1. Mărturia naturii

a. Coborârea întunericului Biblia spune că atunci când Domnul Isus Hristos era răstignit pe crucea Golgotei s-a coborât întunericul: „De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara” (Matei 27:45). Timp de trei ore, cât Hristos a agonizat, natura s-a îmbră-cat în haine cernite. Soarele a refuzat să lumineze câtă vreme pe lemnul crucii se stingea Soarele neprihănirii. Acest întuneric care s-a coborât nu este întâm-plător, ci este expresia cea mai vie a faptului că natura vine ca martor al mor-ţii Domnului Isus Hristos. Este pildui-tor faptul că la Învierea Domnului Isus Hristos a coborât un înger, despre care Biblia spune că: „Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă, ca zăpada” (Matei 28:3). Învierea este mar-cată de coborârea unui înger, ca a unui fulger, un înger îmbrăcat într-un alb „strălucitor”, aşa cum îl numeşte Evan-ghelia după Luca, făcând din Înviere o sărbătoare a luminii, a albului strălu-citor. Această paralelă este evidentă şi nu poate conduce decât la o singură con-cluzie: natura mărturiseşte că ia parte la moartea şi învierea Domnului Isus!

b. Cutremurul de pământ Sfintele Scripturi ne spun că la

moartea Domnului Hristos a fost un cutremur de pământ: „Şi îndată perdea-ua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat…” (Matei 27:51). Aproape că poţi simţi durerea pământului în care stă înfiptă crucea pe care Mântui-torul îşi dă duhul. Pământul refuză să tacă şi îşi strigă întreaga suferinţă în acest cutremur. Biblia spune că și în ziua învie-rii: „...s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea." (Matei 28:2). De data aceasta, pământul izbucneşte în bucurie elibe-

rând şi azvârlind piatra care pecetluia mormântul în care zăcea Fiul lui Dum-nezeu. Pământul însuşi vine ca martor al morţii și învierii lui Hristos.

c. Despicarea stâncilorTot Biblia ne spune că atunci când

Hristos Și-a dat duhul: „…perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremu-rat, stâncile s-au despicat” (Matei 27:51). Cel ce priveşte prin ochii credinţei va înţelege faptul că sfârşitul Fiului lui Dumnezeu pe lemnul crucii a adus o durere care a despicat stâncile, ca mai apoi, în ziua Învierii, bolovanul de la mormânt să fie prăvălit la o parte: „Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită” (Marcu 16:4). Şi de data aceasta, paralela este evidentă şi înţele-sul limpede: natura participă şi este mar-toră la moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Acest martor ne va judeca într-o zi. Marea Roşie s-a supus poruncii lui Dumnezeu, pământul s-a deschis la porunca Lui ca să înghită pe fiii răzvră-tirii, stâncile au dat apă la porunca Lui, întunericul a coborât şi lumina a lumi-nat la porunca Lui, dar omul rămâne în neclintirea necredinţei sale.

2. Mărturia cerului„Iau azi cerul şi pământul martori

împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronomul 30:19). Doar la naşterea Domnului Isus cerul a participat cu atâta înfrigurare la bucuria de a vesti împlinirea prin Hristos a unei taine: „Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui” (Colo-seni 1:26). Iată că nu doar natura, ci şi cerul, prin prezenţa îngerilor este martor al învierii Domnului Isus Hristos.

a. Cerul cunoaşte greutăţile noastre. „...un înger al Domnului s-a

PA

GIN

A T

INE

RIL

OR

PA

GIN

A T

INE

RIL

OR

Trăim într-o societate care se afundă din ce în ce mai mult în minciună. Înconju-

rați de multe ori de minciună, deprin-dem și noi obiceiul și, la adăpostul cuvintelor „sunt și eu om ca toți cei-lalți” sau „nu aveam cum să rezolv alt-fel situația...” ajungem să mințim și noi. Și nu ni se pare atât de vinovat.

Interesant este că, deși împrumu-tăm stilul de viață al majorității, totuși ne place să credem că ...iubim adevă-rul și detestăm minciuna, în felul acesta adăugând la caracterul nostru, deja virusat de minciună, și fățărnicia.

De fapt, minciuna și fățărnicia sunt surori bune născute de aceeași mamă și același tată– Diavolul! „Diavolul de la început a fost ucigaș și nu stă în ade-văr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Pe paginile Scripturii găsim că Domnul personifică Adevărul: „Eu sunt Calea, ADEVĂRUL și Viața.” (Ioan 14:6) dar și minciuna: „Diavo-lul este un mincinos și tatăl minciunii...” (Ioan 8:44), prin urmare, ori de câte ori vorbim, scoatem în evidență sursa afirmațiilor noastre. De aceea spunea Domnul contemporanilor Săi (și, im-plicit, nouă, astăzi) „...căci din priso-sul inimii vorbește gura”. Știind acest lucru, întreabă-te sincer în inima ta, care este sursa afirmațiilor tale zilnice?

Minciuna și fățărnicia sunt două dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai mult, de aceea m-am întrebat deseori de ce aleg oamenii mai degrabă să mintă decât să fie transparenți și să spună adevărul? Motivele ar fi multe. M-am uitat însă în DEX-ul limbii ro-mâne să văd cum definește acesta min-ciuna. Cred că este suficient de expli-cit... (sublinierile îmi aparțin).

1. Denaturare intenționată a adevărului având, de obicei, ca scop înșelarea cuiva; rostirea unui neade-văr. A purta (sau a duce pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva, cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba.

2. Invenție, născocire.La prima descriere a minciunii

reiese clar scopul pentru care cineva ALEGE (pentru că a spune adevărul sau o minciuna este o alegere, în fond) să mintă: ca să înșele, să inducă în eroare pentru a ascunde ceva, cu sco-pul de a obține ceva.

La categoria aceasta cu siguranță că mintea noastră fuge cu gândul la ...politicieni. Ei promit și nu împlinesc, înșală și ascund adevărul pentru a-și atinge obiectivele propuse. Întrebarea este: dar noi, cei care pretindem că suntem „născuți din nou”, din Adevăr, de ce mințim? (sigur, nu despre tine e vorba, cel care citești și susții, încă, faptul că tu nu minți; persoanele de față se exclud doar, nu-i așa?!)

La cea de-a două definiție despre min-ciună a DEX-ului avem de-a face cu fabulația sau, mai exact, cu min-ciuna gratuită.

Există mulți fac-tori care ne influen-țează comportamen-tul și care pot predis-pune o persoană să mintă; diferența este însă în frecvența, sco-pul și gradul în care se minte. De ce unii mint în situații în care adevărul le-ar fi mult

Martorii neașteptați ai ÎnvieriiMartorii neașteptați ai Învierii

Învierea Domnului Isus Hristos a zguduit temelia pământului şi a cerului, dar nu a putut zgudui omul din împietrirea inimii lui, din necredinţa pe care o aduce păcatul. Când un avocat prezintă dovezile într-un proces, el se sprijină mult pe proba testimonială sau, altfel spus, proba cu martori. În cele ce urmează vom prezenta trei mărturii neaşteptate:

Pastor FLORIN IANOVICIDirector

Minciuna și mincinosulMinciuna și mincinosul

Aprilie 2014 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 21 4 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Aprilie 2014

„Pâinea minciunii este dulce omului, dar,

pe urmă, gura îi este plină de pietriș.”(Proverbe 20.17)

Diacon CHRISTIAN DRAGOMIRBiserica VESTEA BUNĂ, București

(continuare în pag. 23)

„Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în

toată vremea în care a trăit Domnul Isus între

noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit

unul care să ne înso-țească drept martor

al învierii Lui.”(Faptele apostolilor 1.21-22)

ÎNV

IER

EA

DO

MN

UL

UI

ÎNV

IER

EA

DO

MN

UL

UI