ConcurențăS Ă Î N Ț E L E G E M

P O L I T I C I L E U N I U N I I

E U R O P E N E

Pol i t ica UE în domeniul concurenței este menită să as igure o concurență lo ia lă ș i în condiț i i egale între întrepr inder i pe p iața internă europeană.

O mai bună funcționare

a piețelor

Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Concurență

Comisia EuropeanăDirecția Generală ComunicareInformarea cetățenilor1049 BruxellesBELGIA

Manuscris actualizat în noiembrie 2014

Ilustrația copertei și a paginii 2: © iStockphoto/dswebb

16 p. — 21 × 29,7 cmISBN 978-92-79-41501-2doi:10.2775/32155

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2014

© Uniunea Europeană, 2014Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în

diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online:

http://europa.eu/pol/index_ro.htmhttp://europa.eu/!gX78yg

SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE UNIUNII

EUROPENE

Cum funcționează Uniunea Europeană12 lecții despre Europa

Europa 2020: Strategia de creștere economică a EuropeiPărinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitateAfaceri maritime și pescuit

Agenda digitalăAgricultură

Ajutor umanitar și protecție civilăBuget

Cercetare și inovareCombaterea fraudei

Combaterea schimbărilor climaticeComerț

Concurență Consumatori

Cooperare internațională și dezvoltareCultură și audiovizual

Educație, formare, tineret și sportEnergie

ExtindereImpozitare

ÎntreprinderiJustiție, drepturi fundamentale și egalitate

MediuMigrație și azil

Ocuparea forței de muncă și afaceri socialePiața internă

Politica regionalăSănătatea publică

Sectorul bancar și financiarSecuritatea la frontiere

Siguranța alimentarăTransporturi

Uniunea economică și monetară și moneda euroVamă

CUPRINS

De ce este nevoie de o politică europeană în domeniul concurenței � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 3

Ce înseamnă politica europeană în domeniul concurenței � � � � � � � � � � 4

Politica antitrust � � � � � � � � � � � � � � � � � 5

Ajutorul de stat � � � � � � � � � � � � � � � � � � 6

Concentrările economice � � � � � � � � � � 8

Liberalizarea � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 9

Depunerea unei plângeri � � � � � � � � � 11

Perspective � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

Informații suplimentare � � � � � � � � � � 12

3C O N C U R E N Ț Ă

Încă de la stabilirea acesteia în Tratatul de la Roma din 1957, politica Uniunii Europene în domeniul concurenței a fost o parte importantă a activității UE. Tratatul prevedea instituirea unui „sistem care să împiedice denaturarea competiției în interiorul pieței comune”. Obiectivul era crearea unor norme ample și eficiente privind concurența, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței europene și pentru a oferi consumatorilor avantajele unui sistem de piață liberă.

Politica în domeniul concurenței înseamnă aplicarea unor norme care să garanteze o concurență loială în rândul întreprinderilor. Aceasta încurajează dezvoltarea inițiativelor de afaceri și creșterea eficienței, permite consumatorilor să beneficieze de o ofertă mai largă și contribuie la reducerea prețurilor și la îmbunătățirea calității. Acestea sunt motivele pentru care UE luptă împotriva comportamentului anticoncurențial, evaluează concentrările economice și ajutoarele de stat și încurajează liberalizarea.

Prețuri mai mici pentru toți: Oferirea unui preț mai bun reprezintă cea mai simplă modalitate prin care o întreprindere poate atinge o cotă ridicată de piață. În cadrul unei piețe supuse concurenței, prețurile scad, iar acest lucru este benefic nu doar pentru consumatori: atunci când există un număr mai mare de persoane care își permit să cumpere produse, întreprinderile sunt încurajate să producă, ceea ce contribuie la stimularea economiei în general.

Calitate mai bună: În același timp, politica în domeniul concurenței încurajează întreprinderile să ofere bunuri și servicii îmbunătățite calitativ, prin care să atragă un număr mai mare de consumatori și să își mărească cota de piață. Calitatea poate lua diferite forme: produse cu o durată de viață mai mare sau care funcționează mai bine, servicii postvânzare sau asistență tehnică îmbunătățite ori oferirea unor servicii mai favorabile și mai bune pentru consumatori.

Ofertă mai variată: Pe o piață supusă concurenței, întreprinderile vor încerca să producă o paletă diversificată de produse. Astfel, va exista o ofertă mai variată, iar consumatorii vor putea alege produsul care oferă cel mai bun raport calitate-preț.

Inovare: Pentru a pune la dispoziția consumatorilor această ofertă largă și pentru a fabrica produse de mai bună calitate, întreprinderile trebuie să fie inovatoare, începând de la conceperea produsului și până la tehnicile de fabricație sau serviciile oferite etc.

Mai pregătiți pentru concurența mondială: Concurența la nivelul UE contribuie, de asemenea, la consolidarea întreprinderilor europene în afara UE și le ajută să reziste mai bine în fața concurenței mondiale.

Concurența: o chestiune la nivel european

Uneori, încălcarea normelor privind concurența are loc numai într-o anumită țară, iar soluționarea problemei îi revine, de cele mai multe ori, unei autorități naționale de concurență. Însă, odată cu dezvoltarea pieței interne și pe fondul globalizării, efectele comportamentului ilegal, cum ar fi crearea unui cartel, sunt de obicei resimțite în multe țări de pe întregul cuprins al UE și din afara ei. De multe ori, Comisia Europeană se află într-o poziție favorabilă pentru a urmări astfel de cazuri la nivel transeuropean. Comisia are competența nu doar de a investiga, ci și de a lua decizii obligatorii și de a aplica amenzi considerabile.

Începând din 1962, Comisia este abilitată să investigheze eventuale comportamente anticoncurențiale, iar începând din 1990, este autorizată să examineze concentrările economice de mare amploare. Împreună cu autoritățile naționale din domeniul concurenței, Comisia garantează respectarea normelor UE privind concurența.

Toate țările membre ale UE dețin astfel de autorități care au competența de a pune în aplicare legislația UE privind concurența și care, în esență, au aceleași puteri ca și Comisia Europeană. Începând cu 2007, aceste autorități au aplicat normele europene în domeniul concurenței în aproximativ 570 de cazuri.

Prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC), autoritățile naționale și Comisia Europeană schimbă informații cu privire la punerea în aplicare a normelor UE. Rețeaua facilitează identificarea autorității care trebuie să se ocupe de aspecte specifice și a celorlalte autorități care ar putea oferi asistență. De asemenea, ea contribuie la garantarea aplicării eficiente și consecvente a normelor UE privind concurența. Prin intermediul REC, autoritățile din domeniul concurenței se informează reciproc cu privire la deciziile pe care intenționează să le adopte și țin seama de observațiile omologilor lor. Astfel, acestea își pot împărtăși experiențele și pot identifica cele mai bune practici.

Autoritățile de concurență din întreaga Europă se asigură că întreprinderile și guvernele respectă normele UE privind concurența loială, favorizând totodată inovarea, armonizarea normelor și dezvoltarea întreprinderilor mici.

De asemenea, instanțele naționale au puterea de a decide dacă un anumit acord este sau nu este în conformitate cu legislația UE în domeniul concurenței. La rândul lor, întreprinderile și consumatorii pot solicita despăgubiri în cazul în care au avut de suferit ca urmare a unui comportament ilegal care a restrâns concurența.

De ce este nevoie de o politică europeană în domeniul concurenței

4S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Comisia Europeană, împreună cu autoritățile naționale de concurență, depune eforturi pentru a preveni sau corecta comportamentul anticoncurențial. Comisia garantează în mod direct respectarea normelor UE privind concurența pentru o mai bună funcționare a piețelor, asigurându-se că întreprinderile concurează loial, în condiții egale și pe baza meritelor proprii. În mod specific, ea se asigură că întreprinderile nu se asociază pentru a-și împărți piața sau pentru a acționa într-un fel care ar putea duce la excluderea competitorilor potențiali. În acest caz, Comisia poate aplica amenzi considerabile, care pot atinge chiar și 10 % din cifra de afaceri a întreprinderilor în cauză.

Prin acțiunile de control în materie de ajutor de stat, antitrust și concentrări economice, Comisia garantează existența unei concurențe nedenaturate pe piața internă. Condițiile echitabile de concurență garantează accesul tuturor întreprinderilor europene, inclusiv al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), la piața internă a UE, un spațiu vast și modern.

Politica în domeniul concurenței reprezintă un element esențial al pieței interne. Scopul său este de a oferi tuturor cetățenilor europeni bunuri și servicii de o mai bună calitate, la prețuri mai avantajoase.Aceasta se axează pe următoarele activități:

• lupta împotriva cartelurilor;

• prevenirea abuzului de putere de piață din partea întreprinderilor dominante în orice sector sau țară din Europa;

• analiza riguroasă a concentrărilor economice propuse;

• controlul ajutoarelor de stat în favoarea sectoarelor și întreprinderilor care riscă să denatureze concurența.

De asemenea, Comisia urmărește să ajute consumatorii și întreprinderile să obțină mai ușor despăgubiri în cazul în care sunt victimele unui comportament anticoncurențial, precum și să consolideze și să simplifice investigațiile privind ajutoarele de stat.

Ce înseamnă politica europeană în domeniul concurenței

Principalele norme

Legislația UE le interzice întreprinderilor:

— să convină fixarea prețurilor sau împărțirea piețelor între ele [articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)];

— să abuzeze de o poziție dominantă pe o anumită piață pentru a elimina concurenți mai mici (articolul 102 din TFUE);

— să fuzioneze, atât timp cât această operațiune le‑ar permite să controleze piața. Întreprinderile mari care activează în mediul de afaceri din UE nu pot fuziona fără aprobare prealabilă din partea Comisiei Europene, chiar dacă au sediul în afara UE (regulamentul privind concentrările economice).

De asemenea, normele UE reglementează ajutoarele acordate de statele membre întreprinderilor (ajutoare de stat), care sunt verificate de Comisie (articolul 107 din TFUE). De exemplu, în cazul în care nu se respectă anumite criterii, sunt interzise următoarele ajutoare:

— împrumuturi și subvenții;

— facilități fiscale;

— bunuri și servicii oferite la prețuri preferențiale;

— garanții publice care cresc ratingul de credit al unei întreprinderi, comparativ cu cel al concurenților acesteia.

De asemenea, nu este posibilă acordarea de ajutoare de stat, indiferent de forma acestora, întreprinderilor aflate în dificultate pentru care nu există speranțe că vor deveni viabile din punct de

vedere economic.

5C O N C U R E N Ț Ă

Politica în domeniul concurenței are scopul de a oferi bunuri și servicii de mai bună calitate, la prețuri mai mici.

© iStockphoto/Anna Bryukhanova

Politica antitrustTermenul antitrust se referă la acțiunea de a preveni sau controla cartelurile sau alte monopoluri. Scopul urmărit este de a promova concurența.

Acordurile anticoncurențiale

Articolul 101 din TFUE interzice acordurile anticoncurențiale, și anume toate acordurile care limitează concurența, indiferent de intenția părților.

Normele antitrust privind acordurile anticoncurențiale sunt cuprinse în mai multe regulamente, în care sunt abordate anumite tipuri de comportament sau sectoare specifice. De asemenea, acestea definesc competențele Comisiei privind investigarea întreprinderilor, inclusiv dreptul de a căuta probe în incinta acestora.

În același timp, Comisia a adoptat diverse documente fără caracter normativ, cum ar fi comunicările și orientările. Acestea explică mai detaliat politica Comisiei și se referă fie la interpretarea normelor de fond în materie de antitrust, fie la aspecte procedurale, cum ar fi accesul la dosar.

Ce se înțelege prin „acorduri anticoncurențiale”?

Este vorba de acorduri încheiate între întreprinderi cu scopul de a limita concurența – de exemplu, cartelurile, în cazul cărora întreprinderile ajung la un acord pentru a evita concurența sau stabilesc prețurile de vânzare ale produselor pe care le comercializează.

Cartelurile: de ce sunt atât de dăunătoare și cum sunt identificate de Comisie?

Întreprinderile din cartelurile care controlează prețurile sau își împart piețele încearcă să se protejeze de presiunea concurențială care le obligă să lanseze produse noi, să își îmbunătățească calitatea și să mențină un nivel scăzut al prețurilor. Prin urmare, consumatorii plătesc mai mult pentru o calitate inferioară.

În conformitate cu legislația UE în domeniul concurenței, cartelurile sunt ilegale, iar Comisia Europeană aplică amenzi severe întreprinderilor implicate. Având în vedere că sunt ilegale, cartelurile au, în general, un caracter extrem de confidențial, dovezile fiind greu de găsit.

Pentru a facilita identificarea cartelurilor și eliminarea lor, Comisia aplică o „politică de clemență”. În esență, politica de clemență acordă întreprinderilor implicate într-un

cartel, care recunosc comportamentul anticoncurențial și predau probe în acest sens, imunitate totală la amenzi sau o reducere a amenzilor pe care Comisia le-ar fi aplicat.

De asemenea, părțile implicate în cartel au posibilitatea de a-și recunoaște faptele săvârșite și de a-și asuma responsabilitatea pentru acestea prin intermediul procedurii de tranzacție. Această politică permite o reducere a duratei cazului, economisind astfel resursele Comisiei. De asemenea, întreprinderile care acceptă să urmeze această procedură obțin o reducere a amenzilor.

Cu toate acestea, soluționarea problemelor legate de un cartel nu este o negociere între părțile participante la cartel și Comisia Europeană. Comisia va fi cules deja probe în cursul unei investigații și își va fi construit un argument puternic împotriva părților înainte de începerea discuțiilor privind soluționarea cazului.

Acordurile sunt considerate anticoncurențiale în cazul în care participanții convin:

• să fixeze prețurile;

• să limiteze producția;

• să își împartă piețele sau consumatorii;

• să fixeze prețurile de revânzare (între un producător și distribuitorii săi).

Cu toate acestea, un acord poate fi legal în cazul în care:

• are mai multe efecte pozitive decât negative;

• nu este încheiat între concurenți;

• sunt implicate întreprinderi care dețin numai o cotă mică de piață cumulată;

• este necesar pentru îmbunătățirea produselor sau a serviciilor, pentru dezvoltarea de noi produse sau identificarea unor modalități noi și îmbunătățite pentru a pune produsele la dispoziția consumatorilor.

6S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

De exemplu, Comisia poate permite întreprinderilor să coopereze în vederea stabilirii de standarde tehnice unice pentru întreaga piață. Acordurile care favorizează cercetarea și dezvoltarea și transferul de tehnologie sunt de multe ori compatibile cu legislația UE în domeniul concurenței, deoarece unele produse noi necesită cercetări prea costisitoare pentru a fi suportate de o întreprindere care lucrează pe cont propriu. De asemenea, pot fi considerate legale acordurile privind producția, cumpărarea sau vânzarea de produse în comun sau cele privind standardizarea.

În plus, întreprinderilor mai mici li se poate permite să coopereze dacă acest lucru le permite să facă față mai bine concurenței cu întreprinderile de dimensiuni mai mari.

Abuzul de poziție dominantă

O întreprindere poate restrânge concurența atunci când deține o poziție foarte importantă pe o anumită piață. O poziție dominantă nu este anticoncurențială în sine, însă comportamentul întreprinderii poate fi considerat abuziv în cazul în care aceasta își exploatează poziția pentru a elimina concurența. Articolul 102 din TFUE interzice acest tip de comportament.

Ce este abuzul de poziție dominantă?

De exemplu, atunci când un actor important încearcă să își elimine concurenții de pe piață, vorbim despre abuz de poziție dominantă în cazul în care acțiunile sale au drept efect eliminarea concurenței. Acest lucru va duce la creșterea prețurilor și la restrângerea ofertei pentru consumatori.

Atunci când încheie afaceri cu întreprinderi mici, întreprinderile mari nu trebuie să își folosească puterea de negociere pentru a impune furnizorilor sau clienților condiții care ar aduce atingere relațiilor dintre aceștia și concurenții lor.

Iată câteva exemple de abuz de poziție dominantă:

• practicarea unor prețuri prea mari;

• vânzarea la prețuri scăzute în mod artificial, cu scopul de a afecta sau chiar de a exclude concurenții de pe piață;

• obligarea consumatorilor să cumpere un produs care este legat în mod artificial de un altul mai cunoscut, acest lucru având drept efect să excludă produsele similare, denaturând astfel concurența;

• refuzul de a accepta anumiți clienți sau oferirea de reduceri speciale clienților care cumpără toate sau aproape toate produsele de care au nevoie de la întreprinderea care deține poziția dominantă;

• condiționarea vânzării unui produs de vânzarea unui alt produs.

Ce competențe de investigare are Comisia?

Comisia poate investiga un posibil comportament anticoncurențial. Printre altele, aceasta înseamnă că, în cazul în care Comisia decide să realizeze o investigație, funcționarii săi sunt abilitați:

• să pătrundă în incinta întreprinderii, pe terenul sau în mijloacele de transport ale acesteia;

• să examineze documentele întreprinderii sau orice alte documente legate de aceasta;

• să preia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din registrele sau documentele menționate;

• să sigileze incinta întreprinderii și orice registre sau documente ale acesteia pe perioada investigației, în măsura în care acest lucru este necesar;

• să solicite oricărui reprezentant sau angajat al întreprinderii explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul investigației și să înregistreze răspunsurile.

Ajutorul de stat

Uneori, guvernele statelor membre sprijină întreprinderi sau sectoare din industria locală din fonduri publice, oferindu-le un avantaj neloial. Prin urmare, concurența este denaturată și comerțul este afectat. Articolul 107 din TFUE interzice astfel de practici.

Uneori, acordurile între întreprinderi pot limita concurența.

© iStockphoto/Srabin

7C O N C U R E N Ț Ă

În conformitate cu articolul 108 din TFUE, Comisia are rolul de a preveni astfel de situații, autorizând ajutoarele de stat numai dacă acestea sunt cu adevărat în interesul publicului, și anume dacă aduc beneficii societății sau economiei în ansamblu.

În ultimii ani, Comisia a facilitat utilizarea de către statele membre a ajutoarelor direcționate către eliminarea disfuncționalităților pieței și îndeplinirea obiectivelor de interes european comun. Comisia se concentrează pe aplicarea acestor măsuri în cazurile cu cel mai mare impact asupra pieței interne, prin simplificarea normelor și adoptarea mai rapidă a deciziilor.

Ce criterii aplică Comisia Europeană pentru a autoriza sau nu un ajutor?

În primul rând, Comisia trebuie să răspundă la întrebările următoare:

• Autoritățile de stat au ajutat întreprinderile (de exemplu, sub formă de granturi, subvenții, scutiri fiscale, garanții, participații în întreprinderi, furnizarea de bunuri și servicii în condiții preferențiale etc.)?

• Este posibil ca acest ajutor să afecteze comerțul între statele membre ale UE?

• Ajutorul este selectiv, oferind un avantaj anumitor întreprinderi, sectoare ale industriei sau întreprinderi dintr-o anumită regiune (de exemplu, măsurile fiscale generale și legislația muncii nu sunt considerate ca fiind selective deoarece se aplică pentru toată lumea)?

• A fost denaturată concurența sau există riscul ca aceasta să fie denaturată în viitor?

Dacă răspunsul este afirmativ, Comisia nu trebuie să autorizeze ajutorul, cu excepția cazului în care acesta se dovedește a fi compatibil cu piața internă.

Excepții

Sunt posibile câteva excepții de la normele generale. Ajutorul de stat va primi undă verde dacă există o șansă reală ca o întreprindere aflată în dificultate – sau o întreprindere nouă – să devină în cele din urmă rentabilă sau dacă aceasta urmărește interesele UE (de exemplu, prin păstrarea sau crearea de locuri de muncă).

Este esențial să se evalueze dacă ajutorul este în avantajul consumatorilor sau dacă el va aduce prejudicii altor întreprinderi. De multe ori, Comisia autorizează ajutoarele pentru cercetare și inovare, pentru dezvoltarea regională și pentru întreprinderile mici și mijlocii, întrucât acestea servesc obiectivele generale ale UE.

Cum sunt controlate ajutoarele de stat?

Guvernele statelor membre trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la intenția lor de a acorda un ajutor financiar. Comisia aprobă circa 85 % din ajutoarele notificate, în urma efectuării unei simple evaluări preliminare.

Atunci când este necesară o investigație oficială, în cazurile litigioase, este publicat un anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în registrul online al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Părțile interesate pot formula observații, iar Comisia ia în considerare toate aspectele înainte de a lua o decizie finală.

De asemenea, Comisia Europeană investighează ajutoarele despre care nu a fost informată în mod oficial, dar de care a aflat prin proprie investigație, prin intermediul plângerilor din partea întreprinderilor sau a persoanelor fizice sau din mass-media. În cazul în care constată că ajutorul respectiv este incompatibil cu legislația UE și cu normele privind concurența loială, Comisia solicită autorităților naționale să sisteze ajutorul și să recupereze fondurile deja acordate.

Tabloul de bord al Comisiei privind ajutoarele de stat conține statistici cu privire la valoarea totală a ajutoarelor și tipul de asistență acordată de fiecare stat membru al UE. În plus, începând cu luna ianuarie 2016, cetățenii din toate țările UE vor putea găsi pe internet informații privind subvențiile de peste 500 000 EUR.

Se constată că cea mai mare parte din ajutoarele acordate anterior întreprinderilor individuale sau anumitor sectoare ale industriei este redirecționată în prezent către activități în interesul comun al UE. Acest lucru ar trebui să contribuie la consolidarea competitivității economiei europene pe piața mondială.

Controlul ajutoarelor de stat garantează că intervențiile guvernelor nu denaturează concurența și schimburile comerciale în cadrul UE.

© iS

tock

phot

o/Le

ontu

ra

8S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Concentrările economiceLegislația UE în materie de concurență reglementează și concentrările economice. Regulamentul privind concentrările economice, intrat în vigoare în 1990, a stabilit un sistem de control care oferă Comisiei Europene puterea de a interzice concentrările și achizițiile care ar putea reduce în mod semnificativ concurența.

Principalele documente legislative privind deciziile în acest domeniu sunt regulamentul privind concentrările economice și regulamentul de aplicare. Regulamentul privind concentrările economice cuprinde principalele dispoziții privind evaluarea concentrărilor, iar regulamentul de aplicare se referă la aspecte procedurale (notificarea, termenele-limită, dreptul de a fi audiat).

Prin combinarea activităților, întreprinderile pot dezvolta noi produse într-un mod mai eficient sau pot reduce costurile de producție sau de distribuție. Creșterea eficienței garantează o piață mai competitivă, iar consumatorii beneficiază astfel de produse de o calitate superioară, la prețuri mai echitabile.

Cu toate acestea, unele concentrări economice pot reduce concurența, de exemplu prin crearea sau consolidarea unui actor dominant. Acest lucru ar putea afecta consumatorii, prin creșterea prețurilor, prin reducerea gamei de produse sau servicii disponibile sau prin frânarea inovării.

Înainte de a fuziona sau de a se asocia, întreprinderile mari care desfășoară activități transfrontaliere trebuie să ceară o autorizare din partea Comisiei, furnizând toate informațiile necesare pentru ca aceasta să poată lua o decizie.

Autoritățile din domeniul concurenței se asigură că, atunci când două sau mai multe întreprinderi își unesc forțele temporar sau definitiv, echilibrul piețelor nu va fi compromis într-un mod care ar putea să afecteze concurența sau să creeze o poziție dominantă de care s-ar putea abuza.

De ce este necesară autorizarea la nivel european a concentrărilor economice?

Acest lucru permite întreprinderilor care activează în mai multe țări din UE să obțină printr-o singură procedură autorizația la nivel european pentru concentrarea economică din care fac parte.

Ce tipuri de concentrări economice sunt examinate de Comisia Europeană?

Comisia examinează toate concentrările economice în care sunt implicate întreprinderi ale căror cifre de afaceri depășesc anumite praguri. Sub aceste praguri, concentrările pot fi evaluate de către autoritățile naționale de concurență.

Aceste reguli se aplică tuturor concentrărilor economice, indiferent de locul în care întreprinderile își au sediul social, sediul central sau instalațiile de producție, deoarece chiar și în cazul în care acestea sunt stabilite în afara UE, dar sunt prezente pe piața europeană, operațiunea poate afecta piața UE.

De asemenea, Comisia poate examina concentrările economice care i-au fost aduse la cunoștință de către autoritatea națională competentă. Acest lucru poate fi solicitat de întreprinderile care fuzionează sau de autoritățile naționale de concurență. De asemenea, în anumite condiții, Comisia poate sesiza autoritățile naționale de concurență cu privire la un caz.

Din ce motive o concentrare economică poate fi interzisă sau autorizată?

Concentrările economice propuse pot fi interzise dacă părțile care fuzionează sunt concurenți majori sau dacă fuziunea ar reduce sau ar limita în mod semnificativ concurența în cadrul UE, de exemplu prin crearea sau consolidarea unui actor dominant.

Cu toate acestea, sunt rare cazurile în care Comisia Europeană blochează o fuziune, deoarece, de regulă, se pot aproba fuziuni mai problematice cu impunerea unor condiții sau măsuri corective obligatorii pentru întreprinderile care fuzionează. Astfel de condiții sau măsuri vor garanta faptul că piața nu este denaturată după realizarea fuziunii. De exemplu, întreprinderile se pot angaja să vândă o parte din activele comune sau să cedeze licența pentru anumite tehnologii unui alt actor de pe piață. În cazul în care consideră că angajamentele vor menține sau restabili concurența pe piață, Comisia aprobă fuziunea cu impunerea anumitor condiții și monitorizează dacă întreprinderile care fuzionează își îndeplinesc angajamentele. În caz contrar, Comisia poate interveni.UE examinează fuziunile propuse pentru a preveni efectele

dăunătoare asupra concurenței.

© S

hutt

erst

ock/

Som

mth

ink

9C O N C U R E N Ț Ă

În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că o anumită fuziune nu va limita concurența, fuziunea este aprobată necondiționat.

Liberalizarea

În unele țări, anumite servicii esențiale, cum ar fi energia, telecomunicațiile, transportul, apa și poșta, sunt controlate în continuare de către autoritățile publice și nu de întreprinderi private. Țările UE pot încredința servicii publice specifice unei întreprinderi, acordându-i acesteia sarcini, drepturi specifice și compensații financiare, în conformitate cu normele în materie de ajutoare de stat.

Când astfel de servicii sunt liberalizate, și anume, sunt deschise concurenței între mai multe întreprinderi, Comisia se va asigura că acestea rămân la dispoziția tuturor țărilor, inclusiv în regiunile unde nu sunt profitabile. Mai mult, este esențial să se asigure că procesul de liberalizare nu oferă un avantaj neloial întreprinderii care deținea monopolul înainte de liberalizare.

Care sunt avantajele liberalizării?

Liberalizarea piețelor prezintă mai multe avantaje.

Consumatorii pot alege dintr-o gamă largă de produse și furnizori de servicii. De exemplu, în prezent, operatorilor de rețea din industria feroviară, energetică și a gazelor naturale li se cere să ofere concurenților un acces echitabil la rețelele lor. Este esențial să se monitorizeze dacă toți furnizorii oferă acces loial la rețele, astfel încât:

• consumatorii să poată alege furnizorul care oferă cele mai bune condiții;

• consumatorii să beneficieze de prețuri mai scăzute și de servicii noi care, de regulă, sunt mai eficiente și mai accesibile consumatorilor decât înainte;

• economiile naționale să devină mai competitive.

Se pot oferi servicii publice în mod corespunzător pe o piață concurențială?

Da, întrucât reglementarea europeană garantează că serviciile publice sunt menținute și că interesele consumatorilor nu sunt afectate.

Comisia ia în considerare întotdeauna obligațiile speciale pe care trebuie să le respecte organismele care beneficiază de „drepturi de monopol”. Acest lucru asigură o concurență loială, fără a prejudicia întreprinderea finanțată de stat, care este obligată să furnizeze servicii de interes public, chiar și atunci când acestea nu sunt rentabile.

Comisia poate fi de acord cu deținerea monopolului de către o întreprindere în circumstanțe speciale: de exemplu, atunci când este implicată o infrastructură costisitoare („monopoluri naturale”) sau atunci când este important să se garanteze asigurarea unui serviciu public. Cu toate acestea:

• întreprinderile care dețin un monopol trebuie să fie capabile să demonstreze că tratează în mod loial celelalte întreprinderi;

• monopolurile naturale trebuie să își pună infrastructura la dispoziția tuturor utilizatorilor;

• profiturile obținute din furnizarea unui serviciu public nu pot fi utilizate pentru a subvenționa operațiuni comerciale prin care s-ar putea oferi prețuri inferioare celor practicate de concurență.

Consumatorii sunt avantajați de liberalizare?

Da, însă este nevoie de timp.

Pe cele două piețe care au fost deschise primele concurenței (transportul aerian și telecomunicațiile), prețurile medii au scăzut substanțial. Acest lucru nu s-a întâmplat încă pe piețele care au fost deschise concurenței ulterior sau care nu au fost încă deschise (energie electrică, gaze naturale, transport feroviar și servicii poștale). În aceste sectoare, prețurile au rămas neschimbate sau chiar au crescut.Deși această situație s-ar putea datora unor factori specifici sectorului (de exemplu, prețul gazelor naturale este strâns legat de prețul petrolului), în general, este mult mai probabil ca în sectoarele care sunt mai deschise concurenței consumatorii să plătească prețuri mai scăzute.

Consumatorii pot alege între mai mulți furnizori de energie din Europa.

© iS

tock

phot

o/Ch

inaf

ace

10S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Care sunt consecințele?

Comisia investighează dacă întreprinderile încalcă sau ar putea încălca normele privind concurența. Acest lucru înseamnă că se poate acționa pentru a proteja piața concurențială fie anterior, fie ulterior încălcării normelor. Ca urmare a investigațiilor, în funcție de situație, Comisia poate decide să interzică un anumit comportament, să impună acțiuni corective sau să aplice o amendă. În consecință, Comisia acționează atât pentru a preveni, cât și pentru a pedepsi nerespectarea normelor UE privind concurența.

Legislația UE în domeniul concurenței se aplică în toate statele membre. Autoritățile naționale de concurență pot aplica normele UE, precum și propria legislație în domeniu.

Comisia poate acționa doar în cazul în care comportamentul anticoncurențial are un efect asupra schimburilor comerciale între țările membre ale UE. Comisia are competențe importante în punerea în aplicare a legislației în domeniul concurenței, conferite de către statele membre ale UE în temeiul tratatelor. Deciziile sale sunt obligatorii pentru întreprinderile și autoritățile naționale care încalcă normele, însă pot fi atacate la Tribunalul UE și la Curtea de Justiție (pentru motive de drept). Întreprinderile și statele membre formulează apeluri împotriva deciziilor Comisiei în mod regulat și uneori au câștig de cauză.

Care sunt rezultatele?

S-a estimat că, în 2013, beneficiile pentru consumatori rezultate doar în urma deciziilor Comisiei de interzicere a cartelurilor s-au situat între 4,89 și 5,66 miliarde EUR.

Banii colectați din amenzi nu se adaugă la bugetul general al UE, ci reduc din valoarea contribuțiilor pe care statele membre trebuie să le verse la bugetul asupra căruia s-a convenit în anul precedent.

De-a lungul anilor, deciziile Comisiei au avantajat consumatorii europeni în diverse moduri.

De exemplu, Comisia Europeană a inițiat o acțiune pentru abuz de poziție dominantă împotriva gigantului american din industria calculatoarelor, Microsoft. Comisia a amendat compania Microsoft pentru practica de grupare a diferite tipuri de programe informatice într-un singur pachet. Comisia a decis că Microsoft a fost neloială față de consumatori prin eliminarea opțiunilor, menținerea prețurilor ridicate în mod artificial și sufocarea inovației în industria programelor informatice.

De asemenea, Comisia a amendat producătorii de tuburi pentru televizoare și monitoare de calculator cu 1,47 miliarde EUR pentru menținerea de carteluri. în ultimele două decenii. n 2012, Comisia a amendat producătorii de tuburi pentru televizoare și monitoare de calculator cu 1,47 miliarde de euro

pentru menținerea de carteluri în ultimele două decenii. În perioada 2001-2006, producătorii asiatici de ecrane LCD au creat un cartel, fixând prețurile și făcând schimb de informații sensibile privind ecranele cu diagonală mare pentru televizoare și aplicații informatice. Cartelul a avut un impact direct asupra consumatorilor europeni, întrucât majoritatea televizoarelor LCD, a monitoarelor de calculator și a laptopurilor provenea din Asia.

În 2006 și din nou în 2012, compania aeriană low-cost Ryanair a informat Comisia că dorește să preia compania națională irlandeză de transport aerian, Aer Lingus. Comisia a examinat impactul potențial asupra concurenței și consumatorilor, în special asupra celor 14 milioane de pasageri care folosesc anual transportul aerian pentru zboruri către sau din Irlanda. Fuzionarea celor două companii aeriene ar fi creat o companie cu o poziție de monopol sau dominantă pe mai multe rute către și din Irlanda, limitând oferta pentru consumatori și, cel mai probabil, conducând la prețuri mai ridicate.

Comisia a interzis preluarea propusă, în temeiul regulamentului UE privind concentrările economice.

Reacția la criza financiară

Comisia depune eforturi pentru a se asigura că măsurile luate de statele membre în reacție la criză nu împiedică concurența, ci mai degrabă țin cont de situația din Europa în ansamblu.

Normele privind ajutoarele de stat au rolul de a evita ca guvernele statelor membre să se întreacă reciproc într-o cursă costisitoare pentru subvenționarea propriilor întreprinderi, în detrimentul întreprinderilor în bună stare economică.

În același timp, Comisia recunoaște faptul că guvernele naționale ar putea fi nevoite să ia măsuri pentru a soluționa problemele din sectorul financiar și a adoptat o serie de reguli temporare privind ajutorul acordat băncilor.

Normele respective nu permit băncilor să accepte un ajutor din partea statului dacă nu iau măsuri individuale pentru soluționarea problemelor pe care le întâmpină.

Pentru a oferi țărilor UE o libertate suplimentară de acțiune în privința combaterii efectelor înăspririi condițiilor de acordare a creditelor, Comisia Europeană a adoptat norme temporare destinate întreprinderilor, altele decât băncile, și a permis guvernelor să utilizeze măsuri cum ar fi:

• facilitarea accesului întreprinderilor la finanțare;

• garanții de stat pentru împrumuturile cu dobândă redusă;

• asigurări pentru creditele de export;

• împrumuturi subvenționate (în special pentru produsele care respectă mediul înconjurător).

11C O N C U R E N Ț Ă

Depunerea unei plângeri

Ce pot face dacă bănuiesc prezența unei anumite practici comerciale anticoncurențiale?

În viața de zi cu zi, este posibil să întâlniți practici comerciale care, aparent, limitează concurența. De exemplu, întreprinderile refuză uneori să accepte comenzi din partea consumatorilor din alte țări din UE. Acest comportament poate indica practici ilegale și restrictive despre care ați dori să informați autoritatea de concurență.

‣ Pasul 1: Decideți ce autoritate de concurență doriți să informați

Dacă situația care vă preocupă este specifică și se limitează la țara sau zona în care locuiți sau nu implică mai mult de trei țări din UE, contactați autoritatea națională de concurență. În prezent, toate autoritățile naționale de concurență aplică aceleași norme privind concurența ca și Comisia Europeană și, de foarte multe ori, acestea sunt în măsură să se ocupe de cazul dumneavoastră.

Dacă sunteți de părere că sunt vizate mai mult de trei țări din UE, contactați Comisia Europeană.

Chiar dacă nu sunteți sigur de amploarea problemei, nu ezitați să contactați autoritatea națională de concurență sau Comisia Europeană. Autoritățile cooperează și pot decide împreună cu privire la tratarea cazului.

‣ Pasul 2A: Informați o autoritate națională de concurență

Autoritățile naționale de concurență din țările UE pot strânge informații de la întreprinderile vizate și pot lua măsuri pentru remedierea problemei dacă stabilesc că a fost încălcată legislația UE privind concurența.

Vă rugăm să rețineți că procedurile folosite de autoritățile naționale depind de legislația națională și pot fi diferite de la o țară a UE la alta. Așadar, înainte de a contacta o autoritate națională de concurență, vă recomandăm să consultați site-ul său de internet sau să vă informați cu privire la procedura de urmat.

Autoritățile naționale de concurență: http://ec.europa.eu/competition/nca/index_en.html

‣ Pasul 2B: Informați Comisia Europeană

Puteți contacta Comisia Europeană prin e-mail (comp-market-information@ec.europa.eu) sau prin poștă la adresa:

European CommissionDirectorate-General for CompetitionAntitrust RegistryB-1049 BrusselsBELGIUM

Vă rugăm să indicați numele și adresa dumneavoastră, să precizați întreprinderile și produsele implicate și să descrieți clar practica pe care ați observat-o. Astfel, Comisia Europeană va putea detecta problemele de pe piață, iar mesajul dumneavoastră poate fi punctul de plecare al unei investigații.

Formularea unei plângeri oficiale către Comisia Europeană

În cazul în care practica despre care bănuiți că limitează concurența vă afectează în mod direct și puteți furniza Comisiei Europene informații specifice, vă recomandăm să formulați o plângere oficială. În această situație, trebuie să îndepliniți anumite cerințe juridice, care sunt explicate detaliat în comunicarea Comisiei privind examinarea plângerilor.

Prețurile televizoarelor au devenit mai echitabile după ce UE a eliminat cartelurile care fixau în secret prețuri mari.

© iS

tock

phot

o/M

bbird

y

12S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Contactați o organizație a consumatorilor din țara dumneavoastră: http://ec.europa.eu/consumers/eu_consumer_policy/consumer_consultative_group/national_consumer_organisations/index_en.htm

Informați o asociație a consumatorilor

În calitate de consumator, aveți posibilitatea să informați, de asemenea, o asociație a consumatorilor cu privire la observațiile dumneavoastră. Ulterior, aceasta poate decide să adune informațiile primite de la mai mulți consumatori și să formuleze o plângere oficială către Comisia Europeană.

NA-06-14-035-RO

-C

Informații suplimentare

ISBN 978-92-79-41501-2doi:10.2775/32155

Mai multe detalii despre politica și normele UE în domeniul concurenței, precum și informații privind fuziunile notificate Comisiei, textul complet al deciziilor referitoare la politica în materie de antitrust, fuziuni și ajutor de stat, cel mai recent buletin informativ privind politica în domeniul concurenței și legislația relevantă pot fi consultate pe paginile privind „Politica în domeniul concurenței” ale site-ului internet Europa: http://ec.europa.eu/competition/index_en.html.

De asemenea, puteți urmări ultimele știri în domeniul concurenței în direct pe contul Twitter https://twitter.com/EU_Competition.

Următoarele publicații sunt disponibile sub formă tipărită, dar pot fi și descărcate gratuit:

X Raportul anual privind politica în domeniul concurenței: http://ec.europa.eu/competition/publications/index.html

X Informațiile privind fuziunile notificate Comisiei, deciziile oficiale ale Comisiei Europene în domeniile antitrust, fuziuni și ajutor de stat și reglementările detaliate pe care se bazează acestea sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: http://eur-lex.europa.eu/JOIndex.do

X Raportul general privind activitatea Uniunii Europene cuprinde o evaluare a activităților Comisiei Europene în materie de concurență: http://europa.eu/generalreport/index_ro.htm

X Aveți întrebări legate de Uniunea Europeană? Serviciul Europe Direct vă poate răspunde: 00 800 6 7 8 9 10 11 – http://europedirect.europa.eu

Comisia Europeană dorește să mobilizeze instrumentele și expertiza de piață existente în domeniul concurenței, astfel încât acestea să contribuie la agenda UE privind creșterea și locurile de muncă, inclusiv în sectoare precum piața internă digitală, serviciile financiare, politica energetică, politica industrială și lupta împotriva evaziunii fiscale.

În acest context, va fi important să menținem o abordare economică și juridică la evaluarea aspectelor legate de concurență și să dezvoltăm în continuare monitorizarea pieței, pentru a sprijini activitățile mai ample ale Comisiei.

Perspective

Comisia va urmări în continuare aplicarea efectivă a normelor de concurență în domeniile antitrust, carteluri, fuziuni și ajutor de stat, menținând instrumentele concurenței aliniate la evoluțiile pieței și, în același timp, promovând o cultură a concurenței în UE și în lume. Comisia va promova cooperarea internațională cu alte autorități în materie de concurență din întreaga lume.