O ÎNTÂNLIRE CU EMINESCU

De Vucovan Lavinia

În piața Unirii (Într-o zi de vară eu împreună

cu prietenii mei stăteam la o terasă din piața Unirii.

Nici nu am observat ca lângă noi stătea un bărbat de statură medie,care scria într-un carnețel.

Întorcându-se către noi a schițat un zâmbet destul de familiar.

Neobservând cine era de fapt,ne-am continuat discuția.

După un timp,m-am întors către el. Scria! M-am întrebat ce tot scria acolo de atâta timp.

A ridicat puțin capul si atunci l-am văzut. Mi-am dat seama cine era!

Mihai Eminescu

Cuprinsă de fericire si uimire m-am întors către prietenii mei să le spun cine era acel barbat:

-Nu ați realizat cine e acel bărbat? Uitați-vă bine!

-Hei! E…E Mihai Eminescu!-Ce? Hai sa mergem sa vorbim cu el.-Bună idee!Emoționați,ne-am ridicat de la masă

și am pornit către masa unde stătea Mihai Eminescu.

-Bună ziua,copii!Avea o voce blândă,caldă care îți

inspira încredere.-Bună ziua! Ce faceți aici?

Un singur vis…

-Ce sa fac? Scriu o nouă poezie. Dar voi?-Suntem fericiți să vă vedem. Dar ce căutați în viitor?-În viitor? Nu suntem în anul 1880?-Nu. Suntem în anul 2011.-2011?Cred că greșiți. Suntem în anul 1880.Am verificat aseară.Ne-am uitat mirați unul la celălalt. Ce vorbea?1880? Cum era posibil

cănd noi ne aflam în 2011? Ne-am uitat în jur. Era plin de oameni îmbrăcați în stilul de pe vremea lui. Dar noi eram îmbrăcați în stilul nostru.

-Sunteți bine? Ne-a întrebat modest.-NU! Cum sa fie 1880? Suntem în 2011.-Poate această poezie pe care am scris-o vă va ajuta.Am citit poezia. Era cel mai frumos lucru scris vreodată. Era ziua în

care Eminescu crea LUCEAFĂRUL.)Țrrrrrrrrrrrrr….Offf…Dimineață…Dimineață!? Dar…Unde?Offf…Un

vis…