Candva mi-am zis ca la batranete ma voi feri de patru gafe. 1. Nu ma voi plange ca nu mai sunt tanar. 2. Nu voi da sfaturi nimanui. 3. Nu voi invoca mereu experienta mea. 4. Si nu voi povesti de 100 de ori acelasi lucru. (...) Ultima regula era insa o dovada de superficialitate. N-am prevazut ca, intr-o zi as putea suferi de un exces de memorie, cum sufera altii de un exces de suc gastric. Pe urma, nu banuiam ce stiu azi, ca trecutul nu e o arhiva, o magazie unde gasesti si azi si maine si poimaine, aceleasi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar in fapt aceleasi. Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte, Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde deseori in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.

Memoria mea seamana cu o oglinda sparta care imi restituie franturi de viata.

„ceea ce am reusit in mod sigur a fost sa dau altora o impresie gresita despre mine. Par sau, oricum, am parut un ardelean sobru cu picioarele bine infipte in pamant, serios si ursuz. Din aceste trasaturi e adevarata numai ultima. Sunt posac, morocanos, am mostenit-o pe mama, ca fire. Si n-am nimic din calitatile unui ardelean. Ardelenii sunt, in genere, buni gospodari, realisti pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai strain de aceste insusiri. Gospodar nul, romantic inclinat sa-si viseze viata, in loc s-o traiasca, introvertit cu o sensibilitate bonlavicioasa, care ajunge usor jucaria suscetibilitatilor sale, cam asa arata ce se ascunde sub aerul meu de persoana chibzuita.”

„Mi-am dorit enorm sa fiu ceea ce se cheama un om de lume..”

„Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata”

„Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostrii ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care il iubesti.”

Nu bei? Chiar deloc? Ei, bravo. E frumos in principiu dar foarte plictisitor, nu crezi?Fara niciun viciu omul nu e complet, batrane. Ii lipseste ceva. Dumnezeu a creat omul, insa l-a lasat p Diavol sa ii finiseze creatia, iar diavolul n-are masura. S-a grabit sa le dea unora mai mult si n-a ajuns pentru toti. Tu faci parte, se pare, dintre cei frustrati. De fumat fumezi? Te-ai lasat si de asta. Pacat. Daca nu te sprijini pe un viciu oarecare, cazi prada proceselor de constiinta.

RUGATI-VA SA NU VA CREASCA ARIPI

„Omul e o fiinta complexa. El proiecteaza azi o nava spatiala si maine se plange ca nu e iubit cum iubeste el. A scris Romeo si Julieta dupa care a compus cantecuo Ochii care nu se vad se uita. Poate

ca a avut dreptate sa procedeze asa. Daca vulgarizezi durerea, ea trece mai repede. Numai ca aceasta vi=ulgarizare distruge si pe altii si te trezesti uneori in imposibilitatea de a mai iubi ceva.

Asa e, singuratatea nu e o binefacere. Ea iti cere mereu sacrificii. Iti ia inainte d ea-ti darui. Or, asa ceva risca sa faca din tine un om de gradul doi, daca nu gasesti inlauntrul tau destula dragoste care sa te apere de pericolul inchistarii

Se pare ca fiecare om are haosul sau personal. Si ca, in raporturile cu acest haos, exista trei faze, in prima, iti ignori haosul. In a doua, ratacesti prin el. In a treia, incerci, daca mai ai timp, sa pui putina ordine

Poate ca dragostea este adevarul cel mai putin absurd in aceasta lume care nu duce lipsa de absurditati. Si poate raspunsul cel mai simplu si, totodats, concret la intrebarile complicate ale filosofiei este cel pe care adolescentii il gaesc singuri, sarutandu-se prin parcuri. Un barbat si o femeie care se iubesc corecteza in parte ceea ce e rau alcatuit in creatia lumii.

Cel mai mare profesor de dragoste este singuratatea. Asta ca sa intelegeti de ce, uneori ne comportam ca niste cersetori. Cersim o prietenie, cersim o iubire. Cu cat suntem mai singuri, cu atat suntem mai insetati de dragoste (..) in loc sa-i vedem numai pe cei care au timp de noi, care se induioseaza si ne acorda compasiunea lor, ne revoltam impotriva celor care nu intorc capul.