Nr. 7 - 8(527 - 528)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Adrian JICU

De la Plumb

la Cobalt

pagina 3

Nataºa MAXIM

GheorgheCrãciun,

prozatorulfalocrat

pagina 4

Elena CIOBANU

Generaþia

„eu, eu, eu“

pagina 11

Doina CERNICA

Tablou din Bucovinacu pictori din Bacãu

pagina 16

Carmen Mihalache

Diogene ºi eºecul ideiide libertate absolutã

pagina 21

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 50 (serie nouã) • iulie - august 2013 • 3,00 lei •

• Constantin Ciupercã• Constantin Ciupercã

În perioada 19 -21iulie, la Slãnic Moldovas-a desfãºurat cea de-aXXI-a ediþie a Festi-valului Naþional deFolclor organizat deConsiliul JudeþeanBacãu, Centrul Judeþeanpentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tra-diþionale Bacãu înparteneriat cu Primãria ºiConsiliul Local SlãnicMoldova. Manifestarea,devenitã tradiþionalã, s-abucurat de mult succes,la ea participând nume-roºi artiºti populari careºi-au încântat publicul cumeºteºugul lor. Spec-tatorilor li s-au oferitdemonstraþii de olãrit,þesut-cusut, împletituri defibre vegetale, de sculp-turã în lemn, de con-fecþionare a costumelorºi mãºtilor tradiþionale,urmãrite cu viu interes.Apreciate au fost ºiexponatele de picturãnaivã, instrumente popu-lare, precum ºi ouãle

încondeiate. Pe lângãvizitarea Târgului meº-teºugarilor, publicul s-abucurat de spectacolelesusþinute de-a lungulcelor trei zile festive deansambluri, grupuri fol-clorice, formaþii de dan-suri populare ºi soliºtivocali din Bacãu, PoduTurcului, Ghimeº-Fãget,Tãrgãuº, Asãu, Solonþ-Cucuieþi, Oituz, Gioseni,Sascut-Sat, Pânceºti,Brusturoasa, Sãrata,Moineºti, Palanca, He-meiuº, Sãnduleni, Sãu-ceºti, Faraoani. ActorulFlorin Zãncescu, direc-torul Centrului Judeþeanpentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tra-diþionale Bacãu, care afost ºi prezentatorulFestivalului, s-a declaratmulþumit de aceastãnouã ediþie, ea fiind încu-nunarea eforturilor de-puse pe parcusul unuiîntreg an de muncã.„Suntem fericiþi cã prinacest Festival reuºim sã

ne îndeplinim scopul,acela de a reface viaþaculturalã tradiþionalã, dea promova ºi duce maideparte arta tradiþionalãdin cele trei zone etno-grafice ale judeþului,Bacãu, Trotuº ºi ColineleTutovei“.

iulie - august 20132

breviar

Festivalul Judeþeande Folclor

Pilde de înþelepciuneCred cã este un noroc sã fii

nonagenar, sã ai mintea „brici“ºi inima entuziastã. Un astfelde om este scriitorul VasileIosif.

Am citit, de curând, carteadumnealui intitulatã „Gândind,mai pot zice cã sunt“, o antolo-gie de maxime, sentinþe,cugetãri, reflecþii, aforisme.Este o carte care te invitã, teîndeamnã la înþelepciune, prinpildele inserate în ea.

Am admirat în primul rândexperienþa acumulatã, strãda-nia omului, am apreciat ati-tudinea faþã de bogãþia, tezau-rul de înþelepciune al omenirii.Toate acestea trebuie trans-mise tinerilor ºi acest lucrueste demn de laudã pentruscriitorul Vasile Iosif.

Cartea aceasta este o „almamater“, în sensul cã nehrãneºte spiritual. Toate adagi-ile, zicerile îi îndeamnã peoameni spre virtute, spre bine,spre frumos ºi prudenþã.Selectate ºi grupate pe temedespre viaþã ºi moarte, rãu ºibine, glorie ºi fatalitate, omenieºi ipocrizie, virtute ºi vicii, artãºi istorie, moralã, prostie,muncã dreptate etc., carteaaceasta valoroasã poate ne vaajuta sã desluºim câteva dinmarile întrebãri: Cine suntem,de unde venim ºi încotro neîndreptãm?

Prin toate acestea, adunateîn cartea scriitorului VasileIosif, ne îmbogãþim vãzândparcursul unui om care a trãitmulte în întâlnirea cu lumea, acitit enorm ºi dintr-un prisos debunãtate dãruieºte semenilor.Domnul Vasile Iosif a strânsmierea cãrþilor în admirabile

comori spirituale, un tezaur decuvinte de aur, cuvinte cu tâlc,dorind sã-i înlesneascã citito-rului tânãr accesul la ele, sã-lscuteascã de truda cãutãrii ºi agrupãrii lor. Exemplele suntluate din multe literaturi: latinã,greacã, francezã, românã etc.

Putem conchide cã, înansamblu, cartea aceasta esteun mic compendiu filozofic, demoralã. E un pas spre cu-noaºtere, spre înãlþare spiritu-alã. Se cuvine sã adresãmîntreaga noastrã reverenþã, acititorilor, autorului acesteicãrþi, pentru cã ne-a ajutat sãcunoaºtem cea mai aleasã,mai elevatã gândire. Aducem,astfel, un omagiu distinsuluiautor, cãrturarul Vasile Iosif,pentru preocupãrile nobile pecare le are ºi pe care le conti-nuã la senectute.

Camelia NENCIU

GGândurri lla mmasa ttãceerrii

• noi ccitate ººi aaforisme dde IIonuþ CCaragea •

Am ucis animalul din mine, îndrãznesc sã scriu despre primularbore plantat în paradis: îmi cresc muguri pe ºira spinãrii.

*Cel mai greu pentru un om care vrea sã ajungã foarte sus nu

este sã înveþe zborul ci sã se desprindã de cei care îl trag mereuîn jos.

*Am urît oamenii pentru cã i-am iubit ºi am crezut în ei. I-am urît

pentru laºitate, minciunã, ipocrizie, indiferenþã. Ura mi-a dat pu-tere, ura mi-a dat boalã. Cu timpul pînã ºi ura s-a stins. Acum sîntfoarte dezamãgit. Dezamãgit pentru cã oricît de mult m-aº sacri-fica în numele poeziei, oamenii continuã sã-ºi trãdeze semenii ºi,cel mai rãu, sã-ºi trãdeze propriul suflet. În acest moment mãîntreb: eu pentru cine scriu?

*Dacã þi-este scris sã mori înaintea femeii, sã o rogi sã nu se

opreascã la cumpãrãturi de haine pe ultimul drum. Riºti sã pierziºi Judecata de Apoi...

*

Teoria evoluþionistã a lui Darwin aplicatã pe femeie: celulã,celular, celulitã.

*Marea poezie vine numai la aceia care nu mai au nimic de

pierdut în afarã de propriul gînd.*

Chinezii nu cred în mitologia greacã. Cerber poate pãzi liniºtitporþile infernului.

*Singura decizie pe care oamenii ar trebui sã o ia în pat este sã

moarã decent.

•• ffoottoo:: AAmmeeddeeoo SSppããttaarruu

cronica literarã

iulie - august 2013 3

„Am prevãzut atât de clar înfrân-gerea.“ Sec. Definitiv. Aºa sunã primulvers din poemul omonim, care poate ficonsiderat un barometru al întreguluivolum Cobalt (Bistriþa, Casa de Editurã„Max Blecher“, 2013). Cobaltul luiClaudiu Komartin este un Plumb con-temporan, o încercare de a transfigura,mimetic, deznãdejdea ºi sentimentulratãrii prin imaginea-simbol a unui altmetal, pandant celui fãcut celebru deBacovia acum un secol. O tentativãprea puþin originalã, care dãuneazãunui volum de altminteri solid, care nuavea nevoie de un asemenea artificiu.

Fattalittattea llucidittãþiiººi llucidittatteafattalittãþii

Claudiu Komartin e un mare nostal-gic. Unul care înþelege cã (se) pierde,cu fiecare zi care trece: „aº vrea sã maipot scrie cum scriam acum cinci, acumºapte ani, aº vrea sã mai pot fumanepãsãtor ºi sarcastic în lumina lãmpi-lor de bar ca în casablanca ºi femeia delângã mine sã fie mai moale ca ºalul eiºi vorbele sã-i aþipeascã printre pahareºi ceºti“ (Scrisoare din Bakirköy)Semnele înfrângerii se vãd pretutin-deni. Un rapid inventar al sintagmelorºi/sau versurilor din aceastã categorievorbeºte de la sine despre sentimentulinutilitãþii: „nu e nici un alt viitor“, „totulînvins ºi trecut“, „ºi totul a stat“, „m-amgândit cum ar fi“, „Iar apoi afli cã în fil-mul ãsta nu existã sfârºit.“ etc.Komartin are, în aceastã carte, reve-laþia fatalitãþii („Numãrat, cântãrit,împãrþit. Excluºi de/ o istorie contami-natã. Aici ne-am oprit.“), pe care oprimeºte cinic-lucid, conºtient cãpoezia e un surogat, cu efect de place-bo: „scrie scrie în felul ãsta o sã-þi fiemai bine/ dã-mi sã beau dã-mi sãmãnânc/ ca un porc vreau sã fiu/ ocârpã în mâinile tale scrie dã-i drumulpoate/ în felul ãsta-þi va fi mai binedragã netotule/ idiot mic...“ (discurstârziu, pentru mine)

De aici, din aceastã înþelegere, sen-zaþia hãului lãuntric, irepresibil: „ºi înburta mea creºte o gaurã pe care nu opoate umple nimic“. În atari condiþii,Komartin trãieºte (sub) spectrul ata-raxiei eminesciene („Poate sã vinãdragostea sau iarna atomicã,/ de acumîmi e totuna.“) sau (sub) impulsul demo-lator al instinctului: „îmi ridic faþa spresteaua de cobalt ºi râd/ ca un monstruca un ucigaº incapabil de empatie/ cabreivik“. Tentaþie rapid reprimatã, cãcipoetul îºi impune autocenzura: „Învaþã-mã sã fug din capul meu“. Tot ce (ne)rãmâne de fãcut sugereazã el, este sãne adâncim în propria suferinþã, aug-mentatã prin intermediul câtorva suges-tive imagini dintre care una devineemblematicã pentru imaginarul voitsumbru pe care ni-l propune: „ne vomrâcâi împreunã/ disperarea cu ºpaclul.“Sonoritatea brutã a versului se pre-lungeºte ca un ecou sumbru ºi dupãlecturã.

Bãieþi bbunni,bãieþi rrãi

Un alt aspect care se cere discutat încazul lui Claudiu Komartin este etichetade „copil teribil“ (al milenarismului).Aparent îndreptãþitã, ea mi se paretotuºi neconcludentã. Fireºte cã poetula mizat, încã de la debutul din 2003, pestrategia afirmãrii violente, cãutând sãºocheze aºa cum, la vremea lor, au

fãcut-o ºi alþii, de la decadenþi la avan-gardiºti, de la tinerii furioºi la douãmiiºtiide astãzi. ªi totuºi nu asta îl defineºtepe Komartin. Fronda din volumele ante-rioare nu era altceva decât o pozã, unacare s-a lipit de numele autorului,ajungând sã îl reprezinte într-o mãsurãcovârºitoare. Acum, el se strãduieºtesã se elibereze de sub tirania ei.Adevãratul Komartin e cel din ca unpoet dintr-un film coreean, un rãspunspolemic voalat, prin care sunt contes-tate cliºeele criticii, care s-a grãbit sãvadã în el doar aceastã laturã teri-bilistã, de bad boy al poeziei: „în dupã-amiaza aceea am stat/ cu un animal tul-bure-n piept/ pe una din bãncile de launiversitate/ ºi totul în jur îmi ºoptea cãratasem/ iar mâinile mele aºezate pegenunchi/ spuneau o povestioarã tristãde acum cinci ani// (nu mai avusesem

nici un vis de luni bune/ ºi oricât aº fiîncercat/ nu mai pãcãleam pe nimenicã aº fi un bãiat rãu).“ (p. 15) În fond, laClaudiu Komartin (ca de altminteri laMarius Ianuº, Stoian G. Bogdan sau alþicongenari) nu e vorba despre teribilismsau revoltã, ci despre o pozã ostenta-tivã, iconoclastã. Ei nu sunt altcevadecât niºte îngeri travestiþi în demoni,care-ºi clameazã revolta, tânjind, horri-bile dictu, dupã o lume mai bunã.

Kommarrttinnparr llui-mmemme

Dincolo de aceastã sensibilitate dra-patã, Cobaltul (mã) intereseazã (ºi) prindimensiunea confesiv-programaticã,deloc surprinzãtoare pentru situaþia deastãzi a poeziei care cunoaºte o tot maipronunþatã propensiune cãtre eseisticã.Deºi plasat la sfârºitul volumului,Rânduri cãtre un mai tânãr poet nu ealtceva decât un manifest liminar, iarlectura ar trebui sã parcurgã drumulinvers, de la acest text cãtre cele ante-rioare. Împrumutând aerul grijuliu alunui bunic preocupat de generaþiilecare vor urma, Komartin realizeazã aiciun autoportret, din bucãþi lirico-teoret-ice, din care se reþin câteva formulãri cuvaloare de sentinþã: „orice poezie ebiografistã“, „nu suntem decât niºtecopii speriaþi care au rãtãcit drumulspre casã“ sau „Un volum de poezie nue un pod, ci ceea ce simþi cât timp treciun pod.“ (pp. 84-85) A scrieechivaleazã, pentru Claudiu Komartin,cu a supravieþui, cãci, aºa cum o recu-noaºte în prezentarea din final, autorule un poetry-addicted, un poetomancare îºi injeacteazã periodic doza depoezie, jurându-ºi cã va fi ultima:„Viseazã sã scrie o carte în care sã ter-mine odatã cu poezia. ªi ºtie cã acestenunþ e cel mai ipocrit dintre toate.“

SSub ssemmnnulcobalttului

Ceea ce rãmâne la lectura Cobaltuluieste un profund sentiment al inutilitãþii,un difuz cui prodest?, semn cã, dincolode mode, marile întrebãri existenþiale îipãstreazã acuitatea nealteratã. Faptulnu e deloc surprinzãtor pentru un poetcare îºi converteºte revolta de tinereþeîntr-o lucidã ºi amarã acceptare: „Noi,oamenii, am fãcut milioane de vorbe ºile-am scris peste tot crezând cã ne voraduce împãcarea, dar nici asta nu afolosit la nimic.“ (Planurile) ªi totuºi, înciuda acestei aparente resemnãri,vechiul Komartin nu se lasã întru totulînvins, rãbufnind în rãstimpuri, semn cãvulcanul nu e inactiv, ci doar înadormire: „Celor sãraci cu duhul nu li seva arãta nimic/ Cei ce-au jelit vor jelipânã le vor seca inimile/ Cei blânzi nuvor moºteni mare lucru, fiindcã/ petoatã întinderea lui, pãmântul va fiotrãvit/ Cei însetaþi de dreptate vorvedea nedreptatea/ batjocorindu-leosul, împuþinându-le glandele/ Ceimilostivi vor ºti cã-n nici una din lumi/nu le e dat sã aibã parte de îndurare[...]/ ªi nici mãcar soarele nu va mai fizãrit decât o datã/ la câþiva ani/ ªi platadin ceruri nu va veni, pentru cã cerul vafi de piatrã/ ºi va scuipa tot timpul/cobalt peste cei din urmã.“ (Celorsãraci)

Sintetizând, Cobalt marcheazãieºirea din vârsta revoltei ostentative ºiintrarea în alta, a revoltei interiorizate,cãci ce altceva vrea sã însemne opþi-unea pentru cobalt, metal folosit încompoziþia unor oþeluri dure, speciale.Acesta este ºi paradoxul volumului defaþã: îmblânzirea discursului aduceradicalizarea trãirii.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

De la Plumb la Cobalt

•• VVaassii llee CCrrãã ii þþãã MMâânnddrrãã

iulie - august 20134

comentarii

Gheorghe Crãciun abor-deazã în ficþiune lucruri desprecare nu se poate vorbi decât înpoezie sau eseistica de idei. ÎnFemei albastre (EdituraPOLIROM, 2013), romanulepidermic al narcisismuluimasculin sau The daily dramaof the body în spiritul VirginieiWoolf, se continuã repre-zentarea sinestezicã a lumiidin primele scrieri: Acte origi-nale, Compunere cu paraleleinegale, Frumoasa fãrã corpsau Puppa russa, cu viaþaaxatã pe simþuri. Ruptura, frag-mentarea interioarã a omuluipostmodern, schizofrenia sunttrãite ca o stare de normalitate.Ipostazele eului care bântuieimaginaþia se pun în scenã înficþiune, vãzutã ca evadare, caloc de joacã pentru deghizare.Dacã narcisismul jurnalului, alliteraturii confesive încar-cereazã fiinþa prin concen-trarea asupra sinelui, refugiuldevine posibil prin ficþiune,când fiinþa se deghizeazã,putând juca orice rol.Psihanalitic, înseamnã începutde schizofrenie, ruperea per-sonalitãþii, dar ca strategie nar-ativã e ludicã, e în trend, epostmodernistã. Nu neapãratºi valoroasã. Dacã primeleromane erau marcate de olentoare a scrisului, fiind axatepe subtilitatea limbajului, înFemei albastre, scriere neter-minatã, totul e rapid, tãios,mitraliat. Un roman careexploreazã ipostazele naturiifeminine din orice femeie ade-vãratã, polimorfã, ubicuã,ascunsã printre faldurilerochiei albastre ale Adei.

Naratorul lasã impresia sus-pendãrii de o panglicã, remem-orând a l`aise, dupã capriciilememoriei structurate postmod-ern, toate iubirile trecute ºiprezente, reale sau imaginare,într-o încercare de a-ºi daseama ce cautã în lumea asta,într-o aparentã formã de jurnal.O anumitã dezabuzare înscriere, un personaj lipsit deinteligenþã socialã, care nu arecu cine vorbi ºi atunci scrieromane poliþiste. Personajul-narator, în care GheorgheCrãciun se enerva de fiecaredatã când se regãsea, e tipulindividului terian, cu unic reperinterior orizontalul, sursã amelancoliei, lipsit de simþulmetafizicii, cãruia poza geniu-lui romantic pe înãlþimea vre-unei stânci i s-a pãrut întot-deauna de prost gust: „Ce areîn fond prisma piscului cu pre-fectura sufletului?“ Lasã înseama poeþilor metafizicamorþii, interesul lui mãrginindu-se la cotidian, la banalitateaorizontalei melancolice „foartepalpabilã, înfiptã în gaura ori-zontului“. Fiecare cu orizontullui, naratorul fãcând metafizicaorizontului dintre picioare. Unegoist, un hedonist, un narci-sist, un obsedat, un tip epider-mic, un inadaptat, un rãtãcitprin lume, un falocrat: „Amîncercat sã construiesc acesttip de personaj, parþial oblo-movian, parþial camusian,parþial ieºit de sub mantaua lui

Holban...“, ºi parþial ieºit desub peniþa lui Breban, amadãuga, întrucât triunghiulA d a - T e a c h e r - N a r a t o raminteºte de relaþia cinicã din-tre Grobei ºi Lelia Crãiniceanu.

Teacherr„Îmi plac bãrbaþii în vârstã

care se îndrãgostesc de femeitinere... pentru cã nu se lasãîngropaþi în zgurã, în prafulcenuºiu, unsuros ca omãtreaþã a vârstei.“ Naratorulface însã diferenþa între tipiineinteresanþi care pun mânape o „pipiþã pimpantã cu frus-trãri de copil nefericit“ ºi bãr-baþii discreþi, cãrunþi, de vârstaa doua, cu preferinþe pentrucãmãºile scumpe, în culoripastel, cãlcate impecabil, cu odungã pe mâneci care „Poartãîn ei o resemnare de oþel, din-colo de care n-ar trebui sã seafle decât concentratul pur alunei experienþe intelectualecurate ca aerul rarefiat“.Bãrbaþi de 50 de ani ce maisimt în vene sângele fierbinte,lipsiþi de vanitãþi, care audemonstrat tot ce era dedemonstrat, filosofi ai profesieilor, care-ºi permit sã scrutezelumea din înãlþimea gheþurilorca niºte semizei. Astfel e intro-dus în scenã Teacher, ºefulcabinetului de avocaturã, fostulprofesor de drept al lui ºi alAdei: „Înalt, subþire, tãcut,imperturbabil, distant“, rasat,cu un aer de englez manierat,elegant, boem prin intenþia dea masca trecerea vârstei prinaccesorii spectaculoase:eºarfe de mãtase, sacouri înculori pastelate. Sã încercãm opsihanalizã a lui Teacher? Ar fipedant. Un Fred Vasilescucare atrãgea în egalã mãsurãiubirea femeilor ºi admiraþiabãrbaþilor „imposibil sã nu-þiatragã atenþia, imposibil sã nucazi în admiraþia lui.“ Pealocuri, romanul ia forma uneiscrieri confesive disimulate, cuun narator anonim în ipostazade confident ºi viitor partener alAdei. Nu ºi-a dorit sã devinã unerou, un salvator, dar s-a acci-dentat cu propriul cuþit, a cãzutîn propria capcanã întinsãAdei, vulnerabilã dupã dispari-þia lui Teacher, trebuind sã seretragã într-un institut austriacpentru a uita totul: „am venitaici la Welk pentru a mã trezidin somnambulism ºi a-mi stu-dia pe îndelete rana.“

Întoarcere în timp în stu-denþie pentru a rememora ne-bunia calmã a posedatului saumodul în care l-a cuceritTeacher, profesor în anul I laDrept. Nu venea în faþa lor cudiscursuri de acasã, cu ade-

vãruri irefutabile, ci construiatotul pe loc, fiind un socraticce-ºi moºea propriul adevãr.Colegele de grupã se conside-rau niºte proaste de moment,nu înþelegeau ideile, notauabsolut totul, dar trebuia sã fieimportant din moment ce pro-fesorul o spune. Nimeni nu-iputea reformula ideea. „N-avea pic de spirit pedagogic,nu-l interesa probabil dacã seface înþeles“, jucând un fel deteatru antic. Naratorul era theboy next door mergea cu fetelela cafea, le oblojea rãnile, eraprimul care confirma cã toþiibãrbaþii sunt niºte porci,câºtigându-le astfel încrede-rea. De aici a început carieralui, Teacher remarcându-l ºineînþelegând rostul lui înmijlocul fetelor alãturi de doitocilari crispaþi ºi cu ochelari :„Vocea lui mã fãcea sã mã simtmai deºtept. Descopeream cãputerea de atracþie a unui omse aflã mai degrabã în felul dea vorbi, decât în ceea ce spuneel efectiv“, altfel spus, contezãenergia nu cuvintele. Mai târ-ziu, când îl ia la cabinetul sãude avocaturã, e debusolat deaerul de vedetã al lui Teacher,relaþiile ºi complicitãþile pãrânduitate, profesorul confundândfirma cu universitatea, iar dacãai proasta inspiraþie sã-i spui,te trece în rândul indezirabiliorºi te excomunicã. Teacher seînglodeazã în viaþa de noapteliberalã, cucerind femei infe-rioare; sedus de propria impor-tanþã, relaþiile cu ceilalþi suntstrict ierarhice, iar „femeilecare-i stau aproape ajung sã-lviseze în somn. E micul lor idolde carne ºi gheaþã.“

Femeia-pproblemãºi ffemeia AAvon

„Nu sunt oare ºi uºorschizofren?“ În afara relaþieiaproape maritale cu Ondina,viaþa lui se zbate între o blondãºi o brunetã, între o stafie deceluloid ºi colega de birou,între Nicole Kidman ºi AdaComenschi, amândouã uniteprin aceeaºi rochie albastrã,de culoarea genþianei sãlba-tice. Naratorul remarcã la oîntâlnire de protocol rochiaalbastrã, simplã, a Adei, care ise mula pe corp, arãtând „ca ogagicã brun-roºcatã din filmelefranþuzeºti de artã“. Dacã Adaiese în evidenþã printr-unalbastru purtat o datã, care aîncrustat-o în memoria afectivãa naratorului, în schimb albas-trul purtat în exces de Ondinaare efectul revers; la obser-vaþia lui, Ondina îºi ºterge laculde unghii demonstrând docili-

tate. Ada era pãpuºa luiTeacher, dar a fost eliberatã,pe când Ondina e femeia fãrãpersonalitate, lipsitã de in-teligenþã, de zvâc, ce va vedeacã nu prin supuºenie semenþine o relaþie: „Ondina enãscutã în zodia peºtilor, e ofemeie de apã. Ondina sespalã tot timpul ca o pisicã. Segãteºte, se aranjeazã, se dã cucreme ºi loþiuni îºi lustruieºtefãrã încetare pielea ºi tot nu emulþumitã. Despre Ada nu ºtiunimic.“ Ada ºi Nicole sunt mis-terioase, iatã motivul obsesiei;Ondina e femeia Avon, trans-parentã, fãrã foc, animalitate,pasiune, ardoare, se de-voaleazã singurã, ucide mis-terul din moment ce a devenito relaþie aproape maritalã,naratorul iubind-o atât de egal,încât ore la rând uitã cã eaexistã. Nu se afiºeazã nicio-datã împreunã, preferã sã sedea bãrbat in an open relation-ship, se întreþine cu Ada, nici elnu ºtie cum „Cui i-ar puteatrece prin cap cã se poate ºiaºa, într-o doarã, din ambiþia ºilehamitea unei femei ne-vrozate?“

Ada, femeia-problemã, do-minatã de o senzualitate de-vastatoare, ca orice tipã rezer-vatã stârnea invidia colegelelorde birou, nu avea o presãbunã, dar naratorul era dejasedus ºi surd. O tipã cu multfeeling, cu priviri când inofen-sive, imperturbabile, când stra-niu lucitoare, când tristã,morocãnoasã, fãrã energie, otipã mândrã, mofturoasã, asal-tatã de porniri autodevora-toare. Naratorul face dovadape pagini întregi a ceea ce unmanual de psihologie spune încâteva rânduri, cã femeie difi-cilã, imprevizibilã, greu de citit,pentru bãrbaþi înseamnãatracþie. Viaþa ei misterioasãde noapte se reducea lavizitele fãcute fetiþei, vãzând înTeacher un tip suficient dematur ºi înþelept care sã nu-istigmatizeze trecutul. Nara-torul devine confidentul Adei înrelaþia cu Teacher, un jurnalviu, ambulant. Polizatã deTeacher în facultate, acumnaratorul se doreºte a fi unPygmalion, visând la o de-sãvârºire totalã.

Pentru narator, Ada e o fe-ministã obsedatã de MarieBonaparte, de psihanalizã, deAnais Nin ºi micuþe japonezecare i-au þinut de urât lui HenryMiller. Nu poate înþelege cumAnais era fermecatã de Miller,dupã cum nu poate înþelegenici pasiunea Adei pentrucreiere mature: „Nu eraufemeile astea tinere nebune delegat? ªi nu era ea, AdaComenschi, o astfel de femeie

iresponsabilã ºi masochistã,care s-a trezit iubind cuardoare adâncile ºanþuri aleinteligenþei sãpate de trecereatimpului pe faþa lui de profe-sor? Îmi fãcuse o mulþime demãrturisiri, fãrã a fi însã înstare ºi sã-mi explice de ce îliubeºte, ce o vrãjeºte, ce osperie.“ Extrem de selectivã,Ada l-a ales drept confesor dindorinþa unor repere exterioare,de a înþelege natura, capriciileºi orgoliile bãrbatului matur.

Naratorul descoperã în ColdMountain o Ada Monroe super-ficialã, predispusã la flirt, opãpuºã Barbie de secol XIXruptã prin inocenþã de duritateamuntelui, rochia ei albastrãfiind de fapt un bleu-gendarmede duzinã, prin urmare banalãdevine ºi femeia care o poartã,comparând-o cu Ada din viaþalui, care nu ar fi capabilã delucruri siropoase în e-mailuriletrimise lui Teacher: „Ada nupoate sta lângã nimeni, e sin-gurã dar e puternicã, iubeºtedar nu scrie epistole leºinate,are rãbdare dar n-o aratã, e unconcentrat de tensiune psi-hicã.“ O pãpuºã creolãînvãluitã în rochie albastrã, înpalton scurt albastru, cu unfular mov încolãcit ca un ºarpeîn jurul gâtului: „pãrul de cas-tanã coaptã, obrazul nema-chiat. E intangibilã... un ames-tec de cald ºi rece dincolo decare se ascunde platitudineasenzualã a oricãrui mister fe-minin. Ada nu ºtie sã mângâie.Ada e o frigidã însinguratã.Lenjeria ei neagrã e un fel deprovocare-interdicþie. Dar simtcã devin idiot“. Cu Ada e înstare albastrã, pentru cã Ada eo femeie albastrã. Cu Ada ereceptiv la seara albastrã, lacuþit, la genþiana sãlbaticã, laDunãre, la apã, la cer, la televi-zor, la zãpadã, la lumina vio-letã a lãmpii, la secondness, lauitare, la tot ce se reflectã. Adanu e o narcisicã, ci o utopicã,plinã de iluzii ºi idealuri, caretrãieºte o viaþã scindatã la limi-ta isteriei, între fetiþa ei, pasi-unea pentru Teacher, relaþiade complicitate cu un narator lafel de utopic. O relaþie albastrã.

Pentru Ondina, albastrul ecalea visului, pentru narator erochia lui Nicole Kidman dinCold Mountain, rochia Adei dela recepþie, când i-a rãmasîncrustatã pe creier ca ofemeie fierbinte pentru cãalbastrul desfoliazã, desface,dezgoleºte, putând evidenþiaadevãratul eu; dacã albastrulAdei aduce în prim-plan struc-tura unei femei fierbinþi,pasionale, atunci albastrul luiNicole lasã impresia derãcealã, de anorexie, de rigidi-tate ºi lipsã de viaþã. Conteazã

Nataºa MAXIM

Gheorghe Crãciun,prozatorul falocrat

iulie - august 2013 5

lecturi

În ultima vreme, mi se întâmplã tot mairar ca o carte sã mi se parã îndeajuns decaptivantã încât sã-mi amorþeascã oriceurmã de rezistenþã. Nu micã mi-a fost sur-priza, deci, când am descoperit cã pot citipe nerãsuflate un volum de interviuri. Estevorba despre Confesiuni provocate…,volum apãrut recent (2013) la Editura„Nico“ ºi avându-i ca autori pe RodicaLãzãrescu ºi pe Mircea Dinutz.

ªi dacã tot vorbim despre confesiuni,mãrturisesc cã am citit acest volum cusentimente amestecate. Fac parte dintr-ogeneraþie care ºi-a trãit jumãtate dinvârstã în strania lume a ultimilor ani aicomunismului românesc ºi cealaltã jumã-tate, în ºi mai bizara lume postdecem-bristã, o generaþie care a învãþat sãciteascã pe texte semnate de AnaBlandiana ºi pentru care Duios, Anastasiatrecea, nuvelã aparþinându-i lui D. R.Popescu, fãcea parte din programa obli-gatorie, dar ºi o generaþie care ºi-a exerci-tat cu frenezie dreptul, cucerit cu sânge,de a contesta orice, oricum ºi oricând,spunându-ºi cã realizeazã astfel o nece-sarã decolmatare a climatului spiritual, ºicare, mã tem, dupã ce va fi dãrâmat tot ceva fi gãsit în cale, va sfârºi prin a se con-testa pe ea însãºi. Iatã de ce, reîntâlnindu-ipe D. R. Popescu ºi pe Ana Blandiana,intervievaþi de Mircea Dinutz, mi-am întorsfaþa, cum altfel decât nostalgic, spre mine,cel dintr-un trecut ale cãrui contururi auînceput parcã sã mai piardã din preg-nanþã, iar reîntâlnindu-l pe Eugen Simion,intervievat de Rodica Lãzãrescu, m-amîntors într-o bancã din amfiteatrulOdobescu. Aºadar, pentru cã o riguroasãprezentare a cãrþii a întreprins, în revista„Cultura“ (nr. 418/18.04.2013), ConstantinCoroiu, mi-am spus cã eu pot risca o abor-dare subiectivã.

Forþatã de circumstanþele tragice aleretragerii în posteritate a lui Mircea Dinutz,Rodica Lãzãrescu ne previne, în Cuvânt-înainte, cã a renunþat la a ordona intervi-urile în volum dupã vreun alt criteriu înafara celui cronologic. I-am dat crezare ºim-am aºteptat la un volum cu o structurãeteroclitã. Mai mult, înainte de a începelectura, am tras cu coada ochiului laCuprins ºi aºteptãrile mi-au fost confir-mate: pe lângã cei deja menþionaþi, au fostintervievaþi Daniel Cristea-Enache, IonelHaiduc, Ioan Adam, Vasile Andru,Gheorghe Buzatu, Magda Ursache, PetreÞurlea, Viorel Savin, Theodor Codreanu,Varujan Vosganian, Niculae Gheran,Constantin Cãlin, Mihai Vinereanu,Constantin Trandafir, Vartan Arachelian,Ion Pop, Petru Ursache. Ca o cortinã cese închide peste viaþa, limitatã ºi prearepede trecãtoare (pentru a o cita chiar peautoare), interviul cu care volumul se

încheie este cel pe care Rodica Lãzãrescui l-a luat, în 2011, lui Mircea Dinutz.

De fapt, propunerea iniþialã de lecturãs-a dovedit (cum altfel, dacã nu) înºelã-toare: câteva teme apar recurent pe par-cursul conversaþiilor ºi imprimã volumuluiacea unitate care îi permite sã se dis-penseze de o arhitecturã oricum relativã înplanul semnificaþiei. Valul demitizãrilor(necesare, cred eu, dar nu în mod necesaragresive), degradarea climatului cultural,relaþia dintre provincie ºi centru, margi-nalizarea (impusã sau autoimpusã, darinerentã) a celor care nu împãrtãºesc va-lorile mainstream-ului actual, noile formede cenzurã, asociate corectitudinii politice,provocãrile globalizãrii sunt doar câtevadintre aceste teme, abordate uneori cuobiectivitate, alteori pãtimaº, dar întot-deauna cu acea eleganþã a spiritului care,în ultima vreme, ºi-a fãcut parcã tot mairar simþitã prezenþa în mediul culturalromânesc.

Reunind importanþi scriitori, critici, isto-rici, lingviºti, dintre care unii nu se maibucurã însã de aceeaºi expunere ca întrecut sau nu au beneficiat niciodatã deea, volumul reuºeºte sã deconstruiascã,de fapt, realitatea culturalã româneascãde astãzi, luminând insule ale unei conti-nuitãþi spirituale de la care nu ar fi cu totulimposibil sã ne revendicãm identitar înviitor. Cu privire la provocãrile pe careglobalizarea le-a lansat identitãþiinaþionale, un punct de vedere echilibrat,de exemplu, este cel adoptat de EugenSimion: Un rol important (poate, chiar, unrol esenþial) îl poate avea cultura. Trebuiesã dovedim europenilor cã suntem o naþi-une culturalã ºi cã Brâncuºi, EugenIonescu, Cioran, Eliade, ªtefan Lupaºco,Enescu, Brauner nu sunt accidente…Pentru aceasta, trebuie ca instituþiile noas-tre sã funcþioneze… ªi intelectualii românisã fie înþelepþi ºi cooperanþi. ªi, dacã sepoate, mai puþin egoiºti decât sunt ºi sã nuse ruºineze de a fi patrioþi. ªi sã nu-ºi maidoboare miturile, sã nu-ºi mai conteste, cu

atâta lipsã de demnitate spiritualã, „spiritulnaþional“. Nu s-ar putea sã nu fie nicilocaliºti întunecaþi ºi agresivi, nici globa-liºti internaþionaliºti fãrã rãdãcini ºi fãrãDumnezeu? Ce ne împiedicã sã fim ceeace trebuie ºi ceea ce e normal sã fim:români europeni (p. 140)?

Citind interviul, m-am surprins rãspun-zându-i fostului meu profesor (ºi nu a fostacesta singurul context în care m-amimplicat într-un dialog imaginar cu ceiintervievaþi) cã ceea ce ne împiedicã sãfim români europeni este, în primul rând,jocul complexelor cãruia, se pare, i-amdevenit victime eterne. Triumfalistuluinaþionalism de carton, întreþinut de nevoiacompensãrii unei existenþe la limitasupravieþuirii, naþionalism care a marcat închip nociv istoria României pe parcursulultimului secol, i s-a rãspuns, în ultimii ani,probabil ºi din nevoia eradicãrii acesteimaladii, cu un frenetic ºi la fel de nocivdemers antinaþional, care, deghizat înhainele europenismului ºi multiculturalis-mului, nu va face altceva decât sã le com-promitã ºi pe acestea din urmã. Nu îi vomrespecta pe ceilalþi pânã nu vom învãþa sãne respectãm pe noi înºine. Reciprocaeste ºi ea valabilã. Apoi… avem nevoie demituri? Cu siguranþã, da. Trebuie sãrãmânã acestea intangibile? Nu. Statuile,chiar cele impunãtoare, rãmân lipsite deviaþã.

Într-un alt interviu, filologul Ioan Adamdiagnosticheazã fãrã echivoc societatearomâneascã actualã: Ne conduc sufletemoarte ºi inculte. Meritocraþia a murit înRomânia! Bagajul cultural a ajuns aproapeun lucru obositor, inutil ºi de ruºine (p. 44).Câþi intelectuali (autentici, nu prefabricaþi)s-au simþit ostracizaþi doar pentru cã potvorbi corect româneºte?! ªi câþi, evitânddin politeþe sã-i corecteze pe cei caremãcelãresc limba românã, n-au fãcutaltceva decât sã încurajeze proliferareaerorii?! Iar în ceea ce-i priveºte pe cei carene conduc, poate n-ar fi rãu dacã s-arconvinge de adevãrul spuselor AneiBlandiana: tot ce va rãmâne de pe urmaepocii pe care o dominã vor fi câþiva poeþi,pictori, cineaºti… (p. 281).

Conversaþiile sunt incitante, iar autoriivolumului, bine documentaþi, ºtiu sã-ºiprovoace interlocutorii, ridicându-le uneorimingea la fileu ºi câºtigându-le încrede-rea, pentru ca în momentul imediat urmã-tor sã îi surprindã cu câte o întrebaremenitã sã le dezvãluie atitudini sauconvingeri mai puþin cunoscute. Un inter-viu atipic din acest punct de vedere, aflat,aº spune, la limita experimentului dar, prinaceasta, nu mai puþin interesant, rãmânecel pe care Rodica Lãzãrescu i-l ia luiViorel Savin, printr-un schimb de e-mailuridesfãºurat pe parcursul a patru zile: flash-urile jocului intertextual ne permit sãpãtrundem nu doar în intimitatea unui scri-itor, ci ºi în cea a unui om prins cu treburilegospodãriei. Jocul nu rãmâne unul gratuit:scriitorul ºi gospodarul se vãdesc a fi celedouã feþe ale creatorului.

Confesiuni provocate… este, indis-cutabil, o carte care provoacã la reflecþie.• Dumitru Macovei

Daniel TACHE

Confesiuni provocate,reflecþii provocate…

cine dã viaþã rochiei, fiinþa po-sesoarei menind culoarea frigi-ditãþii sau pasiunii, cãutândasemãnãri temperamentaleîntre Nicole ºi Ada, „o anumitãsãlbãticie psihicã, un anumevoluntarism, zvâcniri interioareimprevizibile ºi, înainte detoate rãceala, þinuta trupului.“κi recunoaºte stupiditateapasiunii pentru Nicole, pentrucã în fiecare dintre noi existã odozã de utopie, de kitsch ºiimbecilitate pentru cã lumea efadã, existenþa la fel, ºi fiecareºi-o mai coloreazã cu rochiaalbastrã a colegei de birou saua vreunei fiinþe de celuloid.Filozofeazã matinal la þigarã ºicafea în spirit holbanian,dorind sã deschidã noi per-spective Adei asupra influenþeinefaste a cinematografiei: „fil-mul ne-a distrus definitiv sis-temul ontologic de aºteptãri ºia fãcut din noi niºte indivizi teri-bil de distorsionaþi, cu un psihicde maimuþã crescutã la zoo...“

Ada, „fiinþã fisuratã“, „ari-cioaica“, e lucida cuplului, facedragoste cu seriozitate, cuacribie ºi conºtiinciozitate, ca ocercetare ºtiinþificã. Dragosteholbanianã cu luciditate. Cineera lucidul, cine era bãrbatul?Naratorul refuzã sã-ºi re-cunoascã cinismul, „Ada era amea, prin urmare puþin îmipãsa de sufletul ei“, contactulcu ea fãcându-l sadic, însãAda îl acceptã pentru cã rolullui devenise esenþial, eli-berând-o de complexe, detãceri, de Teacher, ducând lacapãt desãvârºirea ei, dacã nuar interveni egoismul bãtrânu-lui Schopenhauer „Singurulcare a fãcut din Ada o femeieadevãratã, completã eram eu“.

Unn CCrrãciunnsuprralicittatt

Autorul mãrturiseºte într-uninterviu cã a scris Femei albas-tre ca un exerciþiu de relaxarestilisticã, un discurs „masculinpe un ton ºmecheresc, deºisuperior intelectual.“ Masculin,misogin da. Superior intelectu-al - cu siguranþã nu. Existã unGh. Crãciun superior înAisbergul poeziei moderne ºiun Gh. Crãciun supralicitat caprozator. Discursul „ºmeche-resc“, plin de dispreþ, masculine deja prãfuit; nu se mai scrie ala Holban, perspectiva se maidiversificã. Un discurs carepoate fi abordat de orice bãiatdin cartierul meu, însã mãîndoiesc cã se va gãsi vreoediturã care sã-l publice. Acestroman este exemplul cel maiviu cã numele vinde, în ciudavalorii cãrþii. Un agitat post-modern, un scindat lipsit deinterioritate ºi de exerciþiulintrospecþiei, un narcisist, unindivid permanent pe fugã:„Nu-mi place sã tac. Nu-miplac aºa numitele momente deliniºte interioarã. Mie-mi placesã vorbesc, sã mã ascult, sãstrãlucesc ca un bulgãre degheaþã.“

Cred cã este expresia ceamai vie a zodiei postmo-dernismului, a isteriei la modã.

Constantin Donea

Poemeîn ººapttesprezece ssilabeAltte ppoemeîn ººapttesprezece ssilabe

Dupã un volum neconvingãtor,Solstiþiu de iarnã, Constantin Doneapare a(-ºi) fi gãsit, prin Poeme în ºapte-sprezece silabe (împreunã cu 101desene de Ilie Boca, Bacãu, Editura„Corgal Press, 2012), locul potrivit înpoezie. Opþiunea pentru haiku îl prindebine, oferindu-i posibilitatea de a expri-ma, lapidar, ceva din frãmântãrile sale.Nefiind un poet de cursã (pardon, deviziune lungã), autorul izbuteºte, pesuprafeþe mici, sã surprindã instantaneecare îmbie la meditaþie.

(ªi) pentru Constantin Donea poeziadevine un refugiu în faþa realitãþii, horri-bile dictu, abrutiza(n)te: „Se risipeºte/ ºilumea – de teamã, o/ strâng în cuvinte.”(Scrib) Nu lipseºte, desigur, o notãautoreferenþialã, care dã acuitate tristeþii,aºa cum observãm în Bacovianã: „Sã tenaºti, sã mori,/ fãrã preþ, într-un oraº/trist, de negustori.” E o tristeþe resem-natã, privitã cu bonomie, cu un umor dis-cret, de individ care ºi-a înþeles condiþia:„Prea veche-i lumea – / i-a putrezit pânãºi/ talpa iadului.” (Târziu de lume) Înciuda aparentei sobrietãþi, autorul ºtie sãdozeze mesajul, colorându-l cu poantefine, generatoare de efecte lirice: „ªtialimbile/ tuturor ceasurilor – / era poliglot.”(Orologier)

Dincolo de aceste jocuri sprinþare,adevãratul mobil al volumului îl constitu-ie trecerea implacabilã, sub semnulcãreia stã tot ceea ce ne înconjoarã: „Þiipiept risipei,/ când pe toate le curmã/ tre-cerea clipei”. Constantin Donea dã glas,în puþine cuvinte (sau, mai exact, silabe),unei drame: aceea a condiþiei umane,dramã pe care o abordeazã fãrã a selamenta, cu o înþelegere care aminteºtede poezia tradiþionalistã. Rezultatul? Unvolum agreabil, sub forma unor instanta-nee originale, echivalentul soluþiilor pecare autorul le gãseºte marilor întrebãriexistenþiale.

Alte poeme în ºaptesprezece silabe(Bacãu, Editura „Corgal Press”, 2013) nuaduce nimic în plus, fiind mai degrabã unecou al scriiturii din volumul anterior.Pãstrându-i problematica, autorul îlnuanþeazã prin câteva reuºite definiþiilirice, cum ar fi cele din Semn de recu-noaºtere sau Inima: „Pasãre pheonix – /inima. Doar cã arde/ fãrã cenuºã.” Li seadaugã imaginea recurentã a pãrinþilor ºibunicilor, semn al unei regresii careimpune tonul melancolic al unei cãrþiplasatã, în fapt, sub zodia lui fugitirreparabile tempus, aºa cum demon-streazã textul din final, inspirat intitulatStop cadru: „Stai ºi priveºte,/ tãcândînþelept, vremea/ cum vremuieºte.”

Adrian JICU

Victor Mitocaru

AAnnttologgiaannului 22012

Noul volum semnat de Victor Mitocarusurprinde plãcut prin coerenþa viziuniiasupra destinului (în)ciudat al protago-niºtilor. Antologia anului 2012 apare laBacãu (Rovimed Publishers) ºi reuºeºtesã ne propunã în manierã semi-criptatãcâteva coordonate ale societãþii contem-porane. Evident, deºi titlul include cumvaideea unei selectãri în prealabil afaptelor prezentate, nu ni-l vom închipuipe Victor Mitocaru îmbrãcând hainele

cronicarului ºi reconturând cu doritãobiectivitate „fresca” unei provincii gri.Registrele cu care opereazã sunt dintrecele mai diverse; din mijlocul acesteibogãþii, ne izbeºte însã ironia atotsufi-cientã ºi autosuficientã, marcã pentruproza autorului. O ironie ce-i dreptamarã, ce strãbate chiar planurile com-poziþionale.

Pe scurt, Antologia anului 2012 nuface parte din categoria romanelor facile.Discursul þinteºte mai totdeauna, submasca simplitãþii, cãtre „cestiuni dintrecele mai onorabile.” 2012 e parabolaunei societãþi a cãrei dezvoltare fireascãe cãpuºatã de politicieni, organismeguvernamentale ori nonguvernamentale,structuri europene, ce dimpreunã distrugfirescul normalitãþii. Deºi desfãºurareape capitole a volumului aminteºte delunile anului, fixând pentru încã o datã,mãcar la nivelul formei „acþiunea” în2012, problematica înfãþiºatã este evi-dent mai complexã, þintind cãtre punereala colþ a unor mentalitãþi diforme. Existãun tangaj atent supravegheat, ce îºi po-ziþioneazã cititorul când cu faþa cãtreevenimentul cotidian, când spre anii dedinaintea evenimentelor din 1989.

Adesea, personajele ce îºi fac apariþiaori subiecþii acestora par a purta mãºtitranslucide. Unii rãmân ori devin excesivde caraghioºi, alþii par a supravieþuiacestei viziuni ce ne aduce aminte deBaltasar Gracian. E o lume întoarsã pedos, ce ºi-a pierdut sensurile ancestrale:„… din lucrurile pãrinþilor noºtri mai nimicnu s-a pãstrat: nici stativele de þesut, niciurzoiul, mieliþoiul, nici vârtelniþa, sucalaori rãºchitoarele, ca sã nu mai vorbescde cele mici care se þin prin pod pe substreaºinã, în coºtireaþa din spatelecasei.” Trãim într-un spaþiu în care valo-rile capitale au fost redefinite forþat, cusprijinul potrivit al câtorva din interior, înaºa fel încât prezentul nu echivaleazãdecât cel mult cu fantasme ale unui sce-nariu apocaliptic. Cãpitanul Nemo esteuºor de recunoscut, mai ales odatã cuasocierea culorii portocalii: „Mai mult, casã reiau, seamãnã a loviturã datã deNemo, care vãd cã se confundã cu sta-tul, cu instituþiile statului. Dacã-i aºa,înseamnã cã la sesiunile ConsiliuluiEuropean ºi al Europei se reprezintã peel însuºi, personificarea ilustrã a statului.Cine mai ºtie? Probabil cã nici el nu ºtie,dar ignoranþa asta îl prinde de minune.Aºa cã naþiunea e o treabã de mâna adoua. Numai de naþiune nu-i arde luiNemo.” Evident, prin vocea personajelor,autorul aruncã în jocul ideilor o seamãde consideraþii binevenite; dupã cumziceam, ironia rãmâne la ea acasã:„Domnule, îºi zicea coborând pe trepte,politica nu-i o curvã; încã ar fi bine sã fieaºa. E un bãrbat cu fustã care umblãpieziº, scãrpinându-se-n cur în vãzullumii. Nici ea ºi nici lumea nu se jeneazãuna de cealaltã. Se porcãiesc, dar nu sepot lipsi una de alta. Doamne, ºi ce fru-mos era pe când depãnam prostiile aleala orele de socialism ºtiinþific: când o sãdisparã banii, o sã disparã statul, evi-dent, clasele sociale, partidele politice,de fapt, partidul comunist, singura forþãpoliticã a acelor timpuri foarte, foarteîndepãrtate. ªi când te gândeºti cã aces-te dispariþii e posibil sã se petreacã înorice moment în cazul unei catastrofe deproporþii.” Linia actualelor devieri e datãdin vârf: „E cam opusul lui Ulise, perso-najul din epopee. Acela avusese ideeacalului funest pe þãrmul cetãþii Troia,acesta de-acum construieºte calul chiarîn þara sa ºi-l distribuie sub diverseînfãþiºãri cunoscuþilor pe care nu-i are lainimã. Personajul era un rãzboinic inven-tiv, acesta al nostru e un ticluitor de mi-zerii la fel de inventiv. El atacã cetateadin interiorul, nu din afara ei: S-a sculatmai an / bãdica Troian”. Multe din aces-tea sunt rãsdiscutate de cei doi colegi deredacþie – Gurgui ºi Gându – personaje

preluate din realitate dar care devin maidegrabã simboluri. De altfel, dacã neaducem aminte, scriam mai demultdespre Gându, cu prilejul unui alt volum- „Dintr-un iad într-altul”: „În cazul defaþã, singura problema ar fi aceea cã nuideea, cugetarea ori vreun îndelungatproces al gândirii mã fac neputincios înfaþa istoriei (cãrþii), ci pur ºi simpluGându – devenit prin puterile autoruluiun substantiv comun. Gându ºi felul luide a fi, atât de «exponenþial» pentru oistorie recentã, adesea recurentã. Ieºindde dupã principiile etice, jalonând prin-tre/ alãturi de oamenii vremurilor, Gânduare nefericita misiune de a arãta unuicititor înverºunat imposibilitatea de a maicrede în timpuri schimbate, în faþanemachiatã a unei istorii privitã ca o nor-malitate constantã”. Discuþiile dinredacþie sunt contrapunctate de o seriede scrisori ce iniþial nu au decât un expe-ditor fictiv – Mircea Levantu; trimitereaeste evidentã, de altfel versurile convergcãtre o parodie care îmbinã interesantatât elemente din Cãrtãrescu ºiEminescu. Deloc postmodernã, cartealui Victor Mitocaru îmbinã totuºi manierediferite, face trimiteri cãtre mituri, cãrþi oriscriitorii acestora; figurile lui ConstantinÞoiu, Constantin Cãlin, Ovidiu Genaru,George Bãlãiþã apar episodic dar suntmartorii acelui timp ce nu mai poate firesuscitat.

Cãtre final, scrisorile se dovedesc a fifost scrise de chiar Gurgui; testamentul /explicaþiile acestuia alcãtuiesc cea maipertinentã invitaþie la lecturã: „Existã oplinãtate falsã care sunã dogit, o borâ-turã de mistere ºi o aþâþare de energiicare mistuiesc ºi demnitate ºi bun-simþ ºicare au pretenþia reformãrii omului ºi astatului în care mai vieþuieºte. ªtii tu preabine la ce mã refer, greaþa dinainteamorþii mã opreºte a mai aminti aici fudu-lia plinã de rahat a acestor ultimi ani dinviaþa mea. E cazul s-o spun, Gândule, cãacele aºa-zise cânturi pe care le-amcomentat amândoi sunt scrise de mine.Am crezut, scriindu-le, cã vor avea înceea ce mã priveºte un efect cathartic.N-a fost sã fie.”

Marius MANTA

Sorin Coadã

ªarrpelede aarrammã

Volumul de debut în prozã al lui SorinCoadã, prin titlul ales, ªarpele de aramã(Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacãu, 2013),mi-a amintit de ªarpele lui Mircea Eliade,cu atât mai mult cu cât ºi tânãrul autormizeazã pe fantasticul cu rol de „rupturãîn ordinea fireascã a lucrurilor”.Intruziunile mistice, eresurile din bas-mele populare se pot revendica ºi dinopera lui Vasile Voiculescu. Sorin Coadãmânuieºte condeiul cu uºurinþã ºi talent,reinterpreteazã teme literare, reconsi-derã basmul popular, proiectând mituri,simboluri ºi eresuri într-o poveste cuscenariu original. Expresivitatea limbaju-lui literar, bogat în neologisme ºiarhaisme, este susþinutã de numeroasefiguri de stil. Naratorul este omniscientacolo unde îi permite caracterul realist alpovestirii, dominatã totuºi de mister,enigmatic (uneori chiar absurd/supra-realist) ºi fabulos. Sorin Coadã a avutambiþia de a scrie un roman pe care l-aconstruit din mai multe planuri temporaleºi spaþiale. O iniþiativã curajoasã dar ºiriscantã (mai ales þinând cont cã estevorba de un debut) deoarece amalga-marea excesivã de care uziteazã înprimele pagini poate inhiba cititorul.Odatã depãºit acest obstacol, un lectorcu rãbdare va avea parte de anumitedelicii estetice, cãci este imposibil sã nu

fii sedus de povestea de dragoste tul-burãtoare, sã nu te cufunzi în zonele deun lirism profund, sã nu fii fascinat demagicul obsendant. În final vor fi apreci-ate arhitectura labirinticã a cãrþii, supra-punerile de tablouri în tablouri. Romanuleste încãrcat de metafore, remarcabilefiind cele care leagã frumos începutul desfârºitul cãrþii. Unul dintre numeroaselesimboluri, parfumul de iasomie realizea-zã sinestezia erosului cu thanathosul.

În primele fragmente se face o incursi-une într-o „cârciumã” desprinsã parcã derealitate (posibilã imagine alegoricã a„hanului lui Mânjoalã”). Aici sunt intro-duse tot felul de personaje funambuleºti,cu roluri episodice. Ele doar subliniazãinadaptarea la realitate a personajuluiprincipal, Druþu Alini, un interiorizat ºi unfatalist, dar totodatã un bãrbat extrem depasional, un exaltat mistic. Dorind sãevadeze din concret, el se refugiazã înlumea închipuitã a basmelor ºi eresurilorpopulare, dar, în cele din urmã, rãtãcirealui în propria imaginaþie se transformã îndeliruri succesive ºi capãtã conotaþiilugubre. Deºi acþiunea se petrece înmediul rural, Druþu Alini (posibil profesorla ºcoala din sat) este indubitabil tipul in-telectualului, introspectiv ºi reflexiv,pasionat de lecturi, cunoscãtor demitologii. Proprii idemoni interiori ºi fap-tul cã este tratat de societate ca un mar-ginal îl aruncã într-o catastrofã perso-nalã de tip metafizic. Devine obsedat detentaþia sinuciderii, îºi imagineazã unsfârºit apoteotic. Faima ulterioarã gestu-lui îl fascineazã. Monologul interior de lapagina 90 mã face sã-l apropii pe DruþuAlini de personajul Moritz, adolescentulneliniºtit ºi melancolic din piesa„Deºteptarea primãverii” a marelui dra-maturg german Frank Wedekind. Chiardiscursurile celor douã personaje, ambiisinucigaºi, sunt analogice. Cred cã, dinîntregul cuprins al cãrþii, autorul nostruºi-a demonstrat, cu asupra de mãsurã,virtuozitatea scriitoriceascã în com-punerea acestui solilocviu. Spre sfârºitulcãrþii reitereazã aceastã scenã de fac-turã expresionistã, dar prin prisma altuipersonaj, sora lui Druþu Alini, care îºideclamã propriile neîmpliniri într-unmonolog în oglinda celui dintâi.

Dualitatea sufleteascã se manifestãcu precãdere în planul erotic, unde Druþucunoaºte douã mari iubiri, cea aMãndiþei ºi, ulterior, pe cea a Imdiolei,superioarã celei dintâi, dar mult mai dra-maticã ºi mai apãsãtoare. Posedat de ogelozie absurdã, aspirând la o fericireabsolutã într-un univers ideatic, erouleste într-o continuã cãutare a „ºarpeluide aramã”, totem tabu, reptilã cu „ochiihialini” ºi „puteri taumaturgice”.Catalepsia pe care o suportã Druþu Alinieste consecinþa proprietãþilor beneficeale animalului totemic. Dar, în cele dinurmã, eroul nu câºtigã nimic dinsupravieþuirea dupã o boalã ce pãreaincurabilã. Caracterul punitiv al „tabuu-lui” este foarte puternic inducând oîntorsãturã gravã de situaþie, aducãtoarede nefericire ºi, o inversare devastatoarede destine. Despre ce anume este vorbaveþi afla citind cartea.

ªarpele de aramã este o naraþiunebine scrisã, cu multiple zone de mister,care ne face curioºi cum va evoluaprozatorul Sorin Coadã. Trecând cu ve-derea anumite stângãcii, dintre care ceamai vizibilã mi se pare neconvergenþaplanurilor într-un punct definit, volumulconstituie un debut în prozã încurajator.

Violeta SAVU

autori ºi cãrþi

iulie - august 20136

„Oricât de sus s-au ridicatzmeiele noastre în copilãrie, penoi tot nu ne ascultã nimeni,vocea noastrã e o rocã mãci-natã de timp, care-ºi pãstreazãîn vãzduh fantoma formei deodinioarã. Glasul nostru nu îlmai ascultã nimeni ºi adormîntr-un târziu între fantasmelenorilor nemiºcaþi, pe cândPãmântul se roteºte nebun, iarumbrele se reped spre noi, pur-tate de soarele care se grã-beºte prea mult. Respir adânc,aerul pieptului meu se rosto-goleºte încercând sã devinã unspasm, sol al respiraþiei univer-sale, trupul meu se coºcoveºtede sânge, limba mea a prinsrãdãcinile unui copac de eter,ochii mi-au cãzut în iris, gândulmi-a fugit pânã în împãrãþiamorþilor. De ce eºti atât deaproape de mine, omule carenu mã iubeºti, ce pustnic as-cuns într-o zeitate, þi-a dat ne-cumpãtarea lui nefericitã de-a tespoi c-un bulgãr de tinã? Ne-goþul cu aur þi-a înnegrit dinþii,semnele destrãbãlãrii ºi-au puspecetea pe cutele pielii, adâncipânã la oase; gândurile îmi cadca grindina pe tine, în loc sã fieploaie fecundã; nu te speria, nu-þiapãra cu mâinile faþa, eu nusunt decât un cãlãtor ce moarela marginea drumului, spunân-du-ºi ultima oarã povesteavieþii.“

Dar viaþa se încãpãþâneazãsã continue; merge mai de-parte, rostogolind odatã cu eaepisoade ale cãror semnificaþiile vom fi înþeles mãcar în parte.Povestea cãlãtorului nu estenici pe departe un capãt dedrum. ªi nici nu e unicapoveste. E doar un simplu act, oparte a multi-faþetatului rubik.Altfel, se poate institui într-opoartã pentru iniþierea lectoru-

lui. Acesta este atenþionat, fie ºiîn registru liric, asupra unorspaþii complementare. Nouacarte semnatã de cãtre DanPerºa – „Viaþa continuã“(Editura EuroPress) – poateechivala cu întruparea unui con-cept: coincidentia oppositorum.Acum, mai clar decât oricând,contrastele se îngãduie, seatrag, ajungând pânã la un soide complementaritate ce justi-ficã uneori ºi iraþionalul. Dacã încazul acestui volum, scriiturii ise pot aplica câteva etichete,cartea cu totul are o arhitecturãsurprinzãtoare, ce aduce amin-

te doar vag fie de onirismulromânesc, fie de tehnici post-moderne ori chiar de celebrul„Levant.“ Motivul labirintuluieste evident la el acasã, creaþiarãmânând þinta/ tema supremã.

Dincolo de asemenea con-sideraþii generale, ar trebuitotuºi clarificat: cât existã, firulepic se leagã de prietenia pestetimp dintre naratorul delegat ºipersonajul principal – MironLicurici, un soi de Syd Barrett alromanului. Timpul ºi spaþiul nurãmân coordonatele obiºnuite,specifice pentru un asemeneademers; devin mai degrabãmãrci afective ce înnobileazãexperienþe. La aflarea veºtii cãprietenul de odinioarã nu maieste în viaþã, naratorul (de per-soana întâi) începe sã recu-pereze creativ scene din trecut.Interesant este cã odatã cuistorisirea faptelor, graniþa din-tre cei doi dispare voit, unultinzând sã acapareze voinþa dereprezentare a celuilalt: „ªi înacea clipã l-am vãzut pe Mironaºa: mort, ºi pentru cã era pri-etenul meu cel mai bun, eraaproape eu însumi, nu mi-amputut închipui cã aceastã schim-bare radicalã ºi veºnicã a stãriilui, când a trecut de la viaþã lamoarte, s-a produs în modpaºnic (o, cum ar fi putut), ci cãMoartea i-a intrat pe dinãuntruºi i-a întins anumite pãrþi ale

trupului, cãutând aºa sã i-l rupã,împingând în sus ºi în jos, dinzona diafragmei, fapt cãruia elnu i s-a putut împotrivi, decâtnumai a putut sã observe aceleschimbãri, urlând de neputinþã,încât eu l-am vãzut, în aceaclipã în care am aflat, mort, cutrupul mult lungit faþã de cum îlºtiam în viaþã […] Moartea nu îlputea duce altfel dincolo, fãrã obãtãlie crâncenã ºi sfâºietoare,dusã în el, ºi în care nu aveacum sã se apere. ªi apoi amînþeles ce înseamnã moartea ºicã Miron, el, era o parte dinmine, care acum a murit ºi nuvoi mai fi vreodatã nici eu cel ceam fost.“

Deºi voi pãcãtui nepermisodatã cu transcrierea unorpasaje atât de largi, prin selecþi-ile fãcute voi contura unicitateaacestui volum în parte vizionar,ce funcþioneazã pe undeva subforma unui descântec împotrivauitãrii. Aducere-aminte, e intere-sant jocul pe care îl practicau(contra timp) cei doi prieteni -re-închipuirea/ povestirea Apo-calipsei: „Popor nevrednic, amauzit câinele urlând în scarablocului ºi zgâriind uºa unuinecunoscut de teama lupilor ºilupii, într-o haitã mai deasãdecât cârdul corbilor, alergaudupã lunã pe cerul albit ca fun-dul sticlind al unei mãri secate ºicând au ajuns-o, cu perii

spinãrii zburliþi, au muºcat dinea ºi luna toatã s-a înroºit depropriul ei sânge ºi s-a fãcut decârmâz ºi sângele-i sleit a cursnouã zile pe pãmânt, roºindu-l,ºi-am vãzut vârcolacii ca niºteviermi albi, colcãind în cerul cagheaþa ºi au sfredelit soarele ºi-lînghiþeau ºi soarele s-a fãcut deporfir când l-au muºcat colþii lortãioºi ºi-a curs ca o baltã desânge în mare ºi marea s-a fã-cut rubicondã ºi-apoi s-a înche-gat ºi toate planetele le-amvãzut cum se rostogoleau dinboltã…“

Întreaga reþetã a redescope-ririi sinelui integreazã referinþeculturale bogate. Înlãturând pre-ferinþa pentru ludic ori ironic dealtãdatã, Dan Perºa ne înfã-þiºeazã… un alt Ulise al zilelornoastre. În prelungirea luiJoyce, a lui Eco, a unor motivefolclorice remanente, a unorarhetipuri de forþã, autorul misti-ficã realitatea ºi demistificãpreþiosul. Lumea romanului nuse aflã sub semnul hazardului.Dimpotrivã, din postura unuijucãtor de ºah cu o imaginaþiece are darul de a copleºi,autorul nu trãdeazã decât acealume mecanicã, observabilã cuajutorul metodelor pozitive… ºifiinþeazã o civilizaþie superioarã,a cãrei menire ultimã pare sãdetermine recuperarea continuãa memoriei ºi a prieteniei.„Miron a dispãrut definitiv, aºa-dar, pentru toate epocile trecuteºi cele ce vor urma. În curândva fi sã disparã ºi memoria lui,care se pãstreazã în mine, înfratele sãu, pentru cã în curândºi noi vom pieri.“ Într-o astfel delume, vocea scriitorului pare ase identifica cu cea a unui pro-fet: „Am sfruntat divinitatea ºiindependenþa noastrã ne-afãcut sã fim alt popor de îngeridecãzuþi, fãrã ca mãcar rãz-vrãtirea sã ne fi fost radicalã, cidoar emfazã, retoricã a pofteide obscenitãþi ºi injurii. Îngericãzuþi, da, dacã nu cumva vomafla într-o zi, cã noi suntem de-monii acestui univers. Unde maie obsesia neprihãnirii, mi-amspus, milostenia ºi vrednicia –nu, doar memoria lor mai existã,pãstratã în cuvintele care le-audenumit, dar nicãieri în noi,încât cuvintele vor dispãrea ºiele, iar într-o mie de ani graiulnu va mai fi, cãci vorbele nu voravea ce sã numeascã.“ Macro-textual, salvarea vine tot prinintermediul artei, a frumosuluica unitate/ monadã suprem-transfiguratoare: „Atunci apãrumanagerul, Ai creat un person-aj, mi-a spus, un personaj carese metamorfozeazã, ale cãruiexperienþe existenþiale se per-mutã singure, pentru cã nu suntîntr-o carte, ci în memoria pecare o poþi modifica a unui com-puter ºi astfel ai reuºit sãsalvezi lumea, domnule autor,cãci ºi dacã lumea va fi sãrãmânã încremenitã ºi nici unmiracol nu ar mai fi posibilprivindu-i destinul ºi starea, aiprodus un miracol în interiorulei, în viscerele imaginarului ei ºiai spulberat astfel legi ce auajuns sã-i fie imuabile, cu câtcunoaºterea pozitivistã a înain-tat ºi care ne mortificã.“ DanPerºa rãmâne un scriitor unic,deloc provincial, ce uneori „com-plicã“ scriitura, revelând cãtrefinal sensuri etico-estetice,mãrci ale unui neo-umanism.

iulie - august 2013

comentarii

7

Marius MANTA

Textul polifonicîn contra uitãrii

Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“Bacãu a organizat, la sediul din strada 9Mai, într-o splendidã zi de 16 mai a anuluide graþie 2013, o manifestare dedicatãunuia dintre cei mai cunoscuþi exegeþi aioperei eminesciene, regretatul critic ºiistoric literar, publicist ºi profesor universi-tar, Mihai Drãgan.

Nãscut la 6 decembrie 1937, în satulViiºoara, comuna Târgu Trotuº, din judeþulBacãu, a plecat, în lumea umbrelor, la Iaºi,într-un plumburiu 1 noiembrie 1993, în plinãmaturitate intelectualã.

Chiar dacã i s-a acordat titlul de doctor înfilologie, a fost profesor la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza“ din Iaºi, membru alUniunii Scriitorilor din România (din parteacãreia a primit, în 1972, ºi Premiul pentrucriticã ºi istorie literarã) ºi a fost distins,postmortem, cu premiul aceleiaºi Uniuni(ianuarie 1998), Profesorul Drãgan s-aremarcat prin aceea cã, a lãsat în urma sa,o amprentã, o marcã, un „brand“ intitulatEminesciana. Un „brand“ cu nu mai puþinde 52 de volume, editate între anii 1974 ºi1990, cizelate cu migalã ºi un profundrespect faþã de marile valori ale literaturiiromâne. Volumele au fost axate, în special,pe tematica eminescianã ºi au reuºit sãscoatã în evidenþã modul cum criticul aurmãrit prezentarea poetului nostru naþionalîn dominantele temelor, motivelor ºi viziu-nilor lui artistice reprezentative.

Meritele universitarului ieºean au dorit sãfie evidenþiate ºi de cei care au organizatmanifestarea din luna lui florar 2013, cu sur-prinderea, mãcar ºi parþialã, a pasiuniiacestui om al cetãþii, cu recunoscutã

vocaþie didacticã, în implicarea profundã,dincolo de limitele înþelegerii umane, înfebrila activitate de critic ºi istoric literar.

Participarea dr. Gheorghe Drãgan,fratele ilustrului critic literar, a completat, înmod fericit, colaborarea dintre ComplexulMuzeal „Iulian Antonescu“ Bacãu ºi instituþi-ile de învãþãmânt secundar ºi superior dinmunicipiul Bacãu. Gh. Drãgan este, în fapt,cel care a avut printre preocupãri, înultimele douã decenii, ºi pe aceea ca„amprenta“ universitarului Mihai Drãgan sãrãmânã de neºters în memoria contempo-ranilor sãi.

Printre numeroºii invitaþi s-a numãrat ºiprofesorul Constantin Juncu, fost director alªcolii cu clasele I-VIII „Mihai Drãgan“Bacãu, care, alãturi de distinsul profesorEugen Budãu, a iniþiat Colocviul de istorie ºicriticã literarã „Mihai Drãgan“. Cele 12 ediþiis-au desfãºurat anual, în lunile noiembrie ºidecembrie, în întreaga perioadã cuprinsãîntre anii 1998 ºi 2010 (excepþie fãcânddoar anul 2009), la sediul actualei ªcoliGimnaziale „Mihai Drãgan“ din Bacãu. Aºacum mãrturisea profesorul Juncu, într-undocument olograf, comunicãrile ºi activi-tãþile cuprinse în desfãºurarea propriu-zisãa Colocviului nu au reprezentat decât „unmodest omagiu al intelectualilor bãcãuanifaþã de un ilustru intelectual“. La mani-festare participau, prin reprezentanþii sãi,Universitãþile din Iaºi, Bucureºti ºi Bacãu,Revista de culturã Ateneu sau BibliotecaJudeþeanã „Costache Sturdza“. Pãcat, însã,cã tradiþia acestuia s-a pierdut în ultimii doiani.

La manifestarea „Mihai Drãgan – 20. InMemoriam“ organizatã, în acest an, subauspiciile muzei Clio, a fost proiectat filmuldocumentar consacrat preluãrii, în 1995, decãtre ªcoala nr. 11 Bacãu, a titulaturii deªcoala cu clasele I-VIII „Mihai Drãgan“Bacãu, dar ºi cel care a avut ca subiect„Oamenii de seamã“ (consacrat lui MihaiDrãgan ºi aparþinând realizatoarei TV OanaLazãr).

Lectura din opera profesorului MihaiDrãgan a textelor selectate de elevii ªcoliiGimnaziale „Mihai Drãgan“ (sub îndru-marea bibliotecarului Adriana Blaga),comunicãrile de înaltã þinutã academicã,Efigia criticului, prezentatã de profesoruluniversitar Constantin Cãlin ºi Contribuþialui Mihai Drãgan în domeniul eminescolo-giei, susþinutã de profesorul universitarªtefan Munteanu, precum ºi momentul liric(poezie, eseu, muzicã) al elevilor ªcoliiGimnaziale „Mihai Drãgan“ Bacãu, subcoordonarea inspiratã a doamnelor profe-soare Carmen Oboroceanu, AndreeaRoman, Irina Vrânceanu ºi GeorgianaMarcu – toate, pot, ºi trebuie sã constituie,un impuls (inclusiv pentru actuala condu-cere a ªcolii Gimnaziale „Mihai Drãgan“Bacãu, reprezentatã, la manifestarea orga-nizatã de instituþia muzealã bãcãuanã, dedoamna director Magdalena Toma) în per-petuarea peste decenii ºi secole a memo-riei celui care a reprezentat un nume impor-tant, în critica ºi istoria literarã româneascã:Mihai Drãgan.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Mihai DDrãgan –– 220. IIn MMemoriam

comentarii

iulie - august 20138

„În ziare ºi reviste – observãConstantin Cãlin – zac îngropatemulþime de cãrþi. În noianul lor, am ºi eucâteva. M-am hotãrât sã le scot deacolo.“ Este fraza cu care se deschideprefaþa primului volum, dintr-o proiec-tatã serie „Cãrþi din ziar“, recent apãrut(Cãrþile din ziar, I. Interviurile“, Bacãu,Editura „Babel“, 2013), ce reuneºteinterviuri realizate de-a lungul anilor dedistinsul exeget al lui Bacovia.Redescoperim în aceste rânduri intro-ductiv-argumentative, în primul rând,predilecþia pentru autocaracterizare –deloc în culori mãgulitoare –, pe care oºtim din cãrþile publicate pânã acum –aº cita aici paginile mãrturisitoare dinultimele douã volume (Stãpânirea desine ºi Provinciale), dar nu numai.Portretul, de data asta al celui ce se vaprezenta cititorilor în postura de inter-vievator, se completeazã, se nu-anþeazã cu urmãtoarele trãsãturi:„Sunt: o fire retrasã, de observator, unins care n-a forþat intimitatea nimãnui ºin-a exersat trasul de limbã, incapabilde plieri spontane ºi sã mimezeconvingãtor ignoranþa, ca sã cearãdesluºiri în nume propriu sau în al pu-blicului.“

ªi totuºi, poate obligat de fiºa postu-lui, cu siguranþã din convingerea cã„interviurile învioreazã spaþiul uneigazete“, cãci „sparg monotonia ºiruluide pagini compuse numai din articole“,dar mai ales pentru cã este „un publicistcu o curiozitate multiplã“ (ne-a spus-oîn 2010, în „Stãpânirea de sine“), de-alungul îndelungatei sale cariere degazetar, Constantin Cãlin a ales sã iasã„din singurãtatea de comentator“ ºi sã-ºi provoace contemporanii la dialog.Conform mãrturisirii din prefaþã, n-aalergat dupã somitãþi, dar s-a bucuratcând a putut sã abordeze vreuna, aavut încredere „în «provincie», în ceimai puþin vizibili, dar care – fiind inte-lectuali de calitate sau autori talentaþi –au ceva de spus“ ºi a practicat„democraþia“, intervievând, deopotrivã,„scriitori, istorici, filosofi, lingviºti,matematicieni, pictori, sculptori, actori,

regizori, critici de teatru, esteticieni,compozitori, dirijori, naturaliºti, medici,arhitecþi, animatori culturali, librari, bi-bliotecari“.

Parte dintre cele peste 200 de inter-viuri, acoperind perioada cuprinsã întreanii 1965 ºi 1997, sunt adunate acumîntr-un volum de aproape 700 de pagi-ni, „un carrefour aglomerat“ ori „o incin-tã înghesuitã“ – cum þine sã ne aver-tizeze Constantin Cãlin –, în care con-vieþuiesc interviuri, dar ºi „anchete, dez-bateri, rãspunsuri la câteva chestionaredespre Bacovia, precum ºi aºa-numite«extemporale»“, adunate aci pe consi-derentul cã ºi acestea din urmã au fost„provocate“ de acelaºi autor, dar ºi „dinrespect“ pentru cei care au participat laele.

Mai regãsim, în amintita prefaþã, pre-ocuparea autorului (mulþi ani, cadrudidactic universitar) pentru teoretizare,pentru definirea termenilor, pentru for-mularea unei arte poetice, aici a intervi-ului, aºa cum în Stãpânirea de sine ofãcuse pentru „notiþele“ sale zigzagate,iar în Provinciale pentru jurnal.„Interviurile – puncteazã autorul – auposibilitãþi multiple, de la cea informa-tivã la cea analiticã. Ele sunt locuriprivilegiate pentru mãrturii ºi rampe delansãri pentru idei ºi aprecieri mai multsau mai puþin neconvenþionale. În elese pot manifesta ºi sãgetãtorii ºi refle-

xivii, ºi cei cu aplomb ºi cei rezervaþi.Interviurile sunt stimulatoare intelectualºi, nu rareori, generatoare de polemici.[…] Cititorii ºtiu cã, în fiecare din ele,dincolo de straturi mai subþiri sau maigroase de banalitãþi, «trebuie sã existeceva»: o poveste, o aluzie, un enunþ, oobservaþie, o insinuare, o declaraþie, oprecizare, mã rog, o «chestie» demnãde atenþie.“ „Prin cei pe care îireuneºte, unele din ele creeazã impre-sia de cluburi. Sunt selecte […], inter-locutorii discutã cu ºart, atacãsubiectele din unghiuri variate, introduc«paranteze» agreabile, revin, senuanþeazã“. Este ceea ce vom gãsi înmulte dintre dialogurile reproduse învolum – eleganþã, þinutã intelectualã,verticalitate moralã, o conversaþie plinãde tâlcuri, incitând la reflecþie.

În ecuaþia unui interviu intrã inter-vievatorul, intervievatul ºi întrebãrile.Pentru cel dintâi, autorul formuleazã unadevãrat decalog. Acesta trebuie sãmanifeste „dezinvolturã, siguranþã“, sãse elibereze de „complexe“ ºi sã secomporte în limitele „normalitãþii“, sã sefoloseascã „de autoritatea ori de notori-etatea interlocutorului pentru a ajungela niºte afirmaþii“ pe care le considerã„necesare“, dar pe care niciunul dintrecei doi nu le-ar face independent.Intervievatorul trebuie sã sesizeze „în«aerul timpului» note încã nerelevate,

aspecte controversabile“, sã posedeîndemânarea de „a-i tempera pe unii“ ºide a-i „«asmuþi» pe alþii“, sã nu inter-vinã în limbajul interlocutorului. ªi, nu înultimul rând, „sã aibã ºi puþin simþ dedramaturg, sã anticipeze replici, sãgãseascã tonul potrivit temei ºi momen-tului fiecãrei discuþii ºi sã redea fidelsintaxa celui chestionat“.

Cel de-al doilea – interlocutorul,intervievatul, „cel cãruia i te adresezi“ –la modul ideal trebuie sã „se comportefiresc“ ºi sã nu afiºeze „o pozã strãinãfelului sãu de a fi“, sã nu se crispeze, sãnu se plimbe „pe poante prin faþa ta“, sãnu se sustragã „de la responsabilitateaafirmaþiilor directe“, sã nu îmbrãþiºeze„o retoricã falacioasã“.

Iar între cei doi se þese plasa între-bãrilor – „noi, clare, nimerite, [care]scormonesc, incitã“ –, dar ºi veºnicaîndoialã a celui care întreabã: „Þintescsuficient de bine sau trec pe alãturi?“.Cãci, „mai bune sau mai proaste, între-bãrile contribuie la sinergia discuþiei: capârghii, ca percutoare ori ca forcep-suri“. Pentru ca tot spectacolul interviu-lui sã se declanºeze, mai e nevoie de„un acroºaj abil ºi taifasul poate sãînceapã“! Dar, ca orice articol de presã,ºi interviurile „reprezintã o marfã carese consumã uºor ºi repede. Sunt, dinaceastã cauzã, perisabile, efemere?Mai pot, oare, interesa ºi «a doua zi»?“,cu alte cuvinte ºi mai direct spus chiarde autorul (re)cunoscut pentruîndoielile sale: „rezistã la proba cãrþii, ºicui folosesc?“. Rãspunsul sãu este unulafirmativ, de vreme ce s-a încumetat sãle adune în acest volum, pentru înte-meiatul motiv cã interviurile „evocãreacþii la evenimente, intenþii, evoluþii,acorduri ºi conflicte, proiecte, mize,angajamente, preferinþe, idiosincrazii,judecãþi despre cunoscuþi ºi (de cititor)necunoscuþi, teorii personale, pilde etc.Oferã date despre epocã, explicaþii ºievaluãri inedite, disocieri ºi analogii(adeseori) surprinzãtoare.“ Sau, maiconcis, „interviurile conþin multã «mem-orie»“.

O asemenea „memorie“ înma-gazineazã dialogurile incluse în primulvolum al Cãrþilor din ziar, interviuri cene dezvãluie un intelectual echilibrat,care, pãrãsindu-ºi rolul de obser-vator/comentator ºi asumându-ºi-l peacela de instigator la confesiune,rãmâne acelaºi moralist fãrã ostentaþie,acelaºi judecãtor sever, dar imparþial, allumii prin care a trecut, pe care îl ºtimdin cãrþile anterioare. Rar, se simteprintre rânduri ºi câte „un zâmbet deincredul“ ori o uºoarã înþepãturã (unconfrate prolific, ce-i declarã cã tot cescrie trebuie publicat ºi cã indiferent decât ar publica, valoarea lui ar fi aceeaºi,este întrebat, cu cel mai angelic ton,despre sursele sale de „excitaþie lite-rarã“, s.n.), iar dacã cel vizat a ignoratsemnalele a fost „lãsat în ostentaþia“ lui,spre deliciul, aº zice, al cititorilor deatunci, dar ºi al celor de acum.

Rodica LÃZÃRESCU

Constantin Cãlin: „Interviurileconþin multã «memorie»“

•• OOvviidd iiuu MMaarrcc iiuucc

comentarii

iulie - august 2013 9

Scormonitorul Constantin Cãlin, celcare se întreba cândva unde se ducpãsãrile sã moarã sau care era nivelulumiditãþii atmosferice pe vremea luiBacovia, surprinde ºi în ipostaza deintervievator prin ineditul întrebãrilorlansate cãtre interlocutori: cum aratãomul religios ori destinatarul literaturiifilosofice, ce este pãpuºarul, ce calitãþitrebuie sã aibã cineva pentru a scriedespre Iorga, de ce þiganii sunt atât deinegal rãspândiþi pe teritoriul þãrii noas-tre, în ce relaþie se aflã un pictor cu pro-priile-i lucrãri º.m.a. Nu sunt ocoliteproblemele controversate, delicate –naþionalismul (Th. Codreanu, 1993:„cine l-a pãtruns pe Eminescu nu poatesã nu fie în adâncul sufletului un«naþionalist», chiar dacã susþine con-trariul. Existã un arheu al românitãþii, omatrice stilisticã româneascã pe carezadarnic te strãduieºti sã þi-o smulgi dinpropria-þi fiinþã“; „Eu sunt naþionalist înmarginile adevãrului“), mareºalulAntonescu, þiganii, pictorii de curte ºi,inevitabil, tranziþia (Mircea Popa, 1992:„Ce se va întâmpla cu cultura românãîn anii imediat urmãtori? Perioada pecare o traversãm este total nefavorabilãpentru lucrãri de genul celor pe care le-aþi amintit. Dacã nu vom gãsi mijloacelede a fi susþinuþi, vom avea inevitabilmari lacune în recuperarea moºteniriinoastre culturale.“) ori implicarea scri-itorilor în viaþa politicã (Al. Piru, 1991:„Când face literaturã sã nu confundespiritul literaturii cu politica“, cãci „politi-ca e nimicitoare în literaturã“; C.Trandafir, 1993: „«Luptãtorii» pe bari-cadele politicii – mã refer la scriitori –au acest drept constituþional, civic (…),însã sãvârºesc un abuz incalificabilcând pun pe prim-plan enteresul ºi iarenteresul politic, manifestând un parti-zanat feroce, acuzând pânã la isteriepe scriitorii care pun mai presus cauzaliteraturii…“) –, fiecare putând devenioricând subiectul câte unui comentariu.

Însã eu aº cita calupul de întrebãricare se învârt în jurul unei singurechestiuni, dorind sã epuizeze parcãtema, dupã cum ne sugereazã titlul dia-logului („Totul despre bãtrâneþe“) reali-zat în 1994 ºi avându-l drept interlocu-tor pe pictorul Laurenþiu Stan, aflat lavenerabila vârstã de 82 ani: „ce culoareare bãtrâneþea?“, „în provincie seîmbãtrâneºte mai repede decât în ma-rile oraºe?“, „când aþi realizat pentruprima oarã cã sunteþi bãtrân?“, „v-aþideprins greu cu aceastã idee?“, „e ofericire sau o nefericire sã fii bãtrân?“,„bãtrâneþea înseamnã declin la toatecapitolele?“, „unde este mai bine sãîmbãtrâneºti?“, „bãtrâneþea atenueazãsau accentueazã inegalitatea dintreoameni?“, „«tinereþea sufleteascã» aunor bãtrâni e un mit sau o realitate?“,„care vi se pare mai gravã: intoleranþabãtrânilor faþã de tineri sau a tinerilorfaþã de bãtrâni?“, „ziua de mâine va fimai favorabilã bãtrânilor decât cea deazi?“, „care-i orizontul sufletesc al unui

bãtrân?“, „bãtrânii sunt prudenþi saufricoºi, credincioºi sau superstiþioºi,economi sau avari?“, „care-i cel maigrav complex pe care-l aducebãtrâneþea?“, „omul bãtrân mai aregustul bucuriei?“, „þineþi la imagineadvs. de bãtrân?“, „vã preocupã gândulmorþii?“, „v-aþi revoltat vreodatã împotri-va bãtrâneþii?“, „care-i cea mai bunãreþetã de a amâna bãtrâneþea?“. Citindschimbul de replici, mi l-am imaginat peConstantin Cãlin mânuind cu insistenþãºi multã îndemânare un bisturiu,învârtindu-l, adânc, în plagã spre a lãsalocul vindecat. ªi chiar asta se întâm-plã! Supus unui astfel de tir, în final,octogenarul Laurenþiu Stan, eliberat,prin mãrturisire, de spaimele bãtrâneþii,surâde încurajator cãtre mai tânãrulsãu partener de dialog: „Prietene, forþaexistã în tine, încearcã!“.

Unele interviuri intrã într-un savurosdialog, devoalând o comedie umanãmustind de tristeþe, acel râsu’-plânsu’ce ne defineºte desfãºurându-se gen-eros în faþa cititorului. Mã refer, înprimul rând, la cele realizate înmomente temporale diferite – adicãînainte ºi dupã evenimentele dindecembrie 1989, linie de graniþã ce amarcat nu doar schimbarea regimuluipolitic, dar ºi a comportamentelorumane –, în care ne este dat sã întâl-nim unul ºi acelaºi interlocutor situân-du-se pe poziþii opuse, blamând ceeace înainte elogiase, neputându-ºi cen-zura limbajul de lemn antedecembrist,evident transferat altor „idealuri“, su-gerându-ºi strãveziu „disidenþa“, încãutarea unui loc ceva mai cãlduþ înnoile ierarhii social-politice º.a.m.d.

Iatã, de pildã, „crezul“ rostit cuemfazã ºi cu convingere, în aprilie1973, de un scriitor bãcãuan: „Nu uit[…] nicio clipã mesajul umanist, impli-carea mea moralã în viaþa cetãþii ºi, dinacest punct de vedere, existã mereu po-sibilitãþi de perfecþionare. Scriu pentru afi citit. Acesta mi-e crezul.“ ªi iatã-l peacelaºi ins, în 1992, trecut în barca

FDSN, cu oarece funcþii de rãspundereprin Culturã: „fãrã sã fi fost membruPCR, o anumitã politicã am fãcut ºiînainte de 1989: o politicã de rezistenþãla totalitarism, nu mutã, ci publicã, princãrþile mele“. Cã e bine sã te declarirezistent la totalitarism, disident ºi scri-ind pentru sertar – omul pricepuse chiardin primele luni de libertate: „N-am pu-blicat. Nu se mai putea. Dar în spateleferestrelor obturate am scris…“, „m-amretras în vizuinã, apoi, mai adânc, înpeºterã, ca toatã lumea, ºi am tras ºizãvoarele; am camuflat geamurile sãnu se vadã lumina din stradã“, uitândcã, în 1973, afirmase atât de categoric:„…tot sau aproape tot ce scriu trebuiepublicat“. A venit vremea, zice acelaºi,când „capetele bune, intelighenþia naþi-unii ar trebui sã se implice în politicã.[…] Dacã ne vor conduce oameni nein-teligenþi, vom avea programe nein-teligente ºi nerealiste […] de aceea amconsiderat cã e necesar sã intru înpoliticã“. Intrarea în politicã fiind recom-pensatã – ca ºi înainte, de altfel! – cufuncþii bine plãtite. Preluând acuzele de„inconsecvenþe de atitudine“ aduse deun „pluton de fete“, intervievatoruladaugã: „Strict bibliografic vorbind, eleau dreptate…“, pãrând însã a-l apãra:„Ceea ce, presupun, nu ºtiu sau ignorãpersoanele din respectiva falangã femi-ninã e în ce condiþii ai acceptat sã lescrii“, dupã care, imediat, vine loviturade graþie: „Cât de «comodã» material eslujba de muzeograf (custode al CaseiMemoriale «Bacovia»?)“. Rãspunsulcelui dovedit drept oportunist se plimbãîntre atitudinea binevoitoare faþã deCeauºescu a lui de Gaulle ºi a regineiAngliei, poemele „ajustate“ de organefãrã ºtirea autorului ºi fetele ce au fost„manipulate“, cãci ele însele n-ar fi fostcapabile sã formuleze sintagma „loccãlduþ“!

Un alt distins interlocutor, cãruia, cuo simulatã naivitate dezarmantã, C.Cãlin nu uitã sã-i aminteascã funcþia depreºedinte al Consiliului Naþional al

Pionierilor, în februarie 1990 îºi for-muleazã proiectele în acelaºi limbaj delemn antedecembrist: „Sã contribui dintoate puterile, sã-mi pun în joc întreagacapacitate, experienþa, cunoºtinþele,imaginaþia la opera de edificare a noiiºcoli româneºti ºi, în context, a uneitemerare ºi rodnice cercetãri pedago-gice, a unei ample cercetãri inter ºi mul-tidisciplinare pentru învãþãmânt, pentrumodernizarea ºi inovarea continuã aacestuia, la nivelul celor mai înalte exi-genþe ale progresului contemporan,potrivit cu aspiraþiile de mai bine, deculturã, democraþie ºi libertate alepoporului…“. Prin iunie, dupã ce a ratatintrarea în Senat, prezintã programulformaþiunii politice din care face partecam în aceiaºi termeni: „…va acþionacu precãdere în domeniul problemelorconcrete de existenþã ºi bunãstare aoamenilor, pentru promovarea umanis-mului, raþiunii ºi armoniei în viaþasocialã…“, toate pornite din „hotãrâreade a contribui, dupã posibilitãþi, la maibinele oamenilor ºi la propãºireajudeþului…“. Doi ani mai târziu, înaprilie 1992, îl gãsim preºedinteleComitetului Naþional Român pentruUNICEF, iar Constantin Cãlin, cu sigu-ranþã amintindu-ºi declaraþiile de prin-cipii ºi obiective politice, îl întreabã sec:„Aþi renunþat sã mai fiþi ecologist?“ (ºiaflã cã insul a rãmas ecologist „înconºtiinþa“ lui), pentru ca, peste douãluni, în iunie, sã constate, la fel de lapi-dar: „Aþi devenit un «homo viator»“. Într-adevãr, interlocutorul îºi pusese în joc„întreaga capacitate, experienþa,cunoºtinþele, imaginaþia“, dar nu „laopera de edificare a noii ºcoliromâneºti“, nici la ecologizarea mediu-lui, ci la strãbaterea lumii în lung ºi-nlat, între Rio de Janeiro, Mexic, NewYork, Seul, Tokio, München º.a.m.d.

Gãsim ºi cazul a doi interlocutori, abilinstigaþi de C. Cãlin în cel mai pur stilcaragialean: „într-un cerc de amici lite-rari comuni […], luând în discuþie ati-tudinea ta faþã de «materialele de con-strucþie a operei», cineva a susþinut...“.Zice intervievatul în februarie 1990:„…amicul Cineva […] mi-e prieten de oviaþã, bãiat bun de altfel ºi descurcãreþ,dar, din pãcate, de o strãlucitã sterili-tate ºi neputinþã literarã“, imputându-ifaptul cã… „îºi þine coatele pe masã alt-fel decât noi toþi…“, ºi ezitã retoric: „sã-idau, sã nu-i dau numele…“. Peste olunã, este abordat ºi „amicul“. „Unii din-tre confraþii noºtri publicã tot ce scriu.Nu e nimic grav în asta. Cumplitã ºi deneiertat este însã eroarea de a publicaºi ceea ce n-ai scris. Am numit astfelplagiatul. Cu stigmatul acesta […]umblã printre oameni un vechi amic alnostru.“ ªi, dupã o demonstraþie laobiect, cu citate edificatoare, continuã:„În timp ce colegii noºtri […] îºi riscaulibertatea ºi viaþa chiar, luptând împotri-va dictaturii, acelaºi amic (sã-i spunnumele, sã nu i-l spun?) scria cu unentuziasm greþos […] un articol oma-gial…“ din care, evident, citeazã unfragment!

Dupã cum se vede, dar, mai ales,cum se va vedea la citirea atentã avolumului (cine vrea sã cunoascã isto-ria revistei „Ateneu“, de pildã, nu poateignora interviul realizat cu RaduCârneci), „memoria“ interviurilor justi-ficã transferul lor într-o carte – la lecturacãreia sper sã vã incite exemplelealese –, iar nouã nu ne rãmâne decâtsã salutãm iniþiativa lui Constantin Cãlinºi… sã aºteptãm continuarea!•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu –– DDiiaa lloogg AA

VivittÎmpleteºte-mi stele în pãrsã rãsarã lunaDã-mi un fir din iarba verdesã ne-ntâmpine varaVreau sã fugim pe malul albdesculþi ºi liberiDã-mi viaþa Vieþii adevãrateprezentã permanent în lumea lui NicãieriTrãieºte cu mine AcumCa ºi când ai muri mâineIubeºte-mã Acum ºi Aicicu sufletul, ºi-atât.Nu-mi cere veºnicã armoniecãci nu ºtiu de va fi ºi mâine-o ziPriveºte-mã acum, întreagãSoarbe-mi chipul ºi trupul din priviriAcum, ca ºi când mâine ai orbi.Promite-mi cã nu o sã-mi uiþi chipulcã nici timpul ºi oamenii noi nu þi-l vor ºterge dinsuflet.Lasã-mã sã te alint cu o priviresã te strâng apãsãtor în braþeAcum, Aicica ºi când...mâine nu ar mai fi.

LitterraDesenez cu litere mãrunteo sferã.Mã imaginez în ea.ªtiu cã nu m-atinge rãul,teama de a fi acum,dispreþul de-a muri curând.

Cânt un cântec fãrã glascu litere mãrunte pe hârtie veche.Nu-l aude nimenipentru cãlumea nu mai ºtie sã asculte.

Dansez vals cu propria fiinþãtot cu liniile literelor mãruntecare îºi coordoneazã miºcãrile angeliceîn minunea de a scrie,în a exprima simþirea.

Scrisu-i singura modalitate de a fi.

Moarrttea cca ddesfãttarreStinge lumina Soarelui,a Lunii,a stelelorºi-a lumii-ntregi.Lasã-mã singur,nefiresc de singurcãci în solitudinese aud mai binebãtãile inimii.

În mintea mea-i luminãdeºi lumea e neagrã.

În comoara gândurilorvreau sã întrevãdfeþele acelor oamenicare m-au iubit cu-adevãrat:ai mei pãrinþi, prieteni, o iubire îmbãtrânitã de haina vremii.

Îþi cer doar un momentde liniºte deplinãîn care sã-mi visezcopiii ce îi am pe care îi iubescºi pe cei nenãscuþipe care nefiinþamã face sã-i iubesc mai mult.

Sã fac retrospectiva vieþiiîntr-o amintire vie.

Sã sper cã regãsesciubiri pierdute-n vremuri sureºi le voi þine strâns la pieptcu-adevãrat, de-aceastã datãcum n-am fãcut-o pe pãmânt.Le voi zâmbi cu-adevãratpentru cãpe chipul meu se va citiun zâmbet nefiresc.Nu voi rosti cuvintele lumeºti pentru cãnu le mai ºtiu semnificaþia.eu nu mai aparþin acestei lumi.Sunt doar Zâmbet ºi Trãire.Lumea e Urã ºi Rãzboi...

Închide ultima luminã ce palpitã,închide viaþa mea lumeascã,primeºte-mã-n Regatul Tãudoar dacã meritºi nu pentru cãasta îmi doresc.Mai vreau ca cei rãmaºisã nu verse o lacrimã;vreau sã zâmbeascã purca niciodatã.

Doar zâmbetul poate salvailuzia de om.

SSuferrinnþa

Suferinþa ce-o trãiescE aievea.E-un cuþit ce rãneºte cicatricea pe care o credeam vindecatã...

Amintirea-i moarte vie.Anii nu fac decâts-o aducã mai aproapede prezent.Ce greu îmi e sã recunosc cã iubirea moartãnu învie...

Mort este ºi bietul suflet ce sãlãºluieºte-n trup.E un trup slãbit devremeºi de vremea unui duhpierdut demult.

,,Omule!“, îmi zic întruna,,,tu nu vezi cã suferinþae zadarnicã?“

Ce mã sperie mai tare este cum obiectele, în imobilitatea lor,nu îºi pierd timpul ºi spaþiulºinu tresar la suferinþele umane.

E mai bine fãrã viaþãca obiecte imobiledecât o fiinþã caree în viaþã dar spre moarte.

iulie - august 2013

poesis

10

Ana MariaClaudiaHaraniþã

Concursul Naþionalde Literaturã

„Agatha Grigorescu Bacovia”Asociaþia Culturalã „Agatha Grigorescu Bacovia“, revista

„Fereastra“ ºi Primãria oraºului Mizil organizeazã ediþia aVII-a a Concursului Naþional de Literaturã „AgathaGrigorescu Bacovia“. Publicãm mai jos regulamentul ºidetaliile legate de manifestare.

REGULAMENT

- Pot participa toþi creatorii de literaturã, indiferent devârstã sau afilierea la U.S.R. sau alte asociaþii ale scriitorilor.Concurenþii vor trimite, pânã la data de 15 septembrie 2013(data poºtei):

- Pentru SECÞIUNEA POEZIE - maximum 15 poezii,încadrate în format „A4“ (cel mult 8 pagini culese cu TimesNew Roman, corp 14, obligatoriu cu diacritice), pe suportelectronic (e-mail sau CD).

- Pentru SECÞIUNEA PROZÃ - maximum 12 pagini for-mat „A4“, culese cu Times New Roman, corp 14.

Pentru ambele secþiuni textele se semneazã cu numelereal (dacã autorul doreºte sã fie publicat sub pseudonim vaspecifica acest lucru).

- Se anexeazã un CV, care va cuprinde ºi adresele decorespondenþã (poºtalã, e-mail, nr. de telefon) ºi o fotografieîn JPEG sau TIF.

- CD-urile expediate prin poºtã se trimit pe una din adrese-le: Asociaþia Culturalã Agatha Grigorescu Bacovia, str.Agatha Bacovia, nr. 13A, Mizil, judeþul Prahova, sau LucianMãnãilescu, str. Unirii, bloc 35 C, ap. 14, Buzãu, cod poºtal120237.

- Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa: lmanailes-cu@yahoo.ro

Vom confirma primirea textelor imediat ce acestea ne-auparvenit. (Lipsa confirmãrii este echivalentã cu neprimireatextelor)

- Juriul, format din: preºedinte - Virgil Diaconu (redactor-ºef al revistei piteºtene Cafeneaua literarã), membri: EmilProºcan, primarul oraºului Mizil, Niculai Tãicuþu, Emilniculescu, Lucian Mãnãilescu (membri U.S.R), va acordaMarele Premiu (1 000 lei) ºi câte trei premii pentru fiecaresecþiune (I - 700 lei, II - 500 lei, III - 300 lei; valorile respec-tive sunt cele minim estimate, ele putând sã creascã, înfuncþie de resursele bugetare obþinute pentru concurs). Deasemenea vor fi acordate premii speciale ºi menþiuni aleunor reviste literare sau instituþii de culturã.

Câºtigãtorii vor fi anunþaþi din timp pentru a participa lafestivitatea de premiere din luna octombrie, urmând sã con-firme prezenþa. În cazul neprezentãrii la festivitate premiilese redistribuie.

•• IIoonn MMiihhaallaacchhee

iulie - august 2013 11

poesis

„Sunteþi cea mai dulce profã (cum spunem noi) ever“, îmiscrie de curând, într-un SMS, o elevã pe care am ajutat-o sã-ºi pregãteascã admiterea la facultate ºi cãreia îi dãruisem, cuocazia împlinirii celor 18 ani ai ei, douã cãrþi fundamentale aleliteraturii engleze. Mesajul ei îmi aduce aminte de ceea ceanglofonii numesc „generation gap“, adicã distanþa dintre ge-neraþii, care, se ºtie, pune de obicei probleme de comunicare.

Într-un articol dintr-un numãr recent al revistei Time, al cãreititlu l-am împrumutat, se face o recapitulare a ºirurilor de ge-neraþii care s-au succedat începând cu a doua jumãtate a se-colului al XIX-lea. Conform acestei periodizãri, eleva mea, lafel ca studenþii care au început sã treacã în ultima perioadãprin facultate, face parte din generaþia aºa-zis „milenarã“.Forma mesajului ei este caracteristicã lor: simpatia pentrucineva superior ca vârstã, experienþã ºi educaþie se exprimãîn termeni familiari, altãdatã nepermiºi, într-un stil lipsit depatima opoziþiei, dar nu de o anume candoare. Prezenþa cu-vântului englezesc dã seamã de felul în care aceastã genera-þie nu mai este definitã în primul rând de apartenenþa la o naþi-une, ci la o epistemã culturalã care a ajuns sã domine lumea:cea a culturii occidentale de extracþie anglo-americanã. Pa-ranteza este semnul conºtientizãrii, dar ºi al minimalizãriidiferenþei dintre generaþii, al unei glisãri pe orizontalã, al uneiaduceri la un numitor comun mai confortabilã pentru ei decâtierarhiile de altãdatã. Poate cã este, în acelaºi timp, ºi semnulunei delimitãri de spaþiu, al unei apãrãri de poziþie.

Nu ºtiu însã în ce mãsurã se poate vorbi aici ºi de mani-festarea acelui narcisism pe care Joel Stein, autorul articoluluidin Time, îl identificã drept trãsãtura definitorie a acestei gene-raþii. Stein evocã ºi alte caracteristici: încrederea exageratã însine, lipsa de empatie, incapacitatea de a înþelege intelectualpunctele de vedere ale celorlalþi, lenea, convingerea cã audreptul la orice, obsesia celebritãþii. Autorul aduce în sprijinulafirmaþiilor sale date statistice semnificative care demon-streazã cã „milenarii“ sunt generaþia cea mai obsedatã de sinede pânã acum. Preocuparea lor fundamentalã este creareaunei imagini de sine, lucru care se petrece îndeosebi pereþelele sociale, prin postarea de imagini ºi mesaje, ºi undesunt urmãriþi de sute sau mii de aºa-ziºi „prieteni“ sau „fani“.

Aceastã umflare a eului este secundatã de „externalizareasupraeului“, reprezentat de cãtre pãrinþii care conteazã înluarea deciziilor importante. Pãrinþii nu mai sunt „opoziþia“supremã, ci o componentã necesarã a vieþii (de vreme ce ei leasigurã, în multe cazuri, partea materialã a existenþei), o sursãde consultat, o variantã de luat în considerare. „Milenarii“, spredeosebire de generaþiile dinaintea lor, nu se mai revoltãîmpotriva ordinii sociale prestabilite, nu mai vor sã ocucereascã sau sã o supunã. Pur ºi simplu o ignorã, lucrucare duce nu la un conflict clasic între generaþii, ci la un fel deseparare autistã a lor.

Toate acestea pot fi luate drept niºte realitãþi triste ºi pre-vestitoare de un viitor sumbru. Dar „copiii mileniului“ au cres-cut într-un mediu cu cele mai ridicate cote de confort din isto-rie, iar imaginile ºi discursurile oferite lor din fragedã pruncie,prin toate canalele media, au fost ºi sunt îmbibate de mirajestrãlucitoare, de fantasme grandioase ale eului, de promisiuniºi posibilitãþi infinite. În aceste condiþii, cum sã le mai poþipretinde sã fie capabili sã perceapã latura anostã ºi durã aexistenþei? Pe de altã parte, alegerea unui drum în lumeaactualã este extrem de complicatã, iar generaþia milenarilorface faþã acestei provocãri nu prin asumare sau conºtienti-zare, ci prin evitare ºi ignorare, prin subterfugii tehnologicecare devin o a doua realitate. Neantul nu e privit în faþã, înmod înfiorãtor, ci colorat intens ºi tradus în acronime al cãrorsens slab, dar „cool“ serveºte perfect manevrei deescamotare. Neantul e www.neant.com, adicã e controlabil,manevrabil, utilizabil.

Lumea devine deci locuibilã pentru ei printr-o stilizareaparte, printr-un estetism sui generis în care valorile trecutuluipot fi inserate dacã sunt traduse adecvat în limbajul lor. Poatecã aceastã manevrã este una adaptativã, o mutaþie necesarãpentru supravieþuire, la fel cum ºi exacerbarea eului poate cãeste modalitatea cea mai accesibilã de þinere la un loc a ele-mentelor atât de disonante ce alcãtuiesc fiinþa umanã laînceputul mileniului trei. Poate cã, la cea mai micãameninþare, acest eu cuantificat, de suprafaþã, se va sparge înmii de bucãþi. Sau poate cã îºi va gãsi refugiu perpetuu înnenumãratele sale microlumi, fantasme, imagini, fani.Rãmâne de vãzut.

Elena CIOBANU

Generaþia„eu, eu, eu”

Kapittal

Paiºpe beri e rãu, paiºpe beri plus o jumate de vodcã e bine.

E limpede, Marx a avut dreptate:500 de ml sunt demonstraþia idealãcã, de la un punct încolo,cantitatea se transformã în calitate.Cei ce beau îl au pe Marx în suflet,

fie cã ºtiu, fie cã nu.De aia discuþiile din crâºmele din Româniaseamãnã cu discuþiile din „Posedaþii“ lui Dosto,ºi tot de aia beþivii adevãraþi sunt anticomuniºti –orice ateu socialist care bea cu nãdejdese transformã, dupã o anumitã cantitate,

într-un anarhist mistic.

Când ai curaj sã nu mai bei, s-a terminat.Ai ajuns la capãt, la borna de unde nicio cantitatenu se mai poate transforma în calitate.Eºti deja, dupã toate probabilitãþile,

un mistic desãvârºit,cu setul corespunzãtor de vinovãþii la îndemânã.Ce rãu e sã nu ai curaj. ªi ce bine,

dupã prima sutã de vodcã.

Eleggiacodului PPIN

Inumane pot fi cele mai omeneºti gânduri.Dacã tata ar fi fost om al muncii în ultimii ani,

ca mine,dacã în fiecare 10 ºi 14 i-ar fi intrat, ca mie,banii pe card, ar fi trãit ºi azi. Tu ai salariu,

el e mort.Uitã-te-n oglindã dupã ce gândeºti asta ºi judecãdacã ce vezi acolo înseamnã a supravieþui.

Sentimentele se prãbuºesc lent, ca regimurile comuniste

în Europa de Est. ªi, dupã ce cade Cortina de Fiera sentimentelor, rãmâne postcomunismul inimii,vinovãþia comunã care oferã compensat toate:ficatului cât mai mulþi vecini incomozi,vodcii cât mai multã gnozã,

zilei soda causticã a rânjetului iliescianluminând ca un curcubeu toxic cerul României.Dacã Iliescu nu fãcea pe filoproletarul,

tata nu murea în ’97.Lipsitã de dictator, inima mea

e o democraþie tânãrã de 11 ani.Regretând tiranul, exterminã dizidenþele.Când verific cardul, moare în mine un Soljeniþân.

Cel mmai pprrostt oomm

Numai fãrã sã gândeºti se poate trãi,altfel chiar ºi ploaia cãzând perfect,chiar ºi genele ei cu perle de apã,toate se întâmplã strãlucitor ºi rãu.Când începe iar ceva din tinesã gândeascã, peste viaþã coboarã

un aer mustind de bale scânteietoareºi nimic nu mai ajutã.La fiecare sutã de mililitri de alcool dublu rafinat

vin douã sute de mililitri de gând triplu rafinat.Fiecare ºir de sticle goale se transformãîn silogism, iar beþia în tratat de moralã.

Târziu, îþi verifici cu grijã creierul,cum ai atinge cu limba

mãseaua cu abces. Mai e viu nervul care gândeaîn el? Sã-l fi omorât anestezicul din PET-uri? Vrei cu tot sufletul sã fii cel mai prost om din lume.Observi apoi cã ea te priveºte lung,

ºi frumuseþea ei te faceprost ºi fericit. De acum se poate iar trãi.

Drrosophilammistticã

Ce ratatã afacere ºi sticla asta cu gin,ce ratatã afacere toatã noaptea asta.Degeaba desface lumina franjuri elegiacipe faþa de masã, trecând în zori prin rãmãºiþeletransparente de Wembley.Beþia adevãratã n-a venit.Alcoolul amar n-a fãcut de data asta nimic

pentru mine.

O musculiþã de oþet stã nemiºcatã de câteva minute

lângã pahar, aºteptând-o probabilpe cea prinsã sub fundul paharului.Am bãut toatã noaptea ca sã poatã

douã drosophilesã facã pe Tristan ºi Isolda.Asta-i toatã dragostea pe care

mi-o mai poate procura alcoolul.

Dar ca o drosophilã sexy aºteaptã ºi Cami ca cineva sã-i elibereze drosophiloiul ei gras

ºi prostde sub pahar, ca sã poatã zbura împreunã

pânã departe, în þaramusculiþelor de vin pocãite ºi antialcoolice.Cami ºtie cã la capãtul paharelorcineva va ridica paharulºi beþivul ei va fi liber.

E, totuºi, un bun început de zi.

SSummmmaetthilica

Pe vremuri îmi doream din toatã inima,religios aproape,

sã ajung un straºnic bãutor de vodcã.Mi-aº fi dat poate chiar sufletul pentru asta.

Alcoolismul meu se hrãnea din celemai respectabile surse culturale:

fiecare pahar de vodcã mã fãcea sã mã gândesc,înainte de toate, la Toma din Aquino:lumina irizând iadul lichid de 40 de grademã fãcea sã înþeleg fizic ce înseamnãintegritas, consonantia, claritas.

Când deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Cami, tu, dureros de antialcoolicã.Misionarismul tãu mã converti

la monoteismul hameiului.Alcoolul urma sã aibã mai mereu doar 5 grade;am acceptat resemnat glaciaþiunea asta etilicã,pentru cã iubirea noastrã preferã proletarul nisip

la uretrã,cultivând în schimb ura de clasã

pentru aristocratica cirozã.E singurul accent marxist al unei iubiri mistice.

De Toma din Aquino îmi mai aminteºtenumai burta mea în expansiune continuã,rivalizând tot mai serios cu a Doctorului Angelic.Însã accept liniºtit ºi asta,pentru cã am ajuns sã îmi dorescsã fiu un om bun, nu unul interesant.Pentru asta, acum, sigur mi-aº da sufletul.

RaduVancu

prozã

iulie - august 201312

În toamna aceea, toatã Casimceamirosea a pelin ofilit ºi-a piatrã de var, iar,în þãrâna dospitã a drumurilor, se maivedeau încã tãbliþele de lut ale testamentu-lui muscal, retipãrit de ºenilele tancurilorsovietice care se legãnau, murdare ºihodorogite, înspre punctul strategic CapulMidia, unde aveau sã-ºi gãseascã cuibul decuc, între fostele fortificaþii germane de laMarea Neagrã.

În vreme ce, prin tot mai sãracele satedobrogene, scufundate sub nouri nesfârºiþide pulberi mãrunt mãcinate, începuse deja,cu haraiman de chiot, blesteme ºiscrâºnete, tâlhãria organizatã a cotelor dealimente ºi ameninþarea, presimþitã doar, acolectivizãrii forþate. În ultima vreme însã,profitând ºi de prezenþa tancurilortavaraºeºti, care se învârteau alandalaprintre vãlãtucii de colb cernut ai podiºului,comisiile astea mixte dobândiserã obrãzni-cie de porc ºi cu lãcomie de pelican, pentrucã, de la cei ce amânaserã sã se înscrie laColectivã, comisiile de colectare, însoþite desecuritate ºi de miliþie, mãturaserã tot, pânãla ultimul bob de grâu ºi ultima fãrâmiturãde mãmãligã, inclusiv animale ºi pãsãri deoriºice fel.

Lumina aluneca tot mai îngânduratã spremov, iar cei trei vestiþi rãtãcitori (învãþãtorulPetru Ezarhu ºi aripile sale de pazã, Pavelºi Simion Cocoºman) ºedeau rezemaþi deun salcâm care-avea o mie de ani ºi-acop-erea jumãtate din cerul frumos colorat alamurgului de septembrie... - Salcâmul ãsta,a spus Pavel oftând, a fost sãdit încã dinvremurile lui Ali-Baba ºi, tocmai de-aceea,se zice cã-a fost sãdit peste un cazan plincu aur ºi peste un cuib de ºarpe-abrosit. Unºerpãlãu d-ãla verde-galben, dolofan ºilânced, cum se zice cã-au fost cu miile, pe-aici, ºi care se toropea, din când în când, lasoare, pe genunchiul de calcar al dealului.

Asta se petrecea chiar în anul de dupãrãzboi, când gemenii Cocoºman fãcuserãrost, în sfârºit, de-o cãruþã numai ºi numai

din lemn pictat, cu obloane albastre, fru-mos fasonate-n scânduri subþiri de paltinibolnavi, dar care sunau a lãutã ºi-a daireá,când se dezlãnþuiau caii: doi telegari arabicumpãraþi de pe la Pazargic, dar botezaþi ºiîncuraþi la sud de Ostrov, sub semnulSfântului Apostol Andrei. O iapã vânãt-mierie, înstelatã cu mici aripioare albe,care, în alergare, roiau pe trupul sãu tutu-niu, ca un dans de fluturi, ºi, de cealaltãparte a oiºtii, un armãsar, roºu la culoare,dar mãiastru bãlþat cu galben de flacãrã ºicu alb de zãpadã, ca un motan boieresc.

Un atelaj care, în numai o varã, intrasedeja în poveºti ºi care nu mai putea treceneobservat, pe nicãieri. Mai ales cã sezvonea, printre bãltãreþi, cã iapa cea surãare glas de cucoanã ºi cã le aratã fraþilordrumurile împãienjenite prin colilia ºi pelin-iþa podiºului dobrogean; niºte drumuri-pote-ci care se fãceau ºi se desfãceau,de la unanotimp la altul, ca o broderie veºnic neter-minatã

- Hai, bre, dã-o dracului, iapa-aia-avoastrã chiar vorbeºte?, îl întrebase FloreaMâþu, pe Pavel

- Nu! de vorbit, nu prea mai vorbeºte!, îirãspunsese acesta suspect de serios, darascunzând o jumãtate de zâmbet hoþ, pesub palmã.

Cãutându-l din ochi pe prealuminatulPetru Ezarhu ºi urcând dealurile friabile,frânþi de mijloc, se apropiaserã, oarecumtãinuit, vreo câþiva oameni mai de seamãdin Alacap.

Mãsliniu ºi îngândurat, Petru îi priveaager, dar blând, de sub sprâncenele saleoþelite, adânc tãiate printr-o cutã umedã,care se cobora ca o lamã de sabie pestebuze ºi peste bãrbie.

- Învãþãtorule, ne e mare teamã cã vompieri, îngenunchiaþi ºi supþi de vii, cabroaºtele, bre!

- Nu! Nu veþi pieri!, a declamat Petrufoarte hotãrât ºi-a fulgerat aerul dens alserii, cu palma sa dreaptã.

- Pãi tot aºa credeam ºi noi, pân’ sã-ivedem pe dracii-ãºtia cu stea roºie-n frunteºi cu pistoale d-alea bolºevice pã burtã…Cã, uite, chiar ieri, au venit iar comisiile-alea de lãmurire ºi de încolectare a cotelor,ca sã ne mãture ºi ultimul bob de grâu,ascuns pe sub paturi ºi ca sã ne bage, apoi,cu surle ºi cu tobe, în colhozurile lui RoºuBelzebut, cel tocmai împieliþat pe pãmânt!

- Oare sã fie adevãrat, prealuminatule,cã ne ia ãºtia ºi þãrâna dã sub tãlpi ºi cã netrimite pe toþi, priponiþi, ca pã neºte mãgari,ce suntem, la Canalu-ãla-a-lu’Dej!?, s-a ridi-cat deodatã o voce îngrijoratã, dintre tufele

de rãsuri. Cã mie, de când i-am vãzut cuochii mei, pe pãgânii-ãºtia, umblând pãtoate cãrãrile, cu seceri ºi cu ciocaneîmbârligate, numai la asta mi-e gândul.Pentru cã ãºtia sunt adevãraþii arhangheli aiSfârºitului, bre, dupã cum s-a fost scris!

Era chiar în clipa în care soarele se scu-fundase-n apus ºi când vântul de nord adiaca o umbrã pe flãcãri, aducând în voalurinedesluºite pulberile roºii ale munþilor spul-beraþi ai Mãcinului, iar aerul tot mai dens alapusului mirosea a var nestins ºi-a silitrã,ca ºi cum ceva nevãzut abia s-ar fi stins din-colo de perdeaua fumurie a depãrtãrilor,unde se mai vedeau, alergând fãrã noimã,între vârtejuri de pulberi, goangele tutuniiale tancurilor sovietice, care tocmai seºtergeau, fumegând tremurat, printreperdelele însângerate de la marginea lumii.

- Hai, bre, cã nu mor caii, când vorcâinii!, a ºoptit Petru, într-un târziu, legãnatca un cadiu. Iar asta poa’ sã þi-o spunã ºicaii!

- Nu, caii nu mai vorbesc!, a rostit, rar,iapa cea vânãtã, ascunzând, cu o smuciturãfulgeratã a capului, o jumãtate de zâmbetmisterios.

Dar adevãratul sfârºit va începe doaratunci când nici oamenii nu vor vrea sã maidea mãrturie!, a murmurat îndurerat învãþã-torul, acoperindu-ºi gura cu palma.

Vãzuþi de jos, din vale, cei ºapte dicieniadunaþi acolo pãreau sã se fi transformatdeja în ºapte stâlpi de sare. În vreme ceundeva, dincolo de cocoaºa de calcar apodiºului din spatele lor, se întindeau dejagardurile din sârmã ghimpatã ºi gropanul-balaur al Drumului fãrã pulbere, unde mii ºimii de viermi neadormiþi ai pãmântuluirodeau, zi ºi noapte, din maluri, cu faþa-nþãrânã ºi cu tãlpile prinse în pulberea mereuvânturatã a lumii.

Pentru cã, ºtiþi sau nu ºtiþi, acesta a fostînceputul sfârºitului!

Când ceaþa s-a ridicat dintrecase, ne-am trezit în faþa primãrieicu un elefant roz. Iorgovan de laArsenal a leºinat de emoþie. Încãdere, frumoasa lui pipã s-a zdro-bit de caldarâm. Lubomir, direc-torul Bãncii Comerciale, a izbucnitîn plâns din pricina asta. Umerii îitresãltau. Peruca i se strâmbase.Reverul hainei sale cadrilate s-apleoºtit de atâtea lacrimi.Domniºoara Margareta a încercatsã-l liniºteascã. Dar Lubomir a con-tinuat sã plângã în hohote dupãpipa pe care o râvnise atâta vremeºi pe care Iorgovan refuzase sã i-ovândã. Avocatul Luigi s-a repezit ºiel sã-l împace pe bietul directorasigurându-l cã la întoarcerea sadin Franþa îi va aduce un set depipe africane. Avocatului i sezbãtea o pleoapã ºi avea un oare-care vertij din cauza fenomenului.El s-a întors cãtre Bertha, asistentamedicalã de la Spitalul Municipal ºii-a cerut un calmant. Bertha cãscagura la uriaºul elefant roz ºi nici nu-ipãsa de ce se petrece în jur. Înviaþa ei nu vãzuse o grãdinã zoo-logicã ºi nici mãcar un spectacol decirc. Avea o bonetã albã bine scro-bitã pe cap ºi purta un halat scurtcare-i lãsa picioarele în vãzul lumiiîn toatã splendoarea lor.

Þin minte cã Iorgovan se bãtusepe viaþã ºi pe moarte cu spiþerulFabian din cauza ei. Amândoi oiubiserã nebuneºte în urmã cu câþi-va ani. În cele din urmã, comisarulAgamemnon s-a vãzut nevoit sã-iaresteze pe amândoi ºi sã-i punãla poprealã timp de o sãptãmânãpentru tulburarea ordinii publice.Iorgovan a încercat sã evadezeîntr-o noapte fãrã lunã. Unii spuncã domniºoara Margareta i-ar fistrecurat o pilã la vorbitor ºi cã ar fitocmit un taximetrist sã-l aºteptepe Iorgovan în spatele închisorii.

Primarul Bonifaciu a muºamalizatîntreaga situaþie încercând astfelsã mai câºtige un pic de capitalelectoral. Bertha a refuzat însãmâna întinsã de primar ºi nici n-avrut sã audã de o împãcare. Ea s-a considerat ofensatã multã vremeºi nici nu s-a mai salutat cu cei doibãtãuºi. Domniºoara Margareta i-aspus de la obraz cã nu se cade aºaceva ºi cã, dimpotrivã, ar fi trebuitsã fie mândrã cã doi bãrbaþi bine s-au luptat s-o cucereascã. Între noifie vorba, Iorgovan era un pirpiriu.N-ar fi fost în stare sã alerge o sutãde metri fãrã sã-ºi dea duhul. Iarspiþerul Fabian, rotofei ºi bucãlat,abia reuºea sã urce scãrilePrimãriei când avea de adus câte oreþetã vreunui consilier. Dacã numã înºel, avocatul Luigi l-a luatcândva peste picior. A fost tevaturãmare. Spiþerul s-a plâns primarului ºia ameninþat cã-l va da pe avocat înjudecatã pentru insultã. Asta ne-aînsufleþit pe toþi. De-abia aºteptamun eveniment care sã ne punã pejeratic ºi sã ne dea subiect debârfã. De ce sã nu recunosc, ampus cu toþii paie pe foc.Domniºoara Margareta însã areuºit sã-i împace pe cei doi. Bachiar au fost la terasã la Emil ºi aupetrecut o searã întreagã. Au mân-cat nisetru, pui de baltã, supã debroascã þestoasã, omletã din ouãde struþ ºi câte ºi mai câte. Gurilerele au spus cã ar fi bãut pestedouãzeci de sticle de ºampaniefranþuzeascã dar eu n-am crezutniciodatã. Nici Lubomir n-ar fi fostîn stare sã bea atât cu toate cã era

câºtigãtorul tuturor concursurilordin timpul sãrbãtoririi vinurilor. Sã-lfi vãzut numai cum golea canãdupã canã fãrã sã dea ochii pestecap, fãrã sã gâfâie, fãrã sã cadã-nnas. Primarul Bonifaciu i-a aninatde fiecare datã câte o medalie deaur de reverul hainei ºi l-a pupat peamândoi obrajii. ªtiam cu toþii dece o fãcea cu atâta frenezie.Lubomir îi promisese cã-i va trans-fera contul în Elveþia. Asta ar fi fosto ilegalitate strigãtoare la cer darcomisarul Agamemnon nici nu s-arfi sinchisit. Domniºoara Margaretal-a avertizat de vreo câteva ori, bachiar a ameninþat cã va suna lacentru sau cã se va adresa unorforuri internaþionale. Eu i-am spusdomniºoarei sã se liniºteascã pen-tru cã avea sã-ºi atragã ura luiBonifaciu ºi avea sã piardã garso-niera închiriatã de la Primãrie.Domniºoara Margareta era însã omare luptãtoare pentru adevãr. Oorganizaþie neguvernamentalãcare-ºi avea sediul la Londra îitrimisese o diplomã de merit iar orevistã din Bulgaria îi publicasefotografia pe prima paginã. Sigurcã ar fi trebuit sã fim mândri cãdomniºoara Margareta nereprezentase peste hotare. Mulþidintre noi însã nu vedeau cu ochibuni acþiunile ei ºi o considerau ouºuratecã ºi o înfumuratã. Probabilcã la asta au contribuit ºi toaleteleei extravagante ºi limbajul ei camfãrã perdea. DomniºoaraMargareta nu se sfia sã înjurecopios ºi pot sã spun cã o fãceamai bine decât ºoferii de pe

camioanele de la fabrica de sticlãsau ca hamalii din port. Andreas,directorul fabricii de sticlã, a cerut-o în cãsãtorie de vreo câteva oridar fãrã succes. DomniºoaraMargareta avea de gând sã-ºiînchine viaþa salvãrii oamenilor ºiluptei împotriva rãului. Bãtãlia din-tre bine ºi rãu era unul dintre su-biectele ei preferate. Andreas n-areuºit însã niciodatã sã-i þinã piept.Lui îi plãceau mai mult pescuitul ºiberea neagrã. Uneori, vara,pierdea nopþi în ºir pe mare împre-unã cu Lubomir încercând sãprindã în cârligele lor de oþel cevacâini de mare. În zori se întorceaulãlãind de mama focului. Se împle-ticeau pânã la bodega „La delfinu'”ºi acolo se îmbãtau turtã. Acolo aupus pariu cu un harponier de pe obalenierã cã or sã prindã într-olunã cea mai grozavã balenã dinlume, Moby Dick. Harponierul i-aluat peste picior dar le-a fãcuthatârul. A pus la bãtaie un harponde argint pe care îl primise în darde la regele Suediei în persoanã.Noi ne-am amuzat foarte tare ºi amaºteptat sã treacã luna. S-au þinutde cuvânt. Au adus în port cea maimare balenã pe care am vãzut-ovreodatã. Memoria s-ar putea sãmã înºele ºi toatã tãrãºenia asta sã

se fi întâmplat dupã ce elefantulroz a apãrut din ceaþã în faþaPrimãriei. Despre soarta lui n-aºputea sã spun mare lucru pentru cãîn acele zile am plecat cu niºte tre-buri la Milano. DomniºoaraMargareta mi-a trimis o scrisoaredin care însã n-am înþeles marelucru. Domniºoara avea un scristare ciudat ºi dezordonat. Stândîntr-unul din balcoanele hoteluluimilanez, în bãtaia soarelui medite-ranean, în faþa unei cafele, amîncercat sã descifrez mesajul pri-mit. M-am încurcat de vreo câtevaori. Când i-am dat cât de cât decapãt, am fost sunat de la recepþieºi rugat sã cobor pentru cã izbuc-nise un incendiu la un etaj inferior.Am ajuns cu greu în stradã.Hainele-mi erau boþite iar pãrulvâlvoi. Un poliþist m-a întrebatpoliticos dacã am nevoie de asis-tenþã medicalã. I-am mulþumitgrãbit ºi am intrat în cafeneaua depeste drum. Barmanul mi-a spuscã nu mai erau locuri libere, lucrupe care însã îl constatasem ºi eucu destulã uºurinþã. M-a invitatînsã la bar sã-mi facã cinste cu unpãhãrel aºa, din partea casei. Eraun bãrbat înalt, voinic, tuciuriu.Avea o cicatrice care-i brãzda faþapânã sub lobul urechii stângi. Amstat la taclale. A fost curios sã ºtiedacã mi-a fost fricã în timp ce co-boram prin infernul acela. Mi-amãrturisit cã, deºi fãcuse lupte întinereþe, nu reuºise niciodatã sã-ºistãpâneascã frica. Aproape orice îlîngrozea. Un incendiu, de pildã.Sau sirenele poliþiei. Sau spectrulnegru al ºomajului. Într-un târziumi-a spus cã are un unchi suspuscare ar putea sã mã ajute sã obþincetãþenie în doar câteva luni. Ideeami-a surâs ºi peste câteva zilem-am dus cu el ºi l-am rugat sã-mifixeze o întâlnire cu unchiul sãu.

Ioan Florin STANCIU

Drumul cu pulbere

Ovidiu BUFNILÃ

Elefantul rroz

consemnãri

iulie - august 2013 13

Mulþi spun cã bancurile inven-tate de români în perioada comu-nismului au fost supapa prin careacest popor a putut respira subregimul Ceauºescu, în careaproape orice formã de libertatea expresiei era interzisã.Aceastã temã a râsului eliberatora fost abordatã, în cadrul uneidezbateri de la Salonul Cãrþii dela Paris, din martie 2013, ediþieîn care România a fost, în pre-mierã, þarã invitatã de onoare.

La masa rotundã „Rire dutout“ organizatã de CentrulNaþional al Cãrþii din Franþa, lapavilionul sãu de la Salon, aufost invitaþi sã vorbeascã despresalvatorul „esprit moqueur“românesc Matei Viºniec, cunos-cut dramaturg de origineromânã, trãitor de peste 20 deani la Paris, Petru Cimpoeºu,prozator român tradus anulacesta în Franþa, din scrierilecãruia umorul, sub toate formelelui, de la ironie finã la sarcasm,este nelipsit, ºi Radu Aldulescu,scenarist ºi scriitor, care a sur-prins ºi el în filmele sale amarulsurâs românesc. Cei trei scriitoriromâni au vorbit despre temaumorului în cultura românã,raportându-se atât la atitudineaomului de rând sau a intelectu-alului faþã de iadul comunist,despre tema râsului în creaþiilelor artistice, dar ºi despre surse-le de umor în contemporaneitateºi de o incapacitate actualã apoporului român de a se maiamuza, chiar într-o, cel puþinaparentã, perioadã de libertate.

Dezbaterea a atins ºi zonamai sensibilã a cliºeelor prinintermediul cãrora se judecã oþarã, un popor, subliniindu-se,de exemplu, cã România nueste comunitatea þiganilorromâni cerºetori în Paris, aºa

cum Parisul nu înseamnã doarTurnul Eiffel.

„În perioada comunismului seglumea destul de mult. Aveamimpresia cã era o epocã tristã,dar se râdea mult. Cum seexplicã asta?“, a dat startul dis-cuþiei moderatorul LucaNiculescu, jurnalist RFI România.

„Am râs pentru a rezista, pen-tru a ne apãra. Râsul era o formãde rezistenþã împotriva ideologiei

comuniste. Exista o ºtiinþã de aprovoca râsul, râsul era uninstrument stilistic“, a subliniatscriitorul ºi jurnalistul MateiViºniec în intervenþia sa. „Râsule serios“, a avertizat ºi prozatorulPetru Cimpoeºu pe cei tentaþi sã„citeascã“ drept veselie umoruldin cãrþile sale, vorbind despreefectul terapeutic al râsului, deforþa sa de exorcizare a rãului încultura românã antedecembristã.

Moderatorul Luca Niculescul-a provocat pe Matei Viºniec sãvorbeascã despre tabuurilepoporului român, despre acelesubiecte de care cei mai mulþiromâni nu îndrãznesc, totuºi, sãfacã glume. „România n-a ºtiutniciodatã sã râdã de BisericaOrtodoxã. Literatura francezãeste plinã de sute ºi sute descheciuri, de istorii în carepoporul râdea pe ascuns de

Biserica Catolicã“, a fost rãspun-sul prompt al dramaturguluiromân trãitor de peste douãdecenii în capitala Franþei, care aremarcat în acelaºi timp cã, dealfel, dupã Revoluþia dinDecembrie '89, ºi, mai pregnant,în contemporaneitate, românilorle-a cam pierit pofta de râs.„Cum sã râzi de societatea deconsum?“, s-a întrebat retoricMatei Viºniec. Una dintre con-cluziile dezbaterii a fost ºi cãsimpaticul personaj Bulã al ban-curilor subversive, la adresa li-derilor comuniºti, a dispãrut dinfolclorul românesc postedecem-brist. „Pentru cã globalizarea afãcut din aceºti lideri... niºtejucãrele, niºte pãpuºi... ºi tocmaidin acest motiv este foarte dificilsã râzi de societatea de consum,de exemplu, pentru cã persoananu este bine definitã. În umor, caîn orice poveste, trebuie sãexiste personajul negativ ºi tre-buie sã fie puternic, pentru aputea fi respectat. Nu existãumor fãrã o tensiune epicã“, afost de pãrere prozatorul PetruCimpoeºu.

Dezbaterea propusã anulacesta de organizatorii Salonuluide Carte de la Paris poate fioricând continuatã în spaþiulpublic literar românesc, pentrusimplul motiv, poate, cã a identi-fica noile surse de umor sau,dimpotrivã, o neputinþã de a mairâde în aceste timpuri înseamnãa înþelege în ce fel a evoluatmentalul colectiv românesc ºidacã nu cumva, dupã mai binede 20 de ani de democraþie,România ar trebui dusã la psi-holog, pentru a recâºtiga putereade a râde ºi curajul de a gândiliber, sub orice formã de dic-taturã.

Îmi place sã descopãr parfumul epociiîntr-o carte de memorialisticã, aºa cumeste cea aparþinând Monicãi Pillat ºi luiBarbu Cioculescu, intitulatã „Povestinddespre atunci“ (Bucureºti, Editura„Humanitas“, 2012). Expresia „parfum deepocã“ poate fi uºor desuetã, dar sepotriveºte cu ceea ce vreau sã spun încontinuare, deoarece gândul MonicãiPillat de a-l provoca pe BarbuCioculescu sã reînvie aspecte din trecutconstituie o încercare de recuperare aunor valori, pe care societatea contem-poranã, din ce în ce mai dominatã demass media, tinde sã le ignore.

Cele douã familii, Pillat ºi Cioculescu,se cunosc de foarte multã vreme. DinuPillat ºi Barbu Cioculescu au fost colegila Institutul „G. Cãlinescu“, au frecventataceleaºi medii literare. Aºadar, au pri-eteni comuni, au trãit evenimente împre-unã, îi leagã amintiri. În plus, BarbuCioculescu este un povestitor plin defarmec. Cartea celor doi are 22 de capi-tole ºi o addenda, în care sunt citatesursele capitolelor ºi în care apare alcã-tuitã o bibliografie pe genuri a operei luiBarbu Cioculescu.

Recunoscând cã dorinþa de a mãpovesti este enormã, monstruoasã ºi cãîn acest demers existã chiar un risc,acela de a nu se mai putea opri, BarbuCioculescu rememoreazã cei 70 de anipetrecuþi în casa de pe strada Turnescu,evocã prieteni sau colegi de-ai tatãluisãu, ªerban Cioculescu, pe care-l sur-prinde atât în cadre de familie, cât ºi înrelaþiile literare, pe care le-a cultivat de-alungul timpului. Demersul acesta nu euºor ºi Barbu Cioculescu recunoaºteacest aspect: Mã inhib când mi se ceresã îl evoc pe tata, pentru cã am senti-mentul intruziunii într-un sanctuar invio-labil. ªi când depãn o amintire ºi scot laluminã un detaliu, care, desigur, e binesã nu se piardã, mã bate gândul cã toc-

mai esenþialul mi-a scãpat iremediabil,cã trecutul nu se va mai întoarce, aºacum i se întâmpla lui Marcel Proust, decâte ori îºi înmuia brioºa în ceai.

Interesantã este în carte discuþia celordoi despre modul în care se formeazã ºise transmit anumite gene, modele saudeprinderi în familie, pe care BarbuCioculescu le prezintã cu un fin spirit alobservaþiei: La mine, jocul de gene, încaruselul calitãþilor ºi defectelor, amalaxat o personalitate – cât de armo-nioasã, de valoroasã, de originalã ºi deexemplarã, rãmâne de vãzut. Ca sãintrãm în amãnunte, cred cã de la tataam moºtenit ceea ce la rândul moºtenisede la pãrintele sãu: umorul. Asta pe linieereditarã. Iar prin legea imitaþiei,plãcerea pentru lectura, respectul raþiu-nii, simþul relativitãþii, refuzul fanatismu-lui, darul de a mã pune în situaþiaceluilalt.

Dincolo de portretele membrilor fami-liei sau ale prietenilor, Barbu Cioculescunoteazã câteva aspecte legate deatmosfera casnicã, de rolul femeii ºi albãrbatului în perioada interbelicã.Cotroceniul, unde locuieºte de peste 70de ani familia Cioculescu, era în aceaperioadã cartierul clasei mijlocii. Fiecareanotimp, despre care Barbu Cioculescuspune cã se scria potrivit unui obiceiboieresc cu literã mare, avea un farmecaparte. Primãvara era cel mai sãrbãtoritanotimp, al renaºterii naturii, al unor noi,plãpânde, dar cât de verzi frunze, fãgã-duind soare ºi luni întregi de binefãcã-toare cãldurã. Însã toamna este anotim-pul care solicitã intens gospodinele:Casele se transformau în ateliere saulaboratoare. Prin curþi, în mari cazane,

se fierbea bulionul, care se trãgea apoiîn sticle smolite la dop – cãci trebuia sãreziste o întreagã iarnã. În pivniþe – ocasã fãrã pivniþã era de neconceput – securãþau butoaiele pentru mutareaverzelor, se spãlau damigenele pentrumurãturi, se aranjau lãzile cu pãmântpentru morcovi, sacii pentru cartofi ºiceapã. O încãpere anume gãzduia raf-turile cu sticle de vin, butelcile cu þuicã.Pe maºinile de gãtit – cu lemne, cele maimulte – se preparau ºerbeturile, marme-ladele, magiunurile, pasta de gutui, oactivitate care agita pânã la epuizarepartea femeiascã a casei. Gospodine deprima mânã produceau conserve ladomiciliu, umpleau borcane cu zacuscã,tocau mânãtãrci, murau ciuperci, într-oîntrecere care le antrena onoarea. În totacest iureº al pregãtirilor, bãrbatului îirevenea un rol ceva mai uºor. El seocupa de aprovizionarea cãmãrii cu bãu-turã adusã de la cele mai vestite pod-gorii. În fiecare casã se cocea pâine,care, alãturi de toate bunãtãþilepregãtite, trebuiau sã îngãduie clanuluifamilial sã petreacã sãptãmâni fãrã sãiasã din casã, mai primind ºi oaspeþi, lao adicã. În plinã iarnã, acoperitã dezãpadã, pânã la ferestre, casa era ofortãreaþã pregãtitã pentru cele maiaspre asedii. În societatea contempo-ranã, aceste preocupãri par nu numailipsite de importanþã, ci nici nu mai facplãcere tinerilor care au o altã scalã devalori despre care Barbu Cioculescunoteazã cu o ironie subtilã: A ieºi cusacoºa la cumpãrãturi zilnice, a teîntoarce cu câteva legãturi de zarzavat –garantat din import – ºi cu un numãrimpar de pacheþele conþinând strict

hrana zilei în curs e un obicei generalizatce nu mirã, necum scandalizeazã penimeni. Progresele tehnicii le-audespovãrat pe gospodine de ceea ce lefãcea de neînlocuit. Ele robotesc maideparte, dar prin birouri, laboratoare,fabrici, agenþii. A ºti sã punã apã la fierteste ceea ce se poate pretinde, obiectiv,unei consoarte.

Cel mai plãcut aspect al cãrþii estecapacitatea de a contura portrete, de aconcentra în cuvinte sugestive câtevatrãsãturi esenþiale ale unei persoane saude a comenta fotografii, pe care BarbuCioculescu afirmã cã a învãþat-o de laDinu Pillat. Autoportretul din carte evi-denþiazã un destin privit cu o uºoarãtentã de ironie, care aminteºte de stilullui Ion Creangã: ªi eu sunt, iatã, unpeisaj în continuã schimbare: un tom deamintiri, susþinut, mai întâi, de poze alb-negru, apoi color, aduce în prim-plan pecopilul serafic, pe urmã pe adolescentulbântuit de fantasme erotice, pe tânãrulîntâmpinând zãrile pe culmile munteluiVenerii, pe maturul cu început de chelie,þinându-ºi în braþe, înduioºat, copilul,apoi pe sexagenarul robust, pe septua-genarul verde, pe octogenarul lãudatpentru cât de bine se þine.

Ultimele capitole ale volumului sereferã la moarte, faþã de care BarbuCioculescu are o atitudine plinã de umor,de ironie: În iad, scandal, deranj, înghe-suialã, nervi, lume cu probleme care maide care, ploi de foc, o schimbare cata-strofalã de climã, servicii execrabile.Dincoace, liniºte, tristeþi senine, chiliisilente, cu locatari discreþi adaptaþi medi-taþiei, un singur anotimp, temperat, cuamurguri prelngite, servicii îngereºti.Scrisã cu pasiune, cartea Povestinddespre atunci este o incursiune într-untimp al regãsirii.

Gabriela GÎRMACEA

Laura HUIBAN

Umorul românesc,temã de dezbatere la Paris

PParfum dde eepocã

ateneu

iulie - august 201314

Comentând o antologie a luiNicolae Grigore Mãrãºanu,distingeam cândva trei niveleîn unitatea de ansamblu a liriciisale: mitologia lumii acvatico-chtoniene, poemele oriental-balcanice, meditaþiile existen-þiale cu multã aplecare metafi-zicã. Numitorul comun îl con-stituie tribulaþiile labirintice alefiinþei, terestre ºi transcenden-te, întruchipate în Leviathan.Deºi ele coexistã, au, fireºte,note stilistice distincte, dis-tribuite, mai mult sau mai puþin,în volume succesive.

De curând, volumul antolo-gic Fiara imparã, din colecþiaOpera omnia a edituriiTipoMoldova, selecteazã dintoate volumele de pânã acumale lui Nicolae GrigoreMãrãºanu, în ordine cronolo-gicã ºi cu fazele lor înlãnþuite,de la Insula, Corabia de fosfor,la Umbra fluviului, Enisala,Îngeri ºi banjouri, Poeme des-frânate. Fluviul, teritoriul danu-bian, ºi „balcanismul“ îi defi-nesc cel mai mult poemele,într-un context bine reprezen-tat ºi cunoscut la noi în tradiþiaAnton Pann, Mateiu I.Caragiale, Gheorghe Magheru,Panait Istrati, Ion Barbu, DanBotta, Miron RaduParaschivescu, Fãnuº Neagu,Lenonid Dimov, Dumitru M.Ion…

Spuneam ºi repet, trubadu-rul balcanic Mãrãºanu, în fondun auster meºteºugar, are abi-litatea inconfundabilã de aînfãþiºa o lume pitoreascã ºifabuloasã, de-o vitalitate pri-marã, în formule epico-liriceincantatorii: balada, cânteculde lume, romanþa, exotice tan-gouri („trucate“, „ironice“),boleroul, cazaciocul. Stângã-cia simulatã acoperã un rafina-ment special, o ºtiinþã savu-roasã a scriiturii, cu modulludic al transformãrii instinctu-alului în virtuozitate artistã.Disponibilitatea baroc-expre-sionistã deschide calea spresuculenþa extravagantã ºiîngerimea burlescã, amestecãelementarul ºi ingenuitatea,purul ºi abjectul, tandreþea ºiviolentul, banalul ºi fantasticul,colocvialul ºi livrescul: „Spune,iubite Pound, fârtate,/ mai vreio micã tutungerie?/ Una, cumzici, cu strãlucitoare cutiuþe/rânduite-n stivã pe rafturi/ ºi-aroma ce-o împrãºtie tutunulfin/ ºi mahorca?/ Am una pen-tru tine în rãspântia cutrelor,/ laBrãila; întocmai cum tânjeºti/cu o nãpârcã de târfuliþã/ belis-sima// ºi jucãuºã;/ cu brãþaur lagleznã/ belciuge în narã/ ºi înburic. Te cadorisesc./ Tefericesc cu supra-de-mãsurã!/Spune numai/ dacã mai vrei omicã tutungerie.// Sã scapi deblestematul meºteºug/ de-ascrie,/ unde ai nevoie de creiertot timpul.“ (Pound, fârtatule!).E aici ºi mai peste tot un fel deeros al Logosului.

Deºi meditaþia existenþialãexistã ºi în aceste volume, re-gistrul reflexiv se accentueazãîn Capricii pentru cele patruvânturi, Marþea canonului,Sufletul cântã despre sine,Vocile cenuºilor, Recviem pen-tru Sinele sinucis, în amplul

poem Frica. Nu ascund faptulcã special îmbietoare, înaceastã privinþã, sunt cãrþileaºa-zicând de la rãscruce:Imparele (Sonete) ºi Ineditele.Am numit, cum se vede, maitoate cãrþile de poezie ale luiNicolae Grigore Mãrãºanupentru a se vedea, ºi în acestfel, cã avem de-a face cu unpoet productiv ºi divers. „Niºtemito-semne“, îºi numeºte poe-tul reprezentãrile lui poetice.Structura bipolarã posteazãpoemele într-o ambiguitatecontinuã la întâlnire cu oxi-moromul ºi avalanºa de alite-raþii. Se observã numaidecât,cu ochiul liber, oscilaþiile diri-jate meticulos între sacru ºiprofan, aventurã ºi vis, „invazii“ºi „metafizici“, prindere de viaþãºi de inefabil, de real ºi magie.

Sonetele din volumul Imparesunt performante în acestsens, al relevãrii fiinþei în multi-plele ei semnificaþii. Eseistul deaici explicã ce este formulaimparã a sonetului ºi de ce oadoptã. Ar acþiona o „misticã anumerelor“, cu trei terþine ºi opentadã (nu ca sonetul tra-diþional: douã catrene ºi douãterþine). Pitagoreic, poetulcrede cã sonetul, ca formã fixã,e dominat de numãr: „a rãmasca formã ºi structurã poeticãprodus al euritmiei“. ªi anume,al numerelor impare, „mai vagi,mai libere-n eter,/ Fiind în tot,plutind pe toate“, cum ziceaVerlaine, citat de poetul eseist.Celor trei terþine-triade li seconferã „sacralitate“ (lumea desus), iar pentadei (mântuirii) îieste rezervat profanul, „nunta“.Orice ureche percepe retorica

unei arte poetice de facturãbarocã ºi parnasian-barbianã:„Imparul meu hiacint în glas-trã,/ nici nu sucombã în per-fecþiune;/ e zbor în timp, nun-tiri, comuniune-i,// Topite într-oardere mai vastã./ Din lava luifecundã, ce minune,/ sticlar,am smuls o magicã fereastrã,//Am frãmântat o lume dintr-oCoastã/ sã ne privim în ea penoi ca lume. Imparul naºtelogosul din sine,// Miereºte mit(al Turnului din Pisa?)/ E verbsonor, mirabil trunchi de tisa,/din care Pan ciopleºte iambi ºirime./ Cioplesc demult sã vãdau chip absenþe!/ Ce-ammodelat? Splendori? Poateesenþe?“ (Imparul). ªi, cu toateacestea, în antologia Fiaraimparã sonetele sunt dispuseîn patru terþine ºi un distih,poate vrea sã spunã cã mân-tuirea aparþine deopotrivãsacrului ºi profanului, „mires-melor fecunde“ ºi acelui mis-terium fascinans: „Fiara imparãnu e fiarã, este/ tendinþa ce neþine în Poveste!“

„Magul fântânar“ se înalþãdin moarte în splendoare,inducând, pe de o parte, unsens invers al raportului dintreEros ºi Thanatos, pe de altãparte, sugerând un indicator alimersiunii Cuvântului în istorieºi în Cosmos unde se aflãplenitudinea fiinþei. De aici,vine imediat celebrarea luiDimov, în compania cãruia îiplace poetului Fiarei impare sãse situeze („ªi altor lari le-aivârfuit uiumul“), cu distanþepersonale. Bogãþia verbalã ecomunã multor poeþi (însuºiDimov a fost învinuit de

„arghezianism“ ºi de „bar-bism“), anume exploatarearesurselor de amfibolie pânã lagradul artizanal. Dacã laautorul Semnelor cereºti an-timetafizica încearcã sã facãlegea, Mãrãºnu stãruie în acombina stilul cu visul, într-ostare melancolicã mai accentu-atã. El scrie un întreg ciclu deMetafizici, unde coexistã„iubirea dintr-o respirare“,dragostea „la drumul mare“, cu„privirea, misticã avidã“. E mis-terul care ilumineazã fiinþa înlumi ale tãcerii, când poetulsimte cum creºte în el odesãvârºire, mai puþin subforma pentadei: „(Jertfindu-imãrii marea lui iubire/ ce dãvirtute crezului din fire),/mareatrãdându-l, burta îi sãrutã.//Creºte în mine o desãvârºire/Prin zece sephiroth(e)trandafire!“ Aventura seplaseazã în fantezie, iar poetulse dedicã insolitului lumesc ºicultivãrii detaliului preþios. Dininvazia aproape miraculoasã arealului, rezultã o lume caspectacol, care mi se pare cãeste semnul cel mai distinctival poemelor lui Mãrãºanu. Maiales spectacolul lingvistic cândse þes ºi întreþes cuvintele caîntr-un gherghef. Adeseamelancolia deviazã în satirã ºispectacolul dobândeºte cono-taþii peiorative: „Fac tumbearlechinii, se ascund pe subtichii,/ lumea e circ – se-nfrun-tã piticul cu înaltul./ Presimt înjur invazii de corbi; ne dauasaltul// Heruvi cu ochi albaºtriiviþi din panoplii./ Din cuºti defier ies umbre: savanþi, poeþi,mânaþi/ de zvelþi dresori cu

bice, ascunºi în mov vest-minte// Preoþi gradaþi necheamã la spovedanii sfinte/apoi ne vând pãcatul – ce preþºi ce piraþi!“ (Când însã ade-vãrul e arlechin în scenã).

Deja în curgerea fluvialã,obscurã ºi fantasmaticã, seresimte tentaþia idealitãþiiprintr-un fel de înãlþare muzi-calã. Însã cu deosebire imnicesunt poemele cu arcuiremetafizicã, simbolice ºi ale-gorice, aranjate în imagini fas-tuoase. De la melancoliarãmasã dupã naufragiu, purga-toriul parcurge moduri de alte-ritate ºi purificare pentrupregãtirea ascensionalã : „Doieram în singurãtatea cuvin-telor,/ dar nu eram singuri -/fiecare îl avea pe Celãlalt.// ºiUnul ºi Celãlalt se salvaugândind:/ ce bine cã nu suntsingur -/ sunt cu Celãlalt.// darîn marþea canonului/ Celãlaltse sui la ceruri/ ºi Celãlalt numai putu spune:/ existãCelãlalt,// Încât de singurãtateîncepurã sã-i cadã/ frunzele -/semn cã eternitatea încolþise“(Singurãtatea cuvintelor). Întãcerea mântuitoare. „Semnul“care îl restituie pe poet luiînsuºi este divinitatea.

De la un timp, oarecum înfelul lui Blaga, metafizicul îlcautã pe mistic „spre în-fiinþã,nu înspre genune“. κi asumã,amintind de Ion Gheorghe,misiunea de a revela profun-zimile mitice pentru a-ºi crea omitologie proprie. Concomitentcu invaziile explozive, rãsarimploziile, angoaselor ºi rãstig-nirilor le succed învierile ºitranscenderile. Sinele de subcenuºã denunþã vrajbele ºiperversitãþile, vrând sã reinter-preteze spusele Eclesiastului,cum cã, de fapt, totul esteardere. Dar Sinele sinucisînsoþit de fricã întrã într-un dis-curs care nu mai are pregnanþascontatã.

Cineva spunea cã NicolaeGrigore Mãrãºanu nu ºi-a gãsitîncã un exeget pe care sã-limpunã creaþia lui. De adãugat:ºi invers sau complementar, unexeget care sã impunã acestefaste poeme. Altcineva ob-servã cum Mãrãºanu „articu-leazã verbul ca un boemsocializa(n)t“. Regretatul MarinMincu, specialist în poezia luiIon Barbu ºi scrutãtor al luxuri-anþelor poetice, avea de ce sãfie încântat de poezia luiNicolae Grigore Mãrãºanu.Dar, pe de o parte, oficiul critic,azi, nu mai deþine un portofoliuautoritar, pe de altã parte,poezia nu mai este atât deexpansivã. Aºa se iscã închi-puirile ºi amãgirile, ba pe face-book (?!), ba pe seama recen-zenþilor de serviciu, majoritateacu alte rosturi decât verdictulcompetenþei, ba rãmân la dis-creþia posteritãþii. Totuºi, poeþiiveritabili trãiesc/existã prinfibra însãºi a poeziei lor, cumse întâmplã ºi cu autorul aces-tei cãrþi „frumoase“, antologiaFiara imparã.

Constantin TRANDAFIR

Nicolae Grigore Mãrãºanu – 75

Între „invazii“ºi „metafizici“

•• DDooiinnaa MMuunntteeaannuu

ateneu

iulie - august 2013 15

DDiinn pprreezzeennttuullººii ttrreeccuuttuullMMeettrrooppoolleeii

Martie, 2013. Este încã iarnã înoraºul cu climã moderatã, cum s-a maiîntâmplat în anii din urmã, când nin-soarea s-a abãtut asupra întregii þãri, aparalizat transporturile, activitãþile.Altfel e îndestulare pe aici – deºi e crizãmondialã – ºi lux excentricitate, cos-mopolitism, noncomformism. Marelestilist, Karl Lagerfeld, care a lansat unconcurs de desen, tot repetã, desenândsiluete elegante ºi privindu-ºi modelelecare defileazã: „Normalitatea nu mãintereseazã !“ E îngrozit de vecinii sãide arondisment (7), români(?!), beþi dedimineaþa pânã seara. Lume necãjitã,posibil, intratabilã, ivitã în zonã odatãcu dispariþia comunismului ºi des-chiderea frontierelor. Totuºi înºelã-ciunea cu carnea cabalinã, datã drept„pur bouf“, ce a atins toatã Europa, fiindsubiect al reuniunii de la Bruxelles, dinfebruarie, este a firmei francezeSpanghero cu complicitatea unui inter-mediar olandez ºi nu a românilor, cumse afirmase în grabã. De multã vremeîn neputinþã ºi sub timpuri nefaste, darnu lipsiþi de simþul umorului, românii depe aici ºi de acasã, au putut sã se maiînvioreze, dupã pãþania occidentalã cu„le bouf“ de import, datoritã postuluiteleviziunii franceze Arte France.Reporterii emisiunii ni l-au prezentat peromânul regizor, Cãtãlin Peter Netzerprimind Ursul de Aur la Berlinala 2013pentru filmul „Poziþia copilului“, pro-ducãtor, Ada Solomon. Un motiv în plusar fi ºi al 33-lea Salon al cãrþii de laParis unde Literele româneºti sebucurã de înalta stimã a acestei ediþii.În sfârºit, clubul Paris Saint Germain areuºit sã aibã un contract cu starulDavid Beckam. Odatã ce timp de cinciluni va primi un salariu fabulos, ce-l vavãrsa pentru copiii în dificultate,înseamnã cã ceea ce va aduce camarcã ºi ca sportiv va depãºi cu multinvestiþia. Pe malurile Senei se lu-creazã. Pe partea stângã va fi o grãdi-nã plutitoare, compusã din cinci insulevegetalizate, legate între ele de pon-toane, astfel cã vizitatorii se vor plimbaprintre sute de arbori ºi plante. Mali ºimariajul gay au þinut prima paginã (laUne) a ziarelor, multã vreme. Dejasubiectele sunt expediate în câtevacuvinte ºi se ghiceºte o nemulþumiresurdã. În Mali, francezii au fost întâmpi-naþi sãrbãtoreºte, potrivit sufletului caldal acestor populaþii, dar ostaticii încã nuau fost recuperaþi ºi au murit ºi patrusoldaþi francezi, pânã acum. Reacþiaeuropeanã a fost simbolicã ºi evazivã.Au ajutat cu armatã, vecinii, Nigeria, deunde Franþa îºi ia uraniul pentru cen-tralele nucleare. Cât priveºte comuni-tatea gay, puþin numeroasã, care îºicautã un loc ºi în societatea paralelã,promis în campania electoralã, sem-nele sunt cã acordul obþinut de curând,contrar opoziþiei societãþii civile, va fimai degrabã literã moartã. Francilieniiuitã de crizã ºi de lipsa unor soluþii ime-diate, aºteptând afarã, în ploaie, cuorele, fãrã nemulþumire, „bon enfant“,sã împartã cu necunoscuþi, francezi ºituriºti strãini, fericirea unor momente desãrbãtoare liniºtitã, în spaþii de expo-ziþii. Persistã ecourile lungilor nopþiHopper, retrospectiva pictorului ameri-can, puþin cunoscut în Franþa, care s-a

terminat în apoteozã, cu douã nopþi devizitare non-stop. La fel se încheie înaceste zile retrospectiva Dali. Încurând, îl vom aniversa pe genialulAndré le Nôtre, care ar fi avut astãzi400 de ani, grãdinarul de renume inter-naþional al regelui Louis XIV. Viziteleghidate ale grãdinilor desenate de el,cam treizeci, în total, ºi treisprezece înÎle de France, pe o suprafaþã de 40 dehectare, se organizeazã din apriliepânã-n septembrie, din zori pânã-nsearã. Pânã atunci, or sã mai aparãîncã 100 nume noi de strãzi, o listã cuun numãr egal de bãrbaþi ºi de femei(egalitatea drepturilor celor douã sexe epreocupantã în Europa ºi în lume, înacest al doilea deceniu al mileniuluitrei), staruri ale contemporaneitãþii, pre-cum Romy Schneider ºi Césaria Evora.Se vor adãuga puzderiei de nume depe edificii, din metrouri, de asociaþii ºimanifestãri. Unele trimit foarte departe,la Galia celtã, altele la începuturilecreºtinismului ºi la satul de pescari depe Île de la Cité, numit de romaniLutece, apoi, tot de ei, Paris.

JJeeaann dd’’OOrrmmeessssoonnrreeccoommppeennssaattccuu pprreemmiiuull SSccooppuuss

Capitalã a culturii europene, Parisulnu-i uitã pe cei care meritã a fi onoraþi.Dupã a 33-a ediþie a Salonului Cãrþii dela Porte de Versailles, unde onorate au

fost Literele ºi scriitorii români, un alteveniment cultural, dar cu o arie decuprindere mai largã, adresându-sedeopotrivã ºi mediului universitar ºi deafaceri, a fost în atenþia jurnalelor ºiposturilor de televiziune franceze.Universitatea din Ierusalim (UHJ),reprezentatã prin vicepreºedintele sãu,Yoram Cohen, împreunã cu AsociaþiaAmicii Universitãþii Ebraice dinIerusalim au recompensat prin premiulScopus pe unul dintre „ amicii“ sãi ceîncarneazã excelenþa, pe jurnalistul,autorul ºi academicianul Jeand’Ormesson. Este de menþionat faptulcã scriitorul premiat, nãscut în 1925 laParis, fiul unui ambasador cu un par-curs, de asemenea, meritoriu, a petre-cut o parte din tinereþea sa în România.

Premiul Scopus, aflat la a 13-adecernare, a fost creat deStatele Unite. Este decernat, în fiecarean în diferite þãri de cãtre amicii univer-sitãþii, unor personalitãþi de excepþie,pentru susþinerea poporului evreu sau aStatului Israel. Se acordã oamenilor deafaceri, politicienilor ca ºi persona-litãþilor din domeniul culturii, evrei saunu. L-au primit, printre alþii, EdwardKennedy, Franck Sinatra, MiltonFriedman. Alegerea de aceastã datã s-aoprit asupra lui Jean d’Ormesson- omulcu ochii albaºtri cei mai celebri din lite-ratura francezã – care s-a remarcat

printr-o operã importantã (ce reuneºtebest-sellers) contribuind la apãrareavalorilor umanismului ºi ale pluralismu-lui, dragi Universitãþii din Ierusalim.Fondatã în 1918 de cãtre AlbertEinstein, Sigismund Freud ºi MartinBuber, aceasta are în prezent 24000 demii de studenþi creºtini, evrei ºi musul-mani. Legat de motivaþia deciziei juriu-lui de premiere, amintim cã Jean d’O-cum i se spune – este cel care a oma-giat-o, în cuvinte inspirate ºi calde, peSimone Veil, ministru al Sãnãtãþii înguvernul lui Nicolas Sarkozy,supravieþuitoare a Holocaustului, laprimirea în rândul Nemuritorilor, înAcademia francezã, în 2010. Aceastafiind ºi una dintre personalitãþile care auprimit premiul Scopus în anii anteriori.Proisraelismul sãrbãtoritului din anul2013 este edificator ºi în relatareaîntrevederii cu François Mitterrand,din1995, la Elysée, inclusã în cartea„Le rapport Gabriel“, unde scriitorul, deconfesiune catolicã, interpreteazã caantisemitã o frazã a preºedintelui refe-ritoare la lobby-ul evreiesc calificatdrept nociv. Mulþi, între care ºi evrei, augãsit ca fiind nefondatã ºi exageratãtenta ce o dã scriitorul cuvintelor luiMitterrand. Timpul a împãcat aceastãcontroversã, iar în 2012, Jeand’Ormesson este interpretul luiFrançois Mitterrand în filmul „LesSaveurs du palais“/ Aromele palatului.

Prin scopul sãu caritabil ºi ºtiinþific,manifestarea ºi premiul Scopus sedeosebesc de celelalte ce aparþin vieþiiculturale din metropolã. AsociaþiaAmicii Universitãþii Ebraice dinIerusalim de la Paris, organizatoareamanifestãrii, este un organism caritativnaþional ce colecteazã fonduri care suntfolosite de Universitatea din Ierusalimpentru ameliorarea vieþii popoarelor dintoatã lumea. De aceastã datã, fondurilerecoltate la serata de galã sunt desti-nate laboratoarelor de cercetare aleuniversitãþii asupra maladiei Parkinson,pentru stoparea cãreia s-au obþinutrezultate surprinzãtoare. Se aflã aiciunul dintre cele mai mari centre decercetare ce urmãresc înþelegerea pro-ceselor ºi funcþionãrii creierului.

Locul seratei, la care a fost prezentExcelenþa Sa, ambasadorul Israelului laParis, a fost unul pe mãsura prestigiuluievenimentului. Este vorba de PavilionulCambon, aflat în triunghiul ce-l fac piaþaOperei, piaþa Madeleine ºi piaþaVendôme. Un spaþiu destinat unor ast-fel de recepþii, în care modernul seîmbinã cu tradiþia, în proximitateaOperei Garnier ºi Olympia. Printre ceiaproximativ 500 de invitaþi de marcã aufost Simone Veil, Philippe Labro, SergeKlarsfeld, Bernard – Henri Lévy.

Tot în rândul excepþiilor a fost ºidineul, al cãrui responsabil (unul dinmarii ºefi bucãtari ai reþelei de restau-rante pariziene, renumit pentru „creaþi-ile unice“), Thierry Marx, a realizat pen-tru Universitatea din Ierusalim ocapodoperã gastronomicã casher.

Angela SCARLAT

Jurnal parizian

•• YYoorraamm CCoohheenn •• JJeeaann dd ’’OOrrmmeessssoonn

•• „„SSoollee ii ll dduu mmaatt iinn““ ,, lluuccrraarree eexxppuussããîînn EExxppoozz ii þþ iiaa RReett rroossppeecctt iivvãã HHooppppeerr ddee llaa GGrraanndd PPaallaa iiss

Eram într-o lume veche, cudrumul fulgerat de amintiri de-acum aproape un sfert deveac, când în Straja, meºterulSofronie Cotos confecþiona caun Stradivarius pantofii mire-sei, ai nunei mari ºi ai soacrei,când, brodezã vestitã, la numai25 de ani, Tudoriþa Bodnaravea deja ucenice ºi cândElisabeta Ursulean („ElisabetaUrsulean Bãimãcean, dupãom, ºi Scârþoaie, de acasã“) sevãita rãsfãþat cã pune cuîntârziere în grãdinã de rãulfemeilor care-i tot cer catrinþe,„cã a venit primãvara ºi trebuiesã arate strai nou în lume; euzic cã m-or cãuta ºi în þintirimsã le gãtesc: cã acum ºi celebãtrâne vor catrinþe maiîmpodobite ºi când le zic cã odatã numai negrul era pentruele, nu se mânie, mã îmbu-neazã, dacã nu-i tinereþe, îmispun, mãcar lucrul frumos sãse batã cu anii!“

Deasupra noastrã, puii debarzã iau lecþii de zbor, darsunetul de lemn pe lemn nu eal ciocurilor ºi aripilor lor, ci alfilelor albumului „Rãdãcini.Fotografii din Bucovina“, apã-rut cu ceva vreme în urmã pringrija Societãþii pentru Cultura ºiLiteratura Românã în Bucovina– Organizaþia JudeþeanãBacãu ºi a preºedintelui ei deatunci, Emilian Drehuþã. El sedeschide neîntâmplãtor cuchipurile solemne ale unortineri din Straja de la sfârºitulsecolului al XIX-lea, cu o pozãde familie – trei generaþii – dela începutul secolului XX – toþiîn port popular ºi, iatã, prinaburul timpului, casa bãtrâ-neascã în care a venit pe lumeistoricul Dimitrie Onciul, pre-ºedinte al Academiei Româneîntre anii 1920-1923. Apoi, dinnou, chipuri, oameni vechi…Nu de mult, schimbând o vorbãcu niºte cetãþeni în putereavârstei din aºezarea meanatalã ºi întrebând de rudemai îndepãrtate ºi de câtevafiguri din copilãrie, dupã ce austat ºi au desluºit iþele uliþelor,caselor, neamurilor, i-au identi-ficat cu satisfacþia unei victoriila ºah, apoi, lãmuriþi, s-auîntors spre mine: „Da, nu îicunoaºtem, dar am auzit de ei,sunt dintre cei vechi…“ Aºa-dar, oameni vechi continuã sãpriveascã dincolo de mine spreviitorul lor, care este de-acumtrecut, din paginile „Rãdã-cinilor“, în veºminte „de þinut“,cum scrie Emilian Drehuþã (înlocurile mele se spunea „deduminicã“), adicã de sãrbã-toare, deosebite de cele „delucru“, sobre ºi elegante, dom-inate de alb ºi de negrul po-menit de Elisabeta Ursulean:Vasile Cârciu, pregãtindu-secãlare pentru o fugã la PoianaCerbului, în 1930, unPãtrãuceanu Z., între celedouã vaci adãpându-se cusete, în faþa casei, care, desub cuºma acoperiºului înaltde draniþã ne urmãreºte cuochiul unei ferestre, Silvia ºiVasile Juravle, doi tineri îmbrã-þiºaþi cu o dragoste nepieritoa-re, tocmai pentru cã moartea îiva despãrþi curând…

Drumul urcã, munþii încep sãînalþe cerul, un ceas al altei

despãrþiri, de scriitorul GeorgeMuntean, mi-l readuce în me-morie pe economistul ºi omulde culturã Emilian Drehuþã, înþinuta solemnã care nu eradoar a momentului, ci ºi a per-sonalitãþii sale. Se aflau atun-ci, la începutul verii lui 2004, laBilca tovarãºului lor de idealuri,ºi alþi reprezentanþi de seamãai Societãþii pentru Cultura ºiLiteratura Românã înBucovina. Unul dintre ei,colonelul George Galan - spredeosebire de Emilian Drehuþãcare chiar ºi în clipele de marebucurie ale lansãrii primei ediþiia „Rãdãcinilor“ din 2009, înportul naþional al tinereþii sale,zâmbea abia schiþat -, râde,recitã ºi cântã în amintireamea, stând în picioare în auto-car, lângã ºofer, preîntâmpi-nând fãrã sã se clinteascã vira-je ºi schimbãri de vitezã, dornicsã le prezinte bucureºteniloraflaþi prima datã la Cernãuþitoate comorile arhitectoniceale capitalei Bucovinei ºi sã lepovesteascã toate nãzbâtiileºcolarului care fusese aici.„Uite, barza! ªi uite barza!“, mãsmulge din gânduri micuþaMaruca, bãtând încântatã dinpalme. Pui ºi pãrinþi la fel deînalþi acum, berzele izbucnescluminoase la cotituri de drum,când spre zarea lucirilor deapã, când în creºtetul cuibu-rilor din vârful stâlpilor de lemn.

Chiar dacã sunt destuleconstrucþii noi, chiar dacã ici ºiacolo se vãd panouri solare ºiinstalaþii eoliene, sentimentullumii vechi înmiresmeazã pu-ternic aerul oricum tare, demunte, pe care îl respirãm. E înel ºi o undã din aroma deotavã, sunt adieri distincte aleflorilor pe cale de dispariþie dingrãdinile aºezãrilor noastre,ale ciupercilor, zmeurei ºiafinelor atunci culese, este ºimirosul iute ºi bun al ani-malelor din grajduri, este ºiparfumul dulce al clãilor de fân,este ºi ceea ce aduce fãrãnume silueta femeii cu catrinþãcare pedaleazã energic pebicicletã ºi a tinerei care, deasemenea în veºmântul deodinioarã al duminicii, ne dã

bineþe fãrã sã ne cunoascã, înnumele Strajei, desigur, dar ºial unei bune-cuviinþe dinbãtrâni. ªi în aceeaºi clipã trãi-esc simultan o pãrere de rãucã Emilian Drehuþã, cel carevisa un destin fericit costumuluipopular, nu mai este, ºi una debine cã prof. Elena Bostan,actuala preºedintã a FilialeiBacãu a Societãþii pentruCultura ºi Literatura Românãîn Bucovina, care îi închinaseacestuia rânduri poematice înpostfaþa „Rãdãcinilor“, ar puteasã le vadã ºi sã se bucure.

Toþi localnicii ºtiu unde esteºi ne îndrumã spre stradaJurãvlenilor ºi spre casa luiGheorghe Juravle. Ne apare,ºi pe coasta muntelui fiind, ºicu douã etaje, cumva dea-supra aºezãrii, ca un nor albpe orizontul de un verdeîntunecat al codrilor. De altfel,chiar dacã vine de la „nord“ ºi„Bucovina“, impresia noruluicoborât sã-ºi tragã sufletul pepãmânt este întãrit ºi desonoritatea numelui sãu –Norvina. Un vânt neaºteptat deputernic – ca ºi cum ne-am aflaîntr-un punct de convergenþã,un ghem al curenþilor de aer –ne izbeºte în faþã ºi pare sã seia la trântã cu ºevaletul luiªtefan Pristavu ºi cu pictorulînsuºi, aflat la lucru dincoacede poarta, larg deschisã, aNorvinei. Datele esenþiale alebiografiei lui Gheorghe Juravlele ºtiam din masiva lucrare alui Mircea Irimescu, „Societa-tea pentru Cultura ºi LiteraturaRomânã în Bucovina (1862-2012). La 150 de ani. Vol. II.Voluntariat bucovinean. MembriiSocietãþii“, Editura Septentrion,Rãdãuþi, 2013: nãscut în 1953 în

Straja, absolvent al Facultãþiide Medicinã Militarã aInstitutului de Medicinã ºiFarmacie din Bucureºti (1973-1978), membru al FilialeiBacãu a S.C.L.R.B., activitateinovatoare în farmaceuticã ºi,de asemenea, activitate publi-cisticã. Nu ºi chipul, deoareceaceste date nu erau însoþite deo fotografie, ceea ce nu m-aîmpiedicat sã-l recunosc imedi-at. Nu fiindcã, amfitrion im-pecabil, ne-a ieºit imediat înîntâmpinare, nu datoritã þinuteiofiþereºti, de colonel (r), ci fiind-cã avea în osatura feþei ºi înculorile chipului, neschimbatã,înfãþiºarea tatãlui sãu pãstratãîn fotografia din anii 30 ºi înpagina „Rãdãcinilor“. Mai târ-ziu, aceeaºi înfãþiºare aveamsã o regãsesc într-o camerã înportretul pe care i-l fãcuse IlieBoca acum peste un sfert deveac, dar ºi în cel pe care totIlie Boca îi pictase fiul, pe LiviuVasile Juravle. Întreb despreapariþia Norvinei în satul strã-moºilor sãi, atunci când de oviaþã locuieºte la Bacãu. Întâi,îmi rãspunde, a fost farmaciadeschisã aici, din dorinþa de aface ceva în folosul sãtenilor.În ceea ce priveºte Norvina,iatã ce document, ce caligrafieare actul cadastral din 1900 deîmproprietãrire a bunicii cupãmântul pe care a ridicat-o!„Cred cã ar putea sã intere-seze Institutul Bucovina de laRãdãuþi, nu?“ Încuviinþez, dejacu atenþia atrasã de fotografiaveche, mãritã, din bibliotecã. Oia ºi o priveºte cu duioºie. Amdreptate, este cea a îndrã-gostiþilor din „Rãdãcini“. Aveadoar câteva sãptãmâni când i-amurit mama, fiindcã tabloul e

cel al pãrinþilor lui. Discret,îndeobºte tãcut, farm.Gheorghe Juravle îi dã cuvân-tul celuilalt arhitect al tabereide picturã de la Norvina, dinStraja, plãnuitã ºi împlinitã subarcada Filialei Bacãu aS.C.R.L.B. – pictorul Ilie Boca,personalitate de primã mãrimea artelor plastice româneºticontemporane. Prieten alartiºtilor ºi fruntaº al FilialeiBacãu a S.C.L.R.B., GheorgheJuravle a invitat 12 pictori laNorvina, asigurându-le trans-port, cazare, masã, materialede lucru ºi peisajul de o fru-museþe fãrã seamãn al Strajei,urmând ca ei sã-i îmbogã-þeascã colecþia cu 12 tablouridin cele vreo 60 realizate aici,pe care bãcãuanii vor putea sãle admire în toamnã, de ZiuaBucovinei, pe 28 noiembrie2013, la sãrbãtoarea organiza-tã de Filiala Bacãu aS.C.R.L.B., dar ºi în paginilecolor ale numãrului revisteiFilialei, „Bucovina“, editat cuacest prilej. „Inventarului“menþionat, Ilie Boca îi adaugãºi „sfaturi pentru sãnãtate“ ºicum e vremea lor, întreabãcare dintre produsele pe bazãde afine este cel mai bun pen-tru ochi. Afinele proaspãtculese, vara, pãstrate la con-gelator, în celelalte anotimpuri,rãspunde simplu GheorgheJuravle, ceea ce nu înseamnãnici pe departe cã nu ni-lputem închipui în laborator,preparând zeci ºi zeci deleacuri, care poartã marcaºtiinþei ºi pasiunii sale de aface bine cu tot ceea ce farma-cia poate sã-l ajute pe om.

De la balcon cuprind cuprivirea ce am lãsat în urmã,drumul croit între verdele crudal otavei, strãjuit de case delemn, bãtrâneºti, cu acope-riºurile de draniþã în douãdahuri, puse în relief de albuluneia noi, chiar casa fratelui luiGheorghe Juravle, verdeleintens al unor pâlcuri de pomi,dupã care se înalþã albastrul-verzui închis, de somnolentefãpturi preistorice, cu blanapãdurilor de brazi unduind înbãtaia vântului, al munþilorObcinei Mari, transparenþelecenuºii ale cerului de dinaintede ploaie, reflex al rãmuriºuluide ape adunate de curgereaSucevei. În spate, de la fere-strele din capãtul scãrilor, vãdurcuºul colinei smãlþuite cu floriºi cu pomiºori susþinuþi încã detulpina tutorilor, iar în dreapta,ca un roi de fluturi pradã vân-toasei, paletele instalaþieieoliene a unei case din vecinã-tate, care iese însã din ramaprivirii, ca de altfel, închisã subpleoapa zãrii, ºi graniþa cuUcraina, la niciun kilometru ºi

arte

iulie - august 201316

Doina CERNICA

Tablou din Bucovinacu pictori din Bacãu

arte

iulie - august 2013 17

jumãtate. Încercând sã mi-oînchipui împreunã cu toatãistoria dureroasã care a prece-dat-o, printr-un efect acustic alinimii, aud pentru o secundãlarmã de vorbã româneascã,glasurile neamurilor strãjerilorrãmase dincolo. Trag aerul înpiept, sunt emoþii cu care nu teobiºnuieºti niciodatã, ºi ciocã-nim uºor. Uºa se deschide pri-mitor, este ca ºi cum lucrãrilesingure ar fi fãcut-o, pentru cãîn încãpere sunt doar ele, fãrãDumitru Macovei, pictorul lor.Case, clãi de fân, sugestiamunþilor, undeva un cer roºu,spre apus, stins într-o cãpiþã,cu soarele înmagazinat, ca deniºte baterii vegetale, de gal-bene corole de arnicã.Gheorghe Juravle se întoarceîn propria-i adolescenþã ºi îmipovesteºte cã dragostea pentruºtiinþele naturii ºi, implicit, pen-tru farmacie acolo a început, laLiceul 2 din Rãdãuþi, graþiedeosebitului sãu profesor PetruBejinariu, coautor, între altele,al volumelor dedicate biologilorde seamã din Bucovina. Înschimb, ªtefan Suditu, de locdin Rãcãciuni, este acasã, îndormitorul-atelier aº spune,dacã lucrãrile sale nu ar respiraaerul ºevaletului perindat prinsat, în faþa gospodãriilortradiþionale, ºi adus aici doar demomentul rece al zilei: „Noi toþiam venit cu haine mai subþiri,dupã vremea caldã din Bacãu“.Din ºcoala lui Ilie Boca, din aniiîn care cunoscutul pictor puse-se la Bacãu bazele unei facul-tãþi de arte plastice care a fostsã nu mai fie, ªtefan Suditu sesupune de data aceasta spiritu-lui vechi al locului. Dar cine aspus cã schimbãrile nu suntbune? Însuºi profesorul, IlieBoca, o demonstreazã, reîntor-cându-se de la pictura sa sim-bolicã, de inspiraþie folcloricã,la lecþia începuturilor, aºa cumi-am cunoscut-o cândva într-untablou de la ªcoala din

Botoºana, dar ºi într-o tabãrã laSuceviþa. Asemenea unuipârâu – fie ºi din peisajele deacum (cu Baimacul?, cuZiminelul?) –, care urmându-ºidrumul sprinten, de apã demunte, în care poþi sã teoglindeºti ca într-o pãrere de pepuntea puternicã de lemn, facepe neaºteptatã o cotiturã ºi teapropie de ceea ce credeai cãai lãsat în urmã. „Reamintiri!“„Reamintiri“ spune ºi viseazã oclipã, pe terasa pe care picturilesale, expresie a unui talent de-bordant („Pe aceea am fãcut-oieri, pe aceasta dimineaþã!“),aºteptã amestecul de cãldurã ºiluminã care sã le fixeze pe car-ton, atrãgându-mi apoi atenþiaasupra femeilor care, în straielede demult ale trudei zilnice, îºitrag sufletul o clipã la prãºit. ªiacesta un tablou, decupatparcã dintr-un film de odinioarã,ca atâtea altele care îi întâm-pinã pe artiºti în lumea încãveche a Strajei. Aerul zbuciu-mat al amiezii i-a adunat în

camera Crãiþilor, ºi pe VasileCrãiþã-Mândra, pictând pejumãtate înãuntru, pe jumãtateafarã, între uºa deschisã ºiperetele balconului strâmt, ºi pefiul sãu, Marius Crãiþã Mândrã,lãsându-ne sã vedem doarceea ce oglinda aratã, siluetaºevaletului ºi chipul artistului, ºipe oaspetele lor, DumitruMacovei, adâncit în studiullucrãrilor colegilor. „Este bine,avea sã ne spunã o uºã maiîncolo, ºi aceasta primitordeschisã, Ion Burlacu, ºi pentrucã într-o astfel de tabãrãpãtrundem în atelierele, în labo-ratoarele celorlalþi“. Caselor,culorilor mai vii de la pictoriiCrãiþã, le succed aici priveliºtiîntr-o tonalitate mai sobrã. Îiplace la Straja? Îi place, cum sãnu-þi placã astfel de locuri, afost într-o tabãrã ºi la Brodina,de altfel Ion Burlacu este nãs-cut la Botoºani. Râde: „Înregiunea Suceava, nu?“ Ideeade culori vii de adineauri suferãînsã un drastic amendament în

faþã lucrãrilor, în tehnicã mixtã,ale lui Mari Bucur. Ar fi sur-prinzãtor sã afli cã au gãsit-o laStraja, dacã nu ar exista ºiprecedentul George Cotos,despre care Valentin Ciucãscria în impunãtoarea sa isto-rie-album „Un secol de arte fru-moase în Bucovina“: „Dispo-nibilitatea pentru culoare nu sesubstituie ideii de compoziþie,dar face ca spectacolul vizualsã fie animat ºi surprinzãtor princalitatea acordurilor armonice.Efectul cozii de pãun, cum amnumit cândva aceastã vervãimaginativã, permite elaborareaunui numãr infinit de lucrãri,deoarece riscul monotoniei ºi alrepetitivitãþii este exclus“. Sigur,nu poþi sã ai o întâlnire cu pic-tura la Straja, fãrã sã-lpomeneºti pe artistul „pe carepreotul Dimitrie Dan, membru alAcademiei Române, îl botezaîn cristelniþa bisericii din sat cuhramul Adormirea MaiciiDomnului“ în 1915, cum scrieIon Filipciuc în cartea pe care opregãteºte pentru tipar, pe careviaþa l-a purtat în rãzboi pânã laStalingrad, apoi l-a dus la Parissã-l întâlneascã pe Brâncuºi,ca dupã aceea sã se sta-bileascã la Saint Tropez, iar deacolo sã doneze, pentru un ve-ritabil Muzeu George Cotos laGura-Humorului, 193 de lucrãri.Spre deosebire însã de pictorulurcând spre centenar în Franþa,exuberanþa coloristicã la primavedere din lucrãrile tinerei MariBucur, aratã la o a doua privireo suavitate care o tempereazã,un soi de gingãºie carerãmâne. Ca ºi lucrãrile lui IlieBoca, ºi cele ale BiancãiRotaru, pe balcon, simt nevoiasã se fereascã de vânt, dar ºisã absoarbã, la propriu, aerulaºezãrii. Le recunosc, le-amîntâlnit întâi la intrare, o ºurã caun castel, o claie de fân ca ocoloanã, încheietura cenuºie,în bârne, a unei case, luminatãde rama de lut vãruit a ferestrei.Dar ºi pe pictoriþã o recunosc îndesenul Smarandei Mihalache,elevã în clasa a VII-a, fetiþa luiIon Mihalache, ale cãrei lucrãriau, pentru tatãl încântat de ta-

lentul ei, întâietate în faþa alorsale. O ucenicã ºi o admira-toare ºi mai entuziastã sedovedeºte micuþa noastrãMaruca în camera-atelier a luiDany-Madlen Zãrnescu, vrãjitãde grãdinile ei. În tehnicã mixtã,în aceste grãdini, pe negrulcare a devenit o marcã a artis-tei, cresc florile Strajei, ca oploaie de stele, înglobând înfirul sevei, în frunzele ºi pe-talele lor, luminozitatea verde-albãstrie a dimineþii, garance,de bujor roºu-viºiniu a amiezii ºiviolet-liliachie a serii. Florivechi, de pe straturile strãbu-nicelor, dar ºi flori crescute dinbulbii aduºi din þãri meridionale,pe unde localnicele au ajuns lamuncã. Flori care în grãdinilesatului aparþin anotimpului, iarîn grãdinile lui Dany-MadlenZãrnescu – timpului misterios alartei. Privit printre coloanele depridvor brâncovenesc, ca înlucrãrile Silviei Tiperciuc, acesttimp se suprapune la Norvinapeste timpul vechi ºi ziua de azia Strajei. Încerc un lucru pecare nu ar trebui sã-l fac, sãgãsesc peisajul din unghiul dincare l-au surprins tablourileartistei. Apoi, renunþ, mulþumin-du-mã cu bucuria dedouãsprezece ori reînnoitã aochilor pe mãsura splendorilorStrajei. Fiindcã ea meritã dinplin ochii care vãd cu mult maimult, ºi mai adânc decât noi aiartiºtilor plastici adevãraþi,despre care vorbea Paul Eluardîntr-o carte pe care Ilie Boca mi-a readus-o în memorie.

*În ciuda mersului grãbit de a-

propierea ploii al maºinii, m-amdesprins greu de Norvina, deStraja, de aceastã Bucovinã cuarome amestecate de pãduri derãºinoase ºi de culori de ulei.Imaginea care a marcat pentrumine trecerea de pe un tãrâmpe altul a fost aceea a unui pâlcde berze lângã un ºir de clãi defân, cu câte o barzã-strãjer învârf. Berzele unei lumi vechicare avea mai multã nevoiedecât cea de acum de copii ºide poveºti.

• Portretul artistei Bianca Rotaru, desen de Smaranda Mihalache,elevã în clasa a VII-a la Colegiul Naþional „Petru Rareº“ din Piatra-Neamþ

ateneu

iulie - august 201318

„Prraful““la BBacovia

„Pe drum prãfãria se duce fugarã“(„Vînt“).

„Zi, finala melodie din clavirul prãfuit“(„Poemã în oglindã“).

„Era tristeþea ºi tãcerea depãrtatã, înjurul unui palat înconjurat de un parcimens, la o margine de drum de þarã, unpeisaj de varã cu brusturi ºi boz acope-riþi de praful ºoselei“ („În cafeu“).

„I... haa... orãºelul e plin de praf, deiarmaroc, de oameni ºi de animale“.

„... praful întunecã orãºelul ºinãvãleºte în gura celor care beau, caremãnîncã, care cascã...“.

„I... haa... la panorãmi þãranii se civi-lizeazã... ºi orãºelul e plin de praf, de iar-maroc, de oameni ºi de animale“(„Iarmaroc“).

„Furã poftiþi în casã. Amicul sosit îºiscuturã afarã surtucul prãfuit, depunîndpe masã portofelul cu bani ºi acte“(„Impresii de roman“).

Acestea sînt aproape toate locurile încare apar substantivul praf (prãfãrie) ºiadjectivul prãfuit la Bacovia, – mai puþinedecît cele în care apar ud, umed,umezealã, glod, tinã. Disproporþia întreunele ºi altele e frapantã mai ales înpoezie. Faptul n-a fost comentat. Meritasã fie, deoarece are legãturã cu sensibi-litatea lui Bacovia ºi cu modul sãu deviaþã. Constituie, apoi, o dovadã în pluscã elementul care-l impresiona cel maiputernic pe poet era apa – sub formã deploaie, dar ºi de zãpadã. Apa ºi vîntul(adicã aerul în miºcare violentã), agental ploii ºi al furtunilor de zãpadã, nupãmîntul care, prin erodare, fãrîmiþat,devine praf.

Pentru asta existã o explicaþie natu-ralã, eu însumi am apãsat pe ea, scriinddespre „Lacustrã“: Bacãul e un oraºunde ploaia e mai frecventã decît înaltele. Totuºi, pînã de curînd, nu numaiinundaþiile ºi glodul, ci ºi praful a re-prezentat o mare problemã localã, în-deosebi în anii secetoºi. Fenomenul s-aatenuat pe mãsura pavãrii sau asfaltãriistrãzilor.

Însã în copilãria ºi tinereþea luiBacovia situaþia era prea puþin diferitã decea pe care a descris-o, amintind decronicar, Costache Radu, fost primar aloraºului, în Bacãul de la 1850 la 1900:„Vînturile la Bacãu fiind dese ºi tãriºoareºi aceasta – dupã cum se zice – din pri-cina apelor Bistriþa ºi Siretul ce sînt lîngãoraº ºi în apropiere, rãdicau nouri decolb, de care nu te puteai feri. Orãºeniiieºeau din case cu haine negre ºi cîndse-ntorceau erau cenuºii, bez strîn-soarea de colb prin nãri ºi de prin gurã“(p. 29).

Documente aflate în arhive aratã cã„plaga“ prafului a continuat ºi dupã1900. Unul e aceastã adresã a primaru-lui G. Rãileanu cãtre inginerul-ºef alServiciului de poduri ºi ºosele Bacãu:

„Strada Bacãu-Ocna [pe care se cir-cula foarte intens] a devenit impractica-bilã, ºi din cauza pravului enorm,cetãþenii din aceastã stradã sã plîng cãnu mai pot locui în casele lor.

Pentru a remedia rãul, cel puþin înparte, vã rugãm concentraþi cantoniºti[i]cel puþin de 2 ori pe sãptãmînã, lunea ºivinerea, a rade ºi strînge pravul. CãruþilePrimãriei, vom ordona a le (sic!) ridicaimediat, spre a putea stropi apoi cu suc-ces. Aceastã operaþiune se va face încursul lunelor de varã, pînã la 15 sep-tembrie, a fiecãrui an“.

Inginerul-ºef era încunoºtiinþat cã seva da o ordonanþã care sã interzicã „cir-culaþia pe acea stradã a carelor depovare, a furgoanelor militare cu paieect., indicîndu-le strada mai lateralã“(Arhivele Naþionale Bacãu, Fond:Primãria Bacãu, dos. 1/1913, f. 7).

Prima „stropitoare cu mãturoi“ va ficontractatã de la Fabrica „Latil“ (Franþa)abia spre sfîrºitul deceniului al treilea. Acostat 3.200 dolari, respectiv 105.000 lei(Arhivele Naþionale Bacãu, Fond:Primãria Bacãu, dos. 4/1927, f. 3).Mãturoaiele ºi sacalele (sau cisternele)dotate cu tulumbe au fost folosite pînã înurmã cu vreo zece ani, ba mai sînt ºi azi,pentru trotuare. Cînd încã acestea nuerau asfaltate sau pavate, vîntul ridicade pe ele trîmbe sau vîrtejuri de prafcare-þi pudrau faþa ºi hainele.

Nu ºtiu altora, dar mie praful mi-a fostmai nesuferit decît ploaia, de care mãapãram cu umbrela. „Nervii“ lui Bacoviareacþionau însã la ploaie, care, în poeziasa, pare „veºnicã“, ostilã, nu la praf;acesta e episodic, fugitiv: „Pe drumprãfãria se duce fugarã“. Ploaia îl con-strînge sã stea în casã, praful – nu.Datoritã vieþii cu care s-a obiºnuit,Bacovia aproape cã nu simte prafuloraºului: el nu umblã pe drumurilecãruþelor ce vin ori ies din tîrg, alcamioanelor ºi automobilelor (sau o facerar), nu merge pe strãzile ce duc la fabri-ci ºi uzine – desfundate, rãscolite depaºii lucrãtorilor –, ci stã în grãdina caseipãrinteºti, spaþiu protejat de arbori, sau,la doi paºi de aceasta, în cea publicã,

unde aleile sînt acoperite cu pietriº. Deplimbat pe strãzi, se plimbã cel mai ade-sea seara, cînd acestea sînt pustii ºicînd, chiar de-ar fi uscat ºi-ar bate vîntul,praful nu se vede.

În fine, pentru prezenþa numai o datãîn poezie, în forma citatã („prãfãria“),poate fi invocat ºi un alt motiv: praf e uncuvînt mai potrivit în gura (ºi sub con-deiul) evocatorilor ºi moraliºtilor decît apoeþilor lirici. La Eminescu, de pildã, elpoate fi numãrat pe degetele unei sin-gure mîini.

Podulde ffierr

În poezie, sub formã de plural, e indis-tinct: „Trec singur pe poduri de fiersolitare“ („Plumb de iarnã“).

În schimb, în prozã se impune atenþieicititorului: „Vino pe podul de fier, mîine laora 3 d.m.“ („Cubul negru“). Unde-o fi?,te întrebi.

Neîndoielnic, e un topos bãcãuan.Figureazã în cãrþi ºi documente.

„Pe apa Bistriþei – relata un evocator– erau douã poduri: unul al lui«Beizadea Costache» de la Sãuceºti,

aºezat în partea de sus; ºi altul alCãlugãrilor, aºezat în partea de jos. Pela 1874 se mai fãcu ºi al treilea la mijloc.Ele se desfiinþarã pe rînd. Astãzi estenumai unul de fer, fãcut de Stat“(Costache Radu, „Bacãul vechi“, „În orelibere“, 1, nr. 3, ianuarie 1905, p. 22).

Datoritã lui legãtura dintre Bacãu ºiRoman devenea mai sigurã ºi mai efi-cientã.

Documentele în care apare sînt celedespre ceea ce s-ar putea numi rãzboiulpentru apã dintre unitãþile economiceriverane. Nu o datã, acesta afecta situ-aþia populaþiei din zonã.

Într-o reclamaþie a locuitorilor de peStrada Fabricilor, din martie 1914, sespune: „Fabrica de Hîrtie «Letea» a con-struit toamna trecutã (1913) pe malulstîng al rîului Bistriþa, deasupra malului,un dig a cãrui lungime începe de la iazulfabricei pînã aproape de Podul de fer ºia cãrui înãlþime este de un metru“(Arhivele Naþionale Bacãu, Fond:Prefectura Bacãu, dos. 7/1914, f. 6v.).Din cauza lui, cînd Bistriþa venea mare,erau „expuºi inundaþiilor“.

Vorbeam de un „rãzboi pentru apã“.Fiecare încerca sã o exploateze în folo-sul sãu ori sã se protejeze de ea. Depildã, cînd proprietarul fabricii decãrãmidã (Ventzel Singer) ridicã un dig,în „replicã“, proprietarul fabricii depielãrie (O. Klein) amenajeazã un epiuº.a.m.d. La rîndul ei, Societatea „Letea“reacþioneazã imediat ce aflã cã înapropiere au început unele amenajãri cear putea avea consecinþe rele asupraactivitãþii sale, adresîndu-se (adresãscrisã pe un ton de avertizare fermã)Serviciului tehnic al judeþului, cel careavizase desfundarea unui „vechi braþ alBistriþei“ pentru ca apa sã ajungã la omoarã din comuna Letea Veche, moaralui Hanutz: „Observãm cã în albia rîuluiBistriþa lîngã podul de fier se fac lucrãride canalizare probabil pentru a se duceapa la mori. Cum aceste lucrãri se facchiar în albia rîului, acestea ne sîntbineînþeles dãunãtoare ºi nu sînt per-mise de legi [a þinut sã adauge directorulcu cernealã, restul textului fiind dactilo-grafiat]“ (Arhivele Naþionale, Fond:Prefectura Bacãu, dos. 2/1914, f. 43).

Care ar fi putut fi daunele? Canalul(lung de 200 m ºi lat de 5 m) sã producãscãderea debitului rîului, încît acesta sãnu mai fie navigabil pentru plutele culemnul necesar fabricii, cît ºi sãprovoace stricãciuni podului. Deºi con-structorul principal dã asigurãri cã aºaceva n-are sã se întîmple, cei de laServicul tehnic încep sã fie mai reþinuþiîn privinþa continuãrii lucrãrilor de decol-matare, temîndu-se de procese „pentruprejudicii“ cu „Letea“.

Pentru a ilustra varietatea contextelorîn care apare „Podul de fier“, citez ºi onotiþã despre urmãtorul fapt senzaþional:„Pe malul Bistriþei, în dreptul podului defier, a fost descoperit (i)eri un cadavruintrat în putrefacþie al tînãrului V.Grigoraº, sculptor, originar din comunaCuza Vodã, jud. Roman“ („Informaþiuni-Diverse“, „Bacãul“, 16, nr. 878, 1 august1938, p. 4). ªi tot ca dovadã cã era bine-cunoscut de localnici, iatã-l menþionat ºiîn reclama alãturatã: „Interesant pentrupopulaþia oraºului Bacãu/ Cu începerede la 1 aprilie a.c./ Nanu aduce lacunoºtinþa populaþiei [din] Bacãu cã apus în funcþiune/ Prima fabricã sistemat-icã de pîine/ Instalatã în str. Domneascã48 (peste podul de Fier)/ Instalaþie mo-dernã, Higienã exemplarã/ Aprovizionatîn permanenþã cu pîine de toate cali-tãþile/ Cereþi renumita pîine de secarãNanu“ („Bacãul“, 17, nr. 928, 26 iunie1939, p. 1).

Podul de fier a scãpat întreg ºi din alDoilea Rãzboi Mondial.

În vorbirea bãcãuanilor, îndeosebi acelor vîrstnici, el constituie ºi azi unpunct de reper.

Constantin CÃLIN

Alte detalii

• Bianca Rotaru

ateneu

iulie - august 2013 19

Se pare cã prima întâlniredirectã, personalã, dintre TituMaiorescu ºi Mihai Eminescus-a produs la Botoºani, în iunie1871. Cu privire la relaþia lorulterioarã pãrerile sunt îm-pãrþite. Pe de o parte, unii criti-ci considerã chestiunea defini-tiv închisã. Pe de altã parte,alþii se grãbesc sã o repunã îndiscuþie. Pentru prima poziþieaduc în atenþie atitudinea luiªerban Cioculescu, din studiul„Titu Maiorescu ºi Eminescu“,cuprins în volumul „Prozatoriromâni“, publicat în 1977.Studiul începe astfel: „Poziþialui Titu Maiorescu faþã deEminescu, omul ºi poetul, numai constituie la drept vorbindo problemã controversatã. Prinnumeroasele publicaþii de do-cumente ºi studii, ea poate fisocotitã ca soluþionatã definitiv.Nici unul din contemporaniimarelui poet n-a fãcut atâta,pentru sprijinirea omului ºi biru-inþa operei, cât criticul sãu;poate chiar nici toþi la un loc“ (p.274). Totuºi, împotriva acesteisituaþii, ªerban Cioculescu îºijustificã revenirea asupra pro-blemei prin faptul cã „existã olegendã, de o nebãnuitã persis-tenþã, care se rezumã la douãneadevãruri: neînþelegerea to-talã a poeziei lui Eminescu, întimpul vieþii lui, ºi mizeria abso-lutã în care a fost lãsat poetulsã-ºi chinuiascã zilele“ (p. 247).

Textul de faþã urmãreºtedoar modul de interpretare ºigradul de înþelegere a opereilui Eminescu de cãtreMaiorescu. Dupã verdictul criticcurajos din Direcþia nouã înpoezia ºi proza românã,Maiorescu a supravegheatevoluþia progresivã a creaþieieminesciene în paginile revistei„Convorbiri literare“. Dar,spune ªerban Cioculescu:„Prin lipsa unor caiete dinÎnsemnãri zilnice, nu putemurmãri graficul complet alpreþuirii poeziei eminescienede cãtre Maiorescu“ (p. 254).Prin comparaþie însã cu docu-mentele cunoscute este puþinprobabil cã cele care lipsesc arascunde opinii contrare. Altfelspus, dispunem de suficientesurse documentare pentru aconveni cã Maiorescu a preþuitcu pasiune creaþia lui Eminescu.Situându-se la cârma cu-rentului junimist, marele critic aºi riscat uneori, prin aprecieri laadresa mai tânãrului poet. Aavut însã o mare intuiþie ºi ast-fel a ieºit învingãtor în cunos-cutele polemici.

Exemplarã, sub aspect atitu-dinal, este insistenþa cu careMaiorescu propune recitireapoemei Luceafãrul, în adu-nãrile „Junimii“, cele mai multeþinute în casa criticului. Dupãcum exemplarã este ºi grija cucare se preocupã pentru publi-carea volumului de poeme,dupã îmbolnãvirea luiEminescu. În scurta prefaþã a

acestui volum, scrisã în decem-brie 1883, Titu Maiorescu scrie:„Colecþia de faþã cuprinde toatepoesiile lui Eminescu publicateîn «Convorbiri literare» de vreodoisprezece ani încoace, pre-cum ºi cele aflate pânã acumnumai în manuscris pe la unelepersoane particulare“. Maideparte, încercând parcã sã sedisculpe, Maiorescu recu-noaºte cã structura volumului afost gânditã în lipsa poetului,absent din þarã, astfel cãEminescu nu a revãzut textulfinal al poemelor cuprinse învolum. „Poesiile, aºa cum seprezintã în paginile urmãtoare,nu sunt dar revãzute deEminescu ºi sunt prin urmarelipsite de îndreptãrile ce aveade gând sã le facã, cel puþin lacele vechi (Venere ºi Madonã,Mortua est, Egipetul, Noaptea,Ânger de pazã, Împãrat ºi pro-letar, Rugãciunea unui Dac,Ânger ºi Demon)“. DarMaiorescu încearcã ºi o justifi-care a acestei iniþiative, scriindîn încheierea aceleiaºi prefeþe:„Dacã totuºi am publicat ºiaceste poesii, împreunã cucelelalte, aºa cum se gãsesc,am fãcut-o dintr-un simþimântde datorie literarã. Trebuiau sãdevie mai uºor accesibile pen-tru iubitorii de literatura noastrãtoate scrierile poetice, chiar ºicele începãtoare, ale unuiautor, care a fost înzestrat cudarul de a întrupa adunca sasimþire ºi cele mai înalte gân-duri într-o frumuseþã de forme,subt al cãrei farmec limbaromânã pare a primi o nouãviaþã“.

Lectura acestui text, scris îndecembrie 1883, la aproximativdoar ºase luni de la îmbol-nãvirea poetului, aratã cãMaiorescu nu mai credea înînsãnãtoºirea lui Eminescu. Elvorbeºte deja la trecut afirmândcã autorul „a fost înzestrat“. Iarlectura volumului prefaþat cuacest text evidenþiazã o reali-tate ºi mai greu de acceptat, pecare nu o anunþã în prefaþã.Este vorba de faptul cã inter-vine în textul poemuluiLuceafãrul, din care eliminãpatru strofe. Se ºtie cã variantaultimã vãzutã de Eminescueste cea cititã la „Junimea“, pe28 octombrie 1882, care va fitrimisã la Viena, unde va apareîn Almanahul „României June“,în aprilie 1883. Acelaºi text,care conþine 98 de strofe estepreluat apoi ºi de revista„Convorbiri literare“, în numãruldin august 1883. Iar în decem-

brie 1883, Maiorescu, fãrãacceptul lui Eminescu, preiapoemul, în volumul pe care l-aîngrijit, cu numai 94 de strofe.

O lucrare importantã dincare rezultã, pe larg, caldaapreciere pe care TituMaiorescu o avea asupracreaþiei lui Mihai Eminescu estestudiul „Eminescu ºi poeziilelui“, pe care criticul îl publicã în1889, anul morþii poetului. S-aspus, pe bunã dreptate, cãacest studiu este prima lucrareserioasã de exegezã emines-cianã ºi cã, prin urmare,Maiorescu poate fi consideratprimul eminescolog. Cumrezultã ºi din titlu, studiul aredouã pãrþi. Prima parte sereferã la viaþa lui Eminescu, iarcea de a doua cuprinde analizapoeziilor.

Studiul pleacã de la o con-statare: „Tânãra generaþieromânã se aflã astãzi sub influ-enþa operei poetice a luiEminescu“. Situaþie în care,justificativ, Maiorescu adaugã:„Se cuvine deci sã ne dãmseama de partea caracteristicãa acestei opere ºi sã încercãmtotdeodatã a fixa individuali-tatea omului care a personificatîn sine cu atâta strãlucire ultimafazã a poeziei române din zilelenoastre“. Convingerea criticu-lui, confirmatã de istorie, eraaceea cã dupã câºtigul adusde creaþia lui Vasile Alecsandri,în dauna tendinþei anterioarede latinizare, pentru creºtereaºi modernizarea culturii românemai trebuiau satisfãcute douãcerinþe, respectiv: „sã arateîntâi în cuprinsul ei o parte dincugetãrile ºi simþirile care agitãdeopotrivã toatã inteligenþaeuropeanã în artã, în ºtiinþã, înfilozofie; sã aibã, al doilea, înforma ei o limbã adaptatã fãrãsilã la exprimarea credincioasãa acestei amplificãri“. Or, toc-mai prin aceste merite seimpunea creaþia lui Eminescu.„Amândouã condiþiile le reali-zeazã poezia lui Eminescu înlimitele în care le poate realizao poezie liricã; de aceeaEminescu face epocã înmiºcarea noastrã literarã“.

Notaþiile lui Maiorescu pri-vind biografia lui Eminescu, dinprima parte a studiului, prezintãmai puþinã importanþã pentrulucrarea de faþã. Mai ales cãunele rãmân pe mai departediscutabile. Rãmâne interesantprofilul spiritual fãcut luiEminescu: „Ceea ce caracteri-zeazã mai întâi de toate per-sonalitatea lui Eminescu este oaºa de covârºitoare inteligenþã,

ajutatã de o memorie cãreianimic din cele ce-ºi întipãreºtevreodatã nu-i mai scapã (nicichiar în epoca alienaþiei de-clarate), încât lumea în caretrãia el dupã firea lui ºi fãrã nicio silã era aproape exclusivlumea ideilor generale ce ºi leînsuºise ºi le avea pururi laîndemânã“. Însã este mai puþinconvingãtor atunci când se pro-nunþã categoric în legãturã cuboala (nebunia) lui Eminescu.El refuzã ideea potrivit cãreiaboala poetului ar fi fost de-clanºatã de efortul intelectual,ori de sãrãcie, punând totul pefactorul ereditar. „Dacã aînnebunit Eminescu, cauzaeste exclusiv internã, esteînnãscutã, este ereditarã“.Considera cã, nu viaþa neregu-latã a poetului i-a cauzat ne-bunia, ci germenele nebunieiînnãscute a cauzat aceastãviaþã. Într-o manierã asemãnã-toare, deºi mai nuanþat, explicãTitu Maiorescu ºi aºa-numitul„pesimism eminescian“. „ªi nicide nefericiri cari ar fi influenþatsãnãtatea intelectualã sau fi-zicã a lui Eminescu nu credemcã se poate vorbi. Dacã ne-arîntreba cineva: a fost fericitEminescu? Am rãspunde: cinee fericit? Dar dacã ne-ar între-ba: a fost nefericit Eminescu?Am rãspunde cu toatã convin-gerea: nu! Ce e drept, el era unadept convins al luiSchopenhauer, era, prinurmare, pesimist. Dar acestpesimism nu era redus la plân-gerea nemãrginitã a unui egoistnemulþumit cu soarta sa partic-ularã, ci era eterizat sub formamai seninã a melancoliei pen-tru soarta omenirii îndeobºte; ºichiar acolo unde din poezia luistrãbate indignarea în contraepigonilor ºi a demagogilorînºelãtori avem a face cu unsimþãmânt estetic, iar nu cu oamãrãciune personalã… Seni-nãtate abstractã, iatã nota luicaracteristicã în melancolie, caºi în veselie. ªi, lucru interesantde observat, chiar forma nebu-niei lui era o veselie exultantã“.

În partea a doua a studiului,dedicatã analizei operei, criticulse opreºte asupra unor poemereprezentative, care pun în evi-denþã genialitatea poetului.Principalele merite subliniatesunt cele referitoare la conþinu-tul de idei ºi calitatea limbajului.„Eminescu este un om al tim-pului modern, cultura lui indi-vidualã stã la nivelul culturiieuropene de astãzi. Cu neo-bosita lui stãruinþã de a ceti, dea studia, de a cunoaºte, el îºi

înzestra fãrã preget memoriacu operile însemnate din lite-ratura anticã ºi modernã.Cunoscãtor al filosofiei, în spe-cial a lui Platon, Kant ºiSchopenhauer, ºi nu mai puþinal credinþelor religioase, maiales al celei creºtine ºi bud-daiste, admirator al Vedelor,pasionat pentru operele poeti-ce din toate timpurile, pose-dând ºtiinþa celor publicatepânã astãzi din istoria ºi limbaromânã, el afla în comoaraideilor astfel culese materialulconcret de unde sã-ºi formezeînalta abstracþiune care înpoeziile lui ne deschide aºa dedes orizontul fãrã margini algândirii omeneºti“.

Cu îndreptãþire, Maiorescuobservã cã în cazul luiEminescu predispoziþia poeticãînnãscutã este completatã delarga lui culturã ºtiinþificã, artis-ticã ºi filosoficã, toate asumateîntr-un mod personal. „Acelcuprins ideal al cultureiomeneºti nu era la Eminescuun simplu material de entitãþistrãine, ci era primit ºi asimilatîn chiar individualitatea lui int-electualã. Deprins astfel cucercetarea adevãrului, sincermai întâi de toate, poeziile luisunt subiectiv adevãrate nunumai atunci când exprimã ointuiþie a naturei sub formãdescriptivã, o simþire de amoruneori veselã, adeseori melan-colicã, ci ºi atunci când trecpeste marginile lirismului indi-vidual ºi îmbrãþiºeazã ºireprezintã un simþãmântnaþional sau umanitar“.

Este subliniatã ºi exemplifi-catã maniera eminescianã deprelucrare, valorizare ºi însu-fleþire a literaturii populare, înprocesul de înnoire a limbiiromâne. „Dupã o aºa încor-dare, dupã o aºa «luptã dreap-tã» pentru a turna «limba vecheîn formã nouã», nu ne vommira cã a putut ajungeEminescu, pe de o parte, laaplicarea sigurã a unor formerafinate în Oda în metru antic,în Glossa ºi în admirabileleSonete, pe de alta, la cea mailimpede expresie a unorcugetãri de adâncã filozofie,pentru care nu se gãsea pânãatunci nici o pregãtire în liter-atura noastrã“.

Studiul se încheie cu o pro-feþie pe care Maiorescu o faceîn legãturã cu viitorul literaturiipoetice ºi a cugetãrii româ-neºti. „Pe cât se poate ome-neºte prevedea, literaturapoeticã românã va începe se-colul al 20-lea sub auspiciilegeniului lui, ºi forma limbiinaþionale, care ºi-a gãsit înpoetul Eminescu cea mai fru-moasã înfãptuire pânã astãzi,va fi punctul de plecare pentrutoatã dezvoltarea viitoare avestmântului cugetãrii româ-neºti“. Profeþie care a fost con-firmatã de istorie atât de indu-bitabil, încât rãmâne ºi astãzide actualitate.

ªtefan MUNTEANU

Titu Maiorescu desprecreaþia lui Eminescu (III)

ateneu

iulie - august 201320

Nimic nu pare azi mai absent dinviaþa românilor ca muzica savantã!Dacã soliciþi unui om de pe stradã sãpronunþe mãcar un nume de compozi-tor român contemporan, probabil cãnouãzeci ºi nouã dintr-o sutã n-ar ºti sãrãspundã. Mai grav e însã faptul cã niciunul nu cred cã a ascultat vreodatã fieºi un biet fragment din producþia destulde masivã de muzicã nouã. Iatã de ceînclin sã-i dau dreptate lui MirceaCãrtãrescu (Ochiul cãprui al dragosteinoastre, Ed.Humanitas, Bucureºti,2012, pag. 119): „Muzica savantã episica moartã a lumii consumiste, hedo-niste ºi mediatice în care trãim” (amschimbat doar subiectul „poezia” cu celde „muzica savantã”). Odatã cu inver-sarea bruscã ºi catastroficã a polilorvieþii umane, printre cele dintâi victimeau fost compozitorii. Dar niºte victime înstare de veghe. ªi mai ales de lucru.Cãci, iatã, de vreun secol încoace ei îºifac, laborios ºi discret, datoria. Chiardacã extrem de puþini se bucurã de ooarecare vizibilitate. În schimb,(con)fraþii lor, traficanþii de divertismentsonor, au cucerit rând pe rândmeterezele comerþului cu muzicã,deschizând acele fast-food-uri unde seservesc drept meniu exclusiv rockul ºirapul ºi unde setea se potoleºte cuvideoclipuri turnate pe bloguri sau tele-foane mobile. Pe de o parte - absentaprezenþã, umila mãreþie, bucuria anoni-matului, iar de cealaltã parte – inavua-bila celebritate, grandoarea autosufi-cienþei, vulgaritatea succesului. Astãzi,când civilizaþia partiturii apune ºi cândpãtrundem în teribila strâmtoare a virtu-alitãþii ºi diletantismului, muzica savan-tã se aflã într-o ireversibilã (?)evanescenþã. Singurul compozitorromân cu oarecare notorietate inter-naþionalã (încã în creºtere) a rãmasEnescu, clasicul clasicismului, roman-

tismului ºi modernismului nostru. Niciun compozitor de azi nu se bucurã defaima pe care au avut-o la mijloculveacului 20 (ºi atât!) un Mihail Jora sauPaul Constantinescu. Chiar anii 50-60au consacrat nume a cãror magnitudinea fost pe cât de scurtã pe atât de inten-sã: Ion Dumitrescu, Zeno Vancea,Tudor Ciortea. În aceeaºi perioadã,Mihail Andricu ºi Sigismund Toduþã aureorientat întreaga muzicã româ-neascã, debranºând-o de la silita sursãsovieticã ºi arcuind-o peste cortina defier, fie înspre creaþia francezã, fie sprecea germanã. Aceastã reorientare nu afãcut decât sã pregãteascã sincronis-mul cu Europa vesticã a anului 1968:an de rupturã, de revoltã împotriva sis-temului, de frondã faþã de generaþiiletrecute. Astfel, pe fondul unui aºa-zisdezgheþ cultural, un mãnunchi de com-pozitori, forjaþi, îndeosebi pe calelivrescã, în laminoarele pe atunci avan-gardiste ale unui Messiaen,Stockhausen ori Xenakis, s-au conec-tat, fiecare în felul sãu, la reþeauamodernitãþii sonore, conferind un prinosde vigoare artei componistice. Ofrandalui ªtefan Niculescu s-a numit eterofo-nia, a lui Anatol Vieru – sita luiEratostene, iar a lui Aurel Stroe – con-strucþia morfogeneticã. A urmat o

perioadã de un eclectism retro-moder-nist în care au încãput tendinþele celemai antinomice cu putinþã: de la avan-gardismul tardiv a lui Liviu Dandara,Sorin Vulcu ori Dinu Petrescu, texturis-mul de nuanþã folcloricã a clujenilorMihai Moldovan, Liviu Glodeanu sauCornel Þãranu, orfismul ºi, într-un fel,spectralismul naiv a lui IancuDumitrescu ºi Corneliu Cezar, pânã laminimalismul conceptual al lui CorneliuDan Georgescu ºi serialismul bine tem-perat a lui Dan Constantinescu. Captival unei lumi intens conceptualizatã,meta-stilisticã ºi meta-muzicalã,Octavian Nemescu construieºte cuasiduitate un univers deopotrivã origi-nal ºi originar. La fel de originali suntUlpiu Vlad ºi Doina Rotaru, în primulcaz predominante fiind peisajele nostal-gice strãbãtute de lumina tulbure avisului, în cel de-al doilea precumpãni-toare dovedindu-se a fi traseelemelodice, de o luxuriantã cromaticã, cealimenteazã pânza freaticã a unuiworld-music arhaic. Doi poeþi ai omo-foniei irizate fac parte din diasporafrancezã: Costin Miereanu – adept alformelor accidentate ºi Horia Surianu –solidar noului diatonism ce inundã înprezent o parte din organizãrilespaþiale. Impresionând prin con-

secvenþã, Cãlin Ioachimescu este,probabil, singurul spectralist neaoº,punând dansul armonicelor naturale pemuzica unor tehnici electroacustice ºicomputaþionale. Dacã pânã în 1990componistica româneascã se mutasemasiv în underground, acceptându-ºimarginalizarea ºi ruperea de sistemulpolitic al vremii ca pe o ºansã realã, iatãcã schimbarea de regim politic a antre-nat o coborâre a muzicii culte în stradã,tinerii compozitori, dezinhibaþi, dar ºi cuun supliment de nerãbdare ºi chiar desuperficialitate, au aclimatizat formeleoarecum violente, prozaice ºi stridentmetaforice ale show-ului total la rigorilemuzicii savante. Uneori ludici ºi ironici,alteori gravi ºi forþat profetici, cu uncomun ºi neºovãitor instinct al libertãþiiaparente, compozitori precum MihaelaVosganian sau Irinel Anghel ºi, mainou, Cãtãlin Creþu în realitate îºi tragseva din aleatorismul lui NicolaeBrânduº. La rândul lui, George Balint epreocupat de teme existenþiale, pe carele toarnã în sonoritãþi fantaste deesenþã rafinat-intelectualistã ºi suprare-alistã. În sfârºit, curentul narativ, sincerºi autenticist, iniþiat ºi dezvoltat în com-ponistica românã încã din anii 80, seprelungeºte în creaþia celor mai tineriautori, fie în forma lui miraculoasã,cvasi-oniricã (Diana Rotaru), fie în vari-antã mai violentã, de sorginte expre-sionistã, tragic grotescã (Adina Sibianu,Mihai Mãniceanu). În sfârºit, DanDediu, prin fecunditatea creaþiei salevertebratã pe metoda ficþionalistã, pusãsub semnul profesionalismului de-sãvârºit, al culturalismului ºi erudiþiei,are toate ºansele sã încheie cicluldeschis de George Enescu. Trãgândlinie ºi adunând, componistica ro-mâneascã e pe mâini bune. Cel puþinaºa se vede ea din avion.

– Domnule profesor, acumcâteva minute aþi încheiat ofrazã frumoasã despre VasileAlecsandri, pe care îl numiþi unVictor Hugo român.

Tudor Opriº: – Cel puþin aºaîl consider, raportându-l la lite-ratura europeanã ºi mai ales laliteratura francezã, cu care amfost în cel mai intim contact maiales dupã Revoluþia lui TudorVladimirescu ºi dupã ce amscãpat de fanarioþi. Deºi înfrânt,Napoleon Bonaparte ºi-a pãs-trat încã mulþi ani aura ºi autori-tatea, ceea ce explicã simpatiaromânilor pentru cultura ºi spiri-tualitatea francezã, deschizân-du-se astfel o fertilã epocã afrancofiliei dupã 1848.

– Aºadar, Alecsandri poate ficomparat cu Hugo „proportiongardée“, cum ar spunefrancezii.

Tudor Opriº: – Era firesc,fiind singurul scriitor naþionalcare a încercat din nou reîn-vierea ºi împletirea geniuluiromantic cu lãrgimea umanistãa orizontului, abordând în spiritenciclopedist poezia, proza,dramaturgia, folclorul, eseisticaºi critica cu egalã forþã, talent ºicuraj civic.

– La nivelul de atunci al cul-turii române, Alecsandri s-a si-tuat în vârful literaturii noastrepânã la ivirea lui Eminescu,talonat fiind de I. Heliade-Rãdulescu ºi MihailKogãlniceanu.

Tudor Opriº: – Corect. ChiarAlecsandri recunoºtea cã aacceptat sã fie numit „rege alpoeziei“, dar în acelaºi timp a

avut modestia, generozitatea ºinobleþea, în sensul elevat alcuvântului, sã recunoascãsuperioritatea ºi mãreþia luiEminescu, considerat de TituMaiorescu, încã de la debuturilesale, al doilea mare poet romândupã Vasile Alecsandri: „Larãsãritu-i falnic, se-nchinã-almeu apus“.

– Ne-am luat cu vorba ºi amuitat cã ne gãsim în anul 2013,la Bucureºti, în locuinþa dum-neavoastrã din strada ReginaMaria, pentru a pleda eu, ca in-telectual bãcãuan, ºi dumnea-voastrã ca vechi cetãþean deonoare al Bacãului ºi bun pri-eten încã din adolescenþã al luiGeorge Bacovia, ca în urbeanatalã a celor doi sã existe„Casa Vasile Alecsandri“ camuzeu. Din acest motiv mã afluaici, în Capitalã. Tocmai vin dela Ministerul Culturii, unde amavut o întrevedere de aproapetrei sferturi de orã cu ministrulDaniel Barbu, dupã care amparticipat la o ºedinþã aComisiei pentru culturã, arte ºimass-media a CamereiDeputaþilor ºi am discutat cupreºedintele acestei comisii.Sunt veºti bune, dar o pledoarie

din partea unui mare animatorcultural ca dumneavoastrã estebine-venitã.

Tudor Opriº: – Pledoariatrebuie sã fie avocaþialã. Ea þinede însãºi dorinþa „secretã“ apoetului. În vremea lui existauîn Moldova, în afarã de Iaºi,douã mari centre culturale:Bârladul ºi Bacãul. El a preferatBacãul, nu departe de vestitul ºimult cântatul „conac“ de laMirceºti, micul univers, protejatde ferestre uriaºe, unde scria,contempla ºi se apãra de vitre-giile naturii. Alecsandri era unmediteranean; nu iubea nicizãduful verilor continentale, nici

îngheþul iernilor siberiene. ÎnMoldova, el a locuit mai puþin încasa de la Bacãu, cât în cona-cul de la Mirceºti, unde în varatoridã gusta splendorile peisaju-lui, ferindu-se de insolaþie, iar înanotimpul friguros, ca sã scapede gerul cumplit, îºi punea ºubãciobãneascã ºi mãnuºi de lânãcu degete tãiate, ca sã poatãscrie, tremurând nu simbolic ºimetafizic ca Bacovia, ci profundsincer ºi fiziologic, cu o spaimãorganicã ce-l teroriza real.Aceasta l-a ajutat sã scrie celemai expresive pasteluri de iarnãdin poezia româneascã ºi uni-versalã.

– ªi într-o limbã literarã caredupã aproape douã secole n-afost întrecutã sau... moderniza-tã de puzderia de poeþi post-moderni din zilele noastre.

Tudor Opriº: – ªi eu îi admirpatriotismul cinstit ºi limbaromâneascã a pastelurilor. Mi-aplãcut imens s-o respect în ver-surile mele, cu tot protestul vio-lent al stricãtorilor actuali delimbã. Generalul Opriº, tatãlmeu, îl adora pe poet ºi mi-atransmis de la vârsta de 6-7 anidragostea pentru excepþionalalimpezime ºi modulaþie muzi-calã (cu uºorul ei caracter

retoric, însã cursiv, clar ºicristalin). Versurile sale curgfrumos în limba francezã; deaceea, poate, e cel mai accesi-bil unei transpuneri în aceastãlimbã neoromanicã, pentru cã aales din latinitatea francezãacea „summa summarum“ dinlatinitatea româneascã, chiar curiscul ca „veselul Alecsandri“ sãfie ricanat cu epitetul nedrept de„Basil, le facile“.

– Aº adãuga la acest incon-testabil merit lingvistic ºi poeticpentru literatura românã faptulcã unele oraºe din provincie autradiþia lor culturalã, persona-litãþile lor excepþionale, instituþi-ile lor cu trecut glorios ºi ar fi ocrimã sã le ucidem prin lãsarealor în paraginã, cum le-au lãsatunele civilizaþii pãrãsite depopulaþie ºi nãpãdite de junglãdin Asia sau America de Sud.De aceea eu sunt de principiulcã Bacãul, ca oraº cu tradiþie, îlmeritã pe Alecsandri, iarAlecsandri meritã ºi el Bacãul,pentru cã nicãieri nu s-a pãstratmai bine un curat dialect mol-dovenesc, probabil cea maipurã ºi apropiatã formã de ade-vãrata limbã literarã. Ar fi o cin-ste, un drept moral ºi o obli-gaþie...

Tudor Opriº: – ...De a vi-lînsuºi pe Alecsandri ºi de a fipatronaþi de acesta.

– Vã mulþumim ºi vã aºtep-tãm la Bacãu, pentru a-i vedeala casele lor pe Bacovia, dar ºipe Alecsandri.

Bucureºti, 2 apr. 2013A consemnatIoan DÃNILÃ

Liviu DÃNCEANU

Zbor deasupra unuicuib de compozitori

Dialog cu scriitorul Tudor Opriº

Privilegiul Bacãului – a-l însuºiºi a fi patronat de Vasile Alecsandri

teatru

iulie - august 2013 21

Diogene, acel „Socratenebun“, i-a sedus pe tinerii dinAtena, care voiau sã-l urmeze,sã-i fie discipoli pentru a învãþace este libertatea. Dar Diogenenu voia prozeliþi, fugind deorice obligaþie care i-ar fiîngrãdit mult visata lui libertateabsolutã. Tânãrul filosof, caredã titlul piesei Diogene câinelea lui Dumitru Solomon, îºi faceapariþia într-o Atenã decaden-tã, vlãguitã de excesele hedo-niste. Nimereºte la banchetuldin casa arhontelui Aristodem,atras de zgomot, luminã, ºiîmboldit de foame. E desculþ ºiare „o manta veche, largã ºizdrenþãroasã, un bãþ grosolanºi o desagã“. Mantaua ºi bãþulpar aidoma cu cele purtate deSocrate, acesta fiind de fapt unmeta-personaj care dominãtoate piesele cu filosofi ale luiDumitru Solomon. Invocareapersonalitãþii lui ºi a învãþã-turilor lãsate constituie unreper, o staþie obligatorie pen-tru toþi cãlãtorii prin lumeiubitori ºi doritori de filosofie.

La ospãþul bogatului ar-honte, Diogene, provocator, dãun veritabil recital ºi atragetoate privirile asupra lui,mesenii aromiþi de bucatelegustoase ºi bãutura din belºugieºind, pentru câteva clipe, dinletargie. Se fãcea cã printre eise ivise un om viu, careaducea cu el un aer proaspãt,cu miros aspru, înþepãtor, sãl-batic. Bãrbatul tânãr, hirsut, cuînfãþiºare de cerºetor, e colþos,cinic, gura lui slobodã bãtându-ºijoc de oricine ºi de orice. Eironic din cale-afarã, are ºtiinþade a întoarce totul pe dos, casofiºtii, iar insolenþa lui nu arelimitã, din moment ce nupãrãseºte casa lui Aristodemînainte de a urina la picioarelestãpânului, spre stupefacþiageneralã a moleºiþilor petre-cãreþi. Urmeazã un interludiu(la Solomon, interludiile suntfrecvente, ele leagã pãrþile dra-matice între ele, dar amintescºi de o amplã construcþie muzi-calã în care anumite teme sereiau, se nuanþeazã, se ampli-ficã) care-l pune pe Diogene îndialog cu mai vârstnicul Aristip,un filosof de curte, pripãºit pela casa arhontelui. Aristip îl gã-seºte pe histrionicul Diogenestând cu mâna întinsã în faþaunei statui (pentru a se obiºnuisã fie refuzat când cerºeºte,explicã el) ºi începe sã-l doje-neascã fiindcã nu-ºi între-buinþeazã inteligenþa în scopurifolositoare. Îi oferã lui Diogeneprietenia sa, dar este refuzatde acesta, întrucât ar contra-veni ideii sale de libertatetotalã, care nu-i îngãduie sã selege de vreo altã fiinþã. „Astanu-i filosofie de om“ i-o taie,scurt, Aristip. „E de câine“,riposteazã, prompt, Diogene.Cei doi se despart fãrã a se fiînþeles cumva, bãtrânul filosofavertizându-l pe nonconformis-tul scandalagiu cã va fi ocolitde oameni, pentru cã „e rãu ºiorgolios“. Deºi primul impuls

este cel al sfidãrii: „Asta ºivreau: sã mã ocoleascã“, îlvedem mai apoi pe Diogene,într-un aparté, nemulþumit desine ºi întrebându-se: „De cenu pot fi ºi eu bun? Mãcar odatã....“ Personaj complex, cuo viaþã interioarã bogatã, con-tradictorie, cu o sensibilitaterealã, care-i contrazice com-portamentul frust, bãdãrãniaprogramaticã, Diogene nedezvãluie un alt chip atuncicând o cunoaºte pe frumoasaadolescentã Hipparhia. Fataeste ºi ea un spirit rebel, aflân-du-se într-o febrilã cãutare decertitudini. Fuge de acasã, dela traiul cãlduþ cu ai ei, ºi vreasã dea de cineva care s-oînveþe sã cunoascã sufletulomenesc, sã gândeascã, sãiubeascã, sã aibã curaj ºiînþelepciune. Ca o adevãratãfeministã „avant la lettre“,Hipparhia spune: „Dacãfemeile nu vor învãþa sã fieînþelepte, vor învãþa sã fiesclave, statui, obiecte, femei-paturi, femei-bãuturi, femei-case, femei-pomi....“ Despreea spune cã va fi „femeia-vreasc“. E un presentimentcare se va adeveri, ea frângân-du-se de durere când Diogenenu o cheamã la el, nu o cautãpentru a rãmâne împreunã.Scurtul lor moment dedragoste, când au împãrþitacelaºi butoi, a fost însã unulnespus de frumos. Diogene e

cucerit de isteþimea fetei, deprospeþimea ºi farmecul eiingenuu, deºi mintea eiascuþitã, sfredelitoare, îi camdã de furcã. Hipparhia nuînþelege cum poþi sã te declariliber, umilindu-i pe ceilalþi,strigându-le în faþã ura ta,omorându-le speranþa. „Mi-emilã de libertatea ta“ va rãbufniea în faþa unui Diogene uluit,care, culmea, deºi e înfrânt îndiscuþie (ceea ce nu suportãnicidecum) o va ruga pe fatãsã nu-l pãrãseascã, fãcândacest gest pentru întâia oarã înviaþa lui. „Am plecat sã caut unom ºi m-a oprit din drum ofemeie“, zice Diogene, frecân-du-ºi, încurcat, barba. Simtecum principiile i se clatinã,puse sub semnul întrebãrii delogica fetei, care este una aviului, a concretului, a firesculuivieþii. κi va recunoaºte impa-sul, „surâzând amar“: „Tu mãvei elibera de libertate!“ Aceavoinþã de libertate caresãlãºluia în el, robindu-l, nu eraaltceva decât o idee purã, ca a„mincinosului înrãit“ de Platon.Diogene începe sã fie con-ºtient de falsul în care trãia, li-bertatea propovãduitã de elapãrându-i acum ca „o iluziedeºartã“. Dar cum este liber-tatea absolutã, insistãHipparhia, vrând sã selãmureascã. Diogene: Ar fi,ºtiu eu, sã dãrâm toate zidurilecetãþenilor, sã nu mai facem

rãzboaie între noi, nimeni sãnu mai umileascã pe nimeni,fiecare sã fie nici atenian, nicispartan, nici teban, nici mace-donean, ci, aºa ca mine,cetãþean al lumii, sã trãiascãunde ºi cum vrea, într-un palatsau într-un butoi, dar fiindcãaºa vrea el, nu fiindcã aºa vreadestinul lui....“ Bunul simþ alHipparhiei funcþioneazã promptºi fãrã greº, ea spunând cã nua auzit decât „niºte prostii ºicopilãrii“, e drept, foarte frumosticluite. Aºadar, o simplã copilãde doar optsprezece ani, darcu intuiþie ºi pãtrunzãtoareînþelegere a vieþii, îi serveºtefilosofului o usturãtoare lecþiede adevãr. Nefiind vorba însãde un personaj linear, tot eaeste aceea care va mãrturisi cãe sãtulã de lucrurile cuminþi ºiînþelepte pe care le-a maiauzit, plãcându-i mai mult cumsunã prostiile frumoase. Aºadupã cum nespus de frumos ise pare visul ei de iubire, lacare nu vrea sã renunþe.„Dorim întotdeauna ceea ce nuavem, iubim ceea ce nu sun-tem“, zicea înþeleptul Socrate.Acest neajuns din noi, aceldeparte este teritoriul viselor,al utopiilor. Hipparhia trãieºtecu un picior în real ºi cu celãlaltîntr-un tãrâm al imaginarului, alvisãrii, fiind un personaj ata-ºant, plin de cãldurã umanã,pe deplin credibil.

Interesantã este ºi con-fruntarea dintre Diogene ºiPlaton. Divinul filosof îl chea-mã la el pe turbulentul confratemai tânãr, mustrându-l cã preao duce într-un amuzament, ºinu se ia în serios. În discuþialor va fi vorba despre bine ºirãu, bunãtate, prietenie, Platonchiar arãtându-i acest senti-ment lui Diogene când îl invitãsã stea împreunã, într-o cãsuþãa lui. Diogene va refuza însãpropunerea venitã de la unfilosof pe care-l iubeºte ºiurãºte în acelaºi timp, îladmirã, ºi-l contestã. El þinesã-i spunã lui Platon cã e fãcutdin alt aluat, cã el „simte“, cã„trãieºte“ intens, ºi nu poateavea olimpianismul unui filosofcare frecventeazã doar zonaabstractã a ideii. Cât desprefaptul cã nu e serios, asta nu edecât urmarea faptului cã viaþaînsãºi amestecã mereu lu-crurile grave cu cele comice,explicã Diogene, care nu selasã deloc în discuþia cuPlaton, acesta fiind obiºnuit sãaibã numai el dreptate. Cei doi

se vor despãrþi rece, pentru cãseamãnã ºi sunt intratabili:Platon: Pe amândoi ne cople-ºeºte orgoliul, Diogene.

O întâmplare tragicã îlscoate pe Diogene din cara-pacea indiferenþei ºi trufiei sale- moartea Chitaristului, bãiatultãcut, inofensiv, care-i arãtaseo admiraþie mutã. O moartefãrã noimã, ca a lui Mercutiodin tragedia shakespereanã.Dupã ce îngenuncheazã înfaþa trupului nemiºcat altânãrului ucis de ticãloºii sluj-baºi ai lui Aristodem, Diogeneeste „gârbovit parcã deodatã,cu privirea rãtãcitã, cu o expre-sie de durere seninã, ca a unuizeu învins“. Adevãrul crud almorþii îi va înmuia cerbicia, aºacum îl va învinge ºi viclenia luiAristodem, care va face cu elun târg. Îl va rãscumpãra,scãpându-l de învinuirea pen-tru o crimã pe care nu ofãcuse, picând însã în capcanaîntâmplãrii nefaste. Pânã laaflarea adevãrului, minciunapoate trece drept adevãr, îispune Aristodem, arhontele re-prezentând puterea. Sagace,diplomat, acesta îl va folosi peDiogene pentru a-ºi recâºtigafiul insurgent, rãzvrãtit împotri-va ordinei existente, îmbãtatde idei progresiste, de liber-tate, doritor de schimbãri radi-cale. Boalã de tinereþe, care vatrece, dupã cum bine o ºtiabãtrânul sãu pãrinte. „Mai bineun câine viu decât un simbolmort“, sunã replica Hipparhieila aflarea veºtii cu rãscum-pãrarea, dar Diogene (el afir-mase cã oamenii preferã sim-bolurile moarte), în casa luiAristodem, privat de libertate,nu va face decât sã ducã oviaþã moartã. Intrã la stãpân ºicunoaºte umilinþa, trãind înda-torat faþã de cel care-l salvasede la pedeapsa cu moartea.Duce, aºadar, povara recu-noºtinþei, este legat de datorie,el, care voise sã fie mai presusde toþi oamenii, liber în chipabsolut. Viaþa se întoarceiarãºi împotriva filosofiei. E oconstatare amarã, pe care o vaface ºi Diogene, la rândul sãu,dupã Socrate, dupã Platon.Chiar dacã soarta îi va oferi oportiþã de salvare, el folosindu-sede un tertip inteligent ca sãfugã din colivie (când junelesãu învãþãcel, Pasiphon, ialocul de arhonte al tatãlui, cubinecuvântarea acestuia, elanunþã multe schimbãri, printrecare ºi eliberarea sclavilor),Diogene nu va mai fi acelaºi.κi reia modul sãu de viaþã, trã-ind, la malul mãrii, în butoiul-uni-vers, sub cerul înalt al Atenei.Aici îl vor gãsi Pasiphon ºiHipparhia. În dialogurile pur-tate cu cei doi, descoperim unalt Diogene, profund umanizat,încãrcat de povara omenescu-lui. A trecut, într-o zi ºi onoapte, pe lângã dragoste ºipe lângã moarte, ºi vede altfellucrurile acum. Nimic nu maieste ca înainte.

Carmen MIHALACHE

Diogene ºi eºeculideii de libertate

absolutã

• Liliana Dumitriu• Liliana Dumitriu

ateneu

iulie - august 201322

Anul acesta s-au împlinit 110ani de la naºterea pictoruluiVictor Brauner (1903, Piatra-Neamþ – 1966, Paris). Multãvreme lãsat în umbrã de re-gimul comunist, care nu a agre-at niciodatã experimentele su-prarealismului, Victor Brauner aintrat în atenþia publicului ºi aspecialiºtilor din România dupãrevoluþie, când s-a aflat cã pic-turile lui obþin preþuri record pepiaþa de artã internaþionalã, alã-turi de sculpturile lui C.Brâncuºi. Ei ocupã primelelucuri, sub aspect financiar,dacã ne referim exclusiv laartiºtii de origine românã. Nudemult, la o licitaþie dinBucureºti, un tablou de VictorBrauner („Poetul Geo Bogzaaratã capului sãu peisajul cusonde“, 1929) a fost achiziþionatpentru suma de 120.000 euro,ceea ce înseamnã un recordlocal în tranzacþiile cu opereavangardiste.

Dar acest interes, discutatmai ales în termeni financiari,nu a condus implicit ºi la o maibunã cunoaºtere a artei luiVictor Brauner sau a biografieisale. Ba chiar aº spune cã dim-potrivã: pe de o parte, pentru cãmajoritatea aºa-ziºilor „colec-þionari“ sunt mai degrabãobsedaþi de câºtiguri imediate,fãrã sã aprofundeze ºi valo-rarea artisticã a pieselor pe carele vehiculeazã („ou sont lesneiges d'antant?“ - adicã vechiicolecþionari rafinaþi ºi iniþiaþi), iarpe de altã parte, pentru cã spe-cialiºtii noºtri (criticii ºi istoriciide artã) sunt produsele uneiºcoli orientate dupã repereletradiþionalismului, influenþând înacelaºi sens ºi gustul public. Deaceea cred cã orice detaliucare-l vizeazã pe Victor Braunerse cuvine sã fie mai bine cunos-cut. În consecinþã, pe lângãceea ce deja am publicat, amdecis sã încredinþez tiparului ºiscrisoarea ineditã de mai jos,legatã de un episod importantdin viaþa pictorului: refugiul dinsudul Franþei, în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial.

Începutul conflagraþiei l-asurprins pe pictor la Paris. Dar,sub ameninþarea invaziei na-ziste, opteazã pentru refugiul însud (unde plecaserã deja mulþidintre prietenii sãi), împreunã cudr. Pierre Mabille, cu poetulRobert Rius ºi cu pictorulJacques Herold. Vor locui primadatã în vila din Perpignan apãrinþilor lui Robert Rius, deunde se vor muta în vila„Crepuscule“ din Canet-Plage,închiriatã de Jacques Herold.De aici va trimite Victor Braunerscrisoarea de mai jos, cãtrefamilia sa din Bucureºti,stampilele de pe plic indicând„Pyrennes Orientales /25.09.40“ (la expediere) ºi„Bucuresti / 10. OCT. 40“ (lasosire). De asemenea, adreselesunt: „DR. RUDOLF BRAUNER/ 168 CALEA VICTORIEI 168 /BUCAREST / ROUMANIE“ (ladestinatar) ºi „VICTORBRAUNER 5 Rue Sauvy VillaCrepuscule / CANET. PLAGE /P.O. / FRANCE“ (la expeditor).

„Canet-Plage Marþi 24 Sept /Dragii mei, Vena (1), Ronca (2),Poldy (3), Teddy (4), Harry (5),Mama (6), Papa (7), aº trebuisã vã scriu fiecãruia în parte,ceiace devine foarte complicat.Eri am primit 1000 de franci dela Domnul din Marsilia ºi vãmulþumesc din suflet. Cred cãpentru moment o sã mai resistpentru câtva timp aici. Acumsunt complect singur, chiar laPerpignan care e la 12 Km. deaici, unde mai aveam prieteninu mai a rãmas nimeni. Toþi auplecat, majoritatea la Marsiliacare a devenit un centru destulde important (8) ºi care deþineîn parte mulþi oameni celebri dinFranþa. Eu locuiesc într'ocabanã la 50 m. de mare. Amavut un timp destul de frumos esingura mea ocupaþie aproapesã stau pe nisip cu burta lasoare. Îmi prepar singur mân-carea care consistã în generalîntr'un soi de ghiveci de legumeamestecate ºi gãtite în tomatesfãrâmate cãci în condiþiunile

actuale e foarte greu de a aveaaltceva. Azi iar e frumos ºi vãscriu cu uºa deschisã în faþauºii am un mimoza ºi prinbruma din spatele lui se vede«Canigu» (9) care este unmunte legendar pentruRegiunea de aici ºi care e legatde o serie de dictoane în legã-turã cu credinþele ºi riturile vini-cole din regiune. E în perma-nenþã acoperit de zãpadã. Eldirijeazã ca un mare strategvremea care va fi pe mare ºi peþãrm. Aproape în permanenþãne trimite un vânt puternic spremare, care ia totul în drum ºiozonul din aer ºi paraziþii opticiaºa cã peisajul devine de o cla-ritate bolnãvicioasã. Am asistataici la celebrele «vendenges»(10) care sunt un fel de holo-caust gigantic pentru vin, înregiunea asta platã ºi acoperitãnumai ºi numai de vii, aºa încâtorizontul e viºiniu ca struguriinegrii de aici, cari dau un vinnegru ºi corsat (aspru - n.m.). /Eu sunt aici din 13 Iunie am ple-cat în 10 Iunie la ora 4dimineaþa în automobil cuMabille care m-a lãsat în drumºi am venit în regiunile asteaunde am avut cunoscuþi ºi undemai mult sau mai puþin nedãdusem rendez-vous aproapetoþi cari mai rãmãsesem laParis. Natural cum mai mult caniciodatã viaþa a devenit greafiecare s-a retras într'un punctascuns ºi îºi trãieºte înaºteptare o viaþã în felul meu.La Paris înainte de am plecatproectasem o serie de lucruri

cari pentru moment au cãzutbaltã. Aºa de exemplu vroiamsã plec în America unde eravorba sã fac o serie de expoziþii.Dealtfel proectul ãsta îl ammereu, se pune numaichestiunea de a avea iarocazia. Spaniolii pot pleca înMexique unde sunt transportaþigratuit de cãtre guvernulMexican. Aº vrea în oriºice cazsã pot sã am un paºaport pen-tru Mexique. Poate ºtiþi voi ceformalitãþi ºi cum aº puteaobþine un paºaport. Al meu celvechi e din 1938. În Mexiqueam prieteni la cari aº putea staºi cari ar putea garanta pentrumine. De acolo nu e greu deplecat la New York unde iarcunosc lume. Teddy îmi spunecã Fritz Stern e la New York.Are baftã. În urmã aici am primitscrisori dela toþi prietenii, Bretone ºi el pe lângã Marsilia într’omicã plajã. Mabille ºi el pe acoloºi aºa mai departe fiecare pitulitºi înfricoºat de ziua de mâine.Cred cã ºi eu voi pleca încurând în Mexic. Pentru ei e maiuºor mai ales cã Breton a fostacolo vreo 8 luni. Nu pot sã vãspun ce îngrijorat sunt de voitoþi ºi peste toate astea sunt lacurent cu ce se întâmplã maimult sau mai puþin ºi destul derãu informat. Mã bucurã la ulti-ma scrisoare a Roncãi cã toþiaveþi de lucru. În oriºice caz vãrog sã mã þineþi la curent. Rudymai e concentrat? ªi Harry -Teddy? / Eu la rândul meu vã þinmereu la curent cu tot ce fac.Însfârºit la Paris nu e vorbã sã

pot sã mã întorc pentru momentºi acolo am tot ce am ºi mai aleseram pe cale sã mã însor cu ofemeie pe care o iubesc ºi carea rãmas acolo. (11) Nu am maivãzut’o din 10 Iunie ºi e imposi-bil sã ne întâlnim pentrumoment. Pas de chanse vrai-ment! (nici o ºansã într-adevãr!- n.m.). Trebue sã aºtept sãaºtept. Am început sã lucrezfoarte destrãmat ºi timid. Amprea mult de lucru cu menaj (-ul- n.m.) ºi mâncarea care oprepar cu metodele cele maiprimitive unde timpul nu con-teazã. / Însfârºit vã sãrut pe toþi,un cuvânt de la voi e mai multca o enormã luminã în peisajulmeu psichologique sumbru ºiîntunecat. / Victor / Merci, merci,merci pentru cadoul delaDomnul Goldring, care m-arugat sã-i scriu lui Rudi.” (ampãstrat ortografia ºi topica origi-nalului - scrisoarea se aflã înfondul I.C.A.R.E. Bucureºti).

NOTE EXPLCATIVE LATEXT (3 file cu 5 pagini scrise ºinumerotate, din care: 2 scrisepe faþã ºi verso, 1 scrisã pe ofaþã; extrase dintr-un caiet deformat A5, cu paginile liniate ori-zontal, 23 de rânduri / paginã):(1) Rovena, sorã, n. 23 decem-brie 1901 la Piatra-Neamþ; (2)Veronica, sorã, n. 14 decembrie1905 la Hamburg; (3) Rudolf,frate, n. 17 august 1900 laPiatra-Neamþ; (4) Theodor-Cezar, n. 20 martie 1910 laViena; (5) Harry, n. 25 februarie1908 la Piatra-Neamþ; (6)Debora Goldner-Brauner,mamã, n. 25 decembrie 1877 laPiatra-Neamþ; (7) Herman N.Brauner, tatã, n. 6 noiembrie1872 la Galaþi; (8) la Marsilia, înVila Air Bel, Varian Fry organi-zase o reprezentanþã a„Comitetului American deSalvare“, unde numeroºi artiºtiºi oameni de ºtiinþã erau cazaþiîn aºteptarea vizelor de emi-grare în SUA ºi Mexic; (9)corect: Muntele Canigou, vizibilde pe plajã ºi de pe mare; (10)ceremonial tradiþional deculegere a viei; (11) se referã laJacqueline Abraham, care-l vaurma ºi ea în refugiul din sudîncepând din 1942 ºi cu care seva cãsãtori în 1946, la Paris.

Din pãcate, speranþele luiVictor Brauner de a pleca înMexic ori SUA nu s-au împlinitniciodatã, el rãmânând pe toatãdurata rãzboiului în sudulFranþei. De la Canet-Plage s-amutat la Saint-Féliu-d'Amont,unde a avut domiciliu forþat. Areuºit sã obþinã o carte de iden-titate falsã, cu ajutorul cãreia îºivizita din când în când prieteniiartiºti din Marsilia. În 1942 s-amutat la Remollon, apoi laPlaine de Theus, în regiuneaGap, ºi ulterior la Celliers-de-Rousset, unde rãmâne pânã lasfârºitul rãzboiului.

Totuºi, în perioada acestuirefugiu dureros a (re)descoperitpictura în cearã (encaustica),completând-o cu tehnici origi-nale care i-au adus mai târziucelebritatea. De asemenea,acum se iniþiazã în ocultism ºidezvoltã un imaginar straniu ºiorginal care-l propulseazã print-re cei mai valoroºi artiºti dinavangarda istoricã.

Emil NICOLAE

110 ani de la naºterea lui Victor Brauner

O scrisoaredin exil

Pãcat cã iniþiativa foartebunã a Filialei Bacãu a UniuniiArtiºtilor Plastici de a organizaun „Salon de peisaj“ n-a avutecourile meritate, publicul fiindprezent în numãr destul demodest la vernisaj. Posibil cadesfãºurarea în toiul verii(expoziþia s-a deschis pe 28iunie) sã fi fost un dezavantaj,pentru cã în aceastã perioadãeste o atmosferã generalã devacanþã ºi este ºtiut cã majori-tatea plasticienilor, acum eva-deazã în taberele de creaþie.Vestea bunã este cã expoziþiaîncã mai poate fi vizitatã ºi orecomand atât pentruîncântarea privirilor, cât ºi pen-tru relaxare. Genul „peisaj“este extrem de ofertant ºideschis pentru publicul larg,care de regulã, îl recepteazãfoarte bine. Pentru mulþi din ceicare-ºi permit sã-ºi înfru-museþeze locuinþa cu tablouride artã, prima lor opþiune va fipentru peisaj. Desigur, în artã,peisajul nu este o simplãtranspunere din naturã, ci o„transfigurare“. Peisajul poatefi: citadin, marin, silvestru, na-tural etc. Toate aceste formede peisaj pot fi identificate înexpoziþia colectivã a plasticie-nilor bãcãuani, lucrãri foartebune au fost puse în valoare ºide o panotare corectã, re-zultând o expoziþie plinã dearmonie. Abordãrile artiºtilorvariazã de la clasic la modern,tehnicile la care au apelat sunt

foarte diverse: acuarelã, pas-tel, graficã, picturã în ulei sauacrilic, vitraliu, fotografie. Uniidintre ei ne-au împrospãtatmemoria cu pânze din aniianteriori, dar cam jumãtate dinsimeze au fost acoperite cunoutãþi din 2012 sau chiar2013, acestea fiind parcã ºicele mai frumoase dintrelucrãri. Bianca Rotaru îmbinãexcepþional acuarela cu grafi-ca. Carmen Poenaru, cunos-

cutã prin „spectacolul“ viu pecare-l oferã în arta plasticã, dedata asta surprinde cu peisajecu tonuri calme, temperate. Ooazã de liniºte ºi o invitaþie deevadare, adresatã sufletului.Aducându-mi aminte de„pãdurea de argint“ dar ºi de„pãdurea de mesteceni“, pic-turile în ulei, semnate IonMihalache, în aparenþã simpleprin sinceritatea ºi calofilia lor,sunt un fel de parabole vizuale

poetice, generând o adevãratãstare emoþionalã. Foartereuºite sunt ºi peisajele cita-dine ale lui ConstantinCiupercã, în care geometriileabstracte se îmbinã cu detaliidin zona concretului sau a mis-terului. Abstracte sunt ºi pic-turile lui Marius Crãiþã-Mândrã,care conþin în subsidiarul lormesaje avangardsite, elogii alenonconformismului în artã. Onotã de culoare vie ºi inediteste adusã de Elena Lupaºcu,propunerea ei de vitralii fiindunicã în expoziþie. O naturãstaticã marca Mircea Bujordelecteazã cu florile ei de ogingãºie aparte. La genulfotografie, a fost un singur par-ticipant, Ovidiu Ungureanu, iarrealizãrile lui parcã ar evocaiernile ruseºti, siberiene.

Multe exponate recompunun habitat rupestru, în acesteapredominã imaginile cu caseþãrãneºti (Ioan Burlacu, ªtefanSuditu, Doina Munteanu º.a.),evocând vremurile trecute alecopilãriei, cu vacanþele petre-cute la bunici. Cimitirelecreºtine sunt oaze de pace ºi

liniºte, demonstraþie pe care oface Geanina Ivu în tabloul cutroiþe în tonuri de griuri.Esenþializate, pictate în tuºeconsistente, câmpurile luiDumitru Macovei sunt ca osimfonie bucolicã. Clãdiri în stilgotic ne prezintã LilianaDumitriu, în acuarele foartefine.

Cã „veºnicia s-a nãscut lasat“ ne amintesc lucrãrile ma-estrului Ilie Boca, privind lu-crarea „Coverga.Panagi“, gân-dul te poartã ºi la curãþeniasufleteascã a þãranului. ªi nuîntâmplãtor, în apropiere, untablou al aceluiaºi Ilie Bocazugrãveºte zidurile încãrcatede suflu religios ºi de istorie aleMãnãstirii Suceviþa. La catego-ria „marine“, se evidenþiazã unalt maestru al penelului, VasileCrãiþã Mândrã care recreeazã,cu infinitã delicateþe ºi tan-dreþe, magia Balcicului.

Expoziþia este onoratã ºi deªtefan Pristavu, care cu ocaziaexpoziþiei personale de laînceputul acestui an a fostnumit, de cãtre jurnalistulGheorghe Bãlþãtescu, „cel maireprezentativ artist dinMoldova al peisajului“. ªi AurelStanciu este prezent cu douãvariante din ale lui „ferestre“,despre care criticul de artãIulian Bucur spunea cã sunt„secvenþe de arhitecturã ver-nicularã pe care pictorul ocunoaºte temeinic“.

Violeta SAVU

arte

iulie - august 2013 23

Salonul de peisaj

Expoziþie de varã

„The Great Gatsby“ este adaptareaîn 3D din 2013 a romanului omonimscris de Scott F. Fitzgerald. Þinând contde faptul cã data iniþialã a lansãrii filmu-lului a fost 2012, întârzierea premiereimi-a dat motive sã fiu scepticã referitorla calitatea acestuia. Însã, din punct devedere tehnic, nu am avut motive sãmã îndoiesc de calitatea acestei pro-ducþii. Cinematografia, decorurile ºiefectele speciale au fost remarcabile,dar, în ciuda aspectului plãcut al filmu-lui, mesajul a fost modificat în aºamãsurã, încât s-a pierdut orice profun-zime.

Povestea romanului este cunoscutãaºa cã mã voi concentra asupra dife-renþelor dintre adaptare ºi sursã. Filmulîncepe prin a prezenta naraþiunea subforma unei rememorãri a lui NickCarraway (Tobey Maguire), pacientîntr-un sanatoriu, care-ºi reaminteºtevara petrecutã în compania milionaruluiJay Gatsby (Leonardo diCaprio). Acestprocedeu al rememorãrii la care aapelat regizorul Baz Luhrmann simpli-ficã acþiunea pentru privitorii nefamilia-rizaþi cu romanul, însã eliminã orice felde suspans, deoarece, încã din primelecinci minute ale filmului, publicul îºipoate da uºor seama cum se va termi-na acþiunea. De asemenea, tot în primaparte a filmului, Nick Carraway ajungesã nareze ºi în scris, materialul finalfiind chiar romanul dupã care esteadaptatã producþia, o opþiune a regi-zorului fãcutã dupã un cliºeu.

Filmul respectã firul narativ al cãrþii:Nick Carraway se mutã la New Yorkpentru a vinde acþiuni la bursã ºi închiri-azã o casã lângã conacul impunãtor allui Jay Gatsby. Aceºtia se împrietenescºi Nick îl ajutã pe Jay sã o reîntâl-neascã pe Daisy Buchanan (CareyMulligan), iubita lui din tinereþe.Povestea de dragoste dintre Jay ºi

Daisy este prezentatã tot sub formaunor rememorãri, care lipsesc din carte,dar ajutã publicul sã empatizeze cupersonajul principal masculin. Deasemenea, misterul trecutului lui JayGatsby este dezvãluit privitorilor tot înprima parte a filmului ceea ce eliminãsuspansul. În roman, trecutul lui Gatsbyera prezentat de cãtre tatãl acestuia,care lipseºte din film în mod convena-bil. Aceastã schimbare, pe care o faceregizorul sugereazã singurãtatea per-sonajului ºi e fãcutã pentru a creºtesimpatia faþã de Jay, însã, faptul cãacest lucru se relevã la sfârºit în carte,are un rol diferit, arãtându-l pe Gatsbyîntr-o altã luminã, sugerând cã izolareaacestuia a fost voitã.

Un alt aspect care diferenþiazã filmulde carte este lumina verde de la doculcasei lui Daisy, pe care Jay o vede înfiecare noapte de pe pontonul sãu. Înfilm, lumina este prezentatã ca fiindsimbolul dragostei dintre cei doi.Regizorul vrea sã sugereze cã Daisyeste, dupã vechiul cliºeu, atât dedeparte, dar ºi atât de aproape. Încarte, semnificaþia luminii este mult maiprofundã ºi reprezintã în realitate temacentralã: schimbarea valorilor în soci-etatea americanã reprezentatã dedeclinul visului american, de individua-lism sau determinism ºi de speranþã, înfavoarea lãcomiei ºi a banilor. Filmuleliminã acest aspect optând pentru asimplifica mesajul ºi apeleazã doar lapovestea de iubire, pentru cã este maicomercialã ºi mai accesibilã publiculuilarg. Astfel, filmul nu reuºeºte sã inter-

preteze în mod adecvat romanul ºiacele elemente subtile, care au asigu-rat succesul în timp al cãrþii, sunt elimi-nate în favoarea realizãrii unei producþiifãrã profunzime, dar impresionantã dinpunct de vedere vizual pentru cei carevãd filmul fãrã a fi citit romanul. Carteaconþine anumite detalii subtile care nupot fi adaptate uºor pe marele ecran.

Interpretãrile actorilor au fost, înmare parte, bune. Leonardo diCaprio îlinterpreteazã cu succes pe Jay Gatsbyºi dã personajului carismã. CareyMulligan m-a surprins în mod plãcut,aceasta reuºind sã redea candoarea luiDaisy. În schimb, rolul lui TobeyMaguire a fost uºor siropos.

Costumele ºi decorurile au fost spec-taculoase, însã coloana sonorã m-aimpresionat cel mai mult, datoritã opþiu-nii regizorului de a folosi muzicã recen-tã în locul celei specifice anilor ’20,ceea ce ar fi fost previzibil dacã þinemcont de perioada când se desfãºoarãacþiunea. Consider cã aceastã alegereîi oferã filmului o oarecare proseþimeîncurajând vizionarea peliculei ºi depersoanele mai tinere. Regizorul împre-unã cu Craig Armstrong opteazã pentrugenuri variate de muzicã: indie, rockalternativ, rap, dance. Meritã sã fieascultate melodiile: „Young andBeautiful“ (Lana del Rey), „No Churchin the Wild“ (Jay-Z, Kanye West),„Together“ (That xx) ºi „Over the Love“(Florence and the Machine).

În concluzie, filmul meritã a fi vizionatgraþie coloanei sonore, a costumelor, adecorului ºi a efectelor speciale, chiardacã privitorii nu se aºteaptã la unmesaj profund ºi lipsit de cliºee.

Antonia GÎRMACEA

Cinema

O producþie spectaculoasã,dar fãrã profunzime

• ªtefan Pristavu• ªtefan Pristavu

eseu

iulie - august 201324

1. Când Tudor Arghezi afirmaîn niºte tablete (numite impro-priu arte poetice în ediþia lui IlieGuþan, apãrutã la Cluj, în 1974,pentru cã ele sunt material alunei poietici, mãrturisiri adicãdin „bucãtãria“ de creaþie) cãlipsa talentului, a „acestuiimponderabil“ duce inevitabil laeºec, nu spunea un lucru nou.Nu era nouã nici ideea din altloc, în care sublinia cã „lucrul celmai bun nu iese dintr-odatã.“Aºadar, talent ºi travaliu ar fi încazul sãu poezia, un „blestematmeºteºug.“ Dovada muncii petext a poeþilor ar fi varianteleunei poezii, care presupun reor-ganizãri, tãieturi, schimbãri decuvinte, de topicã etc. E impor-tant sã înþelegem cã pentru alucra pe un text poetic e nevoie,mai întâi, sã existe un text-prim,pe care poetul îl considerã dejaa fi în „curtea“ poeziei. Dar acesttravaliu „lucid“ poate fi fãcut deun poet oricând, adicã în orice ziindiferentã? Rãspunsul pare a finegativ. Pentru a gãsi formacare sã-l încapã, zic, parafra-zând eul poetic eminescian, enevoie de un prim impuls al ge-nerãrii poeziei, pe de o parte,cât ºi de travaliu, pe de alta. Maimult ca iubitor de poezie ºi maipuþin ca practicant al ei, am fostfascinat de procesul de creaþieîn general, dar mai ales de fer-mentul care stârneºte creaþiapoeticã. ªi cred cã impulsul primcare genereazã poezia e la felde greu de surprins, cum greueste, dacã nu imposibil, sã sur-prinzi momentul când luneci dinstarea de veghe în cea desomn. ªtiu, asemenea multora,din mãrturisirile unor poeþi, cãaceºtia zãbovesc ore sau zileîntregi uneori în faþa foii albe dehârtie pentru ca vreun vers, caresã aibã legãturã cu poezia, sã senascã. ªi, de asemenea, suntclipe când cuvintele vin cuuºurinþã: poeþii numesc acestemomente de graþie stare poeticã.

Începând din antichitate, maibine de douã milenii, poeþii, darºi cei care au meditat asuprapoeziei, au pus inspiraþia poe-ticã pe seama Muzei, susþinândoriginea supranaturalã a inspi-raþiei, cât ºi a poeziei. Odatã cusecolul al XIX-lea, cu primelesemne ale modernismului, con-cepþia despre poezie, despreinspiraþia poeticã avea sã seschimbe. Unii dintre poeþii mo-derni ºi-au mãrturisit, consem-nat, analizat ºi chiar teoretizatactul creator, lãsând materialpentru adevãrate poietici. Dacãpentru mii de ani, începând cuantichitatea, impulsul prim ºiactul de creaþie erau socotite„iraþionale“, generate de o anu-mitã „frenezie“ indusã de rea-litãþi supranaturale, odatã cusecolele din urmã, prin Poe,Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé,Valéry, iar la noi prin Arghezi,Blaga, Barbu etc., inspiraþia po-eticã pierde teren în faþa ideii cã„travaliul“ poetic este funda-mental, cã poemul poate aveatemeiuri „raþionale“, cã inspiraþianu e de ajuns în actul creator,ba, uneori, este chiar dãunã-toare.

2. Creaþia artisticã, al cãreipunct de plecare e inspiraþia,era pentru cei vechi mimesis,dupã cum se ºtie, însã e bine de

precizat cã imitaþia nu era înþe-leasã chiar în sensul în carevorbeau susþinãtorii ºi practi-canþii realismului secolului alXIX-lea. Platon, care a atacatmai ales artele imitative înRepublica, adicã pictura ºisculptura, le considera pe aces-tea îndepãrtate în al treilea gradde realitate, iar realitatea, dupãcum bine se ºtie, însemna pen-tru el lumea ideilor. Aceastãlume a ideilor era dincolo delumea sensibilã, într-o sferã ainteligibilului, unde ideile (para-digme, modele, prototipuri,arhetipuri) au o existenþã imua-bilã, nepieritoare ºi sub semnulperfecþiunii. Dacã natura, lumeaconcretã sunt umbre ale ideilor,înseamnã cã ele sunt de faptaparenþe înºelãtoare. Artistul,imitând aparenþele, creeazã oumbrã a umbrei, o copie acopiei. Fiind atât de îndepãrtatãde adevãr, nefiind cunoaºtereraþionalã, opera de artã este unsimulacru (eidolon). Fiind unsimulacru, o imagine, operaartisticã nu se poate apropia deidee mai mult decât o facecuvântul (onoma). E limpede cãPlaton foloseºte onoma ca petreapta cea mai de jos acunoaºterii, dar, în acelaºi timp,singura posibilitate a filozofuluide a dezvãlui ideile.

O schimbare în înþelegerealumii ideilor platoniciene s-apetrecut pentru prima datã înOratorul lui Cicero, susþineErwin Panofsky (în Ideea,Univers, Buc., 1975), într-unmod în care, aparent paradoxal,Platon era conciliat cu discipolulsãu Aristotel. Iatã ce afirmaCicero: „Fidias, când i-a creatpe Zeus ºi pe Atena, nu a studi-at un om (din realitate) pe carel-ar fi putut imita, ci în propria-iminte exista o reprezentareînaltã a frumuseþii; pe aceea ocontempla, în ea se adâncea,dupã modelul ei îºi ghida arta ºimeºteºugul.“ Aºadar, dintr-odatã, artistul nu mai este unsimplu ºi servil imitator al uni-versului de aparenþe înºelã-toare, fiindcã în el existã oimagine originarã a frumuseþii.Deºi ataºatã de mimesis, gândi-rea Greciei antice, chiar prinPlaton ºi Aristotel, subliniazãPanofsky, n-a fost strãinã deconcepþia „cã poziþia artistuluifaþã de naturã nu este numaiaceea de supus copist, ci ºiaceea de rival, care se strã-duieºte, independent ºi cu pro-priile-i mijloace creatoare, sãremedieze imperfecþiunile iner-ente naturii“, pentru cã, de

exemplu, Aristotel afirmasedeja: „Prin artã iau naºtereacele lucruri a cãror formã seaflã în suflet.“ Ca sã actualizezefrumuseþea în operã, pentru ceivechi era limpede cã punereade acord a formei (care existã însuflet, la Aristotel, sau în afaralui, ca idee, la Platon) poate fisusþinutã de cãutarea frumuseþiiîn obiectele sensibile, care suntimperfecte, prin selectarea decãtre artist a ceea ce este fru-mos în mai multe, pentrurealizarea unuia singur, adicã aoperei. De multã vreme, se afir-mã cã meºteºugarul creeazãobiecte de serie, pe când artis-tul creeazã un unicat. E bine deºtiut cã anticii nu disociaserãîntre artã ºi meºteºug.

3. Poezia, ca mai toate acti-vitãþile umane, are rãdãcinimitice. Desprinderea de mit afost, dupã cum vom vedea,rezultatul unei desacralizãri,fiindcã Homer este printre primiicare au transformat pe zei înpersonaje literare. Omul trãitorîn „illo tempore“, reproducândsecvenþele unei cosmogonii,care e un mit, adicã un „modelexemplar“, cum afirma MirceaEliade în Aspecte ale mitului, nuavea convingerea cã rosteºte opoezie. Funcþionalitatea mitico-religioasã a Facerii biblice, deexemplu, e departe de funcþio-nalitatea esteticã a unui poemcare are ca sursã mitul biblicamintit. Voi spune cã mitulsacru, transfigurat, se transfor-mã în mit poetic, poetul avândlibertatea de a îmbogãþi cu noiinvariante paradigma miticã.Faptul acesta a stârnit reacþiiviolente chiar în antichitate,când Xenofanes, întemeietorulºcolii filozofice eleate, încerca ocorecþie: „Toate nelegiuirile suntpuse de Homer ºi Hesiod peseama zeilor. Tot ce, între muri-tori, e lucru de scârbã ºi dehulã, toate faptele ruºinoaseumplu cânturile lor: hoþii, adul-tere ºi înºelãciuni“ (în D. M.Pippidi, Fragmentele eleaþilor).Heraclit din Efes era chiar maicategoric: „Homer ar fi meritatsã fie alungat cu bãþul din

adunãri“. Aceastã atitudine atrecut în Dialogurile lui Platon,care, în Republica, afirma cãdoar faptele bune trebuie pusepe seama zeilor. Când în a do-ua jumãtate a secolului al IV-lea(î. Hr.), în Poetica, Aristotel afir-ma cã poezia nu prezintãlucrurile aºa cum s-au întâm-plat, ci aºa cum ar fi putut sã seîntâmple, însã în limiteleverosimilului ºi ale necesarului,el nu spunea ceva nou. LuiHesiod (sec.VII, î. Hr.) înTeogonia, Muzele îi spun unadevãr sensibil asemãnãtor:„Noi ne pricepem sã povestimnãscociri aidoma lucrurilorîntâmplate. ªi mai ºtim, de câteori vrem, sã spunem ºi vorbeadevãrate.“

Socrate, Platon, Aristotelconsiderau deci cã poezia ºicelelalte arte reprezintã rodulimitaþiei, cum am vãzut, genera-te de muze, dar ºi cã imitaþia eun dar „sãdit în om din vremeacopilãriei, iar plãcerea pe care odau imitaþiile e ºi ea resimþitã detoþi“ (Aristotel, Poetica, IV 1448b 5-9). Modul în care se reali-zeazã imitaþia, natura inspiraþieipoetice au suscitat pãreri uneoridiferite. ªtim cã Platon preia dela magistrul sãu Socrate „con-ceptele“, care sunt rezultatulunui efort propriu doar raþiunii,le numeºte „idei“ ºi conferãacestora o valoare metafizicã.Le atribuie o existenþã în sine,ele constituind singura realitate:eternã, imuabilã, perfectã, cul-minând cu Binele suprem, careeste, în acelaºi timp, Adevãrulabsolut ºi Frumuseþeadesãvârºitã. Învãþãtura nu estealtceva decât „reamintire“(anamnesis). Prin aceastãanamnezã omul are posibili-tatea de a se apropia, prin pro-priul spirit, de universul etern alideilor (care sunt singura reali-tate, lumea lucrurilor dimprejur,palpabile prin simþuri, fiind oumbrã a lumii ideilor, o copieimperfectã a acestora, iarpoezia, imitând lumea palpa-bilã, este o copie a copiei);aceastã apropiere de lumeaideilor este singura care poateînnobila, este singura demnã deom. Trebuie sã cãutãm aºadarsub „coaja“ (aparenþa) lucrurilorpalpabile prin simþuri pentru agãsi, pe cât posibil, fãrâme deadevãr, pentru a înþelege ce auacestea în comun ºi, desigur,neschimbãtor. Sã ajungem,cãutând, la „principiul increatdin care toate purced“, cum seexprimã D. M. Pippidi (înFormarea ideilor literare în anti-chitate, Editura enciclopedicãromânã, Buc., 1972).

Platon dispreþuia pe poeþi ºiactivitatea lor prin care „inven-tau“ o copie a copiei, aºadar oiluzie, ºi preþuia pe filozofi, pen-tru cã efortul lor raþional eraîntru cãutarea adevãrului. Acestsens îl are, în Protagoras (384

a), replica lui Socrate, înmãsura în care „darul Muzelor“genereazã prea puþin adevãr ºiprea puþin folos cititorilor: „sãlãsãm de o parte pe poeþi ºi sãstãm de vorbã între noi (filozofii,n. n.), cât ne taie capul, punândla încercare adevãrul ºi proprianoastrã judecatã.“

4. Continuând, e bine sãamintesc faptul cã filozoful tin-dea sã-i alunge pe poeþi dincetate, poate ºi din pricinã cã,aºa cum aflãm din „Apãrarea luiSocrate“, condamnarea lamoarte a mentorului sãuSocrate s-a întâmplat ºi dinpricina mãrturiei unui poet. Înamintitul dialog, Platon îl punepe Socrate sã afirme cã activi-tatea poeticã nu are legãturã cuînþelepciunea: „Din aceastãscurtã cercetare am cunoscutadevãrul ºi asupra poeþilor, cumcã operele lor izvorãsc dintr-undar al naturii, dintr-un entuziasmasemenea proorocilor ºi pre-oþilor-profeþi... numai dinînþelepciune nu!“ (Apãrarea luiSocrate, 22 c). Ideea cã poeþiicreeazã sub imperiul entuzias-mului, cã nu ei, ci muza leºopteºte ce sã scrie, cã înmomentul creaþiei îºi pierdminþile, altfel spus, cã momentulcreaþiei este iraþional, o trateazãPlaton într-un alt dialog detinereþe: „Cãci nu cu meºteºug,ci stãpâniþi fiind de divinitate ºitransportaþi, marii poeþi epici îºicompun frumoasele lor cânturi;ºi adevãraþii lirici la fel. Aºa cumcoribanþii dãnþuiesc fãrã sã-ºidea seama ce fac, tot astfel po-eþii lirici, fãrã sã-ºi dea seama,compun poemele de toþi cunos-cute; o datã prinºi în curgereamuzicii ºi a ritmului, îºi ies dinfire [...]. Cãci poetul [...] nupoate cânta înainte de a sesimþi stãpânit de Zeu – scos dinfire – ºi de a-ºi fi pierdut minþile.Câtã vreme n-a cãpãtat aseme-nea dar, nimeni nu-i în stare sãfacã versuri ori preziceri. [...] nudin pricina vreunui meºteºug, cimulþumitã harului ceresc nãsco-cesc ei tot ce nãscocesc. [...]Încât cânturile cele mai fru-moase nu sunt ei cei care lerostesc, de vreme ce nimenidintre ei nu e în toate minþile luicând le spune, ci Zeul însuºi,care le compune ºi grãieºte pringura lor“ (Ion, 533 e – 534 b). Înalt dialog, intitulat Phaedru (245a), apare o nouã idee, la caremã voi referi mai târziu: „câtpriveºte pe cel ce se apropie deporþile poeziei, fãrã sã fie trans-portat de nebunia Muzelor, con-vins fiind cã meºteºugul singurajunge sã facã din el poet ade-vãrat, acela va rãmâne veºnicla jumãtatea drumului, poeziaomului cu cap fiind întotdeaunalãsatã în umbrã de poezia celorieºiþi din minþi.“• Vasile Crãiþã Mândrã

Dan PETRUªCÃ

Despre inspiraþia poeticã

eseu

iulie - august 2013 25

5. Aºadar, nu e de ajuns sã ai„cap“, nu e de ajuns ºtiinþa sauînþelepciunea pentru a creapoezie, ci e nevoie de har, denebunia muzelor pentru toateacestea. E de presupus cãinspiraþia poeticã a început,odatã cu trecerea timpului, sãse numescã talent sau har (dela Dumnezeu) . Immanuel Kant(Critica facultãþii de judecare,Editura ªtiinþificã ºi Enciclope-dicã, Buc., 1981, pp. 202-203),cunoscând textele platoniciene,a nuanþat cu mare folos aspec-tul din Phaedru, descriind con-ceptul de „geniu“, care era pen-tru filozof numai artistul ºi nicio-datã omul de ºtiinþã. Kant con-trazice pãrerea celor vechi, cumcã arta ia naºtere prin mimesis.Artistul este geniu în mãsura încare el este talentul, un dar alnaturii, „este dispoziþia înnãs-cutã a sufletului (ingenium) princare natura prescrie reguliartei“, el este „talentul de a pro-duce fãrã o regulã determinatã.ªi asta spre deosebire de spiri-tul comun (adicã omul fãrã ta-lent, n. n. ) care nu poate nicio-datã mai mult decât sã înveþe ºisã imite.“ Tocmai pentru cãopera artisticã nu este rezultatulimitaþiei, caracteristica funda-mentalã a geniului este origina-litatea. În consecinþã, artistul„nu poate descrie sau indicaºtiinþific modul în care creeazãprodusul sãu, ci el ca naturã pre-scrie reguli. În consecinþã, cre-atorul unui produs datorat geniu-lui sãu (adicã talentului, n. n.) nuºtie cum s-au nãscut în el ideileoperei; de asemenea, el nupoate sã le inventeze dupã placsau conform unui plan ºi sã lecomunice altora în prescripþii acãror respectare sã conducã laproduse similare.“ Este evidentcã talentul sau harul reprezintãpunctul de plecare al opereiartistice. Chiar dacã ImmanuelKant defineºte cu limpezime ta-lentul, ceva totuºi scapãînþelegerii. Sigur este însã cã„reþeta“ creãrii unei opere artis-tice nu se poate „indica ºtiinþi-fic“, deoarece, dacã ar fi posibilacest lucru, oricine ar putea sãînveþe ºi sã creeze o capodo-perã. ªi cum opera artisticãeste un unicat, în raport cu pro-dusul de serie al meºteºugaru-lui, „reþeta“, dacã este, e unicã,

irepetabilã ºi, în principiu, cuneputinþã de explicat sau detransmis altora. Originalitatea decare vorbea Kant face operaimposibil de imitat, însã ea arputea servi altora ca model,„adicã drept etalon sau regulã deapreciere“, precizeazã filozoful.

6. Am constatat pânã acumcã antichitatea greacã a avutcultul raþiunii, considerândpoezia, cea liricã în special, unsubprodus al spiritului, deoa-rece era rezultatul inspiraþiei, alunui entuziasm iraþional. Multmai târziu, în perioada imediaturmãtoare clasicismului fran-cez, adicã în secolul al XVIII-lea, s-a nãscut spiritul modern,tocmai din bãtãlia cu clasicis-mul. În disputa dintre clasici ºimoderni, au existat personalitãþicare au atacat pe poeþi ºipoezia lor, iar altele i-au susþi-nut. Hugo Friedrich (în Structuraliricii moderne, Editura pentruLiteraturã Universalã, Buc.,1969) afirmã cã unii, precumMontesquieu, La Motte, abateleTroublet, de exemplu, au con-siderat (în ordinea numeloramintite) cã poeþilor lirici „lelipseºte judecata ºi gustul“, cãpoezia este „armonioasã extra-vaganþã“ sau, mai rãu, cã eaeste „un lucru foarte puþin re-zonabil.“ Alþii, precum Voltaire,Marmontel, d'Alambert, Diderotgândesc îndrãzneþ, hotãrând cãfrumosul, într-o capodoperãpoeticã uneºte entuziasmul ºiraþiunea, cã acestea aºadar n-arfi incompatibile, sau cã poeziaar avea un „limbaj autonom“,idee de care astãzi aproapenimeni nu se mai îndoieºte.Apoi romanticii (Hugo, de Vignyºi alþii) sunt modernii începutuluide secol al XIX-lea, care,negând clasicismul, supremaþiaraþiunii, severitatea regulilor, aunãscut un „suflet nou“, un „gustnou“, astfel cã au legat poezialiricã de afect, de inimã, deintim. ªi dacã poezia modernã,prin Poe, Baudelaire, Rimbaut,Mallarmé etc. e „un romantismderomantizat“, cum afirmãacelaºi H. Friedrich, înseamnãcã un prim fenomen ar fi„înstrãinarea liricii de inimã“, deceea ce E. A. Poe numea „theintoxication of the heart“.Poezia nu trebuia sã mai fieconfesiune, un jurnal de stãri

particulare. Scuturându-se decontingent, poezia înainteazãspre Mallarmé ºi Paul Valéry,spre ermetism, spre ceea ce seva numi „poezia purã.“Debarasatã de orice balast,inclusiv de sentiment ºi de oriceconþinut anecdotic, aceastãpoezie va avea un caracter ezo-teric, limbajul ei refuzând unreferent concret, palpabil.Poezia devine o figurã a minþii,un „act pur de narcisism“, cumar spune Ion Barbu.

Philippe van Tieghem, (înMarile doctrine literare înFranþa, Univers, Buc., 1972),afirmã cã Baudelaire „sesitueazã la rãscrucea dintremarele drum al romantismului,drumul încã secundar al par-nasianismului ºi al celui abiaschiþat al simbolismului“. LaBaudelaire s-a constatat lipsadatãrii poemelor, probabil toc-mai ca niciunul dintre ele sã nupoatã fi interpretat prin faptebiografice. Pentru el, inspiraþiapoeticã este impurã, este impul-sul brut, care e înnobilat doar detravaliul poetic: „Tot ce e frumosºi nobil e rezultatul raþiunii ºi alcalculului.“ Poetul se va înde-pãrta de natura romanticã saurealistã, preferând în locul eiartificiul, artisticul. Frumosul luiBaudelaire era un rezultat altravaliului poetic ºi, dincolo de„estetica urâtului“, pe care nuvoi insista, e bine sã înþelegemcã pentru el artisticul era superi-or naturii. Th. Gautier observadeja într-un studiu din 1868„gustul particular al poetuluipentru artificial“, amintind de unfrumos elaborat de civilizaþiiavansate sau corupte. Deexemplu, nu o femeie iradiindfrumuseþe naturalã îl fascina peBaudelaire, noteazã Gautier, ciuna folosind „toate resurselecochetãriei savante.“ Îl fascinau„retuºurile“ care construiau onouã femeie, îndepãrtând-o denaturã. Dacã natura e imperfec-tã ºi trebuie „retuºatã“, îndrep-tatã, dacã frumosul e „bizar“,atunci nici nu poate fi vorba înartã de mimesis. Cã imitaþiaeste dispreþuitã o aflãm ºi dintr-o altã zicere a poetului: „naturae urâtã ºi eu prefer monºtrii fan-teziei mele.“ Observãm, de alt-fel, cã fantezia înlocuieºte con-ceptul de imitaþie ºi, conformcriticii literare, în lumea imagi-narul poetic, poetul aduce pro-pria sa ordine. Citat de H.

Friedrich, iatã ce afirmãBaudelaire: „Fantezia descom-pune întreaga creaþiune ºi, cumaterealele îngrãmãdite ºi dis-puse dupã reguli a cãror originenu o putem afla decât în zonacea mai profundã a sufletului,(poetul, n. n. ) creeazã o lumenouã.“ Aceastã „lume nouã“,care a luat naºtere dupã dis-trugerea, deformarea, reorgani-zarea realitãþii exterioare ºi inte-rioare, este o lume generatã delegile fanteziei. Produsul rezul-tat, poezia adicã, precizeazã H.Friedrich, este „superior în rangobiectului deformat“ ºi, în con-secinþã, superior naturii.

Însã drumul spre Baudelairetrece prin Novalis ºi E. A. Poe.Novalis afirmase deja, conformlui H. Friedrich, cã poeziareprezintã „îmbinarea fantezieiºi a puterii de judecare“ sau cãeste produsul „luciditãþii reci.“Novalis ºi Poe, pasionaþi demagie, asemãnau pe poet cu unmagician, cuvântul fiind pentruei incantaþie. Magicianul secrede identic „în chip magic, cufiinþa divinã“ (L. Blaga, Opere10, Minerva, Buc., 1987).Asemenea magicianului, poetul(romantic) înþelegea cuvântul cape Verbul divin, iar prin rostirealui se realiza contactul cu uni-tatea primordialã cosmicã. Aiciîºi are originea orgoliul magi-cianului ºi al poetului, susþinândun anumit demonism al cre-atorului de poezie.

Scriitorul american EdgarAllan Poe este poate printreprimii poeþi care au încercat sãdescifreze, pentru sine ºi pentrualþii, procesul de creaþie aloperelor proprii într-un studiuintitulat „Filozofia compoziþiei“(1846), apãrut la noi în volumulPrincipiul poetic, Univers, Buc.,1971, prefaþat de MateiCãlinescu. Construindu-ºi unprogram pe care însuºi Poe n-afost în stare totuºi sã-l aplice,scrie criticul, acesta ar repre-zenta o toerie a poeziei, „o filo-zofie a compoziþiei“, un examenal modului în care se poate fa-brica un poem. Americanul apãtruns în cultura europeanãprin Baudelaire mai întâi, care l-atradus în mare parte. Importanteste, noteazã Matei Cãlinescu,faptul cã „poezia lui Poe ºi ideilesale despre poezie au rodit, eletrebuie considerate ca niºtepãrþi constitutive ale fenomenu-lui liric modern ºi ale conºtiinþei

moderne a lirismului.“ Poetulamerican demistificã procesulde creaþie al poeziei, atacândvanitatea celorlalþi poeþi, care îºitãinuiesc actul creator,nelãsând publicul „sã arunce oprivire în culise“, cum noteazãPoe, adicã în laboratorul decreaþie. E. A. Poe demitizeazãtotal conceptul de inspiraþiepoeticã: „Scopul meu e sãdovedesc cã niciun moment dincompunerea lui (a poemului„Corbul“, n. n.) nu poate fi puspe seama unui accident sauunei intuiþii, cã lucrarea a înain-tat, pas cu pas, spre formadefinitivã cu precizia ºi cu con-secvenþa rigidã a unei problemede matematicã.“ Scriind despremodul „raþional“ în care a com-pus poemul, despre cum i-agândit dimensiunea, domeniul,tonul, efectul artistic (refrenul,ca modalitate universalã,sunetele dominante ale cuvân-tului folosit ca refren: „o“, „r“, în„Nevermore“), fiinþa non-raþio-nalã capabilã sã vorbeascã (uncorb, pasãre de rãu augur),moartea ca temã literarã,melancolia ca nuanþã obligato-rie a tonului etc., Poe elaborea-zã, în fapt, pentru prima datã, opoieticã. Gestul de a comentageneza operelor proprii e unsimptom al modernitãþii, iarBaudelaire, Rimbaud, Mallarmé,Valéry, în Franþa, ºi TudorArghezi sau Ion Barbu, la noi, l-auconsiderat necesar.

7. Mã voi întoarce (brusc) înantichitate, nu ca sã închid pro-blema ispiraþiei poetice, ci ca são redeschid, fiindcã nu cred cãcineva vreodatã va reuºi sã o lã-mureascã. Lucrurile ºtiute foartebine de mulþi ºi despre care amvorbit succint sunt, într-un felsau altul, la fel ca la început,deºi astãzi ele intereseazã ºibucurã doar pe iniþiaþi ºi maipuþin marele public. Voi cita unfragment din Tristele lui Ovidiu(IV, 10, 19-26), care susþinecredinþa omului comun dintot-deauna cã poezia este inutilã ºicã nu aduce niciun beneficiu,niciun ban. Natura poeziei,susþine eul liric ovidian, estecelestã, chemarea Muzei etainicã, lãuntricã, iar poetul ade-vãrat e predestinat sã scriepoezie. În ultimele douã versuri,însã, ni se sugereazã cã atuncicând apare ispiraþia poeticã, seinsinueazã în poet, parcã denicãieri, un ton, o muzicã, unritm, o mãsurã, altfel spus, o„formã“, unde abia apoi seaºazã cuvintele, idee care, capracticant al poeziei, înclin sãcred cã este adevãratã. Iatã unfragment dintr-o artã poeticã dedata aceasta: „Eu însãîndrãgisem cereasca poezie/ªiMuza într-ascunsul la dânsa mãtrãgea./Ades îmi zicea tata:«Deºartã meserie! / Omer nicioavere pe urmã-i n-a lãsat!»/Înduplecat de sfatu-i, le-ampãrãsit pe Muze./Cercam sãscriu acuma cuvinte-n slobodmers, /Dar ele pe-o mãsurãveneau sã se aºeze: /Ce încer-cam a scrie era pe datã vers.“• Elena Lupaºcu

• Platon ºi Aristotel

ateneu

iulie - august 201326

CentenarMMaria ªªova

N. 28 iulie 1913, în Bacãu - m. 14august 2007, la Bucureºti. Pianistã. Euna dintre cele cinci fiice ale avocatuluiIon ªova ºi a soþiei acestuia, Maria,nãscutã în Rãºinarii lui Octavian Goga,poetul care o îndrãgise într-atât, încâtanterior mariajului cu bãcãuanul, oceruse în cãsãtorie. Împreunã cu suror-ile sale a învãþat sã cânte la pian încãdin copilãrie, studiile urmându-le înoraºul natal, la ªcoala Secundarã deFete (actualul Colegiu Naþional „VasileAlecsandri“). ªi-a luat bacalaureatul în1929, dupã care s-a înscris la cursurileFacultãþii de Geografie din cadrulUniversitãþii bucureºtene. Nu a între-rupt studiul pianului, pregãtindu-se înparalel cu profesoara Irina Lãzãrescu,cea care avea sã o recomande apoiprofesoarei Constanþa Erbiceanu.Încântatã de calitãþile sale native ºi desârguinþa în pregãtire, exigenta pianistãa acceptat-o, în 1933, la clasa ei de laConservator, nu dupã mult timpdevenind o colaboratoare de bazã aacesteia. Edificator în acest sens estefaptul cã, numai dupã un an de studiu,mentora i-a încredinþat spre formare pecel ce avea sã devinã marele pianistValentin Gheorghiu. Între 1934-1938 ºi1940-1942, micul muzician ºi-a dez-voltat tehnica interpretativã sub atentaîndrumare a maestrei ºi a uceniceisale, probând ºi la Paris, unde a studi-at în intervalul 1938-1940, cã noþiunileînsuºite la Bucureºti au fost temeinice.ªi-a luat licenþa în 1938, activând caprofesoarã de pian, dar desfãºurând ºio bogatã activitate concertisticã,susþinând concerte publice ºi radiodi-fuzate, acompaniind alþi interpreþi saudevenind partenerã în diverse ansam-bluri camerale. În 1941 a avut ºansasã-l acompanieze pe însuºi genialulGeorge Enescu, moment ce i-a marcatpentru totdeauna cariera. La rândul ei,avea sã înrâureascã evoluþia multorcelebritãþi actuale ale muzicii interpreta-tive româneºti, întrucât din 1949 a fostîncadratã la catedra de pian principaldin nou înfiinþata ªcoalã de Muzicã dinCapitalã (actualul Liceu Vocaþional„Dinu Lipatti“), iar din 1965 a ocupatcatedra de pian principal aConservatorului „Ciprian Porumbescu“.ªi într-un loc ºi în celãlalt a dat dovadãde o vocaþie pedagogicã de excepþie,ilustratã ºi de numãrul mare al celor cei-au urmat calea pedagogiei pianului oripe cea concertisticã. Într-o ordinealeatorie, îi amintim doar pe MariaBobescu, Stelian Constantin, MarilenaDobrea Ilea, Cristian Dumitrescu, IlincaDumitrescu, Anca Gheorghiu, AdrianIorgulescu, ªtefania Jienescu, IglikaMangova, Mihaela Mirescu, DoinaPârvan, Mihaela Petroºanu, GabrielaPopescu, Sandu Sandrin, LidiaSumnevici, Petre Szaumig, LilianaTeodorescu, Sever Tipei, LaviniaTomulescu, Mihai Vârtosu, RomeoVoiza, o parte dintre ei evoluând ºi cuOrchestra Filarmonicii „Mihail Jora“ dinBacãu. Pensionatã în 1970, a lãsat cul-turii româneºti nu doar specialiºti una-nim recunoscuþi, ci ºi un model dereferinþã al pedagogiei în general ºi alcelei pianistice româneºti, în special.

Pic GG. AAdrianN. 3 septembrie 1910, în Moineºti,

judeþul Bacãu - m. 28 iunie 2008, laMadrid (Spania). Poet, pictor, critic deartã. S-a nãscut în familia evreiascãGrümberg, la 14 ani dupã ce, înaceeaºi urbe, vãzuse lumina zileiTristan Tzara, întemeietorul de maitârziu al dadaismului. Ca ºi acesta, n-azãbovit prea mult printre târgoveþi ºigãzari, la 5 ani mutându-se cu pãrinþii laBucureºti, unde îºi începe studiile,absolvind clasele primare ºi secundareale ºcolilor israelite. Atras concomitentde plasticã ºi de literaturã, scrie intensîn timpul liceului, deseneazã ºidebuteazã cu placheta de poezieJocuri de lumini ºi întuneric(Bucureºti, 1927), urmatã la mai binede un deceniu de poemul Columb(Bucureºti, 1938), însoþit de un portretrealizat de M. H. Maxy, fondatorul revis-tei de avangardã Integral, ºi dePoezia, Ochiul cerului: Inima(Bucureºti, 1945). Între 1928 ºi 1932urmeazã cursurile Facultãþii de Dreptdin cadrul Univertisãþii bucureºtene,dupã obþinerea licenþei profesând caavocat. Colindã, împreunã cu pãrinþii ºi,din 1952, cu soþia, muzeele din Viena,Praga, Dresda, Paris, Roma, vizitândatelierele lui Marc Chagal, ConstantinBrâncuºi, Fernand Leger, Hans Arp ºiale altor artiºti, între care s-a numãrat ºimuzicologul ºi teologul AlbertSchwitzer. Se încarcã de cunoºtinþe ºiuniversuri fabuloase, care-i vor permitesã-ºi fundamenteze propriile teoriilegate de interferenþa artelor. În 1953emigreazã, stabilindu-se la Barcelona,unde, dupã o tatonare de aproape undeceniu, deschide prima expoziþie per-sonalã, la Galeria Syra (1962). Întretimp, teoreticianul de artã se confrun-tase deja cu publicul, cãruia i-a oferitvolumul de Reflexions sur l’UniversSonore (Gânduri despre universulmuzicii), apãrut la Richard-Massé(Paris, 1955), urmat, la intervale nere-gulate, de alte cãrþi teoretice, din dome-niul artei plastice de data aceasta: DuRéalisme Naturaliste au RéalismeEssentialiste (De la realismul natu-ralist la realismul esenþialist) –Editions Arted, Paris, 1965; 10 con-dizioni lineari di segnaletica aleatori– Barcelona, 1970; Essentialisme etPop dans l’Art Actuel (Esenþialism ºiPop în arta actualã) – Editions Arted,1971; „Sincronias“, texte et cinqsérigraphies – Barcelona, 1973;Principle-art a manifesto – GráficasLaytana, Barcelona, 1976; Le muséede poche – (în colaborare cu PierreRestany), Jacques Goldschmidt, Paris,1977; Le Continuum terrestrehumain (Elemente de continuitateale spaþiului terestru uman) – La pen-sée universelle, Paris, 1978; L’ArtActuel, in Essentialisme et Pop – LeMusée de Poche, Paris, 1979; Art prin-cipiel (Arta principialã) – Centre d’Art

Santa Monica, Generalitat deCatalunya, Barcelona, 1997. Deºi a fostacaparat aproape în totalitate de stilu-rile picturale, nu a neglijat nici poezia,încredinþând poemele create în þarã tra-ducãtorului Roger Prevel ºi apoi redac-torilor de la Editions Saint-Germain-de-Prés, care au scos în lume volumul Oildu Ciel: Cour (Ochiul Cerului: Inima)– Paris, 1973, scriind în continuare ºipublicând, sub egida aceleiaºi caseeditoriale, alte trei volume de poezie:Main planétaire (Mâna planetarã) -1985, Noyau de l’infini (Nucleulinfinitului) - 1990 ºi L’île invisible(Insula nevãzutã) - 1994. Dacã poezian-a fost în cele din urmã decât unhobby, un alt mod inteligent de evadaredin abisul enigmelor umanitãþii, pictural-a acaparat ca un magnet foarte puter-nic, iar deviza sa – „Mizaþi pe liniadreaptã/ Singura care stopeazãdegenerarea infinitului“ – a fãcut posi-bilã o ascensiune fulminantã ca artistplastic, fiind unanim recunoscut cafondator al realismului esenþialist în pic-tura europeanã a secolului al XX-lea.Chiar dacã dupã cea de-a doua expo-ziþie personalã (Galeria Nebli, Madrid,1964), critica de specialitate spaniolãsusþinea cã pânzele sale sunt „pureabstracþii care pun în valoare masa,linia ºi spaþiul, într-un mod direct ºiîncãrcat de poezie“, urmãtoarele îl fi-xeazã definitiv în conºtiinþa iubitorilorartei, nu puþini fiind cei care-i achizi-þioneazã lucrãrile, cãutate insistent ºide marile muzee ale lumii. Dupã altecinci expoziþii personale vernisate laParis (Galerie Raymonde Cazenave -1965, 1969, Galerie Paul Facchetti -1967), Madrid (Aieneo, 1967) ºi Eivissa(Galeria Ivan Spence, 1970), criticullondonez Bernard Denvir i-a descifrat,în 1971, cel mai bine opera plasticã,notând: „Adrian ilustreazã, cu ajutorul anumeroase grafii, multe dintre doc-trinele noi, enunþate de fizicieni caRutherfond, Niels Bohr, pentru a reliefaconceptele de formã, spaþiu, obiect ºimaterie, punându-le în legãturã cuexpresionismul abstract ºi Pop Art-ul.De altfel, Adrian deosebeºte, în artã,douã tendinþe spre realismul total:prima se gãseºte în sintagma adjecti-valã «material-sociologic», iar a douapleacã de la Malévitch, Mondrian sauBrâncuºi, pentru a ajunge la metafizicã.Aceastã corelaþie «realism-esenþia-lism» îl ajutã pe artist sã realizezelucrãri în care predominã economia ºisemnificaþia liniei matematice, dar ºifrumuseþea, poezia pe care numai artale poate exprima. Un artist al rigorii vii,fasonatã în cãldura gândirii. Într-ade-vãr, Adrian regãseºte, prin pictura sa,nu numai o dimensiune matematicã,realistã, obiectualã, ci, mai ales, omãrime ce se dilatã într-o spaþialitatecosmicã, potrivitã cu tiparele unuiunivers ordonat ºi raþional, opus inde-terminismului ºi existenþei, în proximi-tatea haosului. Este, desigur, ºi unadintre principalele aspiraþii ale acestui

ilustru reprezentant al picturii europene,nãscut în România ºi devenit creator demarcã în ardentul ºi magnificul spaþiucatalan.“ Pânã la finalul existenþei saleaproape seculare, catalanul moi-neºtean a mai vernisat alte 17 expoziþiipersonale, gãzduite de galerii ºi spaþiiculturale din Bruxelles (GalerieMontjoie, 1972), Barcelona (InstitutFrançais - 1973, Fundacio Miro - 1978,Galeria Ciento - 1981, Galeria Artual -1991, Sala BBV - Antológica, 1993-1994, Centre d’Art Santa Monica -1997), Basel (Galerie Suzanne Egloff -1973, 1978), Paris (Galerie RaymondeCazenave - 1974), Milano (GaleriaVismara - 1974), Madrid (GaleriaOvidio - 1974), Lausanne (GalerieHenry Meyer - 1978), Novikodden(Henie-Onstad Art-center - 1983),Stuttgart (Galerie Brigitte March -1985), Tel Aviv (Artifact Gallery - 1987)ºi Valencia (IVAM Centre JulioGonzales - 1994). În urma succesuluiacestora, lucrãrile sale au fost achizi-þionate de Museum of Modern Art (NewYork), New York University ArtCollection, Musée National d’ArtModerne, Centre Pompidou,Bibliotheque Nationale, Cabinet desEstampes, Musée d’Art Moderne de laVille (Paris), Musée de Peinture et deSculpture (Grenoble), Centra de ArteReina Sofia (Madrid), Museo de ArteContemporáneo, Villanueva y Geltrú(Barcelona), Museo de ArteContemporáneo (Sevilla), Muzeo deArte Contemporáneo de Granada,Museo de Bellas Artes (Granada),IVAM, Centre Julio Gonzales(Valencia), Stedelijk Museum(Amsterdam), Boymans van BeuningenMuseum (Rotterdam), The Tel AvivMuseum, The Israel Museum(Ierusalim), Cabinet des Estampes(Geneva), Museo de Arte Moderno (Riode Janeiro), Victoria and AlbertMuseum (Londra), Honie-OnstadArtcenter (Oslo), Museum of ModernArt (Haifa), Museum Moderner Kunst(Viena), Staatsgalerie (Stuttgart),Museum für Kunsthandwerk (Frankfurt)ºi Foundation for constructivist andconcrete art (Zürich). În þarã, creaþia saplasticã, literarã ºi teoreticã este totalignoratã, singurele tentative de readu-cere a operei artistului în spaþiul româ-nesc aparþinând profesorului VasileRobciuc, preºedintele SocietãþiiCultural-Literare „Tristan Tzara“ dinMoineºti, care ne-a pus la îndemânãdatele necesare acestei fiºe, a organi-zat în septembrie 2003 un simpozionconsacrat vieþii ºi preocupãrilor sale, atradus o parte din poezii ºi eseuri,încredinþate tiparului în revista Ateneuºi în Caietele Tristan Tzara, ºi a organi-zat Centenarul naºterii, manifestarecomplexã gãzduitã de BibliotecaMunicipalã „ªtefan Luchian“ din oraºulnatal. Inclus de criticul Eugen Budãu însinteza sa, Bacãul literar, pictorul, teo-reticianul artei abstracte ºi poetul,membru de onoare al SocietãþiiCultural-Literare „Tristan Tzara“, îºiaºteaptã încã exegetul, ceea ce s-aîntreprins pânã acum fiind doar un pasfirav ºi nerelevant în comparaþie cuopera lãsatã moºtenire.

Cornel GALBEN

Personalitãþibãcãuane

Pe mãsurã ce, în Europa, istoria lite-rarã dã semne cã tânjeºte dupã oconºtiinþã de sine, ea îþi dã, în ceea ce neintereseazã pe noi aici, ºi impresia, con-tradictorie, cã, deºi definiþia epopeii serestrânge, epicul pare a depãºi genuldeja definit. Dacã „poemul epic, privit în elînsuºi, e o povestire de aventuri eroice înversuri“ (Voltaire, „Eseu despre poeziaepicã“), „Aventurile lui Telemah“(Fénélon) nu e o epopee (de altfel,Voltaire o exclude), iar „Martirii“(Chateaubriand) ºi „Merlin“ (EdgarQuinet), nici atât. Epicul e totuºi o cate-gorie încãpãtoare. În „Eseuri de literaturã(cu adevãrat) generalã“ (studiul „Epo-peea epopeii“), apãrutã în 1975, Etiembleobservã cã „noþiunea de operã «epicã»înglobeazã cântece, cantilene, poveºti înprozã transmise oral, poeme savant ela-borate, dar oral divulgate într-o civilizaþiece dispune de scris, texte scrise pentru afi citite etc.“ Chiar Georges Dumézil, care,în „Mit ºi epopee“ (1968), adoptã o con-cepþie generoasã în privinþa epopeii,recunoaºte cã „ea e în comunicare con-stantã, în ambele sensuri, cu poveºtile“.Când, în Franþa, se vorbeºte despre„Germinal“, nu existã nicio teamã cã,folosind sintagma „roman epic“, ai comiteun pleonasm! În ediþia „Garnier“ a roma-nului, Colette Becker explicã de ce: „de laprima la ultima paginã a romanului, mit ºirealitate se confundã“. Acelaºi sentimentîl ai când citeºti „Taifun“ (Joseph Conrad),„ o veritabilã mãreþie epicã“. Extindereacalificativului „epic“ la alte specii, diferitede epopee, se dubleazã printr-o extinderela lucrurile înseºi. Cercetând aceastã du-blã extindere, vom putea limita înþelesultermenului la o anumitã viziune desprelume, ceea ce nu-i prea uºor de fãcut.

Încã de timpuriu, e vizibilã echivalenþadintre epopee ºi poemul lung. Horaþiunumeºte epopeea chiar aºa: „longumopus“. Hegel însã, în mod curios, pleacãde la forma cea mai scurtã, epigrama,recunoscutã ca rezultat al unei „conden-sãri abstracte“. Horaþiu o opunea lunguluipoem epic ºi o fãcea cu precizie: „Fost-aîntâi exprimatã în versuri perechi, nee-gale,/ Crunta durere, apoi bucuria-mpli-nitei dorinþe“ („Arta poeticã“). Hegel vedeîn epigramã „modul cel mai simplu deexpunere epicã“: inscripþia, în sensulinscripþiilor de pe coloane, de pe monu-mente, de pe donaþiile votive sau de pealte obiecte. Este epicã pentru cã eexpresia obiectivitãþii pure, dar ºi pentrucã e expresia spiritualã a acestei obiec-tivitãþi, odatã ce permite descoperireaesenþei lucrului. Tocmai aceastã esenþãse traduce în „cuvinte epice“: modul „ deexpunere epicã cel mai simplu [...] constãdin a extrage din lumea concretã ºi dinbogãþia fenomenelor ei schimbãtoareceea ce e întemeiat ºi necesar în sine,pentru expresia în cuvinte epice“. Într-uncontext pe care am fi tentaþi sã-l numim„epic“, nu existã un exemplu mai bun carunele scandinave: gestul lui Harald cupãrul frumos, în ultimii ani ai secolului alX-lea, cucerirea femeii unui neînsemnatrege vecin la capãtul unui rãzboi de zeceani, exodul spre Islanda, destinul rãtãcitoral vikingilor, veritabili cavaleri-piraþi.Toate acestea ne amintesc de eposulhomeric. Din cartea lui Borges ºiVasquez, „Eseu despre vechile literaturigermanice“, am selectat trei epitafuridemne de luat în seamã. Iatã-l peprimul:“Tuba a înãlþat aceastã piatrã înmemoria fiului sãu Harald, frate al luiIngvar. Au plecat ca oameni, s-au dusdeparte ºi au potolit vulturul în Orient. Aumurit în Sud, în Spania.“ Recunoaºtemaici, fãrã dificultate, în câteva cuvinte,nume proprii, un gest rãzboinic redus laesenþial. Un crochiu de epopee! Al doilea:„Grani a ridicat acest mormânt în memo-ria lui Karl, tovarãºul sãu.“ Inscripþia con-servã memoria eroului. În sensul propriual cuvântului, e un monument cum e„Iliada“ pentru Ahile ºi Patrocle sau„Cântarea lui Roland“, în memoria nepo-tului vitreg al lui Carol cel Mare. Cântului

XXIII al „Iliadei“ nu i se poate ignora ca-racterul monumetal; ºi asta nu numai cãdescrie funeraliile lui Patrocle ºi jocurile înonoarea acestuia, ci ºi cã îl aratã pe Ahileproiectând un mare mormânt pentru pri-etenul sãu ºi pentru el însuºi. Ce sfârºitde epopee! Dar nu, ºtim cã mãreþia aces-tui text vine din faptul cã duºmanul erespectat. Iatã de ce cântul XXIV, ultimul,va fi monumentul lui Hector! În sfârºit , altreilea: „Rãzboinici au gravat rune...Bãrbaþi ai Suediei au aºternut inscripþiape leu“. Este exemplul pentru ceea ceHegel numeºte „cuvinte epice“, o expre-sie sobrã, aleasã, chiar ezotericã într-unfel. Te frapeazã sã constaþi cã acela careinscripþioneazã e rãzboinicul însuºi.Gestul rãzboinic e deja scriiturã, scrisepic. De aceea, poate, în momentul cândsimte cã va muri, Roland „o stâncãcenuºie/[...] de zeci de ori izbeºte“ cusabia sa, Durendal, spre a o sfãrâma, în-trucât „Nu-i drept sã te-aibã om ce de al-tul a fugit!/ Un cavaler viteaz pe tine te-aslujit./ Altul ca el în Franþa n-a mai fi nicio-datã.“ (Cântarea lui Roland“, Ed. Univers,1974, trad.Eugen Tãnase). Tot aºa, figu-ra lui Volker, menestrelul rãzboinic, ieseîn evidenþã în „Cântecul Nibelungilor“.Sabia lui e aproape mereu numitã„arcuº“. În aceastã privinþã, are dreptateBrecht sã vorbeascã despre „lirismulobiectului.“ La 28 august 1940, elnoteazã în „Jurnal de lucru“: „în epi-gramele Greciei antice, obiectele utilitarefabricate de cãtre om sunt în mod cu totulfiresc obiect liric, chiar ºi armele. N-areimportanþã cã sãgeata strãpunge pieptuluman sau pe acela al potârnichii.“Rezumând cele de mai sus, ce ilustraremai bunã putem gãsi ca mult invocatadescriere a scutului lui Ahile, în cântulXVIII al „Iliadei“, fãurit de Hephaistos „dincinci metalice straturi“? Operã de metal(„cositor“, „bucãþi de aramã“, „scump aurgãlbui ºi argint“ – trad, George Murnu),scutul e chiar un poem, mai mult epicdecât liric, unde rãzboiul poate fireprezentat. Aºa cum arcuºul lui Volker eo metaforã pentru sabie, scutul lui Ahile eo metaforã a epopeii.

Dupã Brecht, vremea acestui lirism alobiectului a trecut. „Frumuseþea unuiavion are ceva obscen“. Totuºi Brecht acontribuit la un mod de a restaura epiculîn cadrul unei forme ce, în principiu, e dis-tinctã. A avut grijã sã nu ignore diferenþadintre epic ºi dramatic, primul existândprin intermediul cãrþii, al doilea, prinmijlocirea scenei („Scrieri despre teatru“,1957/1964). Diferenþa o considerã însãfragilã, câtã vreme existã elemente dra-matice în interiorul operelor epice (proble-ma folosirii dialogului în epopee) ºi ele-mente epice înãuntrul operelor dramatice(povestiri despre lupte – faimoasa bãtãlieîmpotriva maurilor, în „Cântarea Cidului“sau povestirea spusã de Théramene, în„Fedra“ lui Racine). Dar dramaturgul,poetul ºi teatrologul german e precaut,gãsindu-ºi un precedent în Alfred Döblin.În linia de gândire a lui Hegel, prozatorulexpresionist ºi neorealist german apli-case romanului epitetul „epic“: în timp ceromanul dramatic implicã o concentrareputernicã a fabulei ºi o oarecare interde-pendenþã a pãrþilor, romanul epic „se lasãdecupat, ca de niºte foarfeci, în pãrþicapabile sã continue sã trãiascã propriaviaþã. Tot aºa, o piesã de teatru epic seva împãrþi în tablouri, va fi „ un montaj descene detaºabile ce, de fiecare datã, punîn relief un «gest fundamental»“, cumcitim în articolul „Brecht“, al lui PhilippeIvernel („Encyclopedia Universalis“). În„Jurnal de lucru“, la 15 august 1938,Brecht face o dezvãluire: prezintã piesa lui,

din 1945, „Teama ºi mizeriile celui de-al III-leaReich“, ca pe „un montaj de 27 de scene,un simplu repertoriu de gesturi [...] gesti-ca sub dictaturã“, cu tãceri, cu inspectãriîn jurul sinelui, cu tresãriri de spaimãetc.Naraþiune triumfând asupra acþiunii,desfãºurare triumfând asupra aºteptãriideznodãmântului, teatrul epic îi va pro-pune fresce (rãzboiul în „Mutter Courageºi copiii ei“) unui spectator care varãmâne distant. „Efectul distanþãrii“,faimosul „efect V“, îi permite spectatoruluisã aibã, fãrã sã participe în vreun fel laevenimente, un punct de vedere criticasupra spectacolului ºi, în favoarea aces-tui punct de vedere critic, sã conºtien-tizeze tensiunea dintre materialul brut(rãzboiul, detestabil în sine) ºi fresca for-malã (ce tinde sã-i confere o oarece fru-museþe), evoluând astfel, transformându-se, rezistând flagelurilor societãþii ºi aleepocii. Mahagonny în flãcãri („Ascensi-unea ºi cãderea oraºului Mahagonny“,1929) nu este cumva Troia incendiatã?Precum cetatea anticã, prada nu-i a celorbogaþi?

Distanþarea de care vorbeam mai suslipseºte din drama muzicalã wagnerianã,dacã îi dãm crezare lui Theodor W.Adorno („Eseu despre Wagner“, 1935).De mai multe ori ºef de orchestrã, mereuîn cãutarea gloriei, e tributar unui publicburghez ºi, de aceea, creatorul uneiopere ambigue, în care „trecutul primitivaureoleazã arhetipurile burgheziei“.Wagner defineºte drama muzicalã dreptfruct al colaborãrii dintre artist ºi popor,sursã a oricãrui geniu, dupã modelul ma-rilor creaþii ale Greciei antice, nãscute dinacordul intim al poetului cu publicul lui.Sintezã a tuturor artelor, drama trebuie sãuneasccã strâns muzicã ºi poezie pentrua deveni, prin folosirea simbolurilor,expresia unei acþiuni pur umane, ecoulconflictului omului cu propriul destin. Defapt, Wagner reflecteazã asupra epopeii.Convins cã poporul e „genial“, deþinãtor aladevãrurilor fundamentale, marele muzi-cian nu concepe epopeea originalã decâtsusþinutã de muzicã. Epopeea a devenitliterarã – compilaþie de texte ºi pretextpentru recitãri – prea târziu, când deja se„veºtejise“: „Pretutindeni unde poporul afãcut poezie [...], intenþia poeticã s-a nãs-cut, purtatã pe umerii dansului ºi muzicii,precum capul omului perfect [...]. Tot aºa,veritabila epopee popularã n-a fost deloco poezie numai recitatã: cântecele luiHomer, aºa cum ne-au parvenit astãzi,sunt produsul unei compilaþii critice ºimeticuloase fãcute unei epoci în careadevãrata poezie murise. În timp ceSolon dãdea legi, în timp ce Pisistrate îºifãcea o curte politicã, se cãutau dejarãmãºiþele epopeii populare dispãrute ºise ordona ceea ce fusese cules spre folo-sul lecturii – aproape ca [...] fragmentelecântecelor pierdute ale Nibelungilor“(„Opera de artã a viitorului“, 1850). Aregãsi, dincolo de epopeea artificialã,acest epic muzical ºi viu, aºa traduceautentativa lui Wagner, mai ales în „InelulNibelungilor“, al cãrui subiect e împrumu-tat din edda, cele douã culegeri din lite-ratura veche germanicã (dintre care,prima, cuprinde, mai ales, cântece mito-logice ºi de vitejie apãrute în Islanda se-colelor IX-XII), ºi nu din „CânteculNibelungilor“, cum se mai crede. Înþe-legem, acum, recursul marelui muzicianºi teoretician la mit, „poemul primitiv ºianonim al poporului“ („Scrisoare despremuzicã“), dar ºi întoarcerea sa la o formãde artã susþinutã de muzicã. Revenind laAdorno, e curios cã filozoful germanatribuie calificativul „epic“ chiar acesteimuzici: „... cu tradiþia romanicã, muzica lui

Wagner are în comun un element epic: ease apleacã spre lumea primitivã desprecare ne vorbeºte“. Dar nu e numai asta,aceastã muzicã sondeazã profunzimiletrecutului celui mai îndepãrtat (în marilerecitative wagneriene, situate în suspan-sul acþiunii: cel al lui Wotan, în actulsecund din „Walkyria“, ºi cel al luiSiegfried, înaintea morþii sale, în„Amurgul zeilor“. Nici Wotan, nici Siegfried„nu au justificare dramaticã“. „Ei nu aducnimic din ceea ce se petrece în acþiuneaînsãºi. Dar în pasajele cruciale, cel alnegãrii voinþei de cãtre Wotan ºi cel alprãbuºirii singurei speranþe, ei pun acþi-unea însãºi la trecut [...]. Recitativelewagneriene suspendã acþiunea ca procesvital al societãþii. O imobilizeazã pentru ao conduce în regatul morþii, arhetipulmuzicii wagneriene. Muzica wagnerianã,prin acest rol conducãtor, este epicã“(op.cit.). Prin urmare epicul nu e lupta din-tre Fasolt ºi Fafner, cei doi giganþi din„Aurul Rinului“, nici cavalcada Walkyriilor,nici performanþele lui Siegfried înarmat deNotung sau asasinarea eroului de cãtreHagen, la începutul „CânteculuiNibelungilor“. Nu e nici mãcar epuizarea,distrugerea cu care se încheie „Amurgulzeilor“ ºi nici cântecul de gestã medieval.E mai degrabã ceea ce Jean Starobinski,în „Portretul artistului ca saltimbanc“(1970), numeºte pasiunea pentru „lumeasimplã ºi puternicã a începuturilor“, cãreiai se ataºeazã „mãreþia epicã“.

Aºa sã fie? Cum scrie Nietzsche(„Fragmente postume“), „tot ce se întâm-plã e o luptã“? Tendinþa noastrã de aplasa epicul în lucruri e dintotdeauna, darnu ne dãm seama de „caracterul inter-pretativ a tot ce se întâmplã“. Pãstrândbuna-cuviinþã, putem vorbi despre o se-ratã epicã sau despre o ceartã epicã. În„Strana“, Boileau imagineazã o ceartãepicã, parodiind lupta lui Ahile cu fluviulXanthes. La începutul cântului III al aces-tui poem eroicomic, Noaptea acoperãParisul, invitându-te sã urmezi rândunicaºi privighetoarea, adicã Procne ºiPhilomele, ca în „Metamorfoze“ (Ovidiu).Credincioºii lui Bacchus, e adevãrat, nusunt decât niºte beþivi vulgari. ApareDiscordia, ca, mai târziu, în „Henriada“, ºiodatã cu ea trece un fior de teamã inspi-rat de antica Eris. Ceva rãmâne diniradierea mitului... Se contureazã deja unmod de reprezentare epicã, oWeltanschauung pe care am putea-o ca-racteriza cu ajutorul unei alte triade nãs-cocite de Hölderlin, într-o definiþie largcomentatã (Peter Szondi, „Poeticagenurilor ºi filozofia istoriei“, în „Poetica ºipoezia idealismului german“): „Poemulepic, naiv dupã aparenþã, este eroic prinsemnificaþia sa. E metafora marilorvoinþe“. Punctul de vedere naiv e unpunct de vedere descriptiv, dar e al imagi-naþiei. Ruptura corespunde izbucniriieroicului, ce introduce energia, ardoarealui Ahile, de exemplu. Marile voinþe intro-duc un ideal, un punct de sosire, s-arzice. Caracterul excepþional al lui Ahileþâºneºte din nou în „Cântarea lui Roland“,subordonat unui erou de excepþie. Dupãce dispar, aceºti eroi „coloreazã“ încãrealitatea. Nãscuþi din mit, ei proiecteazãasupra lumii strãlucirea propriului mit.Pentru Hölderlin, Ahile e „fiinþa idealã“,fiindcã e, totodatã, fiinþã naturalã ºi un„copil rãsfãþat al naturii“, dar ºi fiinþa capa-bilã de eroism. Recitind ce-am scris pânãaici, nu-mi pot reprima o întrebare: ce rostau toate acestea? Încercând sã-mirãspund, aº gãsi mãcar un tâlc: într-olume împãrþitã între oameni ºi zei, într-oumanitate divizatã ea însãºi între troieniºi ahei, într-o tabãrã ruptã în douã dupãnedreptatea comisã de comandantulAgamemnon, Ahile e capabil sã-ºi regã-seascã liniºtea interioarã ºi sã cânte dinlirã în faþa lui Patrocle, sã-ºi dominemânia ºi sã plângã alãturi de tatãl luiHector, duºmanul lui cel mai mare. E multpentru literaturã, e puþin?

Gheorghe IORGA

eseu

iulie - august 2013 27

Epicul: de la epopee la alte forme de artã

Iradierea mitului

ateneu

iulie - august 201328

Nu vãd sensul unor întrebãride tipul „ce ai fi fãcut dacã…/cum ai fi rãspuns în eventuali-tatea în care…/ care îþi suntregretele ori planurile deviitor…“ Mi s-au pãrut dintot-deauna mai degrabã nese-rioase, un fel de mofturi venitede niciunde, „locuri comune“ale unor dialoguri neînsem-nate. Analizele serioase pre-supun o cu totul altã abordare– relaþionatã în parte, evident,ºi de mediul ori mediile încon-jurãtoare, însã cãutând pânã înprofunzime acele resorturispecifice, ce dimpreunã dausens bunului rost, a se citi re-echilibrãrii propriei persoane.Nefiind vreun star, avândprin urmare ºansa normali-tãþii, m-am aflat totuºi de câte-va ori în postura de a rãspundeunor asemenea curiozitãþi de-oclipã. Iar atunci, pentru câtevamomente am rãmas stanã depiatrã, presupun cã am zâmbittâmp, ºi în funcþie de emiþãtoram încercat sã fac parte (maiveridic sau mai puþin) dintablou – nu mi-am permisaproape niciodatã sã contra-atac atât de dur pe cât mi-aº fidorit. Consider cã regreteleexpuse, strigate-n gura mare,multe ori nu, formeazã numerede circ, ºi nici nu stau bine învreun colaj/ poster cu rol demãrturie. Ce relevanþã sã fiavut dorinþa din jurul vârstei decinci ani de a juca în „filme cucowboy“? Sau aceea încredin-þatã timpului de a mã transfor-ma într-un justiþiar mai modern– eventual un poliþist care sãmânuiascã cu multã priceperepistolul… (ªi câtã nevoie ar fifost!...) Ori marea dragostepentru baschet, nedusã însã însala de sport decât pentrucâteva luni, din pricina limbaju-lui extrem de deplasat, de-adreptul grobian al unui „marecaracter“…? Nu vor fi fostacestea decât neînsemnatematerializãri ale unui plansecundar! Iar dacã aº încercaacum sã mãrturisesc pânã lacapãt, cu seriozitate, douã-treiposturi în care m-aº fi dorit sãmã regãsesc, am convingereacã a doua ori a treia ar echivalacu dorinþa de a fi cunoscut latimpul potrivit câteva dintainele ºahului – joc fermecat,cu o istorie culturalã bogatã, cea stârnit pasiuni, a dãrâmatcetãþi, corpus ce sfideazã „nor-malul“, ale cãrui legi sebazeazã aproape paradoxal peînºiruiri în progresie geometri-ca ale unor judecãþi logice orimomente de inspiratã creativi-tate. ªahul e într-o continuãdevenire text, meta-text, inter-text. Se autopropune, deve-nind coordonatã a referenþia-litãþii. Am studiat celebreledeschideri, am urmãrit câtevadintre legendarele partide de

ºah, m-am îndrãgostit de laculmaroniu al pieselor Staunton,am cãutat sã fiu pretenþios înalegeri… Cu toate astea, amrealizat prea puþin. Nu am fãcutaltceva decât sã intuiesc omicã parte a magiei pe careºahul o poate dezvolta.

Din pãcate, sã fi fost abiaprin 2002 când am auzit pentruprima datã de „Apãrarea Lujin“.Deºi îmi era destul de cunos-cut Vladimir Nabokov, graþieromanelor din ultima perioadã,cele care aveau de altfel sã îlfacã celebru, nu i-am legatnumele de Lujin decât mult maitârziu… Glumind, la început afost filmul: produs în 2000 deMartin Corris, avându-i dreptprotagoniºti pe John Turturro ºiEmily Watson, pelicula(„Luzhin Defense“) înfãþiºapovestea romanticã a unui(semi)autist, geniu al ºahului,care se îndrãgosteºte de otânãrã de viþã nobilã, NataliaKatkov. Aceasta, impresionatãde felul simplu dar delicat al firiibãrbatului, de pasiunea aces-tuia pentru ºah, la urmaurmelor de firea sa miste-

rioasã, înþelege sã depã-ºeascã barierele impuse deînalta societate ºi sã se cãsã-toreascã cu ºahistul. Finalul fil-mului este de un dramatismtulburãtor, personajul principalajungând printr-un concursnefericit de împrejurãri sã sesinucidã. Recunosc, filmului ise pot reproºa ºi o serie deinexactitãþi (printre acesteaunele care þin chiar de jocul deºah propriu-zis), un soi de arti-ficialitate datoratã nevoii de aobþine o desfãºurare a eveni-mentelor mai apropiatã de do-rinþele publicului. Totuºi, fãrãdoar ºi poate, filmul s-a bucu-rat de un succes însemnat:jocul ciudat al nevinovãþiilor luiJohn Turturro, delicateþea luiEmily Watson, decorurile exis-tente au fost dintre cele maielaborate ºi apreciate.

Peste ceva timp aveam sãaflu, aºadar, de romanul cuacelaºi nume, aparþinând luiVladimir Nabokov. Scris înjurul anului 1930, fãcând partedin seria romanelor scrise înlimba rusã, „Apãrarea Lujin“poate fi fãrã probleme consi-

derat drept o capodoperã, unroman perfect. Înscriindu-se înbuna tradiþie a marilorromancieri ruºi (referirile laDostoievski sunt atât explicite,cât mai ales implicite), VladimirNabokov e interesat de zbate-rile sufletului, de un existenþia-lism dur, trasat de-a lungulunui destin mai degrabãpotrivnic. Personajul principalscapã oricãrei etichetãri, deºi,evident ºi paradoxal, ar amintide categoria celor însemnaþi.Boala sa nu este precizatã,aceasta provenind maidegrabã dintr-un trecut nebu-los. Dragostea pentru ºah,dusã pânã la sacrificiu, secombinã cu o obosealã re-simþitã la fiecare pas, ce seacutizeazã spre finele romanu-lui. Genialul Lujin nu este unautist – dacã ar fi sã cãutãmînþelesurile acestui cuvântdupã manualele de medicinã;de altfel, psihiatrul sãu „spusecã Lujin nu e epileptic ºi nusuferã de parezã progresivã,starea lui fiind consecinþa uneitensiuni îndelungate, ºi cã,imediat ce se va putea sta devorbã cu Lujin, va trebui sã îifie sugestionat cã pasiunea luioarbã pentru ºah îi este fatalãºi cã trebuie sã renunþe pentrumultã vreme la profesiunea saºi sã ducã un mod de viaþãabsolut normal.“ Lipsa oricãruiinteres în ceea ce priveºtecotidianul, faptele banale semanifestã încã din copilãrie.Dus la o ºcoalã însemnatã, dindorinþa pãrinþilor de a-i oferi unviitor viabil, ciudãþenia copiluluiLujin îi va apãrea tatãlui cuprilejul unei vizite ulterioare:„Deodatã îºi vãzu fiul care,cocîrjat, îºi scotea în silãcizmele din sãculeþ. Zorit, unbãiat blond îl împinse; el se feriºi numaidecât îºi vãzu tatãl.Acesta îi zâmbea, þinându-ºiboneta de astrahan cãreia îiimprima cu muchia palmeibrazda cuvenitã. Lujin îºi mijiochii ºi se întoarse, ca ºi cumnu ºi-ar fi observat tatãl.“Planurile temporale ale naraþi-unii gliseazã interesant ºiinteligent; un narator în parteobiectiv, pare a destãinuiaceastã întreagã poveste post-factum; alãturi de cititor, de-alungul unui soi de exerciþiudetectivistic, încearcã sã înþe-leagã el însuºi misterul exis-tenþei, aºa cum poate fi acesta

perceput de un geniu. Cartease situeazã cu siguranþã pestefilm. Ceea ce într-o parte eraconceput în limitele unoraspecte comerciale, în celãlaltspaþiu îºi amplificã din înþe-lesuri. ªahul devine viaþaînsãºi: „Încetul cu încetul, Lujinîncetã sã transpunã pe tablãaceste mutãri secundare, sub-înþelese, care explicau esenþaeºecului sau a previziunii,ghicindu-le armonia dupã sem-nele ce alternau. Dupã cumputea pur ºi simplu sãreciteascã o partidã jucatãcândva, fãrã sã mai foloseascãtabla; era cu atât mai plãcut, cucât acest lucru îl scutea sã maiaibã de-a face cu piesele ºi sãmai pândeascã ºi clipã de clipãsã nu vinã cineva“. Gândirealui Lujin echivaleazã cu pulsiu-nile unui om ce avea sã expe-rimenteze pentru o singurãdatã, în mod dramatic, ade-vãrata iubire. Femeia careapare în paginile romanuluieste singura în stare a-i apre-cia firea: „ªi, lucru ciudat: cutoate cã Lujin citise în viaþã ºimai puþin decât ea, cã nu ter-minase gimnaziul ºi nu seinteresase de nimic altcevadecât de ºah, ea intuia în elmirajul unei culturi cãreia ei îilipsea. Erau titluri de cãrþi ºinume de eroi care lui Lujin îierau cumva familiare, deºicãrþile propriu-zise nu le citiseniciodatã. Felul lui de a vorbiera greoi, plin de cuvinte ridi-cole, nelalocul lor, dar uneoriapãrea câte o intonaþieneºtiutã, sugerând alte cu-vinte, vii, pline de subtilitate, pecare el nu era în stare sã leexprime. Cu toatã ignoranþa,cu toatã sãrãcia cuvintelor,Lujin ascundea în el o vibraþieabia perceptibilã, o umbrã asunetelor auzite cândva.“Având ºansa de a deveni cam-pion mondial, graþie unei finalece avea sã fie jucatã în compa-nia maestrului italian Turati,Lujin îºi va mãcina sãnãtatea ºicãsnicia cu scopul de adescoperi miºcarea ce avea sãrevoluþioneze ºahul: apãrareaLujin.

Nu intru mai mult în subiec-tul acestui roman rãvãºitor:Vladimir Nabokov cunoaºtemulte din tainele jucãtorului.De remarcat cã pentru o oare-care perioadã de timp, însuºiautorul avea sã îºi întreþinãfamilia, din postura unui autorde cuvinte încruciºate ºi aanalistului de ºah. „ApãrareaLujin“ e fãrã doar ºi poate celmai bun roman ce are în cen-trul sãu jocul de ºah ºi carepledeazã pentru noi coordo-nate de facturã umanistã.

Marius MANTA

Apãrarea Lujin

iulie - august 2013 29

ateneu

nr. 7, 2013, Craiova

„Scrisul Românesc sedoreºte atât o tribuna de pro-movare a Editurii cu acelaºinume, o vitrinã a noilor apariþii,deschisã prin demersul critic ºieseistic asupra cãrþilor, ºi aproiectelor editoriale, o întâlnirecu autorii ºi colaboratorii edi-turii, dar ºi un dialog permanentcu valorile culturii române aflateîn þarã sau strãinãtate ºi, nu înultimul rând, o panoramare afenomenului artistic, academic,ºtiinþific al Craiovei în contextulnaþional ºi universal“ – aºa îºidefineºte programul revistacraioveanã, îmbinând în modfericit specificitatea ºi universa-litatea. Figura lui TraianDemetrescu este adusã în actu-alitate, „Primele versuri le com-pune pe la 13-14 ani, când eraelev, iar în 1884 îi trimite luiMacedonski un caiet cu „poeziiscrise la etapa de 14-17 ani“,parte dintre acestea publicateîn ziarul craiovean Alarma“,marcate de semnul acelei litera-turi sentimentale postemine-sciene în care Vlahuþã a atinsapogeul“. Este scoasã în evi-

denþã preþuirea ce-o avea pen-tru contemporanul sãu MihaiEminescu.

Adrian Cioroianu esteprezent cu un fragment dintr-ocarte în curs de apariþie, subtitlu ce atrage imediat atenþia,„Mioriþa pragmaticã“. Ideea dela care porneºte autorul: „Car-tea de faþã este plecatã dintr-oreflecþie de naturã intelectualã,pe care o propun tuturor celorinteresaþi de locul þãrii lor pehartã. La drept vorbind, hartalumii este una singurã – doar cãfiecare popor, inclusiv românii,ocupã de-a lungul veacurilordiverse poziþii pe ea: unele suntpoziþii concrete, altele sunt doarpoziþii imaginate. Din acestpunct de vedere, geografia estecu mult mai fidelã secolelordecât istoria. Geografia – cumar spune istoricul FernandBraudel – se schimbã numai pedurata lungã a istoriei; istoria, înschimb, este într-o continuãevoluþie, cu mult mai acceleratãºi, adesea, aparent haoticã“.

„Marin Sorescu – Jurnalinedit“, este iarãºi o paginã cestârneºte interesul.

Dan Berindei, în dialog cuMircea Pospai, spune: „Înmomentul când dispare patrio-tismul, poporul respectiv esteca un ciulin bãtut de vânturi“.

Foarte multe alte pagini bunerecomandatã revista pentru lec-turã.

nr. 6, 2013, Bacãu

Faptul cã Bacãul nu este unoraº inert cultural, îl aratã ºifaptul cã el reuºeºte sã producã(deci sã susþinã) câteva noireviste (noi, adicã apãrute dupã1989), între care cele mai vi-zibile sunt „Vitraliu“ (revistaCentrului Cultural Internaþional„G. Apostu“) ºi revista „Plumb“,editatã de Asociaþia Culturalã„Octavia Voicu“ sub direcþia luiIoan Prãjiºteanu. În numãrul 6,o paginã îi este dedicatã luiRadu Cârneci, „Radu Cârneci ºiLéopold Sédar Senghor -Senghor ºi francofonia noas-trã“. „Relaþiile mele literar-cole-giale ºi, mai apoi, prieteneºti cumarele Poet-Preºedinte, mi-auprilejuit cunoaºterea unui om cutotul deosebit: modest ºideschis, sobru în comporta-ment, de o eleganþã reþinutã,vorbind o francezã largã,aproape cântatã“ – îºiaminteºte Radu Cârneci.

Nãscutã în data de 2 iunie,Ozana Kalmuski-Zarea apare larubrica „Aniversãri“ semnatã deCornel Galben. Cu mareplãcere se citeºte „Simfonianorilor“, prozã (foarte) scurtã(dar savuroasã) de OvidiuBufnilã. Ion Lupu încearcã sãrãspundã întrebãrii: „De ce n-aucucerit otomanii þãrileromâne?“.

nr. 5, 2013, Iaºi

O interesantã (ºi frumoasã)revistã este Alecart. „Revistaeste realizatã de elevi absol-venþi ai Colegiului Naþional deArtã „Octav Bãncilã“, aiColegiului Naþional Iaºi ºi aiColegiului Naþional „PetruRareº“, Suceava, cu sprijinulRotary Club Iaºi Copou ºi alEditurii Pim“. În Colegiul deonoare îi descoperim (printrealþii), pe Dragoº Cojocaru,Bogdan Creþu ºi AngeloMitchievici. „Revista de atitu-dine culturalã“ este, ca majori-tatea revistelor ce încep sãaparã din pasiunea tinerei ge-neraþii, excelentã din punct de

vedere grafic. Iar în conþinuteste cât se poate de reuºitã.Gãsim în ea cronici de carte,comentarii critice, portrete aleunor cunoscuþi scriitori, poezie,prozã, traduceri, anchete cultur-ale. O revistã vie, din careputem afla ce gândeºte tânãrageneraþie despre scriitorii con-sacraþi ºi care anume le sunt îngraþii. Între ei îi descoperim peEmil Brumaru, Radu Aldulescu,Florina Ilis, RucsandraCesereanu.

nr. 5, 2013, Cluj Napoca

O revistã culturalã consisten-tã este ºi „Cetatea culturalã“,condusã de Dan Brudaºcu(redactor ºef) ºi MironScorobete (redactor-ºef ad-junct). Studiile ºi eseurile, cuprecãdere istorice, sunt înprimul plan. Despre KossuthLajos „ºi lupta pentru eliberareaUngariei“, despre MihaiViteazu. Ionuþ Þene semneazãun amplu studiu „ComunizareaUniversitãþii din Leipzig. Repereale rezistenþei ºi supravieþuirii.(Karl Marx Universitat Leipzig)“.

Pare cã ne aflãm într-o zonã a para-doxului: vorbim despre un sezon plin delinioare (semne ale locurilor vacante, ca sãnu spunem ale concediilor), alãturat unorrealitãþi sociale care, mãcar pentru una-douã luni, nu mai ascultã de reguli. ªitotuºi chiar pe acestea ne propunem sã letratãm, în ceea ce au ca încãrcãturã denoutate formalã ori funcþionalã.

De ceva vreme îºi cere dreptul la a firecunoscutã ºi între achiziþiile limbiiromâne combinaþia social media, poatechiar înainte de a-ºi gãsi locul într-o nouãediþie a Dicþionarului BBC englez-român.Aici gãsim doar social order „ordinesocialã“, social science „disciplinãsocialã“, social security „asistenþãsocialã“, social services „servicii sociale“,social skills „conduitã socialã“, social stu-dies „ºtiinþe sociale“, social work „asistenþãsocialã“ ºi încã douã-trei.

Media (pluralul latinescului neutrumedium,-ii „mijloc“) a circulat în englezã înalcãtuirea mass media (a se observa: fãrãcratimã), cu înþelesul transmis probabilîntregii lumi: „mijloace de comunicare înmasã“. DEX-ul pune un etc. dupã enume-rarea acestora: „radioul, televiziunea,presa [scrisã], internetul“, lãsându-ne fiesã subînþelegem alte canale, fie sã leinventãm... Menþionat drept „cuvântenglez“, nu avem decât sã remarcãm cã l-am adaptat ortografiei autohtone ºi i-amataºat o cratimã.

Britanicii l-au subþiat la media, pentru adesemna tot „mass-media“ (cu televi-ziunea în frunte, urmatã de radio ºi depresa scrisã), ceea ce am fãcut ºi noi:media/presa actualã; prin intermediulmediei (DOOM2). DOOM1 (1982) nuînregistreazã decât forma originarã, mass-media, respectându-i pânã ºi numãrul(plural): mass-media actuale.

Social-media a pãtruns foarte îndrãzneþîn vocabularul specialiºtilor în relaþii publi-ce (PR), aºa încât ne-am vãzut nevoiþi sã-lacceptãm ºi sã-l utilizãm, desigur, perti-nent. Din relativ puþinele lucrãri de specia-litate pe care le-am avut la îndemânã, amdedus cã social-media însumeazãcanalele/reþeaua de socializare avânddrept instrument internetul: blogurile înprimul rând, dar ºi Facebook, Twitter,Youtube etc. Nu ne propunem sã dez-voltãm sensurile, funcþiile ºi reprezentãrileacestor mijloace de socializare, deveniteun bun comun, ci sã comentãm pre-

zenþa/absenþa cratimei în compusul debazã ºi apoi în alte elemente ale aceleiaºiarii semantice, extrase din lucrãrile consul-tate.

Sintagma titularã, social-media, consi-derãm cã ar trebui scrisã cu cratimã,urmând modelul preluãrii mai vechiuluiîmprumut – mass-media. De asemenea,credem cã ar trebui sã ardem etapeledepluralizãrii ºi sã trecem direct la formade singular: social-media reþine (nu reþin)atenþia... Asocierile interzise ar fi cu ungeneric ca mijloc/mijloace, întrucât mediachiar aceasta înseamnã. Dacã unul dintrepleonasmele foarte des citate este„*mijloace mass-media“, se înþelege cãvom refuza sã spunem/scriem „*mijloace

social-media“. Cât priveºte nevoia de a leparticulariza, avem la îndemânã, ca ºipentru mass-media, termenii genericireþea sau canal. Gãsim cã e mai potrivit sãne slujim de plural, de vreme ceFacebookul sau Twitterul sunt chiarreþele/canale de comunicare.

Aºadar, dupã parcurgerea paginilor dinlucrãrile marca PR, am constatat cã difi-cultatea ortograficã majorã este cea legatãde folosirea cratimei ºi nu, de exemplu, demarcarea prin majusculã (Youtube) oriminusculã (internet). Pentru a organizagama situaþiilor concrete extrase dinlucrãrile consultate, am apelat la o denu-mire a lor, chiar ºi în termeni „de serviciu“.

Cratima este obligatorie în abrevieri ºineologisme „rebele“. Dacã scriem O.N.G.-ul, vom scrie ºi C.S.R.-ul (abrevierea pen-tru responsabilitatea socialã corporatistã,sintagmã datatã din anii '90).

Neologismele (cuvinte comune sau pro-prii) a cãror terminaþie diferã ca pronunþarede forma scrisã îºi izoleazã articolulhotãrât propriu-zis enclitic ori desinenþa deplural, prin cratimã: Youtube-ul (darFacebookul), site-ul, website-ul (dar feed-backul, videouri, logoul, chaturi, linkul;audiovideo, scurtmetraj, sociocultural,spre deosebire de contra cost, pro bono).Alteori cratima are valoare etimologicã:e-mail („poºta electronicã“), mash-up saufuncþioneazã alternativ: prim-plan, cugros-plan. DOOM2 a introdus doi termenimult vehiculaþi: offline ºi online, dar ne-alãsat libertatea de a le scrie cu cratimã(off-line; on-line) sau fãrã. (Nu am înþelesde ce doar on-line este ºi locuþiune adjec-tivalã, ºi locuþiune adverbialã, iar off-lineeste doar locuþiune adverbialã.) Avem înfaþã deci o cratimã facultativã.

Dupã numãrul de prezenþe, ar existacratima dublã (faþã-în-faþã) sau multiplã(business-to-customer-to-business/orga-nizaþie-la-consumator-la organizaþie), va-labile pentru orice consemnare proprieinternetului.

De un regim special se bucurã cratimaprovizorie sau contextualã, când utiliza-torul reþelelor social-media simte nevoiade a accentua valoarea prefixului: „publi-curile (da, da, avem pluralul... pluralului)co-interesate de gestionarea conflictelorposibile...“; „comunitãþile intranet suntatente la auto-promovarea lor...“;„reprezentãrile sunt non-algoritmice“;„finanþãri cu implicaþii în pre-campanie ºipost-campanie“. Expresivã sau toleratãar fi cratima din forme flexionare notatediferit: „link-uri“, „logo-ul“, în care fontulitalic cu care e transcris cuvântul de bazã(link; logo), urmat de literele drepte pentruanexa morfologicã, creeazã obligaþia de autiliza cratima.

Dacã în vechime cratimei i se spunea„trãsurã de unire“, azi ar trebui sã-i recon-siderãm rolul de parte a unui... vehiculcare asociazã nu doar cuvinte în numeleunei norme ortografice, ci ºi pãrþi ale co-municãrii verbale din grupa social-media,tot mai activã ºi probabil mai necesarã.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Sezonul cratimei,în relaþiile publice

•• MMiihhaaii BBeejjeennaarr iiuu

Erroii ddostoievskkienni,copiii ffabulloºiai rreallullui ffanntastic

Karamazovii: un univers halu-cinant... Poate cã numai despreFaust ºi Hamlet, despre Iliada ºiOdiseea, despre unii din eroiimitici ai Greciei antice s-a scrismai mult decât despre ei.Karamazovii sunt contraste þicnitecare supravieþuiesc, parcã, într-osingurã fiinþã. Feodor Pavlovici,tatãl, fiii Dmitri Feodorovici(Mitea), Alexei Feodorivici(Aleoºa), Ivan Feodorovici...Karamazovii sunt „pãtimaºi,hrãpãreþi ºi þicniþi“, zice FeodorPavlovici. Mitea va exclama: „O,firea asta pãgânã ºi nesãþioasã aKaramazovilor!“

„Karamazovii, va adãugaacelaºi Mitea, nu sunt niºtenetrebnici (...), ci niºte filosofi“.Ivan aprinde scânteia: „PutereaKaramazovilor… putere pe care otrag din ticãloºia lor“ (F.M.Dostoievski, Editura Univers,1982, Bucureºti, pag. 375)Valeriu Cristea a sintetizatadmirabil acest Univers(„Dicþionarul personajelor luiDostoievski, Editura Polirom, Iaºi,pag. 287): „Karamazovismuloferã spectacolul celei mai dra-matice încleºtãri dintre materie ºispirit de la furtuna luiShakespeare încoace. În sufletullarg, karamazovian, capabil acuprinde «cele douã abisuri»,este loc atât pentru revolta luiCaliban, cât ºi pentru victoriile luiProspero ºi Ariel“. Cunoscându-ipe cei din dinastia Karamazov îþivine sã vorbeºti despre Rusiaaidoma scriitorului Igor Ursenco,în termeni paradoxali, ca despreo existenþã ciudatã, atrãgãtoareca un magnet aiurit, „rãstignitã pepicior larg între douã continentecu graniþã instabilã: Kalaºnikov ºiKaramazov («locus amoenus»)“.

Pentru Karamazovi nu existãîntrebãri care nu pot fi formulate,provocãri care sã nu fie accep-tate, vâltori în care sã nu searunce. Ei nu percep limitele, cinumai limitele care pot fi mutateîn alte orizonturi. Tocmai deaceea, Ivan îi spune lui Aleoºa cãnu poate renunþa nici în ruptulcapului la formula „totul e permis“;altfel n-ai cum sfida limitele.Conºtiinþa lor este una de alfa ºiomega a fiinþãrii. Karamazovii nuumblã pe cãi bãtãtorite. Orice pasal lor deschide o nouã cale. Dacãai vrea sã te abaþi pe asemeneacãi ar trebui sã-þi asumi riscul dea trãi mereu cu sufletul sus-pendat, sã fii o fiinþã cu riscul lapurtãtor. A trãi karamazovian nuînseamnã a trãi altfel, ci a trãicum nu s-a mai trãit.Karamazovienii n-au o orbitãcomportamentalã previzibilã.Binele ºi Rãul sunt convenþiilealtora. Pânã ºi pe Aleoºa, inocen-tul, un fel de Mîºkin alKaramazovilor, îl simþi cã vrea sãdinamiteze uneori convenþiile.Karamazovii trãiesc de parcã n-arºti nimic despre Rai ºi Iad. Ei ºtiudoar despre viaþa lor, atât; parcãzisa lui Horaþiu, Carpe diem!, ar fiblazonul fiinþãrii lor. Doar Aleoºa,cel care întruchipeazã Binele, înforma sa clasicã, eternã, încearcãsã „biruie balaurul cu mai multecapete al karamazovismului“(Valeriu Cristea, op. cit., pag.256), „ca un triumfãtor erou debasm“. Dar eroii sunt atoate-biruitori doar în basme. În viaþarealã, cu atât mai mult în univer-sul karamazovian, înving, defoarte multe ori, ieºirile din decor

ale acestora. N. Steinhardt scrie,cu trimitere la Nietzsche,Stavroghin ºi Ivan Karamazov(Jurnalul fericirii, Editura Polirom,Iaºi, 2008) , cã „orice salt dincolode bine ºi rãu, orice ignorare asituaþiei noastre, dincoace delimita dintre omenesc ºi divin, nupoate duce (…) decât la demenþãori satanism“. Cu siguranþã, IvanKaramazov i-ar fi rãspuns cãtoate acestea nu duc decât în uni-versul karamazovian…

Dacã urmãm firul unei noteexplicative (F.M. Dostoievski,Editura Univers, 1982, Bucureºti,pag. 662), coroborând datele eicu alte informaþii, înclinãm sã cre-dem, aidoma lui Ion Ianoºi, cãnumele de familie Karamazovprovine printr-o modificare anumelui lui Dmitri Karakazov,teroristul care a sãvârºit atentatulîmpotriva lui Alexandru al II-lea. Eposibil ca antipatiile luiDostoievski faþã de þari, zvârcolitedureros în subconºtient, sã fizãmislit nu doar numele, ci ºimulte dintre trãirile karama-zoviene. Potrivit cercetãtorilor, înnotele pregãtitoare ale romanuluiFraþii Karamazov, Dostoievski afãcut trimitere la Karakazov.Nicolae I a fost þar al Rusiei, între1825 – 1855. Dostoievski, camembru al Cercului Petraºevski,formaþiune ce promova o serie deacþiuni pentru refacerea dintemelii a societãþii ruse, a fostacuzat de complot împotrivaregimului þarist. Ultima activitate acercului a fost citirea, la 15 aprilie1849, a „Scrisorii cãtre N.V.Gogol“, de V.G. Bielinski. Epistolacuprindea idei revoluþionare,atacuri anticlericale ºi antiþariste.Sub aceastã acuzare, în noapteadintre 22 ºi 23 aprilie 1849,autoritãþile au pãtruns în locuinþalui Dostoievski, în vederea exe-cutãrii mandatului de arestare ascriitorului, implicit a confiscãriicãrþilor ºi hârtiilor sale. Ancheta adurat cinci luni, Dostoievski aflân-du-se în detenþie preventivã labastionul Alexeev al fortãreþeiPetropavlovsk. La 30 septembrie,procesul începe în faþa tribunalu-lui militar ºi dureazã pânã la 16noiembrie. Scriitorul se apãrã cudemnitate, reafirmându-ºi ideile.Este condamnat la pierdereatuturor drepturilor civile ºi lapedeapsa cu moartea prinîmpuºcare. La trei zile dupã pro-nunþarea pedepsei, preºedinteleinstanþei militare propune þaruluiNicolae I comutarea pedepsei cumoartea la 4 ani de muncã silnicãîn fortãreaþã, iar dupã ispãºireaacestei pedepse, la 4 ani înarmatã ca soldat de rând.Hotãrârea a fost comunicatãinculpatului dupã o lunã, la 22decembrie 1849, în PiaþaSemionovski, unde condamnaþiifuseserã aduºi pentru a fi execu-taþi. Despre acest simulacru al

terorii spirituale, Gary SaulMorson relateazã în EnciclopediaBritannica faptul cã unul dintre ceicondamnaþi a înnebunit, pe loc, învreme ce un altul a scris „Crimã ºipedeapsã“... Simþãmintele încer-cate de scriitor în pragul execuþieiau fost redate mai târziu înromanul „Idiotul“. Ispãºireapedepsei la ocna din Omsk, înSiberia, ºi mai apoi ca soldat într-un regiment de grãniceri dinSemipalatinsk au repercusiuniasupra sanãtãþii ºi, nu în ultimulrând, asupra operei sale. În„Amintiri din casa morþii“ esteredat destinul tragic ºi demnitateaomului aflat în detenþie, eroulnarator fiind însuºi Dostoievski.Tot ca urmare a experienþei dinocnã, prin care cunoaºte psiholo-gia oamenilor certaþi cu legea,transpune aceste aspecte în„Crimã ºi pedeapsã“, „FraþiiKaramazov“, „Demonii“. Era posi-bil ca aceastã experienþã sã nuatragã antipatia faþã de instituþiaþaristã? Vorbim despre instituþiaþaristã, deoarece antipatiile faþãde Nicolae I sunt „transferate“ ºiasupra lui Alexandru al II-lea, fiullui Nicolae I, cel care a fost þarîntre 1855- 1881. Perceput,îndeobºte, ca un liberal,Alexandru al II-lea este cel care asemnat, în 1861, decretul deemancipare a 20 milioane deiobagi ºi a aproape 30 de mil-ioane de þãrani, ceea cereprezenta opt la sutã din popu-laþia Rusiei. Tot el a întreprinsreforme îndrãzneþe care au vizatîmbunãtã?irea comunicaþiilor ºieducaþia. Totuºi, creºtereamiºcãrii revoluþionare „de stân-ga“, pe fondul unor ºovãieli sauexcese autocratice, a condus laun sfârºit abrupt pentru reformelelui Alexandru al II-lea, acesta fiindasasinat în anul 1881. Au existattentative de asasinat în 1866,1873, 1880. Dmitri Karakozov, untânãr nobil, cel care a atentat laviata þarului în aprilie 1866, era unfanatic, membru al unei ligisecrete, Cercul lui Isutin. Deºiglonþul trimis de Karakozov nu-ºinimerise þinta, întrucât un þãran îlizbise peste mânã, Karakozov afost executat, deºi toatã lumea seaºtepta ca pedeapsa sã fie odeportare în Siberia. Acestrevoltat, care probabil i-a satisfã-cut lui Dostoievski unele dintrenãzuinþele pe care ocna i leînãbuºise – deºi cu atentatul, camijloc de rezolvare a conflictelor,n-a fost niciodatã de acord – adevenit, sub formã ... deghizatã,erou dostoievskian, prin nume.Dar coordonatele fiinþãrii sale aufost cu totul altele.

Valeriu Cristea (op. cit., pag.286-287), fãrã sã se angajeze înipoteze care vizeazã apropiereanumelui de Karamazov denumele altora, insistã asupra eti-mologiei. El accentueazã ideea

cã, în esenþa sa, karamazovismulinclude un element pãgân suger-at de prezenþa unui cuvânt, kara,din limbile turco-tãtare. Karaînseamnã, în limbile turco-tãtare,negru. În limba rusã, karaînseamnã ºi blestemat. Cel de-aldoilea element al numeluiKaramazov ar avea obârºia înverbul mazati, care în rusãînseamnã a unge, a mâzgãli, amurdãri. De observat cã „negrulmai este ºi culoarea anarhismu-lui, atât de caracteristic – la nivelfilosofic, sufletesc, existenþialis-mului“, spune Valeriu Cristea.Karakozov era un anarhist...

Rodion RomanoviciRaskolnikov, poate cel maicunoscut dintre eroii dosto-ievskieni, „copiazã“ o crimã,nelegiuirea lui Gherasim Cistov,rascolnic, fiu de negustor, celcare o omorâse pe stâpâna casei,în vreme ce încerca s-o jefuiascã,dar le ucisese ºi pe bucãtãreasaºi spãlãtoreasa acesteia, douãfemei bãtrâne. Aceste similitutidi-ni între crimele lui Raskolnikov ºicele ale lui Cistov, amintite ºi deValeriu Cristea (Dicþionarul per-sonajelor lui Dostoievski, EdituraPolirom, Iaºi, 2007, pag.592).Asasinatele lui Cistov, comise cutoporul, amintesc mult de crimelelui Raskolnikov. Atât doar cãRaskolnikov este un criminal cudoctrinã, nu ucide (doar) pentru afura. Urmãrind explicaþiiledicþionarelor, definiþiile pentrurascólnic oscileazã între„Rascólnic, -ã, rascolnici, -ce, s.m. ºi f. Adept al unei secte reli-gioase din Rusia, care s-a sepa-rat de Biserica ortodoxã oficialã lamijlocul sec. VII. Din rus.raskol'nik. (DEX , 1998) ºi„Rascólnic, s., adj. v. agitator,aþâþãtor, instigator, provocator,tulburãtor. (Dicþionar de sino-nime, 2002). Rascolnicii sauvechi-credincioºi s-au separatîn timpul secolului al XVII-lea(1666-1667) de ierarhia BisericiiOrtodoxe Ruse, ca formã deprotest împotriva reformelorbisericeºti introduse dePatriarhul Nicon al Moscovei.Vorbitorii de rusã se referã laschisma aceasta cu numele deraskol – care, etimologic,înseamnã „separat ºi dat deo-parte“. Nu este întîmplãtor, de-sigur, nici faptul cã personajulprincipal din romanul dosto-evskian Crimã ºi pedeapsã,Raskolnikov, îºi are numelederivat de la cuvântul rusescraskolnik (chismatic) sau cãprietenul sãu se numeºteRazumihin (razum – raþiune,inteligenþã, în limba rusã).

În a sa O istorie a literaturiiromâne (vol. III, Editura Porto-Franco, Galaþi, 1996, p. 174), IonRotaru scrie: „În viaþa de toatezilele nu existã nicio legãturãcauzalã între nume ºi caracterul

omului. În artã însã potrivireanumelui pe caracter e obligato-rie.“ La Dostoievski, aceastãlegãturã între nume ºi caracter oregãsim de multe ori. Dar nu doarla Dostoievski. CristinelMunteanu („Despre caracterulmotivat al numelor proprii dinopera literarã“, Revista LimbaRomânã, nr. 7/8, 2008), poposindasupra semnificaþiilor numeloreroilor din varii opere literare,spune: „Când am citit, studentfiind, romanul lui Márquez („Unveac de singurãtate“, n.n., I.F.),tocmai numele personajelor m-auajutat sã anticipez finalul acestu-ia. În acest caz, numele (fiecarecu povestea lui) au acþionat ase-meni tehnicii «punerii în abis»(mise en abyme)“. El face trimi-tere ºi la literatura românã: „S-avãzut deja cã ºi Sadoveanu erapasionat de problema potriviriinumelor. El transmite aceastãpasiune chiar ºi personajelorsale. De pildã, tatãl Eugeniþei (...),domnul Costea, motiveazãalegerea numelui pentru fata saîn felul urmãtor: «– De aceea ºinumele ei, care, în limbaolimpicã, însamnã «bine-nãs-cutã». Potenþial ºi progres,explicã d-l Costea într-o formulãfericitã; astfel o generaþie întrecepe cealaltã, urmând spirala deîmbunãtãþire a umanitãþii»“.Mihail Bahtin, în Problemelepoeticii lui Dostoievski (EdituraUnivers, Bucureºti, 1970), argu-menteazã cã publicistulDostoievski, pornind de la per-sonaje reale, ºi-a susþinut cu tãriepropriile idei, în articolele dinpresa vremii sau în Jurnalul unuiscriitor, idei pe care le-a asociat,în romane, cu anumite personajeºi care, acolo, se gãsesc „elibe-rate de izolarea ºi finalizarea lormonologicã, intrând în mareledialog al romanului, pe picior deegalitate cu celelalte reprezentãriale ideilor“. Astfel, potrivit luiBahtin, putem distinge între ideilecu care „gânditorul Dostoievskiera în total dezacord“, precumideile lui Raskolnikov, din Crimãºi pedeapsã, prototipurile ideilorlui Napoleon al III-lea. Dar faptulcã multe dintre personajele dos-toievskiene îºi au „obârºia“ însolul… realului este de domeniulevidenþei. Svidrigailov parcãvorbeºte despre norocul luiDostoievski de a fi trãit ºi înPetersburg, locul în care realul tebiciuieºte ca niciunde ºi este, demulte ori, mai bogat în semnifi-caþii decât ficþiunea: „… Sunt con-vins cã la Petersburg oameniiumblã pe stradã vorbind singuri.Este un oraº de semi-nebuni.Dacã am avea oameni de ºtiinþã,atunci medicii, juriºtii ºi filosofii arputea sã facã la Petersburgcercetãri dintre cele mai intere-sante, fiecare dupã specialitatealui. Rar loc unde sufletul omuluisã fie supus unor influenþe maiîntunecate, mai brutale ºi straniica la Petersburg (…) Din pãcate,Petersburgul este centrul admi-nistrativ al Rusiei, ºi caracterul luitrebuie sã se rãsfrângã în toate“(F.M. Dostoievski, Crimã ºipedeapsã, editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1982,pag. 533-534). Norocul a fost ºi alPetersburgului. Fãrã Dostoievski,probabil cã Petersburgul ar firãmas, mai ales, doar un oraº alþarilor, un loc fericit în carefiinþeazã Ermitajul, un loc vãduvitde aceastã excelenþã a spiritului,aceºti copii fabuloºi ai realuluifantastic: eroii dostoievskieni.

eseu

iulie - august 201330

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (19)

„Sunt convins cã la Petersburg oameniiumblã pe stradã vorbind singuri. Este un oraºde semi-nebuni. Dacã am avea oameni deºtiinþã, atunci medicii, juriºtii ºi filosofii ar puteasã facã la Petersburg cercetãri dintre cele mai

interesante, fiecare dupã specialitatea lui. Rarloc unde sufletul omului sã fie supus unor influ-enþe mai întunecate, mai brutale ºi stranii ca laPetersburg.“

F.M. Dostoievski, Crimã ºi pedeapsã

ateneu

iulie - august 2013 31

Pânã la apariþia acesteicãrþi* (din pãcate, editura Antetnu menþioneazã anul apariþiei)aveam convingerea cã, înlumea noastrã actualã existãmulte probleme controversate,în jurul cãrora s-au scris, fãrãexagerare, biblioteci întregi.Douã dintre acestea ar fi: prob-lema existenþei sau inexis-tenþei Atlantidei, a fost o pre-ocupare constantã, încã dinAntichitate, Platon lansândipoteza Atlantidei în douã dia-loguri celebre – Critias ºiTimaios –, ipotezã adusã deSolon din Egipt, unde un preoti-ar fi spus înþeleptului atenian:„O, grecilor voi sunteþi veºniccopii“. Însã, nu-i mai puþin ade-vãrat cã tot în Antichitate auexistat spirite erudite care seîndoiau de existenþa Atlantidei:bunãoarã, Aristotel („cel care acreat-o, a distrus-o“) ºi Pliniucel Bãtrân. În zilele noastre,problema a fost reluatã, printrealþii, de N. F. Jirov (Atlantida,1967), ºi Pierre Carnac (D.Todericiu) în „Atlantida.Autopsia unui mit“,Humanitas, 2003. În fine,Paula Budaºcã scrie un articoldocumentar despre Atlantidaîn Cotidianul din 18 / 19 mar-tie 1995. In extremis, mai sem-nalãm ºi cãrþile lui StefanErdmann („Chivotul legii.Dosare secrete“), C.Jinarajadasa („Evoluþia ocultãa umanitãþii“ conþine o hartãstrãveche cu imaginea conti-nentelor Lemuria ºiAtlantida), Louis Pauwels ºiJacques Bergier („Dimineaþamagicienilor“). Dacã Platonsitua Atlantida dincolo deColoanele lui Hercule(Gibraltar), Pierre Carnac treceîn revistã toate ipotezele delocalizare pe Terra a misterio-sului continent dispãrut înurma unui cataclism, acumaproximativ 12.000 de ani.Credinþa noastrã este cã, îndecurs de milenii pe Terra s-ausuccedat un ºir de civilizaþiicare ajungând la apogeu audispãrut, încât e de dorit caactuala civilizaþie, în carevieþuim, sã fie prudentã, înþe-leaptã, cãci o greºealã i-arputea fi fatalã. A doua proble-mã neelucidatã ºi confirmatãde mass-media este aceea afarfuriilor zburãtoare ºi aextratereºtrilor (a se vedea înacest scop, printre altele,cartea lui Timothy Good „OZN,armata ºi serviciile secrete“),deºi dupã cum aflãm din carteade faþã, unii oameni politici ºimilitari au cãzut de acord cã etimpul ca aceastã chestiune sãfie fãcutã publicã, aºa încâtomenirea sã se obiºnuiascã cuideea cã suntem supraveg-heaþi de civilizaþii superioare cadezvoltare ºi spiritualitate. JimMarrs, autorul volumului„Guvernarea secretã a lumii“(editura Antet, p. 7) scrie cã BillClinton, la preluarea mandatu-lui de preºedinte al Americii, l-a însãrcinat pe ministrul deJustiþie, Webster Hubbell sãelucideze douã probleme: cinel-a ucis pe Kennedy ºi dacãexistã farfurii zburãtoare?Rãspunsul lui Hubbell des-cumpãneºte: „Pe tot parcursulmandatului meu am cercetat

ambele probleme, dar nu amfost la fel de satisfãcut derãspunsurile pe care leprimeam“. În faþa acestui pre-ambul, oricine s-ar putea între-ba, pe bunã dreptate, ce legã-turã existã între aceastã intro-ducere ºi cartea pe care dorimsã o comentãm? Însã, spresurpriza noastrã, volumul închestiune aparþinând lui Janvan Helsing, un autor cu obogatã carte de vizitã, cu multevolume pe piaþa cãrþii dinRomânia, abordeazã acestedouã probleme ºi încã multealtele, autorul avertizându-ºi,astfel, cititorii potenþiali:„Povestea acestei cãrþi esteinventatã. Au fost totuºicuprinse ºi aspecte reale.Astfel, depinde de dumnea-voastrã sã descoperiþi ce core-spunde adevãrului ºi ce ficþiu-nii“. Însã, sub acest avertis-ment se ascunde, de fapt,darea la ivealã a unor lucruriincomode, ºtiute ºi comentatenumai într-un cerc restrâns despecialiºti, iar recunoaºterealor publicã ar provoca, proba-bil, o mare angoasã în popu-laþia Terrei, nepregãtitã psiho-logic sã primeascã anumiteinformaþii despre structuraPãmântului ºi a Universului,despre corpul astral, alchimie,esoterism, clarviziune, ocul-tism etc. Aºadar, am începutaceastã carte cu o infinitã curi-ozitate: pasionat de enigmele

Terrei, de explicaþiile care sedau acestor lucruri enigmatice,am constatat cã van Helsing –dupã câteva pagini preliminareîn care îºi dezvãluie originea ºicum a ajuns sã scrie cartea defaþã –, trece în revistã, sub for-ma unui dialog cu John (un in-divid informat care refuzã sã-ºidezvãluie numele de familie), oserie de chestiuni legate deOZN-uri ºi existenþa extra-tereºtrilor, de dotarea cuaparate de zbor ºi imersie aGermaniei ºi Americii, depãrãsirea Germaniei a uneielite militare ºi fapt incredibil,chiar a lui Hitler (care a sfârºitîn 1974, în Spania, pe când seafla în drum spre Germania, pecare dorea s-o revadã, pp. 198/ 99), despre expediþiile la PolulSud ale amiralului Richard E.Byrd (în treacãt fie spus, ami-ralul nu a decedat la vârsta de56 de ani, cum este scris lapagina 163, ci conform MiculuiDicþionar Enciclopedic român,1972, p. 1119, a trãit între1888 – 1957, deci 67 de ani),în fine, dialogurile cu uncetãþean al lumii subpãmân-tene (care vorbeºte despreAgartha ºi capitala eiShambhala, încât gândul neduce la Ossendowski ºi RenéGuénon) ºi cu un altul al plan-etei Venus. De aceea,relatãrile despre Hitler, EvaBraun ºi fiul lor Adolf, precumºi al copilului de 12 ani (Hans),

adoptat, uimesc cu atât maimult cu cât toate informaþiileconfirmã cã Führerul s-a sinu-cis, iar cadavrul i-a fost ars. Lafel de ipoteticã este ºi legendacelor 500 de germani, care ºi-au pãrãsit þinuturile de baºtinãîn 1572, solicitaþi de Sebastian Ial Portugaliei sã apere zonaAmazonului superior, înte-meindu-ºi, astfel, o nouã patriesubpãmânteanã. Jan vanHelsing considerã cã Pãmântula fost vizitat în decursul timpu-lui de cãtre extratereºtri sosiþidin diferite planete, iar rasaalbã ºi mongolã ar proveni dinaceºtia. Aceºti extratereºtri, înefortul lor de a îmblânzi umani-tatea de pe Terra, au contactatreprezentanþi ai unor puteri, îndiferite þãri, ai lojei masonicesau chiar oameni obiºnuiþicãrora le-au dezvãluit anumitesecrete tehnologice. Pentru alãrgi sfera de informaþiimenþionãm cã Stefan Erdmann(v. Chivotul legii. Dosaresecrete, p. 197) scrie:„Preºedintele Heisenhower s-aîntâlnit cu extratereºtrii pe 20februarie 1954, când a semnatun tratat“. Acest tratat estemenþionat ºi în „ExperimentulPhiladelphia“ de Brad Steiger,Alfred Bielek, Sherry HansonSteiger, 2007, p. 112, iar lapagina 80, autorii scriu: „Între-gul Experiment Philadelphia afost pus la cale de un grup deextratereºtri care se întâlnisecu preºedintele FranklinDelano Roosevelt în 1934“,deºi la pagina 260, în carteade faþã, se precizeazã cã primaîntâlnire avusese loc la data de1 februarie 1943. Gerard Forda fost contactat de un extrate-restru la data de 18 februarie1975 (p. 193), dupã cum Hitler,Churchill, Stalin au fost contac-taþi ºi ei de cãtre extratereºtri.Chestiunea se complicãdeoarece acelaºi StefanErdmann susþine într-o altãcarte („Pe urmele zeilor.Tehnicã geneticã de acum400.000 de ani“), cã omenireaeste rodul unui experiment alunor extratereºtri. În fine, pro-liferarea unor societãþi secreteîn Germania, dupã 1918 (VRILºi THULE, în jurul cãrora s-auscris cãrþi, printre care ºi decãtre Philippe Valode), intere-sul pentru cãlugãrii tibetani ºitemplieri a stârnit curiozitateaspecialiºtilor ºi credinþa într-uncontact cu aceste fiinþeextraterestre care în anumiteperioade au furnizat secretetehnologice ºi medicale: „Forþa

propriu-zisã din spatele soci-etãþilor VRIL ºi Thule a fostnucleul ezoteriºtilor de elitã dinacea perioadã – SoareleNegru. Era, concomitent, celmai profund ºi mai ezotericcentru al SS-ului, cu legãturirãspândite în toatã lumea.Ceea ce este interesant e cãnimeni nu a ºtiut cu adevãratcine fãcea parte din SoareleNegru – bineînþeles, în afaramembrilor. Este de remarcatfaptul cã Heinrich Himmler, elînsuºi conducãtor SS, a fostinformat ºi i-a acordat sprijinul,nefãcând însã parte din gru-pare. Soarele Negru a fost ºieste un amalgam format dinmagicieni ºi iniþiaþi care luptãde partea luminii împotrivaîntunericului ce ameninþã sãdistrugã Pãmântul“ (p. 35).Dacã dupã 1945 s-a constatato masivã prezenþã a OZN-urilor în atmosfera Pãmântului,au fost ºi cazuri când astfel deobiecte zburãtoare neidentifi-cate s-au prãbuºit în diferiteþãri, bunãoarã, în Germania(1938, poate ºi în 1936), înAmerica (OZN-ul avariat laRoswell la 2 iulie 1947 este celmai cunoscut), din pãcate,secretul cercetãrii acestornave cosmice a fost muºama-lizat. Relevant e faptul cã aces-te farfurii zburãtoare zburaudeasupra unor uzine electricecãrora le furau energia,provocând cãderea unor între-gi reþele, iar în anii ’60, cândNew York-ul a rãmas fãrãluminã timp de câteva ore, situ-aþie ridiculizatã în presa dinRomânia, s-a datorat, probabil,unui astfel de accident. Ce nepreocupã e faptul cã, dacãGermania a deþinut arme per-formante, avioane circulare,submarine de mare putere, far-furii zburãtoare, de ce nu acâºtigat rãzboiul, iar multe din-tre exegezele celui de-alDoilea Rãzboi Mondial ºidespre Hitler amintesc despreastfel de arme – minune, deeventualitatea fabricãrii bom-bei atomice, însã dezno-dãmântul rãzboiului a împiedi-cat rãspândirea acestora. Separe, cã la sfârºitul lui 1944 afost o intervenþie a extra-tereºtrilor, când avioane ame-ricane se îndreptau spreGermania încãrcate cu bombeatomice, destinate distrugeriiGermaniei, nu au putut filansate din pricina unui obiectzburãtor neidentificat, subformã de trabuc care le-a pa-ralizat sistemul de lansare. Însfârºit, cartea se încheie cu oaltã relatare senzaþionalã con-sacratã unui volum al lui TrevorRevenscroft „Lancea destinu-lui“ ºi despre contele de SaintGermain. În concluzie, o lec-turã captivantã care þine spiritulîntr-o continuã tensiune, însãfãrã certitudinea cã toatefaptele relatate sunt adevãrate.

_______________

* JAN VAN HELSING – ORGA-NIZAÞIA SECRETÃ SOARE-LE NEGRU. Traducere deBianca Costache, Ed. ANTETXX PRESS, an nemenþionat,296 p., 32 lei.

Ionel SAVITESCU

Cãrþi enigmatice

•• II ll iiee BBooccaa –– SSuucceevv ii þþaa

„Sarcina noastrã aici, la suprafaþã este sãprocedãm ºi noi ca aceºti pionieri ºi sãconstruim o împãrãþie a pãcii, «o epocã deaur», aici sus – mult – dorita erã a«Soarelui negru», când oamenii recunosc

cã nu numai lumina Soarelui – lumina deafarã – este cea care creeazã ºi menþineviaþa, ci forþa «Soarelui negru» - luminainvizibilã, puterea inimii ºi a dragostei“

Jan van Helsing

Elio Grasso s-a nãscut la Genova în 1951. Estepoet ºi critic literar. Printre volumele publicate senumãrã „Avvicinamenti“ (Ripostes, 1983), „L’angelodelle distanze“ (Edizioni del laboratorio, 1990), „Nelsoffio della terra“ (Guardamagna, 1993), „La sogliaa te nota“ (Book, 1997), „L’acqua del tempo“(Caramanica, 2001), „Tre capitoli di fedelta“(Campanotto, 2004), „L’alleanza della neve“ (Laghidi Plirvice, 1996), „Un mattino da esodo“(DialogoLibri, 2001), „Sei studi e una stazione“(signum edizioni d’arte, 2003). Este cîºtigãtor alPremiului de poezie Eugenio Montale (1988). Atradus din T.S. Eliot ºi W. Shakespeare.Colaboreazã la revistele „Poesia“, „Pulp libri“,„Steve“, „Italian Poetry Review“, „Gradiva“ etc.Poeziile sale sunt traduse în englezã ºi francezã.

Despre poezia sa, Carlo Alberto Sitta s-a pro-nunþat astfel: „Poetul lucreazã în interiorul unei arhi-tecturi care practicã, de obicei, codurile expresivedepãºind limitele acestora, fiind conºtient de oînþelegere a mãiestriei dictatului. Restabileºteechivalenþa între cuvînt ºi imagine, care este întot-deauna admisã, dar întotdeauna în curs derefacere. (…) Imaginea nu e niciodatã singurã, maimult, nu e nici mãcar imagine, este o ecranare, otrimitere dincolo de ea, o referire aluzivã la univer-suri dislocate“.

Faptul cã o modalitate italianã la categoria de„exactitate“ ºi-a consolidat deja o tradiþie proprie îninteriorul panoramei poetice italiene recente, odovedeºte poezia lui Elio Grasso, în care se con-centreazã toate intersecþiile cu care se confruntã opoezie care îºi hazardeazã pe imagine, pe tensi-unea dintre cuvînt ºi gînd, propriile posibilitãþi deexistenþã.

Rezultatul evident al acestui hazard, susþine scri-itorul Giuseppe Genna, este apelul instantaneu deexigenþe mentale care ºi-au ales figurile ultimative:principiul, mutaþia, piatra – puncte cardinale ale uneimetodici de acþiune precise, ale unei exactitãþi eticecare poate permite numai o credinþã solidã în pu-terea salvatoare a cuvîntului poetic.

* ** **

Unde totul e ianuarieimagine generantã

cadran instrumental cãlãtorii copleºitoare

iubiri nevertebrate în faliile vulcanului

dormitoare camere cu ora pãtate aproape acorduri a se pipãi

a se adula a se curãþacare se aduleazã care se purificãacelaºi vis înfometat dorit juisatsub duºul-farsã-vivace

poate mîineutere consolate supuse

îndrãcit datecîini numai buni de lesã

muºcatã puþin sîngeºi totuºi ce spectacol al lumii

e acest nimicde prezenþã carnalã de furios

þipãt final.

* ** **

Unde totul e ianuarie elegie mai ales

bazar calculat al puþinilor nocturniînchiºi

femei imature copile slabe alunecoase

dar timpul expirat dar timpul plumbuit

trãieºte aiurea în sîngele împrãºtiat diluat

pe pietre marine trase intrarea în grãdinã inventat aproape

un vis în luminafalsã a ochilor înainte

sã se-ntîmple dupã visul plãsmuit fals ca ºi cum

ar fi fostclientela ordinarã burþi goale

rîsete laolaltãpentru analfabeþi ai iubirii

pentru ultima viaþã.

* ** **

Sîngele e acestaªi tu ai viitorul în corprãdãcinile care ies din degetede duritate barbarã împrãºtiindnumele þãrilor în tot pîntecele

în timpul impactului ºi sãrutul lãsînd

aceluiaºi cer dupã cele douã mãriºi tot deschizi în acea clipã unicãdin moment ce pe pãmînt

de stirpe anticã mergi.

* ** **

Realitatea creºte în timpul plecãrilor orbitor de strãlucitoare

materie mare rãnitã primitiva tragere la sorþi

a dimineþii explicaþia roþilor peºosea la ora asta femeia

se îmbracã din nou ducecheia misterului sinuos ceva

al patuluisurprinde încã dar altarul divin

robusteþea sa mirositoare cãtre semnul

ºinelor invitaþia care dezorienteazãdar suportã

acest ajun aminteºte fiecare amintire umanã.

* ** **

De fiecare datã poeziaPentru cã de fiecare datã

poezia abandoneazãliniºtea suportabilã de atunci

insistentãs-ar întoarce la semnele clare

împãduritecu alte cuvinte cum versul

corodeazã iubirea

melancolice materii sau buze nobile

poveºti prudente oprite uºor

este regula trecutului

sã dai exemplu

toatã risipa sensului îndepãrtat.

* ** **

ªi ziua se obstineazã

în rãzboiul civil

natura hotãrîtã a fricoasei plecãri

se îndeparteazã ca ºtiind

cã a murdãri

iraþionala origine de foc robul sãu

gratii de jurãmînt din carne

pînã la petele înecate aceastã

risipã

mai ales niciodatã de-acum încolo

vindecabilã sau depãºitã.

Traducere ºi prezentare de

Eliza MACADAN

meridiane

ItItaliaalia

EEll iioo GGrraassssoo

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/ Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI

Redacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA,

Violeta SAVU, ªtefan RADU 5 948465 000072 87