ANUL XXVII NR. 8 (1.446) 28 FEBRUARIE – 6 MARTIE 2018 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

6

1 MARTIE – ZIUA AUTOMOBILI{TILOR MILITARI

Achiziționarea primelor trei sisteme de rachete HIMARS

12-13

FOTOREPORTAJ

INSTRUCŢIE

Cupa Alpiniadei rămâne

la campioni

LAROM – performanță

în lupta în adâncime

În prezența secretarului de stat Mircea Dușa și a șefului Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă, la sediul Ministe-

rului Apărării Naționale a fost finalizată luni, 26 februarie, procedura legală de achiziție a primelor trei sisteme de rachete HIMARS, prin semnarea scrisorii de ofertă și acceptare (Letter of Offer and Acceptance – LOA) speci-fică Programului Foreign Military Sales (FMS).

Programul de achiziție se derulează con-form aprobării Parlamentului României, în cadrul unui contract de stat atribuit de Gu-vernul României Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Legea nr 46/2018 pentru realizarea Capabilității de sprijin de foc indirect, aferentă programului de înzestrare Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare, a fost adoptată miercuri, 21 februarie, de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, și promulgată de Președintele României vi-neri, 23 februarie.

Achiziția sistemelor de rachete HIMARS constituie pentru românia un interes esen-

ţial de securitate, deoarece, prin realizarea acestei capabilităţi, se asigură întărirea securităţii naţionale și regionale, acest de-mers contribuind totodată în mod semni-ficativ la consolidarea parteneriatului stra-tegic cu SUA.

Sistemul de rachete HIMARS reprezintă un vârf de tehnologie pe plan mondial și unul dintre cele mai fiabile sisteme de acest tip testate în luptă, fiind utilizat, printre alții, de Forțele Terestre și de Corpul de Infanterie Marină ale SUA.

România, în calitatea sa de stat membru al NATO și UE, are obligaţia să continue și să își intensifice eforturile naţionale pe dimen-siunea de apărare și securitate. Prin dotarea cu sistemul HIMARS, Forţele Terestre române vor dispune, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, de un sistem cu precizie ridicată, credibil, flexibil și eficient, pentru a contri-bui la descurajarea unei agresiuni împotriva României sau a aliaților și articularea unui răspuns adecvat la provocările actuale și vii-toare ale mediului de securitate.

Luni, 26 februarie, �a �e��a �e�diu� Bazei Sprijin Logi�tic

Muntenia, a avut �oc ceremo�nia de p�ecare în Afgani�tan a E�ementu�ui Naţiona� de Sprijin care participă �a Resolute Support Mission (RSM).

Evenimentu� a fo�t re�trân� față de a�te�e a�emănătoare, vremea nefavorabi�ă �i�indu�i pe organizatori �ă de�fășoare ceremonia în �a�ă. Au participat

comandantu� Comandamen�tu�ui �ogi�tic întrunit, gene�ra���ocotenent Cătă�in Zi�u, reprezentanţi ai unor �tructuri din Statu� Major a� Apărării, per�ona� din CLÎ și din unităţi�e Bazei Sprijin Logi�tic Muntenia. După intonarea Imnu�ui naţio�na�, a urmat ape�u� �o�emn și un �curt �erviciu re�igio�.

A doua zi, mi�itarii ce fac parte din a șaptea rotație a mi�iunii RSM ��au îmbarcat cu de�tinația Afgani�tan, unde vor de�fășura, în perioada februa�

rie�augu�t, activități �pecifice pentru a�igurarea �prijinu�ui �ogi�tic de �inia a treia pentru toate �tructuri�e românești di��ocate în teatru� de operaţii.

Locotenent�co�one�u� Adrian Banciu, comandantu� detașamentu�ui, e�te încreză�tor că își vor îndep�ini cu �ucce� atribuţii�e ce �e revin. Aflat �a a doua mi�iune cu ENS, prima, ca șef de micro�tructură, în 2010, e�te �igur că vor acționa ca o echipă, mai a�e� că mai mu�t de jumătate din mi�itari au experiența teatru�ui de operații, aflându��e �a ce� puțin a doua mi�iune, și îi a�igură pe membrii fami�ii�or că �e vor întoarce �ănătoși aca�ă.

Detașamentu� ENS e�te format din 40 de mi�itari, iar pe timpu� mi�iunii, comanda operaționa�ă o va exercita Comandamentu� forțe�or în�trunite, iar cea admini�trativă, CLÎ. Având în vedere rezu��

tate�e foarte bune obținute în perioada de pregătire, comandantu� CLÎ și�a expri�mat convingerea că își vor în� dep�ini cu profe�iona�i�m atribuții�e. De a�emenea, ge�nera�u���ocotenent Cătă�in Zi�u i�a �fătuit ca pe tot parcur�u� mi�iunii �ă dea importanță re�ații�or interumane și amă�nunte�or, pentru că în teatru� de operații �intagma lasă că merge și așa trebuie uitată. Veți reprezenta nu numai CLÎ, ci Armata României și sunt con-vins că veți avea rezultatele bune cu care ne-ați obișnuit. Nu uitați că armata este a Țării, nu a unor interese de moment. Este un an important, în care sărbătorim Centenarul Unirii, și gândiți-vă că, prin modul cum veți acționa, veți cinsti eroii națiunii noastre. Aici, acasă, noi vom avea grijă să vă sprijinim, la nevoie, familiile, astfel încât, voi, acolo, să nu vă faceți griji și să vă înde-pliniți atribuțiile la cele mai ridicate standarde. n

Observatorul militar Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 20182EVENIMENT

u Laborator nou la ATM. Nou� �aborator de cercetare radiotehnică a� Academiei Tehnice Mi�itare a fo�t inaugurat miercuri, 21 februarie 2018, în prezenţa șefu�ui Statu�ui Major a� Apărării, genera� Nico�ae Ciucă, și a adjunctu�ui directoru�ui Serviciu�ui Român de Informaţii, genera� de brigadă Adrian Ciocîr�an. Laboratoru� a�igură �uportu� tehnic modern pentru pregătirea ofiţeri�or ingineri din

Si�temu� Naţiona� de Securitate în domeniu� tehnici�or și tehno�ogii�or �pecifice cercetării radiotehnice. Echipa�mente�e, dotarea cu infra�tructura IT și de comunicaţii și in�trumente�e e�ectronice �pecifice ana�izei și monitorizării �pectru�ui radio au fo�t a�igurate cu �prijinu� Serviciu�ui Român de Informaţii. (Maior Cornelia Mihăilă)u Sărbătoare. Joi, 22 februarie, a avut �oc ceremonia

dedicată împ�inirii unei jumătăți de �eco� de exi�tenţă a Centru�ui Mi�itar Judeţean Arad, care a fo�t înființat �a 16 februarie 1968, în urma reorganizării admini�trative a teritoriu�ui României, pe atunci �ub denumirea de Comi��ariatu� Mi�itar.

S�au citit Ordinu� mini�tru�ui apărării naţiona�e și me�a�ju� șefu�ui Statu�ui Major a� Apărării, ��au înmânat dip�ome și p�achete aniver�are, ��au ro�tit a�ocuţiuni și ��a prezentat un �curt i�toric a� unităţii. Di�tinșii invitaţi au avut parte și de un program cu�tura��arti�tic ce a con�tat în momente de dan�uri popu�are și de �ocietate a�e unor formaţii ar�ti�tice, un recita� de pian �ub forma unui cafe�concert, dar și un Concert aniver�ar – 125 de ani, Piotr Ilici Ceaikovski, eveniment de�chi� pub�icu�ui, cuprinzând �uite de ba�et a�e compozitoru�ui ru�, oferit de Fi�armonica de Stat din Arad. (Maior Silviu Bădiliţă)u Caravană medicală. În anu� �ărbătoririi Centenaru�

�ui Marii Uniri, ��a dat �tartu� caravanei medica�e Spitalul Clinic Militar de Urgenţă „Dr.Victor Popescu”  Timișoara  – Uniţi sub Tricolor prin Sănătate. La 25 februarie, între ore�e 12.00�16.00, în �atu� Ur�eni, din comuna Moșnița Nouă, judeţu� Timiș, �a căminu� cu�tura� din �oca�itate, caravana a fo�t prezentă în mij�ocu� cetăţeni�or cu următoare�e �pe�cia�ităţi medica�e: cardio�ogie, ORL, chirurgie, gineco�ogie, �tomato�ogie, pneumo�ogie, dermato�ogie, ofta�mo�ogie, ga�troentero�ogie, medicină de fami�ie, p�iho�ogie c�inică, con�u�tând un număr de pe�te 300 de pacienți. De a�eme�nea, per�ona�u� medica� din Centru� de primire urgenţe a prezentat exerciţii demon�trative de acordare a primu�ui ajutor. Buna organizare și reprezentare onorabi�ă a cara�

vanei medica�e din �oca�itatea Ur�eni a fo�t rea�izată în cooperare cu Arhiepi�copia Ortodoxă Română a Timișoarei și Primăria Comunei Moșnița Nouă. (Locotenent-colonel Sorin Homeag)u Liga Navală Română, 90 de ani. Liga Nava�ă

Română, fi�ia�a Con�tanța, a ce�ebrat �âmbătă, 24 februa�rie, �a Muzeu� Marinei Române, 90 de ani de �a înfiinţare. Vector de promovare a va�ori�or și tradiţii�or Marinei Române și promotor a� cu�turii marinărești, Liga Nava�ă Română are ca obiectiv cu�tivarea atașamentu�ui faţă de marină. La activitatea aniver�ară, au fo�t prezenți reprezentanţi ai Comandamentu�ui F�otei, ai in�tituţii�or din domeniu� nava�, fir�me de �hipping și �ocietăţi cu activitate în tran�portu� maritim, per�ona�ităţi a�e marinei comercia�e și mi�itare române, repre�zentanţi ai Autorităţii Nava�e Române, ai in�tituţii�or de învăţă�mânt de profi�, Sindicatu� Liber a� Navigatori�or, membri ai Ligii Nava�e Române. Dinco�o de proiectu� de promovare a imaginii mării, Marinei și a Forţe�or Nava�e Române, reprezentanții Ligii Nava�e și�au propu� con�truirea de monumente în memoria marinari�or mi�itari, �ub nume�e de Crucea Marinarilor, �a Con�tanţa, Su�ina, Brăi�a și București. De a�emenea, Liga Nava�ă Română va �prijini activități�e deru�ate �ub egida Centenaru�ui României Mari. (Ilarion Barbu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNIIu Polonia. Mi�itarii Detașamentu�ui de

Apărare Antiaeriană Liliecii Negri au par�ticipat, în perioada 19�23 februarie, �a

Exercițiu� de te�tare a interoperabi�ității PUMA 18, a�ături de

mi�itari americani, britanici și croați. În cadru� exercițiu�ui,

detașamentu� a ră�pun� �a cereri�e și nevoi�e Grupu�ui de

�uptă din Po�onia, executând trageri

rea�e de �uptă.

DIXI !

General-locotenent Christopher Cavoli, Comandantul Forţelor Terestre Americane în Europa

(USAREUR)

Fiind un aliat-cheie în regiunea Mării Negre, acţiunile demonstrative ale României cu Forţele Terestre ale SUA din Europa sporesc interoperabilita-tea şi sprijină direct asigurarea capacităţii de luptă. România rămâne un aliat neclintit şi o gazdă bună pentru militarii noştri.

Foto

: Bog

dan

Andr

ieş

Foto

: Sor

in H

omea

g

Foto

: sm

ap.m

apn.

ro

Foto

: Eug

en M

ihai

Comandantul Forțelor Terestre americane în Europa, la SMApŞefu� Statu�ui Major a� Apărării, ge�

nera� Nico�ae�Ione� Ciucă, ��a primit vineri, 23 februarie, �a �ediu� SMAp, pe

comandantu� Forţe�or Tere�tre americane în Europa (USAREUR), genera�u���ocotenent Chri�topher Cavo�i.

În cadru� vizitei ��au purtat di�cuții de��pre activităţi�e ce urmează a �e de�fășura în comun de mi�itari ai Forţe�or Tere�tre române și ai Forţe�or Tere�tre americane din Europa în ace�t an, atât în România, cât și în centre�e de in�truire a�e USAREUR.

Genera�u� Ciucă i�a mu�ţumit gene�ra�u�ui��ocotenent Cavo�i pentru �prijinu� acordat de USAREUR Armatei României. Cooperarea dintre armata Statelor Unite din Europa și Armata României s-a concre-tizat în ultimii ani în foarte multe activități care au dus la creșterea interoperabilității și încrederii dintre cele două armate. Spri-jinul SUA privind continuarea procesului de reformă, a demersurilor de integrare euroatlantică a țării noastre, precum și promovarea României ca factor de stabi-litate și securitate în Europa de Sud-Est a fost și rămâne unul esențial. Relația dintre USAREUR și Forțele Terestre române trebuie

să rămână una foarte strânsă, pentru a putea contribui împreună la securitatea europeană și internaţională, a precizat genera�u� Ciucă, �a fina�u� vizitei.

În cursul primei mele vizite în România, am mulţumit generalului Nicolae Ciucă și echipei sale pentru rolul de conducere în ca-

drul NATO și am transmis angajamentul nos-tru faţă de continuarea strânsului parteneriat dintre țările noastre. Fiind un aliat-cheie în regiunea Mării Negre, acţiunile demonstra-tive ale României cu Forţele Terestre ale SUA din Europa sporesc interoperabilitatea și sprijină direct asigurarea capacităţii de luptă.

România rămâne un aliat neclintit și o gazdă bună pentru militarii noștri. Așteptăm cu in-teres să continuăm să dezvoltăm relaţia deja foarte puternică, a dec�arat genera�u� Cavo�i.

Sprijinu� acordat de USAREUR Armatei României e�te unu� �ub�tanția� atât în tea�tru� de operații din Afgani�tan, cât și în do�

meniu� in�truirii predi��ocare, în domeniu� �ogi�tic și, nu în u�timu� rând, �a înființarea MND SE HQ, NFIU România și HQ BDE.

Programu� genera�u�ui��ocotenent Chri�topher Cavo�i în țara noa�tră cuprin�de și vizitarea bazei mi�itare de �a Mihai� Kogă�niceanu. n

A șaptea rotație a ENS a plecat în AfganistanIrina-Mihaela Nedelcu

irina.nede�cu@pre�ami�.ro

Foto

: Făn

el T

atar

ici

Observatorul militarNr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

GARNIZOANA ROMÂNIAu Aniversări în Forțele Navale. Șeful Statului Major

al Forțelor Navale, viceamiral Alexandru Mîrșu, a participat vineri, 23 februarie, la ceremonia prilejuită de împlinirea  a 60 de ani de existență a Batalionului de Sprijin al Forţelor Navale. La 24 februarie 1958, în baza raportului Marelui Stat Major nr. CL 00658/1958, s-a înfiinţat Serviciul Gospodărie, ca uni-tate distinctă în cadrul Comandamentului Marinei Militare, în Constanţa. În timp, unitatea a trecut prin mai multe restruc-turări, funcţionând sub diferite denumiri, în garnizoanele Mangalia și Constanţa. De la 1 noiembrie 2009 unitatea s-a transformat în Batalionul de Sprijin al Forţelor Navale. Misiu-nea de bază a batalionului este de a asigura un sprijin logistic dinamic, oportun, economic și eficient Forţelor Navale.

La Sala Centrului de Conferințe a Forțelor Navale a avut loc joi, 22 februarie, un simpozion dedicat aniversării a 122 ani de la înfiinţarea Diviziei de Mare, precursoare a actualei Flote. La activităţi, au participat membri ai Clubului Amiralilor, foști comandanți ai Flotei și reprezentanţi ai unităţilor militare din garnizoana Constanța. La 26 februarie 1896, regele Carol I consfinţea, prin Decretul regal nr. 1093, publicat apoi în Moni-torul Oficial din 13 martie1896, reorganizarea Flotilei Regale. Se înfiinţau atunci Diviziunea de Mare și Diviziunea de Dunăre. Cele două structuri sunt astăzi reunite în compunerea Flotei.

În fiecare an, la 23 februarie, Direcția Hidrografică Maritimă sărbătorește Ziua Hidrografului Militar și, totodată, ziua unității (92 de ani de la înființare). Cu acest prilej, Direcția Hidro- grafică Maritimă împreună cu urmașii familiei comandorului Alexandru Cătuneanu și Fundația Balaban au organizat festivi-tatea de decernare a premiilor concursului Premiile comandor Alexandru Cătuneanu.u Forțele Navale au acostat în Bucovina. Marinarii

militari au desfășurat, în perioada 19-22 februarie, cea mai mare campanie de promovare a profesiei militare, organizată vreodată de Forțele Navale române într-un județ din România. Pe parcursul celor patru zile, peste 1.100 de elevi din județul Suceava au interacționat cu scafandri de luptă, cu infanteriști marini, cu militari din echipajele navelor maritime și fluviale, precum și cu studenți și elevi de la instituțiile de învățământ ale Forțelor Navale. Elevii suceveni au avut ocazia să vadă machete de nave și de faruri, hărți și instrumente de navigație, elemente și accesorii ale echipamentelor scafandrilor de luptă și ale infanteriștilor marini, materiale marinărești și echipamente de mici dimensiuni, utilizate de echipajele navelor militare, precum și panoplii cu lucrări de matelotaj.

Alături de militarii din Forțele Navale, pe toată perioada campaniei, s-au aflat și studenți și cadre didactice de la Depar-tamentul de Comunicare Strategică, Publică și Interculturală al Universității Naționale de Apărare Carol I din București, precum și reprezentanți de la Biroul Informare-Recrutare al Centrului Militar Județean Suceava, care le-au oferit elevilor detalii des-pre admiterea în instituțiile militare de învățământ. În timpul escalei din județul Suceava, marinarii s-au gândit să aducă un zâmbet și copiilor aflați în dificultate, instituționalizați la Centrul social de servicii multifuncționale din Fălticeni, cărora le-au oferit dulciuri, rechizite școlare și jucării, dar le-au adresat și invitația de a face parte din marea familie a Forțelor Navale.uTabără mobilă de cercetare. Militari din subunitățile

de cercetare de geniu din Batalionul 136 Geniu Apulum se află, în perioada 13-22 februarie, în tabăra de instruire desfășurată în zona Diham.

În cadrul taberei de instrucție, aceștia au ocazia să exer-seze traiul în condiții de izolare, construirea de adăposturi pe timp de noapte, cercetarea de geniu a drumurilor și pădurilor, amenajarea posturilor de observare de geniu precum și instrucția pe schiuri. (Căpitan Iulian Gorun)

3Fo

to: I

ulia

n Ca

dule

ncu

Foto

: nav

y.ro

Foto

: nav

y.roSâmbătă, 24 februarie, în

Baza Militară Aeriană din Kandahar, a avut loc cere-monia militară prilejuită de transferul de autoritate în-tre Batalionul 280 Infanterie

Protecția Forței Brave Hearts și Batalionul 30 Protecția Forței Carpathians’ Eagles.

Evenimentul s-a desfășurat în prezenţa locțiitorului co-mandantului TAAC–S (Train Advise Assist Command – South), colonel Tobin Magsig, și a comandantului Combined Task Force Devil Strike Brave Hearts, locotenent-colonel Joseph Geary, a Reprezentan-tului Militar Național, colonel Bogdan Istrate, a comandan-tului echipelor de consiliere SFAAT românești, a altor mili-tari români, americani și afgani din provincia Kandahar.

Pentru serviciul meritoriu ca locțiitor al comandantului

CTF Devil Strike Brave Hearts, comandantul Batalionului 280 Infanterie Protecția Forței Brave Hearts, locotenent-co-lonel Cristinel Colibaba, a fost decorat cu Bronze Star (Steaua

de Bronz) de comandantul CTF Devil Strike Brave Hearts, loco-tenent-colonel Joseph Geary.

Ceremonia transferului de autoritate a debutat cu intonarea imnurilor naţionale ale României, Statelor Uni-te ale Americii și Republicii Islamice Afganistan și a con-tinuat cu ceremonialul dedi-cat împăturirii și descoperirii Drapelelor de Luptă ale celor două batalioane. Ulterior, comandanţii celor două bata-lioane românești, locotenent-colonel Cristinel Colibaba și locotenent-colonel Ionuț Ilinca, au dat raportul, privind predarea-primirea autorităţii, comandantului CTFDevil Strike

Brave Hearts, locotenent-colo-nel Joseph Geary.

În cadru festiv, comandanții plutoanelor din Batalionul 280 Infanterie Protecția Forței Bra-ve Hearts au fost decorați de reprezentantul Comandamen-tului Forțelor Întrunite, colonel Ovidiu Conduruță, cu Medalia NATO NON ARTICLE 5.

Locțiitorul comandantului TAAC–S, colonel Tobin Magsig, a evidențiat în cuvântul său parteneriatul americano-ro-mâno-afgan, acţiunile hotă-râte, curajul, devotamentul și camaraderia militarilor cu inimi neînfricate. De asemenea, le-a urat bun venit militarilor din Câmpulung.

Sunt mândru să fiu astăzi în fața dumneavoastră, spu-nându-vă că fiecare dintre noi a făcut tot ce a putut, astfel încât să ne îndeplinim misiunea. Profesionalismul și dedicarea militarilor au făcut ca sarcina să fie mai ușoară pentru mine, comandantul lor, astfel încât folosesc acest prilej pentru a

mulțumi tuturor cu inimi ne-înfricate pentru o treabă bine făcută, a arătat în cuvântul său, comandantul Batalionului 280 Infanterie Protecția Forței Brave Hearts, locotenent-colo-nel Cristinel Colibaba.

Pe de altă parte, coman-dantul Batalionului 30 Protecția Forței Carpathians’ Eagles, loco-tenent-colonel Ionuț Ilinca, a transmis că: Este o mare onoare și oportunitate atât pentru uni-tatea pe care o comand, cât și pentru mine personal, să lucrăm alături de aliați și parteneri în sprijinul populației afgane. După un lung proces de instruire, vă pot asigura că suntem pregătiți să îndeplinim această solicitantă și provocatoare misiune.

Comandantul batalionu-lui din Câmpulung a apre-ciat la superlativ activitatea desfășurată de camarazii cu inimi neînfricate în Afganis-tan, mulțumindu-le, totodată, pentru sprijinul pe care l-au oferit la începutul misiunii lor pe pământ afgan.

Militarii din Câmpulung vor continua misiunile în par-teneriat cu Poliția Națională Afgană, în efortul comun de creștere a securităţii popula-ţiei afgane, și vor fi prezenţi oricând în aria de responsa-bilitate, indiferent de oră sau de capriciile vremii, pentru a preîntâmpina eventualele atacuri ale insurgenţilor.

În încheierea ceremoniei, comandantul Batalionului 280 Infanterie Protecția Forței Brave Hearts a înmânat dis-tincții și diplome unor militari din forțele aliate și colabora-torilor afgani. n

Vizita ministrului apărării naţionale în IsraelMinistrul Mihai Fifor se află, în peri-

oada 26-28 februarie, într-o vizită oficială în Israel, la invitaţia omologului său, Avigdor Lieberman.

Principalele teme abordate la nivel ministerial sunt: cooperarea bilaterală în domeniile apărării și medicinei, în special în segmentul tehnico-militar, și

evoluţia situaţiei de securitate la nivel internaţional, care impune consolida-rea dialogului în cadrul organizaţiilor internaţionale.

În programul delegaţiei române figurează o întâlnire cu șeful Comisiei de apărare și politică externă din Parla-mentul israelian, Avi Dichter, vizitarea

Monumentului martirilor și eroilor Ho-locaustului din Ierusalim și o întâlnire cu Arhimandritul Teofil Anăstăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

Anul acesta, România și Israel ani-versează 70 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte. n

Transfer de autoritate în AfganistanLocotenent Crinu Șincari

Plutonier-major Oana IeșanFoto: maistru militar principal Iulian Cadulencu

Vineri, 23 februarie, Primăria Municipiu-lui Iași și Institutul Francez din Iași au

marcat împlinirea Centenarului plecării Misiunii Militare Franceze din România. Manifestarea a inclus Simpozionul „Mi-siunea Militară Franceză în România”, la care au participat istorici francezi și români, precum și prezentarea expoziției „Rolul Misiunii Militare Franceze în Marele Război”, realizată de istoricii Sorin Iftimi și Aurica Ichim, directoarea Muzeului Unirii din Iași. Cele două evenimente au avut loc la Institutul Francez din Iași.

Manifestarea a fost precedată de o conferință de presă care a avut loc în Sala „Vasile Pogor” a Primăriei Municipiului Iași, la care au participat Flavien Garrigou Grandchamp, atașatul militar al Amba-sadei Republicii Franceze la București, Frédéric Dessberg, director de studii în cadrul Saint-Cyr Coëtquidan, și istoricul Cosmin Popa, reprezentantul Academiei Române pentru Programul Centenar. Din

partea municipalității au luat cuvântul viceprimarul Radu Botez și Daniel Șandru, coordonatorul Programului Centenar al Primăriei Municipiului Iași, care a fost și moderatorul evenimentului. Jurnalistul Nicolas Don, președinte al Fundației Actus, a transmis un mesaj video.

„Sunt surprins în mod plăcut de modul în care România și, mai ales, Iașul mențin vie amintirea generalul Berthelot și a misiunii sale. Cele două entități sunt aproape necunoscute în Franța, dar sunt mult mai cunoscute în România. Nutresc speranța că acest simpozion va fi un nou început pentru dezvoltarea relațiilor cul-turale franco-române”, a declarat atașatul militar al Ambasadei Republicii Franceze la București, locotenent-colonelul Flavien Garrigou Grandchamp.

Frédéric Dessberg, director de studii în cadrul Saint-Cyr Coëtquidan, și-a exprimat dorința de a demara relații la nivel univer-sitar cu Universitatea „Al. I. Cuza” și de a

continua cercetările pe acest subiect la Iași, inclusiv cu ajutorul studenților francezi.

Istoricul Cosmin Popa, reprezentan-tul Academiei Române pentru Progra-mul Centenar, a evidențiat importanța rolului pe care l-a avut generalul Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare franceze în România în cursul Primului Război Mondial, și calitățile dovedite de acesta. Totodată, cercetătorul științific din cadrul Institutului de Istorie „Nico-lae Iorga” a criticat lipsa unui program consistent la nivel național cu privire la Centenarul Marii Uniri.

Simpozionul, desfășurat la sediul Insti-tutului Francez din Iași, a reunit specialiști în participarea României la Primul Război Mondial, istorici, arhitecți și arhiviști: Gabriel Leancă, Mihai Tudosă, Cătălin Botoșineanu, arhitect Cătălina Bulborea, Dorin Stănescu, Claudiu-Lucian Topor, colonel Florin Șperlea, Sorin Iftimi, Maria Alexandra Pantea, Raluca Tomi. n

Simpozion dedicat Misiunii Militare Franceze, la Iași

Observatorul militar4 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

LINIA ÎNTÂI

Amintiri vii din praful

misiuniiVeterani ai Armatei României, răniți în teatrele de operații, au efectuat o vizită în Afganistan.

Locotenent-colonel Toni Ene

Orele 17.00. Baza aeriană din Kandahar. Soarelele se pregătește să apună. Sun-

tem la aeroportul militar și așteptăm să sosească un nou detașament de camarazi ai Batalionului 30 Vânători de Munte, din Câmpulung Muscel, militari care ne vor înlocui în cadrul misiunii Resolute Support. Așteptăm cu o oarecare strângere de inimă sosirea acestui nou transport. Cu acesta vor sosi și cinci veterani ai teatrelor de operații, răniți în misiunile internaționale la care au participat. Cu o parte din acești camarazi veterani am lucrat de-a lungul timpului, fie în teatrele de operații, fie în țară.

Plutonierul-adjutant Gabriel Hanganu, plutonierul-adjutant prin-cipal Mihai Toma, plutonierul-major Constantin Buturugă, caporalul clasa a III-a Florin Drehluță, caporalul clasa a III-a Cornel Berdei par, la prima ve-dere, niște nume de militari cu grade, înșiruite într-o ordine aleatoare sau niște camarazi care au fost în teatrul de operații din Afganistan.

Chiar dacă au statut de răniți și nu mai pot participa efectiv la

o misiune internațională, au avut totuși tăria de a reveni în locul unde destinul le-a schimbat într-o secundă sensul vieții. Sunt cinci camarazi care au fost răniți aici. Cinci camarazi care au dorit să retrăiască, pentru câteva zile, poate ceea ce au iubit ca militari, pentru că da, misiunea a însemnat pentru ei, și nu numai, recunoașterea unui profesionalism dobândit în miile de ore de instrucție.

Pe pistă își face apariția mașina care va însoți avionul până la locul de aterizare. Follow me!, inscripția de pe aceasta mă duce cu gândul, poa-te, la destinul militarului, unul care îl îndeamnă să-și urmeze echipa acolo unde misiunea o cere. Mașina aduce avionul la punctul de debarcare, iar militarii încep să coboare, luând contact cu aerul rece de aici din Afganistan. Într-un final își fac apariția și cei cinci camarazi veterani, însoțiți de locotenent-colonelul Raluca Niță, coordonatoarea programului.

Emoția revederii bazei militare se putea citi pe chipul lor. Într-o fracțiune de secundă

vizualizează locul de debarcare și aud primele remarci... Nimic nu s-a schimbat... Acolo trebuie să fie aeroportul civil... Zborul a fost plăcut... Ne îmbrățișăm, schimbăm vorbe prietenești. Ne vor aștepta zile de efort comun, de întâlniri cu camarazii români aflați în baza din Kandahar. Vor fi zile de bucurii, tristeți, povești, dar și o upgradare informală cu misiunile executate de inimile neînfricate în cele șase luni de misiune.

I-am lăsat să se odihnească după zborul efectuat. Activitățile din prima zi a programului erau lesne de ghicit aici, în Afganistan... Briefi-engurile de securitate, prezentarea programului și a regulilor de condu-ită, a normelor de sănătate și secu-ritate în muncă sau pentru apărare împotriva incendiilor. A urmat apoi o vizită a zonelor administrative ale

campului românesc, a locurilor de pregătire a misiunilor, dar și prezen-tarea TOC-ului de companie. Tot în cadrul programului, militarii răniți s-au întâlnit cu personalul medical al facicilității ROL 3 și ROL 1, au dis-cutat despre starea lor de sănătate, despre cum s-au recuperat și cum au reușit să depășească momentele dificile în care s-au aflat atunci când au fost răniți. Au mai vizitat baza aeriană din Kandahar la bordul unui autovehicul militar blindat, având asupra lor atât echipamen-tele de protecție individuală, cât și armamentul din dotare, punctul de acces în bază, ECP-5, dar și campul Elementului Național de Sprijin.

Un loc aparte al acestei vizite l-au ocupat discuțiile libere avute cu mili-tarii batalionului, cu colegii. Au vorbit despre misiunile executate în aria de

praf. Când îl revezi știi cu siguranță că ai ajuns... acasă. Una peste alta, m-a bucurat revederea colegilor alături de care am luptat. Colegii mei sunt la fel, neschimbați... Poate doar mai înțelepți prin ani și misiuni. Cei la prima misiune, cu aerul războinic și provo-cator, cei trecuți de mai multe ori prin teatrul de operații sunt mai așezați și mai înțelepți. De multe ori, constat că împrumută ceva din locul acesta: înțelepciunea și veșnicia.

Plutonierul-adjutant principal Toma Mihai se destăinuia, spu-nând ceva mai puțin așteptat.

Recunosc, mi-a fost dor de Afganistan, chiar dacă nu mulți înțeleg cum îți poate fi dor de țara asta, și mi-au lipsit apusurile văzute din Kandahar. Mă bucur că am putut fi alături de militarii cu inimi neîn-fricate și i-am putut revedea în munca lor de zi cu zi. Această vizită nu a făcut altceva decât să-mi readucă aminte cât de diferită poate fi noțiunea de normalitate. Pentru mine, dar și pentru militarii de aici, normalitatea înseamnă armele de care nu se despart niciodată și vigilența care nu scade nicio clipă...

Sentimentele pe care le-am trăit când am reajuns pe Kandahar sunt de nedescris. Nu le pot exprima în cuvinte. Aerul, mirosul și agitația militarilor din bază îmi trezesc amintiri din misiunile anterioare la care am participat. Am un sentiment de mândrie că am avut și eu rolul meu (mic) în operațiile ce se desfășoară aici, în Afganistan, în încercarea de a opri acest flagel numit terorism. Mulțumesc celor care au făcut posibilă această reîntoarcere în trecutul meu tumultuos.

În ultima zi a vizitei lor în Afga-nistan, am putut înțelege ce se află în sufletul lor, am simțit regretul lor că nu mai pot continua misiunea și că nu mai pot participa la o patrulă sau o acțiune în aria de responsabi-litate. Au predat, cu tristețe în suflet,

Plutonierul-major Constantin Buturugă se pregătește pentru... misiune.

Aflat la a doua ediție, Programul Recuperarea Memoriei este organizat de Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția calitatea vieții persona-lului, cu sprijinul Statului Major al Apărării. În cadrul primei ediții, desfășurată în octombrie 2016, au făcut deplasarea în teatrul de operații nouă militari răniți. Aceștia participă la programul pe bază de voluntariat, cu avizul structurilor de asistență psihologică.

În ultimii 20 de ani, 29 de militari români au căzut la datorie în tea-trele de operații, aproape 180 fiind răniți în aceste misiuni.

În prezent, Armata României are 920 de militari în misiuni internaționale, peste 600 dintre aceștia fiind la datorie în Afganistan.

armamentul și echipamentele de protecție. Nu mai putem rămâne o zi?, m-a întrebat unul dintre ei .Am zâmbit și l-am îmbrățișat.

Drum bun și Dumnezeu să vă ocrotească, dragi camarazi veterani! Sunt sigur că și povestea voastră va continua așa cum și povestea inimilor neînfricate va continua pentru cinstea Armatei României. n

responsabilitate, despre provocările cu care s-au întâlnit în această misiu-ne, despre cum s-au recuperat după executarea misiunilor etc.

Afganistanul a rămas neschimbat, preciza plutonierul-major Constantin Buturugă. Poate mai puțină lume, mai puțină forfotă. Muntele e tot acolo, în zare. Îl păstrezi mereu în memorie, dacă l-ai zărit, măcar o dată, ieșind din

Cei cinci veterani: plutonierul-adjutant Gabriel Hanganu, plutonierul-major Constantin Buturugă, plutonierul-adjutant principal Mihai Toma,

caporalul clasa a III-a Cornel Berdei și caporalul clasa a III-a Florin Drehluță.

Observatorul militar 5Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

INSTRUCŢIE

Plutonier-adjutant Lucian Irimialucian.irimia@presamil.ro

Foto: Lucian Irimia

De la bobina cu cablu la modulul ITSosirea echipamentelor de comunicaţii noi şi per-formante la Palatul Oştirii din Iaşi, sediul coman-damentului Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt, a adus un plus capabilităţilor marii unităţi. Militarii Companiei 160 Comunicaţii şi Informatică au răs-puns pe măsură provocării noii aparaturi.

Comunicaţiile au devenit indispensabile în secolul vitezei. Atunci când nu este

semnal la telefonie sau la internet, oamenii încep să se agite. Unii ar spune că dependenţa de tehni-că este din ce în ce mai vizibilă. În unităţile militare totul este în regulă atunci când telefoanele şi reţeaua de computere internă funcţionează. În spatele acestora stau oameni, iar ei se arată doar atunci când apar erori şi rezolvă eventualele incidente.

În Iaşi, la Compania 160 Comunicaţii şi Informatică a intrat în dotare tehnologie nouă, de ultimă generaţie, care îi va ajuta pe specialişti să ridice nivelul capabilităţilor brigăzii. S-au primit radiorelee, staţii radio şi module IT. Nivelul serviciilor pe care le asigură specialiştii au crescut prin prezenţa acestor echipamente. Sunt compatibile 100% cu cele NATO. Se pot asigura toate servi-ciile de voce, date şi video. Militarii le-au descoperit pas cu pas, după instrucţiunile de folosire. La ora actuală, ei pot să le folosească cu toate performanțele de utilizare, în toate modurile de lucru.

Am organizat pregătirea centralizată cu toţi specialiştii din brigadă. Au învăţat cei de la marea unitate, apoi i-am folosit pe aceştia ca instructori pentru cei de la batalioane. Prin învăţare şi exersare, am reuşit să le folosim la standardele prevăzute. Zâmbind, unii militari au spus că le îngreu-nează munca, fiindcă au apărut şi ale oportunităţi de transmitere a informaţiilor şi a serviciilor, iar sarcinile au crescut vizibil, a declarat şeful comunicaţiilor şi

Contează să vezi ce poţi face tu cu respectivul echipament de comunicaţii. A fost mult de studiu şi de învăţat. Am citit inclusiv acasă, opt ore la serviciu nu ne ajungeau. Ne-a fost mai greu în prima lună, dar acum ne uşurează munca. Putem face mult mai multe într-un timp mai scurt.

Locotenent-colonel Cezar Ştefan

Plutonier-major Petronel Conţescu

informaticii, locotenent-colonel Cezar Ştefan, un veteran al tea-trelor de operaţii, cu trei misiuni executate, întors din Afganistan în toamna anului trecut.

Plutonierul-major Petronel Con-ţescu este subofiţer de stat major în biroul comunicaţii din comanda-mentul Brigăzii 15 Mecanizată. Este în armată din 1995, iar subofiţer din 2001. În anii ’90 a lucrat pe staţiile radio analogice, în mare parte de orgine estică. Acum, cu noile achiziţii, lucrează pe tehnică digitală, de ultimă generaţie. Este convins că nu e chiar aşa de sim-plu să schimbi tehnica, dar face tot posibilul să descopere secretele tehnicii noi primite în dotare. Glu-mind, spune că nu prea mai este arma comunicaţii, ci mai degrabă arma informatică.

Astăzi cam acesta este trendul, a spus Petronel. Este nevoie tot timpul de studiu şi aici depinde de fiecare militar cum doreşte să fie pregătit. Trebuie să fii tot timpul pus la punct cu noile apariţii. Nu este deloc simplu, dacă nu ai o bază de pregătire solidă.

Este greu dintr-o dată. Ceea ce avem acum este clar foarte competitiv şi performant. Suntem mulţumiţi fiind-că putem folosi echipamentele noi la capacitate maximă. Noi suntem norocoşi, fiindcă formăm o echipă foarte bună. Am colegi foarte buni, ne sprijinim unii pe alţii şi iese de fiecare dată o treabă excelentă.

Căpitanul Răzvan Florea este comandantul Companiei 160 Comunicaţii şi Informatică. Militarii din subordine au fost foarte bucu-roşi atunci când au primit echipa-mentele noi. Iniţial, i-a simţit puţin reticenţi, deoarece nu se simţeau pregătiţi, nu erau instructori şi nu absolviseră cursuri de specialitate. Erau doar manuale de utilizare. Dar nu au dat înapoi. Împreună cu specialiştii de la modulul de

specialitate al brigăzii, militarii companiei încearcă să afle aproa-pe toate secretele echipamentelor noi intrate în folosinţă.

Este un salt enorm în munca noastră. Înainte ne ajutau colegii de la Centrul 115 Comunicaţii, care ne asigurau acest flux. Acum, suntem independenţi şi se lucrează inclusiv în mod secretizat. Cât de curând vom avea şi tehnologie telefonică VOIP (voice of IP). Un pas mare pentru noi! Toţi militarii, de la soldat

Plutonier-major Dan Scripa

Noua organigramă de personal este îndestulătoare, astfel încât activitatea să se desfăşoare normal. Chiar ar mai trebui echipamente. La Bucureşti a fost o pregătire pentru modulele IT, iar cu staţiile Harris, radioreleu şi radio, s-a învăţat doar aici la unitate, inclusiv cu militarii de la batalioane. În 90% din cazuri au fost de ajuns instrucţiunile, inclusiv cu print screen-uri. Echipamentele le-am folosit la aplicaţia noastră cu specific, Cetatea 17, în care am putut să transmitem semnalul din unitate până în locul unde am fost dislocaţi. Acolo am instalat o reţea de calculatoare şi am avut inclusiv semnal video pentru videoconferinţă.

Căpitan Răzvan Florea

la ofiţer, sunt încântaţi şi vor să descopere din ce în ce mai mult din secretele acestor echipamente. Anul acesta de instrucţie ne concentrăm atenţia pe pregătirea celor ce le vor utiliza. Vom ieşi foarte mult din ca-zarmă pentru a executa practic ceea ce s-a învăţat, a precizat căpitanul Răzvan Florea.

Plutonierul-major Dan Scripa este şef de autostaţie radio. Este din 1998 în armată şi din 2002 la Brigada 15 Mecanizată. Aici a făcut trecerea pe primele tipuri de tehnică digitală, în 2003, pe care a exploatat-o de atunci înconti-nuu. Afirmă că echipamentele noi care au sosit necesită cunoştinţe temeinice de informatică. Lui Dan şi camarazilor săi nu le sunt necunoscute, fiindcă au lucrat cu astfel de tehnică în misiunea din Afganistan. Acea experienţă le-a prins foarte bine. Începuturile uti-lizării tehnicii noi au fost realizate cu manualul. Au citit filă cu filă instrucţiunile de folosire, după care au trecut la practică.

Acum suntem şi instructori pentru colegii de la batalioanele din subordine. Cei mai mulţi sunt foarte interesaţi, mai ales că noi am mai avut tehnică digitală, iar ei nu prea au avut în dotare. Faţă de ce am avut, este o diferenţă mare de capa-bilităţi. Volumul actual de muncă este mult mai mare. Nu prea mai este vorba de bobinele cu cabluri, aşa cum îi ştia lumea pe transmi-sionişti. Aici vorbim mai mult de calculator, de sisteme informatice, de antene cu sisteme foarte rapide de instalare şi punere în funcţiune, precum şi de foarte multă progra-mare. Conexiunea se face prin fibră optică, fiind mult mai uşor vizavi de ceea ce era înainte, a declarat plutonierul-major Dan Scripa. n

Observatorul militar6 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

LAROM – performanță în lupta în adâncime

Maior George OdobeşteanuFoto: plutonier-major

Mihai Lucian Chiriac

La mai puțin de două luni de la începerea anului de instrucție, în perioada 19-23 fe-bruarie, în facilitățile și pe terenurile Centrului Național de Instruire Întrunită Cincu, secțiile de lansare ale Batalionului 83 LAROM Bogdan I au executat exercițiile tactice cu trageri de luptă (LFX), marcând sfârșitul și evaluarea etapei instrucției colective, la nivel de secție.

Comandanții de secții au reușit să pună în aplicare procedurile de conducere

a subunităților (TLP), în acord cu specificațiile exercițiilor elaborate de comanda și statul major al batalionului.

Exercițiul a început încă din zona de dispunere la pace a subunităților, ceea ce a presupus planificarea, pregătirea și execu-tarea deplasării subunităților prin marș, pe roți, aproximativ 370 km, rezolvarea unor situații tactice pe timpul deplasării, recunoașterea și lucrul în zona de manevră a arti-leriei când nu se dispune de timp suficient, angajarea a șase ținte deosebit de importante (HPT) din dispozitivul de luptă a inamicului. Specificitatea angajării țintelor a constat în executarea focului pen-tru lupta în adâncime deep fight a marii unități de manevră sprijinite, ceea ce a presupus întrebuințarea rachetelor LAR (Light Artillery Rocket) MK-4 cal. 160 mm, muniție ce asigură anga-jarea țintelor până la 45 km, indi-ferent de condițiile de anotimp și de stare a vremii.

Muniția LAR MK 4 este una din cele mai performante muniții

Am identificat cele mai relevante lecții și bune practici pe timpul desfășurării exercițiilor și, în perioada următoare, vom corecta disfuncțiile constatate, vom crește gradul de coeziune între subunitățile batalionului și vom îmbunătăți cooperarea cu modulul de asigurare date și capacitatea de acţiune în cadrul Brigăzii 8 LAROM, împreună cu structurile de manevră din Forţele Terestre.

Locotenent-colonel Florin Coteț, comandantul Batalionului 83 LAROM Bogdan I

din artileria structurilor Forțelor Terestre, are un efect dual (anti-personal și antiblindate ușoare), fiind echipată cu focoase electro-nice de cap, în măsură să se autoregleze pentru înălțimea optimă de spargere a compo-nentei de luptă deasupra țintelor. Întregul sistem, cu instalația de lansare LAROM, poate fi considerat asul din mânecă sau lunetistul comandantului Grupării de Forțe Terestre și/sau al Grupării de Forțe Întrunite, fiind în măsură să facă diferența pe câmpul de luptă contemporan.

De altfel, întrebuințarea tehni-cii LAROM și a munițiilor aferente în condiții de iarnă este unul dintre criteriile esențiale din lista cu cerințele de instruire pentru misiune a Batalionului 83 LAROM, ceea ce generat un efort suplimen-tar pentru personalul subunităților, impus de existența stratului de zăpadă, terenul înghețat, în special dimineața și seara, de temperatu-rile scăzute, de timpul de lumină scurt, dar mai ales de măsurile și acțiunile specifice de mascare pe timp de iarnă.

Secțiile de angajare a țintelor ale batalionului au fost deservite, pentru descoperirea, angajarea și evaluarea efectelor la ținte, de un modul asigurare date electrono-optice dotate cu tehnica Argus,

care au acționat debarcat, dar și îmbarcat pe Posturi de Observare Mobile de Artilerie (POMA), de nivel pluton, din cadrul Batalionu-lui 84 Asigurare Date Mărăști.

Comanda, controlul și comunicațiile între cele două structuri, modulul de asigurare date și secțiile de angajare ținte, au fost asigurate de sistemul ACCS (Artillery Command and Con-trol System), prin cele trei aplicații F-TAC, A-TAC și G-TAC, instalate pe terminale rigidizate, care, îm-preună cu alte meniuri și facilități software, accelerează și eficien-tizează procesul de angajare a țintelor deosebit de importante din dispozitivul inamicului.

Pe timpul exercițiilor, personalul subunităților LAROM s-a bucurat

și de prezența a 15 militari români și de alte naționalități, din cadrul secției Fires&Targeting, din coman-damentul Diviziei Multinaționale de Sud-Est (MND- SE), ceea ce a constituit o altă oportunitate de a împărtăși din experiența și bune-le practici acumulate, dar și de a dezbate principalele provocări cu care se confruntă artileria și rache-tele terestre în mediul operațional contemporan din armatele unor țări membre NATO.

Exercițiile au debutat cu prezen-tarea concepţiei acţiunilor secțiilor de lansare în cadrul repetiţiilor exe-cutate la macheta terenului (zonei de operaţii), la care sublocotenentul Ionuț Prodan și plutonierul-adjutant Gheorghe Gîrlescu, comandanţi de secții, au avut oportunitatea de a

prezenta acţiunile subunităţilor pe care le comandă, mecanismul de tragere, tipul de muniție și modul de angajare a țintelor.

După ce bateriile de lansare au raportat Gata de luptă!, celula EXCON, condusă prin rotație

la cererile de foc ale modulului de asigurare date.

Antrenamentele premergătoa-re executate împreună cu statul major al batalionului și sprijinul acordat pentru integrarea aces-tora au condus la armonizarea și consolidarea tacticilor, tehnicilor și procedurilor batalionului cu cele ale structurilor de artilerie similare din Forţele Terestre SUA cu care batalionul a cooperat în anul 2017, în cadrul exercițiului DYNAMIC FRONT II, desfășurat la Centrul de Simulare Multinațional Întrunit (Joint Multinational Simulation Center) din Grafenwoehr, Germania, precum și la exercițiul SABER GUARDIAN-17, desfășurat la Centrul Național de Instruire Întrunită Cincu.

Analiza postacţiune, condusă de comandantul Batalionului 83 LAROM Bogdan I, locotenent-colo-nel Florin Coteț, și raportul de primă impresie (FIR) au constituit un bun prilej pentru evaluarea și aprecierea performanțelor secțiilor de lansare

În mai puțin de 72 de ore, secțiile LAROM din batalion au reușit deplasarea independent, în condiții de siguranță deplină, pe distanțe ce depășesc 800 km, au rezolvat peste 20 de incidente, au recunoscut și ocupat cinci poziții de lansare, din care au angajat șase ținte deosebit de importante din dispozitivul inamicului, descoperite la distanțe de peste 20 km.

de comandanții de baterii, locotenenții Silviu Gagu și Ale-xandru Olinici, a pus în practică planul cu principalele evenimente și incidente (MELMIL) și au răspuns

precum și eficientizarea obiectivelor viitoare de instruire absolut nece-sare stabilirii etapelor și nivelului de instruire în anul 2018 și în perspecti-vă, pentru anii 2019-2020. n

INSTRUCŢIE

LFX în cifre

Observatorul militar 7Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

INSTRUCŢIE

Azi în Timișoara, mâine-n toată țara au fost primele cuvinte care mi-au venit

în minte după ce am aterizat pe aeroportul din capitala Banatului, bifând, totodată, prima misiu-ne în care m-am deplasat cu o cursă aeriană civilă. Da, se poate! Iar pentru detalii întrebați-i pe contabilii dumneavoastră. Citatul nu are legătură cu evenimentele din Decembrie ’89, ci cu faptul că, în curând, vom deveni mult mai

Artileria din frunce

Locotenent Marius Mocanumarius.mocanu@presamil.ro

Tunurile și obuzierele militarilor lugojeni sunt aproape invizibile prin desișul arborilor Batalionului 183 Arti lerie General Ion Dragalina . Mascarea fiind asigurată, instrucția se desfășoară la parametri ideali.

eficienți, cu ajutorul operatorilor low cost (dacă TAROM nu are de gând să-și modifice viziunea în privinţa curselor interne).

De la Timișoara până la Lugoj este o aruncătură de băț, mai ales pentru artileriști, care au o viziune ușor diferită asupra distanțelor. Dar, parcă și timpul are o altă dimensiune în micul oraș de pe Timiș, obișnuit cu un ritm de viață mai domol.

În vremurile conducătorului iubit, armata era o parte însem-nată din viața de zi cu zi a urbei. Mulți dintre rezerviștii actuali

au trecut prin garnizoana Lugoj, care găzduia, la un moment dat, două brigăzi, o Casă a armatei și un cămin militar. Pe atunci, vântul bătea altfel, iar, odată cu intrarea României în NATO, curtea marilor unități lugojene s-a tot transfor-mat, devenind astăzi reședința Batalionului 183 Artilerie General Ion Dragalina.

Unitatea are o suprafață de câteva hectare bune, în care se

instruiau odinioară mii de militari. Acum terenul a rămas același, dar oamenii mult mai puțini. Pășind spre locul de instrucție al artileriștilor am retrăit o parte din momentele experienței de la o unitate (culmea, tot de artilerie!) din Slobozia. Aceeași întindere cu vegetație greu de stăpânit, un perimetru destul de dificil de păzit și clădiri dezafectate care nu mai servesc nimănui.

Comandantul batalionului, colonelul Ion Teca, are așadar o misiune dificilă, provocările ad-ministrative depășindu-le, uneori, pe cele operative. În plus, fiind singura unitate militară din garni-zoană, responsabilitățile funcției sale se extind și către Cercul Militar din localitate. Spre norocul său, acesta se află pe mâini bune,

șeful instituției fiind cel mai cunoscut locotenent-colonel (r) din armata română și unul dintre cei mai importanți colaboratori ai publicației noastre, caricaturistul Cristi Vecerdea, cunoscut publicu-lui sub pseudonimul Criv.

Așadar, colonelul Teca își poate concentra energia asupra instruirii militarilor batalionului lugojean, pe care i-am văzut în acțiune și de care locotenentul Daniel Sperlea, comandantul bateriei de instrucție, se ocupă îndeaproape.

Traseul prin care am făcut cunoștință cu Batalionul 183

Artilerie General Ion Dragalina a inclus și o plimbare cu un veteran al industriei de automobile din România, un bătrân Aro. Bene-ficiind de dibăcia caporalului Ovidiu Ștefănescu, acesta încă își face datoria, chiar dacă, la un moment dat, am avut impresia că tracțiunea celor patru roți nu era suficientă pentru a ne scoate din noroiul aferent vremii ploiase de care ne bucuram. În scurta experiență off road, am străbătut vechile alei ale fostelor brigăzi, mărginite de clădiri ce încă mai păstrau deasupra ușilor denumiri-le structurilor de odinioară.

Parcă în contrast cu acestea, spre finalul vizitei noastre, am descoperit sera lui Nea’ Nicu, un loc în care centrala termică modernă împarte atenția fochis-tului cu zecile de flori, care mai de care mai arătoase. Femeile care vin în unitatea noastră sunt cele mai bucuroase când ajung la mine în seră, spune Nea’ Nicu, în timp ce ne prezenta spațiul său de lucru, în care curățenia face concurență farmaciilor.

Misiunea din Banat s-a înche-iat în biroul comandantului, unde am discutat despre alte aspecte importante din viața unității, precum problemele soldaților și gradaților profesioniști și încerca-rea de a demola construcțiile de-zafectate, asupra cărora voi reveni în numerele următoare. n

Colonel Ion Teca,comandantul batalionului

Locotenent Daniel Sperlea

Nea’ Nicu

Sera lui Nea’ Nicu.

Observatorul militar8 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

CARIERE ÎN UNIFORMĂ

Cariera plutonierului Gabriel Mihai începe în anul 2002, odată cu încorporarea în

armată. Frica de necunoscut a fost cel dintâi sentiment care l-a încercat. Zvonurile circulau rapid şi teama cum că ar putea face condu-cere cu valiza pe sub paturi nu prea îi oferea linişte. Dar, iată că odată ajuns în armată, a văzut că lucrurile nu stăteau chiar aşa. Nu am avut probleme de acest gen niciodată. Erau doar vorbe spuse de veteranii altor vremuri. Cu toate acestea, pot spune că este o experienţă plăcută abia acum, când umblu printre amintiri. La acel moment, chiar nu pot să spun că mi-a plăcut, spune subofiţerul.

După ce a terminat stagiul mili-tar, a lucrat vreo patru ani în mediul civil, până în 2006, la un hotel. Se ocupa de întreţinerea acestuia.

Printre pasiuni comune,

arma geniu

Sergent Cristian Lengacristian.lenga@presamil.ro

Militarii Batalionului 96 Geniu, indife-rent de timpul pe care l-au petrecut în unitate, ştiu cu certitudine ce doresc de la cariera lor. Unii dintre ei şi-au con-struit-o în ani sau zeci de ani, în timp ce alţii abia acum îşi scriu povestea acestei meserii, cu ambiţie şi optimism.

După o discuţie cu un fost coleg de la acel hotel, care devenise militar angajat pe bază de contract, Gabriel s-a hotărât să se angajeze şi el în armată. Doar câteva cuvinte au fost de ajuns să-l facă să se hotărască pe loc. După ce am trecut de toate examenele şi probele, am început să lucrez şi eu ca militar angajat pe bază de contract. Prima fază, reîmprospătarea cunoştinţelor. Eu încă băteam pasul de defilare vechi. Asta m-a adus pentru câteva săptămâni din nou la instrucţie.

Prima aplicaţie a fost chiar anul următor, în 2007. Au participat la o tabără de instrucție şi au con-struit un pod peste râul Buzău. O aplicaţie dificilă, după cum spune Gabriel, în care s-a muncit de dimi-neaţă şi până seara, dar care la final a meritat tot efortul.

Instrucţia a continuat şi chiar dacă se adapta oricărei cerinţe, subofiţerul avea mereu impresia că nu o să reziste prea mult în acest

sistem. Cu toate acestea, după nu-mai trei ani a ajuns la cursurile de formare pentru subofiţeri. Examene la Breaza, la Piteşti, apoi am mers pentru trei luni la cursuri. Aveam momente când simţeam că sunt din nou militar în termen. Chiar şi aşa, am trecut peste orice barieră şi mi s-a oferit ocazia de a mă întoarce în batalionul din care plecasem iniţial. Prima funcţie, comandant de gru-pă. Apoi a devenit comandant de grupă la o subunitate pază timp de şase ani. Acum, subofiţerul a avan-sat şi este administrator de cazar-mă de un an. Chiar consider că este o funcţie dificilă. Trebuie să observ comportamentul în timp al clădirilor, nevoile de reparaţii, intervenţii, iar de curând am avut de-a face cu ame-najarea unor spaţii de cazare. Am avut foarte mult de muncă, dar a fost o provocare pentru mine. Gabriel este optimist. Spune că lucrurile au început să meargă bine şi că este mulțumit pentru că oamenii au început să conştientizeze nevoia de întreţinere şi de menţinere a lucru-rilor deja existente. Am început să reamenajăm şi să reabilităm multe

dintre clădiri. Trebuie să ducem mai departe ceea ce am moştenit de la celelalte generaţii.

Coleg cu plutonierul Mihai, caporalul Marian Bălan are în spate trei misiuni internaţionale şi o carieră de aproape 20 de ani în sistemul militar. Mecanic conduc-tor pe autogreder, Marian a fost în anul 2000 în Bosnia şi Herţegovina, misiune în care, în cea mai mare parte a timpului, a ajutat la desză-pezire şi la construcţia unui drum în jurul bazei militare. Au urmat apoi două misiuni în Irak, în 2003 şi 2005, unde a lucrat la amenajarea mai multor drumuri, platforme şi poligoane militare. Lucrările au fost efectuate în afara bazei militare, iar riscul de a fi atacaţi de insurgenţi sau de a descoperi mine îngropate era foarte mare. Am găsit mai multe tipuri de rachete neexplodate, dar, fiind foarte bine organizaţi, nu ne-am făcut griji. Paza era tot timpul cu noi, iar o echipă EOD sosea în cel mai scurt timp.

Înainte de a face acest pas, soldatul Voinea nu ştia prea multe despre sistemul militar. Ştia doar câteva lucruri elementare, aflate după câteva cercetări pe internet şi în nişte filmuleţe de prezentare. Cum arată viaţa unui militar? Puţin cam grea, la început, spune George. Perioada instrucţiei am efectuat-o la Craiova. Fiind din Teleorman, de-părtarea de casă a fost primul aspect dificil de care m-am lovit. Acomo-darea a fost cel de-al doilea. Nefiind obişnuit cu un mod de viaţă ordonat, precum trezitul şi servitul mesei la ore fixe, totul îmi părea ciudat. La fel şi duşurile, care erau la comun, şi dormitul în cameră cu încă 10 colegi. Mai complicat, dar m-am adaptat.

Marian a lucrat şi la Deveselu, la un drum care înconjoară baza. Efor-turile depuse au fost foarte mari, dar a meritat la final. Depărtarea de familie a fost cea mai mare proble-mă, banii erau puţini, dar ne-am descurcat. Totul a fost în regulă până la urmă, iar soţia m-a înţeles şi m-a susţinut. Lui Marian îi place foarte mult ceea ce face şi spune că vrea să rămână în sistemul militar, la Batalionul 96 Geniu, până la pensie, pentru că iubeşte ţinuta militară şi respectul pe care ţi-l aduce în societatea civilă.

În armată, tot din pasiune, a venit şi soldatul George Voinea. Încă de mic mi-a plăcut ţinuta militară pentru că am putut să o admir la un unchi de-al meu ori de câte ori îl ve-deam îmbrăcat cu ea. Totuşi, cred că a fost şi o provocare pentru mine. Am vrut să văd dacă pot face faţă stilului de viaţă cazonă, spune George.

Acum, privind în urmă, George spune că unele amintiri sunt frumoase, cele pe care şi le aduce aminte cu plăcere. Doar că, la mo-mentul respectiv, nu putea să spună acelaşi lucru. Plecând de la acel mod de viaţă dezordonat – mâncam când apucam, dormeam când voiam şi nu existau ordine –, acum pot să spun că sunt disciplinat şi am un stil de viaţă mai sănătos.

Şi acum îşi aduce aminte momentul în care a pus prima oară mâna pe o armă reală şi care a fost senzaţia primului cartuş tras. Sentimentul este unic. Mi-am dorit să învăţ cât mai multe despre arma-ment, despre trageri şi modul de funcţionare şi cum ar trebui să ţintesc pentru a nimeri ţinta de fiecare dată.

George are planuri mari pentru viitor. În curând vrea să încerce să meargă la cursurile pentru formarea subofiţerilor. Îmi place prea mult sistemul militar şi tocmai de aceea îmi doresc să ajung cât mai sus pe scara ierarhică. Nici nu mă gândesc să rămân soldat prea multă vreme. Acesta este drumul pe care mi-l doresc, pe care mi-l asum şi sunt încrezător în forţele mele. n

Plutonier Gabriel Mihai

Caporal Marian Bălan

Soldat George Voinea

Observatorul militar 9Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

ALMA MATER

Armata își face simțită prezența, din ce în ce mai des, la activități ca Armata

în școli, Bucharest Gaming Week, târguri de cariere și altele de acest gen. La acestea au participat, spre încântarea tuturor, și câini specializați în detectarea explozi-vilor. Dar puțini știu de unde vin și cum sunt dresați acești parteneri patrupezi ai militarilor.

Sectorul de Creștere, Instrucție și Dresaj Câini (SCIDC), anexă la Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN Panait Donici, a fost înființat, la Râmnicu Vâlcea, la începutul lunii august, în anul 2000, ca structură unicat a Ministerului Apărării Naționale. Sectorul are ca misiune de bază reproducerea, creșterea, predre-sajul și dresajul, pe specialități, a câinilor de serviciu din rasa ciobănesc german pentru toate

Partenerul patruped

Locotenent Cornelia Bădincornelia.badin@presamil.ro

Iubitorii de câini știu cel mai bine: între

aceste patrupede și stăpânii lor se dez-

voltă o legătură atât de puternică, încât nimeni și nimic nu

o poate sfărâma. Însă ce se întâmplă atunci când câinele

și omul ajung... colegi de serviciu?

categoriile de forțe ale armatei. În primii doi ani, activitatea acestei structuri s-a axat pe reproducția câinilor, pornind de la un nucleu (matcă) format din 10 femele și 4 masculi. După obținerea primului lot de căței, s-a început activitatea de predresaj și dresaj a câinilor în specialitatea pază obiective spe-ciale, precum și la instruirea, prin cursuri specifice, a militarilor pen-tru a deveni conductori ai câinilor pentru serviciul pază obiective. Primul contingent de 16 câini dresați a fost distribuit unităților militare beneficiare în anul 2002. În timp, datorită apariției și dezvoltării unei noi specialități militare – EOD –, SCIDC a primit misiunea de a selecționa, instrui și dresa, din anul 2008, militari și câini de serviciu din rasa ciobă-nesc german pentru detectarea substanțelor explozive.

Pregătirea a început cu instru-irea personalului propriu, prin încheierea unui protocol de co-

laborare cu un instructor calificat din Centrul Chinologic Dr. Aurel Greblea din Sibiu, aparținând Poliției române. Ulterior, colabo-rarea a continuat, dresorii proprii fiind supervizați până la termi-narea pregătirii celui de al doilea lot de câini. În prezent, SCIDC instruiește cupluri chinologice (binomul om-câine) specializa-te în detectarea substanțelor explozive, pază obiective speciale și patrulare-însoțire-scotocire. Fiecare specializare are particularitățile ei, atât în predre-sajul și selecția tineretului canin, cât și în metodele de dresaj, care sunt corelate cu selecția foarte atentă a viitorilor conductori, cu nivelul de experiență a instructo-rului (stilul propriu al acestuia de a pregăti cuplul chinologic).

Nu toți câinii ajung să fie inte-graţi în serviciu. Patrupedul trebu-ie să fie puternic, echilibrat, mobil, cu un temperament sangvinic. Cei cu temperamente înclinate spre coleric sau flegmatic pot fi instruiți cu rezultate bune doar printr-o metodă de dresaj adecvată, aici in-tervenind măiestria instructorului dresor. Practic, se cere inteligență,

energie, vitalitate, dinamism, con-centrare și rezistență la efort.

Este o cale lungă de parcurs până în punctul în care militarul și partenerul său blănos pot să lucreze împreună. Chiar și așa, nu este o treabă pentru oricine. Este aproape imposibil să relaționezi, darămite să lucrezi cu acest patruped, dacă nu simți măcar puțină iubire pentru animăluț. Mai mult decât atât, orice militar selecționat pentru a urma și a absolvi cursul organizat de SCIDC trebuie să înțeleagă psiholo-gia câinelui. Pe lângă aceasta, între militar și câine trebuie să se formeze o adevărată simbioză și, nu în ultimul rând, să se înțeleagă misiunile ce le revin celor doi. În-tr-o exprimare mai puțin cazonă, cel mai important lucru pare a fi iubirea necondiționată dintre militar și câine.

Chiar și așa, militarul care va lucra împreună cu sufletistul patruped trebuie să cunoască noțiuni generale privind anatomia și fiziologia câinelui, să știe cum să îl antreneze și să îl educe, să fie echilibrat, mobil, inteligent, sensibil, înțelegător, îndemânatic,

rezistent la efort fizic și psihic, răbdător, ordonat, să știe când trebuie să fie distant cu anima-lul său. Fascinant este, însă, să îi vezi la treabă, câinele și militarul, conductorul, cum i se spune. În prezent, la SCIDC tocmai a înce-put un curs de dresaj, ce constă în selecția tineretului canin prin executarea predresajului specific, începând de la vârsta de 3-5 luni până la vârsta de un an. Cursul constă în obișnuirea cățelului cu numele, zgarda, lesa, cu venirea la chemarea conductorului, cu joaca pentru deconectare, dar și ca recompensă. În funcție de temperamentul și de abilitățile descoperite în perioada predresa-jului, câinele este direcționat spre o anumită formă de pregătire.

Conductorii și câinii sunt încă la început de drum. Încă se cunosc și relaționează. Mai este mult de lucru, este drept, dar se poate vedea cu ochiul liber cum cei doi au devenit deja o echipă. De exemplu, nu mai vorbim despre caporalul Eugenia Stroe și câinele său. Sunt doar Eugenia și Xena. Eugenia este singura femeie de la curs și vine de la Mangalia. Recunoaște că lucrul cu Xena nu este o joacă de copil: Nu pot să spun că este lucru ușor. Este greu, dar trebuie să avem încredere și în noi, și în câine. Lucrează împreună de doar o săptămână, dar deja s-au împrietenit, căci, în pauze, joaca și îmbrățișările sunt acum un obicei, spre fericirea Xenei și amuzamentul Eugeniei. Ni s-a recomandat să avem răbdare, să avem încredere și să nu fim agre-sivi. Trebuie să înțelegem tempera-mentul câinelui. După absolvirea cursului, Eugenia și Xena vor pleca împreună la Mangalia, ca o echipă.

În lătrat asurzitor, părăsim zona de antrenament. Trecem pe lângă câinii care sunt încă prea mici pentru a participa la aseme-nea activități. Aceștia sar, se agită și latră veseli, parcă nerăbdători să înceapă și ei instrucția. Rămân în urmă militarii și partenerii lor blănoși, ocupați până peste cap cu antrenamentele, așteptând însă pauza binemeritată, prilej de joacă și de mângâieri. n

În pauză, Eugenia şi Xena.

Observatorul militar10 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

PSIHOLOGIE

Locotenent-colonel Doina Trandafir

Locotenent-colonelul Doina Trandafir este psiholog cu o îndelungată experienţă la Institutul de Medicină Ae-ronautică şi Spaţială „General dr. av. Victor Anastasiu” şi propune, în rândurile de mai jos, o continuare a ghidului de orientare în cariera de pilot militar la care aspiră adoles-cenţii, fie ei în uniforma albastră cu lampas roşu sau civili.

Am scris, într-un alt număr al săptămânalului „Observatorul militar”, un articol adresat celor

care acum sunt fie elevi, fie absolvenți ai liceelor militare sau civile și se gân-desc să îmbrățișeze în viitor cariera de pilot militar (vezi http://presamil.ro/vreau-sa-zbor/). Scopul textului era de a prezenta, pe scurt, aspectele pro-fesiei de pilot la care ar fi realist să se raporteze un candidat. Spuneam că, pentru a deveni pilot, sunt necesare următoarele: să vrei (să fii motovat), să poți (să ai sănătate și aptitudini), să fii dispus la efort – toate trei fiind la fel de importante. Voi continua, vorbind despre disponibilitatea la efort (sau disponibilitatea de a te implica), un element extrem de valoros pentru orice carieră, de altfel, dar cu anumite particularități pentru pilotaj.

Ai trecut acum de primele etape de selecție (medicală, psihologică, examenul de admitere) – prilej de bucurie pentru toată lumea. Dar greul de abia acum începe! Urmează etape-le de instruire academică, urmate de cariera de pilot militar. În etapa anteri-oară, să-i spunem de documentare, ai strâns suficiente informații în legătură cu viața de student-pilot și, mai apoi, de pilot. Dar sunt suficiente glume legate de diferența dintre teorie și practică și suficiente diferențe între

*The Special Operations Forces Nutrition Guide, Patricia A. Deuster, PhD, MPH, CNS Teresa Kemmer, PhD, RD Lori Tubbs, MS, RD Stacey Zeno, MS Christiane Minnick, M.Ac, p. 1.

practica altora și propria experiență, pentru a înțelege că imaginea con-struită este doar una foarte generală. Pe parcursul carierei, va fi nevoie de un efort permanent de învățare și disciplină de viață.

Un student-pilot va învăța ABC-ul pilotajului, urmând ca „alfabetul” să fie perfecționat întreaga carieră. Pe scurt, va învăța să controleze aeronava la sol și în zbor, elemente de navigație și comunicare, gestiunea sistemelor de bord. Simplu, nu? Haideți să de-taliem un pic! Zborul este o sarcină complexă, care presupune o serie de elemente și procese, ca de exemplu: evaluarea corectă a stării prezente și predicția stării viitoare a aeronavei; evaluarea permanentă a resurselor disponibile, a acțiunilor și efectelor lor; definirea acțiunilor posibile și a efectelor lor; selectarea unui plan de acțiune; execuție și monitorizare a planului ales etc. În realitate sunt mult mai multe elemente. Zborul este o ac-tivitate înalt procedurală – pilotul lu-crează cu proceduri și ckeck-lists, care trebuie învățate (și aplicate întocmai); dar nu toate acțiunile sunt standardi-zabile (vezi defecțiuni rare, situații ne-prevăzute), de aceea este nevoie de flexibilitate și inițiativă – aspecte care se întemeiază tot pe învățare.

Învățarea permanentă este legată de complexitatea solicitărilor zborului (fizice și psihice) care se pot traduce în

stres și oboseală. Iată, așadar, momen-tul în care motivația de tip romantic, la care m-am referit în articolul anteri-or, începe să dea piept cu realitatea.

Pregătirea pentru pilotaj (curs de bază, cursuri de trecere pe alte categorii de aeronave, pregătire la simulator) este dublată de instruire pe linie de carieră: curs de instructor, cursuri de conducere, masterat, doc-torat, curs de supraviețuire (pe uscat și mare), curs de psihofiziologie a zborului, curs de engleză (minimum), curs de siguranță aeriană etc. Acestea sunt cursuri organizate, dar mare parte din efort este individual: simpla prezență la un curs nu poate fi sufici-entă. Va trebui să-ți educi calitatea de a fi curios, de a citi mereu, de a des-coperi singur. Devine evident că, în aviație, este locul acelora care mereu mai au ceva de învățat.

Un pilot are de îndeplinit, dacă vrei să spunem așa, două tipuri de misiuni complementare: misiunea de zbor și misiunea de militar. Din multe perspective, igiena de viață a unui pilot militar se aseamănă cu cea a sportivilor profesioniști. Militarii care execută misiuni în cadrul Forțelor de Operații Speciale – dar acest lucru poate fi spus și despre piloți – sunt „atleți-luptători, atleții ultimi, aflați în vârful piramidei atletice”*. Spre de-osebire de spotivi, militarii au cicluri de antrenament pe tot parcursul

anului (nu doar antrenamente sezo-niere, precum sportivii) și își dezvoltă abilități multiple (nu excelează doar într-un singur sport) – deoarece, în misiunile pentru care se antrenează, neprevăzutul reprezintă norma. Antrenamentul militarilor este și de tipul „ajută-te singur!”, iar disponibili-tatea lor este de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Nu, armata nu este pentru oricine!

Motivația susține energetic toate activitățile noastre, de aceea este important să fim atenți la ceea ce ne menține motivați și la ceea ce ne împiedică. Dacă, în faza de documen-tare despre profesia de pilot, erau necesare toate informațiile disponi-bile (pentru conturarea unei imagini cât mai aproape de realitate), acum nu îți mai permiți luxul de a le analiza permanent. Acum trebuie să uiți de aspecte îndelung și repetat discutate (multe din ele în mass-media sau de comentatori care au prea puțină legă-tură cu lucrurile despre care vorbesc!) legate de salariul mic, tehnica (veche sau inadecvată) de pilotaj, zborul in-suficient, de faptul că meseria de pilot „nu se merită” (atac nejustificat atât la profesie, cât și la limba română!) etc. Comparația cu piloții civili sau ai altor armate este, de asemenea, nepotrivi-tă în acest moment: te pregătești să fii pilot militar, nu mai are sens să faci comparații între toate alternativele profesionale în care ai fi putut fi. Piloții militari nu vorbesc de beneficiile ma-teriale pe care le obțin, ci de plăcerea de a zbura, disponibilitatea la sacrificii, de faptul că doar această meserie îți poate oferi senzația unică a zborului; ei simt că nimic nu se compară cu zborul și cu statutul de pilot militar. Sunt multe sacrificii pe care le fac, dar, cum spunea la un moment dat un pilot cu experiență: „Știu că se pot câștiga bani și cu mai puțin stres, dar ce să fac, dacă asta-mi place?”.

Eu nu spun să nu te gândești, uneori, la aspectele mai puțin plăcute

ale meseriei – doar că, avându-le permanent în vedere, nu te va face mai fericit, ci mai nemulțumit – și asta se poate răsfrânge, în ultimă instanță, asupra dorinței de a zbura. Piloții mulțumiți știu să ascundă cu grijă toa-te frustrările de care au parte în buzu-narele combinezonului – de ce crezi că există atâtea buzunare acolo?

Primul lucru pe care ai vrea să-l faci, odată admis la Academia Forțelor Aeriene, ar fi să strigi tare, să te audă toată lumea: Voi fi pilot! Și este firesc să fie așa, doar că, pe termen lung, viața de pilot militar nu se petrece sub luminile rampei (sau sub ochii publicului) – excepție făcând spec-tacolele aeriene, rare. Efortul pe care îl vei face zilnic nu va fi recompensat nici cu aplauze și nici cu recunoașterea publică pe care ai merita-o. Multe din misiuni vor fi operațiuni de care vei ști doar tu și aceia implicați direct, iar satisfacția personală va trebui păstrată în sfera privată.

Acestea sunt doar aspectele cele mai evidente care solicită efor-tul permanent al unui pilot militar. Ele nu constituie rezultatul unei cercetări riguroase, ci sunt extrase din discuțiile pe care le-am avut cu piloții în activitate, în cadrul evaluării psihologice periodice. Dar, în ciuda tuturor greutăților, un lucru rămâne neschimbat, așa cum l-a exprimat Traian Vuia, cu mult timp înainte de neînțeles cum omul nu înnebunește de bucurie că poate zbura!

Mai trebuie spus că toate aceste dimensiuni ale efortului susținut trebuie văzute în contextul unei raportări corecte la riscul profesional. Este vorba despre o conștientizare și o acceptare asumată a acestuia – dar este un subiect care va merita o atenție aparte. n

Vreau să zbor! (II)

Observatorul militar 11Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

VĂ INTERESEAZĂ!

Ședința consilierilor locali ai municipiului Târgoviște a început, marți, 20 februarie, la

ora 14.00. Prezenți, 20 de consi-lieri din 21. În sală, reprezentanți ai comunității locale, ai mass-mediei, dar și ai AMVVD. Primarul Daniel Cristian Stan a anunțat că la primul punct al ordinii de zi se discută cererea AMVVD de concesionare a terenului și clădirilor care, până în 2002, aparțineau spitalului muni-cipal, în scopul de a se realiza un centru de recuperare și refacere pentru militarii veterani din teatrele de operații. După ce câțiva consilieri au prezentat importanța istorică a locației respective sau au solicitat detalii în legătură cu investițiile făcute acolo de firma Valleriana, a fost invitat să vorbescă președintele AMVVD, Marius Apostol. Pe scurt, acesta a prezentat asociația și a sub-liniat cât de important este, pentru militarii veterani și familiile lor, un centru de recuperare și refacere. De asemenea, a precizat că, la 11 noiembrie, dorește să le comunice membrilor organizației Misiune îndeplinită!, așa cum, la întoarcerea din teatrele de operații, militarii raportează conducerii MApN. După ce primarul Stan a subliniat încă o dată că susține proiectul AMVVD și că speră ca Centenarul Unirii să fie celebrat printr-un gest concret care să aducă beneficii reale militari-lor, s-a trecut la vot. Proiectul de hotărâre a consiliului local a fost aprobat în unanimitate, astfel că asociația are dreptul de concesiune pentru o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia. Au urmat scurte declarații de presă, apoi membrii asociației au plecat spre locul unde, speră ei, se va realiza primul centru de refacere și recuperare la standarde europene. Acolo au fost întâmpinați de prima-rul comunei Aninoasa, Constantin Maricescu, și de un grup de elevi care au susținut un mic spectacol de dansuri populare specifice zonei.

În anul 1912, a fost înființat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, care, mai târziu, a luat nu-mele întemeietorului său, Nicolae Filipescu. În cuibul șoimilor, cum era numită instituția militară de învățământ în acea perioadă, s-au format elitele militare și civile de

Un pas important pentru realizarea unui vis

Asociația Militarilor Veterani și Veterani-lor cu Dizabilități Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (AMVVD) a făcut un pas important în atingerea principalului său obiectiv, realizarea unui centru de recuperare și refacere.

mai târziu. Liceenii militari aveau clasele de studiu în incinta mănăs-tirii, iar pentru cazare s-au ridicat construcții în imediata vecinătate. Cutremurul din 1940 a pus la pământ aproape toate clădirile, mănăstirea fiind și ea avariată. Li-ceul militar s-a mutat la Predeal și, după ani, pe locul unde era cazar-ma s-au ridicat construcții pentru școala de copii coreeni Kim-Ir-Sen. În 1959, școala s-a desființat și clădirile au fost preluate de Minis-terul Sănătății. Până în 2002, aici a funcționat un spital municipal, cu 700 de paturi și 300 de angajați. Gabriel Stroilă a lucrat la spital 17 ani. Vorbește cu nostalgie despre acele vremuri și de oamenii pe care i-a cunoscut. Spune că era o atmosferă frumoasă, nu un mediu în totalitate spitalicesc, mulți veneau aici la odihnă și recupera-re, ca într-o stațiune. Are și povești interesante din acele vremuri. De exemplu, vizita unui prim-ministru coreean, în 1989, care, orfan fiind, învățase aici... Tot în acel an, local-nicii din zonă au primit înștiințări că locuințele din zonă vor fi demo-late pentru că Ceaușescu voia să mute acolo administrația centrală a țării. După închiderea spitalului, mai mulți investitori s-au interesat de locul respectiv, dar pentru că nu se întrezărea un profit imediat, terenul și clădirile nu și-au găsit un beneficiar până în 2012. La 25 oc-tombrie, Mirela Ivașcu, proprietara firmei Valleriana, a semnat primul contract pe doi ani cu Primăria Târgoviște, prelungit apoi de încă două ori. Era primul pas către un vis al său, acela de a realiza un centru medical de recuperare.

A investit nu numai bani, ci și suflet. Întâmplarea a făcut să cunoască un membru al AMVVD și, astfel, s-a ajuns ca asociația să preia acest domeniu. Spun domeniu pentru că este vorba de un teren de aproximativ 10 hecta-re, cu două clădiri P+1 ce însumează aproape 20.000 mp suprafaţă utilă. În prima, de 4.700 mp suprafață utilă, s-au executat deja lucrări de reabilita-re. Era într-o stare mai avansată de de-gradare decât cealaltă, dar expertiza a demonstrat că nu este nevoie să se

intervină în structură. Astfel, s-a deco-pertat până la zidărie, au fost realizate instalații electrice, cablu tv și internet, au fost reamenajate camerele. Prin îngustarea holurilor, pentru fiecare rezervă, de două sau trei locuri, s-a adăugat grup sanitar. Proiectul de reabilitare a fost conceput ca la parter să fie zona administrativă, laboratoa-rele de analize și spații generoase pen-tru cabinetele medicale de fiziotera-pie, kinetoterapie, masaj, hidroterapie etc. Investiția, ca pavilionul să devină funcțional, este estimată, în totalitate, la aproximativ trei milioane de euro.

Conducerea AMVVD își pune mari speranțe în realizarea acestui centru. Este important pentru noi

să avem un astfel de centru, așa cum au

și ceilalți militari din țările mem-bre NATO, ne-a declarat Marius Apostol. Este mai ușor pentru că nu trebuie să o luăm de la zero, așa cum era nevoie la Singureni (în Giurgiu). Recuperarea departe de casă este ex-trem de grea, generând și o presiune psihică. Vrem să realizăm aici cel mai mare centru de acest fel din Europa de Est, în care să beneficieze de recu-perare nu numai răniții, ci toți vetera-nii din teatrele de operații. Avem însă nevoie de sprijin. Doamna Mirela Ivașcu ne-a asigurat că va fi alături de noi, la fel și Primăria Târgoviște. Aceleași asigurări le-am primit și din

partea ministrului apărării naționale. Trebuie să reușim! Este un vis al nostru, dar, în primul rând, o necesitate.

Le dorim și noi să își înde-plinească acest deziderat, care să prindă viață în acest loc cu o puternică rezonanță istorică, unde există o tradiție militară românească. Au nevoie de sprijin și poate a venit timpul ca militarii, în primul rând, și alte organizații neguvernamentale să-și demon-streze solidaritatea în scopul rea-lizării unui proiect de asemenea anvergură. Dacă va exista voință, totul va fi posibil. n

Irina-Mihaela Nedelcuirina.nedelcu@presamil.ro

Foto: Cristina Mathias

Am semnat primul contract de concesiune la 25 octombrie, fără a mă gândi la vreo legătură cu Ziua Armatei. Acum, consider că a fost menit ca terenul și clădirile să revină în folosința militarilor.

Mirela Ivașcu, proprietara firmei Valleriana

Observatorul militar12 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

FOTOREPORTAJ

Cupa Alpiniadei rămâne la campioniÎn perioada

19-23 februa-rie, la Predeal, s-a desfăşurat

ediţia a XV-a a Alpiniadei

vânătorilor de munte.

După mai bine de zece ani, Alpiniada vânătorilor de munte a revenit la Predeal, într-un cadru

de poveste, cu stratul de zăpadă de peste 50 de centimetri şi cu un soare care a ştiut să iasă din nori exact atunci când a trebuit. Competiţia a fost organizată de Statul Major al Forţelor Terestre, iar la start s-au aliniat şapte loturi, trei din Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, din Braşov, şi patru din Brigada 61 Vânători de Munte General Virgil Bădulescu, din Miercurea Ciuc. Aceste competiţii sunt foarte importante pentru militari. În primul rând, îşi dovedesc deprinderile căpătate, toate probele fiind aplicativ-militare şi având legătură cu meseria pe care o practică. Apoi, noi, Statul Major, urmărim prin acest cadru concuren-ţial să verificăm nivelul lor de pregătire şi să vedem unde trebuie să intervenim, explică şeful Secţiei cultură şi sport din SMFT şi preşedintele comitetului de organizare a Alpiniadei de iarnă a vânătorilor de munte, colonel Daniel Banu.

După prezentarea loturilor şi şedinţa tehnică, marţi s-a dat startul primei probe – ştafeta –, desfăşurată în poligonul Cheia. Au participat câte patru militari din fiecare lot, executând tragere cu armamentul individual şi schi fond, pe distanţa de 7 km. Aflaţi pe teren propriu, militarii Batalionului 21 VM au terminat pe primul loc, începând cu dreptul competiţia.

Miercuri, în zona Clăbucet, s-a desfă-şurat proba de triatlon care, după cum

Plutonier Alina CrişanFoto: Mariana Dinu, Silvia Voinescu

Această victorie înseamnă foarte mult. Am reuşit, la noi acasă, să câştigăm tot – ştafetă, patrulă şi triatlon – şi să păstrăm cupa Alpiniadei vânătorilor de munte. Pentru noi, anul acesta, Alpiniada a fost mai mult decât o competiţie!

Clasament generalLocul I - Batalionul 21 Vânători de Munte General Leonard MociulschiLocul al II-lea - Brigada 2 Vânători de Munte SarmizegetusaLocul al III-lea - Batalionul 17 Vânători de Munte Dragoş VodăLocul al IV-lea - Brigada 61 Vânători de Munte General Virgil BădulescuLocul al V-lea - Batalionul 22 Vânători de Munte CireşoaiaLocul al VI-lea - Batalionul 24 Vânători de Munte General Gheorghe AvramescuLocul al VII-lea - Batalionul 33 Vânători de Munte Posada

Sergent-major Florin Jitaru, din Batalionul 21VM,

locul I la coborâre şi schi fond

Viteză şi precizie – cele două ingrediente necesare la proba de slalom.

La jumătatea celor 20 km de la patrulă, militarii au avut de trecut prin 200 m de teren contaminat.

Start în proba de ştafetă.

Observatorul militar 13Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

Cupa Alpiniadei rămâne la campionianunță numele, cuprinde trei etape: cobo-râre, slalom şi schi fond, pe distanţa de 10 km. Şi în clasamentul final al triatlonului, tot Batalionul 21 VM a obţinut cel mai bun punctaj, după ce sergentul-major Florin Jitaru a încheiat cursa pe primul loc la co-borâre şi schi fond, singurul loc întâi scăpat de militarii din Predeal fiind la proba de slalom uriaş, unde medalia de aur a fost câştigată de fruntaşul Dan Pogoreanu, din Batalionul 17 VM. La finalul zilei, cu două probe câştigate, sergentul-major Florin Jitaru a mai avut parte de o surpriză. Ştiind că este ziua lui de naştere, colegii şi comandantul au marcat momentul cu un tort adus direct pe pârtie, emoţionându-l până la lacrimi pe Florin.

Joi, patrula a avut startul de diminea-ţă, la Cheile Râşnoavei. 20 km au parcurs militarii, în marş, cu schiurile în picioare, iar traseul a cuprins trei ateliere: tragere, 200 de metri de teren contaminat, cu masca contra gazelor pe figură, şi aruncarea gre-nadelor. Linia de finiş a fost trasată în zona Clubului Sportiv Aplicativ-Militar Bucegi. Fără nicio surpriză, vânătorii de munte din Predeal au terminat primii cursa, urmaţi de militarii din Brigada 61 VM, din Miercurea Ciuc, şi de lotul care a reprezentat Batalionul 17 VM, din Vatra Dornei. De la an la an, vânătorii de munte se prezintă din ce în ce mai bine, asta datorită instruirii la unităţile de care aparţin, dar şi faptu-lui că SMFT a reuşit să achiziţioneze material competitiv (schiuri de tură şi clăpari). Militarii au dat dovadă de sportivitate şi, ca întotdeau-na, spiritul lor de vânători de munte s-a făcut simţit pe tot parcursul competiţiei, a apreciat, la final, colonelul Daniel Banu.

Ceremonia de premiere a fost or-ganizată vineri, la Batalionul 21 VM din Predeal, iar la activitate au fost prezenţi comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, generalul de brigadă Virgil Ovidiu Pop, comandanţii de mari unităţi şi unităţi de vânători de munte. Pentru a treia oară consecutiv, locul I şi câştigător al Alpiniadei vânătorilor de munte a fost desemnat Ba-talionul 21 VM, din Predeal. Asta înseamnă că militarii acestei structuri vor păstra cupa competiţiei, altfel transmisibilă, de la an la an, campionilor Alpiniadei. n

Cele șapte loturi de la ediția a XV-a a Alpiniadei vânătorilor de munte.

Atelierul de tragere, la proba de patrulă.

La câțiva pași de linia de finiș...

Observatorul militar14 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

Forțele Aeriene ale Indiei solicită un briefing clasificat despre avionul de luptă F-35 A Lightning II din partea companiei producătoare, Lockheed Martin. Conform presei lo-

cale din India, Forțele Aeriene din acest stat urmăresc o eventuală achiziție a unui avion de luptă de generația a cincea pentru a-și înlocui flota de avioane MIG-27 și MIG-29 pe care o are acum în dotare. Se pare că Forțele Aeriene indiene vor să plaseze o comandă de 126 de avioane de luptă cu decolare și aterizare convențională.

Avioanele de luptă F-35 sunt dota-te cu un pachet de senzori care adu-nă și distribuie un volum mai mare de informații decât orice alt avion de până acum. Această abilitate oferă operatori-lor un avantaj decisiv asupra adversari-lor, iar avionul poate fi utilizat pentru o gamă largă de misiuni de luptă. n

Cartierul general al NATO de la Bruxelles a găzduit la jumătatea lunii februarie o reu-niune a miniștrilor apărării din statele mebre ale Alianței. Agenda de lucru a cuprins

subiecte privind structura de comandă a NATO, distribuția echitabilă a contribuțiilor financiare între statele membre și eforturile Alianței de a proiecta stabilitatea dincolo de granițele NATO. Au fost luate decizii privind modernizarea structurii de comandă, ca reacție la noile realități ale mediului de securitate actual. Noua structură de comandă va pune un accent mai mare pe securitatea maritimă, pe logistica și mobilitatea militară, precum și pe apărarea cibernetică.

Miniștrii au căzut de acord cu înființarea noului Comandament Întrunit pentru Atlantic, care va avea misiunea de a proteja căile de comunicație maritime între Europa și America de Nord, precum și a unui nou Comandament pentru Logistică și Mobilitate Militară. În luna iunie, miniștrii urmează să decidă asupra locației celor două comandamente, calendarul de înființare, precum și sporirea nivelului efectivelor necesare. Referitor la subiectul distribuției echitabile efortului financiar între statele membre, miniștrii au fost informați în legătură cu stadiul implementării obiectivului de alocare a 2% din PIB pentru apărare. Astfel, până

în 2024, un număr de 15 state membre ale Alianței vor atinge acest obiectiv de 2% sau mai mult. La secțiunea de dezbateri privind cooperarea NATO-UE au fost invitați să participe Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri externe și Politici de securitate, Fede-rica Mogherini, dar și reprezentanți ai Finlandei și Suediei. Secretarul general al NATO a subliniat că Alianța este angajată ferm în întărirea cooperării în

domeniile mobilității militare, apărării cibernetice și contracarării amenințărilor teroriste. Au fost, de asemenea, discutate și recentele decizii ale UE din domeniul apărării și modul în care acestea pot asigura o complementaritate cu eforturile NATO.

În cea de a doua zi a reuniunii, miniștrii au luat în discuție rolul NATO în proiectarea stabilității și lupta împotriva terorismului. Aliații au fost de acord să înceapă procesul de planificare pentru o misiune de instruire în Irak, la solicitarea guvernului din această țară și a coaliției internaționale de luptă împotriva ISIS. n

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia MirceaPagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Reuniune NATO

India este interesată de noi achiziții

The Military Balance 2018

La 14 februarie, Institutul Internațional pentru Studii de Securitate (IISS) din Londra a lansat ediția din 2018 a Military Balance, o evaluare anuală a capabilităților militare globale și a eco-nomiilor apărării.

Cu ocazia lansării, John Chipman, direc-torul general al IISS, a susținut o decla-

rație de presă. Decidenții din domeniul apărării din întreaga lume sunt confruntați cu un mediu de securitate complex și frac-turat, marcat de o incertitudine crescută a relațiilor dintre state, dar și de o proliferare a capabilităților militare de ultimă gene- rație. Atacurile teroriste transnaționale din cursul anului 2017 au captat atenția forțelor de securitate și militare din întreaga lume. Conflictele prelungite și insecuritatea din Orientul Mijlociu și Africa au dominat me-diul de securitate din aceste două regiuni. În Europa, au continuat, la un nivel redus, lupt-ele din estul Ucrainei, iar Rusia i-a aprovizio-nat constant peste graniţă pe luptătorii proruși. În Asia, Coreea de Nord a testat prima rachetă balistică intercontinentală și a efectuat un alt test nuclear cu o armă mai puternică. Programele militare ale Chinei au generat, de asemenea, un mare interes. În 2017, China a prezentat mai multe sisteme militare avansate.

Dominația globală a SUA este pusă la încercare de puteri ca Rusia sau China și, deși un conflict între marile puteri nu este inevi-tabil, statele se pregătesc sistematic pentru o asemenea posibilitate. Analiza cuprinde capitole dedicate Chinei și Rusiei, moderni-zării nucleare, precum și cheltuielilor pentru apărare. Primele cinci state din topul alocărilor bugetare pentru apărare în 2017 sunt: SUA (602,8 miliarde de dolari), China (150,5 mili-arde de dolari), Arabia Saudită (76,7 miliarde dolari), Rusia (61,2 miliarde dolari) și India (52,5 miliarde dolari). Din această perspectivă, se pare că statele europene sunt din ce în ce mai conștiente că mediul de securitate este unul periculos. Cele mai mari bugete ale apărării în Europa sunt ale Marii Britanii și Franței.

Capabilitățile militare din Europa au fost puse într-un con de umbră în perioada de după criza din 2008. Tentativele de a le recon-strui au fost stimulate și de presiunea pusă de SUA pe statele europene pentru a-și asuma sporirea cheltuielilor de apărare. În 2017, SUA și-a mărit contribuția, în efortul de reasigurare a aliațior europeni. Astfel, în cadrul progra-mului European Deterrence Initiative, SUA și-a sporit prezența militară și caută să vândă mai multe echipamente către state din Europa. La rândul lor, statele europene și-au sporit cheltuielile de apărare. Cifrele prezentate de IISS arată o continuitate a trendului crescător, observat începând cu 2014-2015, iar cheltuie-lile de apărare au crescut în 2017, în termeni reali, cu 3,6%, ceea ce a plasat Europa pe primul loc în topul creșterilor pe regiuni. Una dintre cauze este și o schimbare a percepției amenințării în rândul statelor europene.

Modul în care sunt utilizate fondurile alocate domeniului apărării în Europa poate fi în continuare îmbunătățit. Autorii analizei arată că investițiile crescute în apărare nu sunt dirijate în totalitate către pregătirea forțelor armate europene pentru provocările viitoru-lui. În majoritatea statelor europene, sumele alocate pentru cercetare-dezvoltare rămân limitate. De exemplu, în 2016, trei companii globale din domeniul apărării (BAE, Boeing și Lockheed Martin) au cheltuit fiecare mai

mult pentru cercetare-dezvoltare decât toate statele europene, cu două excepții, Franța și Marea Britanie. În schimb, în 2017, cheltuielile pentru alte subdomenii (cum ar fi cheltuielile de personal) rămân foarte ridicate în multe state, absorbind până la o treime din bugetele apărării în anumite țări.

În privința provocărilor viitorului, analiștii IISS subliniază că o importanță mai mare va fi acordată felului în care armatele pot genera efectul de masă prin combinarea inovativă a strategiilor, doctrinelor, tehnologiilor și tacticilor tradiționale cu cele moderne și

neconvenționale. Realizarea acestui deziderat va presupune schimbări în programele de recrutare și menținere a personalului, regândi-rea structurii de forțe și îmbunătățirea agilității acestora, dar și în domeniul inovației militare. De asemenea, va presupune integrarea depli-nă a noilor tehnologii, inclusiv din domeniul procesării informației, cum ar fi inteligența artificială, care pot moderniza sistemele mi-litare. Toate acestea presupun o mai mare acceptare a riscurilor din partea guvernelor și a companiilor din domeniul apărării, dar și o îmbunătățire a înzestrării pe baze moderne. Natura războiului va fi marcată de continui-tate. Luptele armate se vor desfășura în egală măsură în medii urbane, dens populate, și pe câmpuri de luptă îndepărtate. În mod inevita-bil, balanța de putere diplomatică, militară și economică va continua să se schimbe.

Cu toate acestea, Occidentul are capacita-tea de a-și conserva avantajul. Forțele militare vor trebui să fie mai agile, mai adaptabile, să coopereze mai bine cu partenerii și să fie ca-pabile să utilizeze în mod flexibil descoperirile tehnologice. Atât armatele, cât și societățile în ansamblu, trebuie să fie educate să fie mai rezistente fizic și psihologic la tentativele de erodare a coeziunii și voinței lor atât pe timp de pace, cât și la război. n

Conferința de Securitate de la München

În perioada 16-18 februarie, peste 30 de șefi de state și de guverne, precum și peste 100 de miniștri din state din întreaga lume s-au reunit la München pentru a participa la cea

de a 54-a ediție a Conferinței de Securitate (Munich Security Conference – MSC). Conferința a abordat subiecte legate de mediul de securitate internațional actual.

Ca în fiecare an, a fost prezentat un raport al conferinței la elaborarea căruia a fost cerut sprijinul mai multor institute de cercetare în domeniul securității din întreaga lume. Anul acesta, mottoul raportului a fost To the Brink-and Back? (Pe marginea prăpastiei-și înapoi?). Autorii subliniază că tensiunile din diverse regiuni ale lumii au crescut în anul 2017 și au inclus atât escaladarea retoricii dintre SUA și Coreea de Nord, cât și accentua-rea divergențelor dintre statele din Golful Persic, punând în pericol tratatele importante privind controlul armamentelor. În anul care a trecut, omenirea s-a apropiat periculos de momentul izbucnirii unui conflict major, iar comunitatea internațională trebuie să facă tot se poate pentru evitarea unui astfel de moment.

Raportul servește drept material bibliografic pentru participanții la conferință, dar este de asemenea pus și la dispoziția publicului larg. Raportul pentru ediția anterioară

a conferinței a fost descărcat de peste 300.000 de ori și a fost pe larg comentat în presa locală și internațională. Docu-mentul de anul acesta mai cuprinde și re-feriri la progresele în politica de apărare europeană, posibilul impact al Brexitului, evoluțiile din Europa Centrală și de Est, informații privind stadiul dezarmării nucleare globale, precum și securitatea cibernetică, climatică și de mediu. n

Observatorul militar 15Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

SPORT

Pagină realizată de Cristian Frisk

31 de ani de la câștigarea Supercupei Europei la fotbal

Raluca Strămăturaru, portdrapel la festivitatea de închidere

a Jocurilor Olimpice de iarnăRaluca Strămăturaru a fost de-

semnată portdrapelul României la ceremonia de închidere a

ediției XXIII a Jocurilor Olimpice de iarnă de la PyeongChang din Coreea de Sud. Sportiva stelistă a obținut cel mai bun rezultat la această competiție – locul 7 în proba de sanie simplu feminin, făcând parte și din ștafeta României care a ocupat un onorant loc 10. Performanța Ralucăi, locul 7, înseamnă cel mai bun rezultat olimpic hibernal pentru România, în ultimii 24 de ani.

Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) a stabilit că sportivul cu cel mai bun rezultat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Pyeong-Chang 2018 va fi purtătorul de drapel al României la ceremonia de închidere a acestei competiții. După această nominalizare, Raluca Strămăturaru a declarat: Încă nu m-am obișnuit cu atenția deosebită care mi se acordă după acest rezultat pe care l-am obținut la PyeongChang. Antrenamentele au mers foarte bine, mai bine decât mă așteptam, iar re-zultatul a fost pe măsură. Am plecat cu gândul la un loc în top 10, dar a ieșit mai bine decât speram. Rezultatul

Fotbaliștii au încheiat cantonamentul de la

Cheile Grădiștei

Echipa de fotbal Steaua București a finalizat stagiul montan de pre-gătire de la Cheile Grădiștei, din județul Brașov. Pe parcursul aces-tuia, steliștii au disputat și câteva partide amicale, rezultatele fiind

următoarele: 1-1 cu Olimpic Cetate Râșnov; 3-1 cu AFC Hărman; 4-2 cu ASF Zărnești; 0-2 cu KSE Tg. Secuiesc; 3-0 cu Precizia Săcele.

Stafful tehnic al roș-albaștrilor, cu o serie de nume mari ale Stelei în componență (Marius Lăcătuș, Ștefan Iovan, Ion Ion, Vasile Aelenei), este mulțumit de modul cum au răspuns la comenzi jucătorii. Pregătirile vor continua până la reluarea oficială a Ligii a IV-a, la baza din Ghencea, ne-fiind exclusă perfectarea și a altor partide de verificare.

Până atunci, pe 28 februarie, la sediul Federației Române de Fotbal va avea loc tragerea la sorți pentru stabilirea jocurilor de baraj necesa-re promovării în Liga a III-a. Echipa de fotbal a clubului militar are drept obiective, în acest sezon, promovarea în Liga a III-a și câștigarea fazei mu-nicipale a Cupei României. n

Data de 24 februarie 1987 este una specială pentru fotbalul și sportul românesc. S-au

împlinit 31 de ani de când o echipă românească de fotbal cucerea un ultim trofeu continental. La Monte Carlo, pe cochetul Stadion Louis II,Steaua București, în calitate de deținătoare a Cupei Campionilor Europeni, se duela, pentru Supercu-pa Europei, cu redutabila formație sovietică Dinamo Kiev, care intrase în posesia Cupei Cupelor.

Marea surpriză servită ucraineni-lor a fost debutul lui Gheorghe Hagi în echipa militară, fapt care, apoi, a con-dus la o contestație a învinșilor, care au susținut că au jucat, de fapt, împo-triva echipei naționale a României.

Pe un teren destul de greu, roș-albaștrii au prestat un joc foarte bun și s-au impus cu scorul de 1-0 (1-0), unicul gol al meciului purtând chiar semnătura lui Hagi. Decarul stelist a executat o lovitură liberă de la 25 de metri, perpendicular pe poarta regretatului Cianov. Hagi, venit de la Sportul Studențesc, a țintit o spărtură în zidul dinamoviștilor, iar mingea a ricoșat din șoldul unui adversar, prin-zându-l pe portar pe contre-pied.

Astfel, Steaua câștiga al doilea trofeu continental și ultimul al unei

de la PyeongChang mă motivează și mă ambiționează în perspectiva competițiilor viitoare.

Am participat la trei ediții ale Jo-curilor Olimpice de iarnă și am mers atât la ceremoniile de deschidere, cât și la cele de închidere, iar atmosfera din timpul acestora este impresionantă. De data asta, pentru mine festivitatea de închidere va fi cu totul specială. Voi purta prima dată în carieră drapelul României la defilarea finală, un lucru care mă onorează și care va transfor-ma evenimentul în cea mai frumoasă

festivitate de închidere din cariera mea olimpică. Cu siguranță ca vor fi emoții, dar dacă am reușit să le stăpânesc în timpul concursului, cu siguranță că voi reuși și la festivitatea de închidere.

Raluca Strămăturaru, precum și sănierul Valentin Crețu ori biatlo-nistul Dumitru Puchianu, membri ai delegației olimpice a României, sunt legitimați la CSA Steaua București, după ce s-au pregătit, până la finele lui 2017, sub auspiciile Clubului Sportiv Militar Aplicativ Bucegi din Predeal. n

echipe românești de club. Între finala de la Sevilla și cea de la Monte Carlo s-a intercalat Cupa Interconti-nentală, pierdută la limită de viteziști, la Tokyo, cu 1-0 în fața argentinieni-lor de la River Plate.

La ora Supercupei Europei din 1987, Dinamo Kiev însemna practic o mașină de fotbal al cărei nucleu forma și naționala Uniunii Sovietice. Cu legendarul Valeri Lobanovski pe banca tehnică, dar și cu jucători precum Belanov, Zavarov, Blohin și alții, ucrainenii reprezentau o trupă de șoc pe bătrânul continent, ei chiar fiind cotați cu prima șansă la câștigarea trofeului din principatul monegasc.

Formula de start a Stelei, în neuitata seară de la Monte Carlo:

Stîngaciu – Iovan, Bumbescu, Belo-dedici, Bărbulescu – Tudorel Stoica, Bălan, Bölöni, Hagi (min. 84 Balint) – Lăcătuș (min. 89 Majearu), Pițurcă. Antrenor principal era Anghel Iordă-nescu, secondat de către Radu Troi.

Față de Sevilla, 7 mai 1986, dispă-ruse Duckadam, care avea probleme medicale, iar Majearu și Balint nu mai intrau în graficul primului unsprezece. Regretatul Lucian Bălan, deși în cam-pania 1985-1986 pornise cu statut de rezervă, a fost, ca și la Sevilla, integra-list. Hagi a fost scos din teren cu câteva minute înainte de final, pentru ceea ce acum s-ar numi standing ovation.

Emerich Jenei îi lăsase timona lui Anghel Iordănescu, cel care, ne amintim cu plăcere, și-a încheiat cariera de jucător contra Barcelonei, când Steaua cucerea Cupa Campio-nilor Europeni.

În pofida scorului strâns, Steaua a dominat însă teritorial și tehnico-tactic finala Supercupei, raportul șuturilor pe poartă, 7-4, dar și cel al cornerelor, 10-1, fiind elocvente în acest sens. Victoria de la Monte Carlo a generat un entuziasm de nedescris în țară, victoria împotriva unei echipe sovietice fiind savurată așa cum se cuvine. Căpitanul Stelei, la Monte Carlo, Tudorel Stoica, a pu-tut evolua, după ce, se știe, la Sevilla a fost suspendat pentru cumul de cartonașe galbene.

La puțină vreme după această finală, Dinamo Kiev a dat dovadă de o rară formă de curaj, asumându-și în mod oficial titulatura națională a Ucrainei, înainte de implozia fostei Uniuni Sovietice.

Au trecut, ca într-o clipită, 31 de ani de la acest succes de amploare al Stelei și, implicit, al fotbalului ro-mânesc. Mulți dintre cei care atunci, în floarea vârstei, scriau istorie pentru culorile roș-albastre, sunt alături de noul proiect fotbalistic al CSA Steaua București. Aceasta este, fără a cădea în patetic, cheia pe care se poate construi succesul actualei generații.

O tempora! n

Observatorul militar16 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

RELIGIE

Maior Cornelia-Gabriela Mihăilăcornelia.mihaila@presamil.ro

Urmează o nouă zi de examene în Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu. Studenţii au cinat şi se îndreaptă spre dormitoare. Câţiva, însă, merg în altă direcţie. Din negura nopţii, Luna, curioasă, s-a rotunjit mai bine să vadă unde se duc.

Obosiţi şi îmbujoraţi de căl-dura contrastantă cu aerul rece de afară, încă înveş-

mântaţi în ţinuta de instrucţie şi cu bocanci în picioare, cei câţiva studenţi îşi trag rapid scaune, în formă de cerc, ca să-şi vorbească privindu-se în ochi. În lumini de candele şi sub privirile părinteşti ale Mântuitorului, ale Sfintei Maicii Sale şi ale sfinţilor, mulţi dintre ei sfinţi militari, în capela academiei, tinerii discută despre examene, în aşteptarea părinte-lui. Testările sunt dificile, mai au de studiat, dar nu pot să încheie ziua fără rugăciune. Preotul intră grăbit, le aşterne un zâmbet şi, ca o umbră kaki, se pierde în altar. În câteva secunde, scaunele sunt la locul lor, lumânările de la picioa-rele lui Iisus răstignit, aprinse, iar binecuvântarea, rostită.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!..., răzbat, din strană, rugăciunile studenţilor militari. Participă cu toţii. La câteva se-cunde după ultima închinare, scaunele sunt la loc, în cerc. Astăzi nu vorbeşte părintele, ci Gabriela: De fiecare dată când trebuie să iau o decizie, mă rapor-tez la un gând: Dacă în secunda următoare s-ar termina totul? Nimeni, dar nimeni pe lumea aceasta nu poate să-mi spună dacă în clipa următoare mai tră-iesc sau nu. Deşi noi ne trezim, aici, în fiecare zi, la aceeaşi oră şi pare că avem acelaşi program mereu, deşi vedem aceiaşi oameni zi de zi, de fapt trăim şi experimentăm ziua respectivă în mod diferit. Nietzsche spunea: Iubeşte-ţi soarta. Cred că se referea la modul în care abor-dezi ceea ce ţi se întâmplă. Dacă te concentrezi pe lucrurile rele din ju-rul tău, atunci chiar o să ai cea mai neplăcută viaţă. Dar poţi să vezi şi partea bună din fiecare lucru...

Rugă şi examen

În discuţia serii, părintele Florin Pavel, preotul militar al Capelei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă şi al garnizoanei Sibiu, totodată, aminteşte cum ne-a motivat Iisus Hristos să vedem partea bună a fiecărei zile – spunându-ne cum să ne adresăm lui Dumnezeu: Tatăl nostru. Când ne uităm în oglindă nu ar trebui să spunem: Voi avea o zi minunată astăzi!, explică pă-rintele, ci: Sunt fiul lui Dumnezeu, aşadar trebuie să mă port ca atare. Un alt gând îl întretaie pe acesta: Din dorinţa noastră de a-L preaslăvi

pe Dumnezeu, L-am urcat undeva, pe un tron de aur, şi L-am lăsat acolo: Dumnezeu este acolo, sus, eu sunt aici, jos. Nu are cum să mă vadă şi să se implice în viaţa mea de zi cu zi. Şi mă raportez la El doar când am eu nevoie. Pe când, Dumnezeu este cu noi şi în fiecare dintre noi. Atunci când îi eşti aproape celui de lângă tine, lui Dumnezeu îi eşti aproape!

Pe părintele Florin Pavel nu-l întâlneşti doar în capela Academiei Forţelor Terestre. Ci şi în sala de sport, de pildă, pentru că el este antrenorul echipei fe-minine de volei. Sporturi am făcut multe, unele de performanţă: atle-tism, sărituri, dans sportiv şi volei.

Am descoperit, apoi, dansul sportiv şi l-am practicat timp de 12 ani. Prin sport am descoperit o disciplină şi o activitate care îmi confereau sigu-ranţa de a nu cădea în ispitele unui grup de amici nepotriviţi, a unor pa-timi care nu mi-ar fi ajutat ca tânăr şi ca viitor adult. Încerc să mă implic şi în cât mai multe activităţi cultu-rale, pentru că studenţii au mare nevoie de ele. Drumul preoţiei i s-a aşternut din copilărie, de la vârsta de patru-cinci ani, când făceam slujbe prin casă cu veştmintele tată-lui meu, care este preot, şi nu orice preot, ci modelul pe care am încer-cat să-l urmez. Tatăl său slujeşte la Catedrala Mitropolitană din Sibiu, acolo unde şi părintele Florin a fost diacon timp de doi ani, imedi-at după terminarea facultăţii. Apoi, o perioadă de aproape un an, am fost preot misionar, după care am venit aici, unde mă simt ca acasă. Aici încerc să împărtăşesc bucuria prin fiecare activitate, încerc să mă bucur de fiecare lucru bun pe care îl face orice persoană şi mă străduiesc să împărtăşesc şi celorlalţi. Din pă-cate, fiind prinşi în toate activităţile noastre cotidiene, uităm să ne bu-curăm de ceea ce suntem, de ceea ce avem şi de cei de lângă noi.

De numai şapte luni este părintele Florin preotul militar al academiei sibiene. Alături de slu-jirea preoţească, în care îi implică pe studenţi, se străduieşte să le stea la dispoziţie cât de mult po-sibil. Îşi pune gradele lui Hristos – Crucea – pe ţinuta militară şi mer-ge în taberele de instrucţie. Omul vine spre preot mai ales când are greutăţi. Şi studenţilor la instrucţie le este greu. De ce merg cu ei? Ca să îi ajut să se descarce emoţional, sufleteşte, până se golesc de acea încărcătură, astfel încât următorul necaz pe care îl au să fie primul necaz pe care îl simt. Şi, atunci, caut să le fiu cât mai aprope. În timpul zilei, au activităţi extrem de multe şi, dacă nu aş merge printre ei, nu m-aş putea vedea cu ei.

Preot tânăr, la numai 30 de ani, părintele le este şi duhovnic studenţilor. Spovedania nu se face

în faţa preotului, ci a lui Dumnezeu, reaminteşte permanent. Este important să avem duhovnic şi să ştim că spovedania şi discuţia cu duhovnicul ne debarasează de orice apăsare şi, în primul rând, de păcate. Se raportează permanent la cel mai drag duhovnic al său, cel care avea să-i schimbe radical viaţa. Părintele Teofil Părăian a fost duhovnicul meu, pentru scurtă vre-me, până la trecerea sa la Domnul. Îl pomenesc în rugăciunile mele şi îl voi pomeni toată viaţa… După un răgaz dat dorului de părintele Teofil şi bucuriei că l-a cunoscut şi i-a schimbat viaţa, continuă: Avea o linişte pe care a lăsat-o, încă, în mânăstire. Am slujit, ca diacon, în biserica de la Sâmbăta. Am intrat cu teamă în Altar, pentru că oameni extraordinari şi aleşi ai lui Dumnezeu au slujit acolo – părinte-le Teofil Părăian, părintele Arsenie Boca. Odată intrat în Altar, am sim-ţit liniştea pe care a lăsat-o acolo părintele…

Lumea aceasta o avem spre a ne pregăti pentru lumea cea-laltă, continuă să ne vorbească părintele, după o lungă discuţie, ca o merindă la pachet pentru drum. Oamenii îşi găsesc scopul în viaţă, îşi află forţa în Hristosul care vine nu să strice ceva din om, nu să schimbe, ci să-l împlinească. Schimbarea noi o facem, când în-cepem să realizăm: aici nu fac bine, nu sunt bine cu cel ce sunt acum. De aici, încep să demolez din acel sine, dar avându-L pe Dumnezeu ca piatră de temelie şi, cel mai im-portant, pe Hristos, ca tratament. De aceea, cred cu tărie că Sfânta Împărtăşanie nu este un premiu primit pentru ceva bine făcut, ci un medicament, de care avem nevoie zi de zi. După cum şi spunem, deşi prea puţin ne asumăm, în singura rugăciune pe care Iisus Hristos ne-a dăruit-o, rugăciunea Tatăl nostru: Pâinea noastră cea de toate zilele, Pâinea noastră cea spre fiinţă, Pâinea noastră care este El, de fapt, dă-ne-o nouă astăzi. Acum o vrem. Astăzi avem nevoie de ea. Acest as-tăzi este foarte important! n

Observatorul militar 17Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

SĂNĂTATE

Performanţele tehnicii şi aparaturii medicaleInvestiţia în Sistemul Discovery MI digital Ready şi în tehnologia QClear asigu-ră, în segmentul serviciilor de imagistică, toate facilităţile necesare pentru stabilirea unui diagnostic precis, datorită tehnologiei de ultimă generaţie şi, implicit, a următoarelor performanţe medicale: creşterea eficienţei în detectarea leziunilor mici (sub 2 mm); eliminarea ipotezelor medicale prin intermediul diagnosticului diferenţial şi stabilirea conduitei terapeutice ulterioare, medicale şi/ sau chirurgicale; monitorizarea eficienţei schemei de tratament şi, la nevoie, ajustarea acesteia; creşterea vitezei de scanare cu posibilităţi tehnologice multiple de reconstrucţie a imaginii. Tehnologia oferă posibilitatea realizării de investigaţii neinvazive de specialitate, utilizând orice radiotrasor (substanţă radioactivă care are afinitate pentru anumite organe, care se introduce în organism pe diferite căi de administrare, cel mai frecvent, fiind utilizată cea intravenoasă) existent pe piaţa investigaţiilor imagistice de profil, generând imagini funcţionale şi moleculare care indică alterările organelor şi ţesuturilor explorate, fără efecte secundare. Toate acestea, în condiţiile administrării unei doze minime (cea mai scăzută dintre toate sistemele existente pe piaţă) de radiaţie, fără a influenţa, în vreun fel, calitatea diagnosticului. Sistemul SPECTCT Discovery 670 DR permite poziţionarea în diferite unghiuri de scanare (de la 0,90 la 180 grade), fapt ce favorizează investigaţiile în mai multe arii de interes (examinare cardiologică, oncologică, endocrinologică, ginecologică, renală, neurologică, precum şi la ortopedie şi traumatologie, inflamatorii şi infecţioase etc.).

Evenimentul s-a desfășurat în prezența ministrului apă-rării naționale, Mihai Fifor,

a secretarului de stat și șef al Departamentului pentru politica de apărare, planificare și relații internaționale, Mircea Dușa, și a șefului Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă.

Proiectul, implementat de conducerea SUUMC, cu sprijinul Ministerului Apărării Naţionale, a avut ca obiectiv dezvoltarea unei infrastructuri medicale unitare, prin asocierea unitară a investigaţiilor PET CT cu SPECT CT, capabilă să asigure servicii de diagnostic de înaltă specialitate și performanţă, la standarde europene de calitate, si-guranţă și securitate a pacientului.

Construcţia și dotarea Centru-lui integrat de medicină nucleară a presupus alocarea de fonduri substanţiale, valoarea totală a investiției ridicându-se la suma de 4.368.006,86 euro cu TVA, în care au fost prevăzute și costurile ne-cesare programelor de pregătire și supraspecializarea personalului medical implicat.

La acest moment au fost finalizate toate procedurile nece-

Premieră în medicina nucleară militară

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Foto: Eugen Mihai

Miercuri, 21 februarie, Spitalul Universitar de

Urgență Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC) a inaugurat Centrul integrat

de medicină nucleară, cel mai performant din

Europa, la acest moment, în depistarea afecțiunilor

oncologice, cardiovasculare şi neurologice.

sare pentru începerea activităţii medicale de diagnostic, în sensul că au fost obţinute avizele de spe-cialitate de la Direcţia de Sănătate Publică și Comisia Naţională pen-tru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).

De serviciile medicale oferite de investigaţia SPECT CT vor beneficia toţi asiguraţii din siste-mul public de sănătate, urmând ca, ulterior includerii SUUMC în Subprogramul de monitorizare a evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni oncologice prin PET CT, derulat în cadrul Programului Naţional de Oncologie, să fie decontată și această investigaţie. Menţionăm că unitatea noastră a înaintat documentaţia necesară pentru includerea PET CT-ului în lista serviciilor medicale oferite de SUUMC, decontate de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate.

După vizitarea Centrului Inte-grat de Medicină nucleară, minis-trul apărării, Mihai Fifor a declarat: În momentul de faţă, ceea ce avem în acest centru reprezintă dotarea cea mai performantă, la nivel european, într-un astfel de spital. Proiectul are o valoare de aproximativ 4,5 milioane de euro, investiție a Ministerului Apărării Naționale şi a SUUMC. Este doar un prim pas, pentru că urmează

investiții foarte serioase. Avem un program major de investiţii pentru Spitalul Militar, însemnând o clădire nouă, un pavilion nou pe care inten-ţionăm să le construim în perioada imediat următoare, presupunând investiţie în tehnică medicală, dar şi în resursă umană.

Ministrul apărării a mai pre-cizat și faptul că noul centru va putea primi și militari străini care ar avea nevoie de îngrijiri medicale de specialitate. Spitalul acesta este spital militar de ROL 4. Ne dorim ca în parteneri-atul pe care îl avem şi cu SUA, dar şi ca ţară membră NATO, să pu-tem să deservim, dacă va fi nevoie, nevoile aliate pentru medicină militară. Un spital militar de ROL 4 înseamnă că este ultimul tip de spital din lanţul de intervenţie me-dicală, în cazul în care este necesar acest lucru. (...) Investiţiile pe care le vom derula în perioada imediat ur-mătoare nu vor face nimic altceva decât să ridice standardul pentru a putea deservi nu doar pacienţii din sistemul medical militar, ci orice pacient care se află în suferinţă şi doreşte servicii de calitate, a adăugat ministrul.

Centrul integrat va opera cu două sisteme: SPECT-CT, care se adresează mai multor afecţiuni ale sistemului endocrin (tiroidă, paratiroidă), ale sistemului renal, afecţiuni ale sistemului cardiovas-cular și PET-CT, care este dedicat depistării afecţiunilor oncologice.

Despre toate acestea coman-dantul Spitalului Militar Dr. Carol Davila, dr. Florentina Ioniţă Radu, a explicat: Am obţinut, în cel mai scurt timp, avizele de la DSP şi de la CNCAN, ceea ce este un lucru absolut deosebit. SPECT-CT este funcţional de mâine (22 februa-rie), investigaţiile izotopice sunt decontate de CNAS şi se adresează tuturor pacienţilor care se pot programa la un telefon care va fi afişat pe site. În ceea ce priveşte PET-CT-ul, depistarea investigaţiilor oncologice se va face în măsura în

Mihai Fifor a ținut să sublinieze că urmează să fie depus un memorandum prin care se va solicita deblocarea de posturi pentru armata română, dintre care 250 de posturi de medici, pe diverse specialități, care vor ajunge la Spitalul Militar.

care Casa de Asigurări de Sănătate ne va include în program, pentru ca şi aceste investigaţii să fie gratuite prin programul naţional al Casei de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește persona-lul medical, acesta a fost format atât în ţară, cât și în străinătate, fiind vorba despre trei doctori de medicină nucleară, doi de radiologie imagistică medicală, un fizician medical, patru asistente și personal tehnic.

Specialiştii de pe acest palier aveau şi o experienţă anterioară, dar s-au perfecţionat pentru a lucra cu acest aparat, pentru că trainin-gul a fost inclus în costul sistemu-lui. (...) Acest centru este foarte important pentru că întruneşte două capabilităţi: capabilitatea de investigaţie imagistică, adică de scintigrafie, dar care adaugă această tomografie computerizată, anume o imagine 3D, deci o acura-teţe extraordinară a diagnosticului, a concluzionat comandantul. n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

Nu toate clișeele stilistice încremenesc în limbajele „de lemn” utilizate în diferite domenii, într-o epocă sau alta. Sunt și clișee cu prospețime intactă, menținută îndeo-

sebi de beletriști: „toată ziua bună ziua”, „zi și noapte”, „cât e ziua / ziulica de lungă”, „zi de vară până-n seară”, „cât o zi de post”, „cât toate zilele”.

Asemenea altor combinații cu substantivul „ziuă”, sintag-ma clișeizată „toată ziua bună ziua”, care cuprinde formula de salut „Bună ziua!”, este utilizată, pentru referire la caracte-rul continuu, neîncetat, neîntrerupt sau permanent al unei acțiuni: „Nu, nu-i vorba de tristețe, nu o să mă vedeți umblând toată ziua, bună-ziua, cu ochii-n pământ și cu colțurile gurii lă-sate” (Interviu cu Ioan Es. Pop, în „Formula As”, nr. 1012, 2012, re-produs în volumul „Fețe jupuite”, Casa de pariuri literare, 2015, books.google.ro); „Toată ziua bună ziua o vezi intrând în maga-zin să stea de vorbă cu Ionel, care, orișicât, e ditamai bărbatul” (Doina Ruști, „Lizoanca”, polirom, 2017, books.google.ro); „Am cunoscut-o foarte puțin când era tânără. Acum, în schimb, vorbim toată ziua, bună ziua la telefon” (Nora Iuga, „Ca motorul unui Ford din 1931”, books.google.ro).

O semnificație similară are sintagma „zi și noapte”, prin care se distinge insistent între partea de lumină și cea de întune-ric a zilei, pentru a se sublinia că o anumită acțiune continuă tot timpul, fără încetare, fără odihnă („Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic Gold, 2009 / Delr 2009), așadar fără luarea în

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

considerare a acestei distincții: „Mers-au ei și zi și noapte, nu se știe cât au mers; și, de la un loc, Gerilă, Flămânzilă și Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă și năzdrăvanul Ochilă se opresc cu toții în cale” (Ion Creang, „Povestea lui Harap-Alb”, ro.wikisource.org); „Eu, la dato-rie, coane Fănică, zi și noapte la datorie” (I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”, ro.wikisource.org).

Pentru redarea caracterului neîntrerupt al unei acțiuni, cuvântul „ziuă” apare și în construcția „cât e ziua de lungă”: „se smulgea [...] din letargia în care s-a aruncat el însuși și stătea [...]

ca o broască țestoasă [...] cum stă întinsă cât e ziua de lungă pe plaja încinsă” (Aura Cristi, „Noaptea străinului”, „Ideea europeană”, 2015, books.google.ro); „Poartă furcile de întors fânul. Nu-și vor-besc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă” (Cătălin Dorian Florescu, „Vremea minunilor”, Polirom, 2005, books.google.ro).

Când se recurge la diminutiv, apare un oximoron probabil pentru sublinierea mai apăsată a neîntreruperii: „Privi cât e ziulica de lungă Neființa fără să vadă nimic, ascultă fără să audă nimic, pipăi fără să apuce nimic” (Nicolae Balotă, „Caietul albastru”, „Ideea europeană”, 2015, books.google.ro); „ne vorbea [...] despre «micul

Mihai» care «hoinărea cât e ziulica de lungă» într-un peisaj feeric și «poposea uneori în casele ţăranilor» unde asculta «basme și poe-zii»” (Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în secolul 21”, Humanitas, 2009, books.google.ro).

De la povestitorii de basme se păstrează o construcție adver-bială în care lungimii zilei i se precizează măsura: „apucând spre soare-scapătă, se duse, se duse, zi de vară până-n seară, fără să dea de vrun sat și fără să vază pui de om” (Petre Ispirescu, „Voinicul cel cu cartea în mână născut”, în „Legendele sau basmele românilor”, Litera, 2010, books.google.ro); „Vor avea o petrecere, o zi întreagă. Zi de vară până-n seară, iar ziua de vară e lungă” (Zaharia Stancu, „Șatra”, Editura pentru literatură, București, 1968, books.google.ro).

Substantivul „zi” este folosit și în construcții cu funcție de atri-but pentru caracterizarea a ceva nemărginit, fără limite, cu limite greu de sesizat ori cu întindere greu de suportat: „spuneau că spectacolul e lung cât o zi de post”(evz.ro); „Lista protectorilor săi – începând cu prietenii binevoitori de la Trieste – e diversă ca un iarmaroc și lungă cât o zi de post” (Mircea Mihăieș, „Ulysses, 732. Romanul romanului”, Polirom, 2016, books.google.ro).

Cu invocarea tuturor zilelor la un loc se construiește un atri-but referitor tot la ceva foarte mare: „Neghiniță, [...] vin să te văd! [...] Biata femeie făcu niște ochi mari cât toate zilele și se miră toată de ce văzu” (Barbu Ștefănescu-Delavrancea, „Neghiniță”, ro.wikisource.org); „cum dădeam colțul pe Schellingstrasse, o pancartă cât toate zilele îmi tăia drumul și îmi precipita bătăile inimii” (Nicolae Balotă, op. cit.). n

LA PRIMA LECTURĂ

„Ziua” în clișee

Silvia Mircea

Cercul Militar Naţional

Încrederea în comandanţi

CARTEA DE ALTĂDATĂ

[9 octombrie 1916]Prin gară trece un tren. În el sunt soldaţii

de la partea sedentară a regimentului meu.Curând, vestea merge că sunt rănit aici

în spital. Profitând de oprire, soldaţii sar din vagoane și vin la reţele să mă vadă. Mulţi din ei sunt din foștii răniţi. Rănile lor nu sunt încă bine închise și totuși sunt trimiși din nou pe front, pe când alţii nici n-au mirosit încă praful de pușcă. Sunt foarte surprins văzând pe unii pe care îi credeam morţi sau dispăruţi. Câţiva mă întreabă când vin iar pe front și cine are să-i comande până atunci? Le răspund să nu aibă nicio grijă. În cel mult trei săptămâni sunt iarăși în mijlo-cul lor. Nu mai îndrăznesc a vorbi de câteva zile. Îmi dau seama că spun un neadevăr... Cu toate acestea trebuie.

Încrederea pe care o capătă soldaţii în unii din ofiţerii lor atârnă greu de tot în balanţa mo-ralului unei trupe, chiar dacă acei ofiţeri nu sunt întru nimic mai distinși decât ceilalţi camarazi. Pe de altă parte, această încredere a soldatului este cea mai mare mulţumire pentru ofiţerul de front, cu o singură condiţie: ofiţerul s-o lase să vină așa de la sine, nu să alerge după ea, nu s-o vâneze... și ce frumoase sunt aceste legături stabilite astfel între cei care duc greul pe front!... Pleacă mulţumiţi că pot schimba o vorbă cu mine, iar privirile și gândurile mele îi petrec mult, mult, până nu se mai vede trenul... n

Războaiele sunt analizate din diverse perspective. Aurelia Maria Gorodea oferă citi-torilor, prin cartea sa autobiografică, Zbucium, experiența unei vieți trăite în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. O carte plină de scene și momente memorabile,

emoționante, scrisă cu măiestrie, care merge direct la sufletul cititorului. Autoarea descrie, într-un stil simplu și personal, cu propoziții precise, clare, uneori tăioase prin simplitatea lor, o lume ce nu pare așezată pe un pământ stabil, sigur, ci pe valurile unui ocean zbuciumat, ceea ce, la scara istoriei, este doar o secvență din chinul îndurat de românii din Basarabia, în acele vremuri tulburi.

Întotdeauna războaiele au avut efecte profunde asupra populației civile, prinsă la mijloc în cleștele nemilos al confruntărilor armate. Prin informațiile transmise, acest roman autobi-ografic este o carte-document care dezvăluie cruzimea războiului și felul în care populația civilă lupta pentru supraviețuire. Familii întregi nevoite să se mute din sat în sat, din oraș în oraș, în urma lor rămânând prietenii, bunurile, urmând a fi nevoiți să se adapteze, din nou, iar și iar, altor vecinătăți și obiceiuri. Singura lor mângâiere este reprezentată de amintirile și clipele frumoase, smulse de ici de colo, în timpul acestei neobosite prăvăliri peste niște granițe aflate în continuă schimbare și reconfigurare.

Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine ce înseamană să fii refugiat și ce urme lasă o dez-rădăcinare forțată din locurile de baștină, le recomandăm să își facă timp să citească această carte, la sfârșitul căreia se află un album de fotografii provenind din arhiva de familie a autoarei.

Câteva fragmente din carte pot ajuta cititorul să înțeleagă poate, mai bine, de ce autoa-rea a ales acest titlu pentru cartea sa.

(...) Tata ne-a chemat pe toți și ne-a spus că suntem nevoiți să ne refugiem, adică să plecăm din casă, din oraș și să luăm cu noi ce putem. Basarabia a fost cedată rușilor, iar armata română trebuia să părăsească acest teritoriu în câteva zile (...) Se mergea la pas, iar căruțele erau așa de aproape încât se auzea fornăitul cailor și respirația lor. Părea un șir uriaș neîntrerupt format din mărgele în formă de cai, căruțe, oameni, copii și bagaje (...) Se vede podul și abia aștept să ajun-gem la el să trecem Prutul (...) Am ajuns în orașul bunicii (...) A trecut puțin timp de când suntem la buna. De dimineață mama a primit o telegramă de la tata. A citit-o și a început să plângă. În tele-gramă scria că trebuie să ne refugiem imediat, pentru că aici urma să vină armata maghiară (...)

Drama populației civile plecată în pribegie din Basarabia a fost analizată și descrisă în multe lucrări istorice și cărți. Volumul doamnei Gorodea aduce un set suplimentar de informații valoroase, prin prisma faptului că sunt experiențe personale, trăite și simțite în mod direct, aducând, totodată, o binemeritată laudă oștirii române.

După cum se știe, în fatidica zi de 28 iunie 1940, administrația și armata română au fost nevoite să se retragă din Basarabia și Bucovina de Nord, după ce regele Carol al II-lea a ac-ceptat ultimatumul sovietic. Ca urmare, românii au avut la dispoziție doar patru zile pentru a se retrage, cu tot ce puteau duce, din aceste teritorii. Astfel, României i s-au luat Basarabia cu o suprafaţă de 44.500 km pătraţi și o populaţie de 3.200.000 suflete, dintre care 62% erau români, și Bucovina de Nord cu Ţinutul Herţa, cu o arie de peste 6.300 km pătraţi și o popu-laţie de circa 500.000 suflete. n

Pribegi pe drumurile istoriei

Aurelia Maria Gorodea,Zbucium – Roman autobiografic.

Editura Coresi SRL, 2017

Locotenent-colonel Sterea Costescu,

Din carnetul unui căpitan. Însemnări şi amintiri din

Răsboiul pentru întregirea neamului

(1 august 1916 – 1 aprilie 1917), Focşani, 1927,

p. 149 – 150

Spectacol de 8 MartieJoi, 8 martie, la Sala

de Spectacole Eusebiu Ștefănescu, ora 18.00,

Ansamblul Artistic de Copii Andantino prezintă spec-tacolul muzical Deschideți poarta soarelui! Realizatori: profesori Mihaela și Ștefan Iordache. Accesul se face pe

bază de rezervare la telefon: 021/313.86.80, int.136, 156, sau mesaj la cultura@cmn.ro.

Expoziții:Galeria ArtelorExpoziția de pictură

Parcurs gestual a artistei plas-tice Rodica Toth Poiată, des-chisă în perioada 26 februa-

rie-15 martie. Expoziția a fost vernisată luni, 26 februarie, de Valentin Tănase, directorul Studiolui de Arte Plastice al Armatei, și de Marius Tița, critic de artă.

Galeria Foaier Expoziția de pictură a

artistului plastic Paul Mecet, deschisă în perioada 20 fe-bruarie-5 martie.

Galeria Rondă Expoziția de grafică

Fascinația Orientului a tinerei artiste plastice Maria Elisabeta Stoicescu, deschisă în perioa-da 20 februarie-5 martie.

Expozițiile sunt deschise zilnic, între orele 11.00 – 19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

Colonel (r) Ion Cionteaion.ciontea@presamil.ro

General-maior Maricel D. Popa

DREPTUL LA ZÂMBET

PE LOC, REPAUS!

Uneori, este foarte greu când nu cunoşti destule lucruri. Alteori, însă, poate fi şi mai greu când cunoşti foarte multe lucruri...

Desen realizat de locotenent-colonel (r)

Cristi Vecerdea – CRIV

Omule, trăieşte-ţi viaţa plenar, în prezentul clipei, cu capul pe umeri şi cu picioarele pe pământ! Pentru că tu eşti singurul răs-punzător dacă viaţa ta este OK sau KO. • Dacă ai fi pus în situaţia

de a alege doar un singur ţel, un singur obiectiv în viaţă, gândeşte-te dacă n-ar fi bine să te opreşti la acela de a fi apreciat de oamenii inte-ligenţi. • Prostia? De exemplu, a investi bani într-o afacere pe care a propus-o şi a susţinut-o un sărac. • Într-o galerie de artă pot fi întâl nite şi specimene care au ajuns acolo ca să admire ramele, nu tablourile... • De la începuturile sale şi până în prezent, dragostea a dat dovadă de mare înţelepciune şi diplomaţie, împăcându-i şi pe îngeri şi pe diavoli. • Regula spune că ceea ce nu este interzis are căutare. Dar sunt des-tul de mulţi, însă, cei care trăiesc foarte bine pe seama excepţiei de la această regulă... • Dacă lucrurile tale merg prost, înarmează-te cu o explicaţie, cu o justificare de rezervă. Va veni o clipă când te vei folosi de ea. • Să fim sinceri: sunt unele persoane – femei sau bărbaţi – care se acceso rizează cu mult aur, cu convingerea că le creşte, astfel, va-loarea... • Există o cale sigură de a descifra lumea, cu adevărat: a privi, cunoscând şi înţelegând, dincolo de aparenţa lucrurilor. O menţiune: esenţial nu este a privi, ci a cunoaşte şi a înţelege. • Legea inegalităţii corecte indu se: Indiferent de spaţiu şi de timp, se taie un măr, o pâine, o portocală... în două părţi egale. Ele nu vor fi egale. • Într-o ierarhie accen-tuat birocratizată, lucrurile care au fost deja realizate vor fi apreciate ca fiind mai puţin importante decât cele care mai sunt de realizat. • Din punct de vedere militar, realitatea poate prezenta, de foarte multe ori, cea mai grozavă variantă de scenariu, care poate fi luată în calcul, în scopul pregătirii specifice. • Banii au o putere ieşită din comun: ei îţi aduc prieteni, ei te lasă fără prieteni; ei te îmbracă, ei te dezbracă; ei te fac să vorbeşti, ei te aduc la tăcere; ei te fac să ai ochi, ei te orbesc... • Să nu uitaţi, niciodată, că gura şi limba voastră produc şi ele... aripi. Pentru că, nu-i aşa, vorbele... zboară. {i nu oricum. • Printre noi se află şi unele persoane care se pot lăuda, din plin, că singurele concursuri selectiv-competitive pe care le-au câştigat în viaţă, cu adevărat, au fost concursurile de împrejurări... • Certitudinile trebuie luate ca atare. Să fim realişti: o altă abordare – fals intelectuală – ar însemna pierdere de timp, de nervi, de bani, de oportunităţi... • În lumea asta, lucrurile vor merge bine doar atunci când cei cărora nu le place inteligenţa sau care fac alergie la ea, ar lăsa-o, totuşi, în pace... • Uneori, este foarte greu când nu cunoşti destule lucruri. Alteori, însă, poate fi şi mai greu când cunoşti foarte multe lucruri... n

Mă frământam cum să găsesc, într-o clipă, o sută de voluntari. Să merg din baracă în baracă şi să-i trezesc pe toţi? Ar fi un vacarm inutil şi, poate, fără sorţi de izbândă. Nu erau în subordinea mea şi, din această cauză, foarte greu de convins...

Natura, dezlănţuităUrgia albă care s-a abătut

peste noi mă trimite cu gândul la o iarnă de

acum treizeci de ani. Căzuse zăpadă cât casa. Trei zile şi trei nopţi. Eram locotenent. Ofiţer de serviciu. Controlasem, de cu seară, fiecare schimb al gărzii. Spre dimineaţă, însă, era cu neputinţă să ajungi la posturile de santinelă, chiar şi la cele de pe aleea principală a regimentului. Covorul alb se ridicase până în dreptul feres-trelor de la parter. În spatele cazărmii, la barăcile din lemn, dormeau soldaţii de la Diribau. Aşa le spuneam noi celor care erau concentraţi pentru DLEN (Direcţia Lucrări în Economia Naţională). Ce viaţă mai aveau şi ei? Oameni munciţi, cu ani grei petrecuţi la Canalul Dunăre-Marea Neagră, erau acum chemaţi în concentrare să facă ultimele taluzări şi retuşuri pe şantierul de la Casa Poporului. Zidari, dulgheri, faianţari, pictori, zugravi, elec-tricieni, în fapt un mozaic de meseriaşi, de primă mână, de toate vârstele, munceau din greu, pe trei schimburi, pentru a scoate la lumină magistrala lucrare. Nu avusesem prilejul să conduc un astfel de deta-şament. Practic, nici nu-mi doream. Ofiţerii de la compa-niile radio antrenam soldaţii de ciclul I la Morse. În săli sau în poligoanele de specialitate. Aveam însă colegi încadraţi la celelalte batalioane de militari în termen sau cu termen re-dus, care conduceau plutoane-le de diribişti. Ei ne povesteau şi nouă ce greutăţi întâmpinau în şantier. Mulţi erau recidivişti, cu ani grei de puşcărie la activ, şi era dificil, dacă nu imposibil,

să-i încadrezi într-un program anume. Alţii aveau probleme acasă în familie; câteodată, nu mai veneau din permisii şi învoiri şi, atunci, cei care le semnau biletele de voie, erau trimişi să-i recupereze de prin satele lor uitate de lume. Erau aspre pedepsele pentru cei care uitau să mai vină la unita-te, dar inima ţi se înmuia când vedeai în ce sărăcie lucie trăiau şi cum erau petrecuţi la poartă de copii flămânzi şi desculţi. Unii aveau patima băuturii şi a jocurilor de noroc. De unde şi când îşi procurau licoarea ce le înfierbânta minţile şi îi aţâţa la scandal? Nu prea ne dădeam seama, aveau ei tehnica lor de a-şi îneca amarul, mai ales că soldaţii din gardă respectau întocmai consemnul.

La lucrurile astea mă gândeam pe la trei dimineaţa, când totul în jur era alb şi amorţit. Cazarma era îngro-pată în nămeţi. Nu mai circula

nicio maşină pe strada ce lega Bucureştii de satelitul lui de la răsărit, Măgurele. Singura mişcare era la bucătărie. În cazanele uriaşe de inox, trei bucătari preparau mâncarea pentru două mii de oameni. Vagonetele cu cărbune, împinse de câţiva soldaţi îm-brăcaţi cu pufoaice negre de funingine, alimentau focarele flămânde ale centralei termice. Apelul staţiei radio mă chemă urgent la camera ofiţerului de serviciu. Alarmă de interven-ţie. Linia de centură şi calea ferată erau blocate de nămeţi. Zăpada viscolită prinsese în chingile ei câteva TIR-uri şi maşini mici. Comandantul îmi ordonă să plec personal cu trei camioane, unelte şi o sută de voluntari. Urma să ne întâlnim pe traseu cu câteva utilaje grele ale unui regiment de geniu, de pe Olteniţei. Am predat cheile ajutorului de la cameră. Acesta a chemat trei şoferi ce locuiau în apropierea cazărmii. Primul gând a fost să trezesc compania de recruţi, dar, din instinct, paşii mi s-au îndreptat spre barăcile cu soldaţii concentraţi. Erau mai experimentaţi, deprinşi cu gre-utăţile, găsisem un argument valid. Mă frământam cum să găsesc, într-o clipă, o sută de voluntari. Să merg din baracă în baracă şi să-i trezesc pe toţi? Ar fi un vacarm inutil şi, poate, fără sorţi de izbândă. Nu erau în subordinea mea şi, din această cauză, foarte greu de convins... Trebuia găsită o cale. Mi-am adus aminte de un sol-dat, fost artificier la aducţiunile de apă de pe Lotru. Avea spre cincizeci de ani şi era la a treia concentrare. Schimbasem

câteva vorbe cu el într-o seară, când făceam instrucţia tragerii cu plutonul. Îl interesa cum luam linia de ochire pe timp de noapte cu dispozitivele cu fosfor, montate pe înălţător şi cuiul cătării. Făcuse trei ani de puşcărie pentru că găzduise, într-o noapte, la cabana din munţi, un traficant de mercur, cum avea să afle mai apoi, la proces, din rechizitoriu. Era un meseriaş respectat pentru pri-ceperea lui în mânuirea dispozi-tivelor electrice. Băiatul lui fuse-se ofiţer într-o unitate de geniu de la Dunăre. O grenadă i-a explodat în mână şi au rămas doi copii orfani. Banii câştigaţi în concentrare îi trimitea pe toţi la biata văduvă a fiului său. Dar, cu toate astea, iubea armata, cu bunele şi relele ei, de atunci.

Nea Vasile dormea în baraca de lângă centrala termică, alături de camarazi care trecuseră, la viaţa lor, prin diverse închisori, pentru

felurite pricini. Unii făcuseră batalion disciplinar, despre care se povestea că era iadul de pe pământ. Plantonul îl trezi şi-l aduse în holul lustruit de pătu-ra de postav. I-am explicat, în câteva cuvinte, că am nevoie de ajutorul lui pentru a forma un detaşament de deszăpezire cu care să plecăm urgent în misiune, la patru kilometri de cazarmă. Vasile se echipă într-o clipă şi, din mijlocul dormitoru-lui, rosti câteva comenzi scurte. În câteva minute, camioanele se umplură, în tăcere, până la refuz. Cineva aduse marmidele cu ceai fierbinte şi pachetele cu pesmeţi de campanie. Poarta unităţii rămase în urmă. Se înainta cu greu pe şoseaua dezgolită de viscol. Linia de centură era blocată pe aproa-pe doi kilometri de zăpada troienită. Trebuia să facem joncţiunea cu geniştii care ve-neau cu utilaje dinspre Jilava. Am făcut un plan de atac cu nea Vasile. Trebuia să acţionăm rapid, în echipe mici, dispuse la câţiva metri distanţă între ele. Zăpada troienită trecea bine de noi în sus şi mai era de luat în calcul şi înălţimea şanţurilor. Comandantul îmi ordonase să luăm toate măsurile să salvăm oamenii găsiţi în maşini şi să evităm alte accidente. A pornit o bătălie cum nu mi-am ima-ginat. Soldaţii, căliţi la şcoala dură a vieţii, făceau eforturi supraomeneşti. Tăiau blocuri întregi de zăpadă bătătorită şi îngheţată şi le transportau peste şanţurile şoselei. Un cu-loar s-a deschis, după o vreme, conectat cu alte şi alte încăperi deschise în imensitatea albă de fiecare echipă. Lopeţile sco-teau uneori scântei din asfaltul îngheţat. Un foc s-a aprins în mijlocul drumului dezgolit şi fiecare echipă venea pe rând la o cană de ceai. Primul TIR, apoi al doilea, al treilea şi al patrulea s-au eliberat din strânsoarea albă. Apoi câteva maşini mici în care am văzut speranţa lică-rind în locul deznădejdii întipă-rite pe chipuri. Din fericire, ni-cio victimă. Spre ziuă, fornăitul utilajelor masive de geniu s-a auzit în apropiere. Şenilatele râmau vrednice, adevărate cârtiţe, pe sub mormanele albe care se prăbuşeau în urmă, ca nişte castele de nisip. La cântatul cocoşilor şoseaua de centura era degajată. O sută de soldaţi, mai tineri şi mai vârstnici, cu poveştile lor de viaţă, adăugaseră în tolba de amintiri şi acest episod al omeniei lor şi al luptei înver-şunate cu stihiile naturii. Deşi pornisem în misiune cu inima strânsă că, poate, nu voi reuşi să-i mobilizez exemplar, ei mi-au servit o lecţie de solidari-tate şi de coeziune cum rar îţi e dat să trăieşti.

Sunt sigur că şi-n aceste timpuri militarii sunt pregătiţi să intervină şi să dea o mână de ajutor pentru salvarea semenilor lor. Acolo unde sunt chemaţi, acolo unde este nevoie de ei pentru a suplini eforturile autorităţilor. n

La cântatul cocoşilor şoseaua de centura era degajată. O sută de soldaţi, mai tineri şi mai vârstnici, cu poveştile lor de viaţă, adăugaseră în tolba de amintiri şi acest episod al omeniei lor şi al luptei înverşunate cu stihiile naturii.

FUNCŢII SCOASELA CONCURS

Universitatea Naţională de Apărare Carol I scoate la concursul de admitere la Programul de studii univer-sitate de doctorat, sesiunea septembrie 2018 pentru domeniile Ştiinţe militare şi Informaţii şi securitate naţi-onală un număr de 40 locuri, după cum urmează:1) Domeniul Ştiinţe Milita-re. Prof.univ.dr. Gelu Alexan-drescu – 2 locuri; prof.univ.dr. Traian Anastasiei – 1 loc; Prof.univ.dr. Ion Bălăceanu – 1 loc; general de brigadă prof.univ.dr.ing. Ghiţă Bâr-san – 1 loc; prof.univ.dr. Ghe-orghe Boaru – 1 loc; General de flotilă aeriană prof.univ.dr. Vasile Bucinschi – 1 loc; prof.univ.dr. Viorel Buţa – 1 loc; prof.univ.dr. Ion Chior-cea – 1 loc; prof.univ.dr. Ion Giurcă – 1 loc; prof.univ.dr. Constantin Hlihor – 1 loc; prof.univ.dr. Dumitru Iacob – 1 loc; colonel prof.univ.dr. Gheorghe Minculete – 2 loc; prof.univ.dr. Ion Mituleţu – 1 loc; prof.univ.dr. Visarion Neagoe – 1 loc; prof.univ.dr. Dumitru Nica – 1 loc; prof.univ.dr. Mihail Orzeaţă – 1 loc; prof.univ.dr. Sorin Pînzariu – 1 loc; Prof.univ.dr. Toma Pleşanu – 1 loc; prof.univ.dr. Florian Răpan – 1 loc; prof.univ.dr. Mircea Udrescu – 1 loc; colonel prof.univ.dr.ing. Cezar Vasi-lescu - 2 locuri. Total locuri Ştiinţe Militare: 24.2) Domeniul Informaţii şi Securitate Naţională. Prof.univ.dr. Dănuţ Chiriac – 2 locuri; comandor prof.univ.dr. Ioan Crăciun – 2 locuri; colonel prof.univ.dr. Ioan Deac – 2 locuri; colonel prof.univ.dr. Daniel Dumitru – 2 locuri; prof.univ.dr. Teodor Frunzeti – 2 locuri; prof.univ.dr. Constantin Iordache – 2 locuri; colonel prof.univ.dr. Sorin Topor – 2 locuri; prof.univ.dr. Ion Roceanu – 2 locuri. Total locuri Informaţii şi Securitate Naţională – 16. Total general locuri – 40. NOTĂ: La data desfăşurării concursului de admitere, trebuie să se respecte pre-vederile Hotărârii Senatului din 31.01.2013 alin. 7, con-form căruia un conducător de doctorat poate îndruma simultan maxim 10 studenţi doctoranzi, aflaţi în diverse stadii de studii doctorale.Perioada de înscriere la

concurs: 16.07-7.09.2018. Informaţii suplimentare se pot obţine la sediu insti-tuţiei din Şos. Panduri nr. 68-72, sect.5, Bucureşti, la numărul de telefon: 021/319.48.80, int. 179/371 sau pe site-ul Universităţii www.unap.ro.

PROMOŢIIPromoția 1993, arma in-fanterie, a Institutului Mili-tar de Infanterie şi Chimie Nicolae Bălcescu Sibiu, or-ganizează întâlnirea de 25 de ani, în ziua de duminică, 27 mai, la sediul Academiei Forțelor Terestre din Sibiu. Participanții pot depune, până la data de 1 mai, suma de 220 lei/absolvent şi 180 lei/însoțitor în contul nr. RO-97INGB0000999900061730 deschis la ING Bank pe nume-le Ornella Voicu. Persoană de contact: Liviu Voicu, tel. 0723 972 575.

Cu deosebită plăcere anun -țăm întâlnirea promo ției 1963, la împlinirea a 55 de ani de la absolvirea Liceului Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, în 24-25 august. Cei doritori de informații sunt rugați să apeleze la serviciile bunilor colegi: Teodorescu – 0722 234 996, Sofronie – 0722 215 049, Zanfirescu – 0746 322 703.

Promoţia 1983 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Transmisiuni organizează, în perioada 10-12 august, revederea de 35 de ani de la absolvire, alături de coman-danţii şi profesorii noştri. Evenimentul va avea loc în cadrul şcolii (actualul Centru de Instruire pentru Comuni-caţii şi Informatică Decebal din Sibiu), iar masa festivă va avea loc la Cercul Miliar Sibiu. Cazarea va fi asigurată, în limita locurilor disponibi-le, în localul şcolii şi la Cercul Militar Sibiu. Suma estimată este de 600 lei/familie, depu-să în două tranşe, jumătate până la sfârşitul lunii februa-rie (care va constitui şi con-firmarea participării la eve-niment), iar diferenţa până la sfârşitul lunii mai. Cont BCR: IBAN: RO22RNCB05 36018766270002, titular Vasile Sârbu, împuternicit Ion Ţurcanu, deschis la Su-cursala Vasile Aaron a BCR Sibiu. Din comitetul de or-ganizare fac parte următorii

colegi de promoţie: Vasile Sârbu, (tel. 0751 617 019), Ion Ţurcanu (tel. 0745 366 668), Ioan Tat (tel. 0745 513 184), Radu Cujbă (tel. 0727 851 960), Rodion Busuio-cescu (tel. 0742 163 030). Vă aşteptăm cu mare bucurie la această emoţionantă re-vedere.

Promoția 1973 de absol-venți ai Liceului Militar Ştefan cel Mare (1969-1973) organizează întâlnirea de 45 de ani de la absolvire, în Câmpulung Moldovenesc, în perioada 28-30 iunie. Pen-tru detalii, foştii colegi de promoție, toți cei care sunt interesați, sunt rugați să sune la următoarele numere de telefon ale persoanelor din comisia de organizare: colonel (r) Costel Mereuță, tel. 0788 710 100, colonel (r) Aurel Ungureanu, tel. 0754 266 897 sau colonel (r) Nico-lae Buruianu, tel. 0722 574 504.

Cu deosebită plăcere a nun -țăm întâlnirea pro moției 1988, la împlinirea a 30 de ani de la absolvirea, Şcolii Mi-litare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu Sibiu, Specialitatea Subofițeri de Intendență, în perioada 7-9.09.2018. Pentru reuşita acțiunii, vă adresăm rugămintea de a face cunoscută această inițiativă şi altor colegi din promoția de Subofițeri de Intendență. Suma estimată este de 500 lei/ familie, de-pusă în două tranşe, jumă-tate până la sfârşitul lunii martie (care va constitui şi confirmarea participării la eveniment), iar diferenţa până la sfârşitul lunii iu-nie. Cont RO65RNCB03180 12937260001, deschis la Banca Comercială Română, pe numele de Adrian Dres-snandt. Pentru mai multe detalii, persoanele de con-tact sunt: Plutonier-adju-tant principal (r) Adrian Dressnandt, tel. 0742 034 282 şi plutonierul-adjutant principal Mihai Păscuțoiu, tel. 0742 044 748.

ANIVERSĂRIFiliala ANCMRR Decebal Mehedinţi urează membri-lor săi, care în luna martie 2018 îşi sărbătoresc ziua de naştere, multă sănătate, viaţă lungă şi fericire alături de familie şi cei dragi, după cum urmează: coloneii (r)

Costel Berciu, Marin Badea, Dan Ursuleţu, Pavel Petres-cu, căpitanul (r) Marian Mi-trea, plutonierii-adjutanți (r) Traian Cornea, Alexandru Brebenel şi Vergil Amzoi, maistrul militar principal (r) Florin Ciobanu, precum şi doamnei Paulina Voicilă. La mulţi şi fericiţi ani, stimaţi camarazi!

Peste numai câteva zile, generalul-locotenent (ret) Victor Dumitrescu va aniver-sa împlinirea vârstei de 90 de ani. S-a născut în comuna Păcureți, județul Prahova, în perioada interbelică, mai precis la 5 martie 1928, cu doar 10 ani mai târziu de la momentul realizării Ma-rii Uniri. A răzbit prin viață dând dovadă de fermitate, pregătire, conştiinciozitate, răspundere, dar şi pentru faptul că a fost mereu un profesionist. A îmbrățişat încă de tânăr cariera arme-lor în care a urcat treaptă cu treaptă, ajungând până la demnitatea de general-locotenent (cu trei stele). I s-au încredințat sarcini de mare răspundere în cele mai importante instituții centra-le ale Ministerului Apărării Naționale, ultima fiind de şef al Direcției Personal (azi Direcția Generală de Ma-nagement Resurse Uma-ne). După ieşirea la pensie, generalul-locotenent (ret) Victor Dumitrescu a in-trat în rândurile Asociației Naționale a Cadrelor Milita-re în Rezervă şi Retragere, structură asociativă în care a îndeplinit funcții de con-ducere diferite, până la cea de prim-vicepreşedinte. Nu are de gând să-şi înceteze activitatea nici la această vârstă. Pentru toți cei care fac parte din ANCMRR, ge-neralul-locotenent (ret) Vic-tor Dumitrescu constituie un reper. Biroul Permanent Central al ANCMRR transmi-te generalului-locotenent (ret) Victor Dumitrescu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, multă sănătate, bucurii, satisfacții, alături de toți cei dragi din familia sa, dar şi alături de colegii din Asociație. Domnule gene-ral, până la centenar au mai rămas doar 10 ani. La mulți ani!

Consiliul Director al AD-MRR Al.I.Cuza urează mem-brilor asociației, care în luna martie îşi serbează ziua de

naştere, respectiv genera-lii/amiralii (r) Sorin Anton, Mihail Ciocârlan, Gheorghe Crețu, Lică Constantinescu, Gheorghe Nicolaescu, Con-stantin Pahonțu, Ion-Aurel Stanciu, coloneii/coman-dorii (r) Constantin Bălăeț, Victor Docuz, Ion Epure, Pe-tre Joița, Marian Marinescu, Dumitru Matei, Traian Moca-nu, Traian Negoiță, Ion Ola-ru, Gheorghe Sima, Mircea Şuteu, Toader Tăbuş, Dorel-Vasile Tătulescu, Alexandru Videa, Nicolae Vochin, pre-cum şi locotenent-colone-lului (r) Micşunică Ionescu, multă sănătate, viață lungă, bucurii şi satisfacții alături de familie şi de cei dragi. La mulți ani!

Consiliul Director al AC-MRRATIRE urează multă să-nătate, viață lungă şi multe satisfacții alături de fami-lie şi cei dragi următorilor membri ai asociației care, în cursul lunii martie, împli-nesc frumoase vârste, după cum urmează: general-lo-cotenent (r) Cristea Dumi-tru, coloneii (r) ing. Dragoş Fodor, Marin Petrescu, co-loneii (r) Dumitru Lungu, Mihai Grigoroaia, Vasile Mi-hăilă, Petre Petre şi plutoni-erul-adjutant (r) Alexandru Ilie. La mulți ani!

DECESESuntem alături de familia generalului de brigadă (r) Dan Lăpădat în aceste mo-mente tragice prilejuite de inegalabila pierdere a unicu-lui lor fiu, LĂPĂDAT TIBERIU COSTIN. Dumnezeu să vă călăuzească pentru a merge mai departe! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Familia Alina și Cătălin Dumistrăcel.

Suntem alături de co-legii noştri, Dan şi Lucica Lăpădat, în pierderea grea suferită de trecere la cele veşnice a fiului lor, TIBERIU, plecat dintre noi mult prea devreme, la doar 28 de ani. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Colegii din Statul Major al Apărării sunt alături de familia îndoliată. Sincere condoleanţe!

Cu profund regret, ne exprimăm întreaga com-pasiune şi suntem alături de familia generalului de brigadă (r) Dan Antonio Lă-pădat, în aceste clipe grele

de mare tristețe, pricinuite de trecerea la cele veşnice a fiului. Sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!Familia generalului-maior (ret)

Marin Stafie

Ne-a părăsit un prieten drag şi vechi, un minunat ve-cin, sociabil şi gata aflat ori-când în sprijinul semenilor, comandorul (ret) MARTIŞ ŞTEFAN. Nume cunoscut în aviația militară, exemplu de profesionalism şi dăruire, o fost până în ultimele clipe ale nonagenarei sale vâr-ste un om de omenie, un soț, părinte şi bunic cu ale-se şi binecuvântate dăruiri sufleteşti. Împărtăşim, cu acest prilej, drama familiei greu încercate, îi suntem alături la marea pierdere şi îi transmitem sincerele noas-tre păreri de rău. Iar lui nea Fănică, Dumnezeu să-l ierte şi să-l aibă în pază veşnică!

Vecinii din strada Mihail Cioranu nr. 8, sector 5, București

Colegii din Departamen-tul pentru armamente sunt alături de Elvira Țiclea, în greaua pierdere pricinui-tă de trecerea în nefiinţă a soțului său, comandor ing. (r) ȚICLEA EMIL. Suntem alături de familia îndurerată şi ne exprimăm regretul şi compasiunea, în aceste mo-mente de suferinţă. Dumne-zeu să-l odihnească în pace!

Comitetul Filialei ANC-MRR – Sector 5, camarazii de armă şi prietenii apropiați, anunță cu tristețe şi profund regret, trecerea în neființă, la 22.02.2018, a celui ce a fost colonel aviație MARTIŞ IANCU-ŞTEFANACHE. Militar de carieră, de o probitate morală deosebită, care a slujit patria sub Drapel timp de 35 de ani, cu credință şi devotament, îndeplinind diferite funcții de răspun-dere în Comandamentul Aviației Militare din Statul Major General, comandant al Regimentului de Aviație Bacău şi Şcoala Aeronauti-că Focşani. Serviciul religios şi ceremonialul militar s-au desfăşurat la Cimitirul Ghen-cea Civil la 24.02. Trecând la cele veşnice, a lăsat un gol imens în inimile tuturor ce-lor cu care a colaborat şi l-au cunoscut. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe familiei îndu-rerate!

Observatorul militar Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 201820

IMPACT

Daniela Dumitrescu, colega noastră, are soţul diagnosti-cat cu leucemie acută. De aceea, vă propun să ne mobi-

lizăm şi să donăm sânge (orice grupă sangvină) la centrele special destinate acestui scop, specificând numele persoanei beneficiare, Cristian-Paraschiv Dumitrescu, internat la Spita-lul Clinic Colţea, Secţia hematologie. Pentru detalii vă puteţi adresa Danielei Dumitrescu, tel. 0742 225 847. Vă mulţumim şi vă rugăm să transmiteţi apelul către cunoscuţi. n

Tânărul despre care vă vorbesc este fiul meu şi a fost dia-gnosticat cu o cumplită boală a sângelui, pe care timp de

aproape trei luni şi jumătate am reuşit să o ţinem întrucâtva sub control, până în momentul în care a apărut o complica-ţie care se pare că nu se poate rezolva în ţara noastră, fiind nevoie de investigaţii şi tratament de specialitate (transplant medular), în străinătate. Din păcate, nu deţinem fondurile necesare (peste 200.000 euro) şi nu avem la dispoziţie nici timpul necesar pentru a strânge aceşti bani. De aceea, vă implor să ascultaţi strigătul de ajutor al unor părinţi dispe-raţi, al căror unic fiu se luptă cu boala pe un pat de spital şi donaţi cât puteţi şi cât vă lasă inima în conturile deschise în acest scop, iar Bunul Dumnezeu să vă răsplătească fapta

de omenie şi să vă întoarcă înzecit ajutorul acordat! Să în-cercăm împreună să împiedicăm cortina să se lase înainte de sfârşitul spectacolului! Să lăsăm spectacolul să continue, aripile frânte să se vindece, iar tânărul actor să-şi reia zborul către cucerirea lumii.

Împreună putem reuşi şi învinge! Împreună putem să transformăm imposibilul în posibil! Vă mulţumesc şi vă rog să transmiteți apelul către cunoscuți! Conturile sunt deschise la Banca Transilvania, Agenţia Ploieşti Vest, pe numele Georgescu Marius Cristian. Cont în euro: RO61BTRLEURCRT0413769201; Cont în ron: RO14BTRLRONCRT0413769201. n

ANUNŢURI UMANITARE

...James Prescott Joule (1818-1889), fabricant de bere şi fizician, a enunţat Legea lui Joule? În onoarea lui, unitatea de măsură a energiei a fost numită joule. ...Matematicianul englez Charles Babbage (1791-1871) a inventat o maşină de calcul cu programare (Mașina analitică), vezi (foto),un prototip al compu-terului?...În 1982, pentru prima oară, Personalitatea anului în topul revistei Time nu este un om, ci calculatorul personal (PC)?...Banca Internațională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) (Banca Mondială) şi Fondul Mondial Internaţional (FMI) s-au înfiinţat în 1945? România a devenit membră a celor două organisme financiare în 1972....Turnul Londrei, a cărui construcţie a început în 1078, adă-postea, la un moment dat, o grădină zoologică? Dar a servit şi ca observator, închisoare, turnătorie, în momentul de faţă fiind sediu al bijuteriilor coroanei?...Leonardo da Vinci (1452-1519) , pictor, sculptor, arhitect, muzi-cian, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist, scriitor, putea să scrie cu o mână şi să deseneze cu cealaltă? n

trariul, dacă insistaţi prea mult în a vă impune ideile. Cel mai benefic este să ascultaţi şi părerile celorlalţi, fără a vă simţi mai important decât ei.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Pierdeţi din ve-dere detalii importante care ţin de colegii de serviciu. Este

bine să cântăriţi în detaliu lucrurile care vă sunt comunicate şi să încercaţi să rezolvaţi eventualele neajunsuri. În relaţia de cuplu vreţi să ieşiţi în permanenţă câştigător, lucru care vă poate duce exact spre discuţii în contradictoriu.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Firea dum-neavoastră optimistă şi spiritul de luptător se înţeleg foar-

te bine cu noile reguli pe care vreţi să le implementaţi la locul de muncă. Aveţi de îndeplinit o serie de sarcini, care vă pot obosi, dacă nu apelaţi şi la ajutorul celor cu care colaboraţi.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Aveţi nevoie de sfatul unor rude pentru a lua o decizie corectă în privinţa

unei investiţii. Săptămâna aceasta vine cu o încărcătură emoţio-nală mare şi ar fi indicat să ţineţi seama de mesajele şi semnele primite din partea celor dragi.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Luaţi atitudine şi îndrăzniţi să vă expuneţi nemulţumirile. Este foarte greu

să vă dea cineva înapoi atunci când luaţi o decizie pe termen lung. Pe plan sentimental faceţi schimbări care să vă ajute în problemele pe care le întâmpinaţi.

Peşti (19 februarie-20 martie): Vă pricepeţi de minune să îmbinaţi utilul cu plăcutul, astfel că profitaţi de momen-

tele în care trebuie să mergeţi în delegaţii şi luaţi cu dumnea-voastră şi persoana iubită. La capitolul financiar staţi foarte bine, mai ales că vi se oferă tot felul de oportunităţi atrăgătoare. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Aveţi o serie de lucruri pe care simţiţi nevoia să le discutaţi cu persoana iubită. Este momen-

tul să restartaţi relaţia de cuplu şi să vă bucuraţi de fiecare moment petrecut cu partenerul. La serviciu apar schimbări care vă pot afecta planurile personale.

Taur (21 aprilie-20 mai): Zâmbetul oferit cuiva face uneori cât o mie de cuvinte. Traversaţi o perioadă benefică pe care

este bine să o trăiţi din plin şi să nu vă refuzaţi nicio plăcere. Vă pot ajuta sfaturile date de un prieten, aşa că nu vă sfiiţi să i le cereţi.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Aveţi remuşcări legate de ceva ce i-aţi făcut unei persoane dragi, doar că orgoliul nu vă lasă să vă

îndreptaţi greşeala. Puteţi căuta tot felul de pretexte pentru a evita să vă rezolvaţi responsabilităţile de la serviciu, dar într-un final tot dumneavoastră le veţi efectua.

Rac (22 iunie-22 iulie): Veştile venite din partea cuiva drag vă ajută să luaţi mai uşor deciziile profesionale. Puteţi să daţi

mână liberă unui coleg în care aveţi încredere, pentru a vă putea lua câteva zile libere.

Leu (23 iulie-22 august): Strângeţi bani şi reuşiţi să faceţi o achiziţie majoră, doar că acest lucru creează un disconfort în-

tre membrii familiei. Este momentul oportun să vă aruncaţi într-un dialog cu un superior, pentru a vă spune nemulţumirile.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Spiritul dumneavoas-tră critic îi deranjează pe colegii de serviciu. În comunicarea

cu un superior, învăţaţi să vă expuneţi interesele, fără a vă teme de consecinţe. O neînţelegere cu persoana iubită vă pune pe gânduri şi vă îndeamnă să acordaţi mai multă atenţie relaţiei sentimentale.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Încercând să vă faceţi cunoscute bunele intenţii, puteţi obţine exact con-

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Maior

Constantin Pi[tea,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Cornelia Mih`il`,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

Irina-Mihaela Nedelcu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C.289/2018

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

observatorul.militar@presamil.ro

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Conducere asigurată odinioară de locțiitor. 2) Indicație primi-tă pe loc – Se ia la întrecere. 3) Arborele genealogic – Lână tunsă! – Luat ghem cu ghem. 4) Bine... acordat (pl.). 5) Ofer-tă la ziar! – Crede şi nu cercetează – Etici la tineret! 6) Mine albe – Nobil... de lux. 7) Una care nu-şi găseşte locul – A se aşeza. 8) Intrate în sală! – Deasupra – Bate în retragere. 9) Haină la comandă. 10) Caz cu totul izolat – e pus la punct

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

Vertical: 1) Concurent la cupă (pl.). 2) Remarcată de la distanță – Însoțitor la bine şi la rău. 3) Bulă din bancuri – Nume avocalic! – Scriere cu î din a! 4) Prima notă a Mirelei! – Jeep românesc pe terenuri în pantă. 5) A da în opoziție – Strâns grămadă. 6) Popotă cu serviciile externalizate. 7) Înce-pe avocatura! – Ouă artizanale – Cu urechi ascuțite. 8) Se exprimă cu greutate – Un om instruit. 9) Responsabilă de unitate. 10) Luat cu frumosul – Scrisoare oficială.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Relaţii cu publicul (5)

POSTA, PLAN, LAUR, BLOCA, OCNASI, CIT, M, ADESEA, A, BA, AU, STAL, AZUR, REALE, G, RESOURI, INS, CAR, CR, NEAM, BIR, A, AGRARA, ROM.

Dezlegare la careul Relaţii cu publicul (4) din Observatorul militar nr. 7/2018

Dezlegare la criptografia Succes (9,4,2,5,7,4,2,6) din Observatorul militar nr.7/2018

Încordare mare în lupta reuşită unde am învins.

Pătrundere (10,2,12,6)

N.A.: La o dezlegare corectă, pe diagonala stânga-sus, veţi descoperi un membru al echipei de relaţii cu publicul din minister.

COGITO

Nicolae Iorga

Foto

: Căt

ălin

Ovr

eiu

Fiecare treaptă urcată în viaţă este nou altar de jertfă.

Observatorul militar22 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

VETERANI

Constantin Lungu s-a născut la 24 aprilie 1918, în comuna Izvorelu, județul Mehedinți, într-o familie

simplă de țărani, cu mai mulți copii. De mic a fost atras de uniforma militară, fapt pentru care a dorit să fie recrutat în armată, dar din cauză că avea doar 49 de kg a fost refuzat.

Dar eu am vrut cu orice preț să fac armată și să merg pe front, le-am spus că-mi pun capăt zilelor decât să mă întorc acasă. Am făcut armata și frontul sub semnătură, chiar dacă mi se spunea că nu voi rezista.

Așa că, la vârsta de 21 de ani, lu-crând la fabrica Malaxa ca șofer, a reușit să fie trimis pe front.

Nu mi-a fost frică de moarte; am semnat cu bună știință, chiar dacă știam că pericolele pândesc la orice pas. Pe front am participat timp de patru ani, în perioada 1941-1945, cu Divizia 19 Infanterie, Compania 19 Auto. Sarcina mea era să transport tunuri pe linia I cu șenilata, fiind șofer. Am transportat tunuri atât pe Frontul de Est până la Odessa, cât și pe Frontul de Vest până la Bratislava. Doar până la Bratislava, pentru că acolo ne-au lăsat rușii pe noi românii, ei continuându-și ofensiva până la Berlin, povestește plin de pasiune veteranul nostru.

Veteranul nostru continuă plin de însuflețire să povestească momente importante ale vieții sale. Am fost rănit la mâna stângă, în urma exploziei unei bombe de aviație. Un doctor a vrut să-mi amputeze mâna, cu 25 cm, dar o asistentă și-a făcut milă de mine și m-a dus la infirmeria germană. Aici, o altă asistentă mi-a pus mâna într-un recipient cu soluții, mi-a dat bandajul jos, m-a tras de fiecare deget în parte, după care m-a bandajat. În timp, rana s-a vindecat, scăpând ca prin miracol de amputare.

Pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, a fost decorat cu Medalia Bărbăție și Credință, cu spade.

A terminat războiul cu gradul de sergent, în prezent, în urma ordinelor generale de avansare a veteranilor de război, emise de Ministerul Apărării Naționale, a ajuns la gradul de locotenent în retragere.

După război a continuat să lucreze ca șofer, conducând toate tipurile de autovehicule ale vremii. A ieșit la pensie în anul 1960. S-a căsătorit în anul 1947 rezultând trei copii (în prezent unul fiind și a avut). Soția i-a decedat în urmă cu mai bine de 15 ani, dar își duce bătrânețea în-tr-o căsuță simplă și mică de la marginea Bucureștiului și se mândrește cu cei patru nepoți și cei trei strănepoți.

Secretul longevității domnului Lungu? În primul rând să fii calm, să nu te enervezi, să nu fumezi, să nu consumi băuturi alcoolice în exces, întru-un cuvânt o viață cumpătată. n

În urma celui de Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morţi, răniţi, dispăruţi, prizonieri, răniţi şi invalizi (circa 92.000 de militari decedaţi). În prezent, mai sunt în viaţă aproximativ 9.000 de veterani de răz-boi, circa 280 de văduve de război şi în jur de 66.000 de văduve de veterani de război. Acasă la veterani este un program de vizite la domiciliul veteranilor de război, în mod deosebit la cei care nu mai au familie, care sunt singuri.

O echipă a Direcției calitatea vieții personalului a efectuat o vizită, în ca-drul programului Acasă la Veterani, la veteranul de război Constantin Lungu, care, în curând, va împlini venerabila vârstă de 100 de ani.

Am vrut cu orice preț să merg pe front!Constantin Lungu, veteran:

Observatorul militar 23Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

Nu uit armata, pentru că ea m-a crescut!

Admiraţie şi respect pentru veteraniDaniela Filimon

Miercuri, 14 februarie, a fost ziua în care sufletele au celebrat dragostea, acest

sentiment salvator, biruitor şi bine-făcător care se înmulţeşte pe mă-sură ce se dăruieşte. A fost şi ziua de naştere a veteranului Laurean Deac. La cei 96 de ani, iubirea şi mulţumirea sunt gemenele ce-i ocupă sufletul şi îi încălzesc inima.

Prezenţa elevilor Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul, a profesorului de istorie Dan Anca, precum şi a doamnei Petruţa Pop, şeful Cercului Militar Alba Iulia, cea care a iniţiat proiectul de omagiere a veteranilor de război, a constituit o surpriză deosebit de emoţionantă. Elevii în uniformă i-au oferit un tort aniversar, iar ală-turi de urările de sănătate şi viață lungă şi o diplomă. Ne-a primit

cu atâta căldură şi bucurie, încât am trăit sentimentul că timpul s-a oprit în loc. Sublocotenentul (ret) Laurean Deac ne-a omenit cu poveşti de viaţă, presărate cu tâlc şi cu recunoştinţă. Cu faptele şi munca, împletite cu credinţă, curaj şi încredere, toate puse în slujba binelui, s-a scris istoria acestui neam, ajuns la Centenar. Cunoscând astfel de caractere puternice, şlefuite cu dalta sacri-ficiului şi a războiului, înveţi să-ţi apreciezi şi să-ţi iubeşti mai mult, rădăcinile, semenii, viaţa şi să fii recunoscător şi conştient că pe umerii lor s-a clădit prezentul.

Le mulțumim pentru dragos-tea față de țară şi pentru modelul uman şi militar pe care îl reprezin-tă pentru tânăra generație. Mulţi ani să ne trăiţi, domnule subloco-tenent (ret) Laurean Deac! Avem onoarea să vă salutăm! n

Veteranul de război colonel (ret) Vasile Ghiață a fost vizitat de o echipă a Direcției calitatea vieții personalului, la 15 februarie, în cadrul proiectului Acasă la veterani.

Plăcut impresionat de această vizită, veteranul nostru nu şi-a putut stăpâni emoțiile

dând frâu liber lacrimilor. Vederea hainei militare a avut efectul acesta asupra mea, ne mărturisea colone-lul (ret) Ghiață.

S-a născut în comuna Botoşana, jud. Suceava, la 16.08.1918, deci venerabilul nostru veteran va împlini 100 de ani la vară. 100 de ani de viață, dar şi de istorie. A fost înfiat de o familie de agricultori, care nu a pu-tut avea copii. A crescut astfel singur la părinți. Tatăl a fost primar o bună perioadă de timp.

Am fost recrutat la Grăniceri, în perioada 1939-1942. Am făcut cerere

la Marele Stat Major să mă repar-tizeze la Căi Ferate și așa am ajuns la  Regimentul 1 Căi Ferate. Pe front a participat în perioadele iulie-de-cembrie 1941 şi martie-septembrie 1944 cu Regimentul 1 Căi Ferate. Aparțineam de o companie de poduri mobile speciale, pregătite pentru a in-terveni unde era cazul. Locația compa-niei de poduri era la Focșani. Am lucrat la construirea de poduri în zona Vatra Dornei, unde eram șeful echipei de tre-nuri de lucru, povesteşte veteranul.

Toată viața a lucrat la căi ferate, de la vârsta de 16 ani și până a ieșit la pensie, inclusiv în perioada războ-iului. În anii aceia grei, nu a fost în prima linie, ci în spatele frontului.

Construiau poduri mobile, atunci când era nevoie. De exemplu, au construit poduri mobile pentru tra-versarea Prutului. Ei deserveau frontul și realizau organizarea transportului, relatează fiul domnului Ghiață.

După război şi-a continuat studiile, urmând un curs aca-demic superior, în anul 1955, şi Academia de Studii Economice, în anul 1967. S-a căsătorit în anul 1948, locuind succesiv în Fălticeni, Câmpulung,  Suceava, iar în 1955 s-a mutat în Bucureşti.

Fiul distinsului veteran preciza că: Părinții mei au absolvit amân-doi Academia de Studii Economice, obținând astfel diplomă de econo-mist, însă numai mama a profesat în domeniu, în contabilitate; lu-crând în armată, tata a ținut diplo-ma în sertar...

Colonelul (ret) Vasile Ghiață a lucrat la Ministerul Transporturilor, la Secția căi ferate, apoi a intrat în ca-drul armatei, unde a activat ca ofițer în perioada 1954-1972.  În ultimii doi ani de activate a fost la Centrul Militar Județean Ilfov, de unde a şi trecut în rezervă. Copil fiind mergeam de multe ori la Mogoșoaia, la unitatea militară unde tata lucra. Era șef de unitate. Și mă uitam cum lucrau pe șantier, ne povesteşte fiul acestuia.

Veteranul a dus un regim de viață echilibrat, nu a băut cafea, nu a fumat, nu a consumat mâncare gra-să sau dulciuri. A fost toată viața ac-tiv, fiind tot timpul plecat pe şantier. Nu ajungea acasă decât de câteva ori pe lună. Când eram copil am stat o săptămână cu tata la Cernavodă și am asistat la construirea podului de acolo. A fost cel mai mare pod con-

struit în vremea aceea, se destăinuie, cu emoție, fiul venerabilului veteran de război. Fiul este în vârstă de 70 de ani, iar cei patru nepoți au vârste cuprinse între 14 şi 50 de ani.

Băiatul îl vizitează zilnic, îi pregăteşte hrana şi îl mai scoate la plimbare. Îşi ocupă timpul citind sau uitându-se la televizor. Nu a mai ieşit singur din casă de doi ani, întrucât nu mai are echilibru. Are probleme cu auzul, purtând aparat auditiv.

Cu prilejul Zilei Unirii, în cadrul unui eveniment organizat la 23 ianuarie şi dedicat Centenarului României, în semn de respect pen-tru cei mai vârstnici ostaşi ai țării, Primăria Municipiului Bucureşti i-a acordat distinsului veteran de război distincții şi o diplomă de excelență. n

Colonel (ret) Vasile Ghiață, veteran:

Observatorul militar24 Nr. 8 / 28 februarie – 6 martie 2018

INVICTUS

Sergent Cristian Lengacristian.lenga@presamil.ro

Foto: Ioana Moldovan

Competiția s-a încheiat cu următoarele rezultate pentru steliști:

• Daniel Ciornei – record național – arc olimpic seniori, 60 săgeți, 586 puncte;• Filip Ghiorghi – locul I – arc compound paralimpic;

• Daniel Ciornei și Irina Grămadă – locul I – arc olimpic echipe mixt;• Flavius Dărășteanu – locul I – arc compound junior;

• Steaua 1 (Filip Ghiorghi, Dorin Petruț, Emil Cojocaru) – locul I – arc compo-und paralimpic echipe seniori;

• Steaua 2 (Ionuț Butoi, Augustin Pegulescu, Mihai Toma) – locul II – arc com-pound paralimpic echipe;

• Ovidiu Achilie, Gerard Dumitrescu, Flavius Dărășteanu – locul II – arc compo-und echipe seniori;

• Emil Cojocaru – locul II – arc compound paralimpic;• Daniel Ciornei – locul III – arc olimpic seniori;

• Augustin Pegulescu – locul III – arc compound paralimpic;• Ovidiu Achilie, Ruxandra Robu – locul III – arc compound echipe mixte.

Federația Română de Tir cu Arcul a organizat, în perioada 23-25 februarie, la Deva, Campionatul Național seniori, junior I și paralimpic indoor (în sală) la tir cu arcul, eveniment la care au participat și sportivi legitimați la CSA Steaua București.

Steaua, pe podium

la tir cu arcul

Sub îndrumarea antrenorului Aurel Robu, sportivii roș-albaștri au avut parte de câte

două antrenamente zilnice, iar ul-timul cantonament s-a desfășurat la sala de sport Iris Arena, din București. Sfârșitul de săptămâ-nă i-a găsit pe arcașii steliști în Sala Sporturilor din Deva pentru Campionatul Național indoor de tir cu arcul, astfel deschizându-se sezonul competițional.

Cei 20 de sportivi steliști s-au întrecut, timp de două zile, cu cei mai buni arcași din țară. O parte dintre aceștia sunt militari

cu dizabilități și fac parte din Secția sport pentru persoane cu dizabilități, specializarea Tir cu arcul, a CSA Steaua București. Colonelul Augustin Pegulescu, maiorul Dănuţ Nicola, plutoni-erul-adjutant principal Mihai Toma, plutonierii-majori Marius Barbu și Ionuţ Butoi, plutonierul Emil Cojocaru, precum și capo-ralul Eugen Pătru fac parte și din inițiativa Invictus și au participat la Jocurile Invictus din Toronto, în 2017.

Vineri, 23 februarie, au avut loc un antrenament oficial, la Deva, și verificarea armamentului (arcul și săgețile). Sâmbătă a început concursul propriu-zis, cu califică-rile, urmând ca duminică să aibă loc finalele care au și desemnat

ocupanții podiumurilor. Probele la care au participat au fost arc olimpic și arc compound.

Încă de la începutul sezonului mi-am propus să obțin un record național. Consider că este o realiza-re mai importantă și mai de durată. Un titlu se păstrează pentru un sin-gur an, dar un record național este pentru mai mult timp. Chiar dacă nu am obținut titlul de campion la individual, am reușit să îl câștig, împreună cu colega mea, Irina Grămadă, pe cel de la echipe mixt, a spus Daniel Ciornei.

Sportivul a mai avut o ocazie să stabilească un nou record național, dar pentru că nu au fost îndeplinite suficiente condiții nu a putut fi omologat. Cu toate acestea, recordul pe care Daniel a reușit să îl doboare a fost cel al fostului său antrenor, stabilit în urmă cu aproximativ 15 ani. Daniel practică acest sport din 2005, iar la CSA Steaua a fost transferat în iulie 2017, de la CSM Iași.

Programul sportivilor este în continuare destul de încărcat. Vor mai participa la un alt campionat de sală, organizat de Comitetul Paralimpic Român, la un campi-onat național în aer liber, la Cupa Steaua, la Cupa Primăverii, la Cupa României și, de asemenea, se pre-gătesc și pentru Jocurile Invictus de la Sydney, din octombrie. n