Tudor Vidican, Lidia Lancaster, Dina Mortura, Livia Chira, Rebekah Florian, Sarah Toduţ,

Katie Bash, Petru Vidican, Alex Gavriş, Diana Gavriş, Elena Krizbai, Esther Florian,

Brianna Chirla, Sara Florian, Petru Iela, Dorina Vance, Alexandra Paul, Marius Olcean, Niculae Toderuţ, Jacob Florian, Dorina Ghinga,

Liz Paşca, Betina Bunta, Maria Popa

Motive de rugăciune...

cei încercaţi şi cei bolnavi

curăţie în duh şi putere pe cale

darul spiritual si cei care slujesc

cei care nu mai sunt cu noi la închinare

copii, tineri, adulţi, bătrâni, familii

mărturia Bisericii si cei persecutaţi

LA MULŢI ANI!

SUBIECTELE ŞCOLII DUMINICALE

Moartea şi învierea Domnului Isus Cristos

10/4 El S-a dat pe Sine pentru noi Galateni 1:4

10/11 A împăcat totul cu Sine Coloseni1:21-23

10/11 Mielul fără cusur—pildă de urmat I Petru 1:15-21

10/25 Răscumpărarea şi întemeierea unui popor Apoc 5:6-14

SWEETEST DAY Toţi cunoaştem accentul pe care lumea în care trăim îl pune pe dulciuri şi comercializează fiecare idee legată de acest subiect. Cei care sunt cât de cât expuşi reclamelor, ştiu că în octombrie

o zi este pusă deoparte pentru a sărbători ceea ce e dulce.

Însă ca şi cei care suntem lumină şi răspândim mireasma Domnului în lume, haideţi să recapitulăm câteva aspecte relevante pe care le găsim în Biblie referitor la acest subiect, şi să vedem cât sunt de bogate în semnificaţie şi învăţătură:

Dulceaţa - mediul în care învăţăm cel mai bine: “Moise a strigat către Domnul, şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci şi acolo l-a pus la încercare.” Exod 15:25 Dulceaţa falsă: “Dar smochinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ Jud 9:11 Dulceaţa interacţiunilor sănătoase: “Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună” Ps 133:1 “Limba dulce este un pom de viaţă” Prov.15:4 “Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” Prov 16:21

Cleveland Romanian Baptist Church

581 E. Ridgewood Drive Seven Hills, OH, 44131 Tel: 216-642-3131

clevelandrbc@gmail.com www.clevelandrbc.org

Toamna

OCTOMBRIE

Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune. Ieremia 3:15

Octombrie este luna pusă deoparte pentru a arăta apreciere păstorilor noştri într-un mod personal şi specific. Căutând informaţii mai detaliate am descoperit că de fapt această tradiţie a fost înfiinţată în 1992 de către un membru laic al unei biserici. Într-o zi de ianuarie, Jerry Frear, Jr. a văzut că se apropia Groundhog Day (ziua marmotelor, care sunt o specie de animale rozătoare). Atunci s-a gândit: “Dacă oamenii au pus deoparte o zi specială în fiecare an pentru marmote, atunci trebuie neaparat să găsim o metodă prin care să arătăm aprecierea noastră păstorilor”. Aşa s-a născut Pastor Appreciation Month!

Când ne gândim la lucrarea şi responsabilitatea unui păstor toţi cunoaştem multe versete pline de sfaturi şi instrucţiuni pentru păstori. Şi le cităm cu emfază ori de câte ori e nevoie, şi chiar şi atunci când probabil nu ar fi nevoie …Dar păstorii de fapt sunt fraţi ai noştri care, ca şi toţi ceilalţi dintre noi, au fost chemaţi la o lucrare. Într-adevăr, este o chemare şi o lucrare cu totul specială şi aparte, să ducă plugul prin brazdă în orice ogor, dar este o lucrare la care răspunsul lor a fost: “Da!”

Vă rog daţi-mi voie ca în acest an să întorc oglinda listei de responsabilităţi ale păstorului şi să o îndrept spre mine, şi aş dori să facem fiecare dintre noi la fel. Fiecare lucrare şi chemare în “via Domnului” are responsabilităţi, are riscuri, implică sacrificii, perseverenţă, determinare, iar mai presus de orice cere curăţie şi o relaţie personală adâncă cu Domnul!

Haideţi să ne întrebăm cât suntem noi înşine de credincioşi în lucrurile cele mai mici şi aparent ne-esenţiale ale fiecărei zi? Cât suntem de credincioşi în lucrarea care ne-a fost încredinţată de Domnul? Oare respectăm lista de cerinţe şi responsabilităţi în lucrarea noastră pe măsura aşteptării pe care o avem de la alţii? Oare câţi dintre noi suntem conştienţi de lucrarea care ne-a fost încredinţată? Oare câţi dintre noi chiar suntem interesaţi să descoperim ce ar dori Domnul să ne vadă contribuind şi lucrând în viaţa bisericii?

Oare cum ar arăta biserica noastră dacă fiecare încheietură ar funcţiona după principiul din Efeseni 4:16?

OCTOMBRIE 2015

De pe deal, din crâng, din vale, se aude abia şoptit Zumzet, melodie, versuri… iatã, toamna a venit! Şi prin ceaţa rãspânditã peste pomii ce-au rodit, Se zãreşte valul toamnei cu fir galben, aurit…

Cu miresme–mbãtãtoare şi-armonie de culori, Cu zile mai rãcoroase, sau cu ploi, cu vânt şi nori, Cu roade îmbietoare ce-n panere poposesc, Dar şi frunze, crengi uscate şi flori ce se ofilesc.

Toamna este diferitã, uneori de ne-nţeles. Pentru cei cu roadã multã, este timpul de cules. Pentru cei cu frunzã multã, foşnitoare, doar umbroşi Bate vântul, zboarã frunza şi rãmân doar rãmuroşi.

De pe nori, la fel ca toamna, însoţit de raze mii Îmbrãcat în Slava-n care Domnul nostru va domni, Cu oştirile de îngeri, aclamat de-ntregul Cer, Cu alai de sfinţi şi stele cu lumini ce-n veci nu pier,

Va veni s-adune roada…Pentru cei cu rod bogat, Aplecaţi sub grea povarã, dar cu sufletul curat, Va fi ziua bucuriei! Ziua când cu ochii lor, Vor vedea venind pe Isus, ca Domn şi Mântuitor!

Va fi toamna aurie, toamna cea cu rod bogat, Toamna binecuvântatã pentru toţi cei ce-au lucrat. Va fi rãsplãtirea trudei: “Slugã bunã, vino sus, Vei avea scaun la dreapta, lângã Domnul tãu Isus!”

Pentru cei ca greieraşul, care n-au lucrat nimic, Pomi cu frunze, fãrã roadã, paie doar, ce nu au spic, Va fi ziua socotelii, ziua-n care Cel Preasfânt, Îi va socoti doar pleavã şi-i va spulbera în vânt.

Dintre roadele pe care Dumnezeu le-apreciazã, Roada Duhului e prima, singura care conteazã. Curat sã fie ogorul, sã nu fie nici un spin, Iar în suflet deasemeni, sã n-ai nici un duh strãin.

Dacã simţi cã adierea toamnei tale va veni, Nu lãsa, umple-ţi panerul cu rod, pânã este zi. Toamna ta va fi bogatã, rodul va fi numãrat Şi în Braţul Sfânt de Tatã, pe veci vei fi aşezat.

De pe deal abia şoptitã, adierea unui cânt Ne-aduce o veste bunã, pe o aripã de vânt. VINE TOAMNA! Tu fii gata, vegheazã cã-n zori de zi Peste zãri, pe nori de Slavã, CEL CE VINE, VA VENI!

Fr. Alex Ghiorghie

Toamna

Când privim pe fereastră dimineaţa, deja vedem cum natura se pregăteşte pentru o nouă etapă, o nouă fază în secvenţa pe care Dumnezeu a rânduit-o în această parte de lume. Personal cred că anotimpurile au fost lăsate cu un scop bine determinat, şi toţi cei care trecem prin aceste tranziţii suntem binecuvântaţi cu experienţe atât fizice cât şi spirituale speciale, aparte. Fiecare anotimp rânduit de Dumnezeu are în el un mesaj bine definit.

Cel mai popular aspect al toamnei este belşugul, recolta, rodul bogat care răsplăteşte pe cel care munceşte din greu de când se trezeşte natura după ultimul fulg de nea. Fiecare privim la lucrul mâinilor noastre, fie că suntem la câmp, în grădină, la birou sau într-o fabrică, şi ne bucurăm de rodul adus. Dar ce minunat este faptul că Domnul în înțelepciune Sa ne dă şi analogia spirituală. Fie că suntem tineri, adulți sau seniori, acest anotimp stârneşte în noi un sentiment de analiză premergător unei tranziţii inevitabile. Uneori ne gândim la rodul pe care l-am adus în folosirea darurilor spirituale şi ale talentelor cu care am fost înzestraţi “Vrednic este lucrătorul de plata lui”. Altădată însă ne gândim la smochinul pe lângă care a trecut Domnul Isus şii în care nu s-a găsit rod. Şi atunci ne întrebăm dacă am făcut oare cât am putut pentru Domnul, dacă am dat ce am avut mai scump pentru El.

Un alt aspect al toamnei este tranziţia spre iarnă. Este nuanţa schimbătoare a culorilor pe care frunzele le iau în procesul de pregătire al copacilor pentru un alt anotimp, pentru o altă etapă a naturii. Odată cu venirea toamnei, când zilele se micşorează şi soarele nu mai străluceşte la fel de mult, copacii ştiu că trebuie să se pregătească pentru iarnă. Ei intră într-o stare de repaus, îşi lasă frunzele, îşi păstrează seva ca să se hrănească din ea, şi se odihnesc până când primăvara vine din nou. Mai devreme sau mai târziu toţi trecem prin stări în care parcă frigul separării de căldura Duhului ne sperie, când cerul devine de plumb, când ploaia rece ne pătrunde şi ne simțim închirciţi în noi. Dumnezeu a aşezat în natură acest exemplu minunat prin care ne învaţă că atunci când trecem prin toamnă spirituală trebuie să lăsăm să moară tot ce nu este necesar, tot ce ne poate fura seva, şi să ne hrănim cu ceea ce ne dă Rădăcina! Suflarea gurii Sale veghează asupra noastră în cele mai grele momente, ne simţim la adăpost şi ne e bine lângă El. Şi ştim că după ce trece iarna, după ce învăţăm lecţia, vine primăvara! Vine bucuria, vine căldura focului binecuvântării care însoţeşte trecerea de la o treaptă spirituală la următoarea.

Câteodată însă cade bruma timpurie. Bruma rece, îngheţată, parcă muşcă din verdeaţa frunzelor care încă nu sunt pregătite pentru toamnă. Păcatul muşcă pe nepregătite. Aşa cum bruma muşcă din verdeaţa vieţii verdelui, tot aşa păcatul muşcă! Însă Domnul aduce din nou iertare, protecţie şi viaţă.

Şi un ultim gând – când trece toamna, când intrăm în iarnă, ce lăsăm în urmă? Când începe toamna cu frig, ploi, ceaţă, brumă, flori şi frunze veştejite, păsări călătoare luându-şi drumul, când zilele se scurtează şi greierii nu se mai aud, avem o rugã – Doamne, fă sã

ne lase paşii în urmã numai varã!

OCTOMBRIE 2015

“Bunica Lois - Lasă o moştenire

sănătoasă!”

Sâmbătă, 17 Octombrie, ora 10:00 AM

Nu este la întâmplare faptul că de atâtea ori Biblia foloseşte genealogii, descrie viaţa unor familii, oferă sfaturi şi dă exemple relevante şi experienţe din viaţa de fiecare zi în diferite ipostaze. De fapt, copiii sunt mesaje pe care le trimitem în viitor!

În anul acesta, ca şi surori am încercat să privim la felul în care Biblia tratează câteva din aceste aspecte. Deci în cadrul părtăşiilor lunare sora Simona a ales subiecte care adresează aspecte diferite ale vieţii unei femei sau ale unei fete.

Mai întâi, am stat fiecare faţă în faţă cu noi înşine, am privit la caracteristicile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, şi apoi ne-am analizat fiecare inima.

Apoi, recunoscând că sursa cea mai eficientă a puterii într-o viaţă spirituală sănătoasă este rugăciunea, am studiat mai întâi impactul rugaciunii în viaţa unei soţii, iar apoi în viaţa unei mame.

În septembrie, părtăşia a fost rezervată fetelor tinere, cele care au în faţă multe alegeri importante: priorităţi, prietenii, cariera, căsătoria. Toate care au participat au simţit bucuria părtăşiei!

În octombrie, părtăşia este rezervată celor care de atâtea ori ştiu să dea gust vieţii de familie într-un fel cu totul deosebit: bunicele! Ele poartă responsabilitatea de a împărtăşi cu toate cele mai tinere înţelepciunea dobândită de-a lungul anilor.

Invităm cu drag toate bunicele din Biserica

noastră la părtăşia din 17 Octombrie!

Când privim pe fereastră dimineaţa, deja vedem cum natura se pregăteşte pentru o nouă etapă, o nouă fază în secvenţa pe care Dumnezeu a rânduit-o în această parte de lume. Personal cred că anotimpurile au fost lăsate cu un scop bine determinat, şi toţi cei care trecem prin aceste tranziţii suntem binecuvântaţi cu experienţe atât fizice cât şi spirituale speciale, aparte. Fiecare anotimp rânduit de Dumnezeu are în el un mesaj bine definit.

Cel mai popular aspect al toamnei este belşugul, recolta, rodul bogat care răsplăteşte pe cel care munceşte din greu de când se trezeşte natura după ultimul fulg de nea. Fiecare privim la lucrul mâinilor noastre, fie că suntem la câmp, în grădină, la birou sau într-o fabrică, şi ne bucurăm de rodul adus. Dar ce minunat este faptul că Domnul în înțelepciune Sa ne dă şi analogia spirituală. Fie că suntem tineri, adulți sau seniori, acest anotimp stârneşte în noi un sentiment de analiză premergător unei tranziţii inevitabile. Uneori ne gândim la rodul pe care l-am adus în folosirea darurilor spirituale şi ale talentelor cu care am fost înzestraţi “Vrednic este lucrătorul de plata lui”. Altădată însă ne gândim la smochinul pe lângă care a trecut Domnul Isus şii în care nu s-a găsit rod. Şi atunci ne întrebăm dacă am făcut oare cât am putut pentru Domnul, dacă am dat ce am avut mai scump pentru El.

Un alt aspect al toamnei este tranziţia spre iarnă. Este nuanţa schimbătoare a culorilor pe care frunzele le iau în procesul de pregătire al copacilor pentru un alt anotimp, pentru o altă etapă a naturii. Odată cu venirea toamnei, când zilele se micşorează şi soarele nu mai străluceşte la fel de mult, copacii ştiu că trebuie să se pregătească pentru iarnă. Ei intră într-o stare de repaus, îşi lasă frunzele, îşi păstrează seva ca să se hrănească din ea, şi se odihnesc până când primăvara vine din nou. Mai devreme sau mai târziu toţi trecem prin stări în care parcă frigul separării de căldura Duhului ne sperie, când cerul devine de plumb, când ploaia rece ne pătrunde şi ne simțim închirciţi în noi. Dumnezeu a aşezat în natură acest exemplu minunat prin care ne învaţă că atunci când trecem prin toamnă spirituală trebuie să lăsăm să moară tot ce nu este necesar, tot ce ne poate fura seva, şi să ne hrănim cu ceea ce ne dă Rădăcina! Suflarea gurii Sale veghează asupra noastră în cele mai grele momente, ne simţim la adăpost şi ne e bine lângă El. Şi ştim că după ce trece iarna, după ce învăţăm lecţia, vine primăvara! Vine bucuria, vine căldura focului binecuvântării care însoţeşte trecerea de la o treaptă spirituală la următoarea.

Câteodată însă cade bruma timpurie. Bruma rece, îngheţată, parcă muşcă din verdeaţa frunzelor care încă nu sunt pregătite pentru toamnă. Păcatul muşcă pe nepregătite. Aşa cum bruma muşcă din verdeaţa vieţii verdelui, tot aşa păcatul muşcă! Însă Domnul aduce din nou iertare, protecţie şi viaţă.

Şi un ultim gând – când trece toamna, când intrăm în iarnă, ce lăsăm în urmă? Când începe toamna cu frig, ploi, ceaţă, brumă, flori şi frunze veştejite, păsări călătoare luându-şi drumul, când zilele se scurtează şi greierii nu se mai aud, avem o rugã – Doamne, fă sã

ne lase paşii în urmã numai varã!