MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBĂ IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

TEOLOGIE PASTORALĂ

Dirijorul şi compozitorul

de muzică laică şi religioasă

Nicolae Oancea

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC

PR. CONF. UNIV. DR. DOMIN ADAM

STUDENT

CIORTEA RĂZVAN OCTAVIAN

1

ALBA IULIA

2012

Este Născut în 7 martie 1983 la Râmnicu Vâlcea

Studiază la Conservatorul din Bucureşti cu reputaţi muzicieni (Dimitrie Georgescu Kiriac (teorie şi solfegii), Ion Nonna Otescu (armonie şi contrapunct), Alfonso Castaldi (dirijat coral), Constantin Dimitrescu (violoncel) şi cu I. D. Ştephănescu (istoria muzicii)

Profesor de muzică la Alba Iulia între anii 1919-1921

În urma Marii Uniri din 1918 de la Alba Iulia la 2 decembrie s-a desemnat un Consili Dirigent care era menit să conducă provizoriu ter. României până la realizarea faptica sub toate aspectele, a unităţii de stat.

Un grup de profesori români care au fost trimişi ca reprezentanţi la Adunarea Naţională s-au unit într-o conferinţă cu privire la măsurile ce urmau a se lua în învăţământ pentru ca aceasta să corespundă marii înfăptuiri politice.

În şedinţa din 3 decembire Consiliul Dirigent hotărăşte preluarea administrative locale de către romani.

În consecinţă Consiliul Naţional Romanesc din Alba Iulia hotărăşte că administratorul oraşului să fie protopop. Ioan Teculescu şi doi alţi membrii. Fiind primul loc în care administraţia locală a fost preluată de români.

În urma altor decizii ca preloarea bibliotecii, redenumirea străzilor etc. la 3 Ian 1919 Consiliul Dirigent preia şcolile şi inventarul lor.

Măsurile luate de către Consiliul Dirigent prin Resortul Cultelor şi al Instrucţiunilor Publice au fost luate sub conducerea lui Vasile Goldis în perioada 1918-1919.

Nu se ştie exact cine a avut iniţiativa formarii unri scoli. Însă la 3 februarie are loc deschiderea oficială a cursurilor.

Cadru Didactic: Traian Popa dir. Emanuiil Comanescu, Ioan Dacila, Nicolae Vasiu, Emil Pop, şi (nicăieri menţionat) Nicolae Oancea.

Noul liceu se numea „Mihai Viteazul” şi se afla pe strada Primăverii. Avea 127 elevei, 45 particulari din care 34 fete.

2

În anul şcolar 1919/1920 se produc modificări importante. În 6 iulie 1919, cu ordinul Nr. 7670, Resortul Instrucţiunii Publice numeşte ca director al liceului pe prof. Zefleanu Enea (17), iar, mai apoi, un nou corp didactic alcătuit, după mai multe mişcări, din 8 profesori.

Dintre cei 6 profesori care au funcţionat în perioada februarie-iunie 1919, nu a mai fost numit niciunul. Ei şi-au continuat însă activitatea la alte şcoli româneşti, Emil Pop ajungând profesor universitar la Cluj şi reputat om de ştiinţă (membru al Academiei Române din 1955).

Spaţiul prea redus din clădirea situată pe str. Primăverii, a determinat mutarea liceului în clădirea orfelinatului orăşenesc de pe str. Moldovei, colţ cu strada Iaşilor (actualul local al Şcolii generale Nr.3), cu data de l octombrie 1919.

Chiar dacă noul an şcolar a început în 6 octombrie, inaugurarea festivă a avut loc pe 21 noiembrie 1919 când erau pomeniţi Sfinţii Arhangheli

După slujba a avut loc o serie de cuvântări. Pr. Florian Rusan a vorbit în numele ortodocşilor iar Ludovic Luca în numele greco-catolicilor şi catolicilor.

Se menţionează că Nicolae Oancea a condus corul inaugurării. Repertoriul a fost compus din cântări naţionale şi poezii.

Anuarul din 1919-1920 menţionează că starea sufletească a elevilor era supravegheată de prof. Aureliu Pipos şi Ludovic Luca (pentru greco-catolici). Aceştia se îngrijeau ca elevii lor să se mărturisească şi să se cuminece.

Toţi în acest anuar se menţionează faptul că Nicolae oancea preda 10 ore de muzică pentru clasele I-V şi 12 ore de gimnastică tot pentru aceste clase.

1920-1921

Nevoile de cazare ale elevilor veniţi la liceu de la distanţe mai mari, precum şi numărul lor din ce în ce mai mare, fac ca direcţiunea liceului să se adreseze atât forurilor administrative locale şi judeţene pentru construirea unui local de internat, cât şi celor militare pentru cedarea, în acest scop, a unei cazărmi din cetate.

Drept urmare, în luna februarie 1920, prefectura, susţinută de preţuri şi de primăriile orăşeneşti, lansează un apel pentru strângerea fondurilor necesare construirii internatului. În apel se arată că 95% dintre elevii liceului proveneau din mediul rural, iar în anuarul pe 1919/1920 se apreciază că cei ce locuiau la diferiţi particulari nu aveau condiţii corespunzătoare din nici un punct de vedere.

Nicolae Oancea apare ca- măiestru titular de muzică şi profesor de caligrafie "arătând un zel neobosit"

În acest an se evidenţiază ca fondator al Societăţii muzicale "Iacob Mureşianu" şi profesor de ucenici cântăreţi al corului bisericesc.

3

1921-1932

În 1921 Nicolae Oancea merge ca profesor în Sibiu la Liceul Gheorghe Lazãr.

Pr. Nicolae Grebenea în cartea Amintiri din Întuneric îşi aminteşte de el: "Nicolae Oancea, cunoscutul compozitor, ne-a predat şi el muzica profana. Scund, slăbuţ, era plin de nerv, vesel şi plăcut".

A fost dirijorul şi fondatorul Reuniunii române de muzicã şi cântãri "Gheorghe Dima" din Sibiu, între anii 1921-1932

1932-1948

În 1946 alături de soţia să Paraschiva alcătuiesc monografia comunei Veseud-Şeica

În 9 martie 1931 Gh. Cucu a primit răspuns că Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei va beneficia de o sumă de 5000 lei lunar pentru corul patriarhal. După decesul lui Gh. Cucu, Nicolae Oancea depunea în 9 septembrie 1932 o cerere adresată patriarhului Miron Cristea prin care solicita „postul de diriginte al corului Patriarhiei”. El a fost acceptat fără nici o reţinere din partea patriarhului, fiind cunoscut de acesta de la Sibiu, unde dirijase 12 ani Reuniunea de cântări „Gh. Dima”, perioadă în care patriarhul Miron a fost secretar la Arhiepiscopia Sibiului, ieromonah, protosinghel și redactor la Telegraful Român. Cu ocazia numirii în postul de dirijor al corului Catedralei, marele ecclesiarh – Galaction Cordun - a fost înștiințat de prezența profesorului Nicolae Oancea ca nou dirijor: „P.C. Voastră veți îngriji ca noul dirijor să ia în primire repertoriul coral, cu inventar în regulă, iar coriștii să fie prezentați maestrului lor, punându-li-se în vedere să-i dea respectul și ascultarea cuveniă, ca unui conducător care are toată răspunderea pentru bunul mers al execuțiunilor corale liturgice”. Patriarhul Miron, cu propria sa mână a așternut pe hârtie o seamă de sfaturi foarte interesante și emoționante adresate dirijorului: „vă atragem atenția asupra rolului deosebit de mare pe care îl are corul Catedralei Sfintei Patriarhii și asupra mării răspunderi ce vă incumbă postul ce ocupați. Pe lângă serviciile liturgice și religioase din duminici și sărbători, la fel ca în toate celelalte biserici, la Catedrală au loc în plus servicii cu caracter oficial, la care iau parte conducătorii Statului în frunte cu M.S. Regele, precum și alte persoane înalte. Înțelegeți dar că execuțiunile corale, în asemenea împrejurări trebuie să fie de o calitate cu totul superioară. Și nu numai în împrejurările deosebite arătate, dar chiar la servicile obișnuite, corul Catedralei trebuie să se prezinte în chip admirabil, spre a servi de model vrednic de imitat pentru toate corurile din Capitală și chiar din țară. Veți avea deci deosebită grijă la alegerea bucăților de executat, vă veți îmbogăți repertoriul cu compozițiuni alese, alcătuite în stilul muzical tradițional, convenabil primei catedrale ortodoxe a țării. Programul să fie întotdeauna întocmit cu grijă și fixat din bună vreme. Coriștii să fie disciplinați, să cânte cu evlavie și artă în același timp, să aibă o ținută cuviincioasă, și să fie totdeauna exacți, atât pentru execuțiuni, cât și pentru repetițiile ce le veți găsi necesare”. Corala Catedralei Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948).

Profesorul Nicolae Oancea nu s-a bucurat de încrederea noului patriarh care dorea un cor bărbătesc și a dat girul său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva „pretenții materiale” demne de luat în seamă. Lucrurile nu au mers așa de simplu; anii ‘39 –‘40 au adus mai multe surprize în planul artistic din

4

Dealul Mitropoliei. În 13 mai 1940, patriarhul Nicodim Munteanu primește un memoriu semnat de 22 coriști, foști membri ai corului Sfintei Patriarhii, „mulți dintre ei încă de la înființarea lui de N. Oancea, din 1932”.

Aceștia mărturisesc că, pe lângă „necazurile pe care le-au întâmpinat în acești ani” au avut și „multe bucurii”, printre care aceea că numărul credincioșilor s-a mărit în Catedrală și datorită bunei lor prestații „sub imboldul continuu al conducătorului, prof. N. Oancea, Catredala devenind neîncăpătoare”. Surprinderea lor a fost că „în preajma sfintelor sărbători ale Paștelui, fără nici un fel de preaviz, în ziua de 19 aprilie 1940, suntem anunțați că de duminică, 21 aprilie 1940 – deci peste două zile – vom fi înlocuiți cu altă formație corală”. Coriștii nu comentau motivele și nici protestau la decizia patriarhului dar cereau să fie retribuiți până la 1 septembrie 1940, când se încheia stagiunea. Patriarhul a respins cererea însă le-a acordat încă un salariu (pe luna aprilie 1940), noul cor sub conducerea preotului Runcu începând a fi plătit tot din aprilie 1940. Așadar, din 1 aprilie 1940, corul mixt al prof. N. Oancea va fi înlocuit cu un cor bărbătesc condus de preot I. Popescu-Runcu. Acest cor va avea însă o viață scurtă de doar 2 ani. Din documentele pe care le avem acest cor era alcătuit din soldați (ofițeri și subofițeri ai armatei) numele lor fiind cunoscute din 2 referate (3 octombrie și 5 decembrie, 1940).

În această perioadă a fost profesor de muzică şi la Liceele Gheorghe Lazăr, Gheorge Şincai. A fost fondatorul şi dirijorul Corului Institutorilor din Bucureşti, între anii (1932-1942). A fost profesor de teorie-solfegii şi director al Conservatorului „Astra “din Bucureşţi, între anii 1935-1959. A cules folclor, a susţinut conferinţe, concerte-lecţii; a întreprins turnee artistice ca dirijor şi compozitor în ţară şi peste hotare, în Uniunea Sovieticã. A scris muzică corală laică şi religioasă, precum şi muzică de teatru.

Menţionãm de asemenea cã, în calitate de dirijor al corului Patriarhiei Române, Nicolae Oancea a scris o liturghie completãla patru voci mixte, liturghie nepublicatã din motive lesnede înþeles, din care menţionăm în mod special, Heruvicul în Re major şi Rãspunsurile mari în aceeaşi gamã. În concluzie, întreaga creaţie coralã a lui Nicolae Oancea este puternic influenţată de melosul popular, iar armonizările sale sunt limitate la funcţiunile treptelor principale. Cu toate acestea, lucrările sale au o mare accesibilitate ţi îndeplinesc un rol important în educaţia muzicală a ascultătorilor. Iatã ce spune compozitorul şi muzicologul Doru Popovici cu privire la creaţia sa coralã: „Nicolae Oancea nu s-a rezumat numai la citatul folcloric, ci a izbutit sã scrie şi melodii frumoase, diatonice, simple şi pregnante, cu armonii corespunzătoare, foarte apropiate de cântecul şi jocul popular românesc. Concluzionând, deci, asupra prezentãrii vieţii şi activităţii creatoare a dirijorului, profesorului şi compozitorului Nicolae Oancea, se poate spune că, deşi elementele tehnicii muzicale folosite de compozitor nu sunt noi, totuşi, el a reuşit sã creeze o operã foarte valoroasă şi de largă respiraţie melodică. În operă sa coralã, în special pe versuri de Neagoe Butu, se observã dragostea sa pentru om, redatã plastic printr-un melos amplu, bogat, senin şi liniştitor.1

1 Pr. prof. univ. dr. Marin Velea, http://www.sf-esc.ro/files/interiorbaragan111.pdf 1/14/2013 10:52 PM

5