J.R.R. Tolkien

ROVERANDOM

I

tfril

122 J.R.R. TOLKIEN

in l92l igi incepe stralucita cariertr de academician ca profesor

de Limba Englezd la Universitatea din Leeds, dupa ce, cu un an in

urma, colaborase la realizarea celebrului Oxford Dictionary. Peste

patru ani se va transfera la Oxford, la Pembroke College, unde va fiprofesor de anglo-saxona vreme de 24 de ani. Dintre lucri'rile sale

academice amintim celebrul eseu The Monsters and the Critics

(initial o prelegere sustinuti in fata Academiei Britanice). Ca recu-

noa$tere a meritelor sale va fi numit ,,Merton Professor of English

Literature", post pe care il va ocupa pina h 1959.

Activitatea sa literari a fost profund influenfati, pe de o parte, de

prietenia cu Clive Staples Lewis (autorul Cronicilor din lVarru'a si un

crestin fervent, ale cirui conferinte transmise de BBC in timpul celui

de-Al Doilea Razboi Mondial au avut o influenla exffaordinari asupra

englezilor) iar, pe de alta parte, de propriii copii, cei trei baietri: John,

Michael gi Christopher (editorul dedicat care a luptat pentru aparilia

vestitelor Silmarillion gi The History of Middle Eatth).

Roverandom, aceasta poveste incintatoare, a fost inspiratl de

fiul mijlociu, Michael. Acesta igi pierduse jucaria preferati, un cafe-

lu$ de plug, gi tatal siu a inceput sa-i spun6 o istorie cu un catelu;

adev6rat transformat in jucarie pentru cir nu a $tiut sl zicl ,,Vi rog".

Carticica a vazut lumina tiparului dupa 70 de ani de la conceperea

ei. Aceasta prima editie in limba romdna a pastrat notele explica-

tive ale editorilor englezi, impatimitii tolkienisti Christina Scull si

Wayne G. Hammond.

Cuprins

itli.llli ' r

v.,,1:' :.,';rt:,t:riii!' ,,."

A fost odata ca niciodati un citelu$ pe nume Roverl. Era tar.e

gi ingrozitor de tinir, pentru ca altfel,ar fi avut mai multa minte'

zi se bucura de cildura Soarelui si se juca fericit in gridini cu

galbenfu pentru ci altfel nrar fi fErcut ceea ce a ficut.

,Nu toti rnognegii cu pantaloni zdrenti'rosi sturt rfi: unii sint

i-de-sticl4.si-oasel, care au $i ei cdtelusi acas4 altii stnt gr4'

i si citiva, foarte Putini, sint wajibri care umbll creaqga,cEutill-

ceva de fa,cut. Mo$neagul care tocmai a intrat ln povestga

era un vrijitor. Venea agalq pe poteca din,gridini' irnbrlcat

hain4 veche sijerpelitI; in coltul gurii avea o pipi veche, iar pe

purta o pahrie antic6, verde. Dac6 Rover nu ar: fi fqst aqa de pre-

sf, latre la minge, ar fi putut observa pana alba,str^A [nfip6 la

p,alariei verz?, si atunci ar fi blnqit c[ omul e un vrqiitor' a$a

ar fi ghicit orice c4telus cu minte; lnsilel nici nu a zdrTt pana.

Cind mosneagul se aplecl si ridige mingea,- se gindea s-o trans-

irtr:o portooalI,sau ahiar in$-un os' sau lntr-o bucati de carne

Rover - Rover mirli si ii zise:

* i- Las-o jos! si nu adiugi nici m6car un ,'te rog".

l&gabond, hoinar. Toate notele din subsolul paginilor, marcate cu asterisc ln

li apa4in traducatorului: notele editorilor englezi, Christina Scull 5i Wayne

llammond, au fost numerotate $i slnt Prezentate ca note de final (n'red')'

10 J.R.R. TOLKIEN

Firegte ca vrajitorul infelese perfect - doar era vrijitor - Si iiraspunse:

- Taci, prostulule! si nici el nu adaugi micar un ,,te rog".Apoi, puse mingea in buzunar, doar aga, ca sa il necijeasca pe

citel gi se indepart5. lmi pare r6u ca trebuie si vi spun, dar Rovermusca imediat din pantalonii batrinului 5i ii rupse o bucata buni.Poate ca rupse chiar $i o bucati din vrijitor. Oricum, batrinelul se

intoarse brusc Ai, foarte furios, ii striga:

- Idiotule! Si te prefaci imediat intr-o juc4,rie!

lndat6 ce rosti vorbele, incepuri sa se intimple lucruri dintrecele mai ciudate. Rover era oricum mic, dar, deodat6, incepu sd se

simti Si mai mic. Parci iarba crescuse monstruos de inaltE gi se

unduia cu mult deasupra capului siu; si departe, prin iarba,asemenea Soarelui ce se ridica printre copacii dintr-o p6dure, zlriuriaqa minge galbena, acolo unde o aruncase vrijitorul. Auzi scir-triitul porlii, cind mogneagul iegi din curte, dar nu reugi sa-l vadi.Vru sb latre, insa nu izbuti sa scoata decit un sunet mititel, preaslab ca sa fie auzit de oamenii obignuili; $i cred ca nici mbcar unciine obignuit nu l-ar fi auzit.

Se micqorase atit de tare, incit sint sigur ca, dacf, ar fi trecut atuncipe-acolo o pisica, l-ar fi luat pe Rover drept goricel 9i l-ar fi mincat.Tinker* l-ar fi inhStat intr-o clipa. Tinker era pisica mare gi negricare locuia in aceea$i casi cu el.

Numai gindindu-se la Tinker, lui Rover incepu si i se fac6 friclde-a binelea; dar pe data uita de pisici. Gridina din jurul lui disparubrusc gi Rover simfi cum e purtat cu viteza fulgerului nu se gtie

unde. Cind calitoria lui sfirgit, se trezi pe intuneric , zLcind peste omullime de obiecte tari; Si rfunase intins acolo, intr-o cutie cu aerinchis, din cite igi putea da seama, intr-o pozi(ie inconfortabilA, pen-tru mult timp. Nu avea nimic de mincat sau de b6ut; dar cel mai riulucru era ca nu se putea misca deloc. La inceput, se gindi ca asta se

ROVERANDOM 1I

datora faptului ca era atlt de inghesuit, ins5, dup6 un timp, descoperi

cir in timpul zilei se putea dezmorti doar un pic, gi asta cu muue efort,

$i doar cind nu se uita nimeni. Numai dupa miezul noptii reugea sIse plimbe3 gi si dea din coadi, si chiar Si atunci destul de leapin. Se

prefacuse, cu adevirat, intr-o jucilrie! $i pentru ca nu ii spusese ,,te

rog" unui vrijitor, acum era nevoit s& fac6 sluj cit e ziulica de lungl,intr-o pozitie de ciine care cer$e$te afecfiune. Asta era ceea ce ficusevrijitorul din el.

Dupi ceea ce ii pIru o etemitate intunecatA, se stridui din nou

sI latre indeajuns de tare incit si-i fac6 pe oameni si il audi. Apoi,incerca sa mugte celelalte obiecte din cutie, niste animale proaste

de jucarie, f6cute din lemn sau plumb, nici pe departe cdtelusi

vr6jitri, cum era Rover. Fir& succes, ins6: nu reusea nici si latre,

nici si mu$te.

Deodat6, cineva intri qi ridicl u$or capacul, l5sind lumina sa

pAtrunda in cutie.

- Ar fi bine str punem citeva dintre animalele astea in vitriniL in

dimineata asta, Harry, spuse o voce, $i-si viri o minir in cutie. Dar

asta de unde-a mai aparut? se mira vocea, in timp ce mina il apuca

pe Rover. Nu-mi amintesc si fi v6zut vreodatir jucaria asta. Oricum,n-are ce cSuta in cutia cu jucarii de trei peni, asta e sigur. Ai vFrzut

vreodati ceva atit de natural? Uita-te la blana si la ochii lui!

- Pune-i preful de gase peni4, zise Harry, Si aSaz6-l in partea dinfala a vitrinei!

Acolo, in partea din fati a vitrinei, in Soarele arzator, trebui sE

stea bietul Rover toatb dimineata si toata dupa-arniaza, pinaaproape de ora ceaiuluis; gi in tot acest timp, se vazu silit sa faca

sluj si si pretindi ca cer$este, chiar daci, in sinea lui, era chiar

foarte furios.

- O s6 fug chiar de la primii oameni care ma vor cump6ra, se

l6udi el celorlalte jucarii. Eu sint de-adevaratelea. Nu slnt o juctrrie

gi n-o si fiu niciodati o juctuie! Dar mi-a$ dori sI vini cineva s5 ma* Cirpaciul.

12 J.R.R. TOLKIEN

cumpere odatA! Urisc magazinul asta gi nu pot si mi migc, aga

inghesuit cum sint in vitrina.

- Dar de ce vrei sb te migti? il intrebara celelalte jucarii. Noin-o facem. E mai placut sa stai nemigcat Si si nu te gindegti lanimic. Cu cit te odihnesti mai mult, cu atit trliesti mai mult. Agaca taci odatd! Nu putem sa dormim din cauza vorbariei tale gi pe

unii dintre noi ne a$teapta vremuri grele in camerele copiilor careo si ne cumpere.

Dupi asta, n-au vrut si mai scoata nici un cuvinfel, aga

cb siracul Rover nu avea pe nimeni cu care si schimbe o vorbA,

era foarte nefericit gi ii pirea foarte rdu ci il mugcase de pantalonipe vr6jitor.

N-ag putea sa va spun dac6 vrajitorul a fost sau nu cel care atrimis-o pe mamA sa cumpere cltelu$ul din vitrini. Oricum, chiarin momentul cind Rover simtea cea mai crunta nefericire, aceasta

igi ficu aparilia cu un cos de cumpiraturi. il zlrise pe Rover invitrina gi-gi spusese cI ar fi fost un cdfelug tare driguf pentrubiielelul ei. Avea trei baie1i6, iar unul dintre ei iubea tare multcitelu5ii, mai ales pe cei negri cu alb. Aga cE il cumparE pe Rover,care se trezi rasucit in hirtieT gi pus in cog, lingi lucrurile pe carele tirguise pentru ceai.

Rover reugi destul de repede si igi scoati capul din hirtie.Mirosea a prijitura. Descoperi totugi ci nu putea sa ajungi la ea gi

acolo, printre pungile de hirtie, scoase un miriit mititel, de jucl-rioara. Nu-l auzira decit crevetele, care il intrebari ce problemi are.

El le povesti totul, a$teptindu-se ca acestea sI il compbtimeasci, darele nu spuser6 decit:

- Dar ce-ai zice sa fii fiert? Ai fost fiert vreodata?

- Nu, n-am fost fiert niciodata, din cite imi aduc eu aminte,rispunse Rover, cu toate cf,, uneori, mi-au ficut baie, $i nici asta nue prea plAcut. Dar cred ci s6 fii fiert nu e nici pe departe aga de r6uca atunci cind egti vrajit.

ROVERANDOM 13

- Atunci, sigur n-ai fost fiert niciodatd, trasera crevetele con-

cl:uzia. Nu gtii nimic despre asta. E cel mai cumplit lucru care [i se

poate intirnpla - sintem rosii de minie, numai gindindu-se la asta.

Lui Rover nu-i placeau crevetele, asa ca spuse:

- Nu conteazE, pe voi o sa va mdnince cit de curind, iar eu o sir

stau sA ma uit cind o si va infulece!

Dupi asta, crevetele nu mai avurd nimic de spus, a$a ca lui Rover

nu-i rf,mase altceva de ficut decit sa zaca si sa se intrebe ce fel de

oameni erau cei care il cump4'raser6.

Afl5 destul de repede. Dupd ce a fost dus lntr-o casa, cogul a

fost a$ezat pe masa 5i toate pachetele au fost scoase. Crevetele au

fost duse in cimar6, iar Rover a fost dat imediat baietelului pentru

care fusese cumpafat, iar acesta l-a luat in camera lui Si a inceput

s5-i vorbeascS.

Rover l-ar fi indragit pe baiat, daci n-ar fi fost prea furios ca sipoati asculta ce li spunea acesta. Baieplul latra la el in cea mai

curat[ limbi ciineasca posibilis (era destul de bun la asta), insil

Rover nu trcercl sa ii rdspunda nici macar o data. Nu se gindea

decit ca spusese ci va fugi de la primii oameni care o s6-l cumpere'

iar acum se furtreba cum avea sd faci asta; ffebuia sa faca sluj tot tim-

pul gi sa pretinda ci cerSegte, in timp ce birietelul'il mingiia gi ilimpingea sa mearga pe masa 9i pe podea.

in sfirsit, se facu 5i noapte, iar baietelul se duse la culcare; Rover

fu a$ezat pe un scaun lingEr pat9, in pozifia aceea de cersetor, pina se

ficu intuneric bezna. Jaluzelele erau trase; afari lnsa Luna se

inaltase deasupra mirii si tesea o poteca argintie peste ape, care

ducea la locurile de la capatul lumii $i dincolo de el, pentru cei care

pot sa pageasci pe ealo. Tatal si mama, ca si cei trei baietei, locuiau

aproape de mare, intr-o casuta albi de unde se vedeau valurile ce

duceau spre necunoscut.

Clnd baieteii adormira, Rover isi dezmor(i picioruSele obosite 5i

ingepenite gi scoase un latrat mititel pe care nu-l auzi nimeni, in afara

de un paianjen baffin si rEru dintr-un ungher. Dup6 aceea, sE'ri de pe