http://ziar.jurnal.md/2013/07/30/o-victorie-stralucita-a-ministrului-educatiei/

O victorie strălucită a ministrului EducaţieiNumber of View: 24130 July 2013. Autor: Jurnal de Chi ș inău

Doamna Maia Sandu şi bocetul lui Muntean, Dodon, Zurab la hoitul comunist

Îi aducem omagiile noastre ministrului Maia Sandu. Pentru prima dată începând cu ocupaţia din 28 iunie 1940 am văzut o personalitate în sistemul de învăţământ din Republica Moldova. Cu câtă demnitate şi calm a răspuns afrontului comunist într-o singură frază: „Voi răspunde la toate întrebările numai în limba de stat”, lăsându-l pe Zurab pentru prima dată cu gura căscată.

Le susţinem pe doamnele deputate Maria Ciobanu şi Ana Guţu, care au susţinut reforma şcolară, au fost împotriva minciunii, falsului, copiatului, salvând copiii de acest viciu comunist. Întrebarea-cheie: de ce comuniştii se opun cu înverşunare procesului educaţional modern practicat în toate statele dezvoltate?

„Fără cei ce se vând şi se cumpără”

Pentru că fără oameni mancurtizaţi (Z.P. Bujor – Greceanîi), fără mincinoşi, fără hoţi, fără cei ce se vând şi se cumpără, fără o istorie falsificată, unde ocupaţia se numeşte eliberare, ei vor dispărea cum au dispărut în toate ţările ocupate cândva. Pe ei nu-i interesează personalitatea, patriotismul, profesionalismul elevului, viaţa lui fericită. De aceea vor lupta pentru sistemul vechi cu octombrei, pionieri, comsomolişti… „Suntem veseli şi de-o seamă, / Octombrei pe toţi ne cheamă, / La al Patriei apel / Gata-i orice octombrel.” Care Patrie? Comuniştii îi amăgeau de mici pe copii, prefăcându-i în roboţi, apoi urma groaznica morală a lui Pavlik Morozov: să-l vinzi pe tatăl tău în numele puterii sovietice şi tot aşa până îi mancurtiza pe toţi.

„Deti vragov naroda”

La 13 iunie 1941 (de opt ani), cu dangaua „deti vragov naroda”, am fost deportat în Siberia. În anul de studii 1941–1042, nu am fost şcolarizaţi (aşteptau să murim de foame şi de frig).

În anul şcolar 1942–1943, pe supravieţuitori ne-au înscris şi m-am îngrozit cu ce poezii veneau copiii localnicilor de la grădiniţă. În faţa clasei atârna portretul lui Stalin (exact ca portretele lui Voronin în anii 2001–2009), în faţa lui micuţii recitau: «Я маленькая девочка, / Я в школу не хожу, / Я Сталина не видела, / Но я его люблю…».

Această mancurtizare începea de la grădiniţă şi se termina în şcolile de partid, de unde ieşeau monştri (pentru VCC, NKVD, NKGB, conducători, procurori, judecători). Unul dintre ei, moldovean, a săvârşit o crimă la 7 septembrie 1993 care sfâşie Republica Moldova până astăzi. Comuniştii vor să aducă vechiul sistem, mort demult, dar tac chitic despre crimele săvârşite împotriva elevilor pe care îi împuşcau pentru un strugure de poamă (paznicul F. Zatică, la indicaţia secretarului de partid I.P. Calin, l-a împuşcat pe elevul Ionel Cojocaru). Aşa l-au plâns colegii şi învăţătorii: „Pentr-un strugure de poamă / Împuşcau copii din şcoală. / Nici trei bobiţe n-a gustat, / Sufleţelul i-au luat”.

„De ce nacealnicii îşi duceau copiii tocmai la Chişinău”

„Păcatele” pe care i le atribuie comuniştii ministrului dna Maia Sandu: Se închid şcolile mici. Da, se închid, fără elevi, fără profesori, şcoli care nu au clase de calculatoare, săli de sport, de festivităţi etc., spre binele elevilor, transportându-i pe aceştia în şcoli moderne. Vă întreb, tov. comunişti: De ce părinţii voştri nacealnici, preşedinţi, secretari… nu vă lăsau să învăţaţi în aceste şcoli mici? De ce nacealnicii comunişti îşi duceau copiii lor tocmai la Chişinău (distanţă de sute de km) în unica şcoală moldovenească nr. 1 (astăzi Liceul „Gh. Asachi”)?

Ştiau că în şcoala mică se face carte mică, în loc să creeze în sat condiţii pentru toţi copii, comuniştii îşi duceau odraslele în şcoli bune, neglijând şi universităţile din R. Moldova în favoarea celor din Moscova. Dacă pe vremea comunistă elevii din Zahareuca (6 km) veneau pe jos la şcoala din Sărătenii Vechi şi nu intrau până nu-şi prindeau gâtlegăul pionieresc, azi sunt transportaţi cu autocarul într-o şcoală modernă, fiind mulţumiţi părinţii şi elevii. În Canada, nepoţeii mei sunt transportaţi la şcoală la o distanţă de 30 km).

„Comuniştii îşi duceau odraslele în şcoli bune”

Comuniştii ţipă că, din cauza camerelor de luat vederi, au picat la bacalaureat 42%. Tov. comunişti, dacă elevii caliciţi de sistemul vostru ar fi susţinut examenele într-o ţară UE, România, de exemplu, ar fi căzut nu 42%, ci 62 %. Camerele de luat vederi sunt instalate în toată lumea şi nimeni nu le dă atenţie, cum nu se mai acordă telefoanelor mobile. Elevii pregătiţi nici nu ştiau de camere, ştiau despre ele doar copiii de „bani gata”, ştiau părinţii lor gata să cumpere note. Mă întreb de ce comuniştii Voronin, Papuc, procurorii, judecătorii nu s-au stresat în faţa camerelor de luat vederi când arestau, băteau şi omorau studenţi şi elevi din Piaţa Marii Adunări Naţionale?

Tov. Muntean, Dodon, Zurab, întrucât nu aveţi studii superioare complete (se lucra două luni în colhoz), aţi pierdut un an de studii, aveţi doar patru ani de studii. Primul să-şi compenseze restanţele la Nistru pe care comuniştii l-au prefăcut într-o mocirlă cu buruieni, al doilea la Sadova, unde a primit note false la obiectul „înotul clasic” al treilea – la Tbilisi, să-l convingă pe Excelenţa Sa dl preşedinte Saakaşvili să vorbească în Parlamentul Ţării sale în limba rusă, apoi revenind în Parlament, să protestaţi, să scoateţi lumea în stradă, împotriva hotărârii unanime de a primi compensaţii parlamentare 32,0 mii de lei pentru „odihnă” în ţările europene: România, la Karlovy Vary, (Cehia)…, sărăcind poporul sărac. Să aduci cei 15.000.000 de lei de la tatăl lui Zurab îngropaţi în şcoala-colos din Parcani, Şoldăneşti!

„Ştiau că în şcoala mică se face carte mică, în loc să creeze în sat condiţii pentru toţi copii, comuniştii îşi duceau odraslele în şcoli bune, neglijând şi universităţile din R. Moldova în favoarea celor din Moscova.”

Doamnă Ministru Maia Sandu, Vă aducem cele mai sincere mulţumiri şi vă dorim izbândă în munca nobilă pe care aţi pornit-o.

Din partea învăţătorilor în vârstă semnează Boris Vasiliev,

de două ori deportat (13 iunie 1941, 6 iulie 1949),

de două ori evadat (10 octombrie 1946, 8 iulie 1949),

cavaler al Ordinului de Onoare şi al Ordinului Republicii.

22 iulie 2013,

Boris Vasiliev