O saptamana de cacat

Ori de cite ori trebuie sa spun unei femei vorbe de alint pe care ti le-am spus tie, ma simt ieftin, josnic, murdar. Acele vorbe sint ale tale, nu ar trebui sa le spun altcuiva, ma simt prefacut, mincinos si ma dispretuiesc.

Eduardo Patachicianul

Eduard Patachi s-a nascut in 1976, in pitorescul oras Arad din Romania. Traumatizat de divortul parintilor, copilul Eduard, sau Edi pentru prieteni, s-a refugiat in lumea imaginara ce a ajuns sa fie cunoscuta mai tirziu drept universul Patachician, o lume pe care a continuat sa o extinda pina in prezent. Fiind caracterizat cel mai adesea ca un ciudat, o combinatie halucinanta de introvertit cu sociabil, paradox ce i-a marcat intreaga opera, a fost iubit si urit cu aceasi pasiune. Nu s-a putut decide niciodata sa devina bun sau rau, cautator al

absolutului a refuzat cu obstinatie orice fel de compromis avind perioade de saracie crunta, in care isi folosea sarmul pentru o farfurie de mincare. Chiar si in momentele cele mai negre, nu accepta ajutor decit de la persoane pe care le simpatiza, nu pot lingusi decit persoane cu care am o relatie de simpatie reciproca, situatie ce anuleaza ratiunea lingusirii, spunea chiar el intr-un interviu. Prima oara s-a indragostit la cinci ani, cautind afectiunea ce ii lipsea in familie, cautare devenita mai tirziu o obsesie. Parintii mei au fost pentru mine un minunat exemplu, un exemplu de asa nu, spunea tot el intr-o conferinta. Crescut de o mama instinctuala, ce-l gratula adesea cu complimente de genul esti porc ca tata-tau si de un tata vitreg ce il socotea doar o piedica pentru a ajunge la mama, tinarul Eduard a reusit sa-si depaseasca conditia, invirtindu-se prin cercurile mondene ale vremii. A fost un elev stralucit, reusind in acelasi timp sa fie si popular, orice probleme avind le rezolva fara implicarea parintilor, inca de pe atunci fiind adeptul terapiilor soc. La douazeci de ani, nemaisuportind ipocrizia si mercantilismul parintilor, a rupt definitiv, cum altfel, relatia cu intreaga familie. La douazeci si trei de ani, cu armata facuta, licentiat in drept, a suferit prima infringere despartindu-se de prima femeie adevarata din viata lui. Dupa cum singur marturiseste, miam dat seama ca nu sint invulnerabil, a fost un soc de pe urma caruia nu mi-am revenit in intregime. Constient de propria instabilitate emotionala, cerea de la apropiati sa fie adulat, doar sa fiu indragit, nu-mi ajunge, repeta adesea. Dupa acest prim esec, viata lui a intrat intr-un declin constant. Nu a reusit sa se angajeze timp de doi ani, serviciul meu era sa merg la interviuri pentru angajare, glumea el. A avut tot felul de slujbe, jurist, consultant financiar, agent de import, sofer, manager, curier, ofiter de credite, dar intotdeauna visa la a fi scriitor, primul roman scriindu-l de abia la implinirea virstei de treizeci si trei de ani. In ciuda repetatelor infringeri si a unei sanatati fragile, sau poate tocmai din aceasta cauza, avea accese de revolta in care se razboia cu intreg universul, nefiind o companie placuta pentru apropiati. Influentat de Nietzsche, Miller, Camus, a cautat singuratatea tinjind dupa iubire. Eduard Patachi

Luni Ma uit in oglinda. Imi imping barbia inainte si casc ochii cit de mult pot, sperind sa-mi dispara ridurile. Inutil, laba gistii e tot acolo. La dracu imi zic eu inciudat si trec mai departe cu examinarea, stiind foarte bine ca va fi mai rau. Da, intr-adevar, oglinda imi dezvaluie alte dezastre. Macar daca as fi fost insurat. Ce porcarie, femeile se comporta tot mai mult ca barbatii si noi ca femeile. In fine. Zimbesc. Asa arat cel mai rau. Mi-au cazut, cind le-a venit sorocul, cei patru incisivi de lapte si-n loc mi-au crescut doar doi. Cei drept sint doi lati si mari, dar asa arata si mai rau, in loc de o strunga, care ar putea fi sexi, eu am cinci. In nici un caz asta nu ma face de cinci ori mai sexi, nici nu pot sa scuip ca lumea, sau sa fluier, scapa aerul prin prea multe locuri. Ca efect secundar, si pun pariu ca nu v-ati gindi la asta, limba s-a adaptat, astfel am ajuns sa am o limba zimtata. Alta chestie foarte atragatoare. Dentistul mi-a explicat ca sint mai sus pe scara evolutiei, in trecut oamenii avind multi dinti pentru a putea sfisia, bla bla.

Pina una alta, arat ca un stirb. Probabil omul evoluat are preocupari exclusiv metafizice, prin urmare nefiind interesat de aspectul exterior si de sfisierea carnii, n-are nevoie de dinti. Poate ma avantajeaza profilul, imi zic disperat. Cacat. E mai rau, am fruntea cit tot restul fetei. Faptul ca fruntea inalta presupune o inteligenta peste medie, ori e o timpenie, ori in cazul meu o ironie, pentru ca, daca eram atit de inteligent nu as fi stat cu taica-meu la treizeci si doi de ani. Bun, imi zic eu, cu fata m-am nascut si nu prea am ce schimba, daca n-as fi avut parul atit de rar si cu tot felul de virtejuri, as fi putut sa-mi trag o freza care sa ma avantajeze, sa-mi ascunda urechile clapauge, sa mai indulceasca dimensiunile nasului, ceva. Imi incord pectoralii. Cita vreme nu expir parca parca, problema e cind ma relaxez. Mi se lasa titele. Ce porcarie. Mai arunc o privire de ansamblu, constient ca trebuie sa ajung la servici si in ultima clipa observ citeva fire albe. Mai da-o dracului. E prea de tot. Ies hotarit din baie. Alta belea. Cu ce ma imbrac? Cu pretul unui mare efort incerc sa-mi imaginez ce stare de spirit voi avea pe parcursul acestei zile minunate de luni. Deodata realizez ce priveliste timpita as oferi, stind asa dezbracat in fata dulapului, oricarui trecator, avind in vedere ca stau la parter. Arunc o privire pe geam. Nu e nimeni curios de farmecele mele trupesti. Desi e 8:00 afara e intunecat, in plus mai si ploua. In sfirsit, iau un pulovar maro si pantaloni negri. Azi nu ma simt tentat de extravagante vestimentare si ma avint spre bucatarie, pregatindu-ma sufleteste de o placuta discutie parinteasca. - Te-ai trezit, tinere conchistador, urla taica-meu, invirtindu-se prin bucatarie. De unde atita verva si energie intr-un trup asa pipernicit? Mormai ceva in chip de raspuns si ma prabusesc pe scaun. Micutul om nu pare descurajat de apatia mea, incepe sa ma incurajeze, pe acelasi ton ridicat, sa bag in mine castraveti si gogosari si dracu mai stie ce, pentru ca, primavara, corpul are nevoie de muraturi. Sint prea apatic sa protestez, in plus ma feresc sa provoc un dialog. As vrea liniste, sau macar ceara in urechi. -Ia piine, ia salam! Exasperat de incetineala mea omuletul se repede la frigider si scoate el tot. Hai maninca, mai zbiara si impinge tot ce a scos spre mine, mai sa-mi pice in brate. Omul e calare pe mine. Ma concentrez citeva clipe si reusesc sa spun pe un ton calm: -Stai jos, te rog. -Auzi la el, cine are timp sa stea. Am atitea de facut. Mentionez ca omul e pensionar. Incep sa halesc. Se pare ca asta se astepta de la mine. Omuletul ma rasplateste cu un zimbet de-a dreptul inspaimintator. Sus nu mai are nici un dinte. Ma feresc sa inspir, rugindu-ma sa-si aminteasca de treburile alea multe prin alte incaperi. -Ma duc sa citesc programul TV, anunta el. Usa se inchide, pasii tirsiiti se departeaza. Incet, se instaleaza linistea. In secunda urmatoare reincepe tirsiitul. Tot mai precipitat. Tot mai aproape. O Doamne, oare ce-o mai fi? -Sa nu-ti uiti marul, mugeste gura fara dinti si un cap de baba cloanta se iteste dupa usa. -Ihi. Asta-i un exercitiu psihologic, imi tot repet, nu trebuie sa-mi pierd calmul, poate intr-o zi imi va fi de folos. Nu stiu de ce, intotdeauna am fost convins ca voi avea parte de niste experiente groaznice, gen razboi apocaliptic si ca ar trebui sa fiu pregatit fizic si psihic. Ma tem ca, asemeni examenelor din timpul facultatii si acest eveniment ma va lua prin surprindere. Trebuie sa ies, nu-mi mai ajunge aerul. Imi admir o clipa ghetele ponosite, dupa care imi bag picioarele in ele. La propriu. Succes, zbiara vocea sparta din camera.

Succes la ce, ma intreb? De luni de zile merg la servici fara sa am altceva de facut decit trecerea in revista a minunatelor mele realizari. Ma tem de implinirea virstei de treizeci si trei de ani. La virsta asta si-a inceput Isus lucrarea, Cortez si-a incendiat corabiile dupa ce a debarcat, spunind, acum nu mai e cale de intoarcere, glorie sau moarte. Cu asa sanse, de cincizeci la suta sa mori, intelegeti de ce ma tem. Nu sint las, dar in schimb sint fricos de numa numa. Ascult atent si pindesc pe vizor. Nu vreau sa intilnesc nici un vecin, mi-ar fi rusine sa nu salut, dar mi-e asa lene, sau o fi apatie? Acum e momentul. Ma lansez spre masina. Sar in ea si blochez usile. Siguranta. Gifii. Pina se-ncalzeste motorul mi se regleaza si pulsul. Sper sa mai intirzie apocalipsa, chiar sint iesit din forma. Demarez sub privirile atente ale omuletului de la mine din camera. Se bucura de plecarea mea ca sa poata aerisi. Inca o sarcina zilnica bifata pe biletelul cu sarcini zilnice. In scurt timp intepenesc in trafic, se lucreaza, intersectiile sint blocate de citiva ani si se pare ca va mai dura. Ca de obicei imaginatia deraiaza, ce bine ar fi sa stau la tara, n-ar fi masini, nici drumuri asfaltate ci hirtoape cu noroi, un singur birt unde au suc pe a carui eticheta scrie SUC, barbati pe care-i irita neologismele si femei paroase. Da, ar fi idilic. Ma uit dezaprobator la boii care risca sa faca accident decit sa lase pe careva sa treaca si mai inaintez un metru. Iar o sa intirzi. O blonda vrea sa treaca in fata mea. Am ocazia sa-mi dovedesc superioritatea in fata celorlati soferi. O las amuzindu-ma de soferul din spate care ne injura, pe mine, pe blonda si lumea intreaga. Frumoasa nu considera sa ma invredniceasca cu o privire in semn de multumire, probabil are o masina prea scumpa pentru a face asemenea gesturi caritabile. Eu nu stiu cum e sa fi bogat si frumos, asa ca pot doar sa fac speculatii. Odata am fost aproape. Eram in primul an de facultate si ai mei tocmai au intepat un bogatan din alta tara, asa ca mi-au luat apartament central si o masina la moda. Bineinteles, treaba a durat sase luni dupa care din cauza problemelor financiare a trebuit sa vindem si apartamentul si masina. -Lasa draga, imi spunea maica-mea, ca dam lovitura si le aratam la toti. O sa ma imbrac cu haine de firma si o sa merg prin oras fara sa salut pe nimeni. Ma rog, fiecare cu visul lui, mi-am zis in sinea mea, stiind din experienta ca nu e bine sa o contrazic. Am avut, in acele sase luni, mai multe femei decit in tot restul vietii mele, ce-i drept am avut putine in acel rest de viata. Oricum imi inchipuiam ca sint un amant grozav, parere confirmata de altfel si de descrierea din zodiac, asta pina intr-o zi, cind ducind o fata acasa dupa o partida de sex animalic latin, am intrebat-o de ce sta bosumflata, mai ales ca nu era prima oara cind reactiona asa dupa sex. In sinea mea banuiam ca ar avea remuscari din cauza intimitatii in sens bibic in afara casniciei, o fi religioasa, imi ziceam. Odata cu raspunsul ei a inceput declinul meu ca macho. -Termini prea repede, mi-a spus sec. La asta nu m-am asteptat. Cine m-a pus sa intreb. Aveam o parere asa buna despre mine, ce treaba am eu cu realitatea asta nenorocita, daca n-as exista eu, ca entitate care o percepe, la ce m-ar ajuta ca exista sau nu. Ma tot intreb daca tot ce percep nu exista doar in capul meu, atunci daca eu as inceta sa exist ar disparea tot? Un claxon ma trezeste din fabulatiile egocentriste. Hai sa ne mai tirim citiva metri, baga-ti-as claxonul intr-un loc intim. Din cauza traficului ne dam arama pe fata. Crapa stratul ala subtire de civilizatie. Am reusit. Am trecut de intersectie. Acum toti acceleram ca nebunii, de ciuda ne varsam nervii si frustrarile asupra sarmanelor vehicule. Minati ma! In sfirsit ma apropi de servici, imi intind gitul si mijesc ochii in speranta de a gasi un loc de parcare. Trei strazi mai incolo ma inghesui intre doua masini in parcarea unui supermarket. Dau cu usa in masina de linga si stergind noroiul de pe caroserii reusesc sa ma strecor afara.

-Buna dimineata, ma intimpina toata numai un zimbet, exuberanta mea colega. Fericiti cei saraci cu duhul, cuget eu si rinjesc drept raspuns. Ma arunc in scaun si incerc sa ma fac cit mai mic, ascunzindu-ma dupa monitor. Colega mea simte nevoia de a ma pune la curent cu toate detaliile vietii ei de peste weekend. O cheama Elena, are douazeci de ani, e blonda, inalta, subtirica, ochi albastri, ce mai, fantezia onanistilor. Deci lasa-ma-n pace, incepe ea in forta, ignorind total mutenia mea, iar am baut ca o scroafa prin cluburi si mi-e rau, striga rizind, mai sa sara peste birou. Doamne ce o mai invidiez. Vesnic exuberanta, curtata, asaltata, dorita, chemata, si tot fara sa miste un deget. Pai eu, ca sa conving o fata sa iasa cu mine, trebuie sa-i vorbesc pina ramin fara saliva. Macar de-ar face si ele un minim de efort sa participe la conversatie. Stiu ca ar trebui sa duc discutia spre posete si parfumuri, dar dupa un minut imi pierd concentrarea si divaghez. Trebuie sa ramin concentrat, sa-mi ating tinta. Mi-e si ciuda pe mine. Atita efort intelectualo-financiar, umilinte inghitite la intilniri neonorate, pentru zece minute de copulatie. Ma simt fraierit de tirgul asta. De s-ar face odata ora unu sa merg la masa, pina atunci am patru ore de privit prin vitrina. In sfirsit se intimpla ceva interesant. Se agita lumea, doi biciclisti se cearta, probabil pe motiv de prioritate. Masinile incetinesc, pietonii se opresc. Toata lumea spera ca lucrurile sa degenereze si biciclistii nu ne dezamagesc. Incepe bataia. Unul dintre ei probabil tine mai mult la bicicleta decit la propria integritate fizica, pentru ca se apara doar cu o mina, cu cealalalta tinind pretiosul mijloc de locomotie. Asta i-a fost fatal deoarece adversarul, la fel de inaintat in etate, dar probabil intr-o stare de senilitate mai putin avansata, speculeaza situatia si ii da un brinci hotarit, pumnii neatingindu-si tinta, probabil fiind mai mult practicant de inot decit de box. Dezastrul este total, omul cade peste propria bicicleta si se recunoaste invins, celalalt parasind intersectia incununat de glorie. Are ce povesti acasa si aceasta dezlantuire instinctuala, nu ma indoiesc, se va manifesta si-n chiloti in amintirea vremurilor bune de odinioara. Cind eram mic, credeam ca toti oamenii batrini sint intelepti, plini de bun simt. Mi-a trecut. Imi dezlipesc fata de vitrina si incep sa visez la o bere. Ma gindesc ca nu e frumos sa bei in timpul serviciului. Degeaba, gindul ma biziie ca snurul de la chilotii tanga ce i-am primit de ziua mea. Ce idee de cadou. S-o fi vrut spirituala sau are vre-un mesaj ascuns? -Merg la alimentara, dupa un corn, vrei ceva? -Nu mersi, zimbeste anorexica. Macar nu cheltuie pe mincare. Vinzatoarea de la alimentara ma priveste chioris cind cer bere. Chiar nu o suport. Nu-mi raspunde niciodata la salut, asa ca, de-al dracului, sint excesiv de politicos cu ea. Ma bag intrun gang, sa ma adapostesc de vint si sug cu sete. Pute putin a urina, dar merge. N-a fost intotdeauna asa. Am vrut sa ingenunchez lumea, sa fiu invidiat, iubit. Tiriitul telefonului sparge linistea gangului. -Alo, raspund iritat. -Ce faci goanga nebuna, zbiara prietenul meu din copilarie David. Se pare ca azi toti sint efervescenti. -Beau. -Vezi, ca deseara frecam. Esti pregatit? -Tot timpul. -Sa vi deseara pregatit de actiune. O sa fie turbo pe sistem nervos, mai zice el. O clipa stau in cumpana sa-l intreb cum dracu vine aia, dar anticipez un raspuns si mai aberant. Am mai discutat cu alti cunoscuti despre David si am ajuns la concluzia ca are Delirum Tremens, desi nu cred ca stim nici unul ce inseamna de fapt boala. -Sint pregatit si o sa-mi iau si falusul cu mine. E ok? -Ce-ti iei?

-Pula, ma! David a neglijat scoala in favoarea sportului. Din pacate o serie de ghinioane si accidente l-au impiedicat sa faca cariera in sport. Cu niste relatii a ajuns ceva sefulet la ziar. Nu face mare lucru pe acolo, in schimb locul e un izvor de fetite dornice de afirmare, iar David, neavind in vocabular cuvintul scrupul, le amageste cu nu stiu ce avansari care n-au nici o legatura cu el. Dupa cum il cunosc, stiu ca le-a impuiat capul cu functiile si desteptaciunea mea iesite din comun. -Sa nu faci nazuri, ma avertizeaza, nu toate sint magna cum laudae. Trebuie sa te distrezi si tu, prea le iei in serios, trebuie sa le faci complimente, sa le spui ca sint frumoase, inteligente, na, le minti si tu, ca esti baiat inteligent. Pe care o vrei, sa nu ne incurcam, e una mare si una mai mica. -Ia-o tu pe aia mare, ca tie ti-a dat eroare cintarul. -Nu, nu, era cintarul stricat, protesteaza David vehement. -Era pe dracu, scrie pe el maxim o suta cinci zeci de kilograme si tu ai mai mult, asta-i tot. -Bine, poate, dar am mai slabit, zice balena impaciuitoare. -Cit ai putut sa slabesti de ieri, ma ambalez eu? -Bine, o iau eu pe namila. Ne vedem deseara. Pa, te pup. -Ihi, in fund. O sa apara asta cu doua bombe de o sa-mi fie rusine. Macar de n-ar fi cunoscuti pe acolo. Asa-mi trebuie daca nu sint in stare sa-mi agat singur. Dau gata berea si ma intorc la birou. -Deci nu mai rezist, deseara iarasi trebuie sa ies, mi-au facut program nebunii astia de prieteni ai mei, se plinge Elena, eu nu mai apuc sa ma ocup deloc de mine, deci nu se mai poate asa. -Saraca de tine, ii arunc eu cit mai malitios posibil. -Da, chiar ca, imi raspunde ea senina. Mai trec doua ore chinuite in care am incercat sa fiu un partener cit mai pasiv la dialogul despre produse cosmetice, dupa care ma scuz, promitind sa reluam discutia dupa ce ma intorc de la masa. Cantina la care maninc se intituleaza Porcul de aur, denumire potrivita avind in vedere ca stam inghesuiti la mese ca la troaca, in plus multi clienti au interpretat ad literam nocivitatea abtinerii de a slobozi vinturi. Ca de obicei e plin. Ma ridic pe virfuri cautindu-mi comesenii. Am citit undeva ca as avea inaltimea medie in Europa, nu stiu ce naiba sint toti asa inalti. Vad o mina lovind aerul. -Salut Alex, ce avem azi? -Supa de cocos castrat si tocana de porc, imi raspunde vesel Alex, se imbraca foarte ingrijit, are patruzeci si cinci de ani, bronzat, client fidel al saloanelor de solar si al salilor de fitnes, ocupatia de baza fiind comertul la negru cu haine, se imbraca foarte trendy. Una peste alta, un om care stie sa savureze viata, pe gustul meu. Azi avem invitat de seama, m-am luptat sa tin doua locuri, nu gluma, adauga el. Negriciosul intre doua virste, care conduce circiuma, nu se omoara dupa politete. Ne trinteste supele in fata. Din cauza acestei serviri impecabile, ma aleg cu taitei pe picioare. La cit e de ieftin, ce sa mai comentam. In timp ce exersez mincatul supei cu falcile inclestate, taiteii patrunzind fara probleme printre cele cinci strungarete si cugetind la faptul ca s-ar putea sa-mi foloseasca in timpul presimtitei apocalipse, imi amintesc de invitat. -Cine mai vine, bolborosesc cu gura plina de taitei? -Paul. Mai sa ma inec. -Cum sa vina Paul aici. Arbiter elegantiarum in cocina asta? Chiar in acel moment il si auzim.

-Ce-i cu cantina asta, ce-i cu popota asta ordinara, striga Paul de la usa fluturind paltonul scump peste cocurile respectabilelor doamne. A captat atentia tuturor, priviri indignate il urmaresc pina la masa noastra. -Ce-i cu popota asta nenorocita, unde m-ati adus, mai striga el si se aseaza, pina la urma, sufocat de indignare. Tot iti imputi hainele aici, nu mai scoti mirosul nici din chiloti, imi acopera mirosul parfumului. -Draga Paul, incerc eu pe un ton impaciuitor, stiind ca asta il va provoca si mai mult, jignesti onorata clientela. -Ma pis pe ei, mai zbiara Paul intaritat. -Va aduc meniul zilei, ii arunca negriciosul ofensat? -Nu, zice Paul, necatadicsind sa-l invredniceasca pe sarmanul om macar cu o privire. Omul nostru nu se lasa. -Atunci cu ce va servesc, domnule? Tonul prea politicos ma face suspicios. -Cu nimic, ii raspunde sec, privind cu incapatinare peretele. -In cazul asta eliberati locul pentru cei care maninca, il sfideaza negriciosul. -Ma cac pe popota voastra, urla Paul rosu de nervi, iar de voi ce sa mai zic, asta va e nivelul, dupa care iese din scena teatral si afectat. Ne cacam pe noi de ris. -Am stiut ca va fi asa. -Si eu, dar a meritat. In timp ce Alex turuie despre respectul pe care un barbat adevarat trebuie sa-l arate femeilor, imi amintesc ce episod timpit am trait ieri. M-a sunat o mai veche cunostinta, cu care aveam relatii exclusiv sexuale din an in pasti. -Sotul e la servici si copilul la bunici, ai ceva planuri de Ziua Indragostitilor, ataca ea? Ca de obicei n-aveam nici o treaba, asa ca am aranjat ora, l-am trimis pe taica-meu la plimbare sub pretextul ca are nevoie de miscare ca sa-si mentina sanatatea. Fiind un ipohondru indracit, l-am combinat rapid. Bineinteles, a intirziat. Cred ca femeile se simt obligate sa intirzie putin, asa pentru imagine. Unde e vinul, unde sint luminarile eu am adus frisca, nu ma lasa sa respir femeia. Aoleu ce cliseu, imi zic, napustindu-ma in camara, unde gasesc doar bere. Mai cotrobai dupa luminari, trag de sertare, rascolesc prin dulapuri, zorit de dorinta-mi nerabdatoare. In fine, gasesc o lanterna si ma pufneste risul, bine o fi si asa. -Draga, in loc de vin, bere si in loc de luminari, lanterna. Vazindu-i expresia, bag un zimbet inocent si ii explic cum orientam lanterna spre perete si cream ceva magic. -Ce sa astept de la tine, zice resemnata, macar ai facut dus? O clipa sint tentat sa mint, atitea pregatiri pentru zece minute. Ma reped la dus. Proaspat spalat sar pe ea. -Stai, te rog ai rabdare, gingureste si incepe sa se acopere cu frisca. Mama, asta chiar o ia in serios, incep sa halesc frisca. In curind se aud niste sunete penibile dinspre intestine, unde se amesteca berea cu frisca. Ne impreunam intr-o mare de frisca, o sa trebuiasca sa schimb asternuturile, imi sopteste farima de ratiune ce mi-a mai ramas. Exagerez putin in punctul culminant, ca sa compensez durata cu intensitatea actului. Ma mai consolez cu gindul ca fiecare percepe timpul prin prisma propriei subiectivitati, cum altfel, poate ei i s-a parut mai mult. Ce se intimpla, oare plinge si daca da, e de bine sau de rau? Am citit, proababil asteptind la dentist, in ceva reviste mondene cum ca amantii buni ofera si postludiu, asa ca ma apuc sa-i sarut picioarele, bolborosind despre finetea de matase a pielii si delicatetea genunchiului, numai ca, fata s-a zapacit si a interpretat postludiul drept preludiu. Imi zimbeste si-i vine pe loc nastrusnica idee de a ma lega la ochi. Acum nu mai am scapare,

nu pot refuza o femeie. Ma las in voia ei, sa-mi faca ce vrea, voi fi eu femeia acum si spre mirarea mea incepe cel mai tare sex oral din viata mea. Si cind spun tare nu ma refer la ceva placut ci efectiv tare, asa de tare ca-mi dau lacrimile, noroc ca esarfa, cu care eram legat la ochi, imi salveaza onoarea. Fata se ambitioneaza, nu stiu ce naiba vrea sa-mi dovedeasca, nici nu vad ce se intimpla, dar se aude de parca cineva ar desfunda chiuveta si ma loveste in oua ceva, sper sa fie nasul ei, in plus ma trage cu ceea ce banuiesc ca ar fi chilotii ei. Deodata sint lasat expus curentului ce trage pe sub usa, fiind umed in zona aceea sensibila il simt din plin. Oare ce se intimpla, sa-mi dau jos esarfa? Un suflat viguros de nas imi restabileste contactul cu realitatea, in clipa urmatoare simt ceva rece si alunecos in zona cea mai sensibila a oricarui mascul. Ma trazneste revelatia, asta si-a suflat mucii in chiloti si acum ii trage pe mine. Doamne pazeste, parca nu era asa traznita. Pun pariu ca nu face asa acasa. Nu-i nimic, vreau sa-i indeplinesc fantezia, mai ales ca atitia oameni nu-si indeplinesc fanteziile, n-au destula incredere in ei ca sa indrazneasca. As vrea sa-i ajut pe toti, dar, mi-e atit de lene. Trebuie sa ma mut singur. E atit de greu sa ma prefac ca ma simt normal. E atit de grea lingura cu supa si eu trebuie sa maninc, ochi vigilenti nu-mi lasa nici un ragaz, mi-e greu sa respir, ma sufoc. As vrea sa ma prabusesc intr-un colt si sa zac mult timp, o eternitate, sa trec in nefiinta asa de incet incit sa nu-si dea nimeni seama, sa scap de ochii care ma iubesc, trebuie sa-mi ascund tristetea de ei, ea nu trebuie sa sufere, nu din cauza mea. Nu vreau sa maninc, nu merit sa maninc. De ce m-a iubit? Sper ca i-a trecut, sper sa nu se mai gindeasca la mine, povara asta ma striveste, ma oboseste, ma trezesc in fiecare dimineata terminat, ma simt golit, consumat. Eu sint Sisif. Nu pot sa scap. Niciodata nu voi fi liber, voi continua sa traiesc cu un picior prins in latul amintirilor, cu ea. Ironic, daca stau sa reflectez, am terminat-o cu ea ca sa fiu liber. Liber sa ce? Chicoteste vocea din capul meu. -Esti fericit, asta ti-ai dorit? M-a intrebat cu lacrimi in ochi si bagajele la usa. Am inceput sa pling, ea m-a luat in brate si mi-a spus cel mai dureros lucru pe care l-am auzit in viata mea. -O sa te iubesc mereu, orice ai face. Dupa cum m-am comportat, nu are voie sa-mi spuna asa ceva. N-o opresc sa plece. Imi bag pumnii in gura si musc. Durerea fizica ajuta putin. Sa te simti singur e greu, dar sa te simti singur si sa ai pe cineva, care te iubeste, linga tine, sa trebuiasca sa-ti ascunzi singuratatea pentru a nu provoca suferinta, este inuman. Un sunet puternic de basina ma trezeste, cred ca e grasul de vis a vis. Ma uit la Alex si izbucnim in ris. Duca-se dracului toate. La birou, visul oricarui barbat functional vorbeste intr-una. Buzele pline se misca intr-una, nu aud nimic din ce spune, doar observ gura roz, moale, ce-mi da frisoane. Se termina si programul de lucru, inca o zi traita fara rost. Nu ajut omenirea cu nimic, daca nas exista ar fi tot aia. Cu gindurile astea vesele in cap ma indrept spre birtul meu preferat. E scump, dar daca vrei sa te invirti printre mondenitati, platesti. Vreau sa fiu vazut. Mai ling patru beri, pina la intilnirea cu ratatele lui David, cugetind la batrinele proaspat coafate, cu degetele incarcate de inele de prost gust, care se cred prea frumoase pentru barbatii din specia umana. Nu e pacat de toti banii bagati in parfumuri, saloane, bijuterii, haine, mai bine i-ar da unor fete frumoase, pe ele sint bani aruncati si e pacat. In cele din urma le vin sotii, niste porci grasi rablagiti. Diferenta intre realitate si aspiratii e necrutatoare. Bine ca visati la semizei, gibelor! Plec sa ma intilnesc cu obezul de David.

O surpriza placuta, micuta care mi-e destinata e chiar atragatoare, are o vulnerabilitate careia nu-i pot rezista. Iarasi voi suferi. Grasul e volubil, sariti cu vinoasele papagalilor, isi permite, ca doar e de-al casei. Paluga, care i-a revenit conform intelegerii, pute a prostie. Si incepem discutiile. Replica de deschidere a grasului e invariabil aceeasi: -Ce zodie sinteti? Eu banuiam ca paluga nu e in nici o zodie, oricum grasul continua fara a le da vre-o sansa fetelor sa raspunda falindu-se ca e leu, regele animalelor, leul fute toate animalele, se simte el obligat sa specifice, intuind parca nivelul partenerei. Bem doua sticle de vin, limbile se dezleaga, paluga incepe sa explice cum sta treaba cu relatiile, viata in general, chestii grele de tot. Imi musc limba pina la lacrimi sa nu izbucnesc in ris, nasol fiind ca ea se tot uita la mine asteptindu-se s-o aprob. -Eu sint prea analitica pentru a iubi, dragostea e un sentiment perfect, iar noi sintem imperfecti. Bla, bla, bla. Am auzit eu undeva ca semidoctii sint cei mai periculosi. Ma uit la partenera mea, cum dracu sa incep? Intotdeauna caut ceva replici iesite din tipar si in timp ce le caut, altii le agata cu niste platitudini incredibile. Hai sa merg si eu pe cararea batatorita de data asta, mai ales ca am nevoie disperata de confirmarea importantei proprii. Azi ma simt mai vulnerabil ca de obicei. -Spune-mi totul despre tine, zic si-mi fixez privirile in ochii ei, e o privire intens exersata in oglinda si care, cred eu, ma avantajeaza teribil, neputindu-i rezista nimeni. -Ce vrei sa sti, imi raspunde ea fara urma de orgoliu? Asta-i periculoasa, n-are masca, nu vrea sa pozeze in altceva, chicoteste vocea din capul meu. As vrea sa stiu cu citi te-ai culcat, in loc de asta o intreb pe citi a iubit? Ce conteaza trecutul? Da, chiar asa, vreau sa ma iubeasca pe mine, chiar acum. Am atita nevoie sa fiu iubit. Paul tot incearca sa-mi bage mintile-n cap, explicindu-mi ca n-o sa fiu niciodata iubit de toata lumea. Nu se poate , imi silabiseste el. Nu stiu cum sa continui. -De ce esti asa de trist? Intrebarea ma loveste ca un traznet, din fericire David se lanseaza intr-una din celebrele lui teorii despre puterea babelor, pe moarte, de a blestema. -Tu chiar crezi in blesteme, intreaba fascinate fetele? Trebuie sa recunosc ca eu nu pot capta in asemenea masura atentia sexului femeiesc. Chiar nu risca deloc David asta, mai intii cu zodiile si acum cu blestemele, ce mai, omul se pricepe. -Eu i-am furat bunicii o vaca, incepe el povestea auzita de mine de zeci de ori. -Ce vaca, stateati la tara? -Da de unde, o vaca din portelan, de colectie, zice grasul trufas, neratind nici o ocazie de a-si evidentia originile de bogatas nobil, era un cacat pe linga ce bogatii are familia mea, sabii cu rubine, o statuie de pe vremea lui Hristos, valori de milioane, ce mai tura vura. -Bun si, intreb eu, ca sa nu deraieze prea tare? -Si bunica mea era innebunita dupa vaca aia, am uitat sa va spun ca avea si vitel, tot din portelan. -Ihi, normal, ma simt obligat sa-mi fac rolul in piesa. -Si atunci m-a blestemat bunica-mea, dar m-a blestemat cu lacrimi in ochi, ce lacrimi, avea singe in ochi. Sa ti se rupa mina cu care mi-ai furat vaca, m-a blestemat din inima si cind cineva te blastama din inima, se prinde. Aici a facut o pauza de efect, lasind fetele cu gura cascata de mirare. -Si, il zoresc ele?

-Si n-a trecut nici o luna, ca am avut un accident de masina si mi-am rupt mina toata bucati, dar bucati, intareste David, asa ca, n-am cum sa nu cred in blesteme. Nu pot concura cu asa povesti, plus ca eu nu cred in blesteme, au existat atitia oameni malefici de-a lungul istoriei, de ce nu s-au prins blestemele de ei, sa nu mai nenoroceasca milioane de nefericiti. David e in verva, nu poate fi oprit. Din cauza ca familia mea are atitea bogatii, traim intr-o casa cu cinci apartamente, vesnic planeaza pericolul de a fi atacati de mafie, tatal meu si-a luat pistol. David uita sa mentioneze ca s-a hranit toata viata cu oua si cartofi, bogatul lui tata cosea niste bucati de material la talpile unor fosti adidasi pentru a-si confectiona papuci de casa, iar casa cu cinci apartamente avea niste crapaturi in pereti de ma uitam din strada la el in camera. Cind sunam la ei ma certa maica-sa ca-l trezesc si cere mincare, desi era ora prinzului. Intr-o noapte, pe cind dormeam ca nebunul, continua el, numai David poate dormi ca nebunul, intra sora-mea in camera si incepe sa urle si sa-si smulga parul din cap. Ce-i, ne-a atacat mafia, intreaba David ametit? Intre timp se gindea ce sa ia in mina sa se apere. -Nu, aaaa, continua sa strige sora-mea. -A luat foc casa? Si ia in considerare alternativa plonjonului prin geam, s-a gindit sa puna plapuma inainte, sa nu se taie. -Nu, au au au, tot striga sora. -Atunci ce-i? In acest moment creierul lui David nu a mai putut specula, nici mafie, nici foc. Fetele sint hipnotizate. -A murit bunica, reuseste sa ingaime sora printre suspine. -Si pentru atita urli ca nebuna, rasufla David usurat, asa ceva sa nu mai faci nici daca moare mami. Esti nebuna puteam sa fac infarct la inima si in febra povestirii se tine de inima de parca ar avea dureri. Bunica era oricum batrina, pe cind eu sint tinar. Doamne ce timpita e sora-mea, mai adauga David drept incheiere. -Citi ani ai, intreb simtindu-ma complet neinspirat? -Saptesprezece, de ce? -Numai asa, ma bilbii eu, salivind la sinii ei umflati sub bluza saracacioasa. Ce-ai zice de un film mai tirziu? -Sigur, zice ea, hai sa mergem acum. Eram tare mindru de frumusetea ei si simteam cu satisfactie privirile invidioase. Din film numi amintesc prea mare lucru, fiind ocupat cu pipaieli si saruturi frantuzesti timp de o ora si jumatate. Parca eram in liceu, din cauza pozitiei incomode am amortit tot. In sfirsit se termina filmul, eram super excitat si o intreb ce vrea sa facem. -Sa mergem la tine, imi susura ea miere in urechi. Nici nu intram bine si ma intreaba unde e baia, ca ar vrea sa faca dus, iar eu imi faceam probleme de abordare. Ii dau directiile si ma instalez intr-o pozitie degajata, desi eram stresat ca naiba. Cinci minute mai tirziu, iese din baie goala. N-am vazut niciodata ceva mai frumos. E perfecta. O las sa-mi faca ce vrea. In drum spre baie, se intoarce spre mine. Daca stiam ca se termina asa repede, nu ma mai deranjam sa fac dus, ride dulce. Cu asta m-a cucerit, m-am repezit in baie si am posedat-o ca un porc, din nou si din nou. Seara ma intilnesc cu David la citeva pahare de vin. Niciodata n-am inteles cum un om asa voluminos se poate imbata atit de repede, nu stiu, ma gindeam ca se dilueaza alcoolul in atita grasime. La a doua cana de vin deja ii sticlesc ochii si are fata schimonosita de un rinjet timp.

-Ce parere ai de cuchilimbus, si ma priveste neintrerupt in ochi, de parca mi-ar sugera ca n-are rost sa-l mint? -Cunilingus. Nu prea-mi place. Cu asta l-am socat, se lasa pe spate incercind sa digere grozavia. -Cum nu-ti place, izbucneste, dupa citeva clipe de cugetare. Sa nu-mi zici ca nu le faci, dar tie iti place, nu? Si ce faci cind iti cer? -Pai, nu mi-a cerut niciuna si le fac asa in greata, ca a doua oara nu mai vor. Si ca sa-l turez mai adaug cite ceva despre mirosuri si scurgeri de tot soiul, plus par. -Ba, cu ce murdare te culci, eu o singura data in viata am refuzat-o pe una sa-mi faca, mi-era frica sa nu-mi ceara si ea. -Si care e problema, credeam ca-ti place? -Sint innebunit, dar asta era urita, urita rau, saraca. Mica si urita. -Chiar asa urita? -Groaznic, eram beat, nu stiu ce m-a apucat. Dupa aia ne intilneam pe strada si tot voia sa vorbim, dar eu fugeam de ea, mi-era rusine sa nu ma vada cineva. -Da ma, de parca ai avut doar manechine, ma simt eu dator cu o portie de realitate. Am vrut sa te intreb, cind te culci cu ele, poti sa stai deasupra, nu le sufoci? -Pot, ca ma sprijin in miini, pot sa stau asa sprijinit cu orele, daca vreau, dar nu-s fraier sa ma obosesc. -Bun, dar daca si aia e grasa si nu se poate misca? -Am patit o data. M-am dus cu una grasa, mai grasa ca mine, m-am gindit ca o sa-mi fie recunoscatoare si o sa ma lase sa fac ce vreau cu ea. Eram junior si n-am avut nici una in fund, voi tot imi povesteati si muream de pofta sa vad cum e. Am dus-o la mine si am inceput sa-i spun ce fund frumos are. -I-ai dat dumele cu tablourile familiei, l-am intrerupt? -Asta se intelege, trebuie sa le ametesti, ca altfel nu vin cu tine, imi explica tolerant ca de la maestru la novice. Atita m-am tinut de capul ei pina a acceptat sa ma lase in fundocul ei mare, cu conditia sa gasesc o crema. Bucuros am inceput sa trag de sertare. Nici urma de crema. Am fugit la apartamentul maicami, dau cu pumnii in usa, urlu, hai odata mami, sti ce greu se misca ai mei. -Aha. -Pentru ce-ti trebuie crema, intreaba maica-mea, nervoasa ca fac taraboi, isi reia povestirea. -Da-mi dracului o crema, ca sint cu o fata. -N-am eu bani sa dau creme la toate curvele, zice si-mi trinteste usa in nas. Bai, ce ma fac. Iti dai seama, pentru prima oara o combin pe una la chestii din astea, mai caut prin baie si gasesc gel de par, bucuros fug in dormitor. Curva dracului nici n-a vrut sa auda de gel. -Era borcan din ala mare, cu gel verde cu sclipici in el, imi concretizez banuiala? -Da, chicoteste muntele de grasime. -Normal ca n-a vrut, ala nu aluneca, tembelule. Dar niste unt n-ai avut? -De unde, pe vremea aia n-aveam nici frigider. -Mda. Bun si pina la urma? -Eram excitat, am zis sa n-o ratez, am dezbracat-o cu chiu cu vai si am pus-o peste mine. S-a miscat de vreo cinci ori in sus si-n jos si s-a oprit, n-o mai tineau picioarele. Statea asa si se uita la mine cu o privire de bovina surprinsa de faruri in mijlocul drumului, am inceput sa simt ca-mi moare. Mi s-a facut frica sa nu ma fac de rusine, sa ma povesteasca prin oras ca-s impotent si am inceput, disperat, sa o imping cu miinile. Dai sus jos, sus jos, ma dureau

muschii. Sti ce grea era? Putoarea nu prea se forta, ma lasa pe mine sa fac toata treaba. Asa m-am bucurat cind am terminat. Mai comandam niste vin, cind apare Paul. -Ce-i cu batrinele astea, numai batrine pe aici. -Ce dracu, anul asta faci patruzeci de ani, cele mai batrine de aici au maxim treizeci. -Du-te ma, sint terminate, uita-te la ele cum arata, parca-s placinte, n-au facut in viata lor sport. -Bine, bine, nu toate au abdomenul definit ca tine si o fac cinci ore fara intrerupere. -Care cinci ore, se ambaleaza Paul, astea dupa o ora vomita pe tine de la efort. -Cum ramine cu partea spirituala, cu frumusetea interioara, afectiune, chestii, mai intreb eu? -Ce parte spirituala, uita-te la ele ce fete inexpresive au, niste imbecile, iti faci treaba cu ele si pa, iar pentru afectiune o am pe mama. -Adica esti un porc egoist, se baga si David. -Da, ride Paul. -Eu nu inteleg de ce se mai casatoresc oamenii, nu e o institutie desueta, perimata, ma apuca pe mine filozofia? -Sint niste imbecili, arunca Paul sententios, institutia asta era buna pe vremuri cind oamenii traiau ca animalele, nu ieseau din casa, doar lucrau si cresteau copii. In ziua de azi nu ai cum sa rezisti tentatiilor, mai ales cu atitea generatii de iepurasi ce ies in fiecare an. Duc o viata dubla, cu un picior sint ferm ancorat in rahatul cotidian si cu celalalt plutesc in amintiri. Ma sprijin cind pe unul cind pe celalalt, tranzitia se face fara ca eu sa am cel mai mic control asupra ei. Sint in pat, alunec usor din somn, deschid ochii, ea zimbeste aplecata asupra mea. Nu rezista prea mult fara sa ma sarute, imi plimb degetele prin parul ei, are buze moi, calde, ce se muleaza perfect peste ale mele, imi pare o floare de pe care se prelinge roua sub mingiierile soarelui. Eu sint soarele ei, imi dau seama ce siropos suna si totusi exact asta simt. Vreau sa o protejez, vreau sa o ascund de lume inauntrul meu, sa o string in brate pina la contopire. Imainea se estompeaza, amintirile se destrama, incerc sa le prind, inutil, imi aluneca printre degete. Sint de fum. Imi patrund risete stridente in urechi si fum de tigara in nas, sint iarasi la masa cu prietenii mei perversi, totusi ei au doza de inocenta in perversiunea lor, pe cind eu sint un nemernic constient de consecintele actelor mele. Mi-e frica sa nu fiu iarasi iubit, nu vreu sa mai contribui cu nici o picatura la marea de suferinta ce ameninta sa ne inece pe toti. Din fericire nu sint visul femeilor materializat, asa ca riscul e mic. -Ce mai e pe la servici, il intreb pe David? -La serviciul ala unde esti mare director, il ironizeaza Paul. -Of, suspina, marele director, sint stresat, au cam pus ochii pe mine ca trag chiulul si a venit o scorpie de manager care nu prea ma suporta. De la atita stres m-am si ingrasat. -Sigur ca da, nu de la mincare. Totusi cum sa nu te suporte, esti simpatic ca un ursulet? -Simt eu. Sti, de fapt eu ar trebui sa merg pe teren sa vad cum lucreaza oamenii, daca impart ziarele sau nu, dar n-am chef sa ma obosesc atita prin oras. Am gasit un loc fain sa ma ascund. O magazie. -Bun si stai acolo cu orele, sau ce faci? -Da, ce mare lucru si asa vin la lucru pe la noua si la doisprezece o tai acasa. -Si citesti sau ce naiba faci acolo trei ore, ma mir eu? -Nu pot sa citesc, dupa citeva rinduri ma apuca durerea de cap. -Tu esti analfabet, ce director esti, ii arunca Paul dispretuitor? Grasul e analfabet, simte el nevoia sa-mi explice. -Nu e adevarat, eu sint destept cit trei oameni la un loc si am ajuns asa destept din cauza ca am vazut foarte multe filme. Altii citesc, eu ma uit la filme, concluzioneaza David. Dintr-o data, imi amintesc de interviul dat de Paul in ziarul citit dimineata.

-Mai Paul, am citit in ziar ca ai treizeci de ani, parca stiam ca mergi pe patruzeci anul asta. -Pai ce, vroiai sa zic adevarul? Daca citeste vre-una din piticele cu care ies, afla ca am fost in clasa cu parintii ei si mai au dracului un soc. -Minti in legatura cu virsta, hohoteste David. Nu se poate opri din ris, vai mi-e rau adauga el, tinindu-se de foale. -Ca actritele batrine, chicotesc si eu. -Rideti voi, rideti, dar cine are iepurasi proaspeti tot timpul? Aici are dreptate, e cel mai prolific mascul din citi cunosc, nu stiu daca e din cauza hainelor de firma sau a performantelor sexuale, a caror infocat promotor e chiar el. Am luat-o usor spre casa, era frig si intuneric. Cum mergeam zgribulit, cu privirea in pamint, m-a cuprins o puternica introspectie. Contactul cu lumea exterioara era redus la automatisme, alunecam intr-o placuta visare cind, am realizat ca trebuie sa merg la closet. Ce frustrant. Cind am inceput sa plutesc in spiritual, sa ma inalt in sfere metafice, animalul din mine mi-a reamintit ce sint de fapt. String din buci si continui paralela intre dragostea matura, de durata, bazata pe respect si pasiunea care te mistuie, te consuma, te transforma intr-o persoana de care habar n-aveai ca exista, te conditioneaza de parca ai fi un robot, te surpa in interior si te face sa te simti nemuritor in scurtele clipe de implinire sexuala, caci acest tip de iubire nu se poate implini altfel. Brusc am senzatia ca sint urmarit. De fapt era umbra mea. Ma fascina continuitatea prelingerii ei pe fatadele cladirilor. Si tot mergind mi-am dat seama ca si eu sint o umbra. Ii priveam pe trecatori fix in ochi, dar nu ma observa nici unul. Cind am realizat treaba aceasta am simtit ca ma umplu de bucurie. Aveam aceasta putere extraordinara de a-i observa pe altii fara a fi observat la rindu-mi. Am continuat sa merg, fara sa suflu o vorba, de teama sa nu se destrame vraja cind, m-am ciocnit de o femeie intre doua virste imbracata modest, dar curat, nu si-a cerut scuze, nici macar nu a intors capul. Aceasta intimplare m-a incredintat, fara putinta de tagada, ca eram invaluit intr-un fel de vraja, de altfel nici nu mai simteam frig, oboseala sau deprimare, ci numai o bucurie perversa ca atunci cind faci ceva interzis. Sintem inconjurati de mistere. In loc sa-mi petrec viata incercind sa le descifrez, mai bine le traiesc. Sint atitea senzatii inexplicabile de trait si atit de putin timp. Timpul ma preseaza. Mi-e ciuda ca timpul ma intrece, as vrea sa-l pot apuca si sa-i impun ritmul meu. Eu ma misc foarte incet. De fapt, mai mult stau. L-am auzit pe un raufacator zicind ca, in cele din urma, fiecare devine ce viseaza. Visez eu oare sa devin o umbra ce se scurge lin pe caldarim in intunericul primitor, la siguranta, neobservata, izolata? Pe naiba, nu-i de mine asa ceva. Sa-mi dedic viata dobindirii de lucruri, sau sa intemeiez o familie mare si fericita in mijlocul careia sa fie o placere sa te trezesti. Cum sa pornesti la infaptuirea unor asemenea planuri de termen lung, cind nu sti daca vei trai pina miine. Poti sa te avinti sperind ca vei avea noroc cu carul, dar macar fi realist si nu te lua prea mult in serios. Intotdeauna, pe astia ce se iau in serios, i-am considerat, hai sa ma exprim dulce, marginiti. In urma introspectiilor ce dureaza de citiva ani si banuiesc ca vor dura pina la sfirsit si poate putin si dupa, am observat ca daca ii dai unui om destul timp, va sfirsi prin a te dezamagi. E doar o chestiune de timp. Si atunci cum sa-ti faci planuri pe termen lung cu alti oameni? Singura modalitate, sa mearga treaba toata viata, e sa traiesti putin. Gindul asta ma face sa zimbesc. Vrei o experienta cu adevarat dureroasa si nu sti cum? Iti dau eu solutia. Gratis. Nu trebuie decit sa fi intr-o stare de introspectie si s-o faci cu voce tare alaturi de persoana iubita. Daca o faci ca lumea, vei ajunge la concluzii destul de dureroase. Ce se subintelege de aici e ca daca nu ajungi la asemenea concluzii nu esti destul de profund, cu alte cuvinte, idiot. Si cine vrea sa fie catalogat drept idiot. Acest procedeu, nu stiu daca are vre-un nume, desi ar merita, este des folosit prin formule precum hai dom-le sa fim seriosi. Deci, daca nu esti de

aceeasi parere cu ei esti neserios, ti se forteaza mina si fiindca esti dornic sa fi in consens, integrat, taci milc, sau ca cacatul in iarba. De ce unii dintre noi sint capabili de rationamente extrem de complicate, lungi cu ramificatii ce tind spre infinit, iar altii sint obtuzi, chiar dispretuitori fata de un rationament ce depaseste nevoile cotidiene? Dupa atitea meditatii sterile, m-am trezit in fata usii. La fix, imi zic, oricum ma plictisisem de mine. Am intrat fara zgomot, voiam sa evit discutiile de genul, ce zi ai avut si daca am mincat fructe, sau despre evolutia protezei aflata in lucru la un tehnician dentar pensionat de zece ani, care lucreaza foarte prost, dar ieftin. M-am trintit pe canapea si am vizionat un foarte educativ film despre dragostea neconditionata dintre o fata saraca si un milionar amabil, care avea probleme in a crede dragostea sincera a fetei, total neinteresata de banii lui. Ciudat, am tot auzit de milionari care se casatoresc cu chelnerite sau vinzatoare, dar invers nici vorba. Oare de ce, daca tot e vorba numai de dragoste? Desi filmele sint fantezii, totusi cei care le fac isi dau seama ca o asemenea poveste ar fi prea trasa de par. Marti Am dormit ca nebunul, vorba prietenului meu David si ca sa vezi ca se intimpla si miracole, m-am trezit bine dispus. M-am dezbracat in fata oglinzii si am fost placut surprins. Parca am mai slabit, bicepsii sint mai umflati, colacelul de grasime are dimensiuni rezonabile. Stiam ca asemenea transformari se petrec doar la femei in perioada ovulatiei, ca sa fie mai atragatoare, sa aibe mai multe sanse de imperechere, li se ridica sinii, se rotunjesc formele, fortele gravitationale sufera o temporara infringere. Ma mai rotesc in fata oglinzii, ei dracie, oi fi la ceva ovulatie masculina. As face bine sa procreez ceva repede. Ma reped la dulap si smulg din spatele raftului o pereche de pantaloni, cumparata demult in ideea ca voi slabi. Surprizele placute se tin lant. Pot sa-i inchei pina la ultimul nasture. Imi amintesc si de o pereche de pantofi noi, maro. Ma imbrac tot in maro. Ce mai, lux tata. Sterg praful de pe sticla de parfum si dau fara mila. Pina si tatal meu imi pare o prezenta agreabila. -Haide maninca, iar s-a facut tirziu. Imediat se termina si ziua asta si n-am apucat sa fac nimic. Trebuie sa duc si gunoiul azi, nu stiu cum se umple asa repede. -Poate ar trebui sa luam o galeata mai mare, incerc eu. -Auzi la el! Ce are galeata asta, nu-i crapata, nu-i rupta. Trebuie sa dau o groaza de bani pe proteza, mi-a aratat-o ieri, nu-i gata, dar arata grozav. Parca-s dinti de actor. -Vezi sa nu fie de actrita, rinjesc cu gura plina, ca greutatea o ai. Saracul om are cinzeci si sase de kilograme, intotdeauna a fost slab, dar de cind a demarat lucrarile dentare pare numai bun de pus pe coperta revistei Foamea. -O sa vezi tu, ma ameninta. Imi pun dinti, ma ingras citeva kilograme, ma bronzez. -Deja mi-e mila de saracele femei, nu vor avea nici o sansa. O sa le spulberi toate barierele defensive intr-o clipita. Oameni buni, incuiati-va nevestele si fetele, ma lansez eu intr-un avertisment impersonal, insotit de gesturi teatrale. -Bine,bine, zice omuletul energic, hai sa lasam visarile si sa trecem la lucruri practice. Ai deschis geamul la tine in camera? -Da. -Dar la baie? -Da, ii raspund cu un inceput de exasperare in voce. -Bun, gata, ma duc sa citesc ziarul, mai am trei minute si trebuie sa ma apuc de spalatul vaselor, sa nu-ti uiti fructul.

Nu ma mai obosesc sa confirm, termin de mincat si ma incalt cu pantofii mei maro. -Ai luat fructul, urla din celalalt capat al apartamentului! -Da, zbier si eu! La naiba cu fructele, imi zic in gind. -Sa nu uiti sa incui! Nu simt nevoia sa zbier un raspuns. -Incui tu sau eu? -Incui eu, zbier totusi ca sa-l linistesc, desi stiu ca in treizeci de secunde va veni sa verifice daca am incuiat. Gasesc o muzica de smecheri si demarez in tromba. Deschid un pic geamul ca sa auda toti ce muzica fantastica am. Ma simt asa bine, ca-mi aprind o tigara, lucru ce contravine flagrant regulii mele de nefumat in masina si ma apuc sa dansez in timp ce fac depasiri la limita. Reactiile oamenilor ma amuza, unii zimbesc la showul de karaoke, altii isi dau ochii peste cap de indignare, dupa cum il duce capul pe fiecare. Hai, oameni buni, sa cintam cu totii. Am uitat ca ieri eram si eu la fel de posomorit. Ce prosti sint astia ca nu se distreaza ca mine. Imi dau seama ce superficial sint, dar mai conteaza la euforia ce m-a cuprins. Si da-i si cinta, de fapt da-i si zbiara, ar fi mai exact. Pun atita suflet in cintat ca-mi dau lacrimile, dar sint lacrimi de fericire. Ce proasta a fost profesoara de muzica, m-a dat afara din corul scolii, cica n-aveam voce. Ce-ti trebuie voce cind ai atita pasiune, oamenii ar fi simtit daruirea cu care as fi cintat. La naiba, mi-a distrus cariera muzicala, habar n-avea sa descopere talente. Probabil trebuie sa fi un geniu ca sa recunosti altul. Oricum, m-am inscris in corul scolii pentru o fata. Eu aveam cursuri dimineata, iar ea dupa masa, asa ca stateam dupa ore. Ma cataram pe un scaun, pe hol, in fata usii. Sus era un gemulet si de acolo ma holbam la ea. Traiam doar pentru momentul asta, cu asta ma trezeam in gind. Sa o vad, macar o clipa, era punctul culminant al zilei, motivul pentru care ma trezeam. Bineinteles n-aveam curaj sa o abordez, asa ca ma dadeam la prietenele ei care erau incintate ca sint bagate in seama de un baiat din clasele mai mari. Si cum ma cazneam s-o vad, fiind mic de inaltime,cocotat pe scaunel, aud o voce neplacuta. -Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici copile? Era sinistra profesoara de matematica. De ce ea? Scapam de multe prostii pentru ca invatam bine si nu aveam absente, plus ca mai glumeam si ii binedispuneam pe majoritatea profesorilor, dar cu scorpia asta eram in razboi deschis. Ma ia de ureche si ma baga-n clasa. -Doamna profesoara, ciriie cu vocea ei infecta, se pare ca aveti un spion. Imi redobindesc stapinirea de sine si pe un ton hotarit explic cit de mult imi doresc sa intru in corul scolii, dar din timiditate nu am stiut cum sa procedez. Muzicanta inghite galusca, inflorind de bucurie la gindul ca exista elevi innebuniti dupa corul ei. Am inceput zilnic sa tragem vocalize. Eram in al noualea cer. De atita uitat cu coada ochiului am inceput sa am ameteli. Ce frumoasa era. Daca mi-ar fi zis cineva ca si ea se murdareste sau merge la baie, l-as fi batut imediat. Sarmana profesoara se tot plingea de un miriit ce se auzea din zona mea, cum nu vroiam cu nici un pret sa pierd ocazia de a-mi vedea ingerul, mimam in momentul investigatiilor miriitului, ceea ce-mi venea foarte natural deoarece in clasele primare invatatorul m-a pus sa mimez dimineata la intonarea imnului de stat, pe atunci fiind dictatura, deoarece il deranja vocea mea. Eram tare mindru de ceea ce-mi parea mie statut privilegiat, asa ca mimam in draci. Cu mimatul meu am razbit pina la nu stiu ce concurs de cintari. Numai ca, acolo m-a luat valul, eu chiar dorindu-mi sa cint, am uitat de mimat. A urmat o drama personala pentru saraca profesoara, un suflet dulce de altfel. Am luat cel mai mic punctaj de la concurs din cauza unui miriit, conform juriului. Nu am aflat cine m-a pirit,

dar am zburat din cor, refuzindu-mi-se astfel sansa de a deveni o celebritate in domeniul muzicii. La putin timp fata a plecat in alta tara cu parintii, dar am revazut-o dupa citiva ani. M-a cautat la liceu. Mai bine n-o facea. Ce dezamagire. Anii de absenta m-au facut sa o inalt pe un piedestal la care nu poate accede nici un muritor si care, bineinteles nu mai avea nici o legatura cu realitatea. O timpenie pe care am repetat-o de-a lungul vietii. A fost un moment scurt, stinjenitor, in care nu am gasit nimic sa-i spun. S-a dus magia, am inceput sa vad defecte, parca o ureche era cirna, detalii. Sint bun la descoperit defecte. Fata radioasa s-a prabusit in mohorire la constatarea privirii mele lipsite de idolatrie. Nu cred ca m-a iubit, dar cui nu-i place sa fie divinizat? Oare ce mai face acum? O fi o baba grasa cu doi, trei copii timpiti, acrita de o viata de neimpliniri. Timpul lucreaza in favoarea mea. Cit le iubesc si cit le urasc. Revenind la timpul prezent, gasesc loc de parcare exact in fata serviciului, chiar e o zi minunata. Elena e si mai minunata. Dezbatem in amanunt compatibilitatea diverselor zodii. In viata mea n-am fost curios de zodiile partenerelor mele, iar Elena, fiind renumita pentru spiritul de observatie patrunzator, trage concluzia esecurilor repetate ale relatiilor mele. -Deci, vezi, de aia nu ai reusit sa pastrezi nici o relatie, din start nu erati compatibili. Zice clar aici in zodiac. Nu vreau sa-i atrag atentia asupra dezastrului sentimental din viata ei, cu toata abordarea zodiacala. -Timpitul de mine, zic sa-i fac pe plac, ma luptam cu morile de vint. -Ce mori de vint, intreaba ingenua? -Vroiam sa zic, ma pisam contra vintului. -Vai, ce nebun esti! Dupa care imi povesteste marea ei apasare. Ii placea de un tip, sau tipului de ea, dracu mai stie ca avea un stil incilcit de a povesti. Dupa mai multe intilniri, gagiul o cheama cu el cu tirul, avea doua zile de mers si nu voia sa mearga singur. -Ceva nu e in regula, o opresc din povestit. Tipul era sofer de tir? -Da de unde, avea firma de tiruri, era bogat, dar asa s-a nimerit. Asa mai da, imi zic, pentru o clipa o crezusem romantica. Oricum povestea putea, un bogatan care merge cu tirul doua zile, dar daca Elena l-a crezut n-avea rost sa mai insist. Continuarea povestirii imi confirma suspiciunile. Marele bogatan a insistat sa doarma in parcare, in cabina de tir. Daca as avea si eu asa tupeu, ce mi s-ar mai simplifica viata. In acest moment am atins punctul nevralgic al povestirii, ca sa zic asa. Tipul a aranjat cabina, s-a intors cu curul catre ea si s-a culcat. Degeaba tot a asteptat saraca fata sa se intoarca, la un moment dat chiar a preluat initiativa, a incercat ceva atingeri mai mult sau mai putin intentionate. Nimic. Elena nu mai intelegea nimic si astepta sa o lamuresc eu, fiind baiat trebuia neaparat sa stiu ce era in capul tiristului. Nevoind sa-i spun ca in urma orelor petrecute impreuna pe drum, omului i s-a facut asa lehamite de ea, de nu mai vroia nici macar pure satisfactii trupesti, am linistit-o. -Ori era homosexual, dar l-ai tentat asa tare ca a vrut sa mai incerce o data sa renunte la apucaturile locuitorilor Sodomei, ori avea ceva boala venerica si te respecta prea mult ca sa te spurce.

Raspunsul meu i-a satisfacut orgoliul de femeie fatala, prin urmare am fost rasplatit cu un zimbet pentru care merita sa faci puscarie. Sub pretextul unor probleme birocratice, fug de la servici. E o zi minunata, plina de soare, calduta. Pe terasa coheta, unde imi placea sa-mi parchez hoitul obosit, isi facea veacul celebrul amator de sprituri lungi, de vara, Alex. -Hello man, ma bucur eu sincer. -Ia loc, asa mi-e de sete. Ce zici de un ceai? Pentru el ceaiul este vin. -Pai, de aia am venit. Ma tolanesc in scaunul confortabil, miinile imi atirna, picioarele labartate si fata scaldata de soare. -Acum inteleg expresia prendre une baigne de soleil, soptesc spre Alex. -Noa, nu ma lua in chineza. -Sa faci o baie de soare. - Hai serios, face Alex sarcastic. Camasa inflorata ii e descheiata cit sa se vada lantisoarele din piele si argint asortate cu patru, cinci bratari. Pina si blugii ii sint impecabili, l-am surprins cind si-i calca. Puternic bronzat, cu parul carunt, tuns scurt trebuie sa recunosc, arata mai bine ca mine in ciuda diferentei de virsta. Isi face aparitia si chelnerita, o fata vesela cu un simt al umorului de barbat, pe care Alex o cunostea in detaliu. -Un ceai de struguri, gheata si apa minerala, scumpa mea, ii zimbeste galant. -Si pentru tine, spiritualule? -Un pahar curat si mare, rinjesc fericit. Cind sint cu Alex nu am nevoie de bani. Nu stiu de unde are bani, am auzit o gramada de povesti despre el, dar nu ma intereseaza, eu il cunosc si-mi place omul indiferent de opiniile altora. La urma urmei si eu ma comport diferit in functie de persoana cu care interactionez. Nu apucam sa vorbim, sintem insetati. Prima sticla de vin s-a dus. -Deja e gata, ma intreaba Alex mirat? -E cald, se evapora, elucidez eu misterul. -Ne-a mai ramas apa minerala, constata, e pacat de ea si hotaraste imediat sa mai luam ceai, dupa care incepe sa-mi povesteasca marea drama. O fata cu un sfert de secol mai tinara ca el l-a parasit dupa doi ani de convietuire. Stiam povestea asa bine, ca as fi putut sa-l corectez sau completez, dar ma amuza pasiunea pe care o punea in relatarea evenimentelor. Ba se termina vinul, ba apa, asa ca am continuat sa bem. Ma uit la ceas, inca eram in timpul programului de lucru. Se pare ca munca de teren se va prelungi. Ma cuprinde o familiara si placuta ameteala. Ah, ce frumoasa e viata mea. Alex ii da inainte cu drama lui. Nu are nevoie de dialog, vrea doar sa se descarce si mie imi convine de minune. -O sa astept sa-si dea seama ce barbat sint eu, nu cirpa aia cu care e acum. -Parca ai zis ca s-au logodit si stau impreuna. Daca nu si-a dat seama pina acum, s-ar putea sa mai dureze, cit mai esti dispus sa astepti? -Cinci ani, suiera cu ochii inrositi. -O sa ai cincizeci. -Si? Nimeni nu stie ce a fost intre noi. Orele se scurg placut, oamenii din jur isi termina cafelele, se ridica, pleaca, vin altii. -Mai, voi sinteti aici pe inventar, ca mobilierul, ne ia la misto Paul. -Ia un scaun, bine ai venit, seducatorul fecioarelor, ii zimbesc. -Scaun tare sau moale?

-Iar incepe asta, mi se adreseaza Alex, care e exasperat de preferintele sexuale si perversiunile cel fascineaza pe Paul. -Ce-i Alex, nu le respect destul? Sa sti ca le place si lor sa le porcaiesc in halul asta. -Ba, demonstreaza-ti barbatia cu o femeie adevarata. Asist satisfacut la discutiile lor si intervin doar cind simt ca lincezesc. Mai torn niste gaz pe foc, nu de alta, dar mai invat cite ceva de la acesti Doni Juani usor trecuti. -Ce inseamna femeie adevarata, il atita Paul? -Una de treizeci de ani, care are experienta de viata, nu minorele tale de cincisprezece ani pe care le prostesti cum vrei. -Du-te ba de aici, nu-mi trebuie babele tale cu pielea flescaita, toate cu riduri. -Si cu calciie crapate, mai bag si eu. -Auzi-l si pe asta, se otaraste Alex, voi va dati la minore, fiindca nu sinteti in stare sa agatati femei adevarate. La alea nu tine vrajeala voastra. -Ti le lasam tie, fericeste tu toate babele, ride Paul -Tu mai ai sanse sa-ti faci o familie, mi se adreseaza Alex. Pentru mine si stricatul asta, arata spre Paul, e prea tirziu. Am pierdut trenul. E rindul lui Paul sa se infierbinte. -Care tren? Stai linistit, daca vroiam sa ma casatoresc, parca nu puteam. N-am avut atitea? Casatoria e o timpenie. -Sintem extrem de bine informati cu privire la parerea ta vis a vis de aceata institutie nobila, il opresc eu. Toti sintem suferinzi dupa recentele relatii de durata terminate, mai mult sau mai putin, abrupt. Faptul ca eram toti trei in aceeasi oala era ca un liant, impreuna nu ne mai simteam asa singuri si parasiti. -Ia stai asa, imi amintesc eu, marea ta dragoste nu era tot minora cind v-ati cunoscut? -Chiar asa, lupule moralist, sare si Paul. -De aia m-a si parasit. Daca era o femeie matura, m-ar fi apreciat la justa valoare, vine raspunsul promt. -Eu credeam ca te-a parasit din cauza ca ai batut-o, imi amintesc eu. -Cine raspindeste zvonurile astea, minciunile astea! De aia nu mai vrea sa ne impacam, sint tot felul de papagali ce nu-si vad de treaba. -Alex, te rog, nu ne minti, intervine rizind si Paul. -I-am dat o palma, accepta el, mai destins. -Care palma, nu-l slabeste Paul, ai desfigurat-o. -Nu mai exagera, iar exagerati! I-am dat o palma, numai ca aveam si telefonul in palma. -De ce ai lovit-o cu mobilul, intreb eu? -Am sunat-o si nu mi-a raspuns, m-a mintit ca invata cu o colega, dar am aflat ca s-a dus la un chef si am asteptat-o toata noaptea in fata casei. Cind a aparut dimineata a mai si venit cu un papagal de git. I-am smuls telefonul din poseta si i-am aratat apelul de la mine, ce a ramas in memoria telefonului. -Si ca sa vada mai bine i l-ai bagat in ochi, incerc sa ma dumiresc eu? -Din pacate, de la palma a cazut si a dat si cu capul de bordura, se hlizeste Alex. -Doamne fereste, ai nenorocit-o, ai bagat-o in spital, se cruceste Paul. -Am vrut sa-l bat si pe papagalul cu care era si pe parintii fetei, care treziti de scandal au iesit in strada. Am devenit mai atent, partea asta a povestii nu o mai auzisem pina acum. Dupa ce ne-a certat de atitea ori ca nu respectam indeajuns femeile, acum recunoaste ca si-a batut gagica, ba chiar a vrut s-o bata si pe ma-sa. -Da-i in fratii lor, bate-i tot neamul, se amuza Paul copios. In jurul nostru e liniste, toti trag cu urechea la povestea noastra. Cum sintem piliti strigam destul de tare ca sa acoperim muzica.

-Oricum pe tatal ei nu-l suportam, continua Alex. O singura data am vorbit in doi ani. Eram la inceputul relatiei si m-am dus la masa sa-i cunosc parintii. Am dat mina, ne-am asezat la masa si direct, primul lucru, fara nici o introducere, tatal ei a intrebat-o ce cauta cu unul mai batrin ca el, de parca eu nu eram acolo. Imi tisneste vinul pe nas de ris. -Si? -Si l-am bagat in pizda ma-sii. Timpitul a sarit in picioare, cum il injur la el in casa, sa ies afara, chestii de astea. Se vedea pe el ca-i un imbecil marginit, din ala ce a mers toata viata la fabrica si a facut ce i s-a zis fara sa puna intrebari. Alex nu suporta fabricile, in tinerete a lucrat intr-una si se pare ca l-a traumatizat. -Ai dreptate, pina la urma fata asta va realiza ce barbat adevarat a pierdut. -Ia uitati-va ce trufasa e tarana asta, ne atrage Paul atentia asupra unui cuplu ce trecea tantos. Si-a mai pus si un trandafir in chica aia nespalata. -O fi ramas de la tortul nuntii si i-a parut rau sa-l arunce, sti cum se pune in virful tortului trandafir de plastic. N-am inteles niciodata ce cauta flori de plastic si bilute de staniol in torta. Nu-s toxice, ii intreb pe mai experimentatii mei comeseni? -Mai conteaza, la cit sint toti de beti pe la nunti. Hai sa mai bem, ne incurajeaza Paul. -Tu ce vrei, ca tu nu bei, zice Alex cu gura pina la urechi in timp ce-mi umple paharul. El, care n-a mai pus gura pe bautura de douazeci de ani, e mai tare-n clanta. Paul nu bea alcool, nu fumeaza si nu maninca decit foarte putin, mai mult salate, ocazional carne de peste. Il banuim ca se fereste de excese pentru a nu-si distruge tenul ingrijit cu cele mai scumpe creme. -Care douazeci, poate treizeci, precizeaza Paul. -Poftim, mi se adreseaza Alex. Am vrut sa zic ca esti ca femeile, dar astea din ziua noastra beau mai abitir ca barbatii. Nici macar femeie nu esti, are o revelatie Alex si se ineaca de ris. -Bine ca sinteti voi barbati, ne zeflemeste Paul dupa care-si mai comanda un fresh de portocale. -Ce tot ii dai cu vitaminele si asa esti babaciune deja. Uita-te ce chel e in virful capului, ma indeamna Alex. Parca-i Papa de la Roma. -Care chelie, sare Paul ranit in orgoliu, e doar o nuanta mai deschisa a parului in zona aceea. Pune mina, imi zice si ma forteaza sa-i pipai scalpul. Ca sa nu mai vorbim de corp, pai cum aratati voi pe linga mine? Tu ai bucile lasate, de la atitea alcooale, ii arunca lui Alex, iar tu, ma fulgera din priviri, parca esti un cremvusti. Uita-te ce burta ai, adauga de-a dreptul indignat si isi ridica tricoul dezvelindu-si abdomenul perfect definit. -Nu te mai dezbraca pe aici, ca ne faci de ris, linisteste spiritele Alex, care ne-a marturisit ca ia in considerare o interventie chirurgicala in zona posteriorului, dupa ce i se vor vindeca tatuajele, pentru a avea din nou bucile semete de alta data. -Tu cauti pretexte sa-ti arati abdomenul, asa face si prin discoteci, il lamuresc pe Alex. De la atitea povesti ne-am trezit ca e intuneric, asa ca ne-am imprastiat in cele patru zari. De fapt trei zari. Imi tiram pasii, mi-era o lene de zile mari. Ca de obicei am inceput s-o iau razna. Se facea ca sustineam o importanta conferinta de presa. Sau la ceva universitate foarte importanta, trebuia sa tin o expunere. Oricum ideea e, ca era ceva al naibii de important si toti erau concentrati la buzele mele sa nu scape nici un cuvint. Pentru o clipa, chiar mi-a trecut prin cap sa vorbesc foarte incet, astflel amuzindu-ma cum s-ar chinui toti sa auda ce am de spus. Saracii oameni, asteptau sa-i lamuresc cum sta treaba cu fericirea. -Dragii mei, am inceput pe un ton viguros parintesc, de ce va isterizati ca nu sinteti fericiti? Stupoare.

Daca e adevarat ce scrie in Biblie, am continuat pe acelasi ton sententios ce nu invita la dialog, existenta noastra pe acest pamint e o pedeapsa. Trebuie sa induram pentru a fi iertati, mintuiti. Asadar, viata e o pedeapsa, nici nu avem dreptul la fericire, aceasta fiind incompatibila cu definitia pedepsei. Aici fac o pauza de efect. De cite ori sintem fericiti, trisam, ne sustragem pedepsei divine si ne indepartam de scopul acestei existente. O rumoare traverseaza auditoriul, capete plesuve si carunte murmura aprobator. Ii domin cu priviri scrutatoare. Am uitat sa mentionez ca ma aflu pe un podium, asa ca in ciuda staturii mele, privesc de sus intreaga adunare. Am un aer martial. Sint mindru de mine. Tot rationamentul pleaca de la premisa ca esti credincios. Din fericire nimeni nu vrea sa recunoasca lipsa credintei, are si ipocrizia avantajele ei, deci nu sint pus in dificultate cu intrebari inoportune. Daca esti credincios vezi lucrurile intr-un fel, daca esti liber cugetator in alt fel, desi e aceeasi situatie. Perceptii subiective asupra realitatii obiective. De aia le zice nebunilor copiii lui Dumnezeu? Traiesc in lumea lor indiferent ce se intimpla in realitate. Ma opresc la alimentara din colt sa-mi refac stocul de bere, mereu mi-e frica sa nu ramin cumva fara, de parca ar fi aer. De fapt e vorba mai mult de un comfort psihic decit de bautura. Fauna obisnuita misuna prin zona, in fata usii se vrajeste la greu. Tinerii umflati de anaboale folosesc un ton fortat pentru a fi in concordanta cu dimensiunile bratelor. Tinerele tirfulite cu blugii bagati bine in fund si cercei cit roata de bicicleta fac pe blazatele, dar nu pacalesc pe nimeni. Duhneste a promiscuitate, un miros ce ma deprima. Cind ma apropi se opresc pentru a ma evalua. Ma opresc si eu asteptind provocarea, calculind ce sanse as avea. Calculul da cu minus, dar citeodata simt nevoia de asemenea lucruri nedemne de civilizatie. Societatea doica cu valentele ei de atotprotegiuitoare, viata inseamna in primul rind nesiguranta, poti sa platesti cite polite de asigurare vrei. Tocmai acest atribut al incertitudinii da savoare vietii, de aceea ne invidiaza zeii, nemuritorii. Totul e nesigur, instabil si cu toate acestea acei dintre noi care se dovedesc demni de darul vietii isi asuma destine de zei, pornesc contra sortilor imposibili si poate chiar de acea reusesc acolo unde carnea de tun nici nu se incumeta sa spere. Unul dintre ei susoteste ceva catre ceilalti si sint lasat in pace. Ma simt dezamagit si usurat in acelasi timp, poate m-au confundat cu unul pe care, dupa criteriile lor sucite, il respecta sau o fi de vina mutra mea, mi s-a mai spus ca am o fata ciudata. Inauntru pute a mucegai, vinzatoarea e prea preocupata sa-si puna pe tapet problemele sentimentale prietenei ce ii tine de urit pentru a ma baga in seama. Toate au cite o drama personala, sint neintelese de partener si considera ca merita mai mult fara a-si pune vreodata intrebarea ce au ele de oferit. Iau un o cutie cu beri si ma apropi de casa. -Auzi draga la el, zice indignata casiera, sa ma duc eu! -Si te-ai dus, se mira cealalta sincer, cel putin asa-mi pare mie? -Da de unde, ce-s eu, proasta lui? -Cit fac berile, ma bag eu fara pic de consideratie pentru problemele sufletesti? Vadit indispusa de prezenta mea, imi arunca restul cu lehamite. Nu sint important. -Eu zic sa ti de el, s-ar putea sa nu mai gasesti altul, nu pot eu sa ma abtin. -Vrei sa zici ca nu gasesc altul mai bun, se stropseste vinzatoarea? -Nu, vreau sa zic ca nu mai prinzi altul defel, nici mai bun nici mai rau, esti vinzatoare in tura de noapte la alimentara asta din fundul cartierului si trecuta de prima tinerete. Pentru tine s-a terminat, ai iesit din joc. Ma indrept molcom spre casa, nu i-am spus nimic din ce n-am crezut cu adevarat, in felul meu cirn de a gindi, m-am gindit ca i-am facut o favoare ca atunci cind unei prietene i-am spus ca are o singura sprinceana. Sigur, nu a mai vorbit cu mine, dar a doua zi a fost la pensat si a

inceput sa arate ca o femeie. Faptul ca nu m-a mai salutat, consider ca e un pret mic pentru o fapta buna. Din ciclul fa bine, asteapta rau. Afara e intuneric si ploua. O femeie grasa si prost imbracata trece grabita cu o punga pe cap. Ku Klux Klan, imi trece prin cap, oare in ce punct al vietii renunta o femeie la cochetarie, in acea clipa e infrinta feminitatea, frumusetea unei femei, aceasta celebrare a evolutiei, este calcata in picioare si aruncata fara mila in noroi. Cit de usor desconsideram miracolele. Ni se par firesti, totul ni se cuvine fara sa datoram nimic. Sintem orbi furiosi gonind spre hau. Impetuozitate! Incepe sa-mi fie frig, inauntru, in piept. Fantomele incearca sa iasa, zgiltiind turbate de coaste. Degeaba, dragele mele, rinjesc eu, inca sint puternic, de data aceasta cusca va rezista, temnita din carne si oase va mai apara lumea de voi inca o zi. Vaiete prelungi imi strabat fiinta, tumultul se amplifica. Nu aveti decit, hohotesc cu incredere. Sint un colos, capul trece de nori, privirile pleaca spre alte zari, albastrul devine mov, norii sint turcoaz, valuri de culoare ma leagana. Plutesc spre infinit, aici nu ma poate rani nimic. Cercul se inchide, inceputul intilneste sfirsitul, nimic devine egal cu tot. Ratiunea se retrage rusinata si lasa loc simtirii biruitoare. Nevoia de a explica dispare, subconstientul nu se mai zbate sa ajunga constient, in sfirsit se odihneste, fiinta se relaxeaza, fortele ce tineau moleculele intr-o forma definita se anuleaza si urmeaza marea contopire. Eterogenul devine omogen. Miercuri Suna ceasul. Ce nenorocire, cum ne facem viata un cosmar unii altora. Ne obligam unii pe altii sa facem chestii neplacute. Cu o injuratura strasnica, ma imburd din pat. Toate ma dor, imi pocnesc articulatiile cind reusesc sa ma indrept. Imi incep ritualul. Urinare, defecare, spalare, imbracare, mic dejun. Intotdeauna la fel, in aceasta ordine. Ma simt ca o masina rablagita. Inghit fara chef ce gasesc pe masa, in timp ce sint obligat sa ascult o prelegere despre proteze si neajunsurile lor. -Gata! Ma duc la closet. Am mai incercat azi, dar nu am reusit sa fac nimic, precizeaza tatal meu. Problema e ca pierd mult timp si am atitea de facut azi. Fir-ar al naibii, mai zice plin de obida! Am scapat ieftin, imi zic multumit, poate azi asa va fi, o zi in care voi scapa de toate usor. Ma imbarbatez cu gindul asta si pornesc la lupta cotidiana. Inapoi in transee. La servici sint intimpinat de Elena si invariabila ei stare de veselie. -Ti-am facut cafea, sau vrei ceai? -Bine-i orice. Tu esti prost dispusa vreodata? -Da, binenteles, dar nu in prezenta ta. Nu stiu cum sa-ti zic,dar ai asupra mea o influenta pozitiva, ma binedispui. -Deci nu m-am nascut degeaba. Ha ha ha, haha, se veseleste zeita cluburilor. Fiind o ascultatoare foarte buna, ma apuc sa perorez vis--vis de emanciparea femeilor. -Diferenta fizica, foarte mica de altfel, s-a amplificat enorm, pe parcursul veacurilor, in plan psihic. Fata Elenei se crispeaza de concentrare. O femeie este practic un barbat cu penis si testicule intoarse pe dos, plus papica pentru bebelusi. Dumnezeu nu s-a complicat prea mult. Le-a intors pe dos si gata. Si atunci femeia sa gindit, in mine intra ceva, creste ceva, sint mai vulnerabila decit un barbat, dau nastere unui

om nou, mai adaugam si citeva idei preconcepute si iata marea diferenta de gindire dintre barbat si femeie. -Da, murmura neconvinsa Elena. -Vezi tu, draga mea, continui eu parinteste, ideea de nastere este asociata, in functie de perioada istorica si pozitia sociala,cu responsabilitate si cumintenie, sau mai nou, cu un oarecare sentiment de superioritate. Te intreb eu, asta sa fie emanciparea? -Da, adica nu, se incurca fata. -Emanciparea este o mare drama pentru sarmanii oameni, continui netulburat. Femeile vor mai mult. Vor familie fericita, un baiat si o fata, frumosi si destepti, un sot bogat, celebru, frumos, pentru care sa fie invidiate, dar sa-i fie sub papuc, sa faca dragoste ca un star porno, sa nu treaca timpul pentru ea, cariera de succes, amanti discreti, independenta financiara, securitate, aventuri, stabilitate, calatorii, protectie, libertate, etc. Oare nu e normal sa-ti doresti toate astea, n-ar fi frumos sa trisezi viata si sa scapi? Sa nu platesti? Pina visezi e in regula, dar cind vrei s-o pui in practica, intervine drama. Se bat cap in cap. Siguranta cu risc, familie fericita cu amanti. cum dracu sa mearga? E ilogic. Barbatii sint prosti, ei merg dupa femei si uite asa toti ajung intr-o situatie dramatica. Daca barbatii se iau dupa femei, trebuie sa ne concentram asupra celor din urma. Suna ca un rationament de barbat, asa-i? -Da, adica ai dreptate, zice frumoasa evaziv. - Asadar pentru un cuplu de succes, imi reiau ideea, ar trebui o femeie cu atita forta interioara incit sa aleaga solutii ce nu se contrazic, pentru a nu sfirsi intr-o depresie. Aici imi iau un moment sa meditez. Hmm, cine are atita forta? Poate credinciosii adevarati. Ferice de ei, eu ma chinui sa cred. Cum se aplica teoria asta la relatiile dintre homosexuali? Preia unul rolul de femeie? Am fost indragostit o data de o persoana de acelasi sex, dar nu am depasit stadiul platonic. Era inalt si frumos ca un inger si atit de vulnerabil, trasatura care iesea mai mult in evidenta din cauza conditiilor mizere in care am fost obligati sa stam citeva luni. S-a asemanat cu dragostea unui copil. A fost frumos, pur. Nici mie nu-mi vine sa cred. Poate asta e dragostea adevarata, nu mai ti cont de nimic. Nutresti sentimente inalte fara nevoia de posedare. Nu sint sigur ca-mi place. De fapt sint homofob. Cred ca Dumnezeu ma pune in toate situatiile pe care le desconsider. Imi da lectii pentru a ma face mai uman. Imi amintesc de Elena. -Ce zici, cum e de preferat, sa fi urit de oameni sau ignorat? -Stiu eu, pica pe ginduri intruchiparea perfectiunii fizice. Fras, izbucneste, sa fi urit e mai bine decit sa nu fi bagat in seama! -Asa gindesc si eu. Vanitatea asta. Sintem insecte cu orgolii de zei. Fug la alimentara sa mai ling o bere si atunci o vad. Era o fata pe care o tot zaream de citeva luni bune, dar n-am avut ocazia s-o abordez. Nu se poate spune ca ar fi o frumusete, ba chiar unii ar gasi-o urita. Avea o fata plina de gauri, probabil de la varsat de vint sau cum ii zice bolii aleia din copilarie. Pentru mine defectul asta o facea si mai interesanta. Ce-i drept avea un trup mladios. Am observat ca in ultimul timp sint mai atras de fete cu mici defecte. Frumoasele ma plictisesc, isi

consacra timpul exclusiv intretinerii perfectiunii fizice, neglijind orice altceva. Cu alte cuvinte o carcasa fara continut. La drept vorbind frumusetea cere sacrificii, daca eu ar trebui sa merg la coafor, manichiura, pedichiura, epilat, peeling, gomaj, masaj, machiaj, demachiaj, dupa aia da-i cu creme, care sint de zi, de noapte, de fata, de miini, de corp. Dracu ar rezista. Chiar nu-ti mai ramine timp de altceva. Cred ca sint prea lenes sa fiu frumos. Fata se opreste la o ghereta si incepe sa frunzareasca o revista de moda. -Nu are rost sa o cumperi, zimbesc incercind sa par cit mai lipsit de agresivitate, nu vreau sa speri vinatul. -De ce, intreaba pe un ton neutru? -Anul acesta, din cauza incalzirii globale si a acapararii puterii de catre ecologisti, se va renunta la haine. Fata e usor amuzata. Tine-o tot asa, imi zic, sa nu dai cu mucii in fasole. Moda e strabatuta de un curent retrograd, imi debitez timpeniile in continuare, vom ajunge sa ne acoperim cu frunze ca Adam si Eva, nu mai sint animale de sacrificat pentru lina si piele. -Ti-ar conveni? Ce ochi are. Verzi, ca o mare de pe o alta planeta. Daca m-as lua dupa horoscopul Elenei, ar trebui sa spal putina cum se spune, cica ochii verzi imi provoaca nenorociri. -Imi dau seama ce inconvenient ar fi pentru unii, dar pe termen lung, cred ca ar fi benefica omenirii, am mai diminua ipocrizia. -Sa inteleg ca esti un cruciat antiipocrizie? -Fara putinta de tagada, pretioasa domnita, sper sa nu observe cum ii fixez buzele, n-am mai vazut asa gura, ce forma, ce culoare, parca era spuma de capsuni si buzele ce linii arcuite aveau, puteau exprima si veselia si tragedia in acelasi timp. Sint hipnotizat. -Ei bine, domnule cruciat, ai de gind sa-ti inviti domnita la o cafea? Nu-mi vine sa cred. Nici macar n-am avut inspiratie, de obicei isi dau ochii peste cap si-mi intorc spatele. O cheama Laura si lucreaza la ziar, viseaza sa devina reporterita, in prezent avind un post a carui denumire nu-mi da nici cea mai vaga idee despre ce face de fapt. Ma feresc sa cer explicatii de frica sa nu o umilesc, naiba stie, dar in zilele noastre toate ocupatiile de doi bani au niste denumiri pompoase. Probabil te ajuta sa inghiti mai usor umilintele ce le presupune respectivul post. Asta-i noua forma de sclavie. Ma maninca limba, dar trebuie sa ma abtin. Mai tirziu o sa ai timp sa-i impui capul cu teoriile tale timpite, imi sopteste vocea ce-mi salasuieste in cap. Oamenii ce-si deschid sufletul, marturisindu-si adevaratele temeri si sperante, sint considerati nebuni periculosi. Oare nebunia este starea de nomalitate pe care o reprimam pentru a crea o impresie buna in jur? Ii povestesc de expeditiile facute in vara, e penibil cit de mult imi doresc sa o impresionez. Exagerez furtuna ce m-a surprins singur pe riu, in loc de furtuna descriu un uragan, in loc de un compartiment al barcii mele gonflabile ii trintesc ca erau sparte trei. In jurul meu se prabuseau copaci seculari sub fulgerele lui Zeus insusi, carcase de animale pluteau alaturi de mine. Ei bine, ma ambalez si mai tare, in mijlocul acestui dezmat al naturii am simtit ca renasc si am inceput sa vislesc asa de virtos incit in scurt timp am depasit vijelia si am debarcat pe o insula paradisiaca, sau ma rog, semiparadisiaca, deoarece nu erau palmieri, iar pentru mine paradisul terestru terbuie sa contina neaparat palmieri. Aventurile lui Odiseu erau pepsi pe linga ce am patimit eu. Apoi inventez cum am prins un peste urias cu miinile goale si astfel am scapat de infometare, caci imi pierdusem toate proviziile in furtuna aceea teribila. Acest episod nu are nici macar un simbure de adevar, spre deosebire de celelalte povesti, o singura data am incercat sa pescuiesc, dus cu forta, mai mult, de niste prieteni. Era o balta

relativ mica cu foarte multi pescari in jur, am stat cam zece minute , dupa care am inceput sa caut o solutie care sa-mi dea un avantaj in fata celorlalti. Cum ma tot scremeam sa-mi vina o idee de geniu, observ un copac a carui ramuri veneau peste baltuta noastra. Asta-i, imi zic incintat ca inteligenta mea s-a dovedit superioara si de aceasta data, am sa ma urc in copac si de acolo voi pescui exact in mijlocul apei unde, fiind apa mai mare mi se parea firesc sa fie si pestii mai mari. Toti pescuiau la margine, eu voi pescui in mijloc, deja imi imaginam invidia si respectul celorlalti. m-am catarat cu chiu cu vai in copacul acela nenorocit, si cind ma pregateam sa lansez, observind cu satisfactie stupoarea pescarilor, craca s-a rupt si am cazut in balta. In afara de prietenii mei, care se tavaleau de ris, toti ma injurau incredibil de violent. Nu intelegeam ce fac asa mare caz, pina mi s-a explicat ca am speriat pestii si ca nu se mai poate prinde nimic citeva ore am obiectat. Pestii sint prosti, nu pot tine minte citeva ore, cita memorie pot avea. Din pacate pescarii aceia nu erau sensibili la argumentatia mea logica si a trebuit sa ne retragem precipitat, unii ar spune umilitor. Adica am fost fugariti. Cam asta era experienta mea in materie de prins pesti. Terminam cafelele si stabilim o intilnire pe deseara. Fericirea mi-e umbrita de o urma de suspiciune, a mers prea usor. Iau masa de prinz cu David. Sintem serviti de fiul negriciosului si asta nu-mi convine. Are unghia de la degetul mic foarte lunga, cind ne aduce mincarea nu ma pot impiedica sa observ ca degetele ajung putin in sosul din farfuria prea plina. Lua-m-ar naiba cu spiritul meu de observatie cu tot, un fior de greata ma strabate. Totusi mi-e foame, las ca in vremea apocalipsei voi visa la asa ceva in timp ce voi vina sobolani prin subsoluri. Imi trece prin cap ca-si foloseste unghia mai lunga pentru a-si pune sare in supa, ca o mica lopatica. Nu stiu cum se face, dar orice conversatie cu David deviaza inevitabil spre zona promiscuitatii. -Ti-am povestit ce am patit o data la mare, razbate o intrebare din gura plina cu carne, cartofi, piine si salata? -Intra putin in detalii, il stimulez eu, ca de douazeci de ani imi tot povestesti. -Am agatat-o pe una in discoteca, i-am dat de baut din paharul meu, care era furat de pe o masa. Era scump ca dracu acolo. -N-ai facut herpes? -De unde? Numai bogatani pe acolo, ma lamureste David. El e convins ca bogatii n-au boli si cine sint eu sa-i spulber visele, mai ales ca sta pe o mostenire babana, cel putin asa sustine el. Stateam in cel mai ieftin camping la marginea orasului, isi contiua povestirea neoprindu-se din halit. Trebuia sa ma concentrez pentru a intelege sunetele ce razbateau din spatele halcilor de carne mestecate furibund. Mi-era asa rusine de bezna si gunoaiele din camping, ca am inceput sa-i explic cum mi-au furat portofelul si a trebuit, pentru o noapte, sa ma mut din hotelul de cinci stele, pina imi trimit niste bani de acasa. -Si te-a crezut? -Nu prea, zice David asudind groaznic din cauza efortului depus pentru a mesteca, dar ce era sa mai faca. Am intrat si cind sa ma dezbrac, ma opreste. Fi atent ce scroafa a fost, cica sa o satisfac eu mai intii si apoi se ocupa ea de mine ca are prieten si sex face doar cu prietenul ei, dar asa, oral, e ca si cum nu l-ar insela. -Eu tot zic ca sintem din specii diferite, nu vedem lucrurile la fel. -Nici eu n-am inteles cum vine treaba asta, dar imi convenea, molfaie uriasul. Privesc fascinat falcile gigantice, ce nu se opresc din mestecat. Imi imaginez cu usurinta cum, in cazuri extreme, ar fi in stare sa manince copilasi intregi. -Si, il zoresc eu?

-Ce ziceam? Am uitat ce ziceam. -Vad ca nu poti face doua lucruri deodata. Si sa maninci si sa povestesti? -Vine ploaia, zice grasul iritat. -Si, nu inteleg eu? -Cind ploua nu pot sa ma concentrez. -Ce legatura are una cu alta, intreb stupefiat? -Are, asa sint eu. -In fine, incep sa-mi pierd rabdarea, erai la mare cu aia in camping. -Aha, da. Asa greu a fost sa-mi dai un bobirnac in directia buna, imi reproseaza sugubat David. Am satisfacut-o de numa numa. Urla ca nebuna, mi-era frica sa nu vina politia sa creada ca o violez. Bucuros mi-am dat jos chilotii si m-am intins pe spate, treci mami, i-am zis, la care ea, tusti pe usa. Din mers mi-a zis ca se grabeste, dar se revanseaza miine. -Ai lasat-o sa plece, nu-mi vine mie sa cred? -N-am putut sa ies dupa ea, fiindca eram cu chilotii-n vine, in plus sti ce greu ma misc. Iti dai seama cum am cautat-o a doua zi pe plaja, prin baruri, peste tot. Cred ca a fugit acasa, adauga pe un ton din care razbate o dezamagire crunta. Iti dai seama ce scroafa, n-as fi crezut ca exista asemenea femei. -Lasa draga, il consolez cum pot de bine, au mai patit si altii. Cei drept, adaug dupa o scurta reflectie, pina acum n-am mai auzit un barbat sa pateasca asa ceva. Ca sa-l inveselesc ii amintesc de tentativa noastra de a deveni barbati. De fapt nu sint lamurit cu cine mi-am pierdut virginitatea, problema fiind complexa. Prima tentativa am avut-o cu o fata pe care o stiam din copilarie. Ne-am intilnit dupa citiva ani si dupa citeva complimente bine plasate am stabilit sa mergem seara la bazin. Pe vremea aceea le chemam pe toate la bazin, disperat sa le vad cit mai dezbracate. In bazin am inceput sa ne giugiulim, eu incordindu-mi muschii de zor, ea falindu-se cu multele ei aventuri nocturne. Incet, incet mi-am strecurat mina in costumul ei de baie, ea in ai mei. In jurul nostru copilasii luau lectii de inot, tribuna fiind plina de bunici si bunicute, unii mai respectabili ca altii. Ne dam chilotii la o parte si incep sa ma opintesc. Nu voia sa intre nicicum. Ei dracie, incep sa ma panichez, astept de atitia ani clipa asta. Imping mai virtos, fata, la fiecare opintire, salta pe jumatate afara din apa. Bunicii incep sa ne fixeze, suspiciosi ca le corupem odraslele. Nu am incotro, trebuie sa renunt. Simt ca turb de necaz, pe atunci nu stiam ca in apa nu aluneca treaba. Fata da din gura cum a rezolvat cinci tipi intr-o singura noapte. Sint asa amarit, ca nu o mai ascult. A doua tentativa a fost cu o fata care bea de trei ori cit mine. S-a cuplat cu mine crezind ca sint mare expert la femei si ca am s-o scap de povara fecioriei. Eu, pe de alta parte, eram convins ca ea are o gramada de barbati la activ. Dupa o saptamina de curtat devenise clar incotro ne indreptam, asa ca am aranjat cu David sa ma lase la el, parintii lui fiind plecati. Ca sa-l conving i-am promis ca va avea si el parte de fata, dupa mine, promisiune pe care nu aveam de gind sa o onorez. Zis si facut. Merg cu fata la David, iar el , discret, iese in curte. Ne dezbracam,iar eu, ca sa-mi ascund stingacia, o invit sa ma calareasca. Iarasi incep opinteliile. Nu intra de nici un fel. Ce naiba se intimpla, ma ingrozesc eu? Tocmai cind incepea sa devina penibil, David izbeste cu pumnii in usa mai sa o darime. -Au venit ai mei, zbiara el din curte, deschide! Imi trag repede blugii si deschid usa. -Ce ai facut, ma intreaba cu o fata ingrozita David? -Cum adica? Ce dracu crezi ca am facut? -Esti plin de singe. Ma uit in jos, are dreptate. Atunci mi-a cazut fisa. -Ba, asta e virgina! Unde-s parintii tai, imi revin din buimaceala?

-Am mintit, zice David spasit, mi-era ciuda pe tine. Degeaba am vrut sa reiau de unde ramaseseram, magia s-a dus, fata voia acasa. De abia la a treia incercare am reusit sa finalizez si eu. De atunci ma tot intreb, care din cele trei a fost prima pentru mine? E rindul lui David sa-mi povesteasca prima lui tentativa. -Eram la un chef, la un coleg de scoala, de fapt ai fost si tu. Nu-ti amintesti? Erai cu una cu picioare mai groase ca ale mele. Nu mai sti? Toti am ris de tine, chiar si mama aluia ce tinea cheful. -Imi amintesc, zic fara tragere de inima. Pe fata o agatasem cu citeva ore inainte de chef, era vinzatoare la un magazin. Ne stiam de mai demult, asa ca am profitat sa nu merg neinsotit la chef. Era destul de frumusica, cu sini mari, lucru foarte important la virsta aceea, fiind dupa pult, nu am banuit nici o anomalie. Jumatatea de sus era normala, iar cea de jos apartinea unei obeze. Ma ducea cu gindul la centauri si alte creaturi mitice. Cind ne-am intilnit seara, era prea tirziu ca sa mai dau inapoi. Tin minte, ca la plecare nu am mai putut scapa de ea, la orice obiectie de-a mea, gasea o solutie. -Oricum, reia grasul, am dansat, am baut si am prins o blonda mica si slabutica. Atita m-am tinut de capul ei pina am imbatat-o. Am dus-o la mine spre dimineata. Cum nu puteam sa o duc in casa din cauza parintilor, am dus-o in spate in gradina. -Ia stai, intervin, nu era iarna? -Ba da, dar era pe terminate si oricum eram beti amindoi. Am trintit-o pe o gramada de nisip si am inceput sa o pipai. Nu ma lasa defel sa-i trag jos blugii, era foarte puternica pe cit era de slaba. Pina la urma am reusit sa-i trag pina la genunchi, si repede, sa nu se razgindeasca, mam urcat pe ea si am inceput sa-i dau ca nebunul. Dupa citeva minute, mai aveam un pic si terminam, fata ma opreste. -Nu merge, zice ea. -Ce vrei sa zici, o intreb eu? -Pai n-a intrat. -Eu de fapt dadeam pe sub ea, in nisip, imi explica muntele de grasime. -N-ai simtit ca dai in nisip, in pietricele, nu-mi vine mie sa cred? -Nu. Eram atit de fericit, ca n-am mai simtit nimic. Ne ridicam sa plecam, cind David imi da un cot zdravan, mai sa cad peste comeseni. -Ce buna e puicuta aia, pacat ca trebuie sa ma intorc la servici, ca altfel o agatam de o lua naiba, sedinta blestemata, mai adauga el in timp ce parasim localul. Seara ma intilnesc cu Laura. Eram nervos ca naiba, am stat jumatate de ora in fata dulapului, combinind diverse tricouri si camasi cu blugi si incaltari. Chiar imi placea fata si nu voiam sa ma fac de cacao. Mi-am spalat si masina, totul era pregatit. In sfirsit ne intilnim, mi se parea ca ma fisticesc ingrozitor. Avea o tinuta degajata care accentua si mai mult stinjeneala mea. Oare cum reusesc femeile sa fie sublime si relaxate in acelasi timp. Imi rodeam creierii ce directie sa dau dialogului, fiind constient ca zimbesc de prea mult timp, ca un timpit. Din fericire, Laura este volubila. Ii sint recunoscator. Imi povesteste cite in luna si-n stele. Are o voce calda, care aluneca placut in ureche. A ramas orfana de tata de la trei ani, mama ei, zbatindu-se in saracie si mai avind trei copii, a dat-o spre adoptie unui unchi. Unchiul era un om blajin, ce i-a oferit ocrotire si afectiune, dar, asa cum se intimpla de obicei cu oamenii buni, l-a lovit napasta. A facut cancer si a murit la citiva ani. Laura a ramas cu mama ei adoptiva, care n-a vrut-o de la inceput si cu noul sot al acesteia, un cintaret alcoolic ce o privea pe gaura cheii de cite ori facea baie. -Unde sint oamenii cu copilarii fericite, incerc si eu sa intervin timid? -Acum e bine, zimbeste, m-am mutat singura, p