NU ABANDONULUI ŞCOLAR!

Prof. Ion Gheorghe

Educaţia este considerată un „drept fundamental” în sine şi în acest context, dreptul la

educaţie trebuie înţeles ca dreptul fiecărui individ de a-şi însuşi deprinderile, abilităţile,

cunoştinţele necesare găsirii unui loc de muncă, care să-i aducă un venit şi care să-i permită

integrarea deplină în viaţa socială, economică, culturală, politică etc. a societăţii. Ca un drept

care contribuie la autonomia individului, educaţia este principalul instrument care permite

adulţilor şi copiilor marginalizaţi din punct de vedere economic şi social să iasă din sărăcie şi

să obţină mijlocul de a participa, din plin, la viaţa comunităţii lor” (Hénaire, 2001).

Excluziunea individului din sistemul de învăţământ nu mai constituie doar o problemă

a şcolii, ci şi a societăţii. Cei excluşi din sistemul educaţional nu sunt consideraţi doar victime

ale inegalităţilor sociale, educaţionale, ci şi tineri costisitori pentru societate, datorită

cheltuielilor pe care le presupune pregătirea şi integrarea profesională, susţinerea lor prin

mecanismele de asistenţă socială.

Efectele socio-economice ale tranziţiei au condus la degradarea rapidă şi substanţială a

nivelului de trai a unei proporţii din ce în ce mai ridicate a populaţiei. în condiţiile în care şi

sistemul de învăţământ în ansamblul său a cunoscut o degradare, legată în special de

subfinanţarea cronică, a apărut şi s-a intensificat, fenomenul abandonului şcolar, definit ca

acţiunea de întrerupere definitivă a studiilor înainte de finalizarea acestora.

Cauzele frecvenţei neritmice la elevi / abandon şcolar

1. Situaţia precară (scăderea resurselor bugetare şi creşterea cheltuielilor la nivelul

familiei pentru sprijinirea copiilor care urmează o formă de învăţământ).

2. Plecarea în străinătate a întregii familii, inclusiv a copiilor. În această situaţie s-au

aflat 4 de elevi, ceea ce reprezintă 0,39 % din total.

3. Abuzul asupra copiilor, violenţă domestică

Familiile în care părinţii sunt alcoolici, familiile sărace, cu stare socio-economică

precară, familiile cu părinţi având nivel scăzut de educaţie şi cultură oferă medii favorizante

pentru producerea abuzurilor.

4. Munca la copii

Sunt eludate însă consecinţele pe termen mediu şi lung: îngustarea perspectivelor

copiilor (întreruperea cursurilor şcolare, urmată eventual de imposibilitatea reînscrierii),

privarea copilului de potenţialele oportunităţi, maturizarea precoce, afectarea sănătăţii.

5. Absenţele nemotivate

Absenţele nemotivate depăşesc uneori limitele regulamentelor şcolare. Un număr de

13 elevi au abandonat şcoala datorită absenţelor nemotivate. Existã un segment important de

copii care frecventeazã doar simbolic cursurile, speculând o hotãrâre care stipuleazã cã sunt

interzise exmatricularea la clasele IX-X sau posibilitatea de a pierde alocaţia chiar şi la peste

40 de absenţe lunar.

Urmează apoi alte cauze: boală, depăşirea vârstei, căsătorie, retragere din diferite

motive.

La nivel rural-urban constatăm că, deşi cauzele rămân aceleaşi se constată totuşi

diferenţe semnificative. Numărul elevilor din mediul rural care abandonează şcoala din cauza

situaţiei financiare precare şi a plecării în străinătate este mai mic faţă de elevii din mediul

urban. O altă diferenţiere marcantă dintre mediul rural şi cel urban, de data aceasta benefică

pentru rural, este frecvenţa redusă a cazurilor de abandon din cauza absenţelor nemotivate

care depăşeşesc normele regulamentelor şcolare şi numărul mare a acestor cazuri în mediul

urban. Cauzele care duc la abandon sunt: abuzul, familii dezorganizate pentru elevi din

mediul urban şi căsătorie, munca la copii, pentru cei care provin din mediul rural.

Multe din cazurile de abandon sunt copii despre care şcoală nu mai are informaţii.

Am identificat cazuri de familii care îşi schimbă domiciliul (unii care au migrat în rural), dar

care nu cer transferul copiilor. O parte din aceşti copii nu au abandonat în fapt şcoala, întrucât

este posibil să o frecventeze în localitatea în care se află în prezent, însă “li s-a pierdut urma”.

Prevenirea abandonului şcolar la elevii aflaţi în situaţie de risc

Pentru prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar:

1) Au fost lansate, de către diverse instituţii, o serie de proiecte.

Proiectele au venit pe fondul inexistenţei unor alte proiecte sau programe de prevenire

a riscului de abandon şcolar la nivel de judeţ şi au avut ca scop asigurarea suportului copiilor

şi familiilor acestora prin oferirea de servicii educaţionale şi sociale în vederea prevenirii şi

diminuării riscului de abandon şcolar (Sarivan, 2001).

Concret, în şcoală au fost înfiinţate echipe special pregătite, au fost realizate anchete

sociale în familiile cu probleme, au fost organizate lectorate cu părinţii, cu participarea unor

specialişti, au fost propuse activităţi de optimizare a relaţiei cu copiii, a fost monitorizat

progresul obţinut de fiecare elev în parte, au fost organizate ore suplimentare de pregătire a

temelor cu copiii predispuşi la abandon şcolar, au fost responsabilizate comunităţile locale în

sprijinirea copiilor şi a familiilor implicate.

Există încă puţine programe privind îmbunătăţirea participării şcolare destinate

copiilor săraci. Iniţiativele au fost apreciate pozitiv, ca modalităţi de a salva copii care altfel

n-ar avea şansa unei şcolarizări normale, însă a fost subliniat caracterul lor sporadic /

ocazional şi punctele critice: lipsa de fonduri face ca astfel de programe să nu acopere toate

cerinţele la nivelul populaţiei.

2) Prin acordarea de burse de studiu, de merit, burse sociale, implementarea celor

două programe de sprijin financiar, „Euro 200” şi „Bani de liceu”, sperăm să se reducă

foarte mult din absenteism. „Aceste ajutoare financiare vor crea condiţii mai bune de viaţă şi

de studiu şi vor atrage spre şcoală exact segmentul de elevi predispus spre absenteism şi

abandon”

Deşi nu se poate ignora rolul pozitiv al acestor programe, cercetările efectuate au

înregistrat disfuncţii privind aplicarea lor.

În cazul acestor programe, multe familii sărace au reclamat costurile foarte mari

necesare întocmirii dosarului social. De multe ori, conform acestora, costurile dosarelor

depăşeau valoarea lunară a bursei sociale. În alte cazuri dosarul nu era bine întocmit, fiind

respins şi astfel, aceştia nu beneficiau de ajutorul cerut.

S-au înregistrat, de asemenea,disparităţi atât în ceea ce priveşte programele „Euro

200” şi „Bani de liceu”. Acordarea celor două tipuri de ajutoare, « Bani de liceu » şi « Euro

200 », depinde numai de prezenţa la şcoală, nu şi de situaţia la învăţătură. Unele familii sărace

şi cinstite, care au declarat puţinul pe care-l aveau pentru a trăi de azi pe mâine, au reclamat

faptul că anumiţi elevi au primit sprijin financiar pentru achiziţionarea unui calculator, unii

dintre aceştia valorificându-le mai departe prin vânzare, în timp ce alte familii sărace nu au

avut acces la aceste bunuri. Acest lucru s-a întâmplat deoarece oamenii nu sunt corecţi şi

recurg la orice mijloace pentru a păcăli şi a dobândi ceea ce nu li se cuvine. Este cazul

elevilor cu domiciliul în mediul urban, unde primăria nu a avut fonduri necesare pentru

realizarea anchetelor sociale. Elevii cu domiciliul în mediul rural au o mai mare nevoie de

acest ajutor, deoarece şcolarizarea lor implică un cost suplimentar datorită transportului.

3) Programe de suport social şi educaţional al familiilor sărace, în vederea facilitării

accesului la educaţie al copiilor provenind din aceste medii

Condiţionarea plăţii alocaţiei pentru copii de frecventarea şcolii a avut efecte pozitive

în combaterea neparticipării şcolare, având în vedere că pentru marea majoritate a familiilor

sărace (în special cu mulţi copii) alocaţia copiilor reprezintă principala sursă de venit a

gospodăriei. De asemenea, se impune ca şi acordarea venitului minim garantat conform legii

416/2001 (VGM) de către autorităţile locale să fie condiţionată de participarea şcolară, în caz

contrar, copiii de vârstă şcolară care nu merg la şcoală fiind excluşi din calculul VMG.

4) Măsuri de educaţie remedială

- Creşterea locului pe care curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) îl ocupă în prezent. Oferirea

unor alternative în ceea priveşte oferta de învăţare poate conduce la o creştere a calităţii

educaţiei. Un CDŞ flexibil şi consistent ar putea rezolva o serie de probleme pe care

curriculumul naţional trunchi comun nu le poate soluţiona şi anume: problemele de adaptare

şcolară care presupun diferenţierea şi chiar individualizarea ofertei educaţionale,

îmbunătăţirea legăturilor cu comunitatea şi oferirea de cunoştiinte utile elevilor pentru

confruntarea cu viaţa reală.

- Existenţa serviciilor de orientare şcolară şi consiliere

Consilierea şi orientarea privind cariera sau dezvoltarea personală reprezintă o

problemă în contextul integrării absolvenţilor pe piaţa muncii. Constatăm că absolvenţii nu-şi

cunosc bine potenţialul, se adaptează mai greu şi nu sunt suficienţi sprijiniţi de către familie

în alegerea unei cariere.

- Facilitarea accesului la învăţământul profesional şi tehnic a populaţiei şcolare din mediul

rural

Datorită condiţiilor sociale ale elevilor din mediul rural şi reţelei şcolare existent,

acestora nu li se asigură în totalitate egalitate de şanse, de acces în învăţământul profesional

şi tehnic; slaba consiliere şi orientare a elevilor din mediul rural urban

- Formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice

Directorii au competenţe insuficiente în domeniul managementului strategic şi

managementul în relaţiile comunitare; Este experienţă relativ limitată a unităţii şcolare în

domeniul parteneriatului cu agenţii economici. Lipseşte legislaţia privind parteneriatele

şcoală, comunitate şi agenţii economici.

- Introducerea modelului „school after school” ar putea contrabalansa lipsa resurselor

materiale ale părinţilor (bani de meditaţii), nivelul scăzut de educaţie al părinţilor şi lipsa

condiţiilor adecvate studiului. De această măsură pot beneficia toţi elevii din învăţământul

preuniversitar. În spaţiile special amenajate, elevii îşi pot pregăti temele, îşi pot petrece timpul

liber sau se pot juca sub supravegherea personalului autorizat. Acest personal poate fi format

din cadre didactice disponibilizate, cadre didactice pensionare sau din cadre didactice

încadrate deja în învăţământul de masă, în vederea completării veniturilor. Se asigură, astfel,

nu numai un spaţiu sigur pentru elevi, ci şi locuri de muncă. Aceste spaţii pot aparţine şcolii

(acolo unde nu se învăţă în schimburi) sau altor instituţii (cămine culturale, clădiri din

administraţia locală etc.).

Recuperarea şi reintegrarea în sistemul educaţional al celor aflaţi deja în situaţia de

abandon

Pentru a recupera elevii aflaţi în situaţia absenteism / abandon şcolar şcoala poate

aplica o serie de măsuri. Printre acestea se numără conştientizarea, deopotrivă, a copiilor şi

părinţilor acestora (sau a întreţinătorilor legali), de efectele negative, pe termen mediu şi lung,

ale abandonului şcolar:

dificultăţi în găsirea unui loc de muncă

scăderea şanselor întemeierii unei familii normale

posibilitatea alunecării spre infracţionalitate, cu consecinţele de rigoare

De asemenea se are în vedere reinserţia şcolară a celor în cauză, prin:

încredinţarea unor responsabilităţi în cadrul colectivelor şcolare din care fac parte,

existenţa serviciilor de orientare şcolară şi consiliere pentru depistarea şi corectarea

anomaliilor comportamentale în relaţia copil-părinte,

intensificarea colaborării şcoală-familie, pentru identificarea anturajului elevilor şi

luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influenţa negativă a acestuia

iniţierea şi extinderea ofertei recuperatorii – dezvoltare dintr-un curriculum flexibil,

altfel spus existenţa de programe, planuri, programe de învăţământ în regim şansa a

doua pentru acei copii care au abandonat şcoala la un anumit moment al parcursului

şcolar, oferirea posibilităţii de completare a studiilor, a preprofesionalizării şi

profesionalizării; portretul ideal al profesorului ar include în această perspectivă

viziunea transdisciplinară, capacităţi crescute de relaţionare, spirit inovativ,

originalitate, abilitatea utlilizării eficiente a unor resurse didactice limitate

OPORTUNITĂŢI

- proiectele / programe finanţate din fonduri europene, cu scopul asigurării suportului

copiilor şi familiilor acestora prin oferirea de servicii educaţionale şi sociale

- acordarea de burse de studiu, de merit, burse sociale, implementarea celor două

programe de sprijin financiar, „Euro 200” şi „Bani de liceu”,

AMENINŢĂRI

- scăderea resurselor bugetare şi creşterea cheltuielilor la nivelul familiei pentru

sprijinirea copiilor care urmează o formă de învăţământ

- plecarea în străinătate a întregii familii, inclusiv a copiilor

- abuzul asupra copiilor, violenţă domestică

- munca la copii

- căsătoria la vârste fragede

- retragerea elevilor de la şcoală din diferite motive

OBIECTIVE

prevenirea abandonului şcolar la 95 % dintre elevii aflaţi în situaţie de risc

reducerea cu 80 % a numărului de elevi care abandonează, prea devreme, şcoala

recuperarea şi reintegrarea în sistemul educaţional a 50 % dintre elevii aflaţi deja în

situaţia de abandon.

PUBLIC ŢINTĂ: elevii şcolii şi părinţii acestora

Tinerii de astăzi îşi revendică drepturile la autonomie morală, contestă autoritatea

adulţilor. Factorii individuali psihologici şi disfuncţionalităţile de la nivelul familiei, şcolii,

etc. au o influenţă puternică asupra comportamentului adolescenţilor. De aceea, este necesară

cunoaşterea cauzelor care generează fenomenul de abandon şi stabilirea unor măsuri de

intervenţie eficace în vederea diminuării / eliminării fenomenului, deoarece pare să se

asocieze frecvent cu devieri de comportament.

Pentru multe familii principalele surse de venit sunt alocaţia pentru copii şi ajutorul

social. Sărăcia este însoţită de valorizare scăzută a educaţiei şi aspiraţii limitate. Lipsa de

interes a părinţilor fată de şcoală este evidentă prin faptul că nu merg la scoală să se intereseze

de situaţia copiilor decât dacă sunt chemaţi special de către cadrele didactice. Relaţiile dintre

părinţi, copii si şcoala pot fi apreciate ca deficitare sau chiar ostile. Migrarea forţei de muncă

îi afectează tot mai mult pe elevi, care fie că-şi urmează părinţii, fie sunt lăsaţi în grija unor

rude sau apropiaţi, ale căror control şi influenţă asupra copiilor sunt superficiale, cu efecte

directe asupra stării comportamentale şi situaţiei şcolare. Familiile în care părinţii sunt

alcoolici, familiile sărace, cu stare socio-economică precară, familiile cu părinţi având nivel

scăzut de educaţie şi cultură oferă medii favorizante pentru producerea abuzurilor. Antrenarea

copiilor în diferite forme de câştig este încurajată de către familie datorită faptului ca aduce o

ameliorare a situaţiei economice a familiei pe termen scurt.

STRATEGIE

Pentru realizarea obiectivelor propuse vom folosi activităţi organizaţionale.

Activităţile pentru părinţi vor fi proiectate ulterior, fiind mai dificil de abordat, implicând mai

multe resurse umane (specialişti, comunitate, etc), materiale, financiare, temporale.

Acţiuni Activităţi Termen Responsabili Cost Sursa de

finanţare

- studierea cataloagelor pentru a stabili

numărul de absenţe pe care le au elevii

- analiza situaţiilor elevilor care înregistrează

abandon şcolar

Analiza fenomenului de abandon şcolar

prin:

Analiza documentelor şcolare

Interviuri cu diriginţii

15

noiembrie

2010

Diriginţii

-

- denumirea grupurilor de elevi în funcţie de

numărul de absenţe

- încadrarea lor în grupuri

- realizarea de ecusoane colorate diferit după

numărul de absenţe

Formarea subgrupelor de elevi în

funcţie de numărul de absenţe (1 - 5, 6

– 20, 21-30, 30 – 39, ≥ 40)

Definirea grupelor şi reprezentarea lor

15

decembrie

2010

Consilier

educativ

Diriginţii

100 Surse

extrabugetare

- realizarea de discuţii deschise (încredere,

sinceritate, confidenţialitate, empatie, etc)

- flipchart – soluţii pentru eliminarea

absenteismului

- joc de rol

- vizionarea de filme, analiza efectelor

abandonului

- desene, eseuri, versuri pentru succes şi eşec

- seminarii – reprezentanţi ai AJOFM,

Poliţiei, ONG-urilor, etc

Consilierea de către consilierul

psihopedagog, pentru a identifica

motivele de abandon:

Identificarea motivelor care îi determină

pe elevi să înregistreze sau nu absenţe,

pentru fiecare grup - aplicarea

chestionarelor

Stabilirea soluţiilor care pot determina

eliminarea absenteismului (şi a

abandonului şcolar)

1 - 22

decembrie

2010

Consilier

psihopedagog

Diriginţi

AJOFM

ONG

Poliţie

250 Surse

extrabugetare

- afişarea programului la loc vizibil pentru

atragerea elevilor

- evidenţierea elevilor care nu au absenţe,

felicitarea acestora în faţa Consiliului

Profesoral

- participarea părinţilor la activităţi -

prezentarea cauzelor identificate şi a

măsurilor pentru prevenirea abandonului

- stabilirea de măsuri pentru recuperarea şi

reintegrarea în sistemul educaţional a elevilor

aflaţi deja în situaţia de abandon

- implementarea măsurilor propuse

Stabilirea unui program de stimulare a

elevilor în vederea atragerii către

şcoală

,,Nu abandonului şcolar!,,

Desfăşurarea acţiunilor cu elevii (pentru

stabilirea cauzelor, a măsurilor

remediale)

29 ianuarie

2011

Consilier

psihopedagog

Părinţi 150

Surse

extrabugetare

- motivarea elevilor pentru a participa la

acţiuni de prevenire / eliminare a

absenteismului şi, implicit, a abandonului

şcolar (diplome, evidenţiere în faţa colegilor,

profesorilor, etc)

Activităţi în cadrul săptămânii ,,Nici o

absenţă!”

20

februarie

2011

Directori

Diriginţi

Consilier

psihopedagog

150

Surse

extrabugetare

- afişarea programului la loc vizibil pentru

atragerea elevilor

- discuţii deschise privind beneficiile şi

avantajele economice ale educaţiei pe care o

primesc în şcoală, conceptul de “oportunităţi

de carieră”, abilităţile ce le sunt necesare

pentru a ocupa locurile de muncă pe care şi le

doresc în viitor

- activităţi, pentru a înţelege care este “preţul

pe care îl vor plăti” dacă vor renunţa prea

devreme la educaţie

- joc de rol, vizionarea de filme, desene,

eseuri, studiu de caz pentru succes şi eşec

- implementarea măsurilor propuse

Implementarea programului

« Prevenirea abandonului şcolar »

conform programei de studiu

Octombrie

2010 –

februarie

2011

Consilier

psihopedagog

Diriginţi

Agenţi

economici

AJOFM

200

Surse

extrabugetare

- monitorizare, desfăşurarea activităţilor cu

toţi elevii şcolii

Evaluare şi valorizare Iunie 2011 Toţi factorii

implicaţi 1500

Surse

extrabugetare

EVALUARE

PUNCTE TARI

- colaborarea eficientă a tuturor diriginţilor; analiza documentelor şcolare, realizarea situaţiei

statistice, interpretarea acesteia, aplicarea chestionarelor;

- completarea cu responsabilitate a chestionarelor de către elevi; inventivitate, spirit de echipă,

colaborare, empatie, seriozitate din partea elevilor în acţiunile desfăşurate;

- schimbul de idei, noutatea informaţiilor, jocul de rol, conştientizarea efectului abandonului

asupra integrării în viaţa socială, economică, culturală, politică a societăţii;

- identificarea corectă a principalelor cauze, colaborarea în vederea aplicării măsurilor pentru

scăderea numărului de absenţe;

- Competiţia la care au fost provocaţi (,,Nici o absenţă în catalog”) a dus la scăderea numărului

de absenţe din catalog

PUNCTE SLABE

- elevii cu număr foarte mare de absenţe sunt în situaţia de abandon şcolar şi nu pot participa la

activităţile propuse;

- în general, părinţii elevilor cu probleme, nu ţin legătura cu şcoala; pentru unii, şcoala nu are

rolul cuvenit şi îi susţin pe copiii lor în a lipsi;

- elevii cu foarte multe absenţe au fost discriminaţi, etichetaţi drept ,,chiulangii,,

- elevii fără absenţe au fost evidenţiaţi, umbrindu-i pe ceilalţi, nerespectând egalitatea

VALORIFICARE

- monitorizarea săptămânală a elevilor cu foarte multe absenţe şi lunară a celorlalţi;

- transfer de bune practici – seminarii informative cu elevi şi profesori din alte şcoli, desfăşurarea

de acţiuni comune

Şcolile dobândesc un grad tot mai mare de autonomie. Rolul determinant al şcolii poate fi sesizat

în ceea ce priveşte educaţia tinerilor pe diferite domenii, dar şi în educaţia familială şi

comunitară, prin elemente care nu sunt analizate întotdeauna cu atenţie şi care pot avea efecte

deosebit de importante pe termen lung. Şcoala a fost întotdeauna un factor de progres, rol care

trebuie păstrat, pentru a da şanse unei societăţi să se dezvolte. Pentru că aceasta poate influenţa

chiar şi dezvoltarea economică a mediului comunitar.

Bibliografie

1) Relaţii publice în şcoli, curs Şcoala Naţională de Studii Politice Şi Administrative,

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice ,,David Ogilvy”, Masterat – Management

Educaţional şi Comunicare Instituţională, Irina Stănciugelu, Bucureşti, 2005 – 2006;

2) Chestionar elaborat de Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică, Buzău;

3) Hénaire, Jean, Le droit à l’éducation: entre discours et réalités, www. eip-cifedhop.org,

2001;

4) Jigău, Mihaela (coord.) Învăţământul rural din România, condiţii, probleme şi strategii,

Bucureşti, Editura MarLink, 2001;

5) Prevenirea abandonului şcolar, Junior Achievement,

http://www.jar.ro/Programe/prev_aband_sc.html, 10.01.2006

6) Sarivan, Ligia, Educaţia în medii defavorizate – consideraţii generale, ISE, 2001;

7) Cojocariu, V.M., Sacară, L., Managementul proiectelor pedagogice, Ghid metodologic,

Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, 2005.