1

INTRODUCERE

Web 2.0 este noua generație a web-ului, ce pare să fi devenit, în ultimul timp, subiectul

preferat al analiștilor și cercetătorilor în domeniu, fiind considerat un concept la modă. Din încercarea lui Tim O’Reilly de a oferi o definiție a termenului de “web 2.0”, reiese aceasta:

„Web 2.0 este reţeaua ca platformă, acoperind toate dispozitivele; aplicaţiile Web 2.0 sunt

cele care exploatează cel mai mult acest avantaj intrinsec al reţelei: furnizarea de software ca şi serviciu-continuu-updatat şi care devine cu atât mai bun cu cât îl folosesc mai mulţi utilizatori, consumând şi remixând date din surse multiple, inclusiv de la utilizatorii individuali, şi care în acelaşi timp oferă propriile date şi servicii într-o formă care permite remixarea de către alţii, creând efecte de reţea printr-o „arhitectură a participării” şi mergând dincolo de metafora paginii din Web 1.0 pentru a furniza o experienţă mai bogată utilizatorului”. (Tim O’Reilly, 2004)

De-a lungul timpului au apărut numeroase încercări de definire ale acestui termen: Troy Angrignon spune că „Web-ul 2.0 este un grup de schimbări determinate

economic, social şi tehnologic în atitudinile, instrumentele şi aplicaţiile care fac din Web viitoarea platformă de comunicare, colaborare, comunitate şi învăţare cumulativă” (Troy Angrignon, 2005) ;

În 2006, O’Reilly revine și se străduiește să lămurească lucrurile, precizând că „Web

2.0 este revoluţia comercială din era computerelor, cauzată de utilizarea Internetului ca platformă” şi că „Web 2.0 este un trend economic, social şi tehnologic care formează baza pentru noua generaţie a Internetului, una mai matură, un mediu distinctiv caracterizat de participarea utilizatorilor, de deschidere şi de efecte de reţea”. (Tim O’Reilly, 2006)

Cu toate acestea, nici în prezent nu există o definiție clară, unanim acceptată referitoare la acest concept. Chiar și Tim Berners-Lee, părintele recunoscut al Web 1.0 (prima generație) face referire la Web 2.0, spunând că „nimeni nu ştie exact ce înseamnă” (Tim Berners-Lee, 2005).

2

I. CARACTERISTICILE WEB 2.0 Conceptul de Web 2.0 este caracterizat prin noutate, posibilitatea de adaptare și remodelare

continuă datorită utilizatorilor și prin descoperirile tehnologice din domeniu. Acesta desemnează o întreagă categorie de aspecte interactive și colaborative ale Internetului, mai ales ale World Wide Web, destul de recente, apărute prin anii 2004 – 2005. Este necesar să menționăm că la Web 2.0 nu este vorba despre o a doua versiune a unui software sau a unei tehnici web.

Web 2.0 desemnează noi metode de implementare și exploatare a posibilităților organizatorice ale web-ului. Conform acestora, conținutul și informația din web nu mai este oferită vizitatorilor doar de mass-media, guverne și companii private, ci și de persoane particulare, ce sunt legate între ele prin rețele informale bazate pe Internet, care participă și contribuie în mod activ la răspândirea informațiilor în întreaga lume.

Cele mai simple exemple pentru acest aspect sunt așa-numitele wikis, weblogs sau, mai simplu, blogurile, portalurile, bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video și software pe Internet, precum și rețelele sociale, cum ar fi Facebook, Twitter sau LinkedIn.

Atunci când facem referire la Web 2.0, de obicei menționăm noutățile aduse de acesta, prin comparație cu tehnologiile și serviciile din web-ul clasic. Tabelul de mai jos, prezentat într-o formă incipientă de către Tim O’Reilly în 2005, ilustrează câteva din aceste transformări:

Web 1.0 Web 2.0 DoubleClick → Google AdSense Ofoto → Flickr Akamai → BitTorrent Mp3.com → Napster Britannica Online → Wikipedia Pagini personale → Bloguri

Speculare nume domenii → SEO (optimizarea motoarelor de căutare)

Pagini vizitate → Cost per click Publicare → Participare Content Management System → Wiki Directoare (taxonomy) → Tagging (folksonomy) Stickiness → RSS – sindicarea informaţiei Netscape → Google

Tabel 1. Transformări Web 2.0 În același articol, O’Reilly menționa că marea majoritate a acelor companii ce au

supraviețuit prăbușirii dot-com-ului au câteva asemănări, trăsături comune ce au dus la continuitatea acestora și la fundamentarea a ceea ce astăzi denumim în mod generic “Web 2.0”.

Pentru a oferi o descriere cât mai cuprinzătoare a Web 2.0, este necesar să includem câteva principii cheie:

Simplitatea în utilizare – a condus la folosirea de către un număr din ce în ce mai mare de persoane, în activitățile zilnice a serviciilor Web 2.0, fără discriminare, de oriunde, oricând și cu orice mijloace. Nu sunt necesare cunoștințe de programare, ci doar cunoașterea

3

tehnologiilor informaționale și de comunicare. Interfețele cu care aplicațiile Web 2.0 vin înaintea utilizatorului sunt foarte prietenoase.

Partajarea – în era noastră, cunoștințele și informațiile nu se mai află doar în posesia

a câteva persoane și organizații. Principiul de bază al Web 2.0 presupune ca utilizatorii să facă publice informații cu caracter nonpersonal, astfel încât informațiile care vor circula în spațiul cibernetic vor fi accesibile oricărui utilizator interesat.

Interese de nișă – fenomen cunoscut în economie ca longtail, acesta este reunirea unor categorii de site-uri web cu diverse teme, de diverse dimensiuni, vechi sau noi. Puterea generată de astfel de reuniri și popularitatea pe care o vor câștiga, vor fi elemente importante în lupta cu mogulii domeniilor.

Sindicarea informațiilor - este un element foarte important. Folosind fluxurile RSS

sau Atom, prin intermediul aplicațiilor care citesc, extrag și sumarizează informația, utilizatorii pot beneficia de noutățile dintr-un anumit domeniu, în timp real și în mod automat.

Web-ul ca și platformă – accesul este realizat de pe multiple dispozitive, utilizând sisteme de operare și/sau browsere de Internet diferite. Web-ul mai poate fi folosit ca și canal de transmitere a datelor între aplicații. Mai mult decât atât, pot fi descărcate o multitudine de formate de fișiere, apoi convertite și retransmise. De aici, putem evidenția ca principalul avantaj este independența software-ului față de platformă. Dezavantajele sunt viteza de lucru scăzută și securitatea precară a datelor.

Software-ul ca și serviciu – în web-ul clasic, software-ul era distribuit ca licență sau

în formă demonstrativă, puține aplicații fiind accesibile gratuit. În era noastră, utilizatorii gândesc în termeni de servicii, nu pachete software, servicii ce sunt, în marea lor majoritate, gratuite și disponibile oricând, mereu îmbunătățite pe parcurs.

Încrederea în utilizatori – în Web 2.0, utilizatorul are rolul cel mai important. Încrederea acordată acestora că participarea lor va aduce un plus de valoare Web-ului este un element cheie ce stă la baza Web 2.0.

Tagging – în corelație cu implicarea utilizatorilor și încrederea acordată acestora,

putem situa și procedeul de “clasificare a web-ului”. Flickr este cel care a introdus acest concept, dar indiferent de serviciul folosit, utilizatorii pot eticheta prin tag-uri informațiile accesate (imagini, site-uri, etc.). Unei astfel de informații îi pot fi atribuite unul sau mai multe tag-uri, ce sunt stocate în baze de date speciale.

O parte din aceste elemente caracteristice se regăsesc și în imaginea de mai jos, ce a fost realizată de Markus Angermeier, în 2005:

4

Figura 1. Componente și caracteristici Web 2.0.

II. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE 2.0. (ÎNTREPRINDEREA DIGITALĂ)

Internetul a devenit dintr-un instrument predominant de informare un suport de divertisment, tranzacţii şi socializare, un element cheie în viaţa de zi cu zi a multora dintre noi.

Un cumul al noilor factori de influenţă din zilele noastre, noul mediu social, interconectat prin web şi aparatura mobilă (telefoane mobile, telefoane inteligente, GPS-uri, tablete, etc.) creează condiţii aparte de dezvoltare a producerii de bunuri şi servicii.

A te interesa despre noile tehnologii nu este numai o simplă metodă de a afla ce generaţie de Iphone sau tabletă s-a mai lansat şi nu mai există demult doar o singură opţiune. Pentru managerul zilelor noastre, este obligatoriu să asculte discuţii sau să se documenteze, şi chiar mai mult, să integreze în afacerea pe care o conduce, noile tehnologii. Lumea digitală schimbă şi revoluţionează modul de operare atât din interiorul, cât şi din afara întreprinderii şi are impact asupra tuturor funcţiilor întreprinderii într-un ritm extrem de rapid.

Conceptul de Întreprindere 2.0 (Enterprise 2.0) derivă din Web 2.0 şi reprezintă introducerea şi implementarea unui software social într-o companie şi, de asemenea, schimbările sociale şi organizaţionale asociate cu aceasta.

Întreprinderea 2.0 nu este un model de tehnologie, ci un rezultat al dezvoltării organizaţionale, ca urmare a aplicaţiilor şi serviciilor introduse de Web 2.0. Enterprise 2.0 reprezintă deschiderea companiei către partenerii externi (clienţi, furnizori, etc.) şi regândirea sistemelor tradiţionale de colaborare, schimbul de cunoştinţe şi gestionarea relaţiilor funcţionale şi ierarhice.

Cerinţele pe care Întreprinderea 2.0 încearcă să le îndeplinească acoperă 6 dimensiuni: Sentimentul de a aparţine unei comunităţi; Networking social; Reţele de acces la informaţii şi cunoştinţe; Colaborare emergentă; Reconfigurabilitate adaptivă;

5

Mobilitate globală.

În funcţie de poziţia întreprinderii faţă de cei 6 parametri, au fost definite 3 modele de Enterprise 2.0.:

1. Întreprinderile sociale au un înalt nivel de maturitate în ceea ce priveşte angajamentul şi nivelul de participare şi implicare al utilizatorilor. Ele se evidenţiază prin sisteme de colaborare, schimb de cunoştinţe şi managementul relaţiilor.

2. Întreprinderile deschise sunt caracterizate de expansiunea mediului virtual de lucru, oferind căi de acces şi permiţând utilizatori externi.

3. Întreprinderile adaptive se concentrează pe flexibilitatea si reconfigurabilitatea proceselor întreprinderii, pentru a crea un spaţiu care să susţină procesele corporative într-un mod din ce în ce mai flexibil.

Enterprise 2.0 sau “a munci” în viitor va ajunge să însemne: Un loc de muncă ce nu va fi obligatoriu la un “birou”, ci acasă, în tren, în maşină, în

avion sau oriunde ne vom afla, cu condiţia să avem instrumentul mobil necesar desfăşurării activităţii.

Comunicarea cu şefii, colegii şi partenerii va fi în timp real, un face-to-face virtual.

Produsele sau serviciile oferite de o companie vor trebui să reflecte originalitatea, experienţa şi utilitatea.

Comunicarea este un concept extrem de important în web 2.0. A-ți exprima părerea și a te

implica în întreprindere se realizează atât prin activitatea zilnică, cât și prin promovarea de noi idei, prin o cunoaștere mai amplă și un suport acordat celorlalți colaboratori.

Când vorbim despre Întreprinderea 2.0, vorbim despre o altfel de companie, unde nu mai

spunem colegi, ci colaboratori, nu mai spunem patroni, ci directori. Angajații și-au schimbat așteptările, dorind mai multă comunicare și luarea în seamă a părerilor exprimate.

O astfel de relaţionare – multiplă, multifuncţională, interactivă – se poate realiza prin

intermediul intranetului.

Intranetul este un ansamblu de sisteme informatice, servicii şi informaţii ce pot fi accesate exclusiv din interiorul reţelei private, în acest sens fiind configurate măsuri de securitate atât de ordin fizic (să fii conectat la reţeaua din birou), cât şi electronic (parole de acces, VPN).

Cel mai important avantaj al intranetului 2.0 este faptul că el determină o colaborare mai eficientă între echipe sau formaţii, fie că ele activează pe acelaşi palier sau la câteva ţări distanţă, accesul la ”ultima versiune” de proiect este posibil de oriunde în cadrul întreprinderii; poţi salva sau modifica documentele elaborate de ceilalţi membri ai echipei în timp real; poţi lucra mai eficient, economisind timp.

O altă valenţă a intranetului 2.0 este aceea de a permite exercitarea dreptului la opinie, fie pe propriul blog, fie pe blogul folosit de CEO sau departamentul de HR. Blogul poate fi un instrument

6

de comunicare şi de obţinere de feedback în timp real. Toate textele de pe bloguri sunt păstrate şi indexate pentru ca oricine se confruntă cu aceeaşi problemă să găsească imediat răspunsul.

III. WIKI Un site web de tip wiki este un site ce permite utilizatorilor să adauge, să elimine sau edita

conținutul într-un mod cât se poate de simplu și de comod. Site-urile wiki din cadrul unei întreprinderi au fost adăugate pentru a îmbunătăți gestiunea

informațiilor. Spre deosebire de wiki-urile tradiționale, precum Wikipedia, acestea nu sunt deschise întregii lumi, ci sunt în general rezervate angajaților unei companii.

Din acest punct de vedere, informațiile nu au scopul de a fi difuzate în afara comunității, și mai mult există posibilitatea adăugării unor restricții la accesul fiecărui participant. Nu se participă gratuit și prin alegere la acest gen de platformă, ci din necesitate.

Acest tip de aplicație web poate fi utilizată pentru diferite tipuri de necesități, precum: Comunicarea cu clientul (crearea unui caiet de sarcini); Organizarea întreprinderii (planificare); Comunicarea internă; Cercetare și dezvoltare (sugestii); Publicarea de îndrumări (suport pentru utilizarea anumitor soft-uri); Partajarea resurselor (ultimele versiuni ale fișierelor, rezervarea sălii de conferințe, etc.).

Avantajele wiki: Mai mulți utilizatori pot aduce simultan la zi același fișier folosind instrumentele de

colaborare; Estimarea prezenței utilizatorilor pe baza unei agende; Toți angajații societății pot avea acces la dări de seamă, îndrumare, informații, fișiere,

toate acestea colaborând la competitivitate, deoarece întreaga lume este “pe aceeași lungime de undă”;

Câștig de timp foarte bun; Accesibile de oriunde (acasă, în deplasare, etc.) cu condiția să avem acces la Internet, nu

doar la Intranet.

Dezavantajele wiki: Principalul dezavantaj este legat de obișnuință, fiind dificil de a convinge angajații să

accepte acest tip de aplicație, deoarece aceștia sunt în general ostili la orice schimbare a modului de lucru;

Este necesar ca site-ul să fie constant updatat, altfel unii utilizatori îl vor abandona; Probleme de confidențialitate. Utilizarea site-urilor wiki este un veritabil atu și poate evita un număr destul de mare de

neplăceri legate de probleme de comunicare și lipsa informațiilor. Atunci când colaboratorii vor înțelege avantajele utilizării unui wiki, vor dori ei-înșiși să îl

folosească și vor abandona progresiv aplicațiile clasice de birou, permițând astfel înlocuirea cu aplicații de tip Google Docs, care permite lucrul cu fișiere text chiar și offline.

7

Cu toate acestea, este necesar de știut că punerea în aplicare a acestui serviciu poate fi de lungă durată, întrucât necesită o perioadă de adaptare mai mult sau mai puțin îndelungată, în funcție de vârsta colaboratorilor și de predispoziția lor spre schimbare.

IV. BLOGURILE

În cadrul întreprinderii, blogurile sunt un mijloc foarte simplu de partajare a informațiilor atât la scară largă (un întreg serviciu), cât și la nivel local (o echipă formată din câțiva oameni). Avantajul acestora este capacitatea de informare și generarea de discuții, plecând de la un anumit subiect.

Blogul poate fi utilizat și ca mijloc de comunicare cu exteriorul, principal sau suplimentar și complementar. Compania va comunica cu clienții săi pe o temă aleasă de aceasta: un anumit produs, sectorul de activitate, sfaturi privind activitatea, etc.

În concluzie, blogul va putea servi ca instrument de colaborare, simplu, ieftin și ușor de implementat, facil de folosit de către utilizatori. El poate reprezenta o primă aplicație de workflow și de gestionare a cunoștințelor (Knowledge Management).

Avantaje: Gratuit, foarte rapid, independent, mereu actualizat; Ușurință în publicare (texte, poze, video, muzică etc.); Clasificarea subiectelor în ordine cronologică sau pe categorii; Difuzarea subiectelor datorită fluxului RSS; Gestionarea comentariilor; Modul de abordare al unui blog poate fi foarte simplu, spre deosebire de un site web

oficial, care adoptă în general un ton formal; Platformele blogurilor furnizează numeroase unelte de măsură (statistici, număr cititori

ai unui articol, comentarii etc.).

Dezavantaje: Un blog trebuie permanent actualizat, ceea ce necesită un minim de implicare a

editorilor – un blog al întreprinderii care nu mai este actualizat poate ruina reputația societății;

Un blog poate deveni o mină de aur pentru concurență. Este important să avem mereu în vedere faptul că adversarii îl vor citi;

Unele articole pot jigni anumiți furnizori și parteneri, dacă editorii nu le scriu într-un mod potrivit;

Blogul unei societăți, susținut de angajați, favorizează câteodată dezorganizarea, deoarece părerile pot diferi;

Lipsa controlului asupra comentariilor făcute de internauți.

V. REȚELE DE SOCIALIZARE

Există întreprinderi care preferă să folosească rețele sociale ca și intranet. Oracle și-a creat propriul site de socializare online, utilizatorii punând în comun informații, articole sau prezentări.

8

Sunt companii care folosesc Facebook ca intranet, ceea ce a dus la îmbunătățirea comunicării. Angajații comunică deschis între ei, iar clienții știu unde pot găsi reprezentanți ai societății. Pe lângă rețelele publice de socializare, există și rețele profesionale precum Ning, SocialGo, CollectiveX, etc., platforme pe care companiile își pot construi propria rețea socială cu scopul de a menține relația cu clienții sau ca intranet. Panasonic, Pepsi sau HBO sunt doar câteva dintre marile companii care folosesc aceste platforme.

9

VI. CONCLUZII

Următoarea evoluție a web-ului se va axa pe dezvoltarea de soluții care să faciliteze căutarea

și clasificarea de informații și să simplifice accesul la conținutul web prin intermediul multiplatformelor (calculatoare și telefoane mobile).

În concluzie, este necesar să menționez că deja există discuții legate de conceptele Web 3.0

și Web 4.0, fără a fi însă foarte clare. Singurul aspect cunoscut este acela că Web 3.0 este întâlnit și sub denumirea de web semantic, cu toate că există destule controverse în ce privește această sintagmă.

Definiri clare ale acestor termeni nu există, însă majoritatea analiștilor consideră că în

funcție de evoluția acestora, definirile și ajustările vor fi realizate pe parcurs.

10

VII. BIBLIOGRAFIE

[1] O’Reilly, Tim, What is Web 2.0 – Design Patterns and Business Model for the Next Generation of Software, acces la http://oreilly.com/web2/archive/what-is-web-20.html ; [2] Anderson, Paul, What is Web 2.0? Ideas, technologies and implications for education, acces la What is Web 2.0? Ideas, technologies and implications for education; [3] Enterprise 2.0, acces la: http://nextebiz.blogspot.ro/2011/11/enterprise-20-intreprinderea-digitala.html; [4] Brezeanu, Iulian, Note de curs. [5] Ce este un site Wiki?, acces la http://handbook.wikidot.com/ro:what-is-a-wiki-site .