Nicolae Milescu Spataru – Jurnal de calatorie in ChinaMarica Liviu Cristian

Cls a XII-a B

Nicolae Milescu Spatarul

- Jurnal de calatorie in China –

Nicolae Milescu spătarul şi-a scris lucrările în timpul călătoriei sale cu multe popasuri, între 3 mai 1675, plecarea din Tobolsk, şi 5 ianuarie 1678, întoarcerea la Moscova. Primele două, cele care cuprindeau însemnările asupra drumului prin Siberia şi raportul oficial asupra misiunii sale diplomatice, adică Jurnalul de călătorie în China, au fost predate îndată după sosirea la Moscova, aceasta fiind obligaţia de serviciu. Descrierea Chinei a fost predată mai târziu, după ce a revăzut-o; ea a contribuit mult la reabilitarea spătarului, căzut în dizgraţia noii stăpâniri a statului rus, după moartea ţarului Aleksei Mihailovici şi o dată cu căderea de la putere a susţinătorului său Artemon Matveev. Aşa se explică şi de ce Jurnalul de călătorie... a fost cunoscut multă vreme doar indirect... în schimb Descrierea Chinei a circulat în numeroase copii manucrise ruseşti şi greceşti, încă din secolul al XVII-lea..., deoarece călătoria şi lucrările spătarului au stârnit nu numai interesul politico-economic al statelor europene, ci şi interesul ştiinţific al multor oameni de cultură ai timpului...

Astfel cele trei lucrări ale lui Nicolae Milescu spătarul -printre cele mai însemnate din întreaga lui activitate cărturărească - deşi nu au fost scrise în româneşte, sunt opera unui învăţat român care, prin bogăţia de informaţii inedite asupra Siberiei şi Chinei, prin seriozitatea ştiinţifică şi prin frumuseţea expunerii, îl aşază printre marile figuri ale culturii universale din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

Opera lui Milescu nu este numai ziarul plin de peripeţii al unei ambasade trimisă în misiune diplomatică în China, ci este în acelaşi timp o carte modernă de explorare ştiinţifică a unor ţinuturi până atunci puţin cunoscute europenilor. Călătorind pe drumuri necunoscute, printre popoare şi rase diferite, vâslind pe râuri pe care nu mai vâslise nici un european pînă la el, curiozitatea veşnic trează a acestui moldovean din secolul al XVII-lea se opreşte asupra configuraţiei solului; descrie în amănunţime râurile pe care le străbate; notează aspectul particular al munţilor; face măsurători topografice. Dar pe Milescu nu-1 interesează numai aspectul geografic al ţinuturilor, ci şi cel etnografic. Privirea lui iscoditoare caută să prindă şi viaţa specific omenească, pe care o trăiesc populaţiile aşa de variate ca înfăţişare, pe acele îndepărtate meleaguri: ocupaţia, armele, manifestările religioase, superstiţiile. Opera această i-a câştigat pe drept lui Milescu un renume european.