o altfel de e-carte

RADU ROSETTI - CU PALOSUL - ed.1972

Unul din cele mai senzationale romane eroico-istorice, "Cu Palosul" imbina elementul istoric nationalist cu romantismul literar caracteristic sfarsitului de secol XIX in nou formatele state nationale din Europa (Romania, Italia, Germania).Cartea, scrisa cu verva dar si cu atentie maxima acordata elementului istoric, descrie formarea Moldovei ca stat feudal, in jurul lui 1359, sub Bogdan Descalecatorul. Actiune, intriga, iubire, culoare, vinuri de Harlau (nu mai exista podgoria, a fost distrusa de filoxera de la 1883) moldovence blonde si ardeleni chipesi...in fine, o lectie de istorie pe care o sorbi fara sa iti dai seama, si ai mai vrea. Radu Rosetti, istoricul si eruditul moldovean care a scris-o in 1905, e pe nedrept uitat de editorii contemporani.

Lectura placuta in anul ce vine!

* Executat update cu versiune formatata minimal si font Zamolxis

Modificat de idbmax (01-01-2013 12:51:56)

_______________________________________"de GUSTIBUS et COLORIBUS non disputandum"(Seneca)Contributia mea pe forum:O altfel de E-CarteColectia Aleksandr Romanovici BeleaevFOILETON-TRACIA MAGAZIN - O revista virtualaColectia Romane de Aventuri si Istorice - romanestiWild, Wild, West - Colectie westernColectia CALATORI PRIN TIMP

30-12-2012 20:53:53

idbmaxVETERANMesaj Privat

Inregistrat: 14-01-2010

Barbu Slătineanu (14 iulie 1895, Paris - 31 octombrie 1959, Jilava, judeţul Ilfov)prozator român şi editorialist, a fost fiul Irinei (născută Metaxa) şi al lui Alexandru Slătineanu, medic bacteriolog. Învaţă mai întâi acasă şi îşi dă examenele în particular, pentru ca din 1908 să fie elev la Liceul „Gh. Lazăr" şi la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti.În 1914, la izbucnirea primului război mondial, era student la Politehnica din Munchen. Revine în ţară şi intră la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie. Va participa, ca sublocotenent, la luptele de la Turtucaia, Valea Prahovei, Oituz şi Mărăşeşti, în 1919 făcând parte din armata care eliberează Budapesta. La întoarcerea de pe front se reangajează ca ofiţer şi face carieră militară, din 1941 fiind profesor la Şcoala de Război, iar din 1945 şef al Secţiei muniţii din Ministerul înzestrării Armatei.Instalarea comunismului în România îl transformă şi pe el într-o victimă: în aprilie 1947 este arestat împreună cu toată familia sa, în 1950 i se naţionalizează casa din cartierul Cotroceni şi o fermă. Se vede constrâns să

doneze parţial statului colecţia de artă decorativă şi ceramică populară. În 1952 va fi angajat ca lector de istoria ceramicii la institutul de Arte Plastice, însă în 1958 este din nou arestat, împreună cu toţi membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzaţie fiind faptul că aici se citise cartea lui Emil Cioran “La Tentation d'exister”.I se confiscă manuscrisul unui studiu de arheologie, acuzat că hărţile anexate ar fi fost hărţi de stat major privind debarcarea aeriană a trupelor Statelor Unite. În octombrie 1959 este arestat iarăşi şi peste o lună moare în timpul anchetei. Colecţia donată de el, rămâne închisă pentru public; după alte avataruri, va fi mutată, în 1979, la Muzeul Colecţiilor de Artă. Contribuţiile sale privind ceramica românească se vor publica în 1972, în cuprinzătorul volum Studii de artă populară.Postum va fi editat romanul “Sub semnul paloşului” (1989), a cărui elaborare datează din 1955-1958.

BARBU SLATINEANU – SUB SEMNUL PALOSULUI

“Pornind de la ipoteza că biserica, monument istoric, din Ostrovul Snagov, ar fi fost ctitorită de Cavalerii Teutoni, care participaseră la a cincea cruciadă, autorul a zugrăvit o frescă minunată a epocii, titlul romanului implicând în decurs de două generaţii consecinţele fatale ale jurământului de castitate depus, în calitate de cavaler teuton şi călcat, prima oară, dintr-un impuls necugetat, a doua, ca urmare a unei pasiuni nimicitoare.Avem, aşadar, în această povestire epică, impecabil arhitecturată, pe de o parte o icoană veridică a strămoşilor noştri, anterior şi din vremea lui Seneslau, Voievodul românilor din stânga Oltului, iar pe de alta, în partea finală, deznodământul tragic al unui roman de dragoste mai puternică decât raţiunea şi, după cum se ştie, soră bună cu moartea”.(Serban Cioculescu)


02-01-2013 15:11:39


Ion Ochinciuc s-a nascut pe 20 august 1927 in localitatea Sculerii, judeţul Iaşi. A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti, în 1946 și Facultatea de Filologie din București în 1953. Lucrează ca documentarist la Consiliul general ARLUS între anii 1950-1952 și ocupă poziția de redactor la revista „Veac nou" între anii 1952-1955. A lucrat ca şef de secţie la Redacţia


publicaţiilor româneşti pentru străinătate între 1956-1967 şi ulterior ca şef de secţie la Radioteleviziune. Debutează publicistic în 1952, la „Veac nou", cu reportaje, iar prima carte, romanul poliţist "Răzbunarea Ofeliei", vede lumina tiparului în 1967.

ION OCHINCIUC – SPADA DE TOLEDO -1976

… Ajuns din nou în chilioara mea de piatră, privirea mi s-a oprit în colţul unde atârna spada de Toledo. Nestematele ei străluceau atât de tare, încât voiau parcă a-mi porunci cu străşnicie: „Arma care a fulgerat de atâtea ori în mâna lui Vlad Dracul trebuie încredinţată moştenitorului acestuia.” Şi nu vedeam altă cale...


07-01-2013 15:08:12



Georgina Viorica Rogoz(5 aprilie 1927, Timişoara) prozatoare şi traducătoare, este fiica Stelinei Ionescu-Sadova, autoare a trei cărţi (publicate abia după 1990), şi a lui George Paul Huber, procuror al Curţii de Conturi înainte de 1947. Urmează la Bucureşti cursurile Liceului „Ion Heliade-Rădulescu", apoi pe cele ale Facultăţii de Litere şi Filosofie, absolvite în 1950. Debutează încă de pe băncile şcolii, cu volumul de povestiri Schiţe (1943), semnat, ca şi o parte din scrierile ulterioare, Viorica Huber.A scris la început literatură pentru copii, basme, poveşti, snoave: Vălurea (1953), Căluţul de foc (1957), Ulcicuţa cu vraji (1957) etc. Trece apoi la literatura SF: Strania maladie siderală (1963), Aventura în Gondwana (1964), Eu şi bătrânul lup de stele (1966), publică basmele SF din vol. Taina Sfinxului de pe Marte (1967), dar şi literatură SF propriu-zis, Anotimpul sirenelor (1975), Să nu afle Aladin (1981) pentru care a primit Premiul celui de-al IX-lea Concurs European (Trento, Italia, 1982) şi Premiul Asociatiei scriitorilor din Bucuresti, cât şi proză de inspiraţie istorică Pe Arges în sus (1964), Vlad, fiul Dracului (1970), Draculeştii (1977) pentru care a primit Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.Din 1985 s-a stabilit în Germania (Hessen)

GEORGINA-VIORICA ROGOZ – DRACULESTII – 1977

…A mai zis Sultanul că un bărbat ca Vlad ăsta, care face astfel de isprăvi, ar fi vrednic de mai mult, şi că nu poate lua ţara de la un Domn ce săvârşeşte lucruri aşa de mari şi mai presus de fire... Totuşi el, padişahul, trebuie să meargă mai departe, ca nu cumva supuşii din Anatolia şi Rumelia să audă că vlahii sunt de neîmblânzit, deşi-s puţini, şi tunuri n-au, nici ienicerime, nici Profet nebiruit...


o altfel de e-carte

Documents