Obligatiile comerciantilorPotrivit Legii Nr. 31/1990 modificata si republicata, obligatiile profesionale ale comerciantilor sunt:

A.  publicitatea prin Registrul comertului;

B.   evidenta contabila a activitatii comerciale;

C.  exercitarea comertului în limitele concurentei licite.

Registrul comertului are cel putin urmatoarele functii:

·      aduce la cunostinta publica faptul ca în circuitul comercial a aparut un nou comerciant;

·      constituie banca oficiala de date privind persoana comerciantului, obiectul de activitate si modificarile aparute în "viata" comerciantului;

·      este o sursa sigura de date pentru terti, posibili parteneri de afaceri ai comerciantului, îndeosebi privind bonitatea acestora. Atragerea clientelei se asigura si prin Registrul comertului;

·      asigura opozabilitatea fata de terti a unor acte si fapte juridice comerciale;

Fata de Registrul comertului, potrivit legii, comerciantilor le revin urmatoarele obligatii:

·      înainte de începerea comertului, sa se înregistreze în Registrul comertului; aceasta obligatie revine si altor persoane fizice sau juridice, prevazute în mod expres de lege, înainte de începerea activitatii acestora

·      la încetarea comertului, sa ceara  radierea din Registrul comertului;

·      în exercitarea comertului sa ceara înscrierea în acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror înregistrare este prevazuta de lege privind “viata” comerciantului în (de exemplu, modificarile juridice ce au ca obiect fondul de comert, modificari intervenite în starea civila a reprezentantului comerciantului, punerea sub interdictie sau curatela a comerciantului, hotarârea de condamnare penala a comerciantului etc.)

Obligaţia comercianților privind organizarea şi ţinerea contabilităţii,  Persoanele obligate să ţină contabilitatea. . Organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale prezintă interes din mai multe puncte de vedere’1. în primul rând, registrele comerciale prezintă principalul instrument de cunoaştere a activităţii comerciale şi a situaţiei patrimoniale a comerciantului. Pe baza situaţiei financiare, comerciantul poate să-şi evalueze şansele de perspectivă în activitatea ce o desfăşoară şi să facă pronosticuri cu privire la rentabilitatea afacerii. în2. al doilea rând, registrele comercianţilor prezintă interes din perspectiva raporturilor procesuale, prin aceea că, potrivit Codului comercial, ele pot fi folosite ca mijloace de probă, în principal în raporturile dintre comercianţi şi, în anumite situaţii, şi în raporturile dintre comercianţi şi necomercianţi. în sfârşit, pe baza registrelor comerciale se evaluează corectitudinea desfăşurării activităţii comerciale şi tot pe baza lor se stabilesc impozitele, taxele şi alte obligaţii de natură fiscală.

Potrivit legii, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului sau altor persoane însărcinate cu gestiunea patrimoniului.Registrele de contabilitateîn conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate obligatorii pentru comercianţi sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Registrul cartea mare.Registrul-jurnalPotrivit legii, în Registrul-jurnal se înregistrează toate operaţiunile, actele şi fapte pe care le efectuează comerciantul. înregistrările în Registrul-jurnal trebuie făcute zilnic. Datorită complexităţii sale, Registrul-jurnal reprezintă evidenţa cea mai detaliată şi exactă a activităţii comerciantului.Registrul-inventar

în acest registru, comerciantul consemnează inventarul patrimoniului său. Legea obligă comercianţii ca la anumite intervale de timp sau cu prilejul efectuării unor operaţiuni să elaboreze un inventar al tuturor bunurilor, creanţelor şi datoriilor pe care le deţin.Registrul cartea mareAcest registru nu este obligatoriu pentru toţi comercianţii, ci doar pentru cei cu un volum mare de activitate (bănci, societăţi de asigurare, instituţii financiare nebancare, societăţile transfrontaliere, societăţile europene etc.). în registrul cartea mare conturile sunt personificate, iar contabilitatea se face în partidă dublă, în sensul că fiecare operaţiune comercială dă naştere unei duble înregistrări.Potrivit art. 25 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate şi documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva comerciantului timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia ştatelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite şi cu respectarea regulilor privind protecţia consumatorului,În activitatea pe care o desfăşoară, comercianţii sunt obligaţi să nu recurgă la mijloace frauduloase, nelegale, pentru atragerea şi menţinerea clientelei. Libertatea concurenţei şi exercitarea cu onestitate a acesteia este garantată de însăşi Constituţie, care, în art. 135, prevede că statul trebuie să asigure: „libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie&" în cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii mijloacelor nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenţa este ilicită, neloială, fiind interzisă şi sancţionată prin diferite acte normative'.Exercitarea comerţului cu respectarea regulilor oneste ale concurenţei şi protecţiei consumatorului se manifestă prin:a) sancţionarea practicilor anticoncurenţiale, monopoliste:b) sancţionarea întrebuinţării unor mijloace nelicite de atragere a clientelei:c) combaterea şi sancţionarea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii:d) protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.Protecţia împotriva practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor economiceExercitarea comerţului poate fi obstrucţionată prin practicile anticoncurenţiale şi concentrările economice. Interdicţia practicilor anticoncurenţiale şi a concentrărilor economice constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 21/1996 asupra concurentei .Practicile anticoncurenţialePotrivit dispoziţiilor art. 5 din lege, sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;g) elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul pe piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.Sunt exceptate înţelegerile sau categoriile de înţelegeri între întreprinderi, deciziile sau categoriile de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicile concertate sau categoriile de practici concertate, atunci când

acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.

Prin art. 6 din Legea nr. 21/1996 este interzisă, de asemenea, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Potrivit legii, aceste practici abuzive pot consta în special în:a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori ori beneficiari;b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;e) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor, ori vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;f) exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere faţă de o asemenea întreprindere sau întreprinderi şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.

Anumite fapte sunt considerate contravenţii şi sancţionate ca atare îa) furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o notificare sau o completare la aceasta,d) furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate potrivit prevederilor art. 36;e) refuzul de a se supune unei inspecţii desfăşurate potrivit prevederilor art. 36.b) furnizarea cu intenţie ori din neglijenţă de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată potrivit prevederilor art. 35 alin. (2).

Protecţia împotriva concurenţei neloialeConcurenţa neloială este reglementată de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.Confuziaîn accepţiunea art. 5 din lege, prin confuzie se înţelege orice act prin care un comerciant foloseşte o firmă, emblemă sau o denumire specială ori ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Realizează conţinutul confuziei şi producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari (art. 5 din lege).DenigrareaConcurenţa neloială prin denigrare constă în comunicarea sau răspândirea, de către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau a mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii (art. 4 din lege).Dezorganizarea

Acest act de concurenţă neloială constă în destabilizarea activităţii comerciantului rival. Destabilizarea constă în oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent [art. 4 lit. f) din lege].Acapararea clientelei prin oferirea unor avantajeAceastă faptă se realizează prin încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unor prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare.Sancţionarea actelor şi faptelor de concurenţă neloialăîncălcarea regulilor privind concurenţa loială atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, a autorului.Protejarea populaţiei împotriva activităţilor comerciale iliciteActivităţile comerciale considerate ca fiind ilicite şi, prin urmare, interzise, sunt reglementate prin Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite.