; promovarea participării şomerilor, femeilor,

persoanelor dezavantajate, migranţilor reîntorşi de peste hotare, tinerilor şi locuitorilor din

mediul rural la programe de instruire antreprenorială sau reprofilare şi ridicare a calificării pentru

reangajare în Republica Moldova; dezvoltarea afacerilor private noi în mediul rural, însoţite de

creşterea cererii de locuri de muncă în domenii de alternativă agriculturii.

- Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural din Moldova, 2014–2020

(aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 409 din 04.06.2014), în scopul îmbunătăţiri nivelului de

trai în mediul rural, trasează ca obiectiv specific „Creşterea oportunităţilor de ocupare a forţei de

muncă în domeniul nonagricol şi sporirea veniturilor în mediul rural”.

Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat armonizarea legislaţiei

RM în măsură să asigure o maximă aproximare cu legislaţia UE. În partea ce ţine de dezvoltarea

46

mediului rural şi, respectiv, al ocupării forţei de muncă tinere, urmează a fi transpuse în legislaţia

naţională o serie de acte comunitare (anexa 9).

În scopul încheierii acordurilor şi memorandumurilor internaţionale în domeniul

tineretului, au fost elaborate şi aprobate:

- Hotărîrea Guvernului nr. 689 din 20.09.2011 „Cu privire la aprobarea proiectului de

lege pentru aderarea Republicii Moldova la Acordul parţial privind Cadrul de Tineret în scopul

promovării şi facilitării mobilităţii tinerilor în Europa, adoptat prin Rezoluţia ResAP (2003) 1 din

15 ianuarie 2003”;

- Hotărîrea Guvernului nr. 340 din 29.05.2012 „Privind aprobarea Înţelegerii între

Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,

Tineretului şi Sportului din România privind cooperarea în domeniile tineretului şi sportului”,

semnată la Iaşi la 3 martie 2012;

- Hotărîrea Guvernului nr. 187 din 24.03.2011 „Cu privire la aprobarea Acordului între

Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei de colaborare în domeniul

politicilor de tineret”, semnat la Kiev la 1 februarie 2010 [164].

Totodată, indiferent de calitatea politicilor de pe piaţa muncii, trebuie menţionat un lucru

cert: piaţa muncii reflectă pe deplin succesele şi insuccesele din economie. Din acest considerent,

doar o creştere durabilă a economiei, înviorarea afacerilor şi a investiţiilor pot să absoarbă

excesul de ofertă de muncă din republică, concretizat fie în populaţia şomeră, fie în populaţia

inactivă aptă de muncă, şi să asigure realizarea obiectivelor strategiilor şi politicilor în cauză – de

reducere a nivelului şomajului şi de creştere a nivelului ocupării forţei de muncă.

1.4. Rata insuficientă de ocupare – principala cauză a emigrării tinerilor

din mediul rural

Pe parcursul perioadei postbelice, pînă la declanşarea crizei economice, în mediul rural al

Republicii Moldova a fost înregistrată o migraţie internă destul de intensă în direcţia „sat–oraş”.

Acest fenomen a fost determinat de creşterea rapidă a oraşelor din perioada respectivă. În

anii 1960-2000, emigrarea din mediul rural a variat în limita de 44-71 mii de oameni [88, p.

67]. Acest fenomen a avut impact direct asupra situaţiei demografice prin faptul că în acest

proces a fost antrenată preponderent populaţia de vîrstă tînără, care constituie aproximativ

70% din schimbul de migranţi.

Începînd cu anii '90 ai secolului al XX-lea, odată cu deschiderea hotarelor spre Vest, a

crescut brusc intensitatea migraţiei externe, îndeosebi a celei de forţă de muncă. Cea mai

47

mare parte a ei a emigrat din mediul rural. Conform statisticilor MFM, în trimestrul IV 2012 ,

fiecare a zecea persoană în vîrstă de 15-64 ani inclusiv (258 mii, sau 9,9%) era plecată din

ţară în căutarea unui loc de muncă. Plecarea masivă a forţei de muncă din mediul rural a

înrăutăţit structura demografică a localităților, creînd dezechilibre demografice, diminuînd

capacitatea de reproducere şi de dezvoltare a lor. Aceste fenomene emigraţioniste au avut

drept consecinţă reducerea proporţiei populaţiei rurale de vîrstă tînără. Din numărul total de

persoane ce migrează din localităţile rurale, grupa de vîrsta 16-29 ani constituie 30%.

Migraţia unui număr mare de persoane de vîrstă reproductivă are consecinţe grave de

descreştere a ratei natalităţii şi conduce la depopularea mediului rural.

Teoria economică demonstrează că creșterea economică generează o creștere a

locurilor de muncă datorită modernizării și retehnologizării întreprinderilor, atragerii

investițiilor interne și externe etc. Cu toate acestea, Republica Moldova demonstrează o

evoluție specifică în acest sens, economia înregistrînd a anumită creștere, dar în paralel cu

reducerea locurilor de muncă [70, p. 56]. Dinamica negativă a ocupării forței de muncă are o

influență nefastă asupra productivității și creșterii economice, deoarece salariile au cea mai

mare pondere în veniturile populației, iar nivelul jos al acestora și neatractivitatea pieței

muncii creează premisele migrației.

Migraţia, fiind un fenomen de amploare în Republica Moldova, are numeroase

repercusiuni economice şi sociale, unele dintre care pot fi apreciate la momentul actual,

altele, însă, urmează să se manifeste pe termen lung. În ultimele două decenii s-a declanşat

un exod masiv al populaţiei din spaţiul rural, atît înspre Est, cît şi spre Vest. Conform datelor

Biroului Naţional de Statistică, migraţia de muncă a afectat într-o proporţie mai mare mediul

rural. Sub aspect cantitativ, fenomenul migraţie vizează, conform datelor Biroului Naţional

de Statistică pentru anul 2013, pentru grupele de vîrstă 15-24 ani şi 25-34 ani, 180,8 mii

persoane în total pe republică, dintre care 138 mii tineri din mediul rural care muncesc sau

caută un loc de muncă peste hotare.

Tabelul 1.3. Populaţia de 15-34 ani aflată la lucru în străinătate, mii persoane

Grupe de vîrstă 2009 2013

Total pe

republică

Urban Rural Total pe

republică

Urban Rural

15 - 24 ani 69,9 12,2 57,7 69,1 11,0 58,2

25 - 34 ani 84,1 27,1 57,0 111,7 31,9 79,8

Total 154,0 39,3 114,7 180,8 42,9 138,0

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Astfel, 3 din 4 persoane plecate în străinătate sînt de origine din mediul rural (72,0%).

48

Fig. 1.2. Repartizarea migranţilor după medii, % (2013)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Repartizarea populaţiei pe grupe de vîrstă şi medii este prezentată în figura 1.3.

Fig. 1.3. Repartizarea emigranţilor după grupe de vîrstă şi medii, % (2013)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Din analiza repartizării emigranţilor în funcţie de medii şi grupe de vîrstă rezultă că circa 58%

din populaţia rurală în vărstă de 15-34 ani se află în străinătate.

Circa două treimi din cei declaraţi plecaţi sînt bărbaţi. Această situaţie va avea drept

consecinţă pe viitor astfel de fenomene negative, precum reducerea efectivului forţei de muncă,

intensificarea fenomenului de depopulare a mediului rural şi un impact negativ asupra stării

familiei, inclusiv a educaţiei copiilor.

Analiza emigranţilor în funcţie de sex şi grupă de vîrstă (figura 1.4) relevă faptul că

majoritatea femeilor (76,40%) se regăsesc în rîndul persoanelor adulte (25-54 ani), avînd o

distribuţie uniformă între grupele de vîrstă 25-34 ani, 35-44 şi 45-54 ani (cîte 24-26%) şi într-o

proporţie mult mai mică (16,44%) în rîndul tinerilor (15-24 ani) şi, respectiv, 7,1% în rîndul

persoanelor în vîrstă (55-64 ani). În rîndul bărbaţilor, cea mai mare pondere îi revine grupei de

49

vîrstă 25-34 ani (37,9%), urmată de bărbaţii de 15-24 ani (23,1%) şi 35-44 ani (21,26%). Vîrsta

medie a emigranţilor este de 36,6 ani pentru bărbaţi şi, respectiv, 38,5 ani pentru femei.

Fig. 1.4. Repartizarea emigranţilor după grupe de vîrstă şi sex, % (2013)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, factorii care au determinat plecarea la

muncă peste hotare sînt în mare parte de natură economică, reprezentaţi de lipsa oportunităţilor

de a obţine venituri adecvate pentru trai. Astfel, 3 din 4 (76,5%) emigranţi au indicat ca motiv

principal al plecării peste hotare salariile mici în Moldova. Printre alte motive au fost invocate

lipsa locurilor de muncă conform competenţelor/calificărilor avute (8,8%) şi condiţiile de

muncă proaste (6,0%), (figura 1.5).

Fig. 1.5. Motivele plecării peste hotare, %

Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 10.

8,8%

76,5%

3,9% 6,0% 4,5% 0,3%

Lipsa locurilor de munc? conform competen?elor / calific?rii sale ?n Moldova Salarii mici în Moldova

Motive familiale (reunire cu familia, a urma so?ul/so?ia etc.) Condi?ii de munc? proaste ?n Moldova

Dorin?a de a acumula experien??, cariera profesional? Altele

50

Repartizarea după activitatea economică şi locul de muncă avut pînă la plecare relevă

faptul că majoritatea emigranţilor au activat în sectorul agricol (43,3%). Totodată, la bărbaţi

acest indicator (50,3%) este net superior faţă de cel înregistrat la femei (28,4%). Un alt sector

important în care au activat anterior bărbaţii sînt construcţiile (18,1% din total). În rîndul

femeilor, 1 din 4 (26,9%) a lucrat anterior în administraţie, învăţămînt, sănătate, iar 1 din 3

(22,8%) – în comerţ, hoteluri şi restaurante.

Tabelul 1.4. Repartizarea emigranţilor conform activității economice (%)

Activităţi economice Total Bărbaţi Femei

Total 100,0 100,0 100,0

Agricultură, economia vînatului şi

piscicultură

43,3 50,3 28,4

Industrie 9,5 8,3 12,0

Construcţii 13,1 18,1 2,4

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,

hoteluri şi restaurante

13,8 9,6 22,8

Transporturi şi comunicaţii 5,0 6,4 1,9

Administraţie publică, învăţămînt,

sănătate şi asistenţă socială

12,1 5,2 26,9

Alte activităţi 3,3 2,1 5,7

Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 10.

Sondajul realizat de autor confirmă unele din datele menţionate mai sus şi prezintă unele

clarificări. Mai puţin de jumătate din tinerii din Transnistria chestionaţi (35,93%) intenţionează

să meargă peste hotare, dintre care pentru 25,56% aceasta ar fi prima experienţă, pentru 10,37%

– una repetată, iar 64,07% nu intenţionează să părăsească ţara. Aceeaşi situaţie a fost înregistrată

şi în zona de Nord a republicii, unde 37,45% din respondenţi au optat pentru plecarea lor peste

hotarele ţării. O situaţie inversă a fost înregistrată în UTA Găgăuzia, unde 51,66% intenţionează

să meargă peste hotare, iar 48,34% au răspuns negativ.

Tabelul 1.5. Intenţia de emigrare a tinerilor cu vîrsta de 15-24 de ani (în %)

Nord UTA

Găgăuzia

Transnistria

Da, pentru prima dată 22,63 34,32 25,56

Da, deja fiind peste hotare 14,82 17,34 10,37

Nu 62,55 48,34 64,07

TOTAL 100,00 100,00 100,00

Sursa: Elaborat de autor în baza rezultatelor sondajului.

Respondenţii care intenţionau să emigreze au fost întrebaţi cît timp au de gînd să stea

peste hotare. Majoritatea tinerilor doresc să emigreze pentru o perioadă relativ scurtă: pentru mai

51

puţin de jumătate de an – 26,46%: de la un an pînă la trei ani – 22,90%. Un număr mic de

respondenţi ar dori să stea peste hotare 3-5 ani (13,54%), iar cei care ar dori să rămînă acolo

permanent formează 17,05% din numărul total.

0 5 10 15 20 25 30 35

Pînă la 0,5 ani

De la 0,5 pînă la 1 an

De la 1 pînă la 3 ani

De la 3 pînă la 5 ani

Permanent

%

Pe

rio

ada

Total Transnistria UTA Găgăuzia Nord

Fig. 1.6. „Dacă intenţionaţi să plecaţi peste hotare, pentru cît timp?” (în %)

Sursa: Elaborată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Sondajul efectuat ne oferă informaţii şi despre ţările de destinaţie pentru emigranţi.

Astfel, cel mai mare flux de emigranţi este orientat spre Rusia şi Italia, respectiv 44,2% şi 13,6%.

Alte destinaţii importante includ Ucraina, România, Portugalia, Franţa, Canada, Spania, Grecia şi

Republica Cehă. Mai există migraţiune de anvergură în Israel, Turcia şi SUA.

Fig. 1.7. Ţările de destinaţie pentru emigranţi

Sursa: Elaborată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Este de menţionat faptul că persoanele originare din sectorul rural tind să aleagă mai frecvent

Rusia decît alte destinaţii – ţările Europei de Vest, în particular (figura 1.7). Una din explicaţiile

52

acestei tendinţe este costul migraţiei, or este mult mai ieftin să migrezi în Rusia, iar gospodăriile

rurale (mai nevoiaşe) ar putea, pur şi simplu, să nu fie în stare să aleagă altă destinaţie. Pe lîngă

aceasta, persoanelor care călătoresc în Rusia li se oferă, în principal, munci fizice sezoniere în

domeniul construcţiilor şi agriculturii. În ţările occidentale sînt mai răspîndite alte activităţi, cum ar

fi, bunăoară, asistenţă pentru copii, asistenţă socială sau alimentaţie publică.

Migraţia persoanelor tinere din zonele rurale este o migraţie determinată de factori

economici. Majoritatea tinerilor vor să plece în căutarea unui loc de muncă (53,78%), urmaţi de

cei care ar dori să-şi facă studiile peste hotare (14,06%). Circa 11,84% doresc să se dezvolte

profesional, iar ponderea celor care intenţionează să călătorească este de 5,69%. Aceste date

susţin ideea precum că tinerii consideră că nu pot cîştiga destul în Moldova, indiferent de

serviciu (tabelul 1.6).

Tabelul 1.6. Distribuirea respondenţilor după scopul plecării peste hotare (în %)

Scopul Nord UTA

Găgăuzia

Transnistria Total

Studii 20,00 12,88 9,30 14,06

Muncă 49,47 63,80 48,06 53,78

Dezvoltare profesională 10,53 11,04 13,95 11,84

Programe de tip „Work&Travel” 3,16 4,91 7,75 5,27

Călătorii 3,16 3,07 10,85 5,69

Vizitarea rudelor 9,47 3,07 6,20 6,25

Schimb cultural 3,16 1,23 3,10 2,50

Altele (traiul) 1,05 - 0,78 0,92

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

În general, în Republica Moldova, preponderent în regiunile rurale, mişcările

migraţionale ale tinerilor sînt determinate de factori cum ar fi sărăcia şi lipsa de oportunităţi

de angajare. Emigranţii moldoveni sînt atraşi de locurile de muncă potenţiale din ţările

vecine şi în Uniunea Europeană. Situaţia economică nesatisfăcătoare rămîne în continuare

factorul dominant, alături de o serie de alte cauze ce împiedică reîntoarcerea emigranţilor

acasă. Participanţii la sondaj susţin că reîntoarcerea este condiţionată de o guvernare mai

bună, de oportunităţi de angajare în cîmpul muncii, o infrastructură corespunzătoare pentru

dezvoltarea afacerilor şi o calitate mai bună a serviciilor publice, cum ar fi învăţămîntul şi

sănătatea.

Datele prezentate arată că migrația are atît aspecte pozitive, cît şi negative din punct

de vedere al mentalităţii, dar şi în plan social. Printre aspectele pozitive putem menţiona

circulaţia forţei de muncă, care favorizează diseminarea cunoştinţelor tehnice şi a metodelor

moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migraţiei. În Uniunea Europeană, libera

53

circulaţie a persoanelor potenţează adoptarea unui mod de gîndire european. Pentru ţările de

origine a emigranţilor, fluxurile de capital care intră în ţară sporesc într-o oarecare măsură

produsul intern brut, dar şi creşterea nivelului de trai al familiilor emigranţilor şi a l

comunităţilor din care aceştia provin. Astfel, veniturile ce ar fi putut fi generate de forţa de

muncă emigrantă sînt compensate, mai mult sau mai puţin, de resursele monetare remise de

aceştia în ţara de origine. Raportul în care această compensare este pozitivă sau negativă

depinde de diverşi factori şi rămîne o problemă complicată.

Transferurile financiare ajunse în ţară sînt destinate pentru cheltuieli curente,

schimbarea domiciliului, reamenajarea locuinţei, procurarea unui mijloc de transport, mai rar

pentru iniţierea unei afaceri. De asemenea, datorită contactului cu societăţile occidentale ,

apar modificări în stilul de viaţă, alimentaţie şi vestimentaţie, creşte nivelul educaţie i

sanitare, creşte implicit ponderea educaţiei, cel puţin pentru descendenţi.

Totodată, susţinerea financiară de peste hotare îi face pe tineri mai inerţi în căutarea

unui loc de muncă şi în lansarea activităţilor antreprenoriale .

În sondajul realizat de autor, 14,07% din respondenţi au mărturisit că primesc

transferuri de bani de peste hotare. Această proporţie include doar tinerii care primesc

resurse financiare direct de la emigranţi, însă numărul persoanelor care beneficiază ar putea

fi mai mare, întrucît unele persoane ar putea beneficia indirect (tabelul 1.7).

Tabelul 1.7. „Dumneavoastră personal primiţi bani de peste hotare?” (în %)

Răs-

puns

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

Număr

de

persoane

Pondere,

%

Număr

de

persoane

Pondere,

%

Număr

de

persoane

Pondere,

%

Număr

de

persoane

Pondere,

%

Da 35 12,96 42 15,56 37 13,70 114 14,07

Nu 235 87,04 228 84,44 233 86,30 696 85,93

Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00 810 100,00

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

Conform datelor BNS, familiile emigranţilor utilizează banii primiţi de peste hotare

(anexa 10) în principal pentru acoperirea cheltuielilor curente ale gospodăriei (hrană,

îmbrăcăminte, plata serviciilor etc.), fapt confirmat de 88,9% din respondenţi (care trimit bani

acasă). Pentru fiecare al doilea emigrant (49,7%), la fel de importante sînt cheltuielile legate de

procurarea, reparaţia sau construcţia caselor/locuinţelor, iar pentru fiecare al treilea (36,0%) –

procurarea bunurilor de folosinţă durabilă (automobil, TV, computer etc.). Alte scopuri de

utilizare a banilor primiţi sînt: achitarea/plata datoriilor (16,7%), plata pentru tratament (13,1%),

plata pentru studiile membrilor familiei (12,6%), investiţii în agricultură (10,2%),

54

odihnă/distracţie (6,0%). 3 din 10 (28,7%) respondenți au menționat că economisesc banii

primiţi [83, p. 14].

Majoritatea emigranţilor (81,3%) transferă/transmit bani familiilor. Din rîndul acestora, o

treime (35,8%) transferă/trimit sub 500 USD, 12,4% – între 500 şi 800 USD şi 7,2%

transferă/trimite mai mult de 800 USD lunar. Au refuzat sau nu au ştiut răspunsul la această

întrebare un sfert din numărul total de emigranţi.

18,70%

35,80%

12,40%

7,20%

20,00%

5,40%

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

30,00%

35,00%

40,00%

Nimic sub 500$ 501 - 800$ peste 800$ Refuz Nu ştie

Fig.1.8. Repartizarea emigranţilor conform sumei banilor transferaţi/trimişi în medie pe lună în ultimii

2 ani, %

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Fenomenul migraţiei însă generează şi consecinţe negative de ordin social, economic şi

demografic. Migraţia externă influenţează cantitativ şi calitativ structura populaţiei, constituind o

problemă demografică complexă pentru Republica Moldova. Autorii studiului „Cartea Verde a

Republicii Moldova” apreciază migraţia ilegală ca o formă a „exodului de inteligenţă”, deoarece

populaţia care a emigrat se caracterizează printr-un nivel înalt de instruire (studii superioare sau

medii de specialitate) (anexa 11), cu un înalt nivel de calificare (pedagogi, medici, ingineri)

(anexa 12). Astfel, o consecinţă negativă a migraţiei externe o constituie pierderile de populaţie

reproductivă, a populaţiei calificate şi economic active.

La nivelul Uniunii Europene se discută şi se caută soluţii cu privire la problema

„migraţiei creierelor” care însoţeşte fenomenul migraţiei în anumite ţări sau în anumite

perioade. Persoanele educate au o înclinaţie mai mare pentru migraţie atunci cînd şansele de cîştig

ce corespund aspiraţiilor lor sînt mici. În acelaşi timp, aceste persoane au probleme de adaptare

mai mici în ţara de destinaţie, cunoscînd limbi străine sau avînd abilităţi mai bune sau deprinderi

care le permit să înveţe mai repede. Pentru ţările de origine, plecarea specialiştilor poate avea ca

55

efect reducerea dezvoltării tehnologice, a creşterii economice, scăderea veniturilor şi a ocupării

în anumite sectoare.

Trebuie subliniat faptul că există totuşi modalităţi de a evita sau a combate astfel de

efecte:

1) motivarea specialiştilor;

2) schimburile temporare de specialişti;

3) crearea de reţele între specialiştii din ţară şi cei stabiliţi în străinătate;

4) stimularea investiţiilor din sumele trimise în ţară de către specialiştii migranţi.

Migraţia creează un dezechilibru în structura pe sexe a populaţiei şi reduce posibilitatea

de a majora indicatorii de natalitate şi fertilitate. Sporul natural negativ, înregistrat în ultimul

deceniu în Republica Moldova, va duce ulterior la împovărarea excesivă a sistemului de

asigurări sociale şi medicale. Schimbările de ordin social se repercutează şi asupra evoluţiei

instituţiei familiei – unitate socială sensibilă la toate modificările contextului naţional şi

internaţional. Plecarea unuia din membrii majori ai familiei afectează stabilitatea acesteia,

schimbîndu-i atît structura, cît şi funcţionalitatea. Familiile temporar dezintegrate sînt supuse

unui risc mai înalt de destrămare, cu o rată a natalităţii scăzută şi o rată a divorţurilor în creştere.

Cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale sînt alarmaţi de riscurile pe care le prezintă acest tip

de familie pentru copii. Dacă în cazul unei familii cu ambii părinţi există o distribuire a

responsabilităţilor, atunci în cazul familiei conduse numai de un singur părinte, obligaţiile ce le

revin ambilor părinţi cad în sarcina unuia, fapt adesea resimţit negativ de copii.

Grupul cu cele mai mari riscuri îl reprezintă copiii cu ambii părinţi plecaţi, lăsaţi în grija

rudelor, a vecinilor sau chiar pe cont propriu. România, o ţară care a cunoscut un flux

emigraţional ascendent în ultimele decenii, a început monitorizarea fenomenului „Singur acasă”,

ce vizează copiii care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Concluziile sociologilor şi

psihologilor, departe de a fi pozitive, conturează efecte mai grave, atît pe termen scurt, cît şi pe

termen lung, decît le-ar fi putut prevedea autorităţile. Copiii respectivi, ajunşi la maturitate,

posibil să formeze o generaţie de adulţi cu probleme de integrare socială. Copiii mici, separaţi de

unul sau de ambii părinţi plecaţi peste hotare, prezintă tulburări de somn şi o instabilitate

emoţională ridicată. Elevii manifestă tendinţe spre agresivitate fizică şi verbală, labilitate

emoţională, înrăutăţirea performanţelor şcolare şi tendinţe de comunicare cu grupurile stradale.

De asemenea, rămaşi fără supravegherea adulţilor, sînt mai vulnerabili în faţa riscurilor sociale –

consum de droguri şi alcool, relaţii sexuale timpurii, comportamente deviante, trafic de fiinţe

umane. Pe termen lung, aceşti copii sînt supuşi riscului de a deveni adulţi cu probleme de

integrare socială, instituţia căsătoriei şi a familiei provocîndu-le neîncredere [36, p. 173].

56

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova, în parteneriat cu

Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale al Italiei şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune,

au lansat, la 25 mai 2011, Proiectul Abordarea efectelor negative ale migraţiei asupra minorilor

şi familiilor rămase în ţară. Activităţile proiectului abordează necesităţile familiilor cu membri

plecaţi la muncă peste hotare, includ schimbul de experienţă şi oferirea de asistenţă centrelor

socioeducaţionale pentru copii din Republica Moldova, promovează oportunităţile de angajare

pentru tineri prin intermediul cursurilor de instruire profesională şi suport în iniţierea afacerii,

oferirea asistenţei directe copiilor rămaşi în ţară, organizarea în Italia a campaniilor de

sensibilizare cu privire la efectele negative ale migraţiei asupra familiei.

Un alt studiu, destinat cunoaşterii nevoilor specifice ale persoanelor afectate de migraţie,

a fost realizat în 2011 în baza parteneriatului între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi

Familiei al Republicii Moldova, Agenţia Cehă pentru Dezvoltare, Organizaţia Internaţională

pentru Migraţie, Fondul ONU pentru Populaţie şi Universitatea de Stat din Moldova. Studiul,

întitulat Necesităţile specifice ale copiilor şi vîrstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de

familie plecaţi la muncă peste hotare, cercetează impactul migraţiei asupra copiilor şi vîrstnicilor

rămaşi fără îngrijire, precum şi politicile sociale promovate în Republica Moldova şi orientate

asupra acestor categorii de persoane.

Migraţia populaţiei tinere poate avea un efect asupra tendinţelor demografice pe termen

lung. Moldova se poate transforma în una din cele mai bătrîne societăţi europene, cu o structură

nefavorabilă de vîrstă a populaţiei. Conform prognozei efectuate de autor utilizînd metoda

modificării medii absolute (anexa 13), către anul 2020 numărul populaţiei în vîrstă de 15-29 ani

va fi de cca 838.373 persoane sau cu 138006 (14%) mai mic comparativ cu anul 2009. Situaţia în

cauză va plasa o povară pe întreaga piaţă a forţei de muncă (figura 1.9).

Fig. 1.9. Valorile proiectate ale numărului populaţiei în vîrstă de 15-29 de ani

în perioada 2009-2020

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor BNS, estimate cu ajutorul produsului soft Eviews-6.

57

Pentru a găsi răspuns la întrebarea cu privire la motivele pentru care tinerii emigrează

(anexa 14), am utilizat categoriile oferite de teoria motivaţională a lui Abraham Maslow (figura

1.10). Conform teoriei lui Maslow, omul are cinci nevoi de bază care declanşează majoritatea

comportamentelor sale: nevoi fiziologice, nevoile de siguranţă (stabilitate, sănătate), nevoile

sociale de afiliere şi dragoste, nevoia de stimă (recunoaşterea valorii) şi nevoia de autoîmplinire

Motivul de emigrare cel mai invocat a fost nevoia de stimă, concretizată într-un nivel de

trai mai ridicat, studii mai bune şi un salariu mai bun. Alt motiv important de emigrare invocat

este nevoia de siguranţă urmată de nevoia de autoîmplinire. Persoanele care au plecat din acest

motiv au făcut-o, în mod definitiv, pentru a-şi rezolva anumite probleme de conştiinţă: să fie

libere, autonome, să scape de o lume în a cărei valori nu se regăsesc.

Fig. 1.10. Motivele emigrării – scara lui Maslow

Sursa: Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea Europeană. 2005, p. 13.

Migraţia este generată de 2 forţe principale: factorii de cerere – împingere (în regiunea

destinaţiei) şi factorii de ofertă – atragere (în regiunea originii).

Tabelul 1.8. Factorii de „repulsie” şi „atragere”

Factori de repulsie Factori de atragere

Sărăcie, salarii mici Salarii mai mari

Şomaj Dezvoltare pe plan personal şi profesional

Incertitudinea în ziua de mîine Îmbunătăţirea standardelor de viaţă

Corupţia Siguranţă şi securitate

Lipsa de servicii elementare în domeniul

ocrotirii sănătăţii şi al învăţămîntului

Libertate politică

Violenţa Reunirea familiei

Discriminarea Nediscriminare

Locuri de muncă neatractive Accesibilitatea şi calitatea serviciilor

Sursa: Elaborat de autor.

58

Potrivit Băncii Mondiale, ţările cu niveluri înalte de emigraţie pot reduce nivelurile în cauză

prin minimizarea factorilor de impulsiune. Acest deziderat poate fi realizat prin accelerarea

reformelor economice şi politice, astfel aşteptările asociate cu calitatea vieţii se vor îmbunătăţi.

În scopul reglementării migraţiei de muncă, sporirii gradului de protecţie a persoanelor

aflate la muncă în străinătate, Republica Moldova a semnat acorduri bilaterale în domeniul

muncii şi migraţiei de muncă cu: Federaţia Rusă, Italia, Ucraina, Belarus şi Azerbaidjan.

Totodată, Republica Moldova este parte la implementarea unor instrumente internaţionale din

domeniu, cum ar fi: Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind migraţia în scop de

angajare şi privind agenţiile private de ocupare a forţei de muncă; Convenţia europeană cu

privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi; Acordul privind colaborarea în domeniul

migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi în cadrul CSI.

Un mecanism eficient de reglementare şi coordonare a procesului migraţional la nivel

naţional şi pe plan bilateral între Republica Moldova şi Uniunea Europeană îl constituie

Parteneriatul de Mobilitate, care are ca scop asigurarea caracterului legal al migraţiei,

îmbunătăţirea impactului migraţiei asupra dezvoltării, precum şi promovarea politicii de

reîntoarcere, în contextul respectării drepturilor omului. În cadrul Parteneriatului de Mobilitate se

implementează Proiectul Consolidarea capacităţii Moldovei de gestionare a pieţei muncii şi de

reîntoarcere a migranţilor în cadrul Parteneriatului de Mobilitate cu Uniunea Europeană.

Obiectivul de bază al Proiectului constă în facilitarea reintegrării pe piaţa muncii din Moldova a

persoanelor care se întorc voluntar sau cu forţa din UE şi acordarea ajutorului emigranţilor

moldoveni în folosirea în cel mai bun mod posibil a capacităţilor şi resurselor obţinute prin

experienţa de migraţie atît în propriul lor beneficiu, cît şi pentru dezvoltarea Moldovei.

În vederea realizării Planului de acţiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor

migranţi moldoveni de peste hotare (aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1133 din

09.10.2008), pe parcursul anului 2009, cu susţinerea Proiectului, a fost efectuată analiza pieţei

muncii şi elaborată prognoza pieţei muncii din Moldova. Totodată, a continuat dezvoltarea

sistemului de informaţie privind piaţa muncii, prin deschiderea Centrului de informare despre

piaţa muncii şi Centrului de Apel. În cadrul centrelor sînt organizate tîrguri ale locurilor de

muncă şi o serie de activităţi de consolidare a relaţiei cu angajatorii.

Deşi Republica Moldova a intensificat, în ultima perioadă, eforturile pentru a preveni şi a

combate consecinţele negative ale migraţiei, considerăm că situaţia este departe de a fi

soluţionată şi necesită eforturi constante, consecvente, coordonate, atît ale instituţiilor de stat, cît

şi ale societăţii civile în ansamblu întru evaluarea reală a cuantumului de populaţie migratoare,

conform criteriilor statistice şi normelor internaţionale; la nivel central se impune acordarea unor

59

măsuri de asistenţă socială şi financiară familiilor sărace, precum şi implementarea strategiilor

deja adoptate de sporire a atractivităţii opţiunii reîntoarcerii în ţară pentru persoanele care au

emigrat anterior. Dat fiind faptul ca măsurile respective implică factori de timp, finanţe şi

instituţii capabile să le realizeze, considerăm oportună, pentru moment, implicarea tuturor

actorilor de decizie, pentru a reduce efectele negative ale migraţiei asupra copiilor, pentru a evita

apariţia unei generaţii-problemă.

Pe parcursul anilor 2010–2013 au fost implementate 2 proiecte – Abordarea efectelor

negative ale migraţiei asupra minorilor şi familiilor rămase în ţară şi Susţinerea implementării

componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova – de către

Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), cu susţinerea

financiară a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţiune (OIM). Proiectele au avut drept scop

dezvoltarea infrastructurii de suport în afaceri din zonele rurale, diminuarea şi stoparea fenomenului

de emigrare a tinerilor, crearea noilor întreprinderi şi a locurilor de muncă. Activităţile proiectelor au

fost structurate pe componente: consultanţă şi instruire antreprenorială, elaborarea business

planurilor, acordarea granturilor în valoare de pană la 2000 euro pentru iniţierea sau dezvoltarea

propriei afaceri, monitorizarea şi consultarea postfinanţare.

În cadrul celor două proiecte au fost organizate 36 de cursuri de instruire cu participarea a

750 de tineri din peste 100 localităţi ale ţării. La concursul de finanţare au fost depuse 228 de

planuri de afaceri, dintre care 147 au fost finanţate. Valoarea totală a granturilor şi a asistenţei

tehnice acordate beneficiarilor este în valoare de 250 mii euro.

Acţiuni propuse pentru diminuarea fenomenului emigrării și creșterea ocupării

tinerilor:

1. Crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea

spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

2. Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economice şi sociale şi

asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă.

3. Majorarea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului prin măsuri

active şi preventive.

4. Formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, capabile să menţină

competitivitatea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active.

5. Sporirea rentabilităţii muncii prin majorări ale salariilor plătite şi avansare planificată

în carieră conform rezultatelor obţinute.

6. Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea

consecinţelor negative şi intensificarea efectelor pozitive ale fenomenului în cauză.

60

Totodată, observăm că, în pofida declarațiilor guvernamentale de a susține piața forței de

muncă, bugetele anuale aprobate în ultimii ani nu apropie, ci îndepărtează economia țării de

țintele europene. Bugetul nu vine să susțină munca, fiind mai degrabă un buget de asistență

socială care încurajează doar politica ajutoarelor sociale. Cheltuielile prevăzute pentru stimularea

ocupării forței de muncă nu reprezintă decît 0,3% din PIB-ul Moldovei, în timp ce media

europeană este de 2,3% din PIB-ul țărilor UE [70, p. 56 ].

Concluzionăm că principala cauză a migraţiei rămîne cea economică. Atît timp cît nivelul

de dezvoltare economică va rămîne în urmă, cît vor exista diferenţe mari de remunerare faţă de

statele vecine sau statele mai dezvoltate, tendinţele migraţionale se vor menţine la cote înalte.

Economistul Svetlana Gorobievschi menționează că migrația de muncă a populației

moldovenești este un răspuns, la nivel de masă, la condițiile în care se află, o încercare de a-și

îmbunătăți starea materială, situația familiei, în circumstanțele transformărilor sociale de

proporții, însoțite de un preț social înalt.

1.5. Concluzii la capitolul 1

1. Conceptul de ocupare a forţei de muncă a evoluat treptat, trecînd prin mai multe etape

de cunoaştere ştiinţifică: mercantilistă, fiziocrată, a liberalismului economic clasic şi neoclasic,

marxistă, keynesiană, contemporană.

2. În societatea contemporană, situaţia tinerilor devine tot mai critică, fapt determinat de

problemele social-economice ale ţării. Una din cele mai acute probleme a fost şi rămîne plasarea

tinerilor în cîmpul muncii. Actualmente, rata şomajului în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai

înaltă în comparaţie cu alte categorii de vîrstă, fapt îngrijorător şi care face din tineri principala

categorie afectată de criza economică.

3. Fenomenul şomajului determină intensificarea migraţiei de muncă a tinerilor. Mai mult

de 70% din numărul total al emigranţilor sînt descendenţi din mediul rural, iar majoritatea

emigranţilor (58%) se regăsesc în rîndul persoanelor tinere în vîrstă de 15-34 de ani. Sondajul

realizat de autor a demonstrat că tinerii emigranţi, de regulă, nu sînt mulţumiţi de perspectivele

angajării în cîmpul muncii în Republica Moldova.

4. Tinerii din mediul rural trebuie să fie susţinut prin acte normative şi legislative de

cărtre administraţia centrală şi cea locală în procesul de angajare în cîmpul muncii, în

participarea la diferite programe naţionale şi internaţionale de ocupare a forţei de muncă tinere în

diverse activităţi de muncă, în dezvoltarea spiritului antreprenorial şi în pregătirea profesională

specifică.

61

2. EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN OCUPAREA TINERILOR DIN MEDIUL

RURAL DIN REPUBLICA MOLDOVA

Asupra ocupării forţei de muncă tinere din mediul rural influenţează mai mulţi factori,

printre care menţionăm: procesele demografice care influenţează asupra structurii populaţiei;

ritmul de creştere economică; extinderea sectorului de servicii, care cere o forţă de muncă

calificată; îmbătrînirea populaţiei rurale; scăderea interesului şi a motivaţiei populaţiei tinere de a

se încadra în activităţi agricole.

În continuare, în acest capitol vom analiza: tendinţele în dinamica de ocupare a forţei de

muncă tinere; condiţiile economice şi sociale de muncă şi nivelul de trai al populaţiei în mediul

rural; accesul tinerilor din mediul rural la instruire şi sănătate.

2.1. Tendinţe de ocupare a forţei de muncă tinere în mediul rural

Pentru a analiza dinamica de ocupare a forţei de muncă tinere, este necesar de apelat la

următoarele noţiuni determinate de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova:

- populaţia stabilă, la care se referă persoanele care au domiciliu stabil pe teritoriul dat,

inclusiv persoanele absente temporar;

- populaţia în vîrstă de muncă, care cuprinde persoanele din Republica Moldova cu vîrsta

de la 16 pînă la 62 de ani – bărbaţi şi de la 16-57 de ani – femei;

- populaţia economic activă, care cuprinde forţa aptă de muncă disponibilă pentru

producţia de bunuri şi servicii;

- populaţia economic inactivă, care include: elevi şi studenţi, pensionari, persoane

casnice;

- populaţia tînără, ce cuprinde persoanele în vîrstă de 15-29 de ani;

- populaţia ocupată, care cuprinde persoanele angajate în cîmpul muncii;

- rata de ocupare – reprezintă raportul dintre populaţia ocupată şi populaţia totală de 15

ani şi peste;

- rata şomajului – reprezintă raportul dintre numărul de şomeri (înregistraţi la agenţiile

pentru ocuparea locurilor de muncă) şi populaţia activă.

Populaţia Republicii Moldova, în anii 2008-2013, atît în localităţile urbane, cît şi în cele

rurale, nu a suferit schimbări esenţiale (tabelul 2.1).

Din analiza tabelului 2.1 se pot face următoarele concluzii: populaţia Republicii Moldova, în

anii menţionaţi, s-a redus cu peste 13 mii de locuitori, iar cea din mediul rural – cu peste 29 de

62

mii de persoane. Cauza principală a acestui proces negativ este emigrarea populaţiei tinere rurale

în mediul urban şi peste hotarele ţării.

Tabelul 2.1. Dinamica populaţiei Republicii Moldova pe medii rural/urban (la începutul anului)

Anii

Numărul populaţiei, mii locuitori În procente faţă de total

Total Urban Rural Urban Rural

2008 3 572 703 1 476 110 2 096 593 41,31 58,69

2009 3 567 512 1 476 099 2 091 413 41,38 58,62

2010 3 563 695 1 476 681 2 087 014 41,44 58,56

2011 3 560 430 1 481 696 2 078 734 41,63 58,37

2012 3 559 541 1 485 766 2 073 775 41,75 58,25

2013 3 559 497 1 492 165 2 067 332 41,92 58,08

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Schimbări semnificative s-au produs în structura populaţiei pe diferite grupe de vîrstă

(anexa 15).

În anii 2008-2013 s-a conturat tendinţa de scădere a ponderii persoanelor sub vîrsta aptă

de muncă (cu 1,9 p. p.) şi creşterea relativă a ponderii persoanelor aflate peste vîrsta aptă de

munca (cu 1,4 p. p.). Aceste tendinţe care s-au produs în structura de vîrstă a populaţiei sînt

provocate de procesul de depopulare, care se manifestă în ultimii ani în Republica Moldova

datorită emigrării populaţiei tinere, în special din mediul rural.

S-a păstrat tendinţa de creştere a disproporţiilor dintre rata de activitate, rata de ocupare şi

rata şomajului în funcție de mediul de activitate. Astfel, în anii 2009-2013, această disproporţie a

crescut în domeniul de activitate de la 7,5% pînă la 11,0%, în domeniul de ocupare – de la 4,1%

pînă la 9,0%, iar în domeniul şomajului – de la 2,2% pînă la 4,2% (anexa 16). Acest dezechilibru

între mediul urban şi cel rural de asemenea este determinat de procesele migraţioniste, precum şi

de consecinţele crizei economice din ultimii ani. De menţionat faptul că toţi indicatorii au

înregistrat descreşteri.

În continuare vom analiza mai amplu implicarea tinerilor în activitatea economică şi cea

socială. Mai întîi vom analiza ponderea tinerilor în structura populaţiei economic active.

Numărul tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani în totalul populaţiei economic active are o

tendinţă de descreştere, în anul 2013 constituind 104,3 mii, faţă de 121,3 mii în anul 2009.

Categoria de vîrstă 25-34 de ani înregistrează o creştere cu 54,7 mii în perioada de cercetare.

Aceleaşi tendinţe se urmăresc şi în analiza pe medii – rural şi urban (anexa 17).

În anii 2009-2013 s-au produs schimbări esenţiale şi în dinamica populaţiei tinere

economic inactive (anexa 18).

63

Tineri economic inactivi sînt persoanele care nu lucrează, nu caută un loc de muncă şi nu

sînt disponibile de a începe lucrul. Numărul tinerilor inactivi pe categoriile de vîrstă 15-24 şi 25-

34 de ani este în scădere cu 67,9 mii în perioada 2009-2013. În mediul rural, în anul 2013,

numărul tinerilor inactivi a constituit 295,2 mii. În pofida tendinţei de reducere, numărul de tineri

inactivi rămîne în continuare destul de mare, ceea ce se datorează mai ales lipsei locurilor de

muncă disponibile preferate de persoanele tinere.

Una dintre problemele economiei naţionale a Republica Moldova este încadrarea tinerilor în

activităţile de muncă. Ocuparea tinerilor are loc atît în sectorul formal, cît şi în sectorul informal.

Ocuparea în sectorul formal cuprinde tinerii încadrați în cîmpul muncii din întreprinderile

corporative, organizaţii şi instituţii ca persoane juridice, precum și din întreprinderi necorporative şi

gospodăriile casnice ca persoane fizice. Ocuparea în sectorul informal include toate persoanele care,

indiferent de statutul lor profesional, sînt ocupate în întreprinderi ce aparţin sectorului informal:

lucrători pe cont propriu sau patroni care lucrează în întreprinderile sectorului informal; membri ai

cooperativelor informale de producţie; ajutori familiali angajaţi în sectorul informal; salariaţi angajaţi

la întreprinderile sectorului informal ş.a. (tabelul 2. 2).

Tabelul 2.2. Repartizarea populaţiei tinere după tipul unităţii de producţie

Vîrsta

Sectorul

2009 2013

mii persoane ponderea, % mii persoane ponderea, %

urban rural urban rural urban rural urban rural

15-24 ani

Întreprinderi ale

sectorului formal 49,3 48,0 93,9% 70,3% 41,7 36,2 93,1% 61,1%

Întreprinderi ale

sectorului informal 3,0 12,5 5,7% 18,3% 2,7 13,0 6,0% 22,0%

Gospodării casnice care

produc pentru consum

propriu

0,2 7,8 0,4% 11,4% 0,4 10,0 0,9% 16,9%

25-34 ani

Întreprinderi ale

sectorului formal 127,1 67,0 93,4% 62,6% 154,6 77,9 91,8% 60,2%

Întreprinderi ale

sectorului informal 9,0 21,8 6,6% 20,4% 12,9 28,2 7,7% 21,8%

Gospodării casnice care

produc pentru consum

propriu

.. 18,3 .. 17,1% 0,9 23,4 0,5% 18,1%

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Concluzia care poate fi trasă din analiza tabelului 2.2. este următoarea: în anii de

referinţă, pentru ambele grupe de vîrstă are loc scăderea numărului de persoane tinere încadrate

în sectorul formal, atît la nivel rural, cît şi la nivel urban. Totodată, se păstrează tendinţa de

64

majorare a numărului de persoane tinere ocupate în sectorul informal al economiei şi în

gospodăriile casnice. Cauza principală a acestor tendinţe negative este creşterea ponderii

economiei tenebre, generate de imperfecţiunea legislaţiei în vigoare şi de slaba motivaţie de

activitate în sectorul formal al economiei naţionale.

Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere este influenţat de mediul de activitate

(tabelul 2.3, anexa 19).

Tabelul 2.3. Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de activităţi,%

Grupe de ocupaţii Anii Populaţie

ocupată

15-24

ani

25-34

ani

Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile,

conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale

şi politice

2009 7,2 3,1 7,7

2013 7,9 3,0 10,4

Specialişti cu nivel superior de calificare 2009 13,6 9,8 18,5

2013 14,1 9,8 18,8

Specialişti cu nivel mediu de calificare 2009 8,5 7,2 7,9

2013 8,0 7,7 7,5

Funcţionari administrativi 2009 2,3 4,2 2,6

2013 2,1 3,2 2,7

Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi de deservire

comunală, comerţ şi asimilaţi

2009 14,3 20,5 15,7

2013 14,9 20,8 15,2

Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vînătorie şi

pescuit

2009 11,4 8,8 8,6

2013 3,3 1,8 1,8

Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari şi

mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii,

transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospecţiune

geologică

2009 10,6 13,6 13,6

2013 9,7 12,9 12,2

Alte categorii de ocupaţii 2009 32,2 32,8 25,5

2013 40,0 40,7 31,4

din care, muncitori necalificaţi 2009 23,3 18,0 22,3

2013 32,2 32,2 24,1

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Reieșind din analiza tabelului 2.3, pot fi formulate următoarele tendinţe: numărul

specialiştilor cu nivel superior de calificare înregistrează o uşoară creştere; s-a redus substanţial

numărul lucrătorilor calificaţi din ramurile producţiei agricole – cu 7,0 mii (15-24 ani) şi 6,8 mii

(25-34 ani); a crescut numărul lucrătorilor necalificaţi, care pe categorii de vîrstă în anul 2013

constituiau 32,2 mii (15-24 ani) şi 24,1 mii (25-34 ani).

Rata de ocupare se află în strînsă legătură cu statutul profesional, care reprezintă situaţia

deţinută de o persoană în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin activitatea exercitată.

Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de statutul profesional este un indicator al gradului de

dezvoltare economică a unei ţări sau regiuni (care poate fi, de exemplu, dominată de agricultură)

65

sau al flexibilităţii forţei de muncă (exprimate şi prin numărul de lucrători pe cont propriu). Mai

mult, distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de statutul profesional este strîns legată de situaţia

protecţiei sociale, ţinîndu-se cont de faptul că în Republica Moldova lucrătorii în agricultură sînt

acoperiţi de sistemul de asigurări sociale într-o proporţie scăzută.

Schimbările în domeniul ocupării forţei de muncă după statutul profesional şi după

medii sînt reflectate în tabelul 2.4. În anii 2009–2013, numărul populaţiei tinere ocupate,

conform statutului profesional, pe categoria de vîrstă 15-24 de ani s-a redus în mediul urban cu

7,6 mii şi cu 9,3 mii în mediul rural, iar pe categoria 25-34 de ani s-a mărit cu 32,2 mii în mediul

urban şi cu 22,5 în mediul rural. A crescut numărul lucrătorilor pe cont propriu în mediul rural –

cu 2,1 mii (15-24 ani) şi cu 8,5 mii (25-34 ani). Numărul patronilor s-a micşorat atît în mediul

rural, cît şi în cel urban.

Tabelul 2.4. Populaţia tinără ocupată, conform statutului profesional şi mediului, mii persoane

Statut

profesional

2009 2010 2011 2012 2013 Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural Urban Rural

Statut

profesional:

Total 548,3 636,1 538,3 605,0 556,8 616,7 554,0 592,8 550,5 622,3

15-24 ani 52,4 68,8 52,6 65,2 57,7 62,3 49,2 57,4 44,8 59,5

25-34 ani 136,2 107,8 156,0 119,8 156,4 125,4 167,0 118,4 168,4 130,3

Salariaţi

Total 486,9 349,7 476,4 332,1 488,8 340,1 486,6 325,8 479,9 326,8

15-24 ani 46,7 41,1 46,9 39,0 51,7 36,4 44,0 34,3 40,7 33,8

25-34 ani 122,5 58,2 139,3 65,0 138,7 72,2 150,2 66,9 150,5 71,8

Lucrători pe

cont propriu

Total 51,3 255,8 54,9 242,1 59,6 241,0 61,2 240,0 62,8 269,6

15-24 ani 4,4 19,6 5,1 18,1 4,9 18,6 4,8 17,7 3,6 21,7

25-34 ani 12,0 44,5 15,2 48,7 15,7 46,0 15,5 46,2 17,1 53,0

Lucrăt. familiali

neremuneraţi

Total 3,2 27,1 2,8 27,6 4,2 32,0 2,5 24,3 1,8 23,4

15-24 ani 1,3 8,0 0,5 8,2 0,8 7,3 0,4 5,4 0,5 4,1

25-34 ani 0,4 4,8 1,0 5,7 1,2 7,1 0,7 5,0 0,4 5,1

Patroni

Total 6,9 3,5 4,2 3,2 4,2 3,7 3,7 2,7 6,0 2,6

15-24 ani 0,1 0,0 0,0 0,0 0,3 .. .. .. .. ..

25-34 ani 1,3 0,3 0,6 0,4 0,8 0,1 0,6 0,3 0,5 0,3

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Schimbări esenţiale s-au produs în nivelul de instruire a populaţiei. După cum rezultă

din tabelul 2.5, pe categoria de vîrstă 15-24 de ani, numărul persoanelor cu studii superioare s-a

micşorat cu 2,0 mii tineri, totodată s-a mărit cu 1,7 mii numărul persoanelor cu studii medii de

66

specialitate. O altă situaţie este înregistrată pentru categoria de vîrstă 25-34 de ani, unde numărul

persoanelor cu studii superioare s-a mărit cu 48,8 mii, iar numărul celor cu studii medii de

specialitate şi secundare profesionale a scăzut respectiv cu 3,0 mii şi 7,2 mii.

Tabelul 2.5. Populaţia tînără ocupată, după nivelul de instruire; mii persoane

2009 2010 2011 2012 2013

15-24 ani:

Nivel de instruire (total) 121,3 117,8 120,0 106,6 104,3

Superior 21,9 19,7 22,9 21,5 19,9

Mediu de specialitate 8,4 10,6 12,7 9,4 10,1

Secundar profesional 24,6 22,9 22,5 21,7 20,4

Liceal, mediu general 25,9 26,5 24,9 22,3 20,8

Gimnazial 37,0 35,6 34,5 29,6 31,3

Primar sau fără şcoală 3,3 2,5 2,5 2,1 1,7

25-34 ani:

Nivel de instruire (total) 244,0 275,8 281,7 285,4 298,7

Superior 76,1 90,2 93,8 108,1 114,9

Mediu de specialitate 25,3 24,7 27,0 24,3 22,3

Secundar profesional 52,6 50,4 49,0 47,0 45,4

Liceal, mediu general 41,2 51,8 50,2 51,5 49,5

Gimnazial 47,3 56,9 59,8 52,6 64,0

Primar sau fără şcoală 1,5 1,7 2,0 1,9 2,7

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

O problemă importantă în procesul de ocupare a forţei de muncă este asigurarea

stabilităţii personalului de producţie şi reducerea fluctuaţiei cadrelor atît în mediul urban, cît şi în

mediul rural (anexa 20).

În ansamblu pe republică, numărul persoanelor eliberate din funcţie (26,6%) în cursul

anului 2012 a întrecut numărul angajaţilor în cîmpul muncii în acelaşi an (26,3 %). Aceleaşi

tendinţe se păstrează şi în zonele teritoriale ale ţării. Este relativ înaltă fluctuaţia cadrelor în

raioanele Făleşti, Glodeni, Rîşcani, Anenii Noi, Hînceşti, Cantemir, Ştefan Vodă, Taraclia şi în

alte raioane.

2.2. Condiţii economice şi sociale de muncă și de dezvoltare

pentru tinerii din localitățile rurale

Condiţiile economice de muncă ale tinerilor sînt reflectate în Legea cu privire la tineret

nr. 279-XIV din 11 februarie 1999, în care, în articolul 6, se stipulează că, „în scopul participării

tineretului la viaţa economică, statul, în temeiul legislaţiei în vigoare, garantează: a) condiţiile de

atingere a independenţei economice şi de realizare a dreptului la muncă prin restructurarea

economiei şi crearea de noi locuri de muncă, prin organizarea de cursuri de instruire şi

recalificare a cadrelor, prin perfecţionarea sistemului de pregătire profesională; b) adoptarea de

67

acte normative care să stimuleze valorificarea aptitudinilor de întreprinzător ale tinerilor prin

creditare cu destinaţie specială, acordare de echipament şi de spaţiu pentru activitatea de

producţie; c) stoparea procesului de emigraţie din motive economice prin elaborarea unor

programe de plasare a tinerilor în cîmpul muncii; d) susţinerea de proiecte inovatoare elaborate

de tineri sau pentru tineret, precum şi de proiecte orientate spre mărirea posibilităţilor de

autoasigurare materială a tinerilor; e) implementarea programelor speciale, cu caracter naţional şi

local, de susţinere a activităţii economice a tinerilor”.

În conformitate cu prevederile legii menţionate, în Republica Moldova, în ultimii 10 ani

au fost iniţiate mai multe programe şi proiecte de susţinere a tinerilor (anexa 21).

O condiţie economică importantă de ocupare şi de dezvoltare a tinerilor, stipulată în legea

menţionată, este plasarea acestora în cîmpul muncii. Dreptul la muncă al tinerilor este asigurat de

Constituţie, de studiile pe care le au, de abilităţile lor practice formate în instituţiile de

învăţămînt, la cursuri de recalificare sau în procesul de producţie. Oficiile forţei de muncă oferă

gratuit tinerilor informaţii şi consultaţii privind alegerea domeniului de activitate, a locului de

muncă, realizează, după caz, înscrieri la cursuri de recalificare. Numărul locurilor de muncă

pentru tineri este stabilit de autorităţile publice în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste

locuri se suplinesc după programe speciale de plasare a tinerilor în cîmpul muncii. Statul, prin

promovarea unei politici social-economice şi fiscale, acordă facilităţi, mai ales în primii doi ani

de după absolvire, plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior şi

mediu de specialitate.

Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la data de

22.04.2014 erau înregistrate 7040 de locuri de muncă disponibile. Cele mai multe locuri vacante

erau înregistrate în oraşele mari (Chişinău, Bălţi) şi în centrele raionale. Oferta de muncă la nivel

naţional pentru persoanele cu studii superioare sau medii de specialitate a constituit 2800 de

locuri, sau 40% din numărul total de locuri de muncă vacante. Principalele profesii solicitate

erau: medic, inginer, inspector, electrician, manager, contabil, profesor în învăţămîntul secundar,

casier, consultant, lector universitar, educator etc.

Pentru persoane cu studii medii generale sau secundar profesionale, Agenţia Naţională

pentru Ocuparea Forţei de Muncă oferea 4240 locuri de muncă, sau 60% din numărul total de

locuri de muncă vacante [154].

Principalele meserii pentru care sînt oferite locuri de muncă sînt: cusătoreasă, muncitor,

legător filoane, cabluri şi conductori, operator la calculatoare, lăcătuş, bucătar-cofetar, montator,

chelner, barman, conducător auto, tencuitor, tîmplar etc.

68

Există o corelaţie negativă între vîrstă şi riscul de a fi şomer, astfel încît persoanele din

grupul de vîrstă între 15 şi 24 de ani se confruntă cu un risc de două ori mai mare de a fi şomeri

decît segmentul următor de vîrstă (25-34 de ani);

Analiza ocupării forţei de muncă tinere trebuie implicit legată de o estimare a relaţiei dintre

piaţa muncii şi nivelul de instruire al persoanelor (tabelul 2.6).

Tabelul 2.6. Structura populaţiei tinere ocupate, pe grupe de vîrstă şi nivelul de instruire

(2013, %)

Nivel de instruire Total populaţie

ocupată

Grupa de vîrstă, ani

15-24 25-34

Total 100,0 100,0 100,0

Superior 25,4 19,1 38,5

Mediu de specialitate 14,7 9,7 7,5

Secundar profesional 22,2 19,6 15,2

Liceal, mediu general 19,2 19,9 16,6

Gimnazial 17,8 30,0 21,4

Primar sau fără studii 0,7 1,6 0,9

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Ponderea ambelor grupe de tineri constituie: cu studii superioare – 57,6%, cu studii medii

de specialitate – 17,2%, cu studii secundar profesionale – 34,8%, cu studii liceale şi medii

generale – 36,5%, gimnaziale – 51,4 %, primare – 2,5 %.

Legătura dintre nivelul de studii şi angajarea în cîmpul muncii a fost pe larg analizată de

către economiştii G. Becker şi E. Denison, care au demonstrat că investiţia în educaţie este o

investiţie productivă, ea aducînd nu numai beneficii individuale, ci şi sociale. Abordarea

investiţiei în educaţie din perspectivă socială se bazează, în principiu, tot pe o analiză cost-

beneficiuu, dar la nivel macrosocial. Beneficiile sociale se referă la următoarele:

- lucrătorii cu un nivel superior de instruire sînt relativ mai puţin afectaţi de şomaj.

Totodată, persoanele mai puţin instruite prezintă, de cele mai multe ori, o rată mai înaltă a

şomajului, iar statul va trebui să cheltuiască în plus pentru plata ajutorului de şomaj sau alte

alocaţii de sprijin. Unii autori susțin că societatea are de cîştigat, întrucît ea va plăti relativ mai

puţine taxe pentru programele de protecţie socială sau cele legate de prevenirea unor fenomene

antisociale, care apar uneori ca răspuns la situaţia în care unele categorii marginalizate pot

recurge, de exemplu, la crimă ca la o sursă alternativă de venit;

- persoanele mai instruite prezintă, de regulă, o mai mare capabilitate de transformare a

creativităţii potenţiale în creativitate manifestată, ceea ce conduce deseori la performanţe înalte,

la aptitudini de a adopta decizii, de a se adapta mai rapid la schimbările sociale şi tehnologice, de

69

a încuraja progresul tehnic, inclusiv duce la creşterea numărului de brevete şi inovaţii. Iar marea

majoritate a descoperirilor prezintă un avantaj pentru societate.

Absolvenţii aflaţi în căutarea unui loc de muncă se încadrează în categoria ofertei de

muncă. Ei apar pe piaţa muncii etalîndu-şi cunoştinţele şi abilităţile obţinute pe parcursul anilor

de studii.

Conform practicii internaţionale, principalele criterii de apreciere a performanţei

învăţămîntului superior sînt:

1) rata de integrare a absolvenţilor în cîmpul muncii conform specializării;

2) gradul de satisfacţie a companiilor (indicator de percepţie).

Avînd în vedere că abilităţile pe care le formează învăţămîntul nu sînt foarte corelate cu

cerinţele mediului de afaceri, este dificil pentru un tînăr care nu are niciun fel de experienţă de

muncă în timpul studiilor să găsească un loc de muncă la terminarea acestora.

În medie, perioada de timp pe care un tînăr o parcurge din momentul părăsirii sistemului

de învăţămînt şi pană la găsirea primului loc semnificativ de lucru este de aproximativ 12 luni.

Tinerii din mediul urban au nevoie de mai puţin timp decît cei din mediul rural (9 luni faţă de

14), datorită ofertei mai mari de locuri de muncă. În ultimii 20 de ani, ponderea tinerilor care au

reuşit să găsească un loc semnificativ de muncă, după părăsirea sistemului educaţional, a fost în

scădere, în special pentru bărbaţi. Pentru găsirea unui loc de lucru, majoritatea tinerilor din

mediul rural au apelat la familie, rude şi prieteni, iar restul au apelat la oficiile locale de ocupare

a forţei de muncă sau direct la angajatori.

Pentru absolvenţii din Republica Moldova din ultimii ani este extrem de redus nivelul de

plasare în cîmpul muncii şi din cauza lipsei locurilor de muncă corespunzătoare şi remunerate

respectiv, precum şi a surplusului de absolvenţi din instituţiile de învăţămînt superior la unele

specialităţi precum economie, drept etc.

Actualmente, conform datelor Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei, 32% din

tineri nu lucrează conform calificării [154].

Astfel, în fiecare an asistăm la o confruntare firească pe piaţa muncii, într-o economie

concurenţială între specialiştii nou-formaţi şi cerinţele imediate ale angajatorilor. De pe poziţie

de potenţiali angajaţi, tinerii doresc să lucreze pentru firme cu nume, care să ofere salarii cît mai

atractive, dacă se poate fără prea multă muncă sau plusate de alte avantaje (maşină de serviciu,

telefon mobil, laptop etc.).

Satisfacţia în muncă este o dimensiune centrală a felului în care tinerii se orientează pe

piaţa muncii. Există trei factori de bază ce caracterizează satisfacţia la locul de muncă:

70

- capacităţile personale ale forţei de muncă tinere şi valorificarea lor în direcţia de

formare profesională, învăţare şi nivelul de interes personal în munca exercitată;

- natura relaţiilor la locul de muncă, ca o funcţie a relaţiilor cu superiorii / şefii şi cu

colegii de muncă;

- avantajele materiale ale locului de muncă, ale salariului, programului de lucru şi

siguranţei locului de muncă.

Cu regret, mulţi tineri îşi aleg joburile în funcţie de stimularea financiară şi nu cunosc

conceptul de „fidelitate”, aplicabil pentru acei angajatori care investesc timp şi logistică în tineri

tocmai pentru a-i forma şi a-i specializa într-un anumit domeniu. De asemenea, mulţi tineri

consideră că diploma de absolvent le este suficientă pentru a ocupa o poziţie managerială, chiar

şi fără experienţă practică, şi nu sînt de acord cu angajatorii care solicită un anumit număr de ani

de experienţă în domeniu pentru anumite funcţii.

În timp ce universităţile îşi măresc numărul de studenţi admişi în cadrul unei secţii de

studii, angajatorii spun că au nevoie de cel puţin 3 luni pentru a-i pregăti pe absolvenţi în vederea

activităţilor pe care trebuie să le desfăşoare la locul de muncă, consecinţă a faptului că în

facultăţi se face din ce în ce mai puţină practică. Drept urmare, angajatorii sînt mai reticenţi în

promisiuni. Mai întîi de toate, ei doresc să vadă în profilul candidatului o persoană competentă,

serioasă, capabilă să muncească cu randament, iar apoi vin şi salariile stimulative.

Nevoia în raport cu locul de muncă corespunde piramidei lui A. Maslow. Un loc de

muncă şi activitatea desfăşurată de un lucrător tînăr pot să răspundă:

- nevoilor de ordin material (oferă lucrătorului şi familiei lui un venit care îi asigură

mijloace de trai);

- nevoilor de muncă stimulativă (oferă lucrătorului o muncă interesantă şi antrenantă);

- nevoilor de autorealizare şi îndeplinire a vocaţiei (oferă cadrul în care lucrătorul învaţă

mereu lucruri noi);

- nevoilor de încredere în sine şi stimă de sine;

- nevoilor de dezvoltare ca personalitate.

Condiţiile de muncă ale tinerilor din mediul rural şi din cel urban sînt diferite şi depind de

ramura de activitate a acestora. În continuare vom analiza condiţiile de muncă nefavorabile,

înlesnirile acordate lucrătorilor ocupaţi în condiţii grele de muncă, accidentele de muncă,

cheltuielile pentru recuperarea forţei de muncă.

În Republica Moldova, o pondere considerabilă din forţa de muncă activă, inclusiv cea

tînără, este încadrată în cîmpul muncii cu condiţii de activitate nefavorabile.

71

Numărul persoanelor ocupate în condiţii de muncă ce nu corespund normelor sanitare are

tendinţă de creştere (în agricultură, construcţii, învăţămînt, sănătate, tranzacţii imobiliare, servicii

sociale, administraţie publică). O îmbunătăţire neesenţială a condiţiilor de muncă se observă în

industrie, transporturi şi comunicaţii, în activităţile financiare.

Pentru persoanele ocupate în condiţii de muncă nefavorabile statul acordă unele înlesniri

şi sporuri (anexa 22).

De cele mai multe înlesniri şi sporuri legate de condiţiile nefavorabile de muncă se

bucură persoanele ocupate în serviciile de sănătate şi asistenţă socială, învăţămînt, industrie şi

relativ de mai puţine înlesniri dispun persoanele ocupate în agricultură, construcţii şi comerţ.

Una dintre condiţiile prioritare de sporire a eficienţei forţei de muncă tinere este formarea

ei profesională. Formarea profesională a tinerilor reprezintă ansamblul de măsuri sau activităţi

ale instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor respective, orientate spre instruirea sau pregătirea

profesională a personalului în corespundere cu cerinţele pieţei muncii. Formarea profesională a

tinerilor ocupați în diferite activităţi socioeconomice este realizată în cadrul întreprinderilor,

instituţiilor şi diferitor organizaţii statale sau nestatale. Despre formarea profesională a

salariaţilor ne mărturisesc datele statistice din anexa 23.

Din totalul funcţionarilor instruiţi în anul 2012 în număr de 48 353 de persoane, 42% au

urmat procesul de instruire în cadrul unităţii economice în care activează, 45,8% – în instituţiile

de învăţămînt de stat din republică, 6,8% – în străinătate.

Formarea profesională a salariaţilor în ansamblul anilor 2008–2012 a cunoscut o creştere

lentă a salariaţilor (13,5%), a instruirii funcţionarilor (12,3%), iar formarea numărului

muncitorilor instruiţi a rămas practic la acelaşi nivel. Cît priveşte domeniul de instruire a

specialiştilor, pe primul loc se află profilul economic (19,5%), apoi urmează profilul ingineresc

(16,5%), după care cel juridic (5,2%).

În ultimii cinci ani au crescut cheltuielile aferente formării profesionale (anexa 24).

Cheltuielile aferente formării profesionale în anii 2008–2012 au avut o tendinţă de

creştere, după cum urmează: cheltuielile totale au sporit de 1,4 ori, cheltuielile întreprinderilor –

de 1,38 ori, cheltuielile din bugetul republican – de 2,1 ori şi din cele locale – cu 11,5%.

Pentru a sprijini tinerii în necesitatea lor de formare profesională pentru condiţiile actuale

ale pieţei muncii, este nevoie de efort din partea părţilor implicate, respectiv universităţi şi

companii, pentru a-i ajuta în obţinerea experienţei practice şi pentru orientarea lor în carieră.

Universităţile pot face acest lucru prin extinderea perioadei de practică şi colaborarea cu mediul

de afaceri în dezvoltarea unor programe comune de cercetare. De cealaltă parte, companiile pot

72

veni în sprijinul viitorilor angajaţi prin dezvoltarea programelor de internship sau training, a

centrelor de orientare profesională şi carieră din licee şi universităţi.

În prezent, politicile în domeniul ocupării forţei de muncă din Republica Moldova acordă

o prioritate deosebită prevenirii şi reducerii şomajului în rîndul tinerilor. Această abordare se

regăseşte în Strategia Naţională de Dezvoltare în Moldova 2020, Strategia Naţională privind

Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pentru 2007–2015, proiectul Strategiei de Educaţie şi

Formare Profesională (2008–2015), Codul Muncii, Strategia Naţională de Tineret (2009–2015)

şi Legea cu privire la Tineret (adoptată în 1999).

În conformitate cu obiectivele specifice expuse în Strategia Naţională de Dezvoltare: „7

soluţii pentru Moldova”, se aşteaptă ca pînă în anul 2020 rata şomajului în rîndul tinerilor să

descrească cu două puncte procentuale şi să atingă 5% faţă de 7,4%, înregistrate în anul 2010.

Exodul tinerilor urmează să descrească cu circa 8% datorită prezenţei locurilor de muncă înalt

calificate şi bine plătite în interiorul ţării. În acelaşi timp, se prognozează ca ponderea

angajatorilor satisfăcuţi de calitatea forţei de muncă să crească de 4 ori (60% în anul 2020 faţă de

15% în anul 2011). În condiţiile date, se aşteaptă ca doar 10% din studenţii absolvenţi să

confirme că au nevoie de instruire suplimentară după finalizarea studiilor de orice nivel.

În Republica Moldova au fost realizate în practică sau sînt puse recent în aplicare o serie

de măsuri finanţate atît din interior, cît şi din exterior, destinate ameliorării oportunităţilor pe

piaţa forţei de muncă pentru tineri. Acestea includ un sprijin substanţial pentru educaţia şi

formarea profesională şi pentru antreprenoriatul tinerilor. Trebuie să specificăm faptul că pentru

implementarea acestora, atît instituţiile guvernamentale de nivel central şi local, cît şi instituţiile

de învăţămînt şi mediul privat trebuie să conştientizeze că formarea şi orientarea profesională

reprezintă un interes continuu, integru şi coerent pentru fiecare cetăţean. Spectrul problematic

poate fi elucidat numai printr-o abordare de tip partenerial, în cadrul căreia fiecare actor implicat

are posibilitatea de a participa activ şi responsabil la înfăptuirea reformelor din domeniu. Evident

că în cadrul acestui parteneriat actorul principal este tînărul. Prin urmare, recomandările sînt

structurate pe patru subcapitole:

1. Recomandări pentru instituţii guvernamentale de nivel central şi nivel local [66, p. 132]:

- Elaborarea planurilor de angajare pe 3, 5, 10 ani (necesarul forţei de muncă, profesiile

solicitate) de către ANOFM şi furnizarea informaţiei liceelor (pentru o orientare profesională

corectă) şi instituţiilor de învăţămînt profesional şi universitar (pentru o admitere eficientă).

- Promovarea cursurilor de instruire continuă a tinerilor care au absolvit învăţămîntul

profesional sau superior de către ANOFM şi ONG-urile de profil, ca o modalitate de bază în

73

asigurarea competitivităţii forţei de muncă în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa forţei de

muncă. Cursul va viza următoarele teme:

• educaţia de bază a tinerilor, formarea competenţelor transversale;

• educarea potenţialului creativ;

• consilierea educaţională şi a carierei;

• promovarea instruirii la distanţă (cursuri e-learning);

• lansarea afacerii, solicitarea creditelor pentru finanţarea afacerii etc.

- Efectuarea unui șir de studii la nivel naţional care să reflecte opiniile instituţiilor de

învăţămînt, ale studenţilor, absolvenţilor, angajatorilor, angajaţilor vizavi de încadrarea pe piaţa

muncii a absolvenţilor. Pentru realizarea acestor cercetări este necesară o colaborarea strînsă

între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Ministerul

Tineretului şi Sportului. Cercetările vor avea menirea de a realiza o primă evaluare la nivel

naţional a legăturii dintre studiile urmate şi succesul profesional al absolvenţilor.

2. Recomandări pentru instituţiile de învăţămînt [66, p. 133]:

- Asigurarea sinergiei dintre instituţiile de învăţămînt şi agenţii economici, astfel încît

oferta educaţională să corespundă cantitativ, calitativ şi structural necesarului forţei de muncă.

- Creşterea nivelului de integrare a studenţilor pe piaţa muncii atît din timpul studiilor,

cît şi după absolvire prin crearea unui Centru de Consultanţă Psihologică şi Orientare în

Carieră în fiecare instituţie de învăţămînt superior. Prin serviciile oferite, acesta va facilita

legătura dintre student şi potenţialii angajatori (va conţine o bază de date a CV-urilor studenţilor

în căutarea unui job şi descrierea companiilor ce caută potenţiali angajaţi). De asemenea, centrul

va promova traininguri complementare curriculei universitare: elaborarea unui CV, prezentarea

la interviul de angajare, lansarea unei afaceri, arta comunicării, lucrul în echipă, managementul

timpului, managementul stresului, controlul emoţiilor negative etc.

- Elaborarea şi implementarea unui Curriculum de orientare profesională în cadrul

învăţămîntului liceal cu predare în clasa a 12-a. Acest curs ar trebui să elucideze următoarele

aspecte:

familiarizarea absolvenţilor cu noţiunea şi principiile orientării profesionale;

autoevaluarea absolvenţilor prin utilizarea chestionarelor, cu scopul stabilirii calităţilor

personale (Cine sînt eu? Ce calităţi posed?);

determinarea valorilor, intenţiilor, aspiraţiilor profesionale, motivelor şi a factorilor

care influenţează alegerea profesiei (Ce doresc să devin?);

74

familiarizarea cu noţiunea de „profesiogramă” şi principiile ei, determinarea

capacităţilor profesionale importante pentru profesia dorită şi a capacităţilor personale (Cum

trebuie să fiu? Ce trebuie să pot?);

informarea absolvenţilor cu privire la perspectivele de viitor oferite de piaţa muncii

locală/naţională/internaţională (Care profesii sînt solicitate pe piaţa muncii?);

informarea cu privire la oferta învăţămîntului superior (lista universităţilor,

facultăţilor, specialităţilor) (Unde vreau să învăț?);

alegerea unei profesii pentru viitor;

identificarea, împreună cu absolventul, a schimbărilor calitative şi cantitative care se

vor produce în cazul unei alegeri bine gîndite şi argumentate (aplicarea cunoştinţelor în practică,

salariu, post de muncă, nivel de trai, posibilitatea de a întemeia o familie şi de a o întreţine,

accesul la servicii de sănătate şi de instruire etc.);

efectuarea analizei cost-beneficiu a deciziei adoptate, prin luarea în calcul a

cheltuielilor curente (taxă de studii, taxă pentru cămin etc.) versus încasările viitoare (salariu,

alte beneficii).

3. Recomandări pentru mediul privat [66, p. 134]:

Cooperarea mai strînsă dintre instituţiile de învăţămînt superior cu sectorul privat în

vederea efectuării de către studenţi a stagiilor al practică (cu posibilitatea angajării ulterioare);

- Formarea personalului din companii cu rol de tutore în vederea instruirii şi orientării

studenţilor în tranziţia la viaţa activă.

- Încurajarea spre participare şi implicare activă a studenţilor de către companiile din

ţară prin acordarea burselor pentru performanţă la învăţătură şi activitate extracurriculară (cu

posibilitatea angajării ulterioare).

- Reducerea contribuţiilor la sistemul de asigurări sociale pentru angajarea anuală a unui

anumit număr de tineri.

- Elaborarea unui mecanism de stimulare financiar-fiscală (reducerea impozitului pe

venit) a agenţilor economici care angajează tineri.

4. Recomandări pentru tineri [66, p. 135]:

- Realizarea activităţilor individuale de orientare profesională:

informarea şi documentarea personală (prin consultarea profilurilor ocupaţionale,

monografii profesionale, ghiduri, lucrări de specialitate, filme de orientare şcolară şi

profesională);

75

valorificarea în grup a experienţei profesionale pozitive a diverselor persoane (părinţi,

prieteni, persoane notorii etc.);

simularea situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare, convorbirea

telefonică);

desfăşurarea activităţilor orientate către punerea în practică a tehnicilor de căutare a

unui loc de muncă (redactarea unui curriculum vitae (CV), a unui proiect personal de dezvoltare

a carierei, a unei scrisori de intenţie, a portofoliului personal).

- Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi manageriale în vederea îmbunătăţirii

performanţei şi formării profesionale actuale a tinerilor, pentru a dezvolta spiritul antreprenorial

şi pentru a genera un număr crescut de afaceri.

Ţinem să menţionăm că forţa de muncă este o variabilă economică foarte inertă. Din

cauza ritmurilor mici de înlocuire, pe termen scurt efectele nu se vor face simţite, pe cînd pe

termen lung, rezultatele vor fi la nivelul aşteptărilor.

Soluţiile propuse mai sus nu sînt de ordin revoluţionar, însă implementarea lor

inteligentă, fără excese şi abuzuri, va asigura un salt calitativ considerabil, va contribui la

formarea forţei de muncă competitive, la valorificarea deplină a capitalului uman din ţară şi în

cele din urmă va contribui la sporirea standardelor de viaţă ale cetăţenilor Republicii Moldova.

Una dintre problemele stringente din mediul rural este nivelul relativ jos al salariilor şi

veniturilor disponibile ale populaţiei, care nu acoperă integral cheltuielile de recuperare a forţei

de muncă (tabelul 2.7).

Tabelul 2.7. Principalii indicatori social-economici ce caracterizează

veniturile şi nivelul de trai al populaţiei

Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013

Salariul nominal mediu lunar al unui salariat în

economie – lei

2747,6

2971,7

3042,2

3386,2

3765,1

Veniturile disponibile ale populaţiei (media

lunară pe un membru al gospodăriei) – lei

1166,1

1273,7

1444,7

1508,8

1681,4

Mărimea medie a pensiei lunare – lei 646,4 775,5 810,9 874,1 957,6

Minimul de existenţă (media lunară pe o

persoană) – lei 1187,8 1373,4 1503,0 1507,5 1612,3

Raportul cu minimul de existenţă – %:

Venitul disponibil

98,2 92,7 96,1 100,1 104,3

Salariul nominal mediu 231,3 216,4 202,4 224,6 233,5

Mărimea medie a pensiei lunare 54,4 56,5 53,9 57,9 59,4

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 105.

76

Din tabel rezultă că salariul nominal mediu, în anii de referinţă, a crescut cu 37,03%,

minimul de existenţă – cu 35,7%. Aceasta dovedeşte că între ritmul de creştere a salariului

nominal mediu şi minimul de existenţă există o disproporţie neesenţială.

Diferă în mare măsură structura veniturilor disponibile în mediul rural şi în cel urban

(tabelul 2.8).

Tabelul 2.8. Veniturile disponibile medii lunare pe o persoană

Venituri 2009 2013

Total Urban Rural Total Urban Rural

Venituri disponibile – total (medii

lunare pe o persoană), lei

1508,8

1869,0

1242,8

1681,4

2046,3

1406,1

inclusiv în % pe surse de formare:

Activitatea salariată 42,7 55,4 28,6 41,6 53,8 28,3

Activitatea individuală agricolă 9,6 1,3 18,8 9,1 1,1 17,8

Venit din activ. indiv. neagricolă 7,2 8,4 5,8 6,9 7,6 6,1

Venit din proprietate 0,2 0,3 0,1 0,2 0,3 0,1

Prestaţii sociale 19,2 16,2 22,5 19,9 18,6 21,3

Alte surse, din care transferuri din

afara ţării

21,2

16,0

18,4

11,6

24,2

20,8

22,3

17,3

18,7

12,3

26,3

22,9

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Principalele surse de formare a veniturilor disponibile în mediul rural sînt formate din

contul activităţilor salarizate, activităţilor individuale agricole şi neagricole şi din contul

prestaţiei sociale. O pătrime din totalul veniturilor disponibile în mediul rural sînt formate din

surse alternative (meşteşugărit, turism artizanal ş.a.). În mediul urban majoritatea veniturilor

disponibile sînt formate din salariu şi prestaţii sociale.

Tabelul 2.9. Structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor casnice

Cheltuieli de consum – (medii

lunare pe o persoană), lei 2009 2013

Total Urban Rural Total Urban Rural

Total 1598,6 1954,4 1335,8 1775,8 2121,9 1514,6

inclusiv în % pentru:

Produse alimentare 43,2 40,6 46,0 42,8 40,9 44,9

Băuturi alcoolice, tutun 1,7 1,4 1,9 1,5 1,3 1,7

Îmbrăcăminte, încălţăminte 10,6 9,9 11,4 10,3 9,2 11,6

Întreţinerea locuinţei 18,5 19,6 17,4 19,2 20,3 18,0

Dotarea locuinţei 3,5 2,9 4,2 3,6 3,3 4,0

Îngrijire medicală şi sănătate 5,6 5,1 6,2 5,7 5,5 5,9

Transport 4,2 5,1 3,3 4,7 5,3 4,0

Comunicaţii 4,4 4,7 4,0 4,2 4,5 3,9

Agrement 1,4 1,9 0,9 1,5 2,1 0,9

Învăţămînt 1,0 1,2 0,8 0,8 1,0 0,7

Hoteluri, restaurante 1,7 2,9 0,5 1,5 2,5 0,6

Diverse 4,1 4,7 3,4 4,0 4,2 3,8

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

77

Nivelul de trai al populaţiei depinde în mare măsură de structura cheltuielilor de consum

ale populaţiei. După cum rezultă din tabelul 2.9 majoritatea cheltuielilor de consum sînt orientate

pentru procurarea produselor alimentare, atît în mediul rural, cît şi în cel urban. În ţările

dezvoltate, ponderea principală din cheltuieli este orientată spre procurarea serviciilor materiale

şi nemateriale.

Unul dintre indicatorii de bază ce caracterizează nivelul de trai al populaţiei este

asigurarea cu spaţiu locativ (anexa 25).

În perioada 2009–2013, fondul locativ n-a suferit schimbări esenţiale: fondul locativ

urban s-a majorat numai cu 0,7 m2, iar cel din mediul rural – cu 0,4 m

2 (anexa 26). Această

stagnare a fondului locativ a fost provocată în mare măsură de criza economico-financiară, care a

redus investiţiile de capital în domeniul de construcţie a locuinţelor. Asigurarea populaţiei cu

locuinţe este diferită atît în aspect teritorial, cît şi în aspect regional. În ansamblu pe republică,

populaţia rurală este mai bine asigurată cu locuinţe (23,8 m2 la un locuitor faţă de 21,1 m

2 care

revin la un locuitor urban). În zona Nord, la un locuitor rural revin 25,9 m2, urban – 19,1 m

2. Cel

mai înalt nivel de asigurare cu locuinţe se observă în raioanele Ocniţa – 31,2 m2, Criuleni – 29,4

m2, Donduşeni – 33,0 m

2, Drochia – 28,1m

2. Nivelul relativ înalt de asigurare a populaţiei rurale

cu locuinţe se datorează în mare măsură emigrării masive a populaţiei tinere rurale în scopul

căutării unui loc de muncă, atît în mediul urban, cît şi în străinătate.

2.3. Accesul tinerilor din mediul rural la formare profesională şi la un mod de

viaţă sănătos

Tinerii contemporani reprezintă prima generaţie de la proclamarea independenţei

Republicii Moldova, iar în sistemul de educaţie au parvenit schimbări semnificative. Din acest

motiv, este important de analizat relaţia dintre ocupare şi problemele cu care se confruntă tinerii

din mediul rural în domeniul formării profesionale şi al sănătăţii.

Strategia de la Lisabona 2000 stipulează că „educaţia trebuie să se adapteze atît cerinţelor

societăţii cunoaşterii, cît şi nevoii de îmbunătăţire a calităţii forţei de muncă ocupate. Ea trebuie

să ofere oportunităţi de învăţare şi de formare, adaptate diferitelor etape ale vieţii”.

Conform Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008–2011, educația joacă un rol

esențial în combaterea sărăciei și în asigurarea creșterii economice durabile, iar pentru a

valorifica această oportunitate este necesară asigurarea unui acces echitabil la serviciile de

educație și calitatea adecvată a acestora. Integrarea obiectivului de asigurare a calității serviciilor

78

educaționale în Strategie este argumentată prin aportul calității serviciilor educaționale la

creșterea competitivității capitalului uman și a gradului de coeziune socială.

În Republica Moldova, instruirea tinerilor este concentrată în instituţiile de învăţămînt

gimnazial, secundar profesional, în colegii şi instituţii de învăţămînt superior. În ultimii ani,

ponderea tinerilor încadraţi în procesul educaţional a avut o tendinţă de scădere în toate tipurile

de instituţii şcolare (tabelul 2.10).

Tabelul 2.10. Numărul de elevi/studenţi ai instituţiilor de învăţămînt

2009-

2010

2010-

2011

2011-

2012

2012-

2013

2013-

2014

Şcoli, gimnazii şi licee – total 1512,0 1489,0 1460,0 1397,0 1374,0

- elevi – total, mii 415,5 396,5 381,4 367,2 353,1

- elevi la 10000 locuitori 1166,0 1114,0 1071,0 1032,0 992,0

- absolvenţi – mii 70,6 67,4 62,9 58,1 54,6

- absolvenţi la 10000 locuitori 197,0 189,0 177,0 163,0 153,0

Instituţii de învăţămînt secundar

profesional – total 75,0 75,0 70,0 67,0 67,0

- elevi – total, mii 22,2 21,4 20,3 19,6 18,2

- elevi la 10000 locuitori 62,0 60,0 57,0 55,0 51,0

- absolvenţi – mii 33,0 13,2 12,0 10,4 10,4

- absolvenţi la 10000 locuitori 109,8 37,0 34,0 29,0 29,0

Colegii – total 308,0 48,0 48,0 47,0 45,0

- elevi – mii 26,6 32,2 31,4 30,7 29,3

- elevi la 10000 locuitori 75,0 90,0 88,0 86,0 82,0

- absolvenţii colegiilor – mii 33,0 6,8 7,2 7,4 7,4

- absolvenţi la 10000 locuitori 109,8 19,0 20,0 21,0 21,0

Instituţii de învăţămînt superior –

total 33,0 33,0 34,0 34,0 32,0

- studenţi – mii 109,8 107,8 103,8 102,5 97,3

studenţi la 10000 locuitori 308,0 303,0 292,0 288,0 273,0

absolvenţi – mii 26,6 28,4 27,8 26,7 24,8

absolvenţi la 10000 locuitori 75,0 80,0 78,0 75,0 70,0

Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2013, p. 28-29 .

Din analiza tabelului 2.10 pot fi deduse următoarele concluzii:

- În anii de referinţă, în urma agravării situaţiei demografice, aprofundării crizei

economice şi optimizării sistemului educaţional, numărul de şcoli, gimnazii şi licee s-a redus cu

138 unităţi, iar numărul de elevi în aceste instituţii s-a redus cu 62,4 mii.

- Numărul instituţiilor de învăţămînt secundar profesional s-a micşorat cu 8 unităţi, iar

numărul elevilor s-a redus cu 4,0 mii.

- Numărul colegiilor s-a redus cu 2 unităţi, iar numărul elevilor s-a micșorat cu 2,9 mii.

79

- Schimbări esenţiale s-au produs în sistemul învăţămîntului superior: numărul

instituţiilor a crescut de la 31 la 34 unităţi, iar numărul studenţilor, dimpotrivă, s-a redus cu 12,3

mii. Instituţiile de învăţămînt superior, în conformitate cu Procesul de la Bologna, au trecut la

cele trei cicluri de studii: licenţiat, masterat şi doctorat.

Totodată, trebuie menţionat, că numărul studenţilor care revin la 10000 locuitori se află la

nivelul mediei ţărilor Uniunii Europene. Există discrepanţe substanţiale în coraportul dintre

specialităţi din cadrul învăţămîntului universitar şi celui preuniversitar. De ex., în anul 2013, din

numărul total de absolvenţi ai ciclului 1 specialităţile de economie, drept şi umanistice au

constituit 73,2%. Anume absolvenţii acestor specialităţi actualmente completează armata

şomerilor pe piaţa muncii din interiorul ţării sau pleacă peste hotare în căutarea unui loc de

muncă. În colegii, ponderea specialităţilor de profil economic, drept şi umanistic constituie

54,2%. Actuala piață a muncii din Republica Moldova cere restructurarea sistemului educaţional

şi orientarea lui spre pregătirea cadrelor în corespundere cu cerinţele economiei naţionale.

Piaţa muncii din mediul rural al Republica Moldova este dominată de angajarea forţei de

muncă în economia de subzistenţă, cu un nivel redus de calificare şi este relativ detașată de la

mecanismele economiei de piaţă, fapt care influenţează negativ asupra eficienţei economice din

mediul rural.

În Republica Moldova sînt şanse reduse pentru absolvenţi de a se angaja:

Implicarea angajatorilor şi a partenerilor sociali relevanţi este foarte limitată în ceea ce

priveşte planificarea educaţiei universitare.

Legăturile dintre universităţi şi angajatori sînt foarte slabe, spre deosebire de practica

din învăţămîntul profesional şi cel tehnic.

Din perspectiva relevanţei învăţămîntului superior la cerinţele pieţei muncii, pot fi

menţionate următoarele dificultăţi:

Sistemul nu este corelat cu nevoile unei pieţe a muncii dinamice.

Absenţa unor echivalări clare între formarea universitară şi criteriile (formale şi bazate

pe competenţe) de pe piaţa muncii.

Absenţa unor studii şi analize sistematice privind corelaţia existentă între oferta de

formare universitară şi cerinţele pieţei muncii, atît sub aspect cantitativ (cifra de şcolarizare nu

este fundamentată pe o analiză a evoluţiei cererii de muncă), cît şi structural (pe domenii şi

niveluri de calificare).

Inconsistenţe în dezvoltarea unei strategii de consolidare a parteneriatului cu mediul

economic şi cel social. Parteneriatele cu comunitatea de afaceri sînt dezvoltate insuficient.

80

Nivelul de pregătire a cadrelor din mediul rural este relativ jos, ceea ce provoacă

probleme în procesul de integrare a forţei de muncă rurală atît în interiorul economiei naţionale,

cît şi în fluxurile europene şi cele internaţionale.

Metodele curente de predare continuă să fie bazate pe memorizarea şi reproducerea

informaţiei, şi nu pe dezvoltarea deprinderilor practice, încurajarea gîndirii independente şi

formarea abilităţilor de a lua decizii care ar pregăti tinerii pentru viaţa lor profesională şi

personală.

Calitatea educaţiei este legată direct de nivelul de pregătire a corpului didactic din

instituţiile şcolare. Actualmente, numai aproximativ 10% din totalul resurselor umane din

domeniul educaţiei deţin gradul de calificare „superior” sau „întîi”. Ponderea profesorilor tineri

constituie în jur de 10%, iar a celor de vîrstă pensionară – circa 20%.

În ultimii ani, pe lîngă descreşterea numărului absolut de copii care merg la şcoală, s-a

redus şi rata brută a şcolarizării în mediul rural. Există şi o formă ascunsă de abandon şcolar,

atunci cînd elevii vin la şcoală doar de cîteva ori pe lună, aceste cazuri nefiind documentate în

statisticile oficiale, de aceea datele şcolarizării reale pot fi mai joase. Rata de cuprindere în

învăţămînt în mediul rural denotă că doar 86,1% copii (nivelul educaţional primar) şi 81,8%

copii (nivelul educaţional gimnazial) sînt şcolarizaţi (tabelul 2.11).

Factorii principali care conduc la descreşterea ratelor de şcolarizare sînt: sărăcia, care

afectează familiile cu copii, migraţia părinţilor, lipsa instituţiilor de învăţămînt în localitate,

discrepanţele în finanţarea sistemului educaţional şi lipsa cadrului normativ care ar stipula

responsabilităţile părinţilor, şcolilor şi administraţiilor locale referitor la şcolarizare.

Tabelul 2.11. Rata de cuprindere în învăţămînt pe niveluri educaţionale (%)

Nivel 2008/09 2009/10 2010/11 2011/12 2012/13

Învăţămîntul

preşcolar

65,2 66,1 67,1 69,0 71,4

Învăţămîntul

primar

89,4 88,9 88,0 87,5 86,1

Învăţămîntul

gimnazial

86,3 85,3 84,3 83,2 81,8

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

O altă problemă ce ţine de infrastructura instituţiilor de învăţămînt şi care afectează

accesul la educaţie este localizarea geografică. Conform rezultatelor sondajului realizat de

Institutul de Politici Publice, tinerii care pleacă de acasă pentru a urma studii mai înalte suportă

cheltuieli sporite şi în aspectul financiar, fapt ce are un impact decisiv asupra deciziei de a

continua studiile. Ponderea celor care învaţă în localitatea natală este mai mare în zonele urbane

81

(69,0%) şi mai mică în zonele rurale (36,2%), cu o medie de 51,2% în republica, formînd o

discrepanţă geografică semnificativă în defavoarea tinerilor din mediul rural. În Transnistria,

ponderea tinerilor care învaţă în localitatea natală este aproximativ aceeaşi ca şi în celelalte

regiuni ale Republicii Moldova, fiind de 53,1%, dar mai mulţi tineri din zonele rurale se

deplasează zilnic la instituţiile de învăţămînt (21,5% din Transnistria faţă de 7,4% din restul

teritoriilor republicii), avînd în vedere distanţele mai mici.

Analiza nivelului de instruire al tinerilor din mediul rural arată că nivelul de instruire al

acestora ramîne cu mult în urmă de cel urban (anexa 27). Astfel, tinerii din localitățile rurale îşi

fac studiile cu preponderenţă la nivelul secundar profesional. La nivelul superior, în anul

2012/2013 au fost înregistraţi doar 8,2%, faţă de 36,6% tineri din aceleaşi grupe de vîrstă din

mediul urban. Această situaţie este rezultatul atît al localizării geografice a instituţiilor de

învăţămînt, a nivelului mai slab de instruire, cît şi al motivării mai slabe a tinerilor rurali de a-şi

continua studiile.

Tabelul 2.12. Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă şi medii,

în anul 2012/2013 (mii persoane)

Medii,

grupe de

vîrstă

Total Nivel de instruire

Superior Mediu

de

speciali-

tate

Secundar

profesio-

nal

Liceal;

mediu

general

Gimna-

zial

Primar

sau fără

şcoală

primară

Total 1172,8 297,9 172,1 260,4 225,5 209,0 7,9

15-24 ani 104,3 19,9 10,1 20,4 20,8 31,3 1,7

25-34 ani 298,7 114,9 22,3 45,4 49,5 64,0 2,7

Urban 550,5 229,8 94,5 95,0 93,7 37,0 0,6

15-24 ani 44,8 14,2 5,5 5,1 12,7 7,1 0,2

25-34 ani 168,4 93,0 15,5 19,3 28,5 12,1 -

Rural 622,3 68,0 77,7 165,4 131,8 172,0 7,3

15-24 ani 59,5 5,7 4,7 15,3 8,2 24,2 1,5

25-34 ani 130,3 21,9 6,7 26,1 20,9 52,0 2,7

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

În ultimii ani s-au întreprins măsuri de ordin organizaţional şi financiar de îmbunătăţire a

proceselor de instruire în şcoli, gimnazii şi licee: au fost modernizate planurile şi programele de

studii, au sporit alocaţiile bugetare pentru educaţie, s-au întreprins măsuri de optimizare a

sistemului educaţional. Însă aceste măsuri pozitive încă nu au dus la sporirea substanţială a

calităţii procesului educaţional.

Ţările-membre ale UE garantează egalitatea în drepturi, precum şi dreptul la învăţămînt

pentru toţi membrii societăţii. Pentru învăţămîntul din zonele rurale este prioritară menţinerea

82

instituţiilor şcolare şi organizarea acestora în funcţie de necesităţile din teren. În privinţa

conţinutului procesului educativ din mediul rural, se urmăreşte dezvoltarea şi lărgirea ciclurilor

de formare tehnică şi profesională, atît la nivelul învăţămîntului elementar, cît şi la nivel

secundar. Ţările sînt obligate să vegheze în special la organizarea unor echipe de formatori

specializaţi şi la elaborarea unor programe de formare corespunzătoare, mai ales în domeniile

agriculturii, silviculturii, acvaculturii, pescuitului, artizanatului rural şi tehnologiilor avansate.

Obligaţii deosebite le revin ţărilor-membre ale UE în educarea tinerei generaţii pentru

respectarea mediului ambiant, a patrimoniului istoric şi cultural şi pentru înţelegerea însemnătăţii

mediului rural pentru societate în ansamblul ei.

Despre nivelul instruirii obţinute în sistemul şcolar ne mărturisesc şi datele sondajului

realizat de autor în anul 2013 (anexa 1). Studiul efectuat a abordat problema calităţii procesului

educaţional prin evaluarea nivelului de satisfacţie a tinerilor de condiţiile din şcoli, de studiile

primite şi de utilitatea acestora.

Fig. 2.1. Nivelul de satisfacţie de dotarea tehnică a instituţiei de învăţămînt pe regiuni (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Practic 60% din respondenţi au considerat că dispun de condiţii bune sau excelente de

învăţămînt. Numai 6,38% au apreciat condiţiile de învăţămînt ca fiind nesatisfăcătoare. O astfel

de situaţie a fost înregistrată în toate regiunile supuse investigării.

Respondenţii au apreciat şi calitatea studiilor obţinute pînă în prezent (figura 2.2). Circa

58,89% din tinerii anchetaţi au apreciat calitatea studiilor ca fiind bună. În acelaşi timp, 25,53%

consideră calitatea studiilor satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare şi numai 15,58% au apreciat-o ca

fiind excelentă.

83

0,85

17,8

59,32

22,03

0,76

19,08

65,65

14,5

5,8

32,3

51,7

10,2

2,47

23,06

58,89

15,58

0

10

20

30

40

50

60

70

Nesatisfăcut Satisfăcut Mulțumit Foarte mulțumit

%

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

Fig. 2.2. Aprecierea nivelului calităţii studiilor obţinute pînă în prezent (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Respondenţii sondajului au fost rugaţi să aprecieze pe o scară de la 1 la 10 utilitatea

cunoştinţelor obţinute în procesul educaţional la nivel de şcoală şi la nivel de universitate. Rezultatele

medii, pe regiuni, sînt relativ similare. Respondenţii din Transnistria au dat cele mai joase note.

Utilitatea cunoştinţelor obţinute la şcoală au fost apreciate cu 5,89, iar la universitate – cu 5,17.

Respondenţii din Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia şi-au apreciat cunoştinţele acumulate la

şcoala şi la universitate respectiv cu 6,28 şi 6,21. Respondenţii din zona de Nord a republicii au oferit

cele mai înalte calificative, apreciind utilitatea cunoştinţelor cu 7,22 şi, respectiv, 7,48.

Tabelul 2.13. Utilitatea cunoştinţelor obţinute în instituţiile publice de învăţămînt, în funcţie de

distribuirea geografică a respondenţilor (în %)

Scara Şcoală Universitate

Nord UTA

Găgăuzia

Trans-

nistria

Total Nord UTA

Găgăuzia

Trans-

nistria

Total

1 0 0,74 0,37 0,56 0 0,43 0 0,43

2 0 0,37 2,21 1,29 0 1,28 1,11 1,20

3 6,94 12,18 14,40 8,86 0,82 8,94 7,01 5,59

4 4,08 13,28 19,93 11,07 3,70 16,17 2,36 7,41

5 6,94 15,13 15,50 10,21 9,88 17,02 31,36 19,42

6 6,53 7,38 7,75 5,04 8,23 13,19 11,07 10,83

7 22,45 15,13 9,59 8,24 11,52 11,91 8,86 10,76

8 29,80 18,08 9,59 9,22 13,17 10,64 4,06 9,29

9 17,14 11,07 12,91 7,99 20,99 10,64 2,58 11,40

10 6,12 6,64 7,75 4,80 7,82 9,79 1,11 6,24

Media 7,22 6,28 5,89 6,46 7,48 6,21 5,17 6,29

Sursa: Elaborat de autor în baza rezultatelor sondajului.

84

Rezultatele au demonstrat că şcoala nu pregăteşte elevii la un nivel suficient pentru viaţă.

Tinerii susţin că programul de studii este foarte academic şi supraîncărcat cu informaţii inutile;

nu este orientat spre dezvoltarea unor deprinderi practice şi pregătirea pentru viaţa de adult.

Programul şcolar nu oferă dreptul de a alege disciplinele şi conţine un volum mare de informaţie

care nu poate fi memorat. Conţinutul programului este mai dificil, comparativ cu programele din

alte ţări, unde o parte dintre disciplinele școlare sînt obligatorii, iar restul – opţionale şi

adolescentul poate alege. Tinerii apreciază calitatea unor manuale ca fiind joasă, iar manuale de

alternativă nu există.

Există un șir de probleme nesoluţionate şi în domeniul de instruire şi educaţie în

instituţiile medii de specialitate şi universităţi. După cum se menţionează în Strategia Naţională

de Dezvoltare „Moldova 2020”, actualul sistem educaţional este orientat spre studiile

universitare, în detrimentul învăţămîntului secundar profesional şi celui mediu de specialitate. De

ex., în anul de studii 1991–1992, în cadrul învăţămîntului universitar îşi făceau studiile 54 mii de

studenţi, iar în anii 2013–2014 numărul lor a crescut pînă la 97,3 mii (sau de aproape 2 ori), pe

cînd în învăţămîntul secundar profesional, în anii de referinţă numărul studenţilor s-a redus de la

59 de mii la 18,2 mii (sau de 3 ori); în învăţămîntul mediu de specialitate numărul elevilor s-a

redus de la 50 mii la 29,3 mii (sau de 1,7 ori). Învăţămîntul superior în Republica Moldova este

în creştere, în pofida faptului că 64,4% dintre studenţi îşi fac studiile prin contract, cu achitarea

taxei de studii [22].

Cheltuielile pentru educaţie în Republica Moldova au atins cifra de 9,2% din PIB (media

europeană fiind de 5,5%), fără ca să producă un impact economic şi social semnificativ.

Din punct de vedere al pieţei forţei de muncă, în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2014

au fost înregistrate 900 mii de persoane cu vîrstă de 15–29 de ani, sau 25% din numărul total al

populaţiei. Conform datelor BNS, 3 din 10 tineri (28%) sînt ocupaţi, adică au un loc de muncă.

Rata de ocupare în rîndul tinerilor (15–29 ani) în mărime de 28% se menţine practic la nivelul

anilor precedenţi. Totodată, la tinerii de 15–24 ani rata de ocupare constituie doar 18,1%, pe cînd

la cei de 25–29 ani indicatorul înregistrează o valoare de 2,4 ori mai mare (44,2%), fiind chiar

mai mare decît media pe ţară (39,3% pentru populaţia de 15 ani şi mai mult) [168].

Printre persoanele tinere ocupate, 3 din 4 (74%) lucrează în calitate de salariaţi, iar

aproximativ un sfert (23%) desfăşoară activităţi pe cont propriu; 2,3% din tineri, concomitent cu

activitatea de muncă, mai urmează şi o instruire formală în cadrul sistemului naţional de

învăţămînt. Trei din zece tineri (31,4%) au locuri de muncă informale, iar în rîndul tinerilor

salariaţi 11% lucrează fără contracte individuale de muncă (munca nedeclarată). Tinerii din oraşe

reuşesc într-o proporţie mai mare să găsească un loc de lucru permanent, decît cei din mediul

85

rural (75% faţă de 54%). Se atestă o pondere relativ mică a absolvenţilor care se încadrează în

cîmpul muncii conform calificărilor obţinute în instituţiile de învăţămînt, însă absenţa unor

mecanisme de monitorizare a carierei profesionale a acestora face ca problema să fie mai puţin

vizibilă. Circa 30% dintre absolvenţi nu activează conform calificărilor obţinute în instituţiile de

învăţămînt, fapt care denotă irelevanţa studiilor şi incapacitatea de angajare. Conform

angajatorilor, tinerii angajaţi nu deţin cunoştinţele şi aptitudinile necesare pieţei muncii, pentru

că planurile educaţionale şi conţinutul disciplinelor nu asigură relevanţă studiilor.

Nivelul de educaţie este unul dintre factorii decisivi în angajarea în cîmpul

muncii. Întreprinderile solicită un nivel mai înalt de profesionalism sau competenţe specifice din

partea lucrătorilor. Cel mai des, agenţii economici menţionează că se confruntă cu decalajul

semnificativ dintre necesităţile lor şi cunoştinţele profesionale ale absolvenţilor. Programele

educaţionale determină şi adaptabilitatea redusă a tinerilor muncitori la condiţiile companiei.

Acest fapt, de cele mai dese ori, conduce la o fluctuaţie sporită de personal. Pe de o parte, este

vorba despre muncitorul nemulţumit de faptul că nu poate face faţă cerinţelor, iar pe de altă

parte, despre patronul care nu beneficiază de randamentul scontat al resurselor umane angajate.

Este alarmant şi faptul că tinerii muncitori nu dau dovadă de devotament faţă de muncă, fapt

confirmat de 52,2% dintre companiile respondente.

Corelarea dintre cererea pieţei forţei de muncă şi oferta educaţională va avea un impact

considerabil asupra dezvoltării economice. Modernizarea sistemului de pregătire profesională şi

perfecţionarea mecanismelor de formare continuă a forţei de muncă vor permite cetăţenilor să se

adapteze la noile condiţii de pe piaţa muncii. Parteneriatul dintre sistemul educaţional şi

reprezentanţii pieţei muncii va conduce la generarea unei oferte educaţionale care să corespundă

cantitativ, calitativ şi structural cererii forţei de muncă. Aceasta, la rîndul său, va contribui la

reducerea ratei şomajului şi a fluxului cetăţenilor care pleacă peste hotare, precum şi a ratei

populaţiei expuse riscului sărăciei.

În această ordine de idei este bine-venită propunerea profesorului Andrei Cojuhari de a

implementa cercetări de marketing pe piaţa muncii, în corelaţie cu consolidarea sistemului de

orientare şi pregătire profesională. Cercetările de marketing pe piaţa muncii pot contribui esenţial

la prevenirea unor schimbări pe piaţă, astfel încît consecinţele negative ale acestora să fie

minime. Totodată, reabilitarea institutului de orientare profesională ar conduce la optimizarea

costurilor legate de formarea ofertei de muncă, proces care, de regulă, durează şi este costisitor.

În ceea ce priveşte sistemul de pregătire profesională, acesta trebuie restucturat esenţial.

În noile condiţii economice, persoanele aflate în proces de pregătire profesională trebuie să

capete nu atît cunoştinţe aprofundate în materii de specialitate înguste, importanţa cărora nu o

86

contestă nimeni, cît deprinderi mai generale, cum ar fi cunoaşterea limbilor moderne, a

calculatorului, sau de comportament în procesul de angajare în condiţiile unei economii

fluctuante, aflate în proces de tranziţie la economia de piaţă. Anume, o nouă concepţie a

învăţămîntului profesional poate reduce esenţial rata şomajului din rîndul tinerilor, în special al

celor cu studii medii de specialitate [54 p. 68].

Crearea Agenţiei Naţionale pentru Asigurarea Calităţii Învăţămîntului Superior şi

Cercetare este crucială pentru evaluarea şi acreditarea instituţiilor şi a programelor de

formare/dezvoltare profesională a specialiştilor pentru piaţa muncii [22]. Cadrul Naţional al

Calificărilor şi Standardelor ocupaţionale va orienta procesul de studii spre dezvoltarea

competenţelor solicitate pe piaţa muncii. În acelaşi timp vor fi fortificate capacităţile de

prognozare a forţei de muncă, punîndu-se accent pe crearea oportunităţilor de formare

profesională pe parcursul vieţii. Programele de studii vor fi orientate spre majorarea ponderii

orelor practice, precum şi spre dezvoltarea, în cadrul universităţilor, a capacităţilor de cercetare.

Implicit, ridicarea standardelor de calitate va plafona numărul de studenţi încadraţi în

învăţămîntul superior în funcţie de capacităţile reale şi de însuşirea unor competenţe profesionale

necesare pentru carieră. Sporirea calităţii procesului educaţional va contribui la crearea unui climat

investiţional atractiv şi benefic, datorită forţei de muncă calificate, responsabile, flexibile, contribuind

la sporirea productivităţii muncii şi a competitivităţii. În consecință, va creşte calitatea

produselor/serviciilor în economia naţională. Promovarea transferului de cunoştinţe urmează a fi

efectuată într-o manieră în care ideile inovatoare să fie transpuse în noi produse şi servicii, care

generează creştere, locuri de muncă de calitate şi care contribuie la soluţionarea problemelor

societăţii, astfel încît să consolideze coeziunea economică şi socială. Formarea forţei de muncă

calificate va fi asigurată prin promovarea orientării în carieră, începînd cu învăţămîntul general, şi

prin oferirea posibilităţilor de formare profesională continuă pe parcursul întregii vieţi.

Tabelul 2.14. Reţeaua instituţiilor medicale

2009 2010 2011 2012 2013

Spitale 83 84 86 86 85

Instituţii medicale de tip ambulatoriu sau policlinică

care acordă ajutor medical populaţiei

755

790

837

818

946

Numărul paturilor în spitale 21938 22021 22031 22162 20760

inclusiv la 10 000 locuitori 61.6 61.8 61.9 62.3 58,4

Numărul medicilor 12783 12780 12914 12789 12934

inclusiv la 10 000 locuitori 35.9 35.9 36.3 35.9 36,4

Numărul personalului medical mediu 27449 27519 27407 27388 26781

inclusiv la 10 000 locuitori 77.0 77.3 76.9 76.9 75,3

Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2014, p. 31.

87

O problemă de importanţă majoră este accesul tinerilor la sănătate, care este asigurat de

sistemul instituţiilor de ocrotire a sănătăţii (tabelul 2.14).

Reţeaua de instituţii medicale din Republica Moldova corespunde din punct de vedere

cantitativ cu cea din ţările Uniunii Europene, însă din punct de vedere al calităţii serviciilor

medicale prestate populaţiei rămîne substanţial în urmă.

Infrastructura şi structura reţelei instituţiilor medicale determină nemijlocit accesul

populaţiei la anumite tipuri de instituţii medicale. Disponibilitatea asigurării medicale obligatorii

este unul din factorii care determină accesul populaţiei la serviciile medicale pentru toate

categoriile de populaţie. Beneficierea de tratament sau observaţie medicală depinde şi de nivelul

de bunăstare al populaţiei, resursele financiare fiind o condiţie importantă în asigurarea accesului

la anumite servicii medicale. Populaţia din rîndul celor săraci se adresează mai rar la medic.

Acest fapt relevă existenţa unor inechităţi în accesul populaţiei la serviciile de asistenţă

medicală. Persoanele neasigurate în proporţie de 73% provin din mediul rural. În cea mai mare

parte aceasta se datorează faptului că populaţia rurală, de regulă, practică activităţi agricole pe

cont propriu, dar şi posibilităţilor financiare limitate pentru procurarea poliţei de asigurare

medicală obligatorie.

Numărul tinerilor din mediul rural care nu au apelat la serviciile medicale, conform

rezultatelor studiului realizat de BNS, este extrem de mare, respectiv 88,1 şi 87,7% pe grupele de

vîrstă 15-24 ani şi 25-34 ani. În funcţie de disponibilitatea asigurării medicale, constatăm că

persoanele tinere din localitățile rurale cu asigurare medicală apelează preponderent la serviciile

medicului de familie (50,3%; 37,1%), iar cele fără asigurare medicală se adresează direct la

medicul-specialist (34,3%; 43,4%). Totodată, persoanele fără asigurare medicală apelează mai

frecvent la serviciile farmacistului sau la stomatolog, comparativ cu persoanele ce dispun de

asigurare medicală (anexa 28).

Populaţia tînără din mediul urban utilizează medicamente într-o proporţie mai mare decît

populaţia din mediul rural (38,2% faţă de 30,9%), pe cînd populaţia din mediul rural mai des

recurge la medicamente din propria iniţiativă (51,3% faţă de 38,2%).

Informaţiile oferite de statisticile naţionale privind percepţia tinerilor despre sănătatea lor

sînt optimiste. Totodată, datele obţinute în urma examinărilor medicale efectuate în şcolile

generale arată că circa 10% din tineri în vîrsta şcolară sînt identificaţi anual cu probleme de

sănătate, cum ar fi vederea, ţinuta dereglată şi chiar reţinere în dezvoltarea fizică, cu discrepanţe

mari între localităţile rurale şi cele urbane.

88

Fig. 2.3. Aprecierea stării de sănătate de către tineri (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Cînd au fost rugaţi să-şi evalueze starea fizică (nivelul de pregătire fizică, rezistenţa),

precum şi atunci cînd au fost întrebaţi despre starea sănătăţii, majoritatea respondenţilor (77%)

au declarat că sînt într-o stare fizică excelentă sau bună.

Fig. 2.4. Aprecierea stării fizice de către tinerii (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

În ceea ce priveşte alimentaţia tinerilor, ponderea acelora care au apreciat alimentaţia

drept una „bună” este de aproximativ 50%, în timp ce 19,61% din respondenţi au declarat că au

raţie excelentă, 19,73% – medie şi 10,82% – insuficientă.

89

Fig. 2.5. Aprecierea gradului de nutriţie de către tineri (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Serviciile medicale disponibile pentru tineri sînt orientate preponderent spre diagnosticul

şi tratamentul episodic al bolilor şi, de obicei, nu prevăd un sistem de evaluare a

vulnerabilităţilor lor la prezentarea într-o instituţie medicală. Serviciile medicale, de regulă, nu

ajung pînă la grupurile cele mai vulnerabile de tineri. O problemă este şi lipsa unui sistem de

referire la alte servicii din comunitate (prevenirea şi promovarea modului de viaţă sănătos,

serviciile sociale). Despre nivelul de acces la serviciile medicale a tinerilor ne mărturisesc datele

din sondaj. Doar 7,71% din respondenţi au apreciat accesul la serviciile medicale drept

excelent, 37,63% – bun, 46,56% – mediu şi 8,10% l-au considerat nesatisfăcător.

Fig. 2.6. Nivelul de acces la serviciile medicale după mediul geografic (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Rezultatele studiului au arătat că tinerii rurali sînt de părere că în oraşe se oferă un

spectru mai larg de servicii medicale, pe cînd în mediul rural acestea sînt limitate.

90

Sînt diferite răspunsurile respondenţilor tineri şi referitor la calitatea serviciilor medicale:

doar 12,43% din tineri au considerat serviciile medicale ca fiind excelente şi 41,27% le-au

considerat bune, pe cînd 36,35% din tineri respondenţi susţin că serviciile medicale sînt medii,

iar 9,93% sînt nesatisfăcuţi de calitatea lor.

Fig. 2.7. Calitatea serviciilor medicale oferite tinerilor (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Calitatea serviciilor medicale influenţează direct asupra morbidităţii. Conform datelor

statistice, în anul 2013, în Republica Moldova la 1000 locuitori au fost înregistraţi 770 bolnavi,

inclusiv tineri în vîrsta de 15-24 ani: boli ale aparatului circulator – 151 persoane, ale aparatului

respirator – 145 persoane, ale aparatului digestiv – 93, leziuni traumatice, intoxicații şi alte

consecinţe ale cauzelor externe – 34 persoane [168].

O problemă majoră nesoluţionată pentru tineri şi societate în întregime este extinderea

cazurilor infecţiilor transmisibile HIV/SIDA. În Republica Moldova, incidenţa infecţiilor

transmisibile pe cale sexuală (ITS) este foarte înaltă, comparativ cu alte ţări din regiunea

europeană.

În acelaşi timp, sondajul demonstrează că tinerii îşi autoapreciază mai înalt cunoştinţele

lor despre ITS şi HIV/SIDA decît nivelul menţionat mai sus. Astfel, 38,16% din tot eşantionul

cred că au cunoştinţe bune despre HIV, 21,87% consideră nivelul lor de cunoştinţe excelent,

26,93% îşi apreciază cunoştinţele ca medii şi doar 13,04% ca insuficiente.

91

Fig. 2.8. Aprecierea nivelului de cunoştinţe despre ITS şi HIV/SIDA, (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Sondajul de asemenea confirmă că populaţia are experienţă de comunicare directă cu

persoane ce trăiesc cu HIV/SIDA (PTHS): 28,97% din tineri consideră HIV şi SIDA drept o

mare problemă pentru comunitatea lor şi 30,54% din respondenţi nu cunosc despre existenţa

PTHS în comunităţile lor.

Fig. 2.9. „Consideraţi HIV drept o problemă pentru comunitatea dumneavoastră?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

De menţionat că tinerii din raioanele de Est ale Republicii Moldova au experienţă mult

mai mare privind comunicarea cu PTHS (45,82%) şi doar 8,76% din respondenţi au declarat că

nu cunosc pe nimeni care trăieşte cu HIV/SIDA, comparativ cu 62,3% din tinerii din Republica

Moldova.

92

O situaţie inversă a fost înregistrată în zona de Nord al republicii, unde 30,54% nu cunosc

cazuri de PTHS şi doar 8,97% consideră importantă această problemă.

O altă problemă care are consecinţe negative asupra sănătăţii tinerilor este fumatul. În

Republica Moldova, o pătrime din tineri în vîrstă de 15–24 de ani şi fiecare al zecelea adolescent

în vîrstă de 13–15 ani fumează, iar mai mult de jumătate au început fumatul pînă la vîrsta de 10

ani. Deşi Republica Moldova a adoptat acte legislative şi normative referitor la limitarea

fumatului în locurile publice, acestea nu funcţionează în cazul interzicerii vînzărilor de ţigări

minorilor. Fumatul a devenit accesibil pentru tineri şi prin faptul că preţurile la ţigări în

Republica Moldova sînt cu mult mai joase decît în ţările UE.

Situaţia privind fumatul tinerilor reprezintă o îngrijorare pentru nivelul decizional, dar şi

cei chestionaţi percep fumatul ca fiind o problemă majoră: 60,58% din eşantion consideră

fumatul drept o reală problemă în comunitatea lor.

Fig. 2.10. „Consideraţi fumatul drept o problemă pentru tinerii din localitatea d-voastră?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

O altă problemă socială care influenţează negativ sănătatea este consumul de alcool.

Tinerii sînt mai vulnerabili la suferinţele fizice, emoţionale şi sociale cauzate de abuzul de

alcool. Consumul de alcool cu risc sporit este definit drept situaţia care include: consumul

excesiv de alcool (deseori cauzat de cinci sau mai multe feluri de băuturi); consum de alcool la

vîrstă fragedă; consum de alcool urmat de conducerea unui mijloc de transport; situaţii de

combinare a alcoolului cu medicamente, cum ar fi tranchilizante, sedative şi antihistaminice.

În general, tinerii moldoveni nu percep consumul excesiv de alcool drept o problemă.

Comparat cu fumatul, mai puţini respondenţi percep consumul de alcool drept o problemă.

Sondajul confirmă acest fapt. Doar 41,78% consideră că consumul excesiv de alcool este o

problemă pentru comunitatea lor.

93

Fig. 2.11. „Consideraţi consumul excesiv de alcool drept o problemă pentru tineri?” (%)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Tranziţia de la adolescenţă la tinereţe este o perioadă crucială, în care, de obicei, apar

primele tentaţii de a încerca drogurile ilicite. Drogurile pot fi destul de atractive pentru cei care

încep lupta pentru independenţă, pentru căutarea propriei identităţi. Folosirea drogurilor este

deseori un subterfugiu pentru a face faţă unor probleme ca şomajul, ignoranţa, violenţa şi abuzul

sexual. Tinerii marginalizaţi sînt predispuşi tentaţiei de folosire a drogurilor.

Conform prezentului studiu, 12,28% din tinerii respondenţi consideră problema

drogurilor ca fiind rară şi 21,72% nu cunosc persoane care ar folosi droguri, iar 66,00% percep

drogurile ca o problemă importantă sau foarte importantă a comunităţii lor.

În regiunea Transnistriei, 83,21% din tineri cunosc persoane care utilizează droguri şi

consideră aceasta o problemă pentru comunităţile lor.

Fig. 2.12. „Consideraţi consumul de droguri o problemă pentru tinerii din localitatea

dumneavoastră?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

94

Actualmente, în rîndul tinerilor a apărut o nouă problemă – cea a dependenţei de jocurile

pe calculator, care nu a fost studiată în Republica Moldova, iar unele menţiuni despre aceasta au

apărut în timpul consultaţiilor cu tinerii din Transnistria. Cu toate acestea, la moment nu există

estimări privind prevalenţa sau dimensiunea problemei. Sondajul arată că problema dependenţei

de computer apare frecvent, deoarece 25,42% o consideră importantă şi numai 12,17% nu

cunosc aşa cazuri.

Fig. 2.13. „Consideraţi dependenţa de jocurile pe calculator drept o problemă a tinerilor din localitatea

dumneavoastră?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

În cadrul discuţiilor cu respondenţii s-a menţionat că problema dependenţei de computer

este o problemă atît pentru zonele urbane, cît şi pentru zonele rurale.

Analiza accesului tinerilor la instruire şi sănătate şi problemele stringente care apar

actualmente în domeniu argumentează necesitatea introducerii în sistemul şcolar a cursului de

educaţie a modului sănătos de viaţă în calitate de obiect obligatoriu în programul de studii.

Tinerii chestionaţi au fost întrebaţi dacă consideră necesară introducerea unui astfel de curs în

şcoli şi majoritatea (71,73%) l-au considerat necesar, deoarece cunoştinţele importante despre

sănătate se formează în adolescenţă.

Tabelul 2.15. „Consideraţi necesară introducerea cursului de educaţie a modului sănătos

de viaţă?”

Răspuns Nord UTA Găgăuzia Transnistria

Numărul,

pers.

Ponderea,

%

Numărul,

pers.

Ponderea,

%

Numărul,

pers.

Ponderea,

%

Da 187 69,26 202 74,81 192 71,11

Nu 83 30,74 69 25,19 78 28,89

Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

95

O problemă actuală nesoluţionată în Republica Moldova rămîne problema

comportamentului antisocial al tinerilor. În pofida măsurilor întreprinse de organele de resort,

numărul infracţiunilor înregistrate în ultimii cinci ani are tendinţa de creştere (tabelul 2.16).

Astfel, numărul infracţiunilor înregistrate în anii de referinţă a crescut cu 32,4%, iar numărul

persoanelor care au comis crime s-a majorat cu 48%, inclusiv al persoanelor în vîrstă de 14–29

de ani – cu 24,2%. Numărul infracţiunilor înregistrate la 10 000 locuitori a crescut cu 37,8%.

Tabelul 2.16. Numărul infracţiunilor înregistrate în Republica Moldova

2009 2010 2011 2012 2013

Infracţiuni înregistrate – total,

din care: 25655 33402 35124 36615 38157

Furturi 9136 13646 15060 14294 15378

Jafuri şi tîlhării 1208 1389 1303 1342 1230

Omor 240 265 216 223 215

Vătămări intenţionate grave 369 416 360 325 324

Viol 264 368 291 360 349

Infracţiuni legate de droguri 1879 1794 1658 1575 1166

Huliganism 767 955 1152 1284 1444

Persoane care au comis crime –

total, din care în vîrstă de: 14070 16575 19053 20741 16017

14-17 ani 1353 1586 1714 1975 1551

18-29 ani 7007 8293 9413 9987 7482

30 şi mai mult 5710 6696 7926 8779 6984

Din numărul total de persoane care

au comis crime:

Femei 1664 1749 1854 1780 1183

Minori 1353 1586 1714 1975 1551

Persoane fără ocupaţie 11967 14295 15340 16917 10186

Numărul infracţiunilor înregistrate

la 10 000 locuitori 69,0 93,6 98,7 103,0 107,2

Sursa: Moldova în cifre, 2014. Chişinău, 2013, p. 40.

Cu scopul de a evalua perceperile tinerilor privind siguranţa în comunităţile lor, tinerii

chestionaţi au fost rugaţi să aprecieze gradul personal de securitate pe o scară de la 1 la 5, unde 1

este cel mai jos, iar 5 este cel mai înalt grad de siguranţă. Majoritatea tinerilor (83,12%) au

indicat un nivel de securitate de la 3 la 5.

Întrebaţi dacă criminalitatea este un fenomen important în localităţile lor, mai mult de o

treime au considerat-o drept o problemă. Aproximativ o jumătate (54,07%) din tinerii din

Transnistria au considerat criminalitatea drept o problemă importantă în comunităţile lor.

În UTA Găgăuzia şi Transnistria, ponderea tinerilor care consideră rata criminalităţii

drept o problemă pentru comunităţile lor a fost de 69,63% şi, respectiv, 54,07%, semnificativ

96

mai înaltă decît în zona de Nord a republicii, unde această pondere a înregistrat un nivel de

numai 28,89%.

Respondenţii din Transnistria au enumerat trei motive care conduc la sporirea

criminalităţii în localităţile lor: şomajul (27,38%), consumul excesiv de alcool (22,49%),

consumul de droguri (15,65%).

Tinerii din UTA Găgăuzia au plasat cauzele criminalităţii la fel: mai mult de jumătate

(63,72%) consideră şomajul, consumul de alcool şi consumul de droguri drept factori principali,

pe cînd alţi factori au fost consideraţi mai puţin importanţi. Cei din Nord au considerat consumul

de alcool (21,35%) cauza principală care influenţează nivelul criminalităţii, pe locul doi s-a

plasat lipsa supravegherii din partea părinţilor (13,02%) (anexa 29).

Respondenţii au fost întrebaţi dacă au fost victime ale comportamentelor antisociale şi la

ce tip de comportament au fost supuşi: 59,89% din respondenţi au menţionat că nu au fost

victime ale unor astfel de comportamente, iar 40,11% au fost victime ale unui comportament

antisocial. Majoritatea din ei au fost victime ale agresiunilor sexuale (12,25%), 10,49% au

menţionat despre şantaj, 6,31% despre furt. De asemenea 5,83% din respondenţi au raportat că

au fost abuzaţi fizic şi 2,16% – verbal.

Fig. 2.14. Ponderea tinerilor care au fost victime ale comportamentelor antisociale

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Mai puţin de jumătate din respondenţi (39,77%) au declarat că vor merge la poliţie dacă

vor fi victime ale unei infracţiuni sau viol. Aproape o treime din tinerii respondenţi ar contacta

rudele în astfel de cazuri (31,98%). Iar 15,48% au menţionat că nu vor contacta pe nimeni în

astfel de cazuri.

Cercetările sociologice efectuate de autor confirmă faptul că timpul liber, accesul la

informaţie şi servicii sînt domeniile unde discrepanţele dintre mediile rural şi urban sînt cele mai

pronunţate. Tinerii care locuiesc în localitățile urbane și rurale mici nu au oportunităţi de a

97

petrece timpul liber decent, interesant, comparativ cu tinerii din oraşele mari, cum ar fi

municipiile Chişinău, Bălţi şi oraşele Cahul, Tiraspol şi Tighina. Tranziţia la economia de piaţă a

dus la eliminarea activităţilor sportive şi de recreare din localităţile unde acestea existau în

timpurile sovietice.

În mediul rural, şcolile sînt unicele localuri unde copiii de vîrstă şcolară au acces la

activităţi sportive, de dezvoltare şi recreare, de regulă în timpul programului şcolar. Tinerii care

au absolvit şcoala şi au ales să se stabilească în mediul rural nu au nici această oportunitate,

deoarece şcolile nu acceptă tinerii din comunitate în sălile lor sportive sau cele festive. Lipsa

activităţilor de petrecere a timpului liber uneori se asociază cu consumul de alcool şi droguri şi

delincvenţă sporită.

Prin sondajul desfășurat am examinat și acest fenomen. Majoritatea tinerilor din zonele

rurale petrec timpul acasă, în vizită la prieteni sau se plimbă prin parcuri şi cafenele şi foarte

puţini sînt implicaţi în activităţi de dezvoltare (figura 2.15).

0

5

10

15

20

25

30

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

%

TV

Citit

Muzică

Cercuri sportive

Internet

Ajutat părinții

Pictat/croșetat

Distracții cu prieteni

Cerc de dans

Bar/cafenea

Fig. 2.15. „Ce preferaţi să faceţi în timpul liber?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Din rezultatele sondajului observăm că mai mulţi tineri (circa 70%) îşi petrec timpul

navigînd în Internet, privesc emisiuni la televizor, ascultă muzică. Restul ocupaţiilor (cititul,

frecventarea cercurilor sportive, cercurilor de dans, ajutatul părinţilor şi alte activităţi de

petrecere a timpului liber) formează 30%.

A fost evaluat accesul la diverse surse de informaţie (figura 2.16).

98

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

%Internet

Bibliotecă

Presă

TV

Radio

Centre pentru tineret

Fig. 2.16. Ponderea populaţiei cu acces larg la sursele principale de informaţie (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Tinerii respondenţi au acces mai larg la Internet (29,33%), TV (25,47%) şi radio

(16,68%) şi practic acelaşi nivel de acces la biblioteci, mass-media şi centre pentru tineri.

2.4. Concluzii la capitolul 2

1. Majoritatea populaţiei din Republica Moldova (58,3% la începutul anului 2013),

inclusiv 21,7% din tineri în vîrstă de 15-29 de ani, este concentrată în mediul rural. Așadar,

dezvoltarea economică a ţării depinde în mare măsură de utilizarea eficientă şi productivă a

forţei de muncă din mediul rural.

2. În domeniul de ocupare a forţei de muncă tinere, în anii 2008–2013 s-au conturat mai

multe tendinţe negative: rata de ocupare a tinerilor în activitatea economică s-a redus cu 5%, fapt

cauzat de aprofundarea proceselor demografice negative şi de emigrare masivă a tinerilor din

mediul rural; s-a micşorat de 2,5 ori numărul lucrătorilor calificaţi din ramurile producţiei

agricole, în special al specialiştilor cu nivel superior de calificare; s-a redus substanţial numărul

populaţiei ocupate după statutul profesional din mediul rural: al angajaţilor, al salariaţilor, și al

lucrătorilor pe cont propriu; a crescut ponderea economiei tenebre şi a slăbit motivaţia de muncă,

care au condus la scăderea absolută a numărului de persoane încadrate în sectorul formal şi în

gospodăriile casnice şi majorarea numărului acestora în sectorul neformal al economiei.

3. Rezultatele sondajului realizat de autor au confirmat gradul de satisfacere faţă de

calitatea studiilor. Menţionăm faptul că metodele curente de predare continuă să fie bazate pe

memorarea şi reproducerea informaţiei, şi nu pe dezvoltarea deprinderilor practice, încurajarea

gîndirii independente şi formarea abilităţilor de a lua decizii care ar pregăti tinerii pentru viaţa lor

profesională şi personală.

99

4. Conform sondajului, majoritatea tinerilor respondenţi consideră că sînt într-o stare de

sănătate excelentă sau bună. În acelaşi timp, analiza situaţiei a identificat un şir de probleme

legate de stilul de viaţă şi de problemele de sănătate specifice tinerilor: utilizarea substanţelor

narcotice, transmiterea infecţiilor sexuale (ITS) şi HIV, fumatul, consumul excesiv de alcool etc.

5. Sondajul a arătat că lipsa activităţilor de petrecere a timpului liber uneori se asociază

cu consumul de alcool, droguri şi delincvenţa sporită. Majoritatea tinerilor din zonele rurale

petrec timpul acasă, în vizită la prieteni sau se plimbă prin parcuri şi cafenele, foarte puţini fiind

implicaţi în activităţi de dezvoltare personală.

100

3. DIRECŢII PRIORITARE DE STIMULARE A OCUPĂRII

ȘI A ACTIVITĂŢII DE MUNCĂ A TINERILOR

DIN MEDIUL RURAL

Problema ocupării forţei de muncă şi cea a dezvoltării infrastructurii rurale sînt cele mai

complexe subiecte de dezbatere în societate, datorită faptului că, în esenţa lor, presupun

realizarea unui echilibru între nevoia de conservare a mediului rural din punct de vedere

economic, ecologic şi sociocultural, pe de o parte, şi tendinţa de modernizare a vieţii rurale, pe

de altă parte. Dezvoltarea economică şi socială durabilă a mediului rural este indispensabil legată

de îmbunătăţirea infrastructurii rurale existente şi a serviciilor de bază.

În continuare vom efectua o analiză a infrastructurii sociale din sectorul rural prin prisma

direcţiilor prioritare de ocupare a tinerilor.

3.1. Modernizarea infrastructurii sociale din mediul rural – condiţie prioritară de

stimulare a ocupării tinerilor

Republica Moldova se confruntă cu un decalaj accentuat între mediul rural şi mediul

urban în ceea ce priveşte infrastructura socială şi de producţie, decalaj care reprezintă o piedică

în calea dezvoltării socioeconomice a zonelor rurale.

Zonele rurale din ţară sînt dramatic afectate de lipsa sau deficienţa infrastructurii, cu un

puternic impact asupra dezvoltării economice şi calităţii vieţii. Pregătirea şi menţinerea la un

nivel adecvat a infrastructurii sînt sarcini fundamentale pentru dezvoltarea economică şi socială

la nivel regional. Este nevoie de o infrastructură corespunzătoare, pentru ca zonele rurale să

atragă investiţii şi să rămînă competitive pentru crearea de noi întreprinderi. De asemenea,

acestea ar putea contribui la crearea unor locaţii mai atractive, a unor locuri de muncă şi a unor

condiţii de trai mai bune în zonele rurale. Mediul rural trebuie să devină atractiv pentru tineri

pentru a desfăşura o activitate economică.

Obiectivele dezvoltării infrastructurii în localităţile rurale sînt următoarele:

- Dezvoltarea infrastructurii sistemului de ocrotire a sănătăţii.

- Dezvoltarea infrastructurii sistemului educaţional şi celui cultural.

- Dezvoltarea infrastructurii serviciilor materiale.

- Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii.

101

3.1.1. Dezvoltarea infrastructurii sistemului de ocrotire a sănătăţii

În pofida realizărilor considerabile înregistrate în ultimii ani, agenda reformei din

sistemul de sănătate în Republica Moldova este departe de a fi finalizată, iar progresele atinse

pînă în prezent nu au însemnat şi reuşita unor indicatori esenţiali, cum ar fi calitatea serviciilor

de sănătate, accesul la ele al populaţiei, în special din zonele rurale, ceea ce înseamnă şi eficienţa

joasă funcţională a infrastructurii existente a serviciilor de sănătate.

Zonele rurale beneficiază de servicii medicale la un nivel inferior celui din zonele urbane.

Spre deosebire de mediul urban, amplasarea instituţiei medicale constituie unul din obstacole în

accesul la servicii medicale pentru populaţia rurală. În majoritatea localităților rurale sînt

furnizate doar serviciile sanitare de bază. Pentru a putea beneficia de servicii specializate,

locuitorii din zonele rurale trebuie să se deplaseze în mod frecvent la oraş.

Calitatea serviciilor medicale în mediul rural este, în general, mai redusă, din cauza lipsei

infrastructurii şi a dotării cu echipamente medicale care frecvent sînt foarte vechi sau nu există.

Calitatea serviciilor medicale este, de asemenea, afectată de gradul de pregătire a personalului

medical: personalul medical reprezintă în general absolvenţi de studii superioare de scurtă

durată, iar numărul medicilor este insuficient pentru a asigură calitatea serviciilor prestate în

mediul rural. În majoritatea localităților rurale, se asigură numai serviciile sanitare primare.

Tabelul 3.1. Ponderea bolnavilor rurali spitalizaţi în instituţiile republicane, %

Instituţia 2012 2013

IMSP Spitalul Clinic Republican 62 65

IMSP Institutul Mamei şi Copilului 61 61

IMSP Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” 62 72

IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie 64 62

IMSP Spitalul de Psihiatrie şi Ftiziopneumologie, or. Orhei 80 79

Centrul Republican de Reabilitare pentru Copii 66 63

IMSP Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie 59 62

Sursa: www.mts.gov.md/ (vizitat 25.11.2014)

Gradul de asigurare al locuitorilor rurali cu medici este în general scăzut. Numărul medicilor

ce revin la 10 mii locuitori rurali este cu mult sub nivelul înregistrat în mediul urban. Prin urmare, în

mediul rural la 10 mii locuitori revin în medie 5,9 medici, faţă de 78 în mediul urban.

Tabelul 3.2. Asigurarea populaţiei cu medici

Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013

Numărul total de medici 12783 12780 12914 12794 12946

- la 10 mii locuitori 25,4 25,8 26,2 26,1 26,1

Numărul de medici în localităţi urbane 11587 11600 11715 11601 11730

- la 10 mii locuitori 78,5 78,3 78,8 77,7 78,0

Numărul de medici în localităţi rurale 1196 1180 1199 1193 1204

- la 10 mii locuitori 5,7 5,7 5,8 5,8 5,9

Sursa: www.mts.gov.md (vizitat 25.11.2014)

102

Ca urmare a slabei calităţi a asistenţei medicale, un locuitor din mediul rural are speranţa

de viaţă cu circa 3,5 ani mai scăzută decît un locuitor din mediul urban. Durata medie a vieţii

populaţiei din orașe este de 74,01 ani, iar în localitățile rurale – 70,53 ani [168].

În context, autorul concluzionează că actualmente sistemul de ocrotire a sănătăţii din

Republica Moldova, îndeosebi în mediul rural (anexa 30), se confruntă cu un șir de probleme,

printre care pot fi menţionate:

- Speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova este una dintre cele mai mici în

Europa, unde acest indicator depăşeşte 80 de ani (în Austria – 80,7 ani, Germania – 80,5 ani,

Italia – 82,0 ani) [22].

- Agravarea situaţiei demografice şi scăderea fertilităţii (1,3 copii născuţi/femeie),

precum şi intensificarea proceselor de emigrare influenţează negativ asupra sistemului de

sănătate publică şi generează o schimbare în structura populaţiei, care îmbătrîneşte rapid (16%

din populaţie are o vîrstă pensionară, în Regiunea de Dezvoltare Nord acest indicator constituie

circa 20%).

- Creşterea mortalităţii în vîrstă aptă de muncă rămîne relativ înaltă, rata mortalităţii

infantile (10,7 cazuri la 1000 nou-născuţi) este cu mult mai mare decît în statele-membre ale UE.

- Se atestă o dotare insuficientă a laboratoarelor medicale pentru indicarea şi

identificarea rapidă a urgenţelor de origine biologică, chimică, radiologică, iar resursele

financiare alocate pentru identificarea surselor sigure de apă potabilă în localităţile rurale sînt

insuficiente [25].

Reformarea şi îmbunătăţirea sistemului de sănătate pot fi reflectate atît prin calitatea

serviciilor medicale oferite populaţiei, cît şi prin creşterea numărului de instituţii medicale. În

acest sens, autorul propune următoarele obiective şi direcţii de acţiune:

a) creşterea accesului populaţiei rurale la servicii medicale:

- creşterea numărului de puncte farmaceutice în localităţile rurale;

- angajarea în fiecare localitate rurală a unui asistent medical;

- extinderea, modernizarea şi echiparea cu aparatură medicală şi echipamente medicale

a spitalelor din raioane;

b) creşterea calităţii serviciilor medicale:

- îmbunătăţirea pregătirii profesionale continue a personalului medical prin elaborarea şi

respectarea planurilor de pregătire profesională a personalului pentru unităţile sanitare;

- creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical.

c) îmbunătăţirea finanţării sectorului medical:

- întărirea capacităţilor de evaluare, audit şi control al autorităţilor de sănătate publică;

103

- afişarea permanentă a datelor financiare de interes public de către furnizorii de

servicii medicale;

- atragerea de noi resurse din bugetul local, venituri proprii, donaţii, sponsorizări etc.;

- iniţierea de proiecte cu finanţare din fonduri structurale sau din alte fonduri europene

accesibile.

Pe lîngă obiectivele sus-menţionate, autorul consideră că urmează de acordat o atenţie

deosebită menținerii sănătăţii, prevenirii bolilor în rîndul tinerilor din mediul rural. În acest scop

se propun următoarele obiective:

a) încurajarea realizării educaţiei pentru sănătate şi a calității vieţii tinerilor:

- desfăşurarea în şcoli a lecţiilor pe teme privind alimentaţia sănătoasă şi sănătatea

reproductivă;

- promovarea educaţiei rutiere şi a conducerii auto în cadrul programului şcolar;

- susţinerea proiectelor de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi prevenirea

consumului de droguri în rîndul tinerilor;

b) susţinerea sănătăţii tinerilor prin sport şi educaţie fizică, pentru formarea deprinderilor

unui stil de viaţă sănătos:

- asigurarea accesului elevilor la bazele sportive existente;

- menţinerea educaţiei fizice ca disciplină obligatorie în şcoli şi universităţi;

- încurajarea practicării unui anumit sport de către fiecare elev sau student şi asigurarea

atractivităţii orelor de educaţie fizică din şcoli prin includerea unor activităţi sportive preferate de

tineri – fitness, gimnastică aerobică etc.;

- combaterea obezităţii în rîndul tinerilor prin programe speciale de activităţi fizice;

- atragerea tinerilor cu dizabilităţi la practicarea sportului, oferind condiţii de acces;

c) îmbunătăţirea oportunităţilor de petrecere a timpului liber de către tineri:

- creşterea şi dezvoltarea calităţii reţelei de tabere şi campusuri de vacanţă, case de

cultură ale studenţilor, complexuri sportive pentru tineri;

- utilizarea mai intensă a infrastructurii sistemului de învăţămînt (săli, terenuri sportive,

săli pentru spectacole din incinta şcolilor şi a universităţilor);

- acordarea de sprijin administraţiilor publice locale pentru a dezvolta infrastructura

necesară practicării sportului: terenuri de sport, bazine de înot, piste de biciclete și pentru skate-

uri, facilităţi pentru mişcare în aer liber în zonele din localităţile rurale.

Este de menţionat că în Strategia Naţională de Sănătate Publică pentru anii 2014–2020

sînt cuprinse un șir de măsuri ştiinţifico-practice, organizatorice, administrative etc., pentru

finanţarea cărora s-au planificat cheltuieli în mărime de 329,8 mil. lei [25]. Se constată faptul că

104

resursele alocate domeniului sănătăţii şi sistemelor de sănătate în ţările UE constituie în medie

1600 euro pe cap de locuitor, iar în Republica Moldova – 297 euro, sau de 4,4 ori mai puţin, în

Elveţia – 5394 euro, Germania şi Austria – circa 4300 euro, România – 693 euro.

3.1.2. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor educaţional şi cultural

Educaţia în zonele rurale se confruntă cu un deficit major în ceea ce priveşte

infrastructura. În unele localităţi rurale lipsesc grădiniţe de copii, şcoli, cămine culturale şi

biblioteci. Multe din aceste obiecte se află într-o stare deplorabilă, iar unele nu funcţionează de

cîţiva ani.

Tabelul 3.3. Instituţii în învăţămîntul primar şi cel secundar, pe medii de reşedinţă

2009/2010 2013/2014

Total

republică

Urban Rural Total

republică

Urban Rural

Total 1512 380 1132 1374 337 1037

Învăţămînt de zi 1505 373 1132 1372 335 1037

Şcoli primare 91 31 60 112 25 87

Gimnazii 708 51 657 771 65 706

Licee 492 234 258 466 231 235

Şcoli medii de

cultură generală 179 39 140 ... ... ...

Şcoli pentru copii cu

deficienţe 35 18 17 23 14 9

Învăţămînt seral 7 7 0 2 2 0

Sursa: www.statistica.md (vizitat 02.12.2014)

Autorul menţionează că, potrivit reformei sistemului educaţiei iniţiate în 2010, 370 de

instituţii de învăţămînt din ţară au fost supuse procesului de optimizare. Zeci de şcoli din ţară au

fost reorganizate, iar altele – lichidate. Astfel, potrivit datelor BNS, din 2009 şi pînă în 2013 au

fost închise aproape 100 de şcoli, în special din localitățile rurale mici. Elevii au fost transferaţi

în instituţii de învăţămînt mai mari din localităţile aflate în apropiere.

Nivelul relativ jos al infrastructurii sistemului educaţional a avut impact negativ asupra

accesibilității şi calităţii proceselor de instruire la toate nivelele, inclusiv la cel preşcolar (anexa

31). În anul 2013, în republică nu dispuneau de grădiniţe 176 de localităţi. Rata brută de

încadrare în învăţămîntul preşcolar a constituit în anul 2013, în localităţile rurale 71,4%.

Actuala infrastructură a unităţilor şcolare nu oferă o deplină siguranţă, protecţie şi

sănătate elevilor: 41% din edificiile şcolare necesită reparaţii capitale, circa 29% din şcolile

rurale nu dispun de sisteme moderne de încălzire, fapt ce influenţează negativ asupra sănătăţii

elevilor; majoritatea şcolilor nu dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi bloc

105

sanitar în încăpere. Existenţa unei infrastructuri depăşite fizic şi funcţional este caracteristică şi

instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi medii de specialitate.

Baza tehnico-materială a instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi mediu de

specialitate nu facilitează dezvoltarea competenţelor profesionale solicitate pe piaţa muncii şi

necesită investiţii majore pentru modernizare. Colaborarea acestor instituţii cu mediul de afaceri

pentru utilizarea echipamentelor şi tehnologiilor moderne la pregătirea profesională a elevilor

este slabă şi episodică. Tendinţe negative au apărut în ultimii ani şi în domeniul învăţămîntului

universitar. Baza tehnico-materială a acestor instituţii nu corespunde noilor tehnologii didactice

şi realizării cercetărilor relevante pentru actuala piaţă. Accesul la TIC în instituţiile de învăţămînt

este limitat. În anul 2013, la un calculator reveneau 20 elevi/studenţi, în comparaţie cu maximum

3 copii la un calculator în UE. Aproximativ jumătate din calculatoare sînt depăşite moral, iar

40% sînt de generaţie veche [21, p. 28].

Figura 3.1. Structura dotării cu calculatoare în instituţiile de învăţămînt

din Republica Moldova, 2013

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din: Educaţia – 2020. Strategia sectorială

de dezvoltare pentru anii 2012 –2020.

Obiectivele strategice în domeniul modernizării infrastructurii şi a bazei tehnico-

materiale a instituţiilor de învăţămînt prevăd următoarele acţiuni:

a) îmbunătăţirea planificării şi a managementului reţelei instituţiilor de învăţămînt;

b) modernizarea reţelei de instituţii de învăţămînt în concordanţă cu perspectivele de

dezvoltare regională a localităţilor şi cu situaţia demografică;

c) definirea standardelor de calitate a infrastructurii în educaţie pe niveluri şi actualizarea

normativelor funcţionale, sanitare şi de securitate;

d) sporirea accesului la educaţie de calitate prin dotarea instituţiilor de învăţămînt cu

echipamente moderne, utile procesului de studiu [21, p. 41-43].

Reformarea sistemului educaţional, care prevede optimizarea şcolilor, face parte dintr-

un Acord semnat de Guvernul Moldovei cu FMI şi urmăreşte reducerea cheltuielilor publice.

106

Totodată, autorul consideră că, odată cu lichidarea şcolilor din mediul rural, are loc lichidarea

integrală a localităţii: în localitățile fără şcoli nu există viitor pentru generaţia tînără.

Lipsa unei pregătiri de specialitate în contextul practicării agriculturii în zonele rurale

duce la un management deficitar al exploataţiilor agricole şi la aprofundarea sărăciei cu care

zonele rurale se confruntă deja.

Toate acestea fac necesară continuarea efortului de a sprijini dezvoltarea şi modernizarea

infrastructurii educaţionale în mediul rural, în vederea facilitării accesului la servicii de educaţie

şi îngrijire a copilului, precum şi a accesului la infrastructura educaţională cu profil agricol în

zonele rurale. Prin sprijinul acordat acestora va rezulta o infrastructură educaţională îmbunătăţită

şi un sistem educaţional mai atractiv şi performant, corelat cu cerinţele de pe piaţa muncii, care

va contribui la incluziunea şi dezvoltarea economică.

În viziunea autorului, în contextul celor menţionate sînt necesare următoarele măsuri:

a) asigurarea accesului tuturor tinerilor la formare şi educaţie:

- sprijinirea tinerilor din zonele rurale în vederea sporirii accesului la educaţie;

- orientarea educaţiei neformale: concursuri, cercuri de discipline, excursii, acţiuni

socioculturale (vizitarea muzeelor, teatrelor etc.), activităţi de educaţie ecologică, cunoaşterea

drepturilor şi obligaţiilor ce le revin ca tineri şi ca viitori adulţi, educaţie şi orientare

antreprenorială timpurie, educaţie pentru muncă, educaţie parentală şi educaţie a părinţilor etc.;

- stimularea participării tinerilor la activităţi de dobîndire a unei experienţe iniţiale de

muncă;

b) îmbunătăţirea ofertei de educaţie neformală şi stimularea interesului tinerilor de a

participa la educaţia neformală:

- extinderea activităţilor de voluntariat, care oferă oportunităţi de educaţie neformală;

- creşterea atractivităţii ofertelor de educaţie neformală ale centrelor de tineret, ale

caselor de cultură ale studenţilor, organizaţiilor neguvernamentale, şcolilor etc.;

- extinderea oportunităţilor de învăţare a limbilor străine;

- încurajarea organizaţiilor care dezvoltă proiecte de educaţie neformală;

c) stimularea interesului tinerilor pentru cultura naţională şi creaţie culturală:

- stimularea interesului tinerilor pentru valorificarea tradiţiilor culturale locale, inclusiv

prin formarea în meserii tradiţionale;

- stimularea tinerilor pentru lectură şi pentru creaţia literară;

- sprijinirea şi stimularea creativităţii şi performanţei tinerilor în diferite domenii

(publicitate, arte teatrale, cercetare-dezvoltare etc.);

107

- recompensarea performanţei tinerilor talente artistice şi din domeniul inovaţiei-

ştiinţifice;

- facilitarea accesului la cultură a tinerilor din mediul rural prin măsuri culturale

promovate în localităţile locale;

- asigurarea informaţională (mass-media, Internet) a oportunităţilor de formare şi

educaţie neformală.

Tradiţia educaţiei neformale este mai puternică în ţările din Europa de Nord-Vest. Aici

există deja o experienţă de mai multe decenii în ceea ce francezii numesc „éducation populaire”,

iar cei din ţările nordice – „folkbildning” (educaţia poporului). Treptat educaţia neformală se

răspîndeşte şi în partea de Est a Europei. Actualmente, multe licee din România beneficiază de

ateliere neformale susţinute de voluntarii internaţionali. Atelierele îşi propun consolidarea

cunoştinţelor de limbi moderne, stimularea creativităţii, promovarea oportunităţilor educaţionale

europene, fiind aplicate principiile şi metodele educaţiei neformale. Elevii învaţă prin joc şi

metode experimentale, departe de metodele clasice de predare, fapt ce stimulează lucrul în

echipă, colaborarea eficientă şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Elevii sînt încurajaţi să îşi

prezinte propria opinie, fiind importantă dorinţa lor reală de învăţare.

Un impact specific asupra dezvoltării social-economice durabile în mediul rural îl are

sistemul cultural şi infrastructura acestuia. Cultura se află în centrul proiectului european şi

constituie cheia „unităţii în diversitate” a UE. În era globalizării, cultura poate aduce o

contribuţie unică la o strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă

incluziunii, promovînd stabilitatea, înţelegerea reciprocă şi cooperarea în întreaga lume. Cultura

promovată pe plan european reprezintă: fundamentul dezvoltării sociale; factor al calităţii vieţii;

mod de viaţă al individului şi al societăţilor; expresia identităţii (individuale, de grup, regionale,

naţionale); valori esenţiale care trebuie asumate şi susţinute prin demersuri şi programe

proactive.

Sarcinile prioritare ale sistemului cultural sînt asigurarea accesului egal al populaţiei la

valorile culturale, dezvoltarea patrimoniului cultural şi păstrarea identităţii culturale şi se

manifestă în obiectivele:

a) descentralizarea sistemului cultural şi asigurarea accesului populaţiei la valorile

culturale;

b) protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural şi păstrarea identităţii culturale;

c) perfecţionarea relaţiilor dintre administraţia publică şi instituţiile culturale;

d) implicarea instituţiilor culturale în soluţionarea problemelor comunităţii;

108

e) îmbunătăţirea substanţială a finanţării sistemului cultural şi diversificarea surselor de

finanţare;

f) renovarea infrastructurii instituţiilor culturale [20].

Rural Urban

Figura 3.2. Instituţii culturale din mediul urban şi mediul rural: biblioteci, 2013

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor din Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020

„Cultura XXI/20”.

Obiectivul general al dezvoltării culturii în Republica Moldova pentru anii 2014–2020

prevede: asigurarea unui mediu cultural durabil prin crearea unui sistem modern de conservare şi

punere în valoare a patrimoniului cultural; promovarea creativităţii artistice contemporane şi a

industriilor culturale; a diversităţii culturale şi a managementului cultural; instituirea sistemului

transparent şi participativ de administrare şi modernizare a procesului cultural (anexa 32).

Autorul evidenţiază priorităţile de dezvoltare ale sistemului cultural rural în baza

modelului european, care ar putea fi implementate în Republica Moldova (anexa 33).

3.1.3. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor materiale

Subdezvoltarea infrastructurii economice în mediul rural afectează mult dezvoltarea

economică şi calitatea vieţii tinerilor, de aceea sînt bine-venite anumite măsuri în vederea

îmbunătăţirii infrastructurii economice:

dotarea fondului locativ;

dezvoltarea reţelei de alimentare cu apă potabilă;

dezvoltarea reţelei de canalizare din zona rurală;

dezvoltarea reţelei de distribuţie a gazelor naturale;

dezvoltarea infrastructurii energetice (asigurare cu energie electrică).

Starea precară a infrastructurii fizice limitează posibilităţile de dezvoltare a zonelor rurale

din Moldova (figura 3.1).

109

Condiţiile de locuit reprezintă un indice important al bunăstării populaţiei, acestea oferind

persoanei satisfacerea necesităţilor de ordin biologic, psihologic, social şi familial.

Fig. 3.3. Dotarea fondului locativ (mii metri pătraţi de suprafaţă totală dotată)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice a BNS ale Republicii Moldova.

Dotarea locuinţei cu principalele comodităţi reflectă gradul de confort al fondului locativ.

Astfel, cea mai mare parte a gospodăriilor din mediul urban beneficiază de un şir de utilităţi în

interiorul locuinţei (reţele de apă caldă, încălzire, gaze din reţea, grup sanitar, canalizare etc.),

ceea ce nu este specific mediului rural.

Asigurarea accesului la reţele de apă potabilă şi la cele de canalizare reprezintă o

problemă majoră ce condiţionează calitatea vieţii şi dezvoltarea activităţilor economice în mediul

rural. Majoritatea gospodăriilor rurale folosesc fîntînile pentru consumul de apă. Calitatea apei

nu întotdeauna corespunde cerinţelor de igienă. BNS a raportat că din probele de apă din

sistemele de aprovizionare au fost contaminate cu bacterii coliforme aproximativ 10% din cele

urbane şi 16 % din cele rurale (www.statistica.md).

Fig. 3.4. Lungimea totală a apeductelor şi a reţelelor de alimentare cu apă, km

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

110

În anul 2013, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de circa

1,6 milioane locuitori, ce reprezintă 44,4% din populaţia ţării (71,0% din populaţia urbană şi

24,9% din cea rurală). Astfel, cu servicii centralizate de alimentare cu apă au fost asigurate

25,1% din localităţile ţării, 47,3% din oraşe şi 23,6% din localităţile rurale. Anual, numărul

localităţilor dotate cu sisteme de alimentare cu apă este în creştere, iar în 2013 numărul acestora

a fost de 384 localităţi faţă de 338 în anul 2009 (www.statistica.md).

Fig. 3.5. Lungimea totală a reţelelor de canalizare, km

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Situaţia actuală precară a reţelei de canalizare afectează puternic calitatea vieţii populaţiei

din mediul rural şi constituie o piedică pentru dezvoltarea activităţilor economice în zonele

rurale. În anii 2009–2013, lungimea reţelei de canalizare din mediul rural s-a micşorat cu 45,8

km. La fel, rămîne în urmă nivelul de aprovizionare a populaţiei rurale cu gaze naturale.

Gospodăriile din mediul rural sînt cu mult mai puţin dotate cu facilităţi de locuit decît

cele din mediul urban (figura 3.6).

0

20

40

60

80

100

%

Urban

Rural

Fig. 3.6. Principalele caracteristici ale locuinţelor, pe medii de reşedinţă, anul 2013 (%)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

111

Iluminarea electrică este accesibilă pentru 99,9% din gospodării, aceasta fiind

caracteristică pentru toate localităţile tării, celelalte facilităţi de confort sînt mai puţin accesibile

gospodăriilor din mediul rural. În mediul urban, 92,2% din gospodării au acces la instalaţiile de

alimentaţie cu apă, 73,0% dispun de grup sanitar în interiorul locuinţei, 88,1% au instalaţie de

canalizare şi 77,1% dispun de baie sau duş. În cazul gospodăriilor din mediul rural, doar 50,2%

dispun de instalaţii de alimentaţie cu apă, 9,7% – de grup sanitar în interiorul locuinţei şi 33,3%

au instalaţie de canalizare.

Există disproporţii esenţiale şi în nivelul de dotare a gospodăriilor rurale şi celor urbane

cu bunuri de folosinţă îndelungată (figura 3.7).

Fig. 3.7. Dotarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă îndelungată, pe medii, 2013

Sursa: Aspecte privind nivelul de trai al populaţiei în 2013. Chişinău, 2014, p. 17.

Comparativ cu gospodăriile din mediul urban, a căror locuinţe sînt mai bine dotate

cu electrocasnice, cele din mediul rural au o dotare mai inferioară. Astfel, dacă în urbe, la

100 gospodării revin în medie 108 televizoare, atunci în localitățile rurale acestora le

revine 99 televizoare. Cu frigidere sînt dotate 93 gospodării din 100 în mediul urban, în cel

rural – doar 84. Numărul de autoturisme la 100 de gospodării variază între 21 în mediul

urban şi 20 în cel rural, unde mai frecvente sînt bicicletele. În medie , fiecare a treia

gospodărie dispune de calculator, în cazul mediului urban fiecare a doua gospodărie, iar în

rural ponderea acestor gospodării este de 29%.

Dotarea fondului locativ din localităţile rurale este esenţială din mai multe puncte de

vedere, şi anume: confortul locuitorilor, sănătatea acestora, creşterea gradului de igienă,

atractivitatea comunei pentru investitorii privaţi în activităţi productive sau servicii, valorificarea

potenţialului turistic şi protecţia mediului.

112

În ultima perioadă au fost elaborate şi adoptate un şir de programe la nivel

guvernamental, menite să dezvolte infrastructura în mediul rural (de gazificare, de alimentare cu

apă, programul „Satul moldovenesc” ş.a.).

3.1.4. Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii

Transporturile contribuie la dezvoltarea social-economică a localităţilor rurale prin

îmbunătăţirea accesului populaţiei la locurile de muncă, la educaţie, la ocrotirea sănătăţii şi la

alte servicii şi prin facilitarea comerţului, atît naţional, cît şi internaţional. Un transport eficient

asigură o mobilitate mai mare, reduce costurile şi generează beneficii economice substanţiale.

Dezvoltarea infrastructurii de transport şi comunicaţii în localităţile rurale din ţara noastră

este una din priorităţile naţionale, fiind practic o parte componentă a tuturor strategiilor,

programelor şi proiectelor în vigoare. Deosebit de gravă este situaţia în localitățile rurale mici, în

care nivelul de dezvoltare a infrastructurii de transport şi comunicaţii este foarte redus. O parte

din localităţi au acces doar la drumuri locale, de regulă pietruite şi de calitate proastă. Deşi

aproape fiecare localitate rurală din Moldova este accesibilă prin drumuri asfaltate, starea precară

a drumurilor locale şi săteşti provoacă daune vehiculelor, precum şi produselor transportate

(fructe, legume, lapte etc.). Evident, acest fapt duce la creşterea costurilor de transport şi, de

asemenea, afectează în mod negativ calitatea producţiei, preţurile de vînzare şi cantitatea pe tot

parcursul lanţului de aprovizionare.

Lipsa serviciilor necesare în localităţi creează un şir de probleme sociale şi economice.

Astfel, în multe localități rurale mici persistă problema transportării elevilor la şcolile din

centrele de comună, deseori copiii fiind nevoiţi să parcurgă zilnic distanţe apreciabile.

Reţeaua de drumuri se află, probabil, în starea cea mai proastă dintre toate infrastructurile

fizice. O evaluare efectuată de Ministerul de Transporturi a estimat că 75% din drumurile

Moldovei au nevoie în prezent de reparaţii importante. În ultimii cinci ani au fost reabilitaţi peste

250 km de drumuri naţionale, inclusiv: M3 Chişinău – Giurgiuleşti pe sectorul Cimişlia –

Comrat, 30 km; R30 Anenii Noi-Ştefan Vodă, sectorul Căuşeni – Ştefan Vodă, 44 km; R20

Rezina – Orhei – Călăraşi, sectorul Rezina – Vatici, 45 km. Totodată, s-au făcut lucrări la peste

100 km de drumuri locale.

În majoritatea cazurilor, drumurile sînt reabilitate din fonduri externe. În anii 2011–2012,

în acest sens au fost semnate 12 contracte din surse externe. Patru dintre acestea sînt finanţate de

Corporaţia Provocările Mileniului, alte două – din granturile Comisiei Europene şi cîte trei din

împrumuturile BERD şi BEI. Recent au fost semnate două contracte de finanţări în sumă de 300

milioane de euro cu BERD şi BEI, care vor dubla acest volum în anii următori [163].

113

Accesibilitatea căilor de transport este un criteriu deosebit de important în aprecierea

posibilităţilor de dezvoltare economico-socială a localităţilor. Un acces direct la căile de

transport majore şi cu o stare tehnică corespunzătoare asigură premise favorabile de

dezvoltare a activităţii economice şi facilitează deplasarea populaţiei spre locul de muncă sau

spre satisfacerea unor servicii.

În ultima perioadă au fost elaborate şi adoptate un şir de programe la nivel

guvernamental, menite să dezvolte infrastructura în mediul rural (de gazificare, de alimentare

cu apă, programul „Satul moldovenesc” ş. a.). Un rol important în dezvoltarea infrastructurii

în sectoarele rurale îl au Agenţiile de dezvoltare regională.

În acest sens, autorul subliniază că în anul 2013 ADR Nord a implementat în

sectoarele rurale din Regiunea de Nord proiecte de dezvoltare regională, inclusiv:

a) Proiectul „Reparaţia sectorului de drum local L-37 Lipcani – Balasineşti –

Corjeuţi – Tîrnova” cu o lungime de 7,721 km. Acesta a fost cel mai mare proiect de

dezvoltare regională implementat în Republica Moldova, în ultimii 2 ani. Reabilitarea acestei

porţiuni de drum va contribui esenţial la sporirea activităţilor economice în satul Corjeuţi.

b) Proiectul „Servicii calitative de apă şi canalizare din or. Otaci pentru un

mediu curat în Regiunea Nord”. În cadrul acestui proiect au fost executate lucrări de

construcţie a staţiei de epurare şi a staţiei de pompare din oraşul Otaci. Au fost reconstruite

şi reţelele de canalizare.

c) Proiectul „Finalizarea construcţiei apeductului magistral Bălţi – Sîngerei cu

ramificaţii comunitare”. Prin implementarea proiectului de construcţie a acestui apeduct s-a

urmărit accesul la surse de apă potabilă sigure şi de calitate pentru populaţia din raionul

Sîngerei (oportunitate pentru raionul Teleneşti).

d) Proiectul „Asigurarea cu servicii de apă şi canalizare a locuitorilor satului

Duruitoarea Veche, comuna Costeşti, raionul Rîşcani”. Respectiv, locuitorii satului

Duruitoarea Veche beneficiază de apă potabilă de calitate şi acces la sistemul de canalizare.

e) Proiectul „Iluminare stradală în comuna Tătărăuca Veche, raionul Soroca”.

Prin implementarea acestui proiect s-a urmărit crearea sistemului de iluminare stradală în

cele 6 localităţi ale comunei Tătărăuca Veche.

Fenomenele demografice şi problemele socioeconomice ale mediului rural sînt

interdependente şi ele pot fi soluţionate numai în complexitate, reieşind din principiul

dezvoltării durabile şi asigurării unei securităţi demografice. Infrastructura socioeconomică

deplorabilă din mediul rural duce, în consecinţă, la înrăutăţirea bunăstării populaţiei,

aprofundarea de mai departe a sărăciei, iar utilizarea insuficientă a resurselor umane tinere

114

influenţează asupra dezvoltării demografice, inclusiv asupra reproducerii, structurii şi

activităţii economice a populaţiei în mediul rural.

În scopul redresării situaţiei demografice şi celei socioeconomice din mediul rural al

ţării, este necesar să punctăm următoarele direcţii [87, p. 252]:

– redresarea situaţiei socioeconomice din mediul rural, începînd de la baza economică

a acestuia – agricultura, industria de prelucrare şi mai apoi alte ramuri, inclusiv

infrastructura;

– elaborarea unei concepţii ştiinţifice de dezvoltare complexă a mediului rural, care să

prevadă un mecanism de organizare destinat să contribuie la dezvoltarea infrastructurii

sociale;

– asigurarea unui acces tot mai larg al tuturor păturilor populaţiei rurale la servicii de

sănătate calitative;

– politicile de dezvoltare a mediului rural să vizeze, în primul rînd, realizarea unor

investiţii publice în infrastructură: drumuri, sisteme de irigare, pieţe rurale şi reţele de

comunicaţii care, considerăm, vor atrage sau vor stimula şi importante investiţii private [105,

p. 157].

Sporirea investiţiilor în infrastructura socială, agricultură, dotare tehnică, dezvoltarea

tehnologiilor moderne va contribui la dezvoltarea durabilă a localităţilor rurale din Republica

Moldova.

Doar implementarea unui șir sistemic de măsuri ar putea atenua problemele social-

economice cu care se confruntă localitățile rurale şi preveni plecarea tinerilor din aceste

localităţi. Îmbunătăţirea nivelului de trai pentru tinerii din mediul rural se poate realiza, în

primul rînd, prin sporirea investiţiilor în infrastructura fizică , şi anume serviciile de furnizare

a apei şi canalizare, în drumuri, care se află într-o stare fizică deplorabilă. O astfel de

evoluţie ar creşte cu siguranţă nivelul de trai din mediul rural şi ar spori accesul la mai multe

pieţe. În consecința va creşte numărul de locuitori din zonele rurale care beneficiază de

infrastructură de bază îmbunătăţită.

În acest scop, trebuie de acordat sprijin investiţiilor corporale şi necorporale pentru:

- înfiinţarea, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local;

- înfiinţarea, extinderea şi ameliorarea reţelei publice de apă potabilă;

- înfiinţarea, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei publice de apă uzată;

- investiţii în crearea, modernizarea sau extinderea infrastructurii educaţionale/ de

îngrijire, şi anume: înfiinţarea şi modernizarea (inclusiv dotarea) grădiniţelor şi a şcolilor;

extinderea şi modernizarea instituţiilor de învăţămînt secundar cu profil agricol.

115

3.2. Soluţii de ocupare a tinerilor şi de dezvoltare a micului business în mediul rural

3.2.1. Perspective de ocupare a forţei de muncă tinere

Tinerii din mediul rural din Republica Moldova actualmente se confruntă cu un șir de

probleme care au impact negativ asupra proceselor de stimulare a activităţii de muncă şi de

ocupare. Printre astfel de probleme pot fi menţionate: dezvoltarea insuficientă a micului business

şi lipsa locurilor de muncă atractive pentru tinerii din mediul rural; dotarea tehnică insuficientă a

ramurilor de producţie şi de prelucrare a produselor agricole; nivelul jos de dezvoltare a

infrastructurii de producţie şi a celei sociale; emigrarea populaţiei tinere din mediul rural, care

are impact negativ asupra dezvoltării economice şi proceselor demografice; rata relativ înaltă a

şomajului în rîndul tinerilor rurali; politici instituţionale insuficiente în domeniul de atragere şi

stimulare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii.

Între rata de creștere economică și dinamica ocupării forței de muncă există o relație de

dependnță directă, dar neproporțională. Econometric s-a demonstrat că un procent de creștere a

PIB pe locuitor atrage un spor al ocupării forței de muncă de 0,2-0,5, judecînd în număr de

persoane sau echivalent timp de muncă complet. Variațiile sînt determinate de structurile

economice, de tehnologie, de caracteristici ale noilor locuri de muncă. În legătură cu aceasta, cu

cîteva decenii în urmă, fostul cancelar german Helmuth Schmidt sublinia: „Creșterea economică

de astăzi reprezintă investițiile de mîine și locuri de muncă de poimîine”. Altfel spus, nu este

posibilă ocuparea forței de muncă fără creșterea economică și investiții [95, p. 45].

Trebuie menționat că singura orientare profitabilă în sistemul creștere economică –

investiții – ocuparea forței de muncă este asigurarea locurilor de muncă care satisfac

concomitent exigențe economice, educațional-sociale, tehnice și organizatorice, care, prin

efectele pe care le generează, întrețin motivația pentru muncă și performanță, pentru dezvoltarea

continuă și elimină efectele negative ale vechilor sisteme de organizare, analiză și proiectare a

locurilor de muncă. Numai în aceste mod ocuparea forței de muncă, în condițiile actuale, capătă

sens de ocupare durabilă. Aceasta nu se confundă cu stabilitatea locului de muncă, care este

înțeleasă ca o ocupare a unui loc de muncă pe parcursul întregii vieți active.

Ocuparea durabilă este un proces dinamic de învățare continuă, de adaptare la noile

cerințe ale pieței muncii, de apropiere a pieței educației și formării profesionale de cea a muncii,

de performanțe crescînde, de motivare și satisfacție, de remunerare corectă, de prevenire și

corectare a unor imperfecțiuni ale funcționării pieței muncii.

116

În Cartea Albă a UE „Creștere – Competitivitate – Ocupare”, accentul se deplasează spre

creșterea economică eficientă și competitivă, singura capabilă să stimuleze ocuparea, să prevină

sporirea șomajului, să corecteze prin mecanisme adecvate imperfecțiunile pieței muncii.

În opinia economistului Valeriu Zbârciog, creşterea economică nu se mai poate obţine pe

căile tradiţionale – prin a pune mai mulţi oameni să muncească, prin creşterea alocării de resurse

sau prin sporirea cererii de consum. Ea se poate realiza numai printr-o creştere accentuată şi

continuă a productivităţii muncii bazate pe cunoaştere şi a lucrătorilor bazaţi pe competenţe

[136, p. 117].

În scopul evaluării perspectivelor de dezvoltare a forţei de muncă pe ansamblul

economiei naţionale, inclusiv a forţei de muncă tinere, ne-am propus să realizăm prognoza

evoluţiei unui șir de indicatori aferenţi ocupării, şi anume:

- Numărul populaţiei totale;

- Numărul populaţiei active;

- Numărul populaţiei ocupate;

- Numărul populaţiei tinere ocupate;

- Populaţia tînără din mediul rural.

Aceşti indicatori au constituit variabilele dependente din Metoda celor mai mici pătrate

(MCMMP), care a fost realizată cu ajutorul produsului soft Eviews-6.

În funcție de disponibilitatea datelor statistice pentru fiecare regresie, mărimea

eşantionului a fost diferită, variind de la 20 de observaţii (pentru variabila EMP – numărul

populaţiei ocupate în economia naţională) pană la 15 observaţii (variabila EMP_YOUNG –

numărul populaţiei ocupate din primele două grupe – vîrstele 15-24 şi 25-34 ani).

Pentru numărul populaţiei din RM a fost estimată regresia1 (tabelul 3.4):

,

unde: POP – numărul populaţiei în RM; @trend – timpul.

Astfel, perspectivele de modificare a numărului populaţiei sînt determinate de evoluţia

acestei variabile în perioada precedentă şi de evoluţia timpului.

1 În paranteze sub fiecare factor este prezentată statistica Student.

117

Tabelul 3.4. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila POP

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 419.8310 363.1647 1.156035 0.2722

POP(-1) 0.888421 0.097731 9.090512 0.0000

@TREND -4.140374 1.249661 -3.313197 0.0069

@TREND^2 0.156027 0.025836 6.039032 0.0001

R-squared 0.998868 Meandependentvar 3595.820

Adjusted R-squared 0.998560 S.D. dependentvar 32.72669

S.E. ofregression 1.242061 Akaikeinfocriterion 3.494600

Sumsquaredresid 16.96987 Schwarzcriterion 3.683413

Loglikelihood -22.20950 Hannan-Quinncriter. 3.492588

F-statistic 3236.184 Durbin-Watsonstat 2.898816

Prob(F-statistic) 0.000000

Regresia obţinută estimează destul de reuşit evoluţia populaţiei RM şi acest fapt este

confirmat atît de testele statistice (tabelul 3.4), cat şi de graficul respectiv (figura 3.8). Totuşi,

este necesar de menţionat că forma de parabolă obţinută permite utilizarea acestei regresii doar

pentru prognoze pe termene scurt şi mediu, deoarece pe termen lung se va mări semnificativ al

treilea termen (@trend2) şi în rezultat se va obţine creşterea distorsionată a numărului populaţiei.

Fig. 3.8. Calitatea estimării pentru variabila POP în formă grafică

În calitate de factori endogeni pentru estimarea populaţiei economic active (EC_ACT) au

fost aleşi factorii (tabelul 3.5): numărul populaţiei din anul precedent şi variabila exogenă cu lag.

În afară de această, s-au folosit două variabile Dummy, definite astfel:

118

Tabelul 3.5. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EC_ACT

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C -1.357493 0.763460 -1.778080 0.0988

LOG(POP(-1)) 0.258795 0.117497 2.202558 0.0463

LOG(EC_ACT(-1)) 0.892202 0.050990 17.49765 0.0000

D03 -0.059405 0.022730 -2.613449 0.0215

D96 0.068927 0.026848 2.567299 0.0234

R-squared 0.983681 Meandependentvar 7.284717

Adjusted R-squared 0.978660 S.D. dependentvar 0.144892

S.E. ofregression 0.021166 Akaikeinfocriterion -4.642675

Sumsquaredresid 0.005824 Schwarzcriterion -4.395350

Loglikelihood 46.78407 Hannan-Quinncriter. -4.608572

F-statistic 195.9023 Durbin-Watsonstat 2.437827

Prob(F-statistic) 0.000000

Variabilele Dummy, în cazul de faţă, servesc pentru atenuarea extremităţilor obţinute la

estimarea regresiei. În rezultat s-a obţinut forma algoritmică:

Forma algoritmică permite de a determina coeficienţii de elasticitate, iar în cazul de faţă –

pe termen scurt şi termen lung. Astfel, pe termen scurt, la creşterea populaţiei cu un procent,

numărul populaţiei economic active va creşte cu 0,26%, iar pe termen lung – cu 2,5%.

Este evident că pentru determinarea numărului celor angajaţi în economia naţională (EMP)

ca factor endogen principal a fost numărul populaţiei economic active. Încercarea de a include în

regresie un factor care determină numărul celor angajaţi în funcție de evoluţia economică (acest

factor poate fi evoluţia produsului intern brut) nu s-a soldat cu succes. Aceasta se explică prin faptul

că evoluţia economiei naţionale încă nu este în pas cu evoluţia salariilor atractive, deoarece

actualmente motorul dezvoltării economice a RM este absorbţia internă, determinată de cererea

privată (consum), care, la rîndul ei, este influenţată puternic de remiterile monetare de peste hotare,

care actual constituie 25% din PIB. Regresia obţinută (tabelul 3.6):

Tabelul 3.6. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EMP

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C 0.198378 0.340231 0.583067 0.5671

LOG(EC_ACT) 0.963465 0.046606 20.67255 0.0000

R-squared 0.959583 Meandependentvar 7.230528

Adjusted R-squared 0.957337 S.D. dependentvar 0.141396

S.E. ofregression 0.029205 Akaikeinfocriterion -4.134289

Sumsquaredresid 0.015353 Schwarzcriterion -4.034716

Loglikelihood 43.34289 Hannan-Quinncriter. -4.114852

F-statistic 427.3542 Durbin-Watsonstat 0.704347

Prob(F-statistic) 0.000000

119

Din regresia obţinută concluzionăm că la creşterea numărului populaţiei economic active

cu 1%, numărul celor angajaţi va creşte cu 0,96%.

În procesul de estimare a regresiei pentru variabila EMP_YOUNG au fost încercate mai

multe variante, iar plauzibilă s-a dovedit a fi următoarea (tabelul 3.7):

În varianta regresiei în care s-a inclus PIB-ul ca factor endogen, conform testării

econometrice, acest factor s-a dovedit a fi semnificativ, însă semnul negativ a coeficientului

obţinut este în contradicţie cu teoria economică: creşterea economică duce la micşorarea

numărului de tineri angajaţi în economia naţională. Din acest motiv, factorul PIB n-a fost

acceptat în regresia de mai sus. Totuşi, rezultatul obținut confirmă încă o dată ipoteza de mai sus:

actualmente, conform datelor statistice, evoluţia economică nu este un factor de impact asupra

numărului celor angajaţi în economia naţională.

Tabelul 3.7. Rezultatul estimării regresiei pentru variabila EMP_YOUNG

Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.

C -12.90111 4.093377 -3.151703 0.0117

LOG(EMP) 2.227484 0.622914 3.575906 0.0060

LOG(EMP_YOUNG(-1)) 0.351464 0.184360 1.906395 0.0890

@TREND 0.031836 0.012058 2.640313 0.0269

R-squared 0.918139 Meandependentvar 5.311917

Adjusted R-squared 0.890852 S.D. dependentvar 0.172613

S.E. ofregression 0.057027 Akaikeinfocriterion -2.642924

Sumsquaredresid 0.029269 Schwarzcriterion -2.469094

Loglikelihood 21.17901 Hannan-Quinncriter. -2.678654

F-statistic 33.64760 Durbin-Watsonstat 1.957771

Prob(F-statistic) 0.000032

Conform regresiei obţinute la creşterea numărului de angajaţi în economie cu 1%,

numărul tinerilor angajaţi creşte pe termen scurt cu 2,2%, iar pe termen lung – cu 3,5%, ceea ce

înseamnă că ritmul de creştere a numărului de tineri angajaţi este mai mare decît cel al numărului

total de angajaţi, ceea ce ar reprezenta un rezultat optimist.

120

În baza regresiilor obţinute pot fi determinate prognoze pentru o perioadă medie.

Calculele rezultante sînt prezentate în tabelul 3.8. Observăm că, deși global indicatorii au un ritm

lent de descreştere, totuşi numărul tinerilor angajaţi are un ritm lent de creştere.

Tabelul 3.8. Prognoza principalilor indicatori ai forţei de muncă, mii persoane

2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

prognoza

Numărul

populaţiei totale

(POP) 3559,5 3561,8 3557,4 3556,3 3555,2 3448,5 3345,1 3244,7

Numărul

populaţiei active

(EC_ACT) 1235,9 1224,52 1214,54 1205,93 1198,69 1192,4 1176,98 1154,2

Numărul

populaţiei ocupate

(EMP) 1172,8 1151,60 1142,55 1134,75 1128,19 1122,5 1108,5 1087,8

Numărul popula-

ţiei ocupate tinere

EMP_YOUNG 189,8 196,51 201,78 207,07 212,95 219,7 222,9 221,6

inclusiv:

Populaţia tînără

din mediul rural

EMP_YOUNG_R

UR 99,5 102,9 105,7 108,5 111,5 114,2 115,9 115,2

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS estimate cu ajutorul produsului soft Eviews-6.

În ultimii ani se atestă o descreştere a numărului populaţiei Republicii Moldova, ritm

păstrat şi pentru anii de prognoză. Regresiile utilizate prognozează descreşterea populaţiei

economic active şi a celor angajaţi în economia naţională. Spre deosebire de indicatorii sus-

numiţi, numărul tinerilor angajaţi (EMP_YOUNG) în economia naţională păstrează un ritm de

creştere pentru primii ani de prognoză. Aceasta se explică prin majorarea acestui indicator în anii

2009-2013, cu excepţia anului 2012. Cu toate acestea, spre sfîrşitul perioadei de prognoză

observăm o scădere şi a acestui indicator. Calcule prezentate sînt valabile în cazul în care

numărul populaţiei în RM va descreşte. Actualmente nu sînt premise pentru o afirmaţie contrară.

Modificarea situaţiei curente poate fi influenţată de dezvoltarea economică a RM, cu toate că pe

termen mediu aceasta nu va influenţa semnificativ numărul populaţiei.

În pofida faptului că mai mult de jumătate din populaţia Republicii Moldova locuieşte în

mediul rural, rata ocupării forţei de muncă în mediul dat este de numai 36%. În 2000, rata de

ocupare în zona rurală a fost de 59 %, în timp ce în anul 2013 aici au scăzut drastic oportunităţile

de muncă. Acest declin a fost cauzat de scăderea oportunităţilor de angajare în agricultură,

precum şi autoocuparea forţei de muncă.

121

În continuare, în baza sondajului efectuat de autor, vom analiza opiniile persoanelor

tinere chestionate referitor la piaţa muncii dat Moldova, inclusiv comportamentele legate de

căutarea unui serviciu în diferite zone ale Republicii Moldova.

Tinerii chestionaţi sînt în mare parte nesatisfăcuţi de posibilităţile de angajare în cîmpul

muncii în Republica Moldova: 11,06% sînt totalmente nesatisfăcuţi, 28,44% sînt parţial

satisfăcuţi şi 32,14% nu intenţionează să caute un loc de muncă în viitorul apropiat. Doar 6,62%

sînt foarte mulţumiţi de oportunităţile de angajare în cîmpul muncii în mediul rural din Moldova.

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Nu sînt deloc mulțumit

Nu prea mulțumit Practic mulțumit Foarte mulțumit Nu caut loc de muncă

%

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

Fig. 3.9. „Cum apreciaţi oportunităţile de angajare în cîmpul muncii?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Tinerii chestionaţi au fost întrebaţi cum intenţionează să obţină un loc de muncă sau cum

l-au obţinut pe cel prezent. Cel mai frecvent caută un loc de muncă prin participarea la

concursuri deschise şi interviuri (26,73%) sau apelînd la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei

de Muncă (20,30%). De asemenea, este des întîlnită căutarea unui serviciu în mod „neoficial”,

„prin rude/prieteni” (20,18%). Metodele folosite mai rar pentru căutarea locurilor de muncă sînt

prin intermediul agenţiilor private (7,09%) şi al pieţei locurilor de muncă (12,65%).

05

101520253035

ANA Agenții private Piața locurilor de muncă

Concurs/Interviu Prin rude Recomandări oficiale

%

Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

Fig. 3.10. „Cum intenţionaţi să vă angajaţi în cîmpul muncii sau cum aţi fost Dumneavoastră angajat?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

122

Cele mai frecvent utilizate surse de informare (tabelul 3.9) sînt cele neoficiale: Internetul

(32,07%), agenţiile de angajare în cîmpul muncii (17,62%), ziarele (14,45%), prin intermediul

prietenilor (12,95%), televiziunea (10,45%), anunţurile pe panourile informative (4,49%).

Tabelul 3.9. Sursele de informare utilizate pentru găsirea unui loc de muncă (în %)

Surse de informare Nord UTA

Găgăuzia

Transnistria Total

TV 8,73 14,85 7,77 10,45

Presa 11,47 15,59 16,29 14,45

Internet 28,43 30,45 37,34 32,07

Radiou 3,24 4,21 4,51 3,99

Agenţii de angajare 19,70 13,61 19,55 17,62

Panouri informative 7,48 2,72 3,26 4,49

Prieteni 16,71 13,61 8,52 12,95

Altele 4,24 4,95 2,76 3,98

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

Tinerii din Transnistria consideră că aspectul cel mai important în căutarea unui loc de

muncă este un salariu bun (77,83%), mai puţin de jumătate au considerat drept importante alte

criterii: contracte de lungă durată (43,27%), oportunităţi de studiere şi creştere profesională

(38,18%), studiile peste hotare (30,77%), mediu plăcut de muncă (29,29%), program de muncă

favorabil (28,85%), alte aspecte fiind menţionate mai rar. Pentru tinerii din zona de Nord,

criteriile cele mai importante sînt, de asemenea, mărimea salariului (79,32%), oportunităţi pentru

studii şi creştere profesională (24,64%) şi contract de lungă durată (23,91%). Şi tinerii din UTA

Găgăuzia la fel au optat pentru mărimea salariului (77,07%), contract de lungă durată (35,0%),

oportunităţi pentru studii şi creştere profesională (23,80%).

Tabelul 3.10. Criteriile principale în alegerea unui loc de muncă pe regiuni (în %)

Surse de informare Nord UTA

Găgăuzia

Trans-

nistria

Total

Bine plătit 79,32 77,07 77,83 78,07

Mediu de muncă plăcut 14,61 22,22 29,29 22,04

Oportunităţi de a învăţa şi a creşte în

plan profesional

24,64 23,80 38,18 28,87

Contract de lungă durată 23,91 35,00 43,27 34,06

Program de muncă favorabil 10,91 22,58 28,85 20,78

Serviciu respectabil în societate 9,43 17,12 17,28 14,61

Şanse de promovare 8,16 25,33 1,20 11,56

Posibilitatea de a aplica cunoştinţele

obţinute în urma studiilor

15,00 25,00 21,87 20,62

Servicii sociale 12,50 5,13 13,46 10,36

Studii peste hotare 7,14 10,00 30,77 15,97

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

123

Tinerii au fost rugaţi să aranjeze în ordinea priorităţilor calificările care i-ar fi ajutat să

obţină un loc de muncă bun. Instruirea profesională (71,96% pentru tinerii din partea de Nord,

70,70% pentru tinerii din UTA Găgăuzia şi 67,69% pentru cei din Transnistria), cunoaşterea

limbilor străine (respectiv, 54,02%, 55,90% şi, 50,00%) au fost indicate ca fiind cele mai

importante calificări. Pe locul trei s-a plasat pentru tinerii din partea de Nord cunoaşterea

computerului (25,53%), pentru UTA Găgăuzia – educaţia şi cultura generală cu 31,42% şi pentru

Transnistria – abilitatea de comunicare cu 36,03%.

Tabelul 3.11. Calificările necesare pentru obţinerea unui post bun (în %)

Calificări Nord UTA

Găgăuzia

Trans-

nistria

Total

Cunoaşterea limbilor străine 54,02 55,90 50,00 53,31

Instruirea profesională 71,96 70,70 67,69 70,12

Cunoaşterea computerului 25,53 27,55 32,81 28,63

Abilităţi de comunicare 19,28 21,95 36,03 25,75

Ambiţie 24,14 10,58 23,65 19,46

Abilitatea de a lucra în echipă 7,89 11,42 12,98 10,76

Studii postuniversitare 18,18 16,98 20,75 18,64

Educaţie generală bună/ grad de

cultură adecvat

18,75 31,42 18,60 22,92

Cunoaşterea mediului de afaceri 17,02 12,19 17,64 15,62

Calităţi de manager/lider 4,17 28,26 35,71 22,71

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

Un risc aparte îl constituie faptul că absolvirea învăţămîntului superior, în Moldova, nu

îmbunătăţește şansele de reuşită pe piaţa muncii. Intrarea absolvenţilor învăţămîntului superior

pe piaţa muncii este limitată, deoarece angajatorii preferă personalul cu experienţă. Rezultatele

sondajului confirmă acest fapt. La întrebarea care sînt obstacolele cu care se confruntă tinerii în

căutarea unui loc de muncă, majoritatea tinerilor din UTA Găgăuzia (48,40%), Transnistria

(45,33%) şi zona de Nord (40,30%) au considerat lipsa de experienţă drept cel mai mare

impediment la angajare.

Tabelul 3.12. Problemele principale cu care se confruntă tinerii la angajare (în %)

Calificări Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total

Lipsa experienţei de muncă 40,30 48,40 45,33 44,68

Instruire profesională insuficientă 17,13 17,63 20,40 18,39

Nepotism 9,82 15,71 10,20 11,91

Criterii de angajare exagerate 11,08 9,29 5,67 8,68

Concentrarea ofertelor în zonele

urbane

10,58 4,17 4,25 6,33

Discriminare 10,58 4,17 3,12 5,96

Fără răspuns 0,50 0,64 11,05 4,06

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

124

Dezvoltarea exploataţiilor agricole şi a întreprinderilor neagricole trebuie să aibă drept

scop promovarea ocupării forţei de muncă şi crearea unor locuri de muncă atractive în zonele

rurale, menţinerea locurilor de muncă deja existente, reducerea fluctuaţiilor sezoniere

dezvoltarea sectoarelor neagricole în afara agriculturii şi a sectorului agroalimentar, promovînd

totodată integrarea întreprinderilor şi legăturile intersectoriale la nivel local.

În acest sens, autorul propune un șir de măsuri de ordin instituţional, economic şi social,

în vederea ameliorării situaţiilor negative cu care se confruntă tinerii din mediul rural pe piaţa

muncii, expuse în cele ce urmează.

3.2.2. Măsuri de stimulare a ocupării în cîmpul muncii a tinerilor din mediul rural:

- Diversificarea ofertei pe piaţa muncii, deoarece oferta locurilor de muncă pentru tinerii

din mediul rural este actualmente limitată preponderent la comerţ, construcţii şi alimentaţie

publică. Diversificarea locurilor de muncă trebuie corelată cu stimularea muncii la domiciliu şi

cu locuri de muncă în care programul de lucru este flexibil. Această măsură este pe larg aplicată

în ţările Uniunii Europene şi aduce beneficii familiilor tinere, în special la îngrijirea copiilor.

La analiza principalilor indicatori de pe piaţa muncii din mediul rural, în scopul elaborării

unor politici adecvate de ocupare pe termene mediu şi lung, o relevanţă mare o are criteriul de

sezonalitate. Într-adevăr, reieşind din specificul activităţilor economice din mediul rural,

sezonalitatea are o influenţă esenţială asupra indicatorilor ocupaţionali. Astfel, se observă o

intensitate sporită a activităţilor pe piaţa muncii în trimestrele doi şi trei ale anului, adică în

perioadele în care se manifestă o intensitate sporită a activităţilor agricole. Acest fapt este

specific ambelor sexe, dar din datele statistice reiese că ocuparea femeilor este mai profund

afectată de sezonalitate. Caracteristica menţionată arată că la nivel local există încă multe

oportunităţi ce nu sînt valorificate. În localitățile rurale sînt foarte puţine activităţi care pot fi

realizate în perioada rece a anului. Oportunităţile oferite de antreprenoriatul social,

confecţionarea obiectelor de artizanat, deschiderea punctelor de prelucrare, ambalare a producţiei

agricole etc. sînt puţin valorificate [72, p. 368];

- Prezentarea informaţiei obiective şi utile tinerilor din mediul rural cu privire la corelarea

dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii şi privind tendinţele de specializare cerute pe piaţa

respectivă. Tinerii au nevoie de o bună orientare în carieră. Încă în timpul gimnaziului, tinerii ar

putea efectua vizite de studiu la diferite întreprinderi, ar putea participa la diferite seminare cu

profesionişti din diferite domenii economice. Astfel, atunci cînd tinerii trebuie să-şi aleagă

profilul de studiu în liceu, ei deja o fac în mod conştient, gîndindu-se la viitorul loc de muncă.

Tinerii, în baza informaţiei acumulate, ar trebui să-şi poată alege unele discipline de studiu în

125

funcție de propriul interes şi propria percepţie despre situaţia ocupării în domeniul de interes.

Astfel ar fi redusă parţial problema corelării studiilor cu cerinţele pieţei muncii, iar tinerii ar

căpăta deprinderea de a alege şi a fi responsabili pentru alegerea făcută.

Instituţiile de învăţămînt, după cum se menţionează în Codul educaţiei al Republica

Moldova, ar trebui să se implice substanţial în pregătirea şi plasarea absolvenţilor în cîmpul

muncii, ce s-ar manifesta în: colaborarea dintre sistemul de învăţămînt şi mediul economic în

formarea profesională; stabilirea unui cadru facilitar şi cooperant de interacţiune a învăţămîntului

mediu şi celui universitar cu piața muncii; extinderea parteneriatului dintre sistemul educaţional

şi mediul economic referitor la crearea centrelor comune de orientare în cariera profesională şi

de angajare a absolvenţilor în cîmpul muncii; organizarea formării profesionale continue;

oferirea locurilor pentru stagii de practică; implicarea cadrelor de înaltă calificare din mediul

economic în evaluarea calităţii sistemului de pregătire a cadrelor pentru economia naţională.

- Sporirea competitivităţii tinerilor din mediul rural în căutarea şi identificarea locurilor

de muncă disponibile. Piaţa muncii (în persoana angajatorilor) cere de la tinerii angajaţi pregătire

profesională suficientă în corespundere cu locul de muncă solicitat, abilităţi necesare, atitudini

responsabile. Unul din cele mai mari obstacole în accesul tinerilor la un loc de muncă este

sistemul de protecţie şi plata pentru obţinerea locului de muncă. Organizarea de concursuri

pentru ocuparea unui loc de muncă devine o simplă formalitate, deoarece un loc de muncă mai

prestigios, în opinia tinerilor, nu depinde de nivelul de pregătire profesională, ci depinde de

relaţiile de protecţie.

- Stimularea agenţilor economici cu privire la angajarea tinerilor din mediul rural în

cîmpul muncii, care prevede: subvenţionarea din partea statului (atît în sectorul public, cît şi în

cel privat); stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a tinerilor cu program

parţial sau flexibil; sponsorizarea anumitor cursuri de calificare şi recalificare profesională.

Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul

sectorului de activitate care generează cererea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de

competenţe şi abilităţi cerute pe piaţă.

3.2.3. Măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural în creşterea spiritului

antreprenorial

Este recunoscut faptul, în special de către analiştii economici, că antreprenoriatul este

generator de prosperitate în societate, fiind un element determinant pentru creşterea economică şi

crearea locurilor de muncă. Susţinerea antreprenoriatului a devenit o prioritate ca soluţie pentru

ieşirea din criza economică şi atenuarea riscului de a aluneca în sărăcie. În contextul în care 58%

126

din populaţia Republicii Moldova trăiesc în mediul rural, încurajarea lansării sau dezvoltării de

afaceri în zone rurale trebuie să devină o prioritate. Orice strategie de încurajare a iniţiativei

antreprenoriale rurale este pusă însă în faţa a trei provocări majore:

- aspecte definitorii ale structurii economice deja existente – oportunităţile de angajare în

scădere în zona sectoarelor primare (în special agricultură), ca urmare a schimbării structurale

din economie (concentrarea în exploatarea terenurilor agricole, emigrarea, crize financiare etc.),

şi de schimbări legislative accelerate, care sînt implementate de populaţia mediului rural într-un

ritm mai încetinit. Se evidenţiază astfel nevoia de a aborda stimularea activităţii economice în

acord cu potenţialul de ocupare din zonele rurale;

- caracteristicile mediului de afaceri rural – dificultatea de a menţine o masă critică de

facilităţi care să sprijine dezvoltarea economică;

- caracteristicile populaţiei rurale – îmbătrînirea accelerată a populaţiei, asociată cu

emigrarea tinerilor şi imigrarea persoanelor aflate la vîrsta pensionării reprezintă procese sociale

care afectează negativ şansele de selecţie a potenţialilor antreprenori rurali [32, p. 124 ].

Conform datelor sondajului realizat de autor, opiniile tinerilor vizavi de activitatea

antreprenorială au fost structurate astfel: numai 18,84% din numărul total de respondenţi au

afirmat că ar dori să lanseze o afacere proprie, în timp ce 81,16% nu şi-ar dori (figura 3.11).

Fig. 3.11. „Intenţionaţi să lansaţi o afacere proprie?” (în %)

Sursa: Realizată de autor în baza rezultatelor sondajului.

Încă o problemă cu care se confruntă tinerii din mediul rural constă în prezenţa unei

agriculturi cu o productivitate foarte scăzută. Situaţia este cauzată de consecinţele folosirii unor

tehnologii agricole depăşite, practicării unui management ineficient în agricultură şi a unei

politici agrare inconsecvente, orientate nu atît spre susţinerea agriculturii, cît spre sectoarele

adiacente agriculturii (exportatori, prestarea serviciilor agricole etc.) [86, p. 87].

127

Așadar, în localităţile rurale există o multitudine de probleme legate de susţinerea

agriculturii. Datele Biroului Naţional de Statistică arată că doar 11,7 mii tineri din mediul rural

cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24 de ani, în anul 2013, au fost antrenaţi în activităţi legate de

agricultură, iar 26,6 mii – în activităţi neagricole, cum ar fi comerţul (9,9 mii persoane),

administraţia publică, învăţămînt (9,5 mii), industrie (7,2 mii) ş.a.

11,7

9,9

9,5

7,22,3 2,4

Agricultură Comerț Administrația publică Industrie Construcții Alte activități

Fig. 3.12. Repartizarea tinerilor pe activităţi economice în mediul rural, 2013, mii persoane

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

În cadrul aceluiaşi sondaj, tinerii care ar lansa o afacere proprie au fost rugaţi să specifice

domeniul de activitate. Domeniul preferat de către tineri este cel al comerţului (30,7%), urmează

apoi electronica (12,6%), medicina (9,0%), construcţiile (5,7%) şi sectorul juridic (4,1%), toate

celelalte domenii, acumulînd mai puţin de 5% fiecare, au însumat 37,6%.

Una din cauzele care a condus la renunţarea la activităţile în agricultură a fost şi este lipsa

serviciilor complementare în mediul rural, necesare pentru susţinerea agriculturii. În acest sens,

în scopul atragerii forţei de muncă tinere în agricultură, este benefică crearea în mediul rural a

diferitor servicii pentru dezvoltarea agriculturii:

- crearea staţiei tehnologice de maşini;

- crearea centrului de achiziţie a producţiei agricole;

- crearea oficiului de colectare a laptelui;

- crearea centrului de asistenţă zooveterinară;

- crearea centrului de asistenţă agricolă.

Sectorul necomercial din mediul rural este reprezentat aproape în exclusivitate de serviciile

sociale de bază (educaţie, deservire medicală etc.), care asigură angajaţilor venituri foarte

modeste, departe de a fi la nivelul minimului de consum.

128

Întrebaţi de unde pot lua capital iniţial pentru a lansa o afacere, respondenţii, de cele mai

multe ori, au răspuns că vor investi propriile economii (39,29%), vor lua credite de la bancă

(27,03%), iar 14,25% ar împrumuta bani de la rude.

Tabelul 3.13. Sursele capitalului iniţial pentru lansarea unei afaceri (în %)

Sursa de capital iniţial Nord UTA

Găgăuzia

Transnistria Total

Continuarea afacerii din

familie 16,67 12,64 10,42 13,24

Credit de la bancă 33,33 20,69 27,08 27,03

Împrumut de la rude 16,67 11,49 14,58 14,25

Împrumut de la prieteni 3,33 6,90 8,33 6,19

Investirea propriilor

economii 30,00 48,28 39,58 39,29

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

Motivele care determină un grad scăzut de atractivitate a antreprenoriatului printre tinerii

din mediul rural sînt:

- accesul limitat al acestora la resurse financiare de tip credit sau grant;

- nesiguranţa acestora în ceea ce priveşte durabilitatea afacerilor;

- slaba dezvoltare a serviciilor de suport şi susţinere a afacerilor;

- accesul limitat la serviciile de informare şi consultanţă;

- incapacitatea tinerilor de a gestiona şi a crea o afacere proprie;

- politicile fiscale pentru micii antreprenori.

În acest context, considerăm că măsurile care ar stimula tinerii să se încadreze în viaţa

economică a localităţii ar fi:

- acordarea facilităţilor pentru inițierea afacerilor,

- acordarea creditelor preferenţiale tinerilor pentru iniţierea afacerilor,

- oferirea consultanţei gratuite privind pregătirea documentaţiei de obținere a creditului.

În pofida unei creşteri recente a creditului agricol, sectorul agroalimentar din Moldova

rămîne încă slab finanţat. Aproximativ o treime din cererea sectorului agroalimentar din

Moldova este acoperită de împrumuturi bancare, o pătrime – de creditare de la furnizori, 3% – de

subvenţii de stat, iar restul de 40% rămîn neacoperite. Cererea nesatisfăcută – decalajul de

finanţare – reprezintă capitalul de lucru şi necesităţile de investiţii care sînt acoperite din

fondurile proprii ale producătorilor agricoli (cîştiguri, economii personale). În cazul în care

finanţarea bancară disponibilă ar fi fost suficientă pentru a acoperi deficitul, aceste fonduri

„personale” ar fi putut fi folosite pentru a extinde producţia sau creşterea bunăstării fermierilor,

dar nu pentru a menţine nivelul actual al producţiei. Situaţia s-a îmbunătăţit considerabil în 2012,

129

atunci cînd creditele bancare au crescut cu 50% de la an la an, iar decalajul de finanţare a scăzut

de la 50% la 35%, fiind totuşi încă destul de mare.

Fig. 3.13. Sursele de finanţare în sectorul agroalimentar în perioada 2009-2012

(mil. lei şi %)

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Referindu-ne la informaţia expusă în Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului

Rural din Moldova 2014–2020, s-au evidenţiat mai multe deficienţe sistemice în creditarea

sectorului agroalimentar: furnizarea insuficientă a împrumuturilor pe termen lung (creditele de

investiţii sînt, de obicei, pe o durată de 3 ani, cu unele excepţii pe 5 ani, insuficiente pentru

finanţarea plantaţiilor multianuale sau instalaţiilor post-recoltare, cum ar fi depozite frigorifice),

ratele înalte ale dobînzilor (15-20% pe an), politici colaterale insuficiente (exces de cerinţe de

garantare, subevaluarea gajurilor de către bănci), combinate cu instrumente slab dezvoltate de

piaţă pentru facilitarea accesului la credite (fonduri de garanţii pentru împrumuturi, subvenţii la

dobîndă) [24].

Uniunea Europeană trasează 2 obiective specifice privind activitatea antreprenorială

[157]:

1) Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor

Direcţiile de acţiune:

a. Aplicarea unor măsuri legislative şi dezvoltarea unor programe de promovare a

autoocupării adaptate nevoilor tinerilor;

b. Stimularea iniţierii de noi afaceri prin promovarea antreprenoriatului în şcoli şi

universităţi;

c. Oferirea unei palete mai variante de servicii pentru dezvoltarea carierei tinerilor, care să

vină totodată şi în sprijinul dezvoltării economice la nivelele naţional şi european;

130

d. Facilitarea şi sprijinirea dezvoltării talentului şi aptitudinilor antreprenoriale ale

tinerilor;

e. Stimularea şi sprijinirea demarării şi dezvoltării firmelor nou-înfiinţate (start-up-uri)

prin facilitarea accesului acestora la finanţare;

f. Crearea unor programe de formare în afaceri pentru şomerii tineri, care ar include etape

clar definite: profilare, planificare, punere în funcţiune, consolidare şi creştere, în fiecare etapă

oferind un meniu variabil de servicii (consiliere, formare şi calificare, consiliere şi accesul la

microcredite), în parteneriat cu tinerii şi alte organizaţii, consilierii în afaceri şi instituţiile

financiare;

g. Lansarea programelor active pe piaţa muncii, care oferă sprijin financiar pentru şomerii

tineri în vederea demarării unei afaceri;

h. Conectarea serviciilor publice de ocupare cu servicii de asistenţă şi microfurnizori de

finanţare, pentru a ajuta şomerii tineri să îşi dezvolte o carieră în antreprenoriat;

i. Introducerea, pînă la sfîrşitul anului 2015, a competenţei-cheie „spiritul antreprenorial”

în curricula de studiu în învăţămîntul primar, gimnazial, profesional, superior şi în educaţia

adulţilor;

j. Realizarea acţiunilor de promovare a programelor antreprenoriale pentru tineri, inclusiv

prin dezvoltarea de platforme web.

2) Creşterea gradului de autoocupare a tinerilor în domeniul afacerilor în mediul

rural

Direcţii de acţiune:

a. Promovarea accesării de către tineri a fondurilor destinate domeniului agriculturii,

pescuitului, silviculturii etc. în vederea dezvoltării unor afaceri în mediul rural;

b. Înfiinţarea unor grupuri operative de tineri (fermieri, cercetători, consultanţi), care vor

participa la Parteneriatul European pentru Inovare „Productivitatea şi durabilitatea agriculturii”;

c. Promovarea de noi surse de venit pentru tinerii din mediul rural în interiorul sectorului

(activităţi de prelucrare, de marketing) şi în afara acestuia (activităţi ecologice, turism, educaţie);

d. Sprijinirea activităţilor demonstrative pentru transferul de cunoştinţe referitoare la noile

practici în domeniu; informare, schimburi pe termen scurt şi vizite în interiorul UE în scopul

promovării schimbului de bune practici pentru tinerii din mediul rural;

e. Crearea şi oferirea serviciilor de consultanţă, în vederea îmbunătăţirii performanţei

economice şi de mediu pentru tinerii din mediul rural.

În acest context, facem referire la expunerea economistului Valeriu Zbârciog, care

menționează că, în lipsa spiritului antreprenorial specific pieței, republica nu va putea depăși

131

repede nici criza valorilor, nici soluționarea problemei sărăciei care domină țara și nici revenirea

la propria identitate [136, p. 192].

3.2.4. Măsuri de stimulare a dezvoltării incubatoarelor de afaceri

Ţinînd cont de faptul că persoanele tinere deţin aşa calităţi precum: flexibilitatea,

adaptabilitatea sporită la schimbare, spiritul de creativitate, ingeniozitatea, capacitatea de a însuşi

mai rapid inovațiile etc., ar trebui să le plaseze pe acestea într-o situaţie mai avantajoasă,

comparativ cu celelalte categorii ale populaţiei, în general, şi ale forţei de muncă, în special. De

fapt, situaţia este inversă: persoanele tinere acced din ce în ce mai greu pe piaţa muncii din cauza

condiţiilor şi cerinţelor impuse de angajatori. Înaintarea unor cerinţe la angajare din partea

angajatorilor, cum ar fi experienţa profesională, considerată de mulţi specialişti în domeniu ca

una subiectivă, împiedică încadrarea tinerilor pe piaţa muncii şi, totodată, sporește numărul

şomerilor din rîndul tinerilor. Grupul ocupaţional menţionat este prezent pe piaţa muncii destul

de modest. De obicei, în ţările cu economie concurenţială, persoanele din această categorie de

vîrstă sînt preocupate mai mult de alte activităţi, mai utile din punctul lor de vedere, decît

desfăşurarea unor anumite activităţi. Ceea ce este explicabil, în primul rînd, prin nivelul de

calificare redus şi experienţa de muncă insuficientă de care dispun tinerii, care le asigură,

respectiv, un salariu inferior faţă de salariile practicate pentru celelalte categorii de persoane. Din

acest considerent, tinerii sînt predispuşi să se preocupe mai mult de procesul de investire în

capitalul lor uman care, în perspectivă, poate să le aducă venituri mai mari decît veniturile

salariale obţinute în prezent în urma prestării serviciilor de muncă [32, p. 116].

Spiritul de creativitate, ingeniozitatea tinerilor din mediul rural poate fi explorată în

direcţia creării unui mediu de afaceri favorabil cu ajutorul incubatoarelor de afaceri.

Incubatorul de afaceri reprezintă o instituţie ce oferă tinerilor antreprenori cu idei şi

planuri de afaceri viabile şansa de a le realiza într-un mediu potrivit. Aceste instituţii oferă

consultanţă şi instruire antreprenorială, suport consultativ la achiziţionarea echipamentului,

costuri de administrare reduse, precum şi alte facilităţi.

În acest context, autorul menţionează că Agenţia de Dezvoltare Regională Nord a

deschis primul incubator de afaceri din mediul rural în Republica Moldova la 3 octombrie 2013

„Incubatorul de Afaceri Larga”, în cadrul căruia agenţii economici din raionul Briceni vor putea

beneficia de consultanţă şi instruire antreprenorială. Crearea unor noi asemenea instituţii

constituie un factor important prin care se urmăreşte atragerea tinerilor în dezvoltarea regiunii.

Stimularea spiritului antreprenorial al tinerilor din mediul rural prin intermediul

incubatoarelor de afaceri va susţine dezvoltarea economică durabilă (bazată pe utilizarea

132

diversităţii resurselor locale) şi va îmbunătăţi nivelul de ocupare a forţei de muncă. În Small

Business Act for Europe (2011), Comisia Europeană a subliniat că provocarea principală o

reprezintă necesitatea unui număr mai mare de întreprinzători, spiritul antreprenorial fiind un

factor puternic de creştere economică şi de creare a locurilor de muncă [39, p. 138].

Programul de acţiune se bazează pe 3 direcţii:

I. Dezvoltarea educaţiei antreprenoriale şi a formării profesionale pentru sprijinirea

creşterii economice şi impulsionarea apariţiei noilor întreprinderi.

II. Crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru întreprinzători, constînd, în principal,

în eliminarea obstacolelor din 3 domenii-cheie: accesul la finanţare, acordarea sprijinului pentru

întreprinzători în etapele de dezvoltare a afacerii, reducerea poverilor administrative.

III. Dinamizarea culturii antreprenoriale prin utilizarea modelelor de bună practică şi

stimularea iniţiativei antreprenoriale a grupurilor-ţintă cu potenţial de a deveni antreprenor.

Trebuie să subliniem faptul că nu toate localităţile rurale dispun de forţa de muncă

necesară, care posedă cunoştinţe şi competenţe profesionale în domeniul agricol. În Republica

Moldova, sistemul de învăţămînt agricol nu corespunde cerinţelor actuale de integrare în UE.

Finanţarea bugetară limitată pentru educaţia tinerilor nu este suficientă pentru asigurarea

instituţiilor de învăţămînt agricol cu baza materială corespunzătoare, repararea clădirilor,

modernizarea echipamentelor sau formarea cadrelor didactice conform standardelor europene.

Toate acestea, precum şi neconcordanţa dintre cunoştinţele furnizate de sistemul de formare

profesională şi cerinţele de pe piaţa forţei de muncă tinere sînt probleme fundamentale. Astfel,

multe din profilurile de curs care sînt oferite de instituţiile profesionale nu corespund cererii

pieţei. Aceste neajunsuri sînt menţionate în sondajul realizat de autor în mediul rural în regiunile

Nord, Transnistria şi UTA Găgăuzia. Cauza primordială o reprezintă programele de instruire

profesională clasică, ce se bazează în mare parte pe cunoştinţe teoretice şi mai puţin pun accentul

pe abilităţile practice. Ca urmare, nu se acumulează cunoştinţele necesare pentru a rezolva

problemele ce apar într-un mediu concurenţial în schimbare rapidă.

Un fermier tînăr care ar dori să desfăşoare o activitate individuală trebuie să aibă

cunoştinţe mai generale pentru a fi capabil să gestioneze toate domeniile de afaceri. În prezent,

tinerii instruiţi în şcolile profesionale agricole nu primesc acea instruire care să-i ajute să devină

agricultori polivalenţi de succes în calitate de mici întreprinzători.

Dificultăţi în ceea ce priveşte asigurarea localităţilor rurale cu forţă de muncă competentă

apar şi în sfera socială. Astfel, în multe localităţi rurale se simte o lipsă a profesorilor, medicilor

de familie, lucrătorilor culturali care împiedică desfăşurarea activităţilor din sfera socială. Pe

lîngă profesiile sus-numite, în unele localităţi nu există meserii din domeniul deservirii, şi

133

anume: cizmari, frizeri, croitori etc. De multe ori, aceste meserii sînt practicate de amatori fără o

pregătire profesională în domeniu.

Astfel, autorul menţionează că revenirea tinerilor în mediul rural constituie o problemă

gravă pentru Republica Moldova.

O modalitate sigură de a determina tinerii să se întoarcă la activităţile agricole este aceea

ca agricultura să devină performantă, să asigure un cîştig care să îi permită tînărului să nu

rîvnească un post pe care l-ar putea avea la oraş.

Referindu-ne la întreprinderile neagricole din sectorul rural, subliniem că ele au un rol

important în menţinerea şi consolidarea economiei rurale, prin crearea unor noi ocupaţii și

creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor.

Autorul consideră că autorităţile publice locale ar trebui să susţină iniţierea afacerilor în

localitatea rurală pe care o reprezintă prin mai multe modalităţi, cum ar fi:

- să ofere spaţii sau clădiri libere din mediul rural;

- să scutească tinerii antreprenori de anumite taxe şi impozite locale pentru o anumită

perioadă de activitate;

- să asigure instruiri în domeniul afacerilor persoanelor care doresc să iniţieze o afacere.

3.2.5. Măsuri de diversificare a economiei rurale şi a activităţilor economice alternative

O altă problemă-cheie pentru succesul oricărei politici de dezvoltare rurală, în mod

particular pentru Republica Moldova, constă în diversificarea economiei rurale, dezvoltarea şi

promovarea activităţilor economice de alternativă. Acest obiectiv este strîns legat de nivelul de

educaţie şi calificare al forţei de muncă rurale: transferul forţei de muncă de la activităţi agricole

la activităţi neagricole necesită o evaluare a instruirii, calificărilor şi abilităţilor, precum şi a

nevoilor de instruire continuă [140, p. 107]. Crearea şi dezvoltarea unor noi activităţi economice,

sub formă de noi exploataţii, noi întreprinderi sau noi investiţii în activităţi neagricole, sînt

măsuri esenţiale pentru perpetuarea şi competitivitatea zonelor rurale din Moldova.

În acest sens, autorul propune să fie încurajate proiecte ce ţin de dezvoltarea turismului

rural, patrimoniului natural şi cultural.

Republica Moldova este o ţară preponderent agricolă, cu numeroase localităţi rurale şi cu

un peisaj rural atrăgător. Există posibilităţi de practicare a turismului rural: avem resurse

naturale, rîuri interioare, parcuri naţionale şi rezervaţii naturale. Activităţile turistice în mediul

rural sînt activităţi generatoare de venituri de alternativă, ele oferind totodată posibilităţi de

dezvoltare a mediului rural, prin valorificarea peisajelor unice, a biodiversităţii, dar şi a

134

ospitalităţii locuitorilor rurali. Afacerile turistice rurale pot fi extinse şi pe exemplul „satului

moldovenesc”, pentru că:

- majoritatea resurselor turistice se găsesc pe teritoriile localităților rurale sau în

apropiere;

- mediul rural este locul unde s-au conservat tradiţiile populare;

- comunitatea sătească este foarte ospitalieră [35, p. 41].

Totodată, vom menţiona că nu orice localitate rurală poate fi şi una turistică; ea trebuie să

fie reprezentativă şi să îndeplinească anumite criterii minime, necesare pentru a fi introdusă în

circuitul turistic şi declarată obiect turistic:

1) să deţină un potenţial turistic deosebit;

2) să existe acces rutier pe tot parcursul anului, bine întreţinut;

3) să fie asigurată cu energie electrică, apă, canalizare;

4) să deţină spaţii de cazare clasificate în corespundere cu normele metodologice de

clasificare a structurilor de primire turistică din Republica Moldova;

5) să existe unitate de poştă şi telecomunicaţii;

6) să fie asigurată asistenţă medicală sub forma unui post de prim ajutor;

7) să fie asigurată posibilitatea organizării unor forme de agrement şi petrecere

individuală sau colectivă a timpului liber: pescuit, vînătoare, plimbări ecvestre, pe apă etc.;

8) să deţină spaţii comerciale pentru produse alimentare, legume, fructe, obiecte de sport-

turism etc.

Dezvoltarea turismului în mediul rural are mai multe avantaje, și anume:

- Sînt identificate obiectele de interes turistic de provenienţă naturală sau cultural-istorică,

atractive pentru vizite, care stimulează sosirea persoanelor din alte regiuni ale ţării sau de peste

hotarele ei.

- Prin turism este valorificat şi transmis tinerilor tezaurul cultural tradiţional: folclorul,

obiceiurile locale, bucătăria tradiţională, evenimentele semnificative în viaţa comunităţii.

- Sînt puse în aplicare proiecte de conservare, restaurare, restabilire a monumentelor şi a

anumitor teritorii locale şi de amenajare a acestora.

- Sînt formate anumite calităţi omeneşti frumoase: ospitalitatea, bunăvoinţa, prietenia,

stima reciprocă, respectul faţă de valorile sacre, care creează un climat psihologic benefic în

comunitatea respectivă şi determină relații corecte între oameni.

- Sînt create noi locuri de muncă prin deservirea spaţiilor de locuit din curtea ţărănească,

comercializarea produselor preparate din materie primă naturală, ecologic pură; prestarea

135

serviciilor de transport şi de însoţire, producerea obiectelor de artizanat şi a altor bunuri necesare

persoanelor care călătoresc.

- Prin dezvoltarea turismului rural prin prisma viziunii satului moldovenesc, poate fi

promovată imaginea Republicii Moldova peste hotarele ţării [35, p. 42]. Creşterea turismului

rural reprezintă o posibilitate pentru gospodăriile din mediul rural de a genera venituri

suplimentare. Cota de înnoptări în satele de vacanţă a crescut cu 25% în perioada 2009-2013.

Fig. 3.14. Ponderea numărului de înnoptări în unităţile turistice, 2009–2013

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor statistice ale BNS al Republicii Moldova.

Ţările-membre UE recunosc existenţa, dar şi necesitatea dezvoltării turismului rural.

Dezvoltarea acestui domeniu de activitate este considerată ca imperios necesară, dar respectîndu-

se următoarele restricţii: protejarea naturii, infrastructurii şi serviciilor existente; păstrarea

construcţiilor; folosirea materialelor tradiţionale; conservarea peisajului şi a mediului etc. Fiecare

ţară-membră UE are obligaţia de a lua toate măsurile juridice, fiscale şi administrative care să

faciliteze dezvoltarea turismului rural, în general, şi a agroturismului, în particular. În acest scop

este favorizată practica găzduirii la ţară de către agricultorii care dispun de spaţii

corespunzătoare.

3.2.6. Măsuri de stimulare a dezvoltării prestării serviciilor în mediul rural

Distingem trei grupe principale de prestări servicii în care ar putea fi antrenaţi tinerii din

mediul rural:

1) Prestări de servicii industriale, care se includ în sfera de cuprindere a industriei

rurale. În această categorie de servicii sînt cuprinse: activităţi prin care se realizează bunuri sau

instalaţii noi; reparaţii capitale sau curente ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; efectuarea unor

1400063 168482 49486 112274 441689 81891 546241

1412166 193856

43583 134284 391305

45433 603705

1424441 202223

37317 128894 427536

54109

574362

1462423 221810

36895 122963 459268

119797

501690

1478849 255650 34513 118933 463358 108529 497866

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

100%

TOTAL Hoteluri /moteluri

Pensiuni turistice

Cămine pentru

vizitatori

Structuri de

întremare

Sate de vacan??

Tabere pentru copii

2009 2010 2011 2012 2013

136

prelucrări ale materiei prime şi materialelor în cadrul acţiunilor de cooperare; recondiţionarea

pieselor de schimb; remedierile în termenele de garanţie; confecţionarea unor produse singulare

de uz personal sau gospodăresc ori realizate în serii mici.

2) Prestări de servicii pentru agricultură – în această grupă se include asistenţă tehnică

de specialitate privind: chimizarea agriculturii, irigaţii, lucrări de îmbunătăţiri funciare, asistenţă

sanitar-veterinară etc.

Din cauza stării precare în care se află exploataţiile agricole, o soluţie ar fi înfiinţarea

unor servicii pentru agricultură atît guvernamentale, cît şi private:

a) servicii de sol – acestea trebuie să sprijine sub toate aspectele protecţia mediului şi

implicit protecţia solului: studii agrochimice; lucrări de îmbunătăţiri funciare;

b) servicii de protecţie a plantelor – acestea trebuie să coordoneze activităţile de protecţie

a plantelor: investigarea şi omologarea pesticidelor; urmărirea pe termen lung a efectelor asupra

ecosistemelor agricole; calitatea alimentelor de bază etc.;

c) servicii veterinare – aceste servicii sînt menite să asigure apărarea sănătăţii animalelor

şi a sănătăţii publice: controlul mişcării animalelor, controlul alimentelor etc.;

d) servicii de mecanizare a agriculturii – în contextul lipsei acute de mijloace mecanice

pentru executarea lucrărilor agricole, se impun măsuri de organizare a mecanizării, în special

pentru agricultura privată.

Un exemplu elocvent este Franţa, unde s-au înfiinţat cooperative de utilizare în comun a

maşinilor agricole (CUMA). Pentru ca un agricultor să facă parte din CUMA el se obligă să

utilizeze maşinile un anumit număr de ore, în funcţie de suprafaţa de teren pe care o deţine. De

asemenea, aceştia participă direct şi la autofinanţarea cooperativei, mai precis, la cumpărarea

fiecărei maşini în parte. În cazul în care o maşină nu îl interesează pe cooperator, el nu este

obligat să participe financiar la cumpărarea ei. În Elveţia sînt constituite bănci de maşini, în

cadrul cărora fiecare agricultor rămîne proprietarul maşinii sale, dar le pune la dispoziţia tuturor

pentru tarife fixe avantajoase [89, p. 52].

La etapa actuală este necesară încurajarea unor noi forme de organizare şi stimulare a

procesului de creştere a gradului de mecanizare a exploataţiilor agricole, este necesar să se aplice

complexul de măsuri tehnice şi organizatorice cel mai corespunzător bunelor practici, spre a

asigura folosirea raţională a mijloacelor tehnice.

3) Prestări de servicii pentru populaţia rurală, în care se includ: activitatea

dispensarului, transportul în comun, distribuţia de energie pentru consumul casnic etc.

Dezvoltarea industriei rurale şi a serviciilor are menirea de a asigura folosirea mai

completă a forţei de muncă tinere şi creşterea veniturilor populaţiei din mediul rural.

137

3.3. Stimularea materială și socială a tinerilor din mediul rural în activitatea de

muncă

Depopularea localităţilor rurale este determinată şi de faptul că majoritatea tinerilor

plecaţi la studii în localităţile urbane refuză să se întoarcă după absolvire în localitatea de baştină

pentru a-şi continua activitatea de muncă. După cum s-a relatat, neatractivitatea localităţilor

rurale este determinată de spectrul îngust al ocupaţiilor şi meseriilor solicitate în mediul rural, de

infrastructura socială mai puţin dezvoltată, care determină o calitate a vieţii inferioară celei din

mediul urban.

Pentru tinerii din mediul rural, perioada cea mai vulnerabilă, din punct de vedere al luării

unei decizii privind viitorul lor, este absolvirea instituţiei de învăţămînt superior. În acel

moment, tinerii au cîteva posibilităţi: stabilirea în oraşul în care au studiat pentru angajare,

întoarcerea în localitatea de baştină pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter socioeconomic,

continuarea studiilor la masterat la o universitate din ţară sau de peste hotare sau emigrarea în

afara ţării, pentru căutarea unui loc de muncă.

Potrivit unui studiu efectuat pe un eşantion de 300 de absolvenţi ai Academiei de Studii

Economice din Moldova, majoritatea din ei sînt interesaţi în dezvoltarea socioeconomică a

localităţii lor de baştină, în acelaşi timp, doar o parte mică doreşte cu adevărat întoarcerea la

baştină după absolvirea facultăţii, din motiv că nu au condiţii pentru dezvoltare profesională şi

nu sînt remuneraţi corespunzător aşteptărilor. Majoritatea studenţilor (48,3%) din mediul rural,

deşi nu au un serviciu, doresc să rămînă în Chişinău, considerînd că au perspective mari în acest

sens. În general, printre cele mai populare răspunsuri se observă fie dorinţa de a rămîne în or.

Chişinău pentru angajare sau continuarea studiilor, fie o decepţie în ceea ce priveşte condiţiile

socioeconomice şi de afirmare profesională din localitatea de baştină.

Referitor la planurile de viitor, 43% din respondenţi își doresc stabilirea cu traiul în or.

Chişinău, aproape jumătate (46%) intenţionează să-şi continue studiile la masterat în capitală

țării sau peste hotarele ei şi doar 11,7% îşi planifică deja plecarea la muncă peste hotare. Pornind

de la diferenţele de dezvoltare şi de infrastructură dintre mediul urban şi cel rural din Republica

Moldova, tinerii rurali doresc să-şi construiască un viitor mai bun şi mizează în acest sens pe

obţinerea sau continuarea studiilor, urmată de angajarea şi stabilirea definitivă în oraşul

Chişinău, deşi sînt mai multe impedimente în acest sens, aşa ca oferta mare de specialişti în

capitală, costul chiriei, deseori inaccesibil etc. [34, p. 25].

Problema angajării tinerilor absolvenţi este una acută în mai multe state. Opţiuni de

soluţionare sînt diferite şi depind de specificul societăţii, culturii, șirului de probleme etc. La

iniţiativa Băncii Mondiale, în 2007 a fost alcătuit un registru al activităţilor de susţinere a

138

angajării tinerilor care a fost implementat în 84 de ţări – Youth Employment Inventory (YEI).

Analizînd datele statistice cuprinse în acest registru, autorii proiectului evidenţiază cîteva

principii care ar putea fi folosite pentru elaborarea politicilor de stimulare a ocupării tinerilor

(BM, 2007) [120, p. 13]:

- Cu cît mai repede sînt ajutaţi tinerii să se încadreze în cîmpul muncii, cu atît mai

eficient şi mai puţin costisitoare este politica publică.

- Politicile sînt cele mai eficiente atunci cînd sînt ţintite către grupurile cele mai

vulnerabile de tineri (de exemplu, tineri săraci sau fără instruire, fără abilităţi etc.).

- Majoritatea politicilor în acest domeniu au un impact pozitiv asupra indicatorilor

„şomajul tinerilor” şi „salariul tinerilor”.

- Însă atunci cînd se ia în consideraţie analiza cost-eficienţă a programelor, mai puţin de

jumătate de politici sînt de succes, ceea ce sugerează că aceste politici sînt de obicei costisitoare

pentru guvern.

- Nu există politici mai bune sau mai rele, toate au un impact comparabil şi alegerea

pentru implementare a unei politici sau a alteia trebuie să depindă mai degrabă de specificul ţării

şi a problemei.

Deci, dezvoltarea economică şi socială a mediului rural şi, respectiv, a ţării depinde în

mare măsură de stimularea întoarcerii tinerilor la baştină, care poate fi înfăptuită prin abordarea

diferitor politici:

1. Motivarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt de a se angaja în cîmpul muncii în

localităţile de baştină:

- Pentru atragerea tinerilor specialişti, Guvernul RM a decis alocarea indemnizaţiei

unice, nerambursabile, în trei etape, pentru cei ce se angajează în instituţiile de învăţămînt

din sectorul rural.

- Grija faţă de resursele umane şi formare profesională s-a manifestat prin operarea

modificărilor în Legea ocrotirii sănătăţii, conform cărora tinerii specialişti plasaţi în cîmpul

muncii în localităţile rurale vor beneficia de anumite facilităţi materiale la debutul carierei

medicale. Astfel, pe parcursul anului 2012, în acest sens au fost executate mijloace financiare în

sumă de 21,8 mil. lei.

- Asigurarea cu spaţiu locativ gratuit a tinerilor specialişti cu studii superioare şi

postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi în cîmpul muncii în instituţiile publice

(bugetare) din localitățile rurale. Deoarece actualmente legislaţia nu este ajustată la modificările

propuse de Guvern şi, respectiv, nu este determinat modul de finanţare a cheltuielilor

nominalizate, alocaţiile (în sumă de 10,0 mil. lei) aprobate în bugetul de stat pe anul 2012 nu au

139

fost utilizate. Totuşi, în bugetul de stat pe anul 2013 pentru asigurarea cu locuinţă a tinerilor

specialişti au fost prevăzute 10,0 mil. lei.

- Acordarea facilităţilor la prima angajare – adaos salarial, scutire de la plata contribuţiilor

sociale pentru o perioadă de timp, beneficii la obţinerea creditelor, scutirea întreprinderilor de la

plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru primii ani de muncă, compensarea unor

cheltuieli de către stat, acordarea unui suport financiar în mărimea unui procent prestabilit din

salariul noului angajat pe o durată de timp limitată etc.

- Creşterea salariilor prin perfecţionarea sistemului existent de salarizare: aplicarea

diferitor forme noi de salarizare, ţinînd cont de experienţa mondială, inclusiv europeană (sistem

de beneficii, aplicarea pachetelor de acordare a serviciilor sociale, inclusiv pentru alimentaţia

angajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformare profesională, facilităţi pentru

familii) [117, p. 177].

Un factor important ce determină nivelul de motivaţie a muncii angajaţilor tineri îl

reprezintă remunerarea. Acordarea facilităţilor la prima angajare – adaos salarial, scutire de la

plata contribuţiilor sociale pentru o perioadă de timp, beneficii la obţinerea creditelor, scutirea

întreprinderilor de la plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru primii ani de muncă

– sînt acele soluţii care ar completa deficienţele legate de salarizare. Salariul constituie şi un

criteriu foarte important care orientează tinerii în alegerea profesiei sau a meseriei, fapt ce duce

ulterior la dezechilibre pe piaţa muncii, deoarece se pregătesc prea mulţi specialişti într-un

domeniu şi prea puţini în altul, drept consecinţă pieţei muncii i se oferă specialişti insuficient

calificaţi. Aici, o parte din vină îi revine şi sistemului instructiv sau educaţional, care uneori nu

informează în prealabil tinerii despre oferta profesiilor, iar programele curriculare nu sînt

stabilite în strînsă legătură cu situaţia de pe piaţa forţei de muncă. Aceasta ne demonstrează

faptul că, pe alocuri, instituţiile de învăţămînt nu organizează programe de orientare profesională

pentru tinerii care se află în ultimii ani de studii.

În prezent, Guvernul alocă, prin intermediul ANOFM, circa 83,5 milioane lei anual

pentru susţinerea şomerilor şi plasarea acestora la noi locuri de muncă sau cîte 1244 lei în medie

pentru fiecare şomer înregistrat la ANOFM. Tinerii şomeri (15-24 ani) beneficiază de aceste

resurse în proporţie de 18% şi populaţia adultă – de 82%. În acelaşi timp, rata tinerilor şomeri

din totalul de şomeri în ţară este de circa 22%, iar 78% sînt adulţi. Prin urmare, deşi sînt mai

mulţi şomeri (15-24 ani), alocaţiile bugetare pentru susţinerea acestora sînt cu 3,8% mai mici

decît pentru populaţia adultă. Pentru a restabili imparţialitatea statului faţă de tineri şi adulţi,

Guvernul ar trebui să aloce încă aproximativ 3,4 milioane lei anual pentru susţinerea tinerilor

şomeri.

140

Tabelul 3.14. Cheltuielile necesare pentru susţinerea tinerilor şomeri

Indicatori 2009 2010 2011 2012 2013

Raportul tinerilor şomeri

înregistraţi de statistică la totalul

şomerilor conform statisticii, %

27,3 27,8 25,0 20,8 21,6

Raportul tinerilor şomeri

înregistraţi de ANOFM la totalul

şomerilor conform ANOFM, %

22,4 21,0 20,9 18,7 17,8

Diferenţa procentuală, % 4,9 6,9 4,1 2,1 3,8

Raportul şomerilor adulţi la total

conform statisticii, %

72,7 72,2 75,0 79,2 78,4

Raportul şomerilor adulţi la total

conform ANOFM, %

77,6 79,0 79,1 81,3 82,2

Diferenţa procentuală, % -4,9 -6,9 -4,1 -2,1 -3,8

Cheltuieli totale ale ANOFM, lei 83666800

Cheltuielile ANOFM pentru

susţinerea tinerilor şomeri, lei

17502427

Cheltuielile medii per şomer

înregistrat, lei

1244

Cheltuielile medii per şomer tînăr

plasat, lei

5225

Minimul resurselor financiare

adiţionale necesare pentru tineri, lei

3414273

Resurse financiare necesare pentru

impactul pozitiv al politicii, lei

8877800

Sursa: www.anofm.md (vizitat 25.12.2014)

Această sumă ar putea susține o politică activă de stimulare a angajării tinerilor, de

exemplu pentru opţiunea recomandată în acest document. S-a estimat că politica publică va avea

un impact dorit, dacă va fi alocată suma de 8,9 milioane lei anual sau jumătate din bugetul

ANOFM destinat măsurilor active de susţinere a şomerilor. Suma nu este foarte mare, este de

aproximativ 30 de ori mai mică decît suma totală necesară pentru a rezolva întreaga problemă.

Prin urmare, Guvernul ar trebui să aloce cel puţin 3,4 milioane lei pentru a restabili echitatea în

susţinerea şomerilor tineri şi adulţi, dar preferabil 8,9 milioane lei pentru a obţine un impact

pozitiv la implementarea unei politici publice active de susţinere a şomerilor tineri.

Opţiuni de soluţionare a acestei probleme sînt multiple şi diferă de la o ţară la alta, depinzînd

de specificul societăţii, de cultura ţării, de problemele existente la acest capitol etc. În opinia

autorului, opţiunile de susţinere a angajării tinerilor în Republica Moldova ar fi următoarele:

1. Scutirea întreprinderilor de la plata contribuţiilor sociale pentru tinerii angajaţi pentru

primii ani de muncă. Cea mai mare problemă pentru angajatori la remunerarea persoanelor sînt

141

contribuţiile de asigurări sociale de stat, care astăzi constituie 23%2 din suma salariului şi sînt

achitate de către patron. Aceasta este o cheltuială suplimentară plăţilor salariale. Anume ea este

principala cauză a plăţii salariilor în plicuri şi principalul obstacol în calea majorării salariilor –

la fiecare leu plătit angajaţilor, patronul mai plăteşte 23 de bani în fondul asigurărilor sociale.

Pentru a evita această plată, majoritatea patronilor preferă scheme dubioase de evidență a

numerarului, preferînd a-l plăti angajaţilor ca salariu nedeclarat.

De aceea, pentru a stimula angajarea tinerilor, se propune ca salariile persoanelor nou-

angajate în cîmpul muncii să fie scutite de plata contribuţiilor de asigurări sociale pe o perioada de 1-

3 ani. Este un mecanism simplu, care poate fi implementat fără mari eforturi, dar cu efecte mari. La

angajare, persoana urmează să fie luată în evidenţă la CNAS. În baza dărilor de seamă prezentate

periodic de agenţii economici, la CNAS se va duce evidenţa persoanelor din această categorie şi

perioada lor de activitate în cadrul întreprinderilor. La angajare într-un alt loc de muncă, tînărul poate

obţine de la CNAS un certificat în care să se indice care este vechimea lui de muncă, astfel încît

fiecare companie să ştie cît timp ea mai poate beneficia de această scutire. La expirarea termenului

prestabilit, întreprinderile vor începe să achite contribuţiile de asigurări sociale. Astfel, economia ar

putea compensa lipsa lor de experienţă, ei deja nu vor mai fi tineri absolvenţi de facultate, ci

specialişti cu experienţă. Respectiv, numărul şomerilor în rîndul tinerilor absolvenţi se va micşora.

Din cele menţionate mai sus, autorul concluzionează că implementarea acestui

mecanism va avea un şir de consecințe, şi anume:

De ordin fiscal. Cea mai importantă este diminuarea încasărilor la CNAS. Această sumă

va trebui să fie compensată din bugetul statului, ca sumă pentru susţinerea tinerilor angajaţi.

Totuşi, dat fiind faptul că tinerii sînt cea mai prost plătită categorie a angajaţilor, cheltuielile

suportate de buget nu vor fi considerabile. În prezent, Guvernul alocă, prin intermediul ANOFM,

circa 83,5 milioane lei anual pentru susţinerea şomerilor şi plasarea acestora la noi locuri de

muncă. O parte din această sumă ar putea fi orientată spre o politică activă de stimulare a

angajării tinerilor. S-a estimat că politica publică va avea un impact dorit dacă va fi alocată suma

de 8,9 milioane lei anual la implementarea unei politici publice active de susţinere a tinerilor

şomeri. Pentru calcularea salariului mediu pentru tinerii angajaţi, au fost folosite doua extreme –

salariul minim garantat pe ţară pe care un angajator este obligat să-l achite (1650 lei, potrivit HG

nr. 165 din 09.03.2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real) şi

salariul mediu pe ţară (4225 lei potrivit HG nr. 1000 din 13.12.2013 privind aprobarea

cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014). Reieşind din

2 MMPSF pregătește un nou act normativ conform căruia agentul eocnomic va achita 22% pentru contribuții sociale.

142

faptul că contribuţiile sociale achitate de angajator constituie 23%, respectiv eficienţa

cheltuielilor pentru un tînăr angajat va constitui 8106 lei. Astfel, în medie ar beneficia de această

politică publică 1095 tineri absolvenţi în fiecare an.

De ordin administrativ. Această soluţie necesită schimbări în sistemul de raportare şi

monitorizare a contribuţiilor pentru asigurarea socială achitată de către agenţii economici. În

formularul REV5 (Declaraţia persoanei asigurate anual), subpunctul Categoria persoanei

asigurate, se introduce o nouă categorie – „tineri absolvenţi”, care cuprinde tinerii absolvenţi

angajaţi în primul an după absolvire. Printr-o hotărîre de guvern, agenţii economici sînt scutiţi de

plata contribuţiilor sociale pentru persoanele din această categorie pentru o perioadă de un an.

De ordin economic. Prin această opţiune se caută un instrument care să stimuleze

angajarea tinerilor absolvenţi în cîmpul muncii. Nemijlocit vor fi angajaţi prin această opţiune

1095 de absolvenţi şi vor beneficia de scutirile de la BASS numai angajatorii acestor tineri.

Numărul şomerilor în rîndul tinerilor absolvenţi va fi micşorat astfel cu 11% timp de un an, iar

rata şomajului printre tinerii absolvenţi va fi diminuată cu 4,6%.

De ordin social. Analizele teoretice demonstrează că însăşi existenţa unui program de susţinere

a tinerilor ar putea genera un entuziasm şi o schimbare de atitudini în societate, unde mai mulţi tineri

vor căuta un post de muncă şi mai mulţi agenţi economici vor fi disponibili să angajeze tineri.

Totodată, opţiunea nu prevede direct crearea unor noi locuri de muncă în economie, ceea

ce înseamnă că rata şomajului, pe termen scurt, va creşte pentru alte categorii de vîrstă. Pe

termen lung însă, acest dezavantaj este de neglijat, mai ales în condiţiile Moldovei, cînd

ponderea forţei de muncă activă devine tot mai mică din cauza emigrării. Pe termen lung, tinerii

care rămîn să lucreze în ţară vor deveni acea bază necesară pentru plata pensiilor.

Totuşi, există riscul ca agentul economic să se folosească de această facilitate şi să

angajeze tinerii absolvenţi numai pentru perioada pentru care beneficiază de reducere. De aceea,

pentru a maximiza efectul politicii publice, trebuie considerată o perioadă mai lungă de acordare

a facilităţilor – pînă la 3 ani.

2. Salarii achitate de către stat în perioada de probă. Excluderea interzicerii aplicării

perioadei de probă a tinerilor specialişti din Codul muncii (art. 62). Considerăm oportun ca statul

să se oblige să achite salariul pentru tînărul absolvent pentru perioada de probă (3 luni – art. 60)

la primul loc de muncă în primul an de absolvire. Astfel, chiar dacă tinerii absolvenţi nu vor

obţine postul de muncă după perioada de probă, ei vor obţine şansa de a se manifesta şi vor

căpăta experienţă.

Astfel, agentul economic va depune o cerere la ANOFM împreună cu un pachet de

documente care va include dovezi că tînărul este angajat în primul an după absolvire, prin care

143

va cere să beneficieze de această politică publică. Statul va transfera în fiecare lună angajatorului

salariul brut al tînărului angajat. Ca şi în cazul opţiunii 1, opţiunea 2 va avea un şir de incidenţe

de ordin fiscal, administrativ şi social.

De ordin fiscal. Ca şi în opţiunea precedentă, aici costurile totale pentru bugetul de stat

vor fi de 8,9 milioane lei. Beneficiari ai politicii vor fi 1083 tineri absolvenţi. Salariul estimat al

tînărului este de 2937 lei. Angajatorul va achita doar contribuţia de 23% (675 lei) pentru BASS.

Eficienţa opţiunii ar fi 8218 lei pentru un tînăr angajat.

De ordin administrativ. Din punct de vedere administrativ, este necesar de stabilit setul

de documente care atestează faptul că tînărul angajat a absolvit unul dintre cele 3 tipuri de studii

(secundar profesional, mediu de specialitate sau superior). Cea mai mare povară administrativă

va fi însăşi procesarea acestor documente şi distribuirea banilor.

De ordin social. Avînd un loc de muncă, mulţi tineri vor avea şansa de a se afirma, a

cîştiga venituri proprii şi a deveni independenţi. Aici agenţii economici ar putea fi mult mai

înclinaţi să rişte să angajeze cît mai mulţi tineri, cheltuielile salariale fiind foarte mici. Agentul

economic va fi interesat să acorde tînărului un salariu cît mai mic, pentru a achita cît mai puţine

contribuţii sociale şi medicale.

În vederea promovării reîntoarcerii absolvenţilor moldoveni din străinătate, Organizaţia

Internaţională pentru Migraţie, misiunea în Republica Moldova (OIM), în parteneriat cu

Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei şi Agenţia pentru Ocuparea Forţei de

Muncă a demarat un program-pilot de promovare şi de susţinere a revenirii temporare sau

permanente în Moldova a 30 de tineri moldoveni absolvenţi ai instituţiilor din străinătate, pentru

a se angaja în instituţiile private/publice din Moldova în vederea schimbului de experienţă şi

implementării abilităţilor căpătate peste hotare. Acest program-pilot este realizat în cadrul

Proiectului: Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului

pentru Mobilitate UE-Moldova, finanţat de UE IEVP şi implementat de OIM în parteneriat cu

Guvernul Republicii Moldova.

2. Măsuri de stimulare a tinerilor din mediul rural în obţinerea creditelor de consum

pentru necesităţi curente

O altă componentă a activităţii tinerilor în mediul rural este legată de o serie de factori ce

ţin de creşterea calităţii vieţii, de satisfacerea cerinţelor vitale curente, de viziunea de dezvoltare

a localităţii ş.a. În condiţiile în care nevoile se diversifică, iar solvabilitatea majorităţii populaţiei

din mediul rural rămîne scăzută, accesul la bunuri se face mai rapid prin utilizarea creditului

bancar, şi anume a creditului de consum. Acesta, la rîndul său, contribuie nu numai la

144

accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului în economie, ci şi la creşterea în ritmuri rapide a

nivelului de trai a unei părţi a populaţiei.

Prin urmare, creditul de consum în mod raţional influenţează echilibrul bănesc al

populaţiei:

- În primul rind, banii economisiţi pot fi utilizaţi în alte scopuri, în funcţie de necesităţile

personale.

- În al doilea rînd, plăţile aferente achitării creditului de consum pot fi planificate cu un

grad de autenticitate mai mare, decît formarea economiilor. Aceasta este determinată de faptul că

rambursarea creditului reprezintă consumul curent, iar economiile – consumul viitor.

- În al treilea rînd, creditul este sursa care îi permite fiecărei familii să-şi asigure o

structură raţională a cheltuielilor de consum, să-şi ridice nivelul de trai.

- În al patrulea rînd, creditele de consum contribuie la afirmarea progresului economic şi

social.

Creditele de consum sînt cele mai utilizate credite în Republica Moldova. Actualmente,

cota acestora reprezentă 55% din volumul total al creditelor acordate persoanelor fizice. Potrivit

Băncii Naţionale a Moldovei, din totalul creditelor acordate pînă la data de 31.10.2013 de 39,8

miliarde de lei, 3,3 miliarde (8,3%) reprezintă împrumuturile pentru consum. Acest lucru arată

un mare potenţial de economisire pentru consumatori, în cazul în care competiţia aduce o

reducere a ratei dobînzii.

Tabelul 3.15. Creditele de consum oferite de băncile din Republica Moldova în perioada

01.01.2013 - 31.12.2013 Banca Suma, lei Ponderea, %

BC "COMERTBANK" S.A. 6 908 625 0,21

BC "ENERGBANK" S.A. 53 971 221 1,64

BC "EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca" S.A. 11 490 943 0,35

BC "ProCredit Bank" SA 956 801 009 28,99

BC "UNIBANK" S.A. 21 740 963 0,66

BC "VICTORIABANK" S.A. 219 700 161 6,66

Banca de Economii S.A. 5 248 395 0,16

BC "BANCA SOCIALA" S.A. 20 345 585 0,62

BC "EuroCreditBank" S.A. 42 501 526 1,29

BC "MOBIASBANCĂ - Groupe Societe Generale" S.A. 362 698 425 10,99

BC "Moldindconbank" S.A. 354 310 553 10,73

BC "MOLDOVA - AGROINDBANK" S.A. 1 194 483 042 36,19

BCR Chişinău S.A. 17 921 562 0,54

"FinComBank" S.A. 32 625 639 0,99

TOTAL CREDITE DE CONSUM 3 300 747 649 100,00

Sursa: www.bnm.md (vizitat 21.05.2014)

145

Numărul mare de credite de consum acordate se datorează faptului că pentru solicitarea

unui astfel de credit este nevoie doar de buletinul de identitate, carnetul de muncă şi certificatul

de salariu. Creditele de consum nu necesită gaj, un avantaj pentru familiile tinere care nu

întotdeauna pot asigura creditul, iar acordarea lui durează în medie 3 zile. Creditele de consum

au cele mai mari dobînzi din cauza riscurilor mari pe care banca le suportă.

Tabelul 3.16. Dobînzile creditelor de consum oferite de băncile din R. Moldova, 2013

Nr.

ord.

Banca Suma

maximă a

creditului

Perioada

maximă de

rambursar

e

Rata maximă a

dobînzii fără istorie

de creditare (anual)

1 BC "VICTORIABANK" S.A. 30000 24 luni 14%

2 BCR Chişinău S.A. 30000 24 luni 16%

3 BC "Moldindconbank" S.A. 30000 26 luni 17%

4 BC "EuroCreditBank" S.A. 30000 26 luni 17%

5 BC "ENERGBANK" S.A. 30000 24 luni 18%

6 BC "MOLDOVA-AGROINDBANK" S.A. 30000 36 luni 18%

7 BC "ProCredit Bank" SA 30000 24 luni 22%

8 Banca de Economii S.A. 30000 24 luni 25%

9 "FinComBank" S.A. 30000 24 luni 26%

10 BC "COMERTBANK" S.A. 30000 60 luni 10-20%

11 BC "UNIBANK" S.A. 30000 24 luni 11-23%

12 BC "MOBIASBANCĂ S.A. 30000 25 luni 17-19%

13 BC "BANCA SOCIALA" S.A. 30000 24 luni 18-23%

Sursa: Realizat de autor în baza datelor de pe site-urile oficiale ale băncilor comerciale.

În context, autorul menţionează că volumul creditului de consum şi termenele de

achitare a acestuia depind de veniturile populaţiei. Actualmente, conform datelor statistice,

pentru achitarea creditului populaţia cheltuie în medie 8% din salariul său. Pentru diferite

categorii de populaţie cu venituri diferenţiate această pondere variază considerabil, înregistrînd

tendinţe de creştere odată cu micşorarea salariului.

3. Măsuri economice şi sociale în vederea susţinerii familiilor tinere din mediul rural

Actualmente este imperioasă abordarea problemelor familiei tinere şi elaborarea,

respectiv implementarea unei politici sociale coerente pentru familiile tinere, care să ţină cont de

diagnoza situaţiei existente şi de structura instituţională a ţării. Susţinerea reală din partea

statului este necesară pentru toate familiile, dar îndeosebi pentru cele tinere, fiindcă, din toate

etapele ciclului familial, cea mai critică, din punct de vedere economic şi social, este cea de

constituire a cuplului şi de apariţie a primului copil [53, p. 303].

Printre principalele măsuri economice şi sociale existente în Republica Moldova se

enumeră următoarele:

- Prestaţiile (beneficiile) familiale în bani şi natură (alocaţiile pentru copii, beneficiile

legate de maternitate).

146

- Serviciile sociale în favoarea familiei – asistenţa medicală, servicii de îngrijire a

copiilor, servicii orientate spre timpul liber şi dezvoltarea psihică, intelectuală şi motorie a

copilului, terapia de familie, servicii de îndrumare a adulţilor în relaţiile cu copiii, consiliere şi

îndrumare familială, ajutor menajer.

- Sistemul de asistenţă socială (asistenţa familiilor în condiţii de risc) este destinat, în

funcţie de nevoi, grupurilor celor mai defavorizate sau chiar individualizat şi cuprinde beneficii

în bani, natură, servicii.

O politică financiară (subvenţii, credite pentru nevoi speciale – achiziţionarea unei locuinţe,

bunuri de folosinţă îndelungată, reparaţii în casă) în favoarea familiilor tinere în Republica Moldova,

practic, nu există. Crearea unui sistem de creditare preferenţial pentru familiile tinere pînă la etapa

actuală nu s-a reuşit. La 18 iunie 2008, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărîrea „Privind

susţinerea socială a familiilor tinere care activează în sectorul bugetar, în sistemul asigurărilor

obligatorii de asistenţă medicală şi în sistemul public de asigurări sociale la procurarea (construcţia)

sau închirierea locuinţei în anii 2008-2010”. La 13 iunie 2008, Parlamentul a adoptat Legea cu

privire la ajutorul social nr. 133-XVI, care are drept scop asigurarea unui venit lunar minim garantat

familiilor defavorizate, prin acordarea ajutorului social.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniu, unica soluţie constă în crearea condiţiilor

optime pentru a face mai atractivă rămînerea în mediul rural a populaţiei şi, în special, a tinerilor.

În această ordine de idei, este necesar de menţionat că piaţa muncii reflectă clar structura reală a

economiei naţionale, sistemul de instruire şi educaţie şi formarea profesională, tendinţele

principale în ceea ce priveşte dinamica evoluţiei populaţiei ţării, mobilitatea forţei de muncă, rata

şomajului şi mărimea investiţiilor în capitalul uman. Totodată, ea posedă o sensibilitate sporită

vizavi de deciziile ce se iau pe celelalte pieţe, de aceea trebuie să fie flexibilă la schimbările ce

pot interveni.

Autorul concluzionează că ocuparea forței de muncă nu este doar o problemă a pieței

muncii, ci o problemă a funcționării tuturor piețelor. Ea nu poate fi ”abandonată” doar în sarcina

unui minister, ea este o problemă de securitate națională, de răspundere guvernamentală, o

problemă de managemnet, de acțiune, de asumare a răspunderii în sfera de competență, dar și de

comportament pe piața muncii.

3.4 Concluzii la capitolul 3

1. Aşezările rurale se confruntă cu o degradare evidentă a sistemului de deservire

comunală, cu o stare deplorabilă a infrastructurii sociale şi de producere, cu servicii publice

insuficiente. Politicile guvernamentale, din ultima perioadă, au inclus un întreg spectru de

147

domenii ce vizează dezvoltarea infrastructurii sociale în mediul rural, fiind elaborate programe şi

strategii naţionale, precum şi un șir de acte legislative şi normative, care prevăd o serie de acţiuni

relevante pe viitor pentru o dezvoltare rurală durabilă.

2. Gospodăriile din mediul rural sînt cu mult mai puţin dotate cu facilităţi de locuit, decît

gospodăriile din mediul urban. În afară de electricitate, care are o acoperire de aproape100% în

Republica Moldova, gospodăriile rurale, de fapt, duc lipsă de apă caldă, încălzire centralizată şi

sisteme de canalizare. Infrastructura de transport şi comunicaţii din mediul rural este net

inferioară celei din mediul urban şi are impact negativ asupra procesului de angajare a tinerilor

din mediul rural în cîmpul muncii.

3. Rezultatele sondajului reflectă lacunele şi problemele cu care se confruntă tinerii din

mediul rural în procesul de angajare în cîmpul muncii (lipsa experienţei de muncă, instruire

profesională insuficientă, criterii de angajare exagerate, salarii mici etc.).

4. Potrivit rezultatelor obţinute prin sondaj, tinerii din mediul rural se confruntă cu

dificultăţi în iniţierea unor afaceri: accesul limitat la resurse financiare de tip credit sau grant;

nesiguranţa tinerilor referitor la durabilitatea afacerilor; slaba dezvoltare a serviciilor de suport şi

susţinere a afacerilor; accesul limitat la serviciile de informare şi consultanţă; politici fiscale

insuficiente etc.

5. Ocuparea forței de muncă nu este o problemă doar a pieței muncii, ci o problemă a

funcționării tuturor piețelor, este o problemă de securitate națională, de răspundere

guvernamentală, de managemnet și de comportament pe piața muncii.

148

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Reieşind din analiza social-economică a ocupării tinerilor din mediul rural în baza datelor

statistice oficiale, din rezultatele cercetării sociologice, precum şi din prognoza efectuată de

autor, pot fi făcute următoarele concluzii:

1. Conceptul de ocupare a forței de muncă a evoluat treptat, fiind reflectat în mai multe

etape de cunoaștere economică ștințifică și doctrine economice, cum ar fi: etapa mercantilistă,

fiziocrată, a liberalismului economic clasic și neoclasic, marxistă, keynesiană, neoliberală,

contemporană.

2. Mediul rural din Republica Moldova se confruntă cu probleme demografice grave.

Numărul populaţiei rurale din Republica Moldova a înregistrat o descreştere, fiind cauzată atît de

reducerea considerabilă a natalităţii, cît şi de intensificarea fenomenului migraţiei de muncă din

localitățile rurale, în special a populaţiei tinere, fenomen care conduce la îmbătrînirea populaţiei.

Populaţia economic activă din mediul rural are o tendinţă de descreştere.

3. Numărul populaţiei tinere ocupate din mediul rural este în descreştere: numărul

tinerilor în vîrstă de 15-24 de ani în totalul populaţiei economic active în anul 2013 a constituit

104,3 mii, faţă de 121,3 mii în anul 2009; numărul tinerilor inactivi pe categoria de vîrstă 15-24

în anul 2013 a constituit 295,2 mii, număr explicat prin lipsa locurilor de muncă disponibile

preferate de tineri; rata şomajului în rîndul tinerilor rămîne a fi cea mai înaltă în comparaţie cu

alte categorii de vîrstă şi este în creştere în ultimii ani. În anul 2013, rata şomajului în rîndul

celor de 15–24 de ani a fost de 12,2%, de 2,3 ori mai mare decît rata şomajului pe ţară, care a

constituit 5,1%.

4. Oportunităţile de angajare a forţei de muncă tinere din mediul rural sînt limitate. O

problemă cu care se confruntă tinerii din mediul rural constă în prezenţa unei agriculturi cu o

productivitate foarte scăzută, din cauza unor tehnologii agricole depăşite şi a politicii agrare

inconsecvente. În anul 2013, doar 11,7 mii tineri din mediul rural cu vîrsta cuprinsă între 15 și 24

ani au fost antrenaţi în activităţi legate de agricultură, iar 26,6 mii – în activităţi neagricole.

5. Dezvoltarea activităţii antreprenoriale în mediul rural nu face faţă exigenţelor

economiei de piaţă, fiind la un nivel incipient. Nivelul redus al afacerilor mici şi mijlocii în

mediul rural este determinat de lipsa unui climat favorabil, precum şi de lipsa pregătirii

persoanelor care doresc să iniţieze o afacere în domeniul dat.

6. Mobilitatea teritorială a forţei de muncă tinere din mediul rural se află într-o creştere

permanentă. Lipsa oportunităţilor de angajare, mediul de afaceri nefavorabil, lipsa condiţiilor

necesare pentru obţinerea veniturilor adecvate unui trai decent, infrastructura socială degradată,

149

calitatea joasă a serviciilor sociale etc. au determinat o mare parte din populaţia economic activă,

în special a celei tinere, care se află la începutul carierei de muncă, să migreze fie în localităţile

din mediul urban, fie peste hotarele republicii cu speranţa de a găsi atît un loc de muncă mai bine

plătit, cît şi o viaţă mai bună, cu perspective mai promiţătoare. Astfel, în anul 2012, din numărul

total de persoane declarate plecate peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă,

21,96% erau din grupa de vîrstă 15–24 de ani, în 2013 – 20,78%, iar în 2014 – 21,15%.

7. Diferenţa dintre nivelul de instruire a populaţiei tinere rurale şi al celei urbane creşte

în permanenţă. Nivelul de instruire al tinerilor din mediul rural ramîne cu mult în urma celui

urban. Astfel, tinerii rurali îşi fac studiile cu preponderenţă la nivelul secundar profesional.

Această situaţie este condiționană atît de localizarea geografică a instituţiilor de învăţămînt,

nivelul mai slab de instruire, cît şi de motivarea mai slabă a tinerilor rurali de a-şi continua

studiile.

8. Promovarea politicii de ocupare a forţei de muncă tinere de către autorităţile publice

locale este destul de limitată. În mare măsură, autorităţile publice locale nu se implică activ în

probleme de ocupare a forţei de muncă în localitatea pe care o reprezintă din cauza lipsei de

resurse financiare necesare pentru crearea noilor locuri de muncă. Soluţionarea problemei date se

concretizează, în primul rînd, în crearea condiţiilor necesare de diversificare a structurii

ocupaţionale, precum şi de creare a unor locuri de muncă atractive, astfel încît exodul forţei de

muncă din localităţile rurale să se micşoreze.

Rezultatele analizei, precum şi concluziile ce reies din acestea, impun formularea

următoarelor propuneri şi recomandări în sensul ameliorării situaţiei privind ocuparea şi

stimularea activităţii economice şi sociale a tinerilor din mediul rural:

1. În scopul majorării ratei de ocupare a tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii, se

cere de intensificat atragerea investiţiilor interne şi externe în localităţile rurale, necesare

pentru crearea unor locuri de muncă mai atractive pentru tineri, diversificarea structurii

ocupaţionale, utilizarea eficientă a forţei de muncă tinere din mediul rural, precum şi pentru

reducerea exodului forţei de muncă. Această recomandare prevede elaborarea unor planuri

strategice de dezvoltare social-economică durabilă a localităţilor rurale, care să se axeze pe

reabilitarea şi dezvoltarea continuă a infrastructurii sociale a localităţilor rurale, în special pe

construcţia drumurilor, asigurarea cu apă potabilă, gazificare, construcţia unor obiecte de menire

socială şi culturală etc.

2. Elaborarea unui mecanism de susţinere a producătorilor tineri agricoli în scopul

transformării agriculturii într-o ramură economică competitivă şi profitabilă modernă, care să

poată face faţă exigenţelor economiei de piaţă, accentul fiind pus la nivel naţional şi local pe

150

componente ale infrastructurii precum: deschiderea centrelor de consultanţă şi asistenţă în

domeniul activităţii economice, în special în agronomie şi zootehnie; deschiderea în localităţile

rurale a magazinelor agricole, specializate pe îngrăşăminte, seminţe etc., iniţierea centrelor de

colectare a producţiei agricole; susţinerea întreprinderilor mici din localitate care se ocupă de

prelucrarea producţiei agricole; facilitarea deschiderii staţiilor de maşini şi tractoare; încheierea

unor contracte pe perioade îndelungate de timp între producătorii agricoli şi întreprinderile de

prelucrare a producţiei agricole.

3. Încurajarea şi susţinerea persoanelor tinere din localităţile rurale care doresc să

iniţieze o afacere. Ea prevede: acordarea unor facilităţi, prin scutirea de la plata impozitului pe

venit pentru primul an de activitate sau prin reducerea plăţii de arendă, pentru persoanele care şi-

au iniţiat propria afacere şi au creat noi locuri de muncă; organizarea diverselor activităţi de

instruire şi consultanţă în ceea ce priveşte iniţierea şi conducerea unei afaceri; stimularea

diversificării activităţilor economice în mediul rural, prin acordarea unor facilităţi speciale

persoanelor care doresc să iniţieze afaceri şi în alte domenii decît în cel agrar sau comercial, cum

ar fi construcţiile, industria de prelucrare a producţiei agricole, deservire socială etc.; crearea

unui climat favorabil de dezvoltare a sectorului serviciilor şi a turismului rural, care ar permite

îmbunătăţirea structurii pe profesiuni şi meserii a forţei de muncă din comunităţile rurale;

reanimarea meşteşugurilor populare specifice localităţii, ceea ce ar face posibilă încadrarea în

cîmpul muncii a unei anumite părţi din populaţia aptă de muncă din localitatea respectivă;

facilitarea accesului agenţilor economici din localităţile rurale la instituţiile financiare, precum

băncile agricole, companii de asigurare, bursa agricolă etc.

4. Colaborarea autorităţilor publice locale cu agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei

de muncă tinere în ceea ce priveşte utilizarea cît mai largă a serviciilor prestate de agenţiile date

pentru necesităţile localităţilor rurale. Prezentarea informaţiei obiective şi utile tinerilor din

mediul rural cu privire la corelarea dintre cererea şi oferta pe piaţa muncii şi la tendinţele de

specializare cerute pe piaţa respectivă.

5. Menţinerea şi atragerea tinerilor în localităţile rurale:

- educarea şi instruirea economică şi antreprenorială a persoanelor tinere din mediul

rural, în vederea iniţierii şi dezvoltării propriilor afaceri;

- dezvoltarea învăţămîntului liceal agricol în mediul rural, ce le-ar permite tinerilor să

însuşească anumite cunoştinţe şi abilităţi, iar după absolvirea acestuia să se poată încadra

nemijlocit în activitatea profesională;

151

- acordarea unor facilităţi suplimentare persoanelor tinere care, după însuşirea unei

meserii sau profesiuni, revin în mediul rural pentru a-şi desfăşura activitatea, mai ales pentru

acele profesiuni sau meserii care sînt considerate deficitare pe piaţa muncii.

6. Stimularea angajării în cîmpul muncii a tinerilor din mediul rural:

- diversificarea ofertei pe piaţa muncii, deoarece oferta locurilor de muncă pentru tinerii

din mediul rural este actualmente limitată preponderent la comerţ, construcţii şi alimentaţie

publică. Diversificarea locurilor de muncă trebuie corelată cu stimularea muncii la domiciliu şi

cu locuri de muncă în care programul de lucru este flexibil;

- stimularea agenţilor economici cu privire la angajarea tinerilor din mediul rural în

cîmpul muncii, care prevede: subvenţionarea din partea statului (atît în sectorul public, cît şi în

cel privat); stimularea fiscală a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a tinerilor cu program

parţial sau flexibil; sponsorizarea anumitor cursuri de calificare şi recalificare profesională.

Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul

sectorului de activitate care generează cererea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de

competenţe şi abilităţi cerute pe piaţă;

- acumularea mai multor calificări de către tinerii din mediul rural, diversificarea cărora

ar asigura în viitor o creştere a şanselor de a găsi un loc de muncă. În urma unor schimbări

economice şi sociale rapide, tinerii care dispun de mai multe calificări se vor adapta mai uşor la

noile standarde de competenţă profesională, la transformările produse în diferite sectoare de

activitate.

152

BIBLIOGRAFIE

Legi, Hotărîri

1. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 1994.

2. Codul Muncii (Legea nr. 154 din 28.03.2003). În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 30.07.2004, nr.125-129 (1479-1483).

3. Codul educaţiei al RM. Nr. 152 din 17.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 24.10.2014, nr. 319-324.

4. Legea cu privire la tineret. Nr. 279-XIV din 11.02 1999. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 22.04.1999, nr. 39-41.

5. Legea cu privire la ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în

căutarea unui loc de muncă. Nr. 102-XV din 13.03.2003. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova,15.04.2003, nr 70-72.

6. Legea cu privire la migraţia de muncă, Nr.180-XVI din 10.07.2008. În: Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 29.08.2008, nr.162-164.

7. Legea învăţămîntului. Nr. 547-XIII din 21.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 09.11.1995, nr. 62-63.

8. Legea voluntariatului. Nr. 121 din 18.06.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 24.09.2010, nr. 179-181.

9. Legea cu privire la prioritatea dezvoltării sociale a satului şi a complexului agroindustrial

în economia naţională a Republicii Moldova. Nr. 506 din 15.02.1991. În:Monitorul Oficial

al Republicii Moldova, 15.02.1991, nr. 005.

10. Legea cu privire la aprobarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe anii 2009-2013. Nr.25

din 03.02.2009. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 07.04.2009, nr. 68.

11. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Nr. 845 din 03.01.1992. În:Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 28.02.1994, nr. 2.

12. Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din

stînga Nistrului (Transnistria), Nr. 173-XVI din 22.07.2005 . În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 29.07.2005, nr.101-103/478

13. Hotărîrea Guvernului nr. 972 din 18.10.2010. „Cu privire la programul investiţional

„PARE 1+1”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 29.10.2010, nr.211-212/1091.

14. Hotărîrea Guvernului nr. 135 din 24.02.2014 „Cu privire la aprobarea modului de

repartizare a mijloacelor. fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul

2014”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.02.2014, nr. 49-52

153

15. Hotărîrea Guvernului nr.165 din 09.03.2010 „Cu privire la cuantumul minim garantat

al salariului în sectorul real”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.03.2010,

nr. 35.

16. Hotărîrea Guvernului nr.1000 din 13.12.2013 „Privind aprobarea cuantumului salariului

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014”. În:Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 20.12.2013, nr. 297-303.

17. Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 „Educaţia-2020” (Hotărîrea

Guvernului nr. 944 din 14.11.2014). În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

21.11.2014, nr. 345-351 din 14.11.2014.

18. Strategia Naţională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii

Moldova (2008-2015) (Hotărîrea Guvernului nr. 282 din 11.03.2008). În: Monitorul

Oficial al Republicii Moldova, 21.03.2008, nr. 57-60.

19. Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă, pe anii 2007-2015

(SNPOFM) (Hotărîrea Guvernului nr. 605 din 31.05.2007). În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, 15.06.2007, nr. 82-85.

20. Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020 „Cultura XXI/20”.

http://www.particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=626 (vizitat 12.08.2014).

21. Educaţia – 2020. Strategiade dezvoltare a educaţiei pentru anii2014–2020 (Hotărîrea

Guvernului nr. 944 din 14.11.2014). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

21.11.2014, nr. 345-351.

22. Moldova 2020: Strategia naţională de dezvoltare: 7 soluţii pentru creşterea economică şi

reducerea sărăciei (Legea Nr. 166 din 11.07.2012 ). În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 30.11.2012, nr. 245-247.

23. Strategia Naţională în domeniul politicii de tineret 2014-2020. http://mts.ro/wp-

content/uplo ads/2013/10/Strategie_22.10.2013_integrat_ revOM.docx#

_Toc370211882(vizitat 13.08.14).

24. Strategia de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural din Moldova 2014 – 2020.

(Hotărîrea Guvernului Nr. 409 din 04.06.2014). În: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 10.06.2014, nr. 152.

25. Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020 (Hotărîrea Guvernului Nr.

1032 din 20.12.2013). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 27.12.2013, nr. 304-

310.

154

Monografii, studii, articole

26. Agenţia pentru dezvoltare regională Vest. Planul de dezvoltare regională 2007-2013

regiunea Vest. http://www.adrvest.ro/attach_files/Capitolul_VI_Spatiul_ rural.pdf. (vizitat

22.09.2014)

27. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. 2013. Chişinău, 2014. 556 p.

28. Aspecte privind nivelul de trai al populaţiei în 2013. Chişinău, 2014. 145 p.

29. Băcescu M., Băcescu-Cărbunaru, A. Macroeconomie şi politici macroeconomice.

Bucureşti: ALL Educaţional, 1998. 894 p.

30. Bîrcă A. Necesitatea elaborării şi implementării structurilor salariale în vederea asigurării

motivaţiei angajaţilor. În:Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia

cunoaşterii”, (28-29 septembrie 2012). Chişinău, 2012, Vol. 1, p. 220-224.

31. Bîrcă A. Situaţia tinerilor pe piaţa muncii. Chişinău: ASEM, 2008. 159 p.

32. Bîrcă, A. Comportamentul tinerilor pe piaţa muncii din Republica Moldova. În: Conf. şt.

intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice” (22-23 aprilie 2010),

Chişinău: ASEM, 2010, p 116-124.

33. Bold I., Buciuman E., Draghici M. Spaţiul rural : definire, organizare, dezvoltare.

Timişoara : Mirton, 2003. 1100 p.

34. Bologan M. Tinerii din Republica Moldova în perioada de tranziţie. În: Economica, 2010,

Nr 1, p. 21- 28.

35. Botezatu A. Valorificarea potenţialului turistic al satului moldovenesc. În: Economica,

2011, Nr. 1, p. 41-45.

36. Buciuceanu-Vrabie M. Copiii rămaşi singuri acasă în urma migraţiei părinţilor : riscuri şi

realităţi. În: Revistă de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2011, Nr. 13, p. 169-177

37. Bugaian L. Motivarea şi implicarea în muncă a personalului - factor decisiv pentru

creşterea performanţelor întreprinderilor. În: Creşterea economică - prioritate naţională în

contextul integrării în Uniunea Europeană, conf. şt. inter. Chişinău, 2008, P. 327-330

38. Bugaian L., Timoin L., Nisor D. Dezvoltarea spiritului şi abilităţilor antreprenoriale. În.

Conf. naț. „Strategii şi politici de management în economia contemporană". Chişinău,

2013, p. 164-167

39. Cadrul naţional strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar şi a

spaţiului rural în perioada 2014-2020-2030, România.http://www.presidency.ro/

static/Cadrul%20 National%20Strategic%20Rural.pdf(vizitat 22.09.2014).

155

40. Cartea Albă a Comisiei Europene: un nou elan pentru tineretul european. http://mts.ro/wp-

content/uploads/2013/09/Cartea-Alba-a-Tinerilor-a-Comisiei-Europene.pdf(vizitat

22.09.2014).

41. Caun V., Chiriac L. Spaţiul rural în viziunea de marketing. În:Conf. şt. intern. „Republica

Moldova: 20 de ani de reforme economice” (23-24 septembrie 2011), Chişinău,2011, Vol.

I, p. 57-60.

42. Cauşan C. Accesul tineretului rural la educaţie şi sănătate. În: Conferinţa Tehnico-

Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-17 noiembrie 2011).

Chişinău, 2012, Vol. 3, p. 396-397.

43. Cauşan C. Angajarea tinerilor din mediul rural în cîmpul muncii: probleme, soluţii. În:

Economica, 2013, Nr. 3, p. 71-74.

44. Cauşan C. Măsuri de stimulare a activităţii de muncă a tineretului rural în Republica

Moldova. În: Meridian Ingineresc, 2013, Nr.4, p. 84-88.

45. Cauşan C. Educaţia moral-spirituală – obiectiv al politicii de tineret în Republica Moldova.

În: Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-23

noiembrie 2013). Chişinău, 2014, Vol. 3, p. 328-329.

46. Cauşan C., Cojuhari A. Corelarea dintre sistemul de educaţie a tineretului şi piaţa muncii

în Republica Moldova. În: Economie şi Sociologie, 2013, Nr. 4, p.78-85.

47. Cauşan C., Cojuhari A. Tendinţe şi probleme în activitatea de muncă a tineretului rural. În:

Conferinţa Tehnico-Ştiinţifică a Colaboratorilor, Doctoranzilor şi Studenţilor (15-23

noiembrie 2013). Chişinău, 2014, Vol. 3, p. 233-237.

48. Călcîi Gh, Calchel, M. Religia în societatea de criză: cazul Republicii Moldova. În: Revistă

de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 2, p. 153-163.

49. Cheianu D., Oceretnîi A.Impactul transformărilor sociale asupra orientării valorice a

tinerilor din Republica Moldova. În: Studia Universitatis (Seria Ştiinţe Sociale), 2009, Nr.

3, p. 64-69.

50. Cheianu-Andrei D. ş.a. Necesităţile specifice ale copiilor şi vîrstnicilor lăsaţi fără îngrijirea

membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare. Chişinău, 2011. 251 p.

51. Chiriac L., Caun V. Marketingul rural şi atractivitatea investiţională a localităţii. Chişinău:

Editura ASEM, 2013. 190 p.

52. Chis C. Concept de măsuri integrate de combatere a şomajului. Timişoara, 2012. 374 p.

53. Chistruga-Sînchevici I. Politici sociale de susţinere a familiei tinere din Republica

Moldova. În: Conf. şt. intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice"

(22-23 aprilie 2010). Chişinău: ASEM, 2010, p. 297- 303.

156

54. Cojuhari A., Dorofeev L. Aspecte conceptuale privind piaţa muncii şi reflectarea lor în

Republica Moldova. În: Economica. 2014, Nr. 3, p. 59-69.

55. Cojuhari A., Childescu V. Teorie Economică. Chişinău, 2012. 416 p.

56. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: POLIROM, 1996. 252 p.

57. Darie T. Politici de tineret în Republica Moldova : Realităţi şi perspective. Chişinău: Bons

Offices, 2007. 40 p.

58. Dicţionar de ştiinţe economice. Chişinău: Editura ARC, 2006. 1023 p.

59. Dona I. Economie rurală. Bucureşti : Editura Economică, 2000. 495 p.

60. Dumbrava V., Zahiu L. Managementul resurselor umane în agricultură. Bucureşti : ASE,

2005. 204 p.

61. Dumitru S. Migraţie şi mobilitate internaţională. Bucureşti, 2001. http://ru.scribd.com/doc/

142637793/migratie-si-mobilitate-internationala (vizitat 12.02.2015).

62. Evaluarea bugetelor publice locale pe domeniul tineret. Chişinău, 2012. 28 p.

63. Evoluţia demografică a Republicii Moldova. Chişinău : ASEM, 2014. 210 p.

64. Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice: Conf. şt. intern. (22-23 aprilie

2010). Chişinău: ASEM, 2010. 339 p.

65. Forţa de muncă în Republica Moldova 2013: Ocupare şi şomaj. Chişinău, 2013. 167 p.

66. Garbuz V. Integrarea tinerilor specialişti pe piaţa muncii a Republicii Moldova. În: Conf.

şt. intern. „Creşterea economică în condiţiile globalizării" (18-19 oct. 2012). Chişinău,

2012, Vol. 3, p. 130-135.

67. Ghid legislativ în domeniul activităţii antreprenoriale. Chişinău, 2009.165 p.

68. Ghidul lucrătorului de tineret. Chişinău, 2006. 53 p.

69. Gorobievschi S. Antreprenoriatul: aspecte fundamentale manageriale. Chişinău,2009. 326 p.

70. Gorobievschi S. Managementul calității vieții și migrarea populației din Republica

Moldova. În: Republica Moldova : Provocările migrației. Chişinău, 2009, p.

71. Gorobievschi S. Prognoze de creştere a calităţii vieţii în Republica Moldova. În: Conf. şt.-

pract. Teoria şi practica administrării publice: Chişinău, 2014. - P. 328-332

72. Hîrbu E. Activitatea economică a populaţiei rurale din Republica Moldova. În: Conf. şt.

intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (24-25 septembrie 2010).

Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 364-372.

73. Ignat I. ş.a. Economie politică. Bucureşti: Editura Economică, 1998. 608 p.

74. Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice din Republica Moldova.

Chişinău, ASEM, 2006. 178 p.

75. Intrarea tinerilor pe piaţa muncii. Chişinău, 2010. 29 p.

157

76. Keynes J. M. Teoria generală a folosirii mînii de lucru, a dobînzii şi banilor. Bucureşti:

Editura Ştiinţifică, 1970. 410 p.

77. Kotler Ph., Haider D.H., Rein I. Marketingul locurilor. Bucureşti: Teora, 2001. 384 p.

78. Livandovschi R. Satul turistic şi importanţa acestuia în localizarea produsului turistic rural.

În: Economica, 2009, Nr. 1, p. 85-88.

79. Liviţchi O. Eradicarea sărăciei : concepte şi strategii. Chişinău, 2011. 196 p.

80. Malthus Th. R. Eseu asupra principiului populaţiei. Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1992. 408 p.

81. Matei C. Managementul demografic şi problemele securităţii demografice. În: Conf. şt.

intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii demografice” (22-23 aprilie 2010).

Chişinău, 2010, p. 24-32.

82. Matei C. ş.a. Cartea Verde a Populaţiei Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2009. 56 p.

83. Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013. 53 p.

84. Mîtcu M. Dezvoltarea durabilă a aşezărilor rurale din Republica Moldova. În: Analele

Academiei de Studii Economice din Moldova, 2008, p. 93-97.

85. Mîtcu M. Diferenţieri geodemografice în spaţiul rural al Republicii Moldova în contextul

politicilor demografice. În: Conf. şt. intern. „Evoluţia demografică şi politica securităţii

demografice” (22-23 apr. 2010). Chişinău, 2010, p. 101-109.

86. Mîtcu M. Situaţia demografică şi socio-economică din spaţiul rural al Republicii Moldova. În:

Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii: probleme şi soluţii

pentru România şi Republica Moldova” (26-27 sept. 2008). Chişinău, 2008, p. 87- 91.

87. Mîtcu M. Unele aspecte socio-demografice şi economice din spaţiul rural al Republicii

Moldova. În: Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (24-

25 septembrie 2010). Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 249-252.

88. Mîtcu M., Hachi M. Populaţia rurală a Republicii Moldova: cercetări geodemografice.

Chişinău: Editura ASEM, 2008. 243 p.

89. Moga T., Radulescu C. V. Dezvoltarea complexă a spaţiului rural: Partea I. Bucureşti:

Editura ASE, 2004. 154 p.

90. Moga T., Rădulescu C. V. Economia industriilor şi serviciilor rurale: note de curs.

Bucureşti: Editura ASE, 2002. 89 p.

91. Moldova în cifre. 2014: Breviar statistic. Chişinău, 2014. 95 p.

92. Moldovanu D. Doctrine şi economişti celebri. Chişinău: Arc, 2011. 368 p.

93. Moldova – Transnistria: Eforturi comune pentru un viitor prosper. Aspecte sociale.

Chişinău: „Cu drag” SRL, 2009. 370 p.

94. Ocrotirea sănătăţii în Republica Moldova. Chişinău, 2013. 232 p.

158

95. Perţ S. Ocuparea forței de muncă din perspectiva racordării la coordonatele strategiei

europene pentru ocupare (SEO) – o abordare globală. București, 2002. 111 p.

96. Piaţa muncii în Republica Moldova. 2012: Culegere statistică. Chişinău, 2012. 123 p.

97. Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe anii 2009-

2013.http://mts.gov.md/content/planul-de-actiuni-privind-implementarea-strategiei-

nationale-pentru -tineret-pe-anii-2009 (vizitat 02.01.2015).

98. Politica Agricolă Comună pe înţelesul tuturor. http://bookshop.europa.eu/ro/politica-

agricol-comun-pe-n-elesul-tuturor-pbKF8108237 (vizitat 15.05.2014).

99. Popescu A. Dezvoltare rurală. Bucureşti : Editura Universitară, 2002. 193 p.

100. Popescu G. Evoluția gîndirii economice. București, 2009. 1224 p.

101. Popescu G. Probleme de politică agrară. Bucureşti : Editura ASE, 2001. 226 p.

102. Programul Naţional „Satul Moldovenesc” (2005-2015).Chişinău, 2005. 152 p.

103. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. România. http://www.madr.ro/docs/

dezvoltare-rurala/PNDR_2007-2013_versiunea-consolidata-august2014.pdf (vizitat

14.09.2014)

104. Puterea politică şi coeziunea socială în Republica Moldova. Chişinău, 2010. 222 p.

105. Republica Moldova: Politici de creştere economică: Creare a locurilor de muncă şi

reducere a sărăciei. Chişinău, 2005. 184 p.

106. Ricardo D. Opere alese. 2 vol. Chişinău: Universitas, 1993.

107. Roman Toma ş.a. Sociologie economică rurală. Bucureşti : ASE, 2004. 377 p.

108. Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea Europeană: Studiu. Asociaţia Naţională a

Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni, 2005. http://www.archive-ro-2012.com/open-

archive/191414/ 2012-07-23/c40d91356368048651fadf51c7da8a68(vizitat 14.09.2014).

109. Rusu Gh., Şevciuc V. Condiţiile şi cauzele crizei economice din Republica Moldova şi

problemele de redresare. În.: Revista Economică, 2007, Nr. 1(32), p. 101-108

110. Rusu Gh., Trofimov V., Şevciuc V. Stabilizarea şi creşterea economică: aspecte

metodologice, probleme, soluţii : (material didactic). Chişinău : CEP USM, 2007. 199 p.

111. Ryabokoni Vasilii. Condiţiile materiale de perfecţionare a structurii forţei de muncă în

mediul rural. În: Analele Institutului Naţional de Cercetări Economice. Chişinău, 2014, Nr.

1, p. 39-44.

112. Sainsus V. Îmbătrînirea demografică rurală: aspecte, interdependenţe, diferenţe

demospaţiale. În: Revista de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2012, Nr. 2, p. 153-165.

113. Sainsus V. Migraţiile populaţiei rurale în Republica Moldova : (aspecte economico-

geografice). Chişinău: ASEM, 2006. 197 p.

159

114. Sainsus V., Gîlcă V. Implicaţiile socio-economice ale migraţiei şi remitenţelor în

Republica Moldova. În: Conf. şt. intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia

cunoaşterii” (24-25 septembrie 2010). Chişinău, 2011, Vol. 1, p. 271-275.

115. Satul moldovenesc din perspectiva socio-demografică. Chişinău, 2012. 144 p.

116. Savelieva G., Tomceac A. Aspectul social al situaţiei tinerilor pe piaţa forţei de muncă în

Republica Moldova. În: Analele Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică, 2011, p.

171-176.

117. Saviţchi C. Probleme sociale şi de integrare ale tineretului în cîmpul muncii. În: Revistă de

filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 1, p. 173-177.

118. Situaţia forţei de muncă în mediul rural din Republica. Chişinău: ASEM, 2008. 88 p.

119. Situaţia social-economică a Republicii Moldova în anul 2013. Chişinău:Statistica, 2014. 74 p.

120. Stimularea angajării tinerilor în cîmpul muncii: Propunerea de politici publice. Chişinău,

2012. 38 p.

121. Strategii de reducere a şomajului în rîndul tinerilor. Experienţe şi exemple de bună practică

din Austria şi România. http://www.koop-at.eu/fileadmin/Koop_AT-RO/Dokumentation_

Seminar_Youth_2011-03-17_RO.pdf(vizitat 13.05.2015).

122. Studiu sociologic: participarea tinerilor în Republica Moldova / realizat în perioada

decembrie 2010 – ianuarie 2011 Fundaţia est europeană Moldova. Chişinău, 2011. 83 p.

https://tdvbalti.files.wordpress.com/2012/01/raport_studiu_participarea-tinerilor-in-

moldova.pdf(vizitat 13.01.2015).

123. Studiul situaţional al forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin prisma de gen. Chişinău, 2010.

169 p.

124. Şaran V. Mobilitatea tinerilor din Republica Moldova prin prisma programelor de studii

europene. În: Revistă de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2013, Nr. 2, p. 192-204.

125. Teorii şi doctrine economice. Piteşti, 2004. 349 p.

126. Tineret în acţiune: Ghidul programului Comisiei Europene (program pentru perioada 2007-

2013. http://ec.europa.eu/youth/tools/documents/programme-guide-2012_ro.pdf (vizitat

13.06.2014).

127. Tineretul în mişcare. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2010. 27p.

128. Tinerii din Moldova în anul 2008. Studiu privind situaţia tinerilor din Republica Moldova. IDIS.

„Viitorul”. Chişinău, 2008.

129. Trofimov V., Liviţchi O., Tcaciuc C. Teorie economică. Microeconomie. Chişinău:

UCCM, 2013. 187 p.

160

130. Trofimov Victoria, Petronela Alina. Analiză comparativă a funcţionării pieţei muncii în

Republica Moldova şi România. În: Conf. şt. intern. „Creşterea economică - prioritate

naţională în contextul integrării în Uniunea Europeană". Chişinău, 2008, p. 415-418

131. Umaneţ V. Istoria gîndirii economice. Chişinău: Universitas, 1992. 150 p.

132. Vaculovschi D. Impactul crizei economice mondiale asupra politicii de ocupare a forţei de muncă

din Republica Moldova. În: Economica, 2011, Nr. 2, p. 51-60.

133. Vaculovschi D. Problemele pieţei muncii în Moldova – Transnistria. În: Moldova –Transnistria: Eforturi

comune pentru un viitor prosper. Aspecte sociale. Chişinău, 2009, p. 106-119.

134. Vaculovschi D. Prognoza pieţei muncii – instrument necesar în promovarea politicilor de ocupare a

forţei de muncă. În: Economie şi sociologie, 2011, Nr. 2, p. 203-208.

135. Vladicescu N. ş.a. Plăţile formale şi neformale achitate de către părinţi în instituţiile de

învăţămînt preuniversitar: Stud. sociologic. Chişinău, 2013. 60 p.

136. Zbârciog V. Euharistia economiei naționale emergente (oportunităţi, limite şi riscuri).

Chişinău, 2010. 252 p.

137. Zbârcoig V. Hămuraru M. Problemele social-economice ale ţărilor Europei de Sud-Est (prin

prisma paradigmei dezvoltării economiei globalizate). În: Problemele socioeconomice ale

Republicii Moldova: reflecţii şi sugestii. Chişinău, 2015, Vol. 1, p. 128-136

138. Zbârcoig V. Stabilitatea - constanta performanţelor economiei cunoaşterii. În: Conf. şt.

intern. „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii” (2010 ). Chişinău, 2011,

Vol. 1, p. 62-66

139. Вербицкий Я. Рынок труда в Европе оставляет выпускникам все меньше шансов În:

Деньги информационно-аналитическая газета, 2013, Октябрь, Nr.19 (233).www.dengi-

info.com/archive/article.php?aid=2349(vizitat 12.07.2014)

140. Каушан К., Каушан А. Занятость в туризме в рыночных условиях как мотивация

трудовой деятельности села. În: Материалы научно-практической конференции /

Институт управления и социально-экономического развития. Саратовский

государственный технический университет (29 декабря, 2014). Саратов, 2014, p. 105-113.

141. Сэй Ж. Б. Трактат по политической экономии. Экономические софизмы;

Экономические гармонии. Москва, 2000. 230 с.

142. Coreţchi A. Youth promotion in the society in transition: case study: the Republic of

Moldova. Chişinău : ARC, 2001. 187 p.

143. Erasmus for Young Entrepreneurs Program. www.eurodesk.org/edesk/SearchDb.do?

go=1&progId=EU0010000401&show (vizitat 21.05.2014).

161

144. Garson J. P. Changes and Challenges: Europe and Migration from 1950 to the Present.

Bruxelles, 2003. 31 p. http://www.oecd.org/els/mig/15516948.pdf (vizitat 13.02.2015).

145. Mapping youth transitions in Europe. Luxembourg: Publications Office of the Europe Union, 2014.

112 p.

146. Marshall A. Principles of economics. New-York, 2013. 731 p.

147. Marx K. Capital (Great Books of the Western World, Vol. 50). Chicago: Encyclopaedia

Britannica, Inc., 1993. 434 p.

148. Pigou A. C. The economics of welfare: Volume 1. New-York, 2005. 292 p.

149. Smith A. An inquiry into the nature and causes of the Wealth of Nations. Oxford, 1998.

150. Synthèse des résultats du projet exécuté par MIJARC en collaboration avec le FIDA et la

FAO „Faciliter l‟accès des jeunes ruraux aux activités agricoles‟: Forum Paysan – Session

sur la jeunesse dans le monde agricole, 18 février 2012. http://www.ifad.org/farmer/2012/

youth/report_f.pdf. (vizitat 12.05.2014).

151. Youth employment: making it happen! Luxembourg: Publications Office of the European Union,

2013. 119 p.

152. Youth Policy in Moldova: An international review. Budapest, 2009. 93 p.

Surse electronice

153. www.adrnord.md.

154. www.anofm.md.

155. www.bnm.md.

156. www.ec.europa.eu/eurostat.

157. www.europa.eu.

158. www.fao.org.

159. www.ifad.org.

160. www.la-croix.com.

161. www.maia.gov.md.

162. www.msa.fr.

163. www.mtid.gov.md.

164. www.mts.gov.md.

165. www.ne-aitc.org.

166. www.odimm.md.

167. www.sapard.ro.

168. www.statistica.md.

162

A N E X E

163

ANEXA 1

Metodologia vizînd sondajul efectuat de către autor

Studiul a avut drept scop efectuarea unei analize aprofundate a situaţiei tinerilor din

mediul rural din Republica Moldova şi din Transnistria (conform Legii Nr. 173-XVI din

22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga

Nistrului (Transnistria), art. 3 (2), Transnistria este parte componentă inalienabilă a Republicii

Moldova), inclusiv oportunităţile economice, educaţionale şi de muncă, factorii de sănătate şi

modul de viaţă a tinerilor, participarea acestora la viaţa social-politică şi economică a localităţii,

viziunile acestora asupra viitorului lor.

Studiul a fost realizat în trei etape:

1. Colectarea informaţiilor primare. Ca metodă de înregistrare a datelor statistice a

fost utilizată cercetarea prin sondaj.

2. Prelucrarea datelor, prezentarea şi descrierea rezultatelor cu ajutorul metodelor

statistice, etapă ce se concretizează în sistematizarea materialului cules prin procedeele de

centralizare şi grupare statistică.

3. Analiza şi interpretarea rezultatelor prin formularea unor concluzii.

Cercetarea fost efectuată pe un eşantion reprezentativ din sectorul rural ce a inclus 810 de

respondenţi în vîrstă de 15 – 29 ani, cu o marjă de eroare de 4,2%.

Studiul s-a realizat în perioada 15 aprilie – 15 iulie 2013, avînd ca metodă de înregistrare

a datelor statistice – cercetarea prin sondaj şi a acoperit raioanele de Nord al Republicii

Moldova, UTA Găgăuzia şi Transnistria.

Distribuţia eşantionului după regiuni a fost făcută proporţional:

270 de chestionare au fost completate în partea de Nord a Republicii Moldova (raionul

Briceni: s. Colicăuţi, s. Tribăsăuţi, s. Tabani).

270 de chestionare – în UTA Găgăuzia (raionul Ciadîr-Lunga: s. Congaz, s. Baurci, s.

Svetlîi.

270 de chestionare – Transnistria (r-nul Slobozia: s. Ciobruci, s. Sucleia, s. Corotnoie).

Chestionarele au fost elaborate în limbile română şi rusă, oferindu-le respondenţilor

posibilitate de a alege limba de comunicare.

Criteriul de stratificare: 9 regiuni geografice care corespund unităţilor administrativ-

teritoriale existente pînă la divizarea pe raioane, tipul de reşedinţă (rural), mărimea localităţilor

rurale (două tipuri).

Etapele eşantionării randomizate stratificate au fost următoarele:

164

1. Localităţile: în limitele stratului, fiind alese aleator. Au fost stabilite maximum 6

interviuri pentru unitatea de eşantionare;

2. Gospodăriile: au fost alese în baza unor rute aleatorii;

3. Persoanele: în cazurile în care erau mai multe persoane cu vîrsta de la 15 la 29 de ani, a

fost selectată cea care avea cea mai apropiată dată a naşterii.

În chestionare au fost incluse următoarele tipuri de întrebări:

nivelul de educaţie şi domeniul de specializare;

dezvoltarea tinerilor, inclusiv accesul la diverse surse de informaţie;

oportunităţile de angajare în cîmpul muncii;

viziunile asupra viitorului;

opţiunile de participare activă;

perceperea sănătăţii şi a factorilor de risc;

participarea la elaborarea politicilor de tineret;

date generale socio-demografice.

Distribuţia eşantionului după criterii socio-demografice

Distribuirea pe sexe

În eşantion, femeile au fost reprezentate în proporţie mai mare, comparativ cu bărbaţii. Şi

anume, 53,95% din eşantion au reprezentat femeile şi 46,05% – bărbaţii. Pe regiuni distribuţia pe

sexe a eşantionului este prezentată în tabelul 1.

Tabelul 1. Distribuirea pe sexe a respondenţilor după regiune

Sexul Nord UTA Găgăuzia Transnistria Total eşantion

pers. % pers. % pers. % pers. %

Bărbaţii 111 41,11 139 51,48 123 45,6 373 46,05

Femeile 159 58,89 131 48,52 147 54,4 437 53,95

Total 270 100,00 270 100,00 270 100,00 810 100,00

Vîrsta

Vîrsta medie în eşantion a fost înregistrată fără o diferenţă semnificativă pe regiuni.

Astfel, vîrsta medie în Nordul Republicii Moldova a constituit 21,2 ani, Transnistria – 21,7 ani,

iar în UTA Găgăuzia – 20,07 ani.

Nivelul de educaţie

Distribuţia după nivelul de educaţie denotă că majoritatea tinerilor chestionaţi au studii

gimnaziale complete (33,13%), 19,97% au absolvit şcoala generală (11 clase), 15,57% au studii

liceale complete, 9,20% au absolvit şcoli profesionale, iar 8,52% – colegii, 11,91% au studii

165

universitare sau grad de masterat, iar 0,77% au doctoratul, pe cînd 0,63% nu au studii (fapt

înregistrat în UTA Găgăuzia şi Transnistria).

Grafic structura nivelului de educaţie este prezentată în figura de mai jos.

Fig. 1. Structura nivelului de educaţie obţinută pe eşantion

Etnia

Eşantionul a inclus 51,07% moldoveni, 25,08% ruşi, 9,59% ucraineni, 19,59% găgăuzi şi

3,90% bulgari. Ponderea cea mai mare de moldoveni a fost înregistrată în partea de Nord a

republicii (90,2%). Grafic structura eşantionului după etnie este prezentată în figura de mai jos.

Fig. 2. Structura eşantionului după naţionalitate

Veniturile

Majoritatea persoanelor din eşantion (53,40%) nu au venit personal 20,48% au venituri

între 1000 – 2000 lei pe lună, 17,26% au venituri între 2000 – 3000 lei lunar, 7,83% au venituri

între 3000 – 5000 lei şi numai 0,97% au venituri de peste 5000 lei.

Ocupaţiile

În ceea ce priveşte statutul de ocupaţie, stabilit în partea de Nord al republici şi UTA

Găgăuzia structura eşantionului se prezintă astfel: 49,64% din eşantion erau studenţi, 29,35%

sînt angajaţi în cîmpul muncii, 6,99% sînt şomeri în căutarea unui loc de muncă, 4,48% lucrează

în gospodăriile proprii şi numai 1,71% gestionează o afacere proprie.

166

În Transnistria situaţia este puţin diferită, şi anume: 46,18% sînt angajaţi în cîmpul

muncii, 25,19% nu îşi caută un loc de muncă, fiind studenţi, 11,83% sînt şomeri circa 6,11%

lucrează fermieri în gospodăriile proprii, iar 5,35% gestionează o afacere proprie.

167

ANEXA 2

CHESTIONAR PENTRU TINERI

MODULUL 1. OPORTUNITĂŢILE DE EDUCAŢIE:

1. 1. În ce domeniu intenţionaţi să urmaţi

studiile sau să Vă specializaţi?

Indicaţi situaţia care Vă caracterizează

Specializare Studii Vreau să mă

specializez

1. Economie 1 2 3

2. Juridică 1 2 3

3. Filologie 1 2 3

4. Medicină 1 2 3

5. Pedagogie 1 2 3

6. Tehnică 1 2 3

7. Agrotehnică 1 2 3

8. Ştiinţe exacte 1 2 3

9. Arte 1 2 3

10. Sport 1 2 3

11. Jurnalism 1 2 3

12. Ştiinţe politice 1 2 3

13. Şcoală profesional-tehnică

specială ___________________

1 2 3

14. Cursuri de dezvoltare

profesională specializate

___________________

1 2 3

15. Nu doresc să obţin nici o

specializare

2. Există posibilitatea de a obţine aceste studii în localitatea/raionul

dumneavoastră? Dacă răspunsul este negativ, atunci care este cauza principală?

1. Da

2. Nu, deoarece_______________________________________________

3. Credeţi că după încheierea studiilor vă veţi angaja conform specialităţii în

localitatea/raionul dumneavoastră?

1. Da

2. Nu, deoarece___________________________________________

4. Apreciaţi, pe o scară de la 1 la 10 utilitatea cunoştinţelor obţinute în instituţiile

de învăţămînt publice (şcoală, universitate, unde 10 este valoarea maximă a utilităţii şi 1

este cea minimă)

a.

Şcoala

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0

99. Nu am

mers b.

Universitatea

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1

0

99. Nu am

mers

168

5. În ce activităţi planificaţi să vă implicaţi pe lîngă procesul educaţional şi

activitatea de muncă?

Frecvent (o

dată pe

săptămînă

şi mai des)

Des

(aproximativ

1-2 ori pe

lună)

Rar

(cîteva

ori pe an)

Nu merg,

deoarece

nu există în

localitatea

mea

Nu merg,

deoarece

nu vreau

1. ONG-uri pentru

tineret

1 2 3 4 5

2. Cercuri sportive 1 2 3 4 5

3. Cluburi de interes 1 2 3 4 5

4. Case de odihnă 1 2 3 4 5

6. Cît de satisfăcuţi sînteţi de dotarea tehnică a instituţiei de învăţămînt în care

învăţaţi sau aţi învăţat:

1. nesatisfăcut

2. satisfăcut

3. mulţumit

4. foarte mulţumit.

MODULUL 2. INDICELE DE DEZVOLTARE

7. Apreciaţi condiţiile de trai ale dumneavoastră şi ale familiei dumneavoastră

(dacă locuiţi împreună)

8. Cum apreciaţi starea dumneavoastră a sănătăţii?

M7 M8

Excelentă 1 1

Bună 2 2

Satisfăcătoare 3 3

Proastă 4 4

Foarte proastă 5 5

9. Cum apreciaţi calitatea studiilor primite pînă la ziua de azi?

1. Nesatisfăcătoare

2. Satisfăcătoare

3. Bună

4. Foarte bună.

10. Cum apreciaţi condiţiile de distracţie / petrecere a timpului liber în localitatea

dumneavoastră natală?

169

11. Cum apreciaţi condiţia fizică a dumneavoastră (nivelul de pregătire fizică,

rezistenţa, disponibilitatea pentru eforturi fizice)?

M10 M11

Excelentă 1 1

Bună 2 2

Satisfăcătoare 3 3

Slabă 4 4

Foarte slabă / lipseşte 5 5

12. Cum apreciaţi accesul la informaţie în localitatea dumneavoastră, după

următoarele surse:

Acces foarte

larg

Acces la

majoritatea

tipurilor de

informaţie

Acces

mediu

Acces slab la

informaţie

Nu este

acces la

surse

Sursele nu

sînt

disponibile

în

localitatea

mea

1. Internet 1 2 3 4 5 9

2. Bibliotecă 1 2 3 4 5 9

3. Presa 1 2 3 4 5 9

4. TV 1 2 3 4 5 9

5. Radio 1 2 3 4 5 9

6. Centre pentru

tineret 1 2 3 4 5

9

13. Unde consideraţi că puteţi să vă realizaţi cel mai bine potenţialul

dumneavoastră uman (abilităţile fizice şi intelectuale)? 1. În localitatea dumneavoastră

2. În centrul raional (încercuiţi dacă acesta nu este localitatea dumneavoastră )

3. În Chişinău (încercuiţi dacă acesta nu este localitatea dumneavoastră)

4. Peste hotare

9. Nu am răspuns/Nu ştiu.

14. Care sînt obstacolele de dezvoltare a potenţialului uman al tinerilor în

Republica Moldova?

1. Salarii mici

2. Insuficienţa locurilor de muncă

3. Insuficienţa politicilor pentru tineret

4. Corupţia

5. Lipsa ofertelor de angajare în cîmpul muncii conform specialităţii

6. Alte. Specificaţi _______________________________

MODULUL 3. OPORTUNITĂŢILE DE ANGAJARE ÎN CÎMPUL MUNCII

PENTRU TINERI

15. Cît de mulţumiţi sînteţi de posibilităţile găsirii unui loc de muncă?

1. Nu sînt deloc mulţumit

2. Nu prea mulţumit

170

3. Practic mulţumit

4. Foarte mulţumit

5. Nu intenţionez în viitorul apropiat să găsesc un serviciu.

16. Ce salariu, în lei moldoveneşti, ar fi acceptabil pentru dumneavoastră pentru a

Vă angaja conform specialităţii în primul an?

______________

Care sînt 3 cele mai importante criterii în alegerea unui loc de

muncă?

În primul

rînd

În al

doilea

rînd

În al

treilea

Bine plătit 1 1 1

Asigurat cu un contract de lungă durată 2 2 2

Mediu de muncă amical 3 3 3

Oportunităţi de a învăţa şi de a creşte în plan profesionist 4 4 4

Program de muncă favorabil 5 5 5

Şanse de promovare rapidă 6 6 6

Serviciu respectabil în societate 7 7 7

Posibilitatea de a aplica cunoştinţele obţinute în timpul studiilor 8 8 8

Servicii sociale 9 9 9

Studii peste hotare 10 10 10

Alte. Scrie

_________________________________________________

17. Care sînt 3 cele mai importante calificări pentru a găsi un

serviciu?

În primul

rînd

În al

doilea

rînd

În al

treilea

Cunoaşterea limbilor străine 1 1 1

Pregătire profesională bună 2 2 2

Abilitatea de utilizare a computerului 3 3 3

Abilităţi de comunicare 4 4 4

Ambiţii 5 5 5

Abilitatea de a lucra în grup 6 6 6

Studii postuniversitare 7 7 7

Educaţie / cultură generală bună 8 8 8

Cunoaşterea lumii de afaceri 9 9 9

Calităţi de lider / manager 10 10 10

Alte. Specificaţi _________________________________________

18. Cu ce se confruntă tinerii la angajarea în cîmpul muncii?

1. Lipsa experienţei

2. Insuficienţa instruirii profesionale

3. Nepotism (bazat pe relaţii)

4. Cereri exagerate la angajare

5. Concentrarea ofertelor de muncă în zonele urbane

6. Discriminare

7. Alte__________

171

19. Cum aţi obţinut dumneavoastră serviciul sau cum intenţionaţi să-l obţineţi?

1. Prin intermediul Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă

2. Prin intermediul unei agenţii private

3. Pieţii locurilor de muncă

4. În bază de concurs / interviu

5. Prin intermediul rudelor, prietenilor

6. Prin recomandări oficiale

7. Alte. Scrie______________________________

20. Intenţionaţi să lansaţi o afacere proprie?

1. Da, în_______________________________________________

2. Nu

21. Dacă răspunsul la întrebarea 20 este afirmativ, atunci care sînt căile de lansare

a unei afaceri?

1. Voi continua afacerea părinţilor/rudelor

2. Voi lua credit de la bancă

3. Voi împrumuta bani de la rude

4. Voi împrumuta bani de la prieteni

5. Voi investi banii cîştigaţi pînă în prezent

6. Alte _________________

22. Ce surse de informaţie aţi utiliza/veţi utiliza pentru a găsi un loc de muncă?

1. TV

2. Ziar

3. Internet

4. Radio

5. Agenţii de angajare

6. Panouri informative

7. Prieteni

8. Alte

MODULUL 4. VIZIUNILE PENTRU VIITOR:

23. Care este cel mai înalt nivel de studii pe care intenţionaţi să-l obţineţi?

1. Şcoala generală

2. Şcoala profesională

3. Liceu

4. Colegiu

5. Universitate – licenţă

6. Universitate – masterat

7. Doctorat

8. Post-doctorat

24. La ce vîrstă intenţionaţi să Vă căsătoriţi / la ce vîrstă v-aţi căsătorit? __

172

25. Plasaţi în ordine descrescîndă priorităţile pentru viitor.

Continuarea studiilor

Formarea unei familii

Cariera

Plecarea peste hotare

Procurarea maşinii

Procurarea apartamentului propriu/casei

Alte

26. Intenţionaţi să plecaţi peste hotare?

1. Da, pentru prima dată

2. Da, fiindcă deja am fost peste hotare

3. Nu

Dacă răspunsul la întrebarea 25 este afirmativ, atunci răspundeţi la întrebările 26-28,

dacă nu, mergeţi la întrebarea 29.

27. Pe cît timp intenţionaţi să plecaţi?

1. pînă la un an

2. 0,5-1 ani

3. 1-3 ani

4. 3-5 ani

5. Permanent

28. Care este scopul migraţiei?

1. Studii

2. Muncă

3. Dezvoltare profesională

4. Programe de tip „Work & Travel”

5. Călătorii

6. Vizitarea rudelor

7. Schimb cultural

8. Alte ______________

29. Ţara de destinaţie? _________________________________

30. Cine din membrii familiei sînt peste hotare?

Da Nu Nu sînt căsătorit / nu am fraţi, surori

1. Mama 1 2

2. Tata 1 2

3. Soţul/soţia 1 2 9

4. Fratele/Sora 1 2 9

31. Dumneavoastră personal primiţi remitenţe de peste hotare de la membrii de

familie? Dacă da, cît, în lei moldoveneşti?

1. Da ______________lei (lunar)

2. Nu

173

32. Dacă răspunsul la întrebarea 30 este „Da”, atunci cum cheltuiţi banii primiţi de

peste hotare?

Articol de cheltuieli Suma

1. Produse alimentare

2. Îmbrăcăminte/încălţăminte

3. Bar/Cafenea/Disco/Club

4. Servicii comunale

5. Obiecte de uz personal

6. Alte

MODULUL 5. PARTICIPAREA ACTIVĂ A TINERILOR:

33. Din ce organizaţie/grup faceţi parte:

1. ONG

2. Partid politic

3. Grup de iniţiativă

4. Consiliu local al tineretului

5. Mass-media (a şcolii, locale, regionale, naţionale)

6. Grup religios

7. Centre de resurse pentru tineret

8. Alte _________________________________

9. Nu fac parte

34. Apreciaţi pe o scară de la 1 la 5 contribuţia fiecărei instituţii/structuri prin modul

în care acestea încurajează participarea în viaţa socială/politică/economică a localităţii:

(5 - rol foarte activ, 1- nu joacă nici un rol)

Rolul

instituţiei

1-5

Şcoala generală/medie

Agenţii economici

Punctul medical/policlinica

Primăria

Sălile/terenurile sportive

Grupurile de recreaţie/petrecere a timpului liber

Casele de cultură/centrele de distracţie

Centrele din comunitate pentru copii şi tineri

Media (ziar, radio local)

ONG-uri pentru tineri

Biserica

Organizaţia locală a partidului politic

Familia

174

35. Ce preferaţi să faceţi în

timpul liber? Cît timp dedicaţi

acestei activităţi?

Des (o

dată pe zi)

Uneori (2-3

ori pe

săptămîn

ă)

Rar (cîteva

ori pe lună)

Foarte rar

(cîteva ori

pe an)

Niciodată

1. Privesc televizorul 1 2 3 4 9

2. Citesc 1 2 3 4 9

3. Ascult muzică 1 2 3 4 9

4. Merg la cercuri sportive 1 2 3 4 9

5. Navighez în Internet 1 2 3 4 9

6. Ajut părinţii pe lîngă casă 1 2 3 4 9

7. Desenez/croşetez/pictez 1 2 3 4 9

8. Merg la distracţii cu prietenii 1 2 3 4 9

9. Merg la un cerc de dans 1 2 3 4 9

10. Bar/Cafenea/Disco 1 2 3 4 9

36. Aveţi posibilitatea să Vă implicaţi în soluţionarea problemelor cu care se

confruntă localitatea dumneavoastră? Explicaţi cum Vă veţi implica?

1. Da, pot să mă implic prin______________________________________

2. Nu, nu mă implic, deoarece____________________________________

MODULUL 6. SĂNĂTATEA

37. Cum apreciaţi nivelul dumneavoastră de nutriţie?

38. Apreciaţi nivelul de acces la serviciile medicale în localitatea dumneavoastră.

39. Apreciaţi calitatea serviciilor medicale în localitatea dumneavoastră.

40. Apreciaţi nivelul dumneavoastră de cunoştinţe în domeniul HIV/SIDA,

infecţiilor sau bolilor transmisibile pe cale sexuală?

M38 M39 M40 M41

Nesatisfăcător 1 1 1 1 Satisfăcător 2 2 2 2

Bun

3 3 3 3

Foarte bun 4 4 4 4

41. Consideraţi necesară introducerea educaţiei aspectelor de sănătate ca disciplină

în instituţiile de învăţămînt?

1. Da

2. Nu

42. Consideraţi fumatul drept o problemă pentru tinerii din localitatea

dumneavoastră?

43. Consideraţi consumul de droguri drept o problemă pentru tinerii din localitatea

dumneavoastră?

44. Consideraţi consumul exagerat de alcool drept o problemă pentru tinerii din

localitatea dumneavoastră?

175

45. Consideraţi dependenţa de jocurile la computer drept o problemă pentru tinerii

din localitatea dumneavoastră?

46. Consideraţi HIV/SIDA drept o problemă în localitatea dumneavoastră?

M43 M44 M45 M46 M47

Da, o problemă foarte importantă 1 1 1 1 1

Da, aşa problemă există 2 2 2 2 2

Aşa cazuri sînt foarte rare 3 3 3 3 3

Nu cunosc de astfel de cazuri 4 4 4 4 4

MODULUL 7. COMPORTAMENTE ANTISOCIALE ŞI DELINCVENŢA

47. Apreciaţi de 1 la 5 securitatea personală în localitatea dumneavoastră, unde 1

este valoarea minimă şi 5 este cea maximă?

48. Aţi fost victimă a unui comportament antisocial (violenţă, agresare etc.)?

1. da, specificaţi_1 - psihologic; 2 - fizic; .3 - verbal; 4- sexual; 5 - jaf 6 - şantaj; 7 –

Alte _______________________________ 99 . nu

49. Cunoaşteţi cum să reacţionaţi în astfel de cazuri?

1. da

2. nu

50. La cine v-aţi fi adresat în primul rînd dacă aţi fi fost victima unei crime?

1. Poliţie

2. Rude

3. Prieteni

4. Învăţători

5. Spital/Policlinică

6. Psiholog

7. Nimeni

51. Reprezintă criminalitatea o problemă pentru localitatea dumneavoastră?

1. Da

2. Nu

52. Dacă aţi răspuns pozitiv la întrebarea 50, atunci care sînt factorii care

contribuie la creşterea criminalităţii în rîndurile tinerilor din localitatea dumneavoastră?

1. şomajul

2. violenţa în familie

3. influenţa mass-media

4. lipsa educaţiei moral-spirituale

5. mediul (prietenii)

6. consumul de droguri

7. consumul de alcool

8. lipsa supravegherii din partea părinţilor

9. legislaţia imperfectă

10. altele. Menţionaţi__________________

1 2 3 4 5

176

MODULUL 8. POLITICILE PENTRU TINERET

53. Cunoaşteţi despre şi sînteţi implicaţi în elaborarea documentelor de politici

pentru tineret (planuri de acţiuni, strategii pentru tineret, decizii locale/regionale cu privire

la tineret etc.) prin diverse căi de participare?

Nivelul Le cunosc Am participat în elaborarea lor

da nu da nu

1. Local 1 2 1 2

2. Regional 1 2 1 2

3. Naţional 1 2 1 2

54. Dacă aţi participat la elaborarea documentelor de politici pentru tineret, care a

fost modalitatea de implicare?

_____________________________________________________

ÎNTREBĂRI GENERALE

D1. Sexul:

1. Bărbat

2. Femeie

D2. Mediul de reşedinţă:

1. Rural

2. Urban

D3. Vîrsta: _____ ani

D4. Localitatea: _______________________

D5. Raionul: __________________________

D6. Care este nivelul cel mai înalt de studii absolvite:

1. şcoală primară

2. şcoală generală

3. şcoală profesională

4. liceu

5. colegiu

6. licenţă, masterat

7. doctorat

8. nu am studii

9. alte ______________;

D7. Învăţ la/în:

1. la locul de naştere

2. localitatea vecină, fac naveta

3. în altă localitate

177

D8. Starea familială:

1. Căsătorit(ă)

2. Celibatar(ă)

3. Divorţat(ă)

4. Văduv(ă)

5. Concubinaj

6. Alte

D9. Venitul lunar:

1. sub 500 lei

2. între 500 şi 1000 lei;

3. între 1000 şi 2000 lei,

4. între 2000 şi 3000 lei,

5. între 3000 şi 5000 lei,

6. peste 5000 lei,

7. Nu am venit personal.

D10. Statutul de ocupare în cîmpul muncii:

1. angajat

2. gestionez afacerea proprie în ____________________________

3. şomer în căutarea unui loc de muncă

4. şomer, dar nu caut un loc de muncă

5. nu pot lucra

6. lucrez în cîmp

7. lucrez pe porţiunea mea de pămînt

8. învăţ (la şcoală, universitate) şi nu caut un loc de muncă

D11. Locuiţi la/în/cu:

1. părinţii

2. rude

3. prieteni

4. gazdă

5. casă proprie

6. cămin

7. alte_______________

D12. Etnia:

1. Moldovean/Român

2. Ucrainean

3. Rus

4. Găgăuz

5. Bulgar

6. Alte

178

D13. Limbile posedate la nivel comunicativ:

1. Româna/moldoveneasca

2. Rusa

3. Engleza

4. Franceza

5. Spaniola

6. Germana

7. Italiana

8. Găgăuza

9. Bulgara

10. Ucraineana

11. Altele

D14. Cunoaşterea computerului:

1. Nu cunosc

2. La nivel de începător

3. La nivel mediu

4. La nivel avansat.

179

ANEXA 3

Rata şomajului pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2013

Ţara Total:

15–24

ani

15–24

ani

(bărbaţi)

15–24

ani

(femei)

Schimbări

relative

2007–2013

(%)

Nivelul

maxim

istoric

(%)

Ziua ratei

maxime

Total:

25–74

ani

Austria 9.7 8.5 11.1 24.4 12.1 01/2004 4.3

Belgia 23.8 24.6 22.5 27.3 24.8 02/1984 7.1

Bulgaria 28.9 32.9 23 110.9 38.8 05/2001 11.8

Cipru 40.3 44.5 36.4 307.1 40.3 10/2013 14.7

Republica

Cehă

19.2 19.2 19.1 134.1 21.6 10/2004 5.9

Germania 7.7 8.3 7.1 -33.0 16.5 03/2005 4.8

Denemarca 13 13.9 12 75.7 17.4 04/1983 5.8

Estonia 22.7 21.7 23.7 160.9 40.3 03/2010 7.8

Grecia 58.3 53.8 63.9 167.4 60.8 02/2013 25.7

Spania 55.3 55.8 54.8 188.0 56.5 08/2013 23.9

Finlanda 19.6 22.2 17.2 20.2 35.8 03/1994 6.6

Franţa 25.5 24.1 27.1 34.9 26.3 11/2012 9.2

Croaţia 49.8 50.5 48.8 108.4 50.9 04/2013 15.6

Ungaria 25.1 24 26.6 28.1 29.5 09/2012 8.1

Irlanda 25.4 27.1 23.5 170.2 31.3 02/2012 10.8

Italia 41.7 40.1 43.7 104.4 41.7 11/2013 10.7

Lituania 20.4 22.9 17 137.2 36.2 08/2010 10.1

Luxembourg 20.6 20.7 20.5 32.1 20.6 10/2013 5.1

Latvia 23.5 22.6 24.7 164.0 39 01/2010 10.3

Malta 14.5 15.5 13.1 12.4 19.9 11/2001 5.1

Olanda 11.4 10.9 12 70.1 13.5 09/1995 6.1

Polonia 27.4 26 29.5 45.7 43.7 10/2002 8.5

Portugalia 34.8 33.4 36.3 74.9 40.4 02/2013 13.9

Romania 23.6 23.5 23.8 16.3 24 07/2011 5.9

Suedia 24.1 25.9 22.3 30.3 27.8 08/2009 5.6

Slovenia 23.3 23.2 23.5 104.4 25.2 04/2013 8.8

Slovacia 32.9 34 31.1 63.7 39.9 06/2001 12.4

Marea

Britanie

20 22.4 17.2 47.1 22.2 10/2011 5.1

UE27 23.3 23.7 22.7 54.3 23.5 01/2013 9.4

UE28 23.4 23.9 22.8 53.9 23.7 01/2013 9.4

Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 5-6.

180

ANEXA 4

Rata de ocupare pe grupe de vîrstă în ţările UE, 2012, %

Rata de

angajare

Contract

temporar

Angajare

part-time

În căutare

de

serviciu

Schimbar

ea

serviciulu

i

15–24 15–24 15–24 15–29 15–29

Austria 54.6 35.6 18.8 2.9 17.5

Belgia 25.3 31.4 25.6 6.6 10.0

Bulgaria 21.9 9.5 4.2 0.9 -

Cipru 28.1 18.7 18.8 6.2 16.5

Republica Cehă 25.2 27.0 9.9 3.5 10.9

Germania 46.6 53.6 21.7 4.7 13.2

Denemarca 55.0 20.9 65.0 10.4 16.6

Estonia 33.0 12.9 18.6 6.6 17.4

Grecia 13.1 25.9 19.4 6.7 12.2

Spania 18.2 62.4 35.6 12.3 18.7

Finlanda 41.8 42.0 39.2 13.1 -

Franţa 28.8 55.5 23.1 8.8 12.8

Croaţia 16.9 47.4 5.6 - -

Ungaria 18.6 22.4 9.7 1.4 15.2

Irlanda 28.2 34.9 48.2 4.5 7.7

Italia 18.6 52.9 27.5 4.1 15.9

Lituania 21.5 9.4 15.4 3.0 -

Luxembourg 21.7 39.0 22.7 9.9 14.6

Latvia 28.7 9.7 15.0 3.5 12.8

Malta 43.8 16.6 20.6 4.0 13.5

Olanda 63.3 51.2 76.7 5.7 18.2

Polonia 24.7 66.4 16.7 5.2 18.7

Portugalia 23.6 56.5 20.1 11.6 12.8

Romania 23.9 5.8 17.8 2.3 3.7

Suedia 40.2 55.7 48.5 12.9 -

Slovenia 27.3 72.0 38.3 6.9 11.4

Slovacia 20.1 19.1 7.3 3.7 12.8

Marea Britanie 46.9 14.9 40.3 12.3 19.6

UE 28 32.8 42.2 31.0 7.3 15.0

Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 8.

181

ANEXA 5

Obiective-cheie ale măsurilor / programelor implementate în ţările UE

Ţara Tipul măsurii

facilitarea

tranzițieid

e la școală

lalocul de

muncă

dezvoltarea

competențe-

lor

necesarepe

piața

muncii

Sprijini-

reaprimei

experien-

țe profe-

sionale

îmbunătățirea

accesuluilapi

ața forței de

muncăsau la

primulloc de

muncă

Estonia Reducerea risculuideșomaj

în rîndul tinerilorcare

vorbesc

alte limbidecît cea estoniană

√ √ √

Schemăpracticăde lucrude

tip-Ucenicie √

Planul de

acțiunepentrucreșterea

economicăși Locuri de muncă2008-2011

√ √ √

Franţa Acordde stagiu de muncă √ √

Contract de profesionalizare √ √

Contract unic deintegrare–

Contractul „Inițiativa de

ocupare a forței de muncă”

√

Germania Programul

“Ausbildungspakt” √

Programul

“Ausbildungsbonus” √

Programul “VerA” √ √

Italia ProgramulFIXO √ √ √ √

Giovanisì √ √ √

România Programulpentruocuparea

forței de muncăde

liceușistudenți

√ √

Programulpentruocuparea

forței de muncă pentru

persoanele cu riscde

excluziune socială

√

Promovareaincluziunii

socialeîn cadrul

ProgramuluiOperațional

2007-2013 al Fondului

Social European din

România

√

Suedia Programe de stagii de

muncă √ √ √

Servicii decăutarede locuri

de muncășide coaching

√ √

182

Marea

Britanie

Programul"Working It Out" √ √

Contractpentru Tineri √ √ √ √

Experiență de muncă √ √

Republica

Moldova

Programul naţional de

abilitare economică a

tinerilor (PNAET)

√

Proiectul „Dezvoltarea

afacerilor pentru abilitarea

economică a tineretului”

√

Programul investiţional

„PARE 1+1” √

Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 67, adaptat de autor.

183

ANEXA 6

Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor / programelor implementate în ţările UE

Ţara Tipul măsurii

Puncte forte Puncte slabe

Estonia Reducerea riscului

de șomaj în rîndul

tinerilor care vorbesc

alte limbi decît cea

estoniană

Sistemul de carduri pentru

instruire permite răspunsuri

flexibile la nevoile

individuale

Cererea şi oferta de abilităţi

necesită a fi echilibrată

Schemă practică de

lucru de tip -

Ucenicie

Strategia de comunicare

îmbunătățită prin

angajamentul organizațiilor

de tineret, centre și alte canale (școli, părinți)

Este prevăzută doar pentru

șomerii înregistrați; risc de

depăşire a atribuţiilor şi de

concediere; suprapunere cu

programe similare

Planul de acțiune

pentru creșterea

economică și Locuri de muncă

2008-2011

Consultarea părților

interesate la etapa de

proiectare;

adaptare rapidă în situații de

criză economică;

Cooperarea părților

interesate

Oferta de abilităţi oferită de

sistemul educaţional nu

corespunde cererii de pe piața

forței de muncă

Franţa Acord de formare Metodă foarte bine

reglementată, care

acționează în calitate de

garant al calităţii;

reglementare tripartită;

acoperirea se extinde

dincolo de hotarele Franței

pentru persoanele fizice de

naţionalitate franceză și include studenții străini din

Franța

Risc de depăşire a atribuţiilor

şi de concediere prin

intermediul angajatorilor;

reducerile în bugetul de stat

pot

avea un impact asupra

capacității de supraveghere

Contract de

profesionalizare

Partenerii sociali angajaţi;

participanţii primesc

contract de muncă; se oferă

calificare acreditată

Risc de concediere pentru

calificare inferioară;

companiile se concentrează

asupra celor mai performanţi

(cu cea mai bună reuşită)

Contract unic de

integrare –

Contractul

„Inițiativa de

ocupare a forței de

muncă”

Condiții clar definite în ceea

ce privește durata,

orele de lucru, acordul

contractual, integrate

cu alte măsuri de sprijin

Efecte de concediere;

eventuală înlocuire a

programelor pe termen scurt

cu cele pe termen lung

184

Continuare tabel

Ţara Tipul măsurii

Puncte forte Puncte slabe

Germania Programul

“Ausbildungspakt” Angajament social și politic

puternic; auto-

reglementarea conducerii și industriei

Lipsa de implicare a

sindicatelor; baza de date

statistice în prezent este în

proces de creare

Programul

“Ausbildungsbonus”

Proces puternic de punere în

aplicare prin intermediul

modelării de afaceri

Cercetarea a demonstrat

cîștiguri imprevizibile;

întreprinderile mici din lipsă

de capacităţi pot suferi eşec

Programul “VerA” Angajament civic și transfer

de cunoștințe între

generații; încorporat într-o

rețea mai largă de măsuri de

sprijin.

Dependenţă faţă de finanțarea

guvernamentală care poate

ridica problema

sustenabilității pe termen

lung

Italia Programul FIXO Flexibilitate; dezvoltarea

unui test național pentru

"competențe profesionale".

250 indicatori de calitate care

trebuie să fie limitaţi la cinci,

în părți extrem de birocratice

Giovanisì Proces participativ în care

prin intermediul mass-media

și întîlniri periodice, părțile

interesate se pot angaja în

elaborarea programelor;

adaptarea periodică pentru a

corespunde cu necesităţile

în schimbare.

Procesul participativ necesită

mult timp; limita de vîrstă

inferioară este de 18 ani,

astfel stagiile nu pot fi

folosite pentru a facilita

tranziția de la școală la locul

de muncă

România Programul pentru

ocuparea forței de

muncă de

liceu și studenți

Asigurarea unui mijloc prin

care elevii să cîștige

experiență de lucru pentru a

facilita tranziția pe piața

muncii.

Școlile și universitățile nu

sînt implicate în proiectarea

programului ; nepotrivirea

competențelor de educație și de pe piața forței de muncă

nu a fost abordată

Programul pentru

ocuparea forței de

muncă pentru

persoanele cu risc de

excluziune socială

Angajatorii sînt mai

disponibili să angajeze un

tînăr cu risc ridicat și din

medii defavorizate.

Nu sînt implicate ONG-urile

care au contact direct cu

grupurile-țintă în realizarea

programului

Promovarea

incluziunii sociale în

cadrul Programului

Operațional 2007-

2013 al Fondului

Social European din

România

Cei mai mulți participanți au fost tineri; au fost create

noi locuri de muncă;

participanţii au primit

calificări.

Proces extrem de birocratic;

partenerii sociali nu au fost

implicați

185

Continuare tabel

Ţara Tipul măsurii Puncte forte Puncte slabe

Suedia Programe de stagii

de muncă

Implicarea sindicatelor în

asigurarea calității; oferă

acces la forța de muncă

calificată la costuri reduse

pentru angajatori.

Risc pentru planificarea

necorespunzătoare a

conținutului și nepotrivirea

așteptărilor

Servicii de căutare

de locuri de muncă

și de coaching

Antrenori subcontractaţi din

sectorul public și privat,

bazat pe modelul „plătit-în

corespundere cu rezultatele

obţinute”; consumatorul are

putere de cumpărare.

Contacte slabe între unii

antrenori și angajatori

Marea

Britanie

Programul"Working

It Out" Angajament și sprijin

considerabil din partea

angajatorului; aprovizionare

de bază asigurată, repetată

în zonele rurale și cu durate

mai scurte; fonduri private

inițiale garantate (finanţare

publică adăugător).

Costul per rezultat de succes

este relativ mare în

comparație cu alte programe

Contract pentru

Tineri Inițiativă inter-

departamentală; unele

aspecte simplificate (cum ar

fi plățile forfetare).

Risc de cîștiguri

imprevizibile; obiective

foarte ambițioase, dar există

îndoieli că sectorul privat nu

va putea oferi numărul de

locuri de muncă solicitat;

angajatorii nu sînt pe deplin

conștienți de sprijinul

disponibil

Experiență de muncă Sancțiuni ca „motivație” nu

sînt cerute.

Concurența programelor

locale; opunerea

organizațiilor sociale de a

promova „munca neachitată”

Republica

Moldova

Programul naţional

de abilitare

economică a tinerilor

(PNAET)

Dezvoltarea aptitudinilor

antreprenoriale ale tinerilor

Mediatizarea insuficientă a

Programului; neadmiterea în

cadrul programului a

finanţării proiectelor din sfera

de prestări servicii.

Proiectul

„Dezvoltarea

afacerilor pentru

abilitarea economică

a tineretului”

Instruire şi sprijin financiar

pentru crearea unor afaceri,

preponderent, în sectorul

agrar

Mediatizarea insuficientă a

Programului.

Programul

investiţional „PARE

1+1”

Destinat lucrătorilor migraţi

şi/sau rudelor acestora, care

doresc să investească în

lansarea sau/şi dezvoltarea

unei afaceri proprii

Taxele vamale ridicate pentru

importul utilajului

Sursa: Mapping youth transitions in Europe, 2014, p. 81-82, adaptat de autor.

186

ANEXA 7

Programe / proiecte de susţinere a dezvoltării IMM-lor în mediul rural (2008-2010)

Denumire Obiective Grup ţintă Activităţi Coordona

tor

Programul

naţional

de abilitare

economică

a tinerilor

Dezvoltarea aptitudinilor

antreprenoriale ale tinerilor

bazate pe cunoaşterea si

gestionarea optimă a

resurselor şi facilitarea

accesului tinerilor

antreprenori la resurse

financiare necesare

iniţierii şi dezvoltării unei

afaceri proprii

Tineri 18-30 de ani, care

doresc: să-şi dezvolte

abilităţile

antreprenoriale, să

lanseze o afacere

proprie în zonele rurale

şi/sau să-şi extindă

propria afacere în zonele

rurale, creînd noi locuri

de munca

Instruire şi consultanţă

antreprenorială;

Obţinerea creditelor

preferenţiale

în valoare maxima de pînă

la 300.000 lei (pe 5 ani) cu o

porţiune de grant

nerambursabil (40%)

Monitorizarea post-finanţare

ME, MF,

MEd

Gestiunea

eficientă a

afacerii

Sporirea calificării în

domeniul

antreprenorial pentru

asigurarea

gestionării eficiente a

afacerii proprii

Viitori antreprenori şi

antreprenori

activi care practică

activităţi economice sub

orice formă de

organizare juridică

Organizarea cursurilor gratuite

pe 8 module de instruire la

alegere: managementul

financiar; managementul

resurselor umane

şi legislaţia muncii;

înregistrarea în calitate de

plătitor a TVA şi aplicarea

legislaţiei în domeniu;

contabilitatea pe domenii de

aplicare; marketing; marketing

internaţional; planificarea

afacerii; activitatea economică

externă şi relaţiile vamale

ODIMM

Acordarea

Consultan-

ţei de către

experţii din

Germania

Facilitarea accesului

IMMurilor la cunoştinţe

inovative internaţionale

IMM, instituţii publice,

autorităţi locale,

instituţii de învăţămînt,

instituţii internaţionale

Acordarea consultanţei de către

experţi internaţionali cu

experienţă vastă în diferite

domenii

Senior

Expert

Service,

Germania

Fondul de

garantare a

împrumutu-

rilor

Facilitarea accesului IMM la

resursele financiare

IMM ce activează pe

întreg teritoriu al

Republicii Moldova

Acordarea garanţiei la credit

agenţilor economici care nu

dispun de suficient gaj. Pentru

întreprinderile active, garanţia

reprezintă pînă la 50% din

mărimea creditului, dar nu

mai mult de 300 mii lei, pe o

perioadă de pînă la 5 ani. Iar

pentru întreprinderile nou-

create, garanţia poate

reprezenta maxim 70% din

suma creditului, dar nu mai

mult de 100 mii lei.

Perioada de garantare este de

pînă la 3 ani

ODIMM

Programul

BAS

Susţinerea dezvoltării şi

creşterii competitivităţii

IMM

IMM (de la 10 la 250 de

angajaţi, în cazuri

excepţionale pînă la

500) din Republica

Moldova, ocupate în

sfera de producţie,

servicii şi comerţ si care

activează pe piaţa nu

mai puţin de doi ani

Acoperire financiara parţiala a

costurilor pentru servicii de

consultanţă.

Subsidii maxim de 10 mii

EUR, suma ce nu constituie

mai mult de 50% (exclusiv

taxe) din suma proiectului

Business

Advisory

Service,

BERD

187

Programul

JNPGA

pentru

dezvoltarea

sectorului

IMM

Promovarea eforturilor

privind ajustările economice

structurale prin facilitarea

procurării de către

întreprinderile micului

business a unui vast

sortiment de echipament de

producere.

IMM de pe întreg

teritoriul al Republicii

Moldova (cu excluderea

mun. Chişinău şi Balţi).

Procurarea de echipament în

regim de leasing pe o perioadă

de un an, cu oferirea unui grant

de 40%. Valoarea procurării

variază de la 5 mil. yeni

japonezi pana la 24 mil. yeni

japonezi

Unitatea

de Imple-

mentare

a

Grantului

Acordat de

Guvernul

Japoniei

pe lîngă

Ministerul

Economiei

Învăţămînt

Profesional

şi

Dezvoltare

Rurală

Reducerea sărăciei şi

abilitarea comunităţilor în 5

raioane din Zona Centru prin

dezvoltarea rurală, iniţiative

şi acţiuni locale de creare a

locurilor de muncă

Deţinătorii de patentă,

meşteşugarii, instituţiile

de învăţămînt, centrele

de creaţie, tinerii ce

doresc să iniţieze o

afacere, ONG etc., în

parteneriat cu APL şi

alte instituţii locale din

raioanele Sîngerei,

Orhei, Teleneşti, Rezina

şi Şoldăneşti

Investirea în activităţi

neagricole, cum ar fi: în

activităţi de obţinere a

produselor neagricole (articole

de pielărie, încălţăminte,

tricotaje, produse de uz

gospodăresc, ambalaje etc.) cu

excepţia produselor alimentare;

în activităţi de procesare

industrială a produselor

lemnoase, de artizanat şi a altor

activităţi tradiţionale

neagricole cu specific local

(fierului, linii, olărit, broderie,

confecţionare instrumente

muzicale). Servicii de croitorie,

frizerie, cizmărie etc., servicii

de conectare şi difuzare

internet; servicii de mecanizare

şi vulcanizare etc. Valoarea

finanţării este de pînă la 3 000

Euro cu o contribuţie proprie în

bunuri de 40% din valoarea

proiectului.

Reprezen-

tanţa

A.O.

”Hilfswerk

Austria” în

Republica

Moldova

şi

ADR –

Centru

CEED:

creşterea

Competi-

tivităţii

şi

consolidarea

IMM

Ridicarea competitivităţii

companiilor moldoveneşti pe

piaţa mondiala în

următoarele domenii: 1)

produsele textile şi maşini;

2) tehnologii informaţionale

şi de calcul; şi 3) producerea

vinului

IMM care activează în

domeniile

sus-menţionate

Asistenţă consultativă şi

financiară în domeniile

eligibile ale programului

Chemonics

Interna-

tional

Inc,

USAID

PSI:

Investiţii

în sectorul

privat

Dezvoltarea sectorului privat

prin promovarea şi

susţinerea cooperării între

agenţii economici din

Republica Moldova şi

Olanda

IMM de pe întreg

teritoriul al Republicii

Moldova

Susţinerea parteneriatului

Moldo- Olandez prin acordarea

asistenţei financiare în mărime

de pînă la 50% din mărimea

investiţiilor efectuate, dar

numai mult de 750 mii EUR;

Acordarea consultanţei în

etapele de iniţiere şi de

dezvoltare a parteneriatului

Camera de

Comerţ şi

Industrie

RISP II Stimularea creşterii

productivităţii

şi veniturilor în spaţiul

rural prin asigurarea

accesului antreprenorilor la

cunoştinţe, tehnologii

moderne si finanţare

Orice doritor de a iniţia

o afacere individuala (pe

bază de patentă,

întreprindere

individuala, gospodărie

ţărănească, SRL);

Întreprinderi şi

antreprenori înregistraţi

Oferirea serviciilor de

consultanţă şi acordarea

creditelor preferenţiale pentru

iniţierea şi/sau dezvoltarea

afacerilor în zona rurală

Unitatea

pentru

Implemen-

tarea

Proiectelor

Agricole

188

care activează în spaţiul

rural

Dezvoltarea

Businessu-

lui

agricol

De a spori veniturile

populaţiei din zonele rurale

prin îmbunătăţirea

competitivităţii sectorului

agricol al Moldovei

Companiile medii şi

mici de procesare

agricolă, companiile

intermediare din cadrul

lanţului de distribuţie a

produselor pe piaţa

externa, producătorii

dornici să producă

bunuri de calitate

superioara, producătorii

agricoli şi organizaţiile

industriale

Proiectul oferă asistenta

tehnica, traininguri şi suport în

facilitarea accesului la credite

şi alte produse financiare

Citizens

Network

For

Foreign

Affairs

(CNFA)

Acordarea

Consultan-

ţei de către

experţii

din Olanda

Facilitarea accesului IMM-

urilor la cunoştinţe inovative

internaţionale

IMM din Moldova Acordarea consultantei de către

experţi străini; Organizarea

seminarelor în ţară

beneficiarului şi/sau în Olanda;

Desfăşurarea stagiunii

beneficiarului de la 2 săptămîni

pînă la 3 luni; Căutarea

partenerilor de afaceri

în alte ţări

PUM,

Senior

Expert din

Olanda

2KR

Dezvoltarea agriculturii si

creşterea producţiei

alimentare în Republica

Moldova

Persoane juridice

private, producători

agricoli şi persoane

fizice, indiferent de

forma organizatorică de

activitate, care practica

activitatea de

întreprinzător şi/sau

prestează servicii

agricole mecanizate

Procurarea tehnicii agricole în

rate (iniţial se achită 50% din

costul total şi mai apoi în rate

pe parcursul perioadei de doi

ani)

Ministerul

Economiei;

JICA

Ameliorarea

Competitivi-

tăţii

Consolidarea competitivităţii

companiilor din Moldova

prin intermediul

îmbunătăţirii calităţii

produselor şi serviciilor

acestora

Agenţii economici din

sectorul de producere

sau cel al serviciilor

Acordarea granturilor

proporţionale pentru

implementarea Sistemului de

Management al Calităţii.

Mecanismul de Grant

va rambursa 50% din

cheltuielile suportate de

întreprindere. Suma maxima de

co-finanţare constituie 10,000

dolari SUA

Camera de

Comerţ si

Industrie

Proiectul

moldo-

german

de sporire a

calificării

manage-

rilor

Programul este destinat

formarii noii generaţii de

manageri contemporani,

capabili să-şi desfăşoare

afacerea cu succes

atît în ţara proprie, cît şi pe

piaţa mondială

Managerii

întreprinderilor

autohtone, vorbitori de

limbă engleză, cu vîrsta

de pana la 40 ani

(1) Organizarea unui curs de

pregătire prealabilă la Centrul

de Formare Continua al CCI,

(2) efectuarea, timp de o luna,

unui stagiu la Centrele de

instruire din Germania

Camera de

Comerţ si

Industrie

START

SOUTH

AND

START

EAST

PROGRAM

ME

Promovarea formării unor

parteneriate de afaceri dintre

companiile din RM şi

companiile din Suedia prin

transferul de know-how,

investiţii în echipament

IMM din Moldova Oferirea unui suport financiar

în suma de 500 000 SEK (30

mii dolari SUA) şi pentru

transferul de inovaţii 250 000

SEK (15 mii dolari SUA).

NUTEK –

The

Swedish

Agency

for

Economic

and

Regional

Growth

IFAD II Contribuirea prin acţiune Întreprinderile rurale Acordarea împrumuturilor UCIP -

189

participativă

la realizarea planurilor

de dezvoltare strategică a

localităţilor şi anume în

domeniul agricol

înregistrate

sub orice forma

organizatorico-juridică

preferenţiate în valoare de pînă

la 200 mii USD pe un termen

de pana la 15 ani. 20% – 30%

din valoarea finanţării acordate

constituie grant nerambursabil.

Activităţi economice eligibile

pentru program sînt:

producerea, colectarea,

prelucrarea, ambalarea,

depozitarea produselor

agricole, prestarea serviciilor

specializate în agricultură şi

alte activităţi economice (cu

profil agricol) din spaţiul rural

IFAD

IFAD IV Extinderea oportunităţilor de

angajare în cîmpul muncii şi

participarea micilor fermieri

în lanţuri competitive de

furnizare agricolă prin

intermediul accesului sporit

la servicii financiare pentru

micii proprietari, femeile cu

activitate neagricolă şi tinerii

fermieri, precum şi

antreprenorii şi

întreprinderile de prelucrare

neagricolă

Întreprinderile rurale

înregistrate sub orice

forma organizatorico-

juridică

Servicii financiare rurale

(acordarea creditelor

preferinţiale de pînă la 100 mii

dolari SUA;

Dezvoltarealanţuluivaloricpent

rureducereasărăcieirurale

(cartografierea şi

management); Infrastructura

determinată de piaţă în

favoarea săracilor (acordarea

granturilor competitive

pentru investiţii în

infrastructura publică

Unitatea

Consolidat

ă

pentru

Implement

area

Programe-

lor

IFAD-V Proiectul de Servicii

Financiare Rurale şi

Dezvoltare a Businessului

agricol

IMM din Moldova Susţinerea eforturilor Moldovei

în dezvoltarea sectorului

agricol, ce va satisface atît

piaţa locală, cît şi exportul

IFAD

MEDRA Dezvoltarea economica

rurala prin crearea unui

climat favorabil pentru

implementarea ideilor de

afaceri ale întreprinzătorilor

din regiunile rurale ale

Republicii Moldova

Proiectul se adresează

întreprinzătorilor

mici şi mijlocii

din satele raioanelor

Drochia, Rîscani,

Falesti, Sîngerei,

Glodeni, care activează

în diferite domenii ale

agriculturii

Proiectul cuprinde 2 activităţi

principale: acordarea de

granturi şi activitatea de

instruire. Grantul acordat va

rambursa 50% din valoarea

proiectului dar nu mai mult de

5000 EUR. Activitatea de

instruire va cuprinde

următoarele tematici: aplicarea

tehnologiilor moderne în

agricultură, management,

oportunităţi financiare şi de

creditare etc.

Asociatia

Obsteasca

„Pro

Cooperare

Regională”,

HEKS

PASET Crearea unui climat

favorabil pentru

implementarea ideilor

de afaceri ale tinerilor, care

le-ar asigura un loc de

munca şi o şansa reală

pentru o viaţă decentă,

independentă din punct

de vedere financiar

Tinerii cu vîrsta

cuprinsă între 18 şi 30

ani, din satele şi

oraşele mici

Instruire în domeniul

dezvoltării afacerilor; Asistenta

la identificarea potenţialelor

oportunităţi de afaceri;

Asistentă în elaborare atehnică

a propunerilor de afaceri;

Asistenta în procesul de

înregistrare juridica a afacerii;

Asistenţă la elaborarea

aplicaţiei pentru grant şi cererii

de creditare; Asistenţă post-

creare pîna la doi ani, în funcţie

de necesităţile antreprenorului.

Proiectul vizează acordarea

creditelor preferenţiale (pe 2

ani) cu o porţiune de grant

Ministerul

Educaţiei

şi

Ministerul

Economiei

190

(max 50%) şi valoarea

maxima $10 000

Dezvoltare

Economică

Locală

Dezvoltarea potenţialului

economic local prin

asigurarea accesului la

servicii profesionale

de consultanţă în afaceri

şi prin susţinerea afacerilor

în domeniul serviciilor din

mediul rural

Micii antreprenori,

organizaţiile

neguvernamentale,

centrele de planificare

economică (CPE),

autorităţile publice

locale (APL), asociaţiile

de economii şi

împrumut ale cetăţenilor

(AEÎC).

Instruire şi consultanţă: APL,

agenţii economici şi CPE/ONG

beneficiază de instruire şi

consultanţă în domeniul

dezvoltării economice locale.

Creditare – agenţii economici

din 25 de localităţi rurale

beneficiază de facilitarea

procesului de obţinere

a creditelor cu porţiune de

grant de pînă la 2500 euro

pentru afaceri neagricole

Centrul

CONTACT

MEEETA Dezvoltarea capacităţilor

economice ale tinerilor şi

consolidarea

sistemului de şcoli

profesionale

Tinerii şi profesorii

şcolilor profesionale din

regiunile rurale

Organizarea training-urilor în

domeniul angajării în cîmpul

muncii şi în domeniul

antreprenoriatului, cu durate de

la 1 zi pînă la 3 luni. Acordarea

consultaţiilor psihologice şi

juridice pentru beneficiarii

proiectului

MEEETA

Winrock

Suport pentru

promovarea exportului

şi atragerea

investiţiilor

în RM

Creşterea numărului şi

prezenţei companiilor

exportatoare din Moldova,

active pe pieţele străine

Întreprinderile

autohtone

exportatoare şi

întreprinderile care

necesită investiţii

Promovarea exporturilor MIEPO

Crearea

locurilor

noi de

muncă prin

susţinerea

întreprinderi

lor noi şi a

celor

existente

Crearea locurilor de muncă

prin promovarea condiţiilor

de bază a existenţei

fondatorilor şi consolidarea

competitivităţii IMM

Întreprinderile mici şi

mijlocii, precum şi

bărbaţii şi femeile care

sînt interesaţi în

dezvoltarea afacerilor în

municipiul Chişinău,

raioanele Orhei,

Ialoveni, Criuleni şi

Anenii Noi

Programul constă în: (1)

Organizarea cursurilor

vocaţionale şi seminare pentru

oameni de afaceri; (2)

Acordarea serviciilor de

consultanţă; (3) Acordarea

granturilor pînă la 3000 Euro

întreprinderilor care oferă noi

locuri de muncă

AFIT

BIZTAR Reducerea costurilor de

administrare a afacerii în

Moldova, prin micşorarea

poverilor administrative şi

eliminarea birocraţiei ceea

ce va ajuta sectorul privat să

se conformeze la

cerinţele guvernamentale

pentru procedura de

licenţiere, de raportare

şi achitare a impozitelor

Întreprinderile mici şi

mijlocii, precum şi

bărbaţii şi femeile

care sînt interesaţi în

dezvoltarea afacerilor în

municipiul Chişinău,

raioanele Orhei,

Ialoveni, Criuleni şi

Anenii Noi

Consultanţă, instruire,

promovare îmbunătăţire cadru

legal

BIZTAR

Finnpartners

hip

Promovarea parteneriatelor

moldo-finlandeze şi

furnizarea serviciilor de

consultanţă în afaceri

Studiul situaţional al forţei

de muncă

Întreprinderile din

Republica Moldova

Matchmaking (identificarea

partenerilor de afaceri),

stabilirea contactelor cu

companiile din Finlanda

(partener în baza datelor de

căutare); Consultanţă în afaceri

MIEPO

Sursa: Studiul situaţional al forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin prisma de gen. Chişinău, 2010,

p.164-169.

191

ANEXA 8

Acte legislativ-normative în domeniul tineretului

- Hotărîrea Guvernului nr. 1541 din22.12.2003 „Privind aprobarea Strategiei pentru tineret”;

- Hotărîrea Guvernului nr. 1259 din12.11.2008 „Cu privire la asigurarea cu locuinţă gratuită a

tinerilor specialişti cu studii superioare şi postuniversitare de rezidenţiat, repartizaţi şi angajaţi

în cîmpul muncii în instituţiile publice (bugetare) din sate (comune);

- Legea nr.25-XVI din 03.02.2009 ,,Privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru tineret pe

anii 2009-2013";

- Acte normative pentru asigurarea accesului tinerilor la informaţii şi servicii de sănătate,

aprobate prin ordinul Ministrului Sănătăţii nr.168 din 12 iunie 2009 „Cu privire la aprobarea

Standardelor de calitate a serviciilor de sănătate prestate tinerilor” etc.;

- Hotărîrea Guvernului nr.1213 din 27.12.2010 „Privind aprobarea unor măsuri de susţinere a

activităţilor pentru tineret”;

- Hotărîrea Guvernului nr.733 din 29.09.2011 „Cu privire la crearea Comisiei guvernamentale

pentru politicile de tineret”;

- Metodologia – cadru de organizare şi desfăşurare a concursului pentru finanţarea programelor

şi/sau proiectelor pentru tineret, aprobată prin ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr.

656 din 17.10.2011;

- Hotărîrea Guvernului nr. 158 din 12.03.2012 „Privind implementarea legii voluntariatului nr.

121 din 18.07. 2010”.

192

ANEXA 9

Acte comunitare din legislaţia UE ce ţin de dezvoltarea mediului rural

- Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune;

- Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)

nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul

European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi de modificare şi abrogare a

unor regulamente.

193

ANEXA 10

Distribuţia migranţilor după suma medie trimisă/adusă lunar familiei şi grupe de vîrstă,

sex şi mediu

(suma trimisă în anii 2011-2012)

mii persoane

Sexe, medii,

suma medie trimisă/adusă lunar

familiei

Grupe de vîrstă

Total 15-24

ani

25-34

ani

35-44

ani

45-54

ani

55-64

ani

Total 410,4 79,0 132,3 100,3 79,3 19,6

0 USD 99,0 31,3 34,8 18,6 11,7 2,6

Pînă la 500 USD 146,8 23,3 49,4 37,3 31,5 5,2

501-800 USD 50,8 7,5 3,9 13,6 10,5 15,4

801-1000 USD 20,7 3,9 5,9 6,2 3,6 1,1

1001 USD şi peste 11,0 1,3 2,1 2,9 4,0 0,7

Refuză să răspundă 82,1 11,8 24,6 21,7 17,9 6,0

Urban 100,4 11,0 23,3 13,8 13,0 5,5

0 USD 26,3 5,9 10,9 4,7 3,1 1,6

Pînă la 500 USD 28,0 3,8 7,9 8,0 6,4 2,0

501-800 USD 7,0 0,4 2,0 1,0 1,9 1,6

801-1000 USD 2,5 0,2 1,4 0,0 0,7 0,2

1001 USD şi peste 2,9 0,8 1,0 0,0 0,9 0,2

Refuză să răspundă 33,7 2,5 9,4 9,3 9,4 3,1

Rural 310,0 65,5 99,5 77,2 56,9 10,9

0 USD 72,7 25,4 23,9 13,8 8,6 1,0

Pînă la 500 USD 118,8 19,6 41,6 29,3 25,1 3,3

501-800 USD 43,8 7,1 13,4 12,6 8,6 2,2

801-1000 USD 18,2 3,8 4,5 6,2 2,9 1,0

1001 USD şi peste 8,1 0,5 1,1 2,9 3,2 0,5

Refuză să răspundă 48,4 9,2 15,2 12,4 8,6 2,9

Bărbaţi 277,9 52,5 82,2 52,0 33,6 6,0

0 USD 70,8 22,2 29,3 12,6 5,9 0,8

Pînă la 500 USD 94,9 19,0 35,0 23,3 15,8 1,8

501-800 USD 36,5 7,0 12,2 8,6 6,5 2,2

801-1000 USD 15,9 3,3 4,7 5,1 2,3 0,4

1001 USD şi peste 8,2 1,0 1,0 2,4 3,1 0,7

Refuză să răspundă 51,6 8,9 15,4 13,8 10,1 3,4

Femei 132,6 17,7 34,6 34,5 35,7 10,2

0 USD 28,2 9,2 5,5 6,0 5,8 1,8

Pînă la 500 USD 51,9 4,3 14,4 14,0 15,7 3,4

501-800 USD 14,3 0,5 3,2 5,0 4,1 1,7

801-1000 USD 4,9 0,6 1,3 1,1 1,2 0,7

1001 USD şi peste 2,8 0,2 1,1 0,5 1,0 -

Refuză să răspundă 30,5 2,9 9,2 7,9 7,9 2,6

Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 41.

194

ANEXA 11

Distribuţia migranţilor după domeniul de instruire înainte de plecare peste hotare şi grupe

de vîrstă, sex şi mediu, 2013

mii persoane

Sexe, medii, domeniul de

instruire înainte de plecare

peste hotare

Grupe de vîrstă

Total 15-24

ani

25-34

ani

35-44

ani

45-54

ani

55-64

ani

Total 217,5 27,9 62,9 58,5 55,5 12,7

Educaţie 13,8 0,9 3,8 3,0 4,8 1,3

Ştiinţe umaniste şi arte 4,4 - 2,6 1,1 0,6 0,2

Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 25,8 2,2 9,7 5,4 6,9 1,7

Ştiinţă 2,3 1,1 0,2 0,4 0,6 -

Inginerie, prelucrare ţi construcţii 86,5 15,9 24,9 23,0 18,4 4,3

Agricultura 10,4 - 2,8 1,9 4,1 1,7

Sănătate şi asistenţă socială 9,1 0,6 2,0 3,7 2,4 0,4

Servicii 64,9 7,3 17,0 19,7 17,8 3,2

Necunoscute 0,3 - - 0,3 - -

Urban 72,9 4,0 24,4 18,4 20,4 5,7

Educaţie 4,5 - 1,7 1,3 1,2 0,2

Ştiinţe umaniste şi arte 2,8 - 2,1 0,3 0,3 0,2

Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 11,8 0,2 3,9 3,3 3,3 1,2

Ştiinţă 1,4 0,7 - 0,2 0,5 -

Inginerie, prelucrare şi construcţii 32,4 2,1 10,4 7,5 9,9 2,4

Agricultura 3,8 - 1,9 0,3 0,8 0,9

Sănătate şi asistenţă socială 3,7 0,4 0,7 1,5 1,0 0,2

Servicii 12,6 0,7 3,6 4,1 3,4 0,8

Necunoscute - - - - - -

Rural 144,6 23,8 38,5 40,1 35,0 7,1

Educaţie 9,3 0,9 2,0 1,7 3,6 1,1

Ştiinţe umaniste şi arte 1,6 - 0,5 0,9 0,3 -

Ştiinţe sociale, afaceri şi drept 13,9 1,9 5,8 2,1 3,6 0,5

Ştiinţă 0,9 0,4 0,2 0,2 0,1 -

Inginerie, prelucrare şi construcţii 54,1 13,8 14,5 15,5 8,5 2,0

Sănătate şi asistenţă socială 5,4 0,2 1,3 2,2 1,4 0,2

Agricultura 6,6 - 0,9 1,6 3,3 0,8

Servicii 52,4 6,6 13,4 15,6 14,3 2,4

Necunoscute 0,3 - - 0,3 - -

Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 21-22.

195

ANEXA 12

Distribuţia migranţilor după nivelul de educaţie înainte de plecare peste hotare şi grupe de

vîrstă, sex şi mediu, 2013

mii persoane

Sexe, medii, nivelul de educaţie

înainte de plecare peste hotare

Grupe de vîrstă

Total 15-24

ani

25-34

ani

35-44

ani

45-54

ani

55-64

ani

Total 426,9 83,0 139,8 103,5 80,4 20,3

Superior 34,5 3,6 16,5 6,2 5,3 2,8

Mediu de specialitate 49,3 2,6 13,7 12,7 16,0 4,3

Secundar profesional 133,6 21,6 32,7 39,6 34,1 5,6

Liceal, mediu general 92,0 22,5 27,0 20,3 17,7 4,5

Gimnazial 113,5 31,7 47,5 24,1 7,3 2,9

Primar sau fără şcoală primară 4,0 0,9 2,4 0,5 - 0,1

Urban 106,5 14,9 34,9 24,8 23,0 8,8

Superior 16,4 1,0 6,9 4,2 3,0 1,2

Mediu de specialitate 20,7 0,2 7,7 4,6 5,7 2,6

Secundar profesional 35,8 2,8 9,7 9,6 11,7 1,9

Liceal, mediu general 20,7 8,3 5,1 3,0 2,5 1,8

Gimnazial 12,5 2,6 5,1 3,4 - 1,3

Primar sau fără şcoală primară 0,4 - 0,4 - - -

Rural 320,4 68,1 104,8 78,7 57,4 11,4

Superior 18,1 2,6 9,5 2,0 2,3 1,6

Mediu de specialitate 28,6 2,4 6,0 8,1 10,3 1,7

Secundar profesional 97,9 18,8 22,9 29,9 22,5 3,7

Liceal, mediu general 71,3 14,2 21,9 17,3 15,2 2,7

Gimnazial 101,0 29,1 42,4 20,7 7,3 1,6

Primar sau fără şcoală primară 3,6 0,9 2,0 0,5 - 0,1

Bărbaţi 288,7 64,0 102,7 67,5 44,4 10,1

Superior 18,3 1,6 9,4 3,0 2,9 1,4

Mediu de specialitate 22,9 1,4 8,9 6,0 5,3 1,3

Secundar profesional 105,4 18,7 28,2 31,1 23,1 4,3

Liceal, mediu general 58,0 16,7 18,2 12,3 8,6 2,2

Gimnazial 81,1 25,1 35,9 14,7 4,5 0,9

Primar sau fără şcoală primară 3,1 0,5 2,1 0,4 - 0,1

Femei 138,2 19,0 37,1 36,0 36,0 10,2

Superior 16,2 2,0 7,1 3,2 2,4 1,5

Mediu de specialitate 26,4 1,3 4,8 6,7 10,7 3,0

Secundar profesional 28,3 2,8 4,5 8,5 11,1 1,4

Liceal, mediu general 34,0 5,9 8,8 8,0 9,1 2,3

Gimnazial 32,4 6,6 11,6 9,4 2,8 2,1

Primar sau fără şcoală primară 0,9 0,4 0,3 0,2 - -

Sursa: Migraţia forţei de muncă. Chişinău, 2013, p. 19.

196

ANEXA 13

Prognoza populaţiei în vîrstă de 15–29 de ani pentru perioada 2009 – 2020

În scopul ajustării termenilor prin metoda modificării medii absolute se foloseşte relaţia:

+ (t-1) x Δ, unde:

Anii Numărul populaţiei în

vîrstă de 15-29 ani

Valori ajustate şi extrapolate prin modificarea

medie

2009 976379 Y1 = 976379 – 12546 x (1-1) = 976379

2010 970381 Y1 = 976379 – 12546 x (2-1) = 963833

2011 959216 Y1 = 976379 – 12546 x (3-1) = 951287

2012 943790 Y1 = 976379 – 12546 x (4-1) = 938741

2013 926194 Y1 = 976379 – 12546 x (5-1) = 926195

2014 - Y1 = 976379 – 12546 x (6-1) = 913649

2015 - Y1 = 976379 – 12546 x (7-1) = 901103

2016 - Y1 = 976379 – 12546 x (8-1) = 888557

2017 - Y1 = 976379 – 12546 x (9-1) = 876011

2018 - Y1 = 976379 – 12546 x (10-1) = 863465

2019 - Y1 = 976379 – 12546 x (11-1) = 850919

2020 - Y1 = 976379 – 12546 x (1-1) = 838373

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor BNS calculate prin metoda modificării medii absolute.

197

ANEXA 14

Schema cauzală a emigrării populaţiei peste hotare

Sursa: Dumitru Sandu. Migraţie şi mobilitate internaţională. Bucureşti, 2001.

198

ANEXA 15

Populaţia stabilă conform principalelor grupe de vîrstă (la începutul anului),

2008-2013

Anii

Total Din care, populaţie

sub vîrsta aptă de

muncă

în vîrstă aptă de

muncă

peste vîrsta aptă

de muncă

mii

locuitori

pondere

%

mii

locuitori

pondere

%

mii

locuitori

pondere

%

mii

locuitori

pondere

%

2008 3572,7 100,0 687,1 19,2 2355,5 65,9 530,1 14,9

2009 3567,5 100,0 666,2 18,7 2364,6 66,3 536,7 15,0

2010 3563,7 100,0 649,1 18,2 2371,2 66,6 543,4 15,2

2011 3560,4 100,0 635,1 17,8 2374,7 66,7 550,6 15,5

2012 3559,5 100,0 624,0 17,5 2369,6 66,6 565,9 15,9

2013 3559,5 100,0 615,9 17,3 2361,9 66,4 581,7 16,3

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

199

ANEXA 16

Repartizarea populaţiei după rata de participare la activitatea economică,

pe sexe şi medii (%), 2009-2013

Rata de activitate 2009 2010 2011 2012 2013

Total pe republică 42,8 41,6 42,3 40,7 41,4

Urban 47,4 47,2 48,0 47,0 45,6

Rural 39,3 37,5 38,0 36,0 38,1

Bărbaţi 46,2 45,0 45,6 43,5 44,5

Femei 39,7 38,6 39,3 38,2 38,6

Rata de ocupare

Total pe republică 40,0 38,5 39,4 38,4 39,3

Urban 43,6 42,7 44,1 43,6 42,8

Rural 37,4 35,4 36,0 34,6 36,6

Bărbaţi 42,6 40,9 42,1 40,6 41,8

Femei 37,7 36,4 37,1 36,5 37,0

Rata şomajului

Total pe republică 6,4 7,4 6,7 5,6 5,1

Urban 8,0 9,6 8,2 7,3 6,3

Rural 5,0 5,4 5,2 3,9 4,1

Bărbaţi 7,8 9,1 7,7 6,8 6,0

Femei 4,9 5,7 5,6 4,3 4,1

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

200

ANEXA 17

Repartizarea populaţiei tinere economic active pe grupe de vîrstă, sex şi mediu

(mii persoane), 2009-2013

Grupa de vîrstă 2009 2010 2011 2012 2013

Total

15-24 ani 121,3 117,8 120,0 106,6 104,3

25-34 ani 244,0 275,8 281,7 285,4 298,7

Bărbaţi

15-24 ani 68,8 65,0 67,6 61,4 62,0

25-34 ani 131,8 145,9 152,1 155,2 164,1

Femei

15-24 ani 52,5 52,9 52,4 45,2 42,3

25-34 ani 112,2 130,0 129,6 130,3 134,6

Urban

15-24 ani 52,4 52,6 57,7 49,2 44,8

25-34 ani 136,2 156,0 156,4 167,0 168,4

Rural

15-24 ani 68,8 65,2 62,3 57,4 59,5

25-34 ani 107,8 119,8 125,4 118,4 130,3

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

201

ANEXA 18

Repartizarea populaţiei tinere economic inactive pe sexe şi medii (mii), 2009-2013

Grupa de vîrstă 2009 2010 2011 2012 2013

Total

15-24 ani 524,8 511,1 492,2 484,1 456,9

25-34 ani 234,5 285,0 295,7 317,2 325,5

Bărbaţi

15-24 ani 262,9 255,1 247,6 246,6 232,9

25-34 ani 106,7 129,9 139,0 152,6 150,5

Femei

15-24 ani 261,9 256,0 244,6 237,5 224,0

25-34 ani 127,8 155,1 156,7 164,7 175,0

Urban

15-24 ani 207,0 195,4 179,5 170,3 161,7

25-34 ani 92,2 114,7 117,3 124,6 130,5

Rural

15-24 ani 317,8 315,7 312,7 313,8 295,2

25-34 ani 142,3 170,3 178,4 192,6 195,0

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

202

ANEXA 19

Nivelul de ocupare a forţei de muncă tinere pe grupe de ocupaţii (%), 2009-2013

Grupe de ocupaţii Anii Populaţie

ocupată

15-24 25-34

Conducători ai autorităţilor publice de toate nivelurile,

conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale

şi politice

2009 7,2 3,1 7,7

2010 7,2 2,8 8,5

2011 7,4 3,8 8,3

2012 7,9 3,4 9,7

2013 7,9 3,0 10,4

Specialişti cu nivel superior de calificare 2009 13,6 9,8 18,5

2010 13,8 9,3 17,9

2011 13,9 9,6 17,9

2012 14,7 11,2 19,5

2013 14,1 9,8 18,8

Specialişti cu nivel mediu de calificare 2009 8,5 7,2 7,9

2010 8,5 8,1 7,9

2011 9,0 9,0 8,3

2012 8,7 7,7 7,9

2013 8,0 7,7 7,5

Funcţionari administrativi 2009 2,3 4,2 2,6

2010 2,1 2,9 2,4

2011 2,0 2,6 3,1

2012 2,2 3,5 2,8

2013 2,1 3,2 2,7

Lucrători în servicii, gospodăria de locuinţe şi de deservire

comunală, comerţ şi asimilaţi

2009 14,3 20,5 15,7

2010 15,0 21,5 15,9

2011 14,8 21,7 15,5

2012 14,7 19,2 14,8

2013 14,9 20,8 15,2

Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură, vînătorie şi

pescuit

2009 11,4 8,8 8,6

2010 7,7 5,9 6,5

2011 5,8 4,6 5,4

2012 2,0 2,2 1,3

2013 3,3 1,8 1,8

Muncitori calificaţi în întreprinderi industriale mari şi

mici, în meserii de tip artizanal, în construcţii,

transporturi, telecomunicaţii, geologie şi prospecţiune

geologică

2009 10,6 13,6 13,6

2010 10,5 15,1 12,5

2011 10,4 14,7 12,5

2012 10,5 15,4 12,2

2013 9,7 12,9 12,2

Alte categorii de ocupaţii 2009 32,2 32,8 25,5

2010 35,3 34,5 28,5

2011 36,7 34,0 29,0

2012 39,4 37,4 31,8

2013 40,0 40,7 31,4

din care, muncitori necalificaţi 2009 23,3 18,0 22,3

2010 27,3 26,0 21,6

2011 28,6 25,5 22,2

2012 31,4 27,7 24,2

2013 32,2 32,2 24,1

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

203

ANEXA 20

Mobilitatea salariaţilor în profil teritorial în anul 2012

Zonele Salariaţi angajaţi în cursul anului Salariaţi eliberaţi în cursul anului

mii persoane în % faţă de

numărul mediu

mii persoane în % faţă de

numărul mediu

Total

din care:

mun. Chişinău

Nord

Centru

Sud

U.T.A. Găgăuzia

165,5

99,9

30,4

20,4

9,9

4,4

26,3

33,3

23,1

19,0

15,9

19,1

167,2

95,3

32,8

21,9

11,6

4,9

26,6

31,8

25,0

20,5

18,6

21,1

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 87.

204

ANEXA 21

Programe şi proiecte de susţinere a tinerilor în Republica Moldova

- Organizaţia pentru Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM). Această

organizaţie administrează, de asemenea, Fondul de garantare a creditelor.

- Programul Naţional de Asistenţă Economică pentru Tineret (PNAET) care este

gestionat de Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei şi Ministerul

Tineretului şi Sportului.

- Programul „BAS” al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

- Proiectul „Sporirea competitivităţii şi consolidarea întreprinderii”.

- Programul de asistenţă tehnică „PSOM”.

- Proiectul pentru creşterea nivelului de producere în domeniul alimentar „2KR”.

- Programul de dezvoltare a agriculturii „FIDA”.

- Programul de cofinanţare a proiectelor privind sporirea eficacităţii energetice.

- Dezvoltarea activităţii economice a tineretului „PASET”.

- Programul de susţinere şi dezvoltare a micului business.

- Fondul vest european pentru întreprinderile din noile state independente.

- Proiectul de dezvoltare a afacerilor în agricultură „SNFA”.

- Proiectul de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii în localităţile rurale

„SMEDRA”.

- Proiectul Guvernului Norvegiei „ENTRANCE 1 Your Business”.

- Proiectul Guvernului Olandei „PSI”.

- Proiectul de asistenţă tehnică a Germaniei „GTZ”.

- Proiectul Guvernului Elveţiei „HEKS”.

- Proiectul Guvernului Japoniei „JNPGA” ş.a.

205

ANEXA 22

Înlesniri şi sporuri acordate salariaţilor pentru condiţii nefavorabile de muncă, pe tipuri de

activităţi economice, în anul 2012

Numărul persoanelor care beneficiază de înlesniri Cheltuieli

pentru

înlesniri,

mii lei

Concedii

suplimen-

tare

Program

zilnic de

muncă

redus

Sporuri pentru

condiţii

nefavorabile de

muncă

Drepturi

la pensia

avanta-

joasă

Total 45841 7375 41516 924 146221,4

Din care:

Agricultura 702 90 863 27 2467,5

Industrie 11403 822 8690 448 29520,8

Construcţii 796 - 706 - 18324,4

Comerţ 976 116 582 - 2724,5

Hoteluri şi restaurante 25 - 26 - 32,2

Transporturi şi

comunicaţii

4631 55 1697 104 6164,1

Activităţi financiare - - 93 - 756,9

Tranzacţii imobiliare 1860 607 2141 - 7304,7

Administraţie publică 165 8 1303 141 7991,5

Învăţămînt 3082 13 11142 - 17978,5

Sănătate şi asistenţă

socială

21453 5641 12457 204 66502,4

Alte activităţi de

servicii colective,

sociale şi personale

748 23 1815 - 2888,1

Sursa: Anuarul statistic al Republicii Moldova. Chişinău, 2013, p. 96.

206

ANEXA 23

Formarea profesională a salariaţilor, 2008-2012

2008 2009 2010 2011 2012

Persoane instruite – total

Inclusiv:

Muncitori

Funcţionari din care:

- conducători

- specialişti

- alţi funcţionari

specialişti (din totalul

specialiştilor) conform

domeniului de instruire:

- profil economic

- profil juridic

- profil ingineresc

58558

19049

39509

4811

32738

1960

6383

1592

6357

62922

19629

43293

5394

36055

1894

7529

2244

7034

57990

15050

42940

5593

35653

1691

7410

2691

7350

59612

15894

43718

5264

34883

3571

6793

1832

5759

67774

19421

48353

6438

38114

3801

9540

1850

6665

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

207

ANEXA 24

Dinamica cheltuielilor aferente formării profesionale, 2008-2012

2008 2009 2010 2011 2012

Total – mii lei

Inclusiv pe contul:

Întreprinderii

Bugetului republican

Bugetului local

Altele

55866,7

48112,7

2300,1

4885,4

1368,5

63356,6

54100,0

3762,2

4767,4

727,0

82613,2

70175,6

4877,5

4157,2

3402,9

68041,5

58943,9

4132,7

4153,3

811,6

79208,7

66684,9

4919,8

5450,8

539,0

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

208

ANEXA 25

Asigurarea populaţiei cu locuinţe în Republica Moldova, 2009-2013

Revin m2

de suprafaţă totală în medie pe 1 locuitor

2009 2010 2011 2012 2013

Fondul locativ – total ţară

Fondul locativ urban

Fondul locativ rural

22,1

20,4

23,4

22,3

20,5

23,5

22,4

20,8

23,6

22,5

20,9

23,7

22,7

21,1

23,8

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

209

ANEXA 26

Asigurarea populaţiei cu locuinţe, în profil teritorial, în 2013

(m2

de suprafaţă totală în medie pe locuitor)

Total Localităţi

urbane

Localităţi

rurale

Total

Municipiul Chişinău

Zona Nord

Zona Centru

Zona Sud

UTA Găgăuzia

22,7

22,2

23,6

22,1

22,9

22,3

21,1

21,7

19,2

21,6

22,3

21,1

23,8

26,6

26,1

22,2

23,1

23,1

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

210

ANEXA 27

Populaţia ocupată după nivelul de instruire, pe grupe de vîrstă, sex şi mediu, 2013

mii persoane

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

Grupe de

vîrstă, Populaţia

Nivel de instruire

sexe,

medii

ocupată,

total

Superior Mediu de

specialitate

Secundar

profesional

Liceal;

mediu

general

Gimna-

zial

Primar

sau fără

şcoală

primară

TOTAL 1276,8 300,9 181,5 288,9 257,0 238,6 10,0

15-24 ani 113,4 19,0 11,5 21,3 25,8 34,1 1,7

25-34 ani 317,9 109,7 26,6 50,5 53,8 74,9 2,5

35-49 ani 445,4 104,2 68,8 114,1 88,7 68,6 0,0

50-64 ani 366,5 62,3 70,2 100,0 82,6 50,4 0,0

65 ani şi peste 33,6 5,6 4,3 2,9 6,0 10,7 4,1

Bărbaţi 648,0 135,8 69,7 191,8 119,0 126,3 5,4

15-24 ani 68,3 8,0 4,9 15,1 15,6 23,6 0,0

25-34 ani 176,7 57,9 13,0 34,3 29,4 40,6 1,6

35-49 ani 203,5 39,5 23,6 70,3 35,0 34,1 0,0

50-64 ani 184,8 28,5 26,7 69,3 35,8 23,9 0,0

65 ani şi peste 14,7 1,9 1,4 2,8 3,2 4,1 0,0

Femei 628,8 165,0 111,7 97,1 138,0 112,4 4,6

15-24 ani 45,0 11,0 6,5 6,2 10,2 10,5 0,0

25-34 ani 141,2 51,7 13,6 16,2 24,4 34,3 0,0

35-49 ani 241,9 64,7 45,2 43,8 53,7 34,4 0,0

50-64 ani 181,7 33,8 43,5 30,7 46,9 26,5 0,0

65 ani şi peste 19,0 3,8 2,9 0,0 2,7 6,6 2,7

Urban 567,7 228,7 102,8 99,4 99,5 37,0 0,0

15-24 ani 46,5 12,0 5,9 4,3 15,7 8,5 -

25-34 ani 170,4 87,9 21,1 21,0 29,3 11,2 -

35-49 ani 189,3 79,5 33,5 37,9 26,5 11,9 -

50-64 ani 150,8 45,1 39,5 35,4 26,2 4,5 0,0

65 ani şi peste 10,7 4,3 2,8 0,0 1,9 0,0 -

Rural 709,1 72,1 78,6 189,4 157,4 201,6 9,9

15-24 ani 66,9 7,1 5,5 17,0 10,1 25,5 1,7

25-34 ani 147,5 21,8 5,5 29,5 24,6 63,6 2,5

35-49 ani 256,1 24,7 35,3 76,2 62,2 56,7 0,0

50-64 ani 215,7 17,2 30,7 64,7 56,5 45,9 0,0

65 ani şi peste 22,9 1,4 1,5 2,1 4,1 9,8 4,1

211

ANEXA 28

Nivelul de apelare la serviciile medicale pe grupe de vîrstă, în mediul rural (%), 2012

Mediul

rural

Inclusiv: Din total persoane care au apelat la serviciile

medicale, inclusiv: Persoane care

nu au apelat

la serviciile

medicale

Persoane care

au apelat la

serviciile

medicale

Medic

de

familie

Medic

specialist

Farmacist

Dentist

Altele

15-24ani 88,1 11,9 50,3 34,3 - 12,2 3,2

25-34ani 87,7 12,3 37,1 43,4 7,2 12,3 -

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

212

ANEXA 29

Opiniile despre factorii de influenţă asupra nivelului de criminalitate în localitate (în %)

Factorii de influenţă Nord UTA

Găgăuzia

Transnistria

Şomajul 11,46 23,14 27,38

Violenţa în familie 11,98 6,00 5,87

Influenţa mass-media 11,46 2,57 3,42

Lipsa educaţiei moral-spirituale 7,81 8,29 8,31

Mediul 8,85 10,86 8,56

Consumul de droguri 9,90 16,29 15,65

Consumul de alcool 21,35 24,29 22,49

Lipsa supravegherii din partea părinţilor 13,02 5,71 6,36

Legislaţia imperfectă 4,17 2,29 1,71

Alte - 0,57 0,24

Sursa: Realizat de autor în baza rezultatelor sondajului.

213

ANEXA 30

Asigurarea populaţiei din mediul rural cu medici în perioada 2009-2013

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

214

ANEXA 31

Evoluţia numărului de instituţii de învăţămînt primar şi secundar în mediul rural,

în perioada 2009-2013

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor statistice a BNS al Republicii Moldova.

215

ANEXA 32

Infrastructura sistemului cultural ca impact specific asupra dezvoltării social-economice

durabile în mediul rural

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor din: Strategia dezvoltării culturii Republicii Moldova:

2013-2020 „Cultura XXI/20”.

216

ANEXA 33

Priorităţile de dezvoltare a sistemului cultural rural în baza modelului European

Sursa: Elaborat de autor în baza Strategiei dezvoltării culturii Republicii Moldova: 2013-2020

„Cultura XXI/20”

217

ANEXA 34

Acte de implementare a rezultatelor cercetării

218

219

220

221

222

Curriculum vitae

Informaţii personale

Nume / Prenume Cauşan Corina

Adresa RM, or.Tiraspol str-la Tolstoi 20

Telefon (+373) 77798599

E-mail causan@list.ru

Naţionalitate moldoveancă

Data naşterii 08.05.1973

Sex

Starea civila

feminin

căsătorită, 5 copii

Locul de muncă vizat /

Domeniul ocupaţional

- Institutul Nistrean de Economie şi Drept m. Bălţi,

- Academia de Economie şi Drept din Moscova, Filiala

Tiraspol. Lector la catedra „Management financiar” (Prin cumul)

Experienţa profesională

Perioada 01.09.1999 – pîna în prezent.

Funcţia sau postul ocupat Lector

Principalele activităţi şi

responsabilităţi Predarea disciplinelor: Analiza activității economico-

financiare; Contabilitate; Plan de afaceri; Finanţe; Marketing;

Monedă şi credit.

Numele şi adresa

angajatorului

Institutul Nistrean de Economie şi Drept mun. Bălţi,

Tipul activităţii sau

sectorul de activitate

Instituţie de învăţămînt.

Perioada 2001-2003

Funcţia sau postul ocupat Lector la proiectul BIZPRO (prin cumul)

Principalele activităţi şi

responsabilităţi

Predarea disciplinelor: Management; Planul de afaceri;

Contabilitate.

Numele şi adresa

angajatorului

Camera de Comerţ şi industrie, Bălți

Tipul activităţii sau

sectorul de activitate

Sprijinirea realizării proiectelor de dezvoltare a economiei ţării.

Organizarea instruirii şi reciclării întreprinzătorilor.

Perioada 1997-1999

Funcţia sau postul ocupat Asistent universitar

Principalele activităţi şi

responsabilităţi

Predarea disciplinelor. Economie politica, Doctrine

economice. Microeconomie.

Numele şi adresa

angajatorului

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din mun. Bălţi (prin

cumul).

Perioada 1998-1999

223

Funcţia sau postul ocupat Lector

Principalele activităţi şi

responsabilităţi Predarea disciplinelor: Analiza activității economico-

financiare; Contabilitate.

Numele şi adresa

angajatorului

SRL Miracol

Tipul activităţii sau

sectorul de activitate

Instituţie de învăţămînt.

Perioada 1992-1998

Funcţia sau postul ocupat Contabil

Principalele activităţi şi

responsabilităţi

Lucrul cu clienţii.

Numele şi adresa

angajatorului

Moldova Agroindbank

Tipul activităţii sau

sectorul de activitate

Instituţie financiară.

Perioada 1994-1997

Calificarea / diploma

obţinută

Licenţiat în economie.

Discipline principale

studiate / competenţe

dobîndite

Contabilitate financiară, Contabilitate managerială, audit,

management financiar, management resurse umane, analiza

EF, etc.

Numele şi tipul instituţiei

de învăţămînt /

furnizorului de formare

Academia de Studii Economice din Moldova.

Nivelul în clasificarea

naţionala sau internaţionala

Licenţiat in în economie (finanţe şi credit).

Perioada 1989-1991

Calificare / diploma

obţinută

Economist.

Discipline principale

studiate / competenţe

dobîndite

Contabilitate financiară, Contabilitate managerială, audit,

micro si macroeconomie etc.

Numele şi tipul instituţiei

de învăţămînt /

furnizorului de formare

Colegiul tehnologic, Chişinău

Nivelul in clasificarea

naţionala sau internaţionala

Economist.

Limbi vorbite Limba română (maternă), limba rusă (avansat), limba franceză

(fluent).

Competenţe şi aptitudini

organizaţionale

Comunicare eficientă, abilitate (managerială ) de a planifica,

organiza şi implementa activităţi, spirit disciplinar,

sociabilitate, adaptare profesională, captarea rapida a

informaţiei.

Competenţe şi aptitudini

sociale

Competenţe şi cunoştinţe de

utilizare a calculatorului

Responsabilă, obiectivă, creativă, receptivă, punctuală.

Programe contabile (1-C, ContReal), Microsoft Word, Internet

Explorer, Excel.