Numărul 35 / decembrie 2017Adresele noastre din Bucuresti • Calea Călărașilor, nr 133 • Piata Amzei, nr.7-9 • Calea Dorobantilor 170 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6

www.berezka.bg/ro• Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1 • Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2

2Numărul 35 / decembrie 2017

„Olivie în europa, are acum un al doilea nume „Salata ru-sească”

Salata „Olivie (de beuf)”, ea este și „de carne”, ea este și „de capitală”. regina neoficială a școlii sovietice de salată și a produselor deficitare – un minim de legume ușoare proaspe-te, principalul ingredient – maioneaza „Provensal”. cu toate acestea, tocmai aceasta era adusă, de obicei, cu gălețile din rezervele bunicilor pentru seara petrecerii de An Nou, unde se părea că „mâncarea nu este necesară”, dar ceva trebuie să mănânci după litrii de alcool)))

deci, salata Olivie (de boeuf) clasică sovieticăINGREDIENTE: cartofi fierți – 4 buc. medii; morcovi – 1 buc.; ouă fierte tare – 4 buc.; salam fiert „Doktorskaya” – 300 g; castraveți marinați – 4 buc. medii; mazăre verde conservă – 1 cutie de greutate 200 g; maioneză „Provesal” – 200-300 g; sare, piper negru proaspăt măcinat

PAȘII PREPARARE REȚETĂ:Pasul 1. Se fierbe ouăle „tare“. Se fierb cartofii și morcovul, obligatoriu „în coajă”. Se răcesc de-a lungul a 1-1,5 ore la

temparatura camerei, după care se curăță.Pasul 2. Se taie cubulețe mici, de diferte dimensiuni ouălele, cartofii, salamul fiert „doktorskaya”, morcovul.Pasul 3. castraveții se taie și se storc puțin, pentru ca să nu fie mult lichid în salată.Pasul 4. În ingredientele tăiate se adaugă mazărea (scoțând apa din ea), se amestecă totul cu maioneza „Provensal”. Se sărează și se piperează. Se pune în frigider pentru 1 h.

Salata „Olivie (de Beuf)”

Anul Nou spre noi trece! În curând toate se vor petrece!

La 10 ani după lovitura revoluționară din 1917, Rusia a continuat să sărbătorească sărbătorile dragi, Crăciunul și Anul Nou la nivel națio-nal. Dar în 1927 totul sa schimbat brusc - guvernul sovietic a început o campanie de combatere a „prejudecăților religioase” – în acest fel, atunci, au început să denumească credința ((. Legat de desfășurarea luptei anti-religioase, au dispărut și sărbătorile – prima a fost Crăciu-nul, iar după el a urmat - și Anul nou.

Dar din timpuri imemorabile (înainte de secolul al 18-lea, când Anul Nou cădea pe 1 septembrie), în timpul celebrării Anului Nou de la Kremlin se desfășurau ceremonialurile „De început de An Nou”, „De Despărțirea de An” sau „Reprezentația Mulți Ani Sănătoși”. Ceremoniile începeau în jurul orei 9 dimineața, conform calculu-lui modern. În piața catedralei Kremlinului din Moscova, vizavi de poarta nordică a Catedralei Arhanghelsk, în fața aripii Roșii se ame-naja o mare platformă. Platform era acoperită cu covoare persane și turcești. Între Catedrala Arhanghelsk și Catedrala Ivan cel Mare, pe platformă se așezau trei analoghioni - două pentru Evanghelii și una pentru icoana lui Simeon Stâlpnicul. În fața analoghioanelor se puneau lumânări mari, o masă cu un vas de argint pentru sfințirea apei. Vizavi de analoghioane se așezau două jilțuri, în stânga pentru patriarh, în dreapta pentru țar. Patriarhul, însoțit de cler, ieșea la reprezentație de pe poarta de Vest a Catedralei Uspensk (Adormi-rea Maicii Domnului). Ei purtau icoane, cruci și steaguri. Când pa-triarhul intra în piață, din pridvorul catedralei Blagoveșensk (Buna Vestire) ieșea țarul. Procesiunea patriarhului și a țarului era fost însoțită de sunetele clopotelor de pe turnul Ivan cel Mare. Sunetul se oprea după ce patriarhul și regele își ocupau locurile lor. Țarul ieșea în haine festive - adică într-un porfiriu, diademă, Cușma lui Monomah. Suita care însoțea țarul era îmbrăcată în aur, adică în brocart și calpace. Prin ukazul (decretul) din 19 decembrie 1680, cu privire la celebrarea noului an, trebuia să se vină în fereaze de aur. Regele se apleca deasupra Evangheliei și icoanelor, fiind binecuvân-tat de patriarh. Patriarhul, într-un discurs special, îl întreba pe țar de sănătate. Țarul, încheia discursul de răspuns cu cuvintele „...a dat Dumnezeu, sunt în viață”. Secolul al 18 lea a început cu Anul Nou, care era deja sărbătorit la 1 ianuarie.

Anul Nou a revenit în Uniunea Sovietică la mijlocul anilor ‚30. Toa-te atributele neschimbate ale vechiului Crăciun, la porunca ateiștilor, au devenit „ale Anului Nou”. Tot atunci a avut loc prima reprezentare oficială a Anului Nou pentru copii și tineret cu sărbătoarea pomului de Crăciun în Sala Coloanelor din Casa Uniunii. La sărbătoare au par-ticipat pricipalii eroi din povești – Moș Gerilă. În ianuarie 1937 a apă-rut pe lângă Moș Gerilă și o nedespărțită însoțitoare a lui, Snegurocika (Albă-ca-Zăpada).

Pe timpul sovietic au apărut și propriile atribute culinare ale Anului Nou: mandarine, salate: Olivie (Boeuf ), Mimoza, Scrumbie sub șubă, sandvișuri cu icre, șampanie sovietică, pelmeni (colțunașii) și gâscă umplută.

Piloții-cosmonauți din URSS la întâmpinarea Anului Nou,1963

Moș Gerilă și Albă-ca-Zăpada, anul 1967

Masă de familie de Anul Nou. Anul 1965

3Numărul 35 / decembrie 2017

INGREDIENTE (Porții: 6): 350 g file de scrumbie; 1 ceapă; 3 cartofi; 3 morcovi; 3 ouă; 2 sfecle mari; Maioneză „Provensal”

PAȘII PREPARARE REȚETĂ:1. cartofii, morcovii și afecla le fierbem în coajă, le răcim, le curățăm. Fierbem ouălele, le răcim, curățăm. 2. Fileurile de scrumbie se taie în cubulețe nu prea mari. le punem pe fundul farfuriei.

Salata mimoza este simplă, ca un abecedar, și este la fel de diversă ca și universul. de unde provine, nu a fost studiat în detaliu. Snobi, o disprețuiesc în bucătărie, dar toți ceilalți o mănâncă cu plăcere nezdruncinată. În orice rețetă de «mimosa» există trei ingrediente obligatorii, pește de conservă, ceapă și maioneză «Provansal», și încă unul, aproape obligatoriu, ouăele fierte. Și ar trebui să se acorde cea mai mare atenție calității acestor patru produse.

caracteristica principală a peștelui – finețea, și de aceea cea mai bună alegere (cel puțin, dintre conserve) - saira

ceapa pentru salata mimoza trebuie să fie cât mai dulce - și să se taie cât mai puțin ochii. cea mai bună variantă – așa numita ceapă dulce. cea obișnuită, ceapa „rea” trebuie, în mod obligatoriu, să fie clătită cu apă fierbinte.

maioneza „Provensal” 67% grăsime. Trebuie să se ungă

stratul salatei mimoza cu un strat foarte subțire, pentru ca să se simtă și gustul altor ingrediente.

În afară de asta, este important de știut faptul că stratul de ceapă trebuie, obligatoriu, așezat pe deasupra peștelui. Pentru că așa este mult mai gustos.

INGREDIENTE: conserve de pește „saira” – 200 g (1 cutie); cartofi – 300 g; morcovi – 200 g; ceapă 100 g; cașcaval (semitare) – 150 g; maioneză „Provensal” 67% - 250 g; ouă de găină – 4 buc.; Verdeață (mărar, pătrunjel) – 50 g.

PAȘII PREPARARE REȚETĂ:1. Fierbem ouălele „tare”. Fierbem morcovi, cartofii în „coajă”. răcim produsele fierte și le curățăm.2. răzuim pe răzuitoarea cu găuri mici morcovi, cartofii, gălbenușurile, albușurile și cașcavalul. Toate

ingreedientele se separă pe farfurioare. 3. Așezăm în salatieră peștele în ulei și îl pisăm cu furculița. ungem pe deasupra cu puțină maioneză „Provensal” 67%4. deasupra peștelui așezăm albușuriele unse. ungem cu maioneză. Peste ele, punem morcovii răzuiți și ungem din nou cu un strat de maioneză. 5. Tăiem mărunt ceapa, o acoprim cu apă clocotită și o lăsăm pentru 5-10 minute pentru ca să dispară iuțeala. 6. Peste morcovi așezăm ceapa, peste ceapă – cartofii. Adăugăm maioneza. 7. Presărăm salata cu cașcaval răzuit și ungem cu maioneză.8. ultimul strat trebuie să fie cel de decor din gălbenușuri și verdeață.9. lăsăm salată să stea timp de 2 ore, în frigider, înainte ca aceasta să fie servită. Salata este gata! Poftă bună!

Salata Mimoza

3. Tăiem mărunt ceapa și o punem deasupra scrumbiei. ungem cu maioneză „Provensal”.4. după aceea – un strat de cartofi, îi răzuim pe răzuitoarea cu găuri mari, ungem cu maioneză „Provensal”.5. următorul strat este de morcovi, răzuim morcovii pe răzuitoare cu găuri mari, ungem cu maioneză „Provensal”.6. Pe urmă startul de ouă. răzuim, acoperim cu maioneză „Provensal”.

7. ultimul strat – sfecla, răzuim sfecla o ungem cu maioneză.8. Putem orna pe deasupra, făcând dungii din morcovi, ouă, sfeclă, răzuite pe răzuitoarea cu găuri mari.

Straturile: scrumbie, ceapă, cartofi, morcovi, ouă, sfeclă.

Salata „Scrumbie sub șubă”

Așadar! Bine ați venit la masă!

4Numărul 35 / decembrie 2017Siberia

dacă vă mai aduceți aminte v-am promis să vă oferim ceva senzațional. conversația a avut loc în numărul trecut al revis-tei, despre icrele negre. Am pomenit acolo cum că sturionii pot fi mulși fără să fie uciși. Vă mai aduceți aminte, gorbușka, după ce își depune icrele, cel mai adesea, moare. dar iaă că sturionii, pot să dea și icre negre și să rămână în viață.

Dar pentru început, puțină istorie referitor la cultura sturionilor.

PlăciNTe diN PATrimONiul NAȚiONAl Al ruSiei...

Clătitele fierbinți cu o umplutură abundentă de icre, fursecuri și mici felii de pâine prăjită cu ulei și o felie de lămâie, jumătate de ou fiert (găină, prepeliță) peste acre se pune o lingură de icre cu vârf. Cum să alegem votca la icre? Fiecare rus vă va spune: votca trebuie să fie rece, ce curge continuu ca un fir. Merge și o băutură clasică, fără amestecuri sau adaosuri.

Note margiNale

Sub ce formă, este cel mai bine, să se consume icrele

alături de băuturile alcoolice?

Din domeniul fantasticuluisau

Sturionii pot fi mulși, fără să fie omorâți

cândva, în zilele sumbre, când noi și voi nici nu eram în proiect... dar ce să se vorbească despre noi acolo – chiar și bunicii noștrii nu era încă în proiect – trăiau sturionii în toate mările ce spală europa Vestică. mergeau în ospeție unii la alții (cred eu), și, desigur, să-și depună icrele în râurile europene. iar în Siberia – trăiau direct în râuri, de exemplu, în râul Obi, unde eu și bunicul pescuiam sturioni la zakidușka (un fel de lansetă – de fapt o bucată de lemn care se fixa bine în pământ de care era legat un fir lung –n.t). lanseta, bunicul o lansa departe, pe râu, după care așteptam răbdători când va începe să tragă. A tras – atunci cu strigăte și cu uiuiuiii, asemenea sălbaticilor, trăgeam firul spre noi... iar uneori ... subliniez – uneori! la capătul firului atârna cega – este un pește din familia sturionilor. Apoi, bunica prepara din ea plăcinte. da, iată, pentru dumneavoastră și „O tempora, O mores!”. este un pește din cei mai rari! Și nu pur și simplu, dintre cei mai rari, ci din aceia, care sunt considerați un adevărat tezaur național al rusiei.

de ce? da pentru că doar în rusia sturioni au fost păstrați mai mult decât alții, și, încă din secolul al XiX-lea, pentru prima dată în lume, s-au preocupat de înmulțirea lor. chiar dacă la vremea respectivă sturioni erau încă destul de numeroși în apele bazinelor din caspica și Azov-marea Neagră, în baikal și apele siberiene.

Trebuie să recunoaștem, fără amărăciune, că în secolul XX, populațiile de sturion din rusia au fost grav afectate datorită construcției de centrale hidroelectrice de pe

Nu este bunicul meu. Acesta este doar un domn in trecere

Să se producă icre negre prin acvacultură este mult mai dificil

malurile Volga, don, Kuban și alte râuri. barajele au blocat albia râurilor, iar peștii și-au pierdut locurile primordiale de reproducere. În același timp, mai jos de baraje, au fost construite crescătorii de sturioni. ele se ocupau cu inseminarea artificială, incubarea icrelor și creșterea larvelor până în momentul când puteau fi lăsați în râuri. În timpul perioadei sovietice, au fost construite aproximativ 25 de astfel de crescătorii. ele funcționează și la ora actuală pe râurile Volga, don, Kuban și Siberia. În uniunea Sovietică, în anii 1970 - 1980, era posibilitatea ca să se prindă până la 30.000 de tone de pește și să se producă mai mult de 2.000 de tone de icre negre pentru piața internă și pentru export.

Noi am spus deja că icrele negre de sturion erau la mare valoare în rusia. ele erau denumite „Kaviar” – mâncare din interiorul sturionului” și erau sărate cu sare specială din Perm „granat albastru”. iar în timpul lui Alexei mihailovici ele erau fierte în lapte de mac. dar nu am spus că statutul de mâncare de restaurant ele l-au primit în anii 1920 în Franța, când frații Petrosian

Sturionii pot fi mulși, fără să fie omorâțicum se spune, mai bine vezi o singură dată decât să

auzi de 100 de ori. ceea ce am și făcut. Am fost prezenți la operațiune unică - mulsul de sturion: cegă și morun. Trebuie să spun că sturionul, în natură, se maturizează foarte încet: nisetrul rusesc este capabil să producă icre doar după 12-15 ani, morunul - între 15-20 de ani. de aceea, oamenii de știință s-au confruntat cu o sarcină dificilă: sa inventeze o metoda de obtinere de icre de sturion, salvând viata lui. Atunci el ne va dărui icre, pentru masa de Anul Nou și nu numai, de multe ori.

Această sarcină a fost rezolvată în VNirO (institutul de cercetare Științifică pentru Pescuit și Oceanografie din rusia). icrele de cegă se fertilizează cu spermă de morun, iar din această cauză, în genomul său sunt două treimi de gene de morun și o treime de cegă. Sau invers: icrele de morun sunt fertilizate cu spermă de cegă. Acești pești poartă două treimi din genomul de cegă, ei sunt mai mici ca dimensiune, dar se maturizează mai repede și sunt mai bune prin calități gustative.

Deci, mergem în excursie...În camere este cald, iar apa din bazine are o

temperatură confortabilă –22 - 23 de grade. Aceasta este prima cheie a succesului de reproducere a sturionilor. la peștii, creaturi cu sânge rece, rapiditatea proceselor vitale depinde foarte mult de temperatura mediului.

Apa curgând din bazine este curățată cu atenție: mai întâi curățarea mecanică, apoi ultravioletă, apoi în biofiltri bacterieni, apoi saturată cu oxigen în oxigenatori după care curge înapoi în cele 16 bazine. În timpul iernii, apa este încălzită suplimentar. dar, pentru maturizarea finală a icrelor, peștele are nevoie, dimpotrivă, de apă rece, de aceea, există în complx și un compartiment de iarnă în care femelele sunt plantate în condiții necesare. Sturionii sunt hrăniți cu o hrană special echilibrată.

Aici icrele se obțin într-un mod delicat. după o mică incizie a oviductului, icrele se scot cu grijă, prin presarea abdomenului peștelui. Femela, în această situație rămâne în viață și nevătămată. O singură femelă poate fi mulsă de 10-15 ori în viața ei, și de fiecare dată ea oferă icre de la 15 și până la 25 % din propria greutate

iată, cum se spune, răspunsul nostru „verzilor”... dar asta nu este totul referitor la icrele negre. În materialul următor vom vorbi despre blestemații de braconier!

(armeni – emigranți din baku) au deschis în Paris, casă icrelor PetrossianParis

5Numărul 35 / decembrie 2017

conform Tratatului de la Versai-lles, încheiat cu aproape un secol în urmă, după Primul război mon-dial, numai vinul produs prin teh-nica clasică din struguri cultivați pe teritoriul provinciei franceze champagne poate fi numit «șam-panie». cu toate acestea, rusia și, de exemplu, Statele unite nu au ratificat acest tratat și au permis propriilor producătorilor să folo-sească denumirea de «șampanie» pentru vinurile spumante.

O poveste interesantă a avut loc odată cu începutul producției în masă a băuturii, care era denu-mită „Șampania sovietică”. În vara anului 1936, înainte de călătoria în America, Anastas mikoyan spunea:

-Tovarășul Stalina a spus că, acum, stahanovișți câștigă mulți bani; mult câștigă inginerii și alți lucrători. Iar dacă vor dori să cumpere șampanie, pot oare să facă rost? Șampania - un semn al prosperității materiale, un semn al belșugului!

În legătura cu asta, în anul 1936, la „sfatul“ lui mikoian a fost hotă-rât de către comitetul central și Sovnarkomului urSS (consiliul comisarilor Poporului din urSS), lansarea a unei mari cantități de „Șampanie sovietică”. desigur, a produce 12 milioane de sticle în cei 5 ani,după modul tradițional, a fost imposibil, din această cau-ză s-a decis să se utilizeze metoda pe care a inventat-o în anul 1907 italianul Federico martinotti: me-toda lui Sharma-martinotti. când

ȘTiAu-ȘTiAu ceTăȚeNii SOVieTici AceASTă

miSTeriOASă deNumire muZicAlă „AbrAu-diurSO”... O ȘAmPANie FrANȚuZeAScă

VeriTAbilă, PrOduSă ÎN ruSiA

Știau-știau cetățenii sovietici această misterioasă denumire muzicală „Abrau-diurso”, știau că în spatele ei se află acea, mai că nu, originala Șampanie fran-țuzească, și că ea este produsă în rusia – toate acestea le știau, dar nu o beau: nu exista nci posi-bilitatea de a face rost, nici de a o cumpăra - și totuși, nu câștigau atât de bine.

Între timp, încă din anul 1870 în vecinătatea localității Abrau aproape de Krasnodar au fost achiziționați de către ministerul curții imperiale și al departamen-telor, și deja din anul 1871 plantați primii butoiași de viță de vie, din care, patru ani mai târziu, au ob-ținut primul vin. Puțin mai târziu, au început experimente cu privi-re la cultivarea soiurilor franceze din Abrau: Tramine, Pinot Gris, Pinot-Franc, Sauvignon. la expo-ziția de vinificație din anul 1881,

desfășurată la Yalta, vinul de la Abrau-diurso a ocupat primul loc. În anul 1890, Abrau producea deja din plin: „de burgundia”, „lafite”, „Sautern”, „bordeaux”, „cabernet Abrau”, „riesling”. Într-adevăr, volumul producției a permis să se furnizeze vinuri, în principal, pentru curtea imperială și doar puțin - spre vânzare. Primul lot de șampanie cu marca „Abrau“ a fost lansat în anul 1898.

HOldiNGul FrANceZ lVmH, lider ÎN dOmeNiul PrOducerii PrOduSelOr

de luX, A VÂNduT PrOPrieTArului mărcii de ȘAmPANie ruSeAScă

„AbrAu-diurSO” ÎNTrePriNdereA de

PrOducere A ȘAmPANiei FrANȚuZeȘTi

Înflorirea Abrau-diurso este legată de numele prințului l.S. Golițân, numit în 1891 ca princi-pal vinificator al departamentului specific. Anume cu el a început construcția în masă a tuneluri-lor-pivnițe (între anii 1894 și 1900 au fost construite cinci) și, cel mai important, cultivarea soiurilor de struguri de șampanie. Șampania a fost produsă în conformitate cu tehnologiile franceze clasice,

pentru care au fost invitați la fa-brică cei mai cunoscuți vinificatori francezi. dar aceasta este o istorie ... de atunci, s-au schimbat multe iar tehnologiile franceze au deve-nit mai automatizate.

dar proprietarii fabricii Abrau-diurso nu sunt obisnuiti sa cedeze, rezultatul zeluluilor și a perseverenței lor, ne surprinde: Holdingul franzcez lVmH, lider în domeniul producerii produse-or de lux, a vândut proprietaru-lui mărcii de șampanie rusească „Abrau-diurso” întreprindera de producere a șampaniei franțu-zești.

Așa că acuma, șampania ru-sească „Abrau-Diurso” este întra-devăr Franceză.

Stalin nu putea suporta vinul spumant sec „Șampania sovietică” ură față De arta culinară......Da, și aSta exiStă

băutura spumantă se maturizea-ză, dar nu în sticle, ci în cisterne, iar apoi sub presiune se toarnă în sticle, iar din această cauză ea are un gust acrișor. dar, în conformi-tate cu tehnologia franceză clasi-că, șampanizarea se produce doar în sticle, unde se amestecă vinul și drojdia. Acest proces are loc, de regulă, în trei ani. Nu era timp de așteptare. deoarece „Șampa-nia sovietică” trebuia să apară pe mese de Anul Nou.

lansarea în masă a „Șampa-niei sovietice”, conform metodei italiene a lui Sharma-martintti, a început în anul 1937. lui Stalin, după cum își amintea mikoyan, nu-i plăcea vinul spumant sec și „brut”. Producția de „acreală” mai că nu a fost stopată, dar „comisa-rul poporului, îndrăgitul lui Stalin „ l-a convins pe conducător că aceste băuturi trebuie să fie pro-duse. ca rezultat, analogul spu-mant al Șampaniei a devenit cu adevărat „populară”, și niciun An Nou, nicio nuntă nu se putea face fără „Șampanie sovietică”. O altă, la acea vreme, în țară, exista foar-te puțină ...

ce înseamnă „a întâmpina după haine”bârfe DeSpre crenvurști...

crenvurști....daaaa, din păcate unii dintre ei au compromis, prin nevrednica lor conduită, toată marea familie a crenvurștilor. Acum, mulți dintre noi, și cei ce respectă legea, crenvurștii de o moralitate înaltă, ne provoacă, deseori, neîncredere și suspiciuni. iar toate aces-tea din ce cauză? din cauză că a trecut un zvon, cum că în crenvurști nu este carne. Asta este! Nu judecți întregul fenomen prin mărci individuale. Nu este atât de simplu! Acum vă vom demonstra...

Strict vorbind, crenvurști au fost cunoscuți oamenilor de o lun-gă perioadă de timp. din cele mai vechi timpuri, oamenii au tocat carne și alte subproduse mărunt-mărunt, adăugau condimente și le ambalau în intestine bine spălate. Așa arăta strămoșul salamului, a crenvurștilor și al cârnăciorilor. dar în anul 1936 în urSS au început să producă crenvurști, iar primii crenvurști au fost crenvurști „dok-torskaya”. iar lor, le-a fost atribuită, din partea conducerii statului, o funcție specială: destinați „...bolnavilor, celor cu sănătatea șubredă în urma războiului civil și a despotismului țarist”. iar în conformitate cu Standartul de Stat, în crenvurști trebuia să se conțină carne nu mai puțin de 70%.

există o convingere crescândă, cum că în crenvurști există foarte puțină carne, dar din păcate, nu de puține ori, aceasta corespunde realității. câtă - care producător de carne pune în crenvurști, eu nu

voi scrie, deoarece aceasta va determina realizarea unei ample cer-cetări, dar în principiu, este cunoscut faptul că, în medie, în crenvu-rști există carne în proporție de 10-20%. da, într-adevăr – aceasta nu ne bucură, mă rog...

cu toate acestea, oare crenvurști, care au fost concepuți tocmai pentru a fi ca un element de tratament, au putut, de-a lungul ani-lor, să-și piardă funcțile ce i-au fost atribuite? Încurcată de această întrebare, am analizat cu atenție eticheta (astăzi, acest lucru este strict, dacă producătorul nu specifică compoziția exactă, el poate fi pedepsit foarte aspru, iar din această cauză, putem avea încredere în etichete). deci, ce am văzut noi acolo? Și am văzut ceva uimitor – conținutul de carne de porc în crenvurști s-a dovedit a fi de 59% - iar asta, fiți de acord, este o unicitate! minunat!

dacă acasă le veți păstra în frigider, alegeți crenvurști împa-chetați în membrană de polietilenă.cumpărând crenvurști la kilogram, nu vă leneviți să aflați, cine și din ce sunt făcuți – toate etichetele trebuie să fie pe ambalaj.Pe primul loc, în compoziția crenvurștilor de bună calitate, tre-buie să fie carnea. dacă este specificat orice alt produs, înseam-nă că, de carne, în asemenea crenvurști, este doar mirosul.Nu cumpărați crenvurști din piață – ei pot fi periculoși din cau-za condițiilor improprii de păstrare

Și totuși, cum să alegem crenvurști gustoși în magazin?

cartea despre o mâncare gustoasă și sănătoasă Mărci culinare Sovietice

«cartea despre o mâncare gustoasă și sănătoasă», care a aparți-nut bunicei mele, și a fost publicată în anul 1948. Nu pot spune că a folosit-o, dar totuși, a nu avea o asemenea carte în casă, pentru gospodina sovietică, însemna nu doar „motiv de gâlceavă”, ci și o lipsă de farmec ))). mama mea avea și ea o astfel de carte, pu-blicată în 1965. Nici mama nu s-a folosit de ea. dar iată că eu, la începutul anilor 2000 am descoperit că aceste cărți sunt unice, nu prin vechime, ci prin atitudinea subtilă, respectuoasă, aproape iubitoare față de cititor ...

În sovietica „ cartea despre o mâncare gustoasă și sănătoasă „ se oferă informații amănunțite despre produsele în sine, în ordine alfabetică, despre proprietățile lor benefice, compatibilitatea in-gredientelor și a felurilor de mâncare.

Pe lângă rețete, în sovietica „cartea despre o mâncare gustoasă și sănătoasă „ sunt multe sfaturi utile pentru depozitarea alimen-telor, cum să faceți meniuri curative în conformitate cu prescrip-țiile medicilor și, bineînțeles, desene minunate și fotografii ale produselor din anii trecuți.

cum să alegeți carnea potrivită pentru grătar, prăjire, a fi înnă-bușită, cum să închideți în mod corespunzător borcanele de mura-turi și să nu fierbeți prea mult gemul, cum să pregătești un aluat crescut cu drojdie, să preparați plăcinte delicioase pentru sărbători - toate aceste rețete simple sau complexe de mâncăruri gustoase și sănătoase pot fi găsite în cea mai renumită cartea de bucate din urSS.

mie, conspectând pe fugă, în timpul studiilor din universitate, operele lui lenin, Stalin și a altor lideri politici ai urSS-ului, a fost nu doar uimitor, ci izbitor de fabulos să văd în cartea de bucate sovietică un citat al unia dintre ei: „Schțând meniul micului dejun,

este util să amintim un bun obicei american: să se servească la mi-cul dejun diferite fructe” (A. mikoian). Se pare că, ei mâncau!)). dar astăzi asemenea cuvinte sună absolut de fantastic - o propunere de a imita obiceiurile americane – dar asta nu s-a împământenit ))). Strict vorbind, deja în cartea ce a aparținut mamei mele, toate referințele la America au dispărut deja.

mi-au plăcut multe rețete și sfaturi, vreau să le împărtășesc și cu voi. dacă veți găsi ingredientele, atunci o să aveți noroc.Așadar.

CrenvurȘti

Varianta 1.crenvurști, bine gătiți în apă fiartă ușor sărată și ser-viți cu muștar sau hrean ras, sunt o gustare caldă să-țioasă și gustoasă.

Varianta 2.• crenvurști pot fi preparați și în alt mod: îi tăiem transversal în 3-4 părți, îi prăjim în tigaie cu ulei timp de 2-3 minute, după care adău-găm în tigaie roșii, tăiate în felii subțiri, presărate cu sare și piper, și împreună cu ele, prăjim crenvurști timp de 2-3 minute.

• după aceasta, crenvurștii, împreună cu roșiile, se pun într-un castron și se presară cu verdeață tocată mărunt. dacă doriți, adăugați usturoi ras pe răzătoare. roșiile proaspete pot fi înlocuite cu roșii conservate sau cu pastă de tomate.

6Numărul 35 / decembrie 2017

Am citit aici pe inteligenții-învățații-cercetătorii pe probleme cu-linare din străfundul secolelor secolelor până în zilele noastre și am aflat că, se pare, acele mâncăruri care sunt considerate, pe drept, ca fiind tradiționale rusești, sunt de fapt benefice. Desigur, această afirmație se aplică tuturor produselor alimentare tradiționale: ru-sești sau nu ... Dar noi, în această secțiune, am promis că vom pre-zenta cultura culinară rusă. Ceea ce am promis, asta și facem!

Deci, 5 feluri pricipale de mâncăruri tradiționale rusești.

AliMentAție SănătOASă Din ADâncul veAcurilOr

Note margiNale

Nu putem să ne lipsim de cașă pe timpul postului. Cu toate aceste, și în oricare alt moment această mâncare simplă – este baza mesei noastre. Dar în post – e specială. Pentru garnituri și ca felul doi de mâncare, cel mai adesea avem nevoie ca cașă boabe (coleașa se mănâncă de obicei la micul dejun, acest fel de mâncare este unul opțional). Dar cum să fierbem cerealele, pentru ca terciul (cașa) să iasă boa-be, și pe deasupra aromată, bine fiartă și foarte gustoa-să.

Oala. cel mai bine pentru a fierbe cerealele se potri-vește oala neemailată cu fund gros. de exemplu, o

Arpacașul, hrișca și altele. cum se fierbe corect cașa din produse cerealiere

oală nu prea mare de fon-tă. dacă fundul oalei este și ușor convex – este vari-anta cea mai ideală, pentru că acest lucru va asigura o evaporare maxină a lichidu-lui de pe fund. Și nu uitați că capacul trebuie să se potri-vească foarte bine pe oală.

Apa. Pentru cașă trebuie să se ia numai apă filtrată, gustoasă. dacă totuși folo-siți apă din robinet, atunci folosiți numai apa rece.

Cerealele trebuiesc opă-rite cu apă clocotită. Sau să leadăugați în cratița unde fierbe apa sărată, în preala-bil. dacă este să turnați apă rece peste cereale, atunci va ieși o cașă-pastă (colea-șă). În plus, apa clocotită va

Ingrediente: 1 cană de fulgi de ovăz, ½ cană apă firbinte, 3-4 buc. de ciuperci champignon proaspete, 1 cartof, 1 ceapă, 2 căței de usturoi, verdeață, sare și condimente, ulei pentru prăjit.

Pasul 1. Înnăbușim fulgii de ovăz cu apă clocotită, îi lăsăm pentru 20 de minte.Pasul 2. curățăm cartoful, îl răzuim pe răzătoarea cu găuri mici.

Cum să PrePArăm Cotlete De Post: Cotlete De oVăz conserva mai multe proprie-tăți benefice ale cerealelor.

Prepararea. Orice fel de cereală își îmbunătățește foarte mult gustu său, dacă aceasta se călește înain-te de a fi fiartă. Aceasta se poate face pe uscat, adică să o prăjiți într-o tigaie fără ulei. dar se poate –adauga o lingură de ulei și condi-mente.

Capacul. Fierberea trebu-ie să se înceapă fără capac, dar atunci când deasupra cașei nu mai rămâne apă, capacul trebuie pus.

După ce apa cu cerealele a dat în clocot, focul tre-buie redus. Cașa nu trebuie să fiarbă foarte tare, în caz contrar apa se va evapora iar cașa nu se va fierbe bine.

Finalizarea gătitului. După ce cerealele au absor-bit în ele toată apa și s-au fiert, trebuie stins focul de sub oală, și, fără să luați ca-pacul, să țineți cașa 10 mi-nute – să o lăsați să asude, pentru ca aceasta să-și dez-văluie și mai mult calitățile gustului.

Poate o să fiți surprinși, dar din cereale se pot pre-para nu numai supe și cașă, ci și – cotlete!

Pasul 3. ceapa și ciupercile se curăță, ceapa se mărunțește într-un blender (sau se răzuiește pe răzuitoare), champignoni se taie mărunt și se stropesc cu zeamă de lămâie pentru ca să nu se înnegrească.Pasul 4. Verdeața se toacă mărunt, usturoiul îl trecem printr-un pisător.Pasul 5. Fulgii de ovăz se storc puțin, apa nu o aruncăm. Adăugăm la fulgii

de ovăz cartoful, usturoiul, ciupercile, ceapa și verdeața. Amestecăm. dacă ieste prea uscată, atunci adăugăm puțină apă. Sărăm și piperăm.Pasul 6. Facem cotlete, le așezăm pe tigaia încinsă. le prăjim la foc mediu pe ambele părți până ce capătă o crustă, apoi le ținem până sunt gata, pe foc mic sau în cuptor.

„unde sunt șhi, acolo să-i cauți pe ruși”. inițial șhi sau ști – era „o ciorbă preparată din pește uscat și cereale” și „o fiertură, ciorbă, supă, preparată pe bază de varză, ștevie și din alte verdețuri”. mai târzu s-a făcut și o rețetă, dată în „domostroi” (monument scriptic al rusiei Vechi): „Varza, sau vrejurile, ori varza murată (înt-un mod special) se taie mărunt și se spală bine, și să o fierbeți, și mai tare – să o înnăbușiți; în zilele de dulce – puneți carne, suncă sau slănină de șuncă (de jambon), smântână să adăugați

Șhi

sau cerele să puneți și să fierbeți”. În timpul postului șhi era pregătită fără carne. În afara postului – shi din carne sau pește, care sățiau și încălzeau bine organismul.

Nici o masă, fie ea de săr-bătoare sau de zi cu zi, nu se așeza fără cașă: ea - este principalul furnizor al fibre-lor, al vitamnelor și micro-elementelor deficitare din dieta noastră. O altă valoare a cașei – carbohidrații „lenți” benefici, care susțin orga-nismul cu energie pentru o lungă perioadă de timp. cașa mai că nu era preparată din orice: pe lângă mei decorticat și hrișcă, po-pulară era și cașa preparată din grâu emmer (grâu sălbatec) și mei.

Cașa

Kvasul din pâine a fost fo-losit și pentru a fi băut, cât și ca bază pentru prepararea mâncărirurilor - reci (okroș-ka, botvinea, svekloniki) și a supelor fierbinți, gustări (ridi-chie răzuită, napi și morcovi) și a mâncărurilor pe bază de carne (de miel, iepure, -carnea de urs – se fierbea în – kvas). În sec. al XV-lea, în rusia exis-tau – mai mult de 500(!) de rețete de kvas.

Kvas

Până în sec. al XViii-lea era principalul produs în alimen-tația rușilor. cel mai adesea, napi erau înnăbușiți într-o oală, erau fieți, era adăugat în șhi și plăcinte. Această rădăci-nă este bogată în vitamine, al căror conținut nu scade după depozitarea pe timpul iernii și se reduce ușor prin trata-mentul termic (un produs in-dispensabil în condițiile unei ierni lungi).

Napi

În rusia posturile erau ținu-te cu strictețe, iar din această cauză, ciupercile, datorită ri-dicatelor valori nutritive, sunt denumite ca o a doua carne, erau foarte folosite în aceste zile. ciupercile erau prăjite, fierte, înnăbușite, sărate, mu-rate, erau folosite ca umplutu-ră pentru plăcinte.

Ciuperci

7Numărul 35 / decembrie 2017

8Numărul 35 / decembrie 2017