Michael Haulicd

O HUCA

iru NNINUNATUL

INAND

[u prins

Prolog

1. Un client ca oricare altul

2. William Rikki Ardha-Matsyendra

3. Vom uita pentru dumneavoastra

4 Ddjb-vu

5. Pegtele Rick

6. El Mariachi

7. Gi-ri. Datoria

B. Profesorul

9. Transfer interzis

10. Gabriela + Lotek: LOVE (sau ce va fi fost)

1 1. Kill Lotek / Cilugarila

Nota bio-bibliografici

9

13

25

33

+)

51

61

/7

87

101

111

123

133

1. Un client ca oricare altul

Totul a inceput dupd divorf. Cine crede ci divortul e o

lrcabi ugoari se inqald. $i nu e vorba de bani, numai de bani'

l)egi Camelia m-a llsat flrl un chior. Mi-a luat casa, banii,

copiii. Cic[ sl se asigure pentru viitor. Cic[ n-avea incredere

irr mine ci ag putea contribui constant la creqterea copiilor.

$i cle-aia a vrut s[ aibi totul de la inceput. Iar judecitorului i

s a pirut OK. Judecitoarei, c[ era femeie. Aga imi qi explic...

Nu, n-a fost vorba de bani, numai de bani. Aveam o mese-

ric [run[, puteam gisi oricind angajamente noi, puteam face

bani. Dar a mai fost gi sentimentul lla de abandon' m-am

sinrfit aruncat la gunoi, la gunoiul societlfii, 9i nu mi s-a pi-rurt drept. Mi-a plrut c[ societatea gi-a bltut joc de mine luin-

tlu-rni totul: casa, banii, copiii.

Cred c[ am vrut si m[ rlzbun. Pe ea, pe societate. $i cum

Puteam s-o fac mai bine decit incurajind lucrul care, imi p[-rcrr mie atunci, era cel mai periculos pentru ea? Cum puteam

sir mi rizbun mai bine decit punind um5rul la alunecarea so-

cictifii pe panta aia periculoasl de care tocmai aflase? Ziarele

14 | MTCHAEL HAULTCA

erau pline de semnale de alarmi care dezviluiau consecinlele

negative ale rispindirii pe scar[ din ce in ce mai largl a ceea

ce s-a numit Transfer. .. Iar fraz.a asta sun5. exact ca un ci-

tat dintr-un ziar, e o mostri de limbaj de celulozi, Iimbajulpresei...

Ali observat, cred, ce u$or ajungem si ne pliem limbajulpe subiectul care ne obsedeazi, ce ugor ajungem si vorbimexact ca indivizii in mijlocul cirora trdim. Aqa cum fac scrii-torii cu personajele lor, cind le pun si vorbeasci diferit, toc-mai pentru a le individualiza... Daci ii interseazi asta, dacirespecti regulile, daci nu cumva romanele sau povestirile lornu sint decit nigte monoloage auctoriale, nigte discursuri qi,

eu cel pufin, trebuie s5" recunosc ci accept Ei asta dacl.frazele

imi suni.lntr-un fel, intr-un anume fel, de neconfundat. OK,si vorbeasci toate ca unul, dar si nu fie felul in care vorbesc

inci o suti de scriitori, aqa cum ziarele folosesc toate acelagi

limbaj, lla pe care l-am numit de celulozi.

Sd ne intoarcem la Transfer...

A fost ca un joc mai intii, o joaci de bogitaqi (si sint destui

cei care zic cd mai bine rlminea asa, ca multe altele), apoi ca

o boali - s-a descoperit cd didea dependenli. Tot mai mulfioameni solicitau Transferul, a$a cum am zis, la inceput ca

o joaci, ca un capriciu, ca o satisfacere a curiozit5{ii. Apoiau gdsit o adevirati plicere in asta. Apoi nu s-au mai pututabline qi au fhcut-o din nou qi din nou... cheltuindu-qi ba-

nii si neuronii in folosul agenfiilor care se ocupau de treaba

asta. Iar cind n-au mai avut bani suficienfi qi-au ciutat gaz-

dele pe strl2i... Cit de degenerat po]i fi ca si salli tot felul de

o HUCA iN MTNUNATUL TNAND | 1s

nenorocili de pe strad[ s[ le acaparezi trupurile fie qi nurnai

pentru citeva ore? Sau cit de disperat?

Am fost si eu un client al agenfiilor. O dati, de doui, de

nou[. Ca fiecare. $tifi cum e. Probabil, la o virsti, tofi vrem

si avem ochii albaEtri, si fim bruneli, cu un sac de mugchi

pe noi, si se uite femeile in urma noastrd, si fim dorifi de

l'emei, de femeile miritate mai ales, alea pe care ni le inchi-

puim scoase pe vecie de pe pia{[. Ei ag! Pe vecie! Haida-de!

Am aflat cd ele de-abia agteaptl si calce strimb, iar cele care

n-au frcut-o n-au f[cut-o pentru ci nu au avut ocazia, pentru

cd n-au intilnit birbatul pentru care si fie dispuse s-o faci.

Adic[, in alli termeni, nu li s-a ghicit prelul corect. Cl, pinila urmi, la asta ajungem,la prepl corect.

Toati treaba asta e valabili qi pentru femei. Numai ci ele

n-au a se lupta pentru a atrage privirile birbafilor, pentru a-i

firce s[ calce strimb. Ei calci strimb din construc]ie. La ei cil-catul strimb e chestie congenitald, de parci s-ar fi niscut toficu luxafie de qold. Ei n-au nevoie decit de o privire, de un

z.imbet... Femeile au puterea asta de a migca lucrurile doar cu

privirea. E de-ajuns si se uite la un blrbat mai mult de douisecunde, ci singele iluia iqi schimbi automat mersul qi, in loc

sI circule conform algoritmului prestabilit, o ia razna qi se

acluni in... acolo... in fine.

lmi amintesc c[ marea descoperire am frcut-o cind, in ca-

talogul agenliei pe care o frecventam, am dat peste Conan,

gridinarul vecinilor noqtri. De multe ori, in dupd-amiezele

cle vineri, il admiram, da, ista este cuvintul, cum tundea iar-

ba Ambersonilor. Cum le aranja florile gi copiceii din fala

casei. N-am llcut niciodatl legitura intre prezenfa lui acolo,

vinerea, qi absen{a lui Ted Amberson care, intotdeauna, inweekend avea de fbcut deplas[ri lungi... Ei, aveam si aflu,

16 | MTCHAEL HAULTCA

cu alt[ ocazie, c[ deplasirile lui nu erau chiar atit de departe.

Dar toate la timpul lor.

Ziceam cI intr-o zi l-am glsit pe Conan in catalogul

agenfiei. OK, mi-am zis, ia si vedem cum e si fii gr[dina-rul Ambersonilor... L-am ales, am pl6tit, am intrat in sala de

operalii qi am plecat de acolo pe picioarele lui. Era intr-o vi-neri, evident. Urma sI petrec o dupd-amiazd,tunzindgazonulfamiliei Amberson, stind in preajma Veronicii, firi ca ea sIstie ci, in trupul sportiv dupi care li se scurgeau ochii tuturorfemeilor de pe stradi, eram eu. Speram sl aflu secrete bineascunse? Niscaiva picanterii? Speram si profit s,i eu de...?

Habar n-am. Poate cite ceva din toate astea.

Era o vineri frumoasi de septembrie, lumina c[dea pieziq

peste case colorind iarba intr-un verde care-fi cregtea poftade viafi, un verde erotic, plin de pofte disimulate...

E o lumini speciaid in cartierul nostru, in Sistemul Solar.

Aici,la marginea oraEului - a nu Etiu cita margine a oraqului

care igi adaugi Ia fiecare cifiva ani cite un nou cartier, pe mi-suri ce imigranfi de toate nafiile, de toate rasele vin valuri-valuri - lumina vine parci piezig, profitind de lipsa formelorde relief. E mai lumini, mai... Spre deosebire de partea veche

a orasului, de stridufele umbrite de sub Muntele, de clidirilevechi fbcute din materiale tradiponale care nu ;tiu sd re{inilumina, s-o concentreze pentru a o reda strizilor echilibrindastfel puterea soarelui.

Cele 20 de grade gi efortul pe care-l fbceam scoteau tran-spirafia din mine, nicliindu-mi tricoul. Am terminat de tunsiarba, am inl5turat-o pe cea tiiati, am instalat furtunul qi aminceput si stropesc gazonul proaspit ferchezuit. Veronica nuse ar5.tase deloc, dar ii ghiceam privirile pe dupi perdelele .

bucitiriei. Mi-am scos tricoul si m-am stropit cu furtunul, sd

o HUCAiN MINUNATUL INAND | 17

md ricoresc. Peste drum, madam Kujewski incremenise cu

pungile in miini intr-o cdutare a cheilor in geant6 care pdrea

s[ nu aibl sfirqit. Alituri - la mine acasd! - perdelele de sus

- de la dormitorul nostru! - parci s-au dat la o parte l[sin-du-mi s[ ghicesc quvi]ele blonde ale Cameliei. Mi agtepta, iispusesem la telefon c[ am ceva de lucru qi voi veni mai tirziu.

Md a;tepta... cu ochii pe Conan. Pe mine. Pe el.

- Conan, nu vrei un pahar cu api? imi pare ci te-ai cam

tncilzit...A naibii Veronica! Poate ci ea avea nevoie de ceva care s-o

mai rlcoreasc5... M-am dus in bucltdrie aga cum eram, cu

bustul gol, cu bretelele salopetei atirnindu-mi pe lingi coap-

se, cu stropii de api inci sclipindu-mi pe brafele de impru-rnut ale lui Conan.

- $i ia zi, Conan, ce mai faci tu?

- P[i, stropesc gazonul, doamni Amberson.

- Veronica, te rog...

- Veronica, mi s-au arcuit buzele clrora, daci ag li fost fe-

rneie, nu le-ag fi rezistat nici o clipi in plus, nici o clipi care sile dea prilejul si zici mullumesc, acum mi duc sl-mi termin

treaba.

I-am simtit tremurul, in birbie, in muqchii faciali. I-am

vizut degetele de la miini, nervoase, agi{indu-se de un qervet

rle bucltirie. Se {inea tare, tipa! Voia gi nu voia.

Am dat pe git apa din pahar si i-am spus ce era de spus:

- Mulfurnesc, doamnl, Veronica, acum mi duc s6-mi ter-

rnin treaba.

$i ea n-a mai zis nimic, m-a lisat si plec! A dracu' muiere!

A trebuit si mi stropesc din nou cu furtunul, de data asta m[inc[lzisem pe diniuntru Ei imi aminteam senza]ia, era aia pe

care-o simleam de fiecare dati cind, de la geamul biroului

1s I MTCHAEL HAULTCA

meu de la masardi, o vedeam pe Veronica Amberson, pe te-

rasa din spatele casei ei, acolo,la etaj, unde nu putea fivinutltdin stradl, ficind plaji. Goall, goall in toati splendoarea ei.

Asta se intimpla ln fiecare vari, in weekendurile in care Ted

Amberson era plecat in cilitoriile lui de afaceri. Cred ci inzilele alea mi s-a inqurubat mie in minte ideea...

Ce e aia fidelitate? Si nu te culci cu alte femei? Si nici nute gindeqti la asta? Si-fi impui sd n-o faci? De ce? Dacl tot ilizboard, mintea... Care e diferenfa dintre gind gi faptl? Cu ce

e mai picitoasl fapta decit gindul?

Problemi fals6, bineinfeles, pentru c[ a minfi, a fura, a

ucide... a preacurvi... sint fapte, nu ginduri. Faptele se pe-

depsesc, nu gindurile. Sintem o societate bazaI6, pe fapte, nupe ginduri. Tribunalele judeci fapte qi sebazeazil pe mirtu-rii, pe dovezi care inseamni fapte,lucruri concrete. Pedeapsa

este ceva concret, deci nu poate avea drepl cauz6, decit totceva concret, adici fapte.

in simblta qi duminica ce au urmat am stat lipit de biro-ul meu de la masard6, cu ochii pringi ca nigte ablibilduri pe

geam. A fost cald, foarte cald pentru luna septembrie, Ted

era plecat, iar Veronica a petrecut foarte mult timp pe terasS.

Goal5, aqa cum avea obiceiul. A stat pe burt5, pe spate, pe-oparte qi pe cealalti. Parci o fbcea intr-adins, parcl stia cI sintacolo. $tia? La un moment dat, era simbdti, a lnceput si se

mingiie, si se joace cu pisirica qi mi-a plrut ci mi priveqte

fix in ochi, mi-a pirut ci pentru mine face toati chestia aia,

ci totul nu este decit o reprezenta{ie pentru un singur specta-

tor, eu. Evident, o lbcea pentru ea, dar daci aga mi s-a pirutmie?

Toati siptimina am stat cu ochii pe casa lor. Cind plecam

la serviciu, cind veneam. Am schirnbat chiar vreo doui vorbe

o HUCA lN MINUNATUL INAND I 19

cu Ted intr-o dimineali, mai multe decit o ficusem tot anul.

Ohiar qi ei i-am spus o dati

- Buni diminea{a, doarnni Amberson.

- Buni dimineafa, vecine, mi-a r[spuns ea Ei mi-a aruncat

run zimbet, frate geamin cu acel zimbet pe care mi-a pirut cirni-l adresase simbdt[ dupi... dup6.

Chiar qtia c[ m[ uitasem la ea, ci o spionam din spatele

geamului, de la mansardi?

Vineri i-am spus inci de dimineafi Cameliei ci voi intir-

t,ia, am plecat chiar mai repede gi de la serviciu, am trecut pe

la agenfie, am semnat formularele, am rdspuns din nou afir-

nrativ la intrebarea ,,sintefi de acord si fi1i gridinar pentru o

zi?" - mI avertizaser[, ca qi data trecuti, ci omul avea un job

irr dupl-arniaza aia.

Da, gazdeleerau de doui feluri: unele disponibile total, al-

lcle aveau programul lor care nu putea fi deturnat. Era 9i ista

un criteriu in alegerea pe care o ficea clientul. Erau clienli

c:arre se transferau in paragutigti, in poli1igti... Fiecare cu dam-

blaua lui, fiecare ciutind ce-i lipsea sau ce credea ci-i lipsegte,

cti ar vrea s[ fie. Mereu m-am intrebat cum pot s[ mai fiu eu

intr-o gazdi cu anumite talente qi ele sb nu se piard[. Nu qtiu

cum, dar am aflat ci se poate. Nu sint o fire foarte curioasl,

irclici sint, dar in limite normale, nu-mi duc curiozitlfile pinila extrem, nu-mi dedic viafa cine gtie ciror mari revelafii"'

Sint curios, dar atit. Poate de aceea nu sint decit ceea ce sint.

(lhiar daci uneori mi-ag dori mai mult de la mine, mi-ag dori

si fiu mult mai mult. Dar totul rlmtne doar dorinfi, o dorinfi

ascunsl, aga cum, probabil, au toli oamenii pe lumea asta.

Am ajuns la casa Ambersonilor cu inima bubuindu-mi in

piept, eram sigur ci asta avea si fie ziua, aceaziin care fante-

ziile mele se vor implini.