fiedacţinnea, Adiinistraţiiinea, î i Tipografia:

Braşovi, piaţa mare Nr. 30.8crisori nefranoate na se

primesc. — Manuscripte na ae retrimetfi

INSERATE se primesc la Adml- nlstraţlune în Braşovu şi la ur- mătârele Birouri de snunolurl:

în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek. Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger; Anton Oppelik, J. Jjrtnnebcrg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernnt: în Bucuresci: Agence iJavas, Suc- cursale de Roumunie; în Ham­burg: Karolyt & Liebmann.

Preţuiu Inserţlunfloru: o seria garmond pe o coldnă 6 or. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială.

Reciamo pe pagina a 3-a o ■eriă 10 er. s6u 80 bani.

„gazeta’* iese în M-care fli.AScnamente pentm Anstro-Ungaria:Pe un anü 12 fl., pe şese *unl

6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumineci 2 fi. pe anft.

Pentru România şi străinătate:Pe anü anű 40 franci, pe şâse Ioni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franol.

Se prenumérá la tóté oficiele poştale din întru şi din afară

fi la dd. «oleoterî.

înmameatnll pentru BrasoYia administraţiuno, piaţa mare, Térgulű Inului Nr. 33 etaglulű I.: pe unu ană 10 fl., pe séae luni 5 11., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulâ în casă: Pe unu unu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ünü esemplarú 5 or. v. a. séu 16 bani. At&tö abonamen­tele câtă şi inserţiunile suntă

& se plăti înainte.

Nr. 264. Braşovă, Vineri, 2 (14) Decemvre 1894.

Procesul domnişorelor române.Sibiiu, 12 Decemvre n.

(Raportă specialii alü „Gaz. Trans“).

Procesula domnişorelora române de aici, pe catü deciudtta, pe atâta de carac­teristica ca ilustraţiune a timpului, s'a pertractata înaintea judecătoriei de cerca din Sibiiu.

Jude: Greisz, subjudele de cercă. Dintre acusate au fosta presente ur-

mâtorele domnişore: Eugenia Simonescu, Leontina Simonescu, Letiţia Roşea şi Elena Cunţanu.

Afară de numitele domnişore a mai osta acusata şi învăţătorula TecdoruNet şa*)

Apérátorula domnişorelora este D la advocata Dr. Amos Frâncu.

La pertractarea finală, persónele acu­sate au fosta citate din partea judelui Greisz cu ameninţarea, de-a fi escortate, décá nu se vorü preseuta. Sépte dintre ele, celü puţina după numele de familiă, sunta dame cunoscute ; dintre acestea li-s’a îmâ- natü citaţiunea numai la 5, anume domni- jórelora: Eugenia Simonescu, Leontina Si- tone seu, Letiţia Roşea, Elena Cunţanu şi llexandrina Cunţanu, cari facă parte din

mai distinse familii ale oraşului şi în- Y0ţătorului Teodora Necşa. In acusaţiune şi în citaţiune se vorbesce de transgresiunea

‘tarburăroi liniştei publice (Kőzcsend-hábor- gotás), ór acusaţiunea îndreptată acjl con­tra lora e alta, állam elleni kihágás (contra- venţiune contra statului). Pertractarea a fosta ficsată pe astăcjl la órele 8. D-ra Alexandrina Cunţanu fiiinda bolnavă, nu s’a putută presenta, cum arată certificatula medicala ; s’au presentata numai celelalte, însoţite de apérátorula lora Dr. Amos Frâncu.

In sala de pertractare a judelui Greisz ie află publicü forte numérosa mai alesă

i, atâta române, câta şi neromâne. Judele Greisz, deschi4enda şedinţa,

face cunoscuta, că obiectula de acusaţiune

*) In telegrama nostră de éri s’a serisü din erore „Teodora“ în locü de „Teodorü“.

nu este turburarea liniştei publice, ci con- travenţiunea contra statului, prevăcjută în § 36 ala codicelui penala, ce s’a comisQ prin aceea, că la 27 Mai a. c., cu oca- siunea primirei lui Dr. Raţiu şi soţii, oon- damnaţî în procesula Memorandului, au purtata pe pepta tricolora naţionala ro- mânescQ.

Oetesce apoi hotărîrea tribunalului, r. diu loca, prin care afacerea se sisteză şi se transpune altui fora ; constată tot-odată, că tribunalula neaflânda basă pentru înce­perea unei proceduri penale, a predata afacerea poliţiei din loca, ăr întru câta cestiunea ar sta eventuala în coflicta ou ordinaţiunea ministerială din 1835 Nro 62,694, poliţia i-a predata lui afacerea, şi ela apoi la propunerea procurorului, a hotă- rîta pretractarea.

Judele însă a rămasa datora ou lă­murirea, că pentru ce a începută ela per­tractarea, deorece tribunalula predase afa­cerea, pentru ulteriorâ producere, adrainis- traţiunei şi prin acesta fapa cestiunea a fosta resolvatâ diu partea lui în sensula, că acestă acusaţiune nu cade în cercula de competenţă ala autorităţii judecătoresol.

După acesta judele a mai cetită ra- portula gendarmeriei, pe basa căruia s’a pornita totă afacerea şi în oare, pe lângă obiectula acusaţiunei, se mai sQsţine şi aceea — ce de-altmintrelea a fosta desmin- ţita din partea damelora, — că gandar- mula a provocata damele şi ele au şi luata de pe pepta cooardele.

După acestea judele, mai espunenda odată obiectula acusaţiunei, începu intero­gatoriul a acusatelora. înainte de asta însă ceti § 36 ala codicelui penala, precum şi accla articula ala procedurei, prin care se prevede scoterea din sală cu puterea şi pe­depsirea cu amendă pi na la 100 fl. fără drepta de apelaţiune a acelora, cari ar fi acusaţl pentru turburarea ordinei în cursula pertractârei.

Teodorii Necşa: cere, ca acesta arti­cula ala legei s$ se traducă pe românesce. Judele Greisz declară însă, că nu pote sa­tisface acestei cereri, deorece nu cunosce în aşa măsură limba româneseă.

Apérátorulű Frâncu: (adresându-se cătră judele): Stimate D-le jude!....

Judele (cătră apărătora): Te roga adre­sezi-te cu ouvintele: Stimată judecătoriă r. de cerca.

Apérátorula Dr. Frâncu: se provocă la împrejurarea, că judele funcţionâză aici ca particularű ér nu ca judecătoriă colectivă. Arată, că titulatura întrebuinţată de ela este corectă şi rémáne pe lângă ea, dór de­clară, că dócá judele insistă pe lângă ti­tulatura indicată de ela, atunci nu va în- târ<}ia a-i satisface acestei dorinţe.

Mai întâiu se face interogatorul a cuD-şora Eugenia Simonescu, care la

întrebarea judelui, déoá a purtata în ade- vöra cocarda tricoloră română la 27 Maiu, când s’au întorsa condamnaţii Memoran­dului, şi décá prin acósta a voita sé de­monstreze în contra statului a réspunsa cu tótá sesoluţiunea:

„Da — am purtata cocarda tricoloră româneseă, vrénda ast-fela sé ne manifes- tăma sentimentele naţionale faţă cu con­damnaţii naţiunei, şi fiind-că fiă-care na­ţiune are dreptuia a-şl purta colorile sale. Purtânda tricolorula nostru naţionala n’ama voita sé demonstrăma în contra niménui şi mai puţina în contra statului, ci ama voita numai sé ne manifesti^ma iubirea cătră na­ţiunea nóstrá“ .

La cererea ap0rătorului judele pune îtiârebarea: A ţi mai purtata şi altădată acóstá cocardă?

D-şora E. Simonescu: Da, ama pur- tat’o şi mai înainte şi o voma purta-o şi în viitora.

Judele: Nu ţi-a fostü cunuscutü, că e oprită purtarea acestui tricolora ?

D-şora E. Simonescu : N ’am sciuta nimica de acésta, deră chiar sé fi sciuta, tota l’aşl fi purtata, pentru oă convingerea mea este, că nu e nimeni îndreptăţită de-a ne opri în manifestarea sentimentului nostru naţionala.

Judele: A i fosta provocată de gen- darml sé delăturezl cocarda?

D-ş0ra E. Simonescu: Da, m’am pro­vocata sé o depună, dâră nu m’am supusa, pentru că nu póte fi în drepta una gen-

darma sé-ml interejică purtarea tricolorulu’Judele: N ’ai sciuta, că purtarea colo-

rilorö naţionale române cuprinde o ten- denţă în contra statului ?

D-şora E. Simonescu: N ’am sciuta. Noi le-ama purtata şi le purtăma la tóté ocasiunile naţionale ou pietate, şi protes- teza, că în colorile naţionale s’ar ouprindeo tendenţă contra statului.

Judele : A i fosta în cjiua de 27 Maiu la gară şi ai purtata tricolorula cu scopa de-a demonstra ?

D-ş0ra E. Simunescu : Nu ! Ne-ama dusa aoolo numai ca sé întempinăma pe iubiţii noştri condamnaţi şi sé ne împli- nima o datoriă naţională.

In sensula acesta depună şi d-ş6rele Leontina Simonescu, Letiţia Roşea şi Eiena Cunţanu.

Invâţătorula Teodora Necşa depune asemenea, adăugenda, că a sciuta numai, că prin ordina ministeriala sunta oprite colorile stréine, tricolorula roşu-galbena- vénéta ínsé nu e stréina, ci representă cu­lorile Ardealului.

N ’a avuta alta intenţiune, purtânda tricolorula, decâta a-şl manifesta simţula séu româneseă. Nu se simte dór vinovata de nimica şi cere achitarea sa.

După acestea apérátorula îş! înoepe pledoaria sa, care în liniamente generale, următorea:

Discursului apărătorului Dr. Frâncu.

On. judecătoriă de cercul

înainte de tóté protesteza contra in- corectitâţii acelei proceduri, că acusatele nu numai au fosta citate sub nume defigurate, ci sub adresa altei acuse decum este aceea, pentru care decurge pertractarea. Contur- barea liniştei publice şi transgresiunea con­tra statului sunta doué calificative speci­fice, cari se deosibesca unele de altele şi cari sunta fapte punibile, ce cada sub sanc­ţiune deosebită. Şi astfela comunicarea acusei, ce se abate dela realitate, este iden­tică cu nulificarea apérárii.

Apérátorula îşi ridică şi mai energica glasula séu de protestare contra acelei dis-

F01LETONÜLÜ „GAZ. TRANS.“

Importanţa morală a poesiei şi misiunea ei în (jHele nostre.

De M. Strajană.

(4) (Urmare.)

Mare ou deosebire este misiunea poe- siei îd veacula nostru desilusionata.

Materialismula şi sensualismula, ca­racteristice timpului nostru, nu s’au năs-

i cuta ore din pierderea credinţei şi din lipsa de ideala ? Melancolia şi pesimismula, cari iiu întinsa astăzi, ca una vSla de doliu pwte multe din celd mai nobile spirite, nu este 6re acelaşi sentimenta profunda de

| di8gustft şi întristare, care cuprinsese inimaI lui Faust, cufundata în problemele sciinţei? !

Căuşele pesimismului moderna sunta | m&i multe, s6u mai bine, sunta mai multe | feluri de pesimisma.

Nu mai vorbima aci despre pesimis- tnulfl de imitaţiune ala multora tineri, cari

1 1» etatea de 20 de ani, cu faţa rumenă, ca pfirulti auriu, cu inima sefr6să de vi6ţă, ntavândll ce face, se aşedă la masă şi scriu ci au albita de suferinţe, că au ajunsa nisce

cadavre şi că nu doresca nimica mai multa în lume, decâta râpausula mormântului.

Apoi mulţumiţi de ceea ce au scrisa, îşi facă toaleta, se parfum&să şi pl6că la bala. D. Vlăhuţă, în broşura sa „Curentula Eminescu“ a combătută cu multa talenta mania acestora tineri, cari facă versurinu m ai:

„Ca sö legene ’n silabe, pe tiparele găsite.Desperări de porunceală, şi dureiI închipuite“.

Sunta alte specii de pesimismă mai se­riöse, si prin urmare mai periculose. Este mai întâiu blazarea s^u pesimismula vul­gara, cela mai răspândita, care n’are ni­mica sfânta în lume, care nu mai crede în nimica şi pentru care însăşi plăcerea a de­venita desgustătore. Acăsta e o bolă a su­fletului născută din trândăviă, îmbuibare şi desfreu, precum se nască b61ele şi ruina corpului din necumpătare şi bancruta din cheli uelile fără socotâlă.

Este apoi una pesimisma mai nobila, pe care ’l-ama put6 numi sociala s6u po­litica în sensa mai înalta, una fela de de- samâgire şi amărăciune, cum se vede din operele lui Byrou şi chiar în scrierile unora filosofi, optimişti în ceea ce privesce fon-

dula naturei omenescl, oum au fosta de ex. Giordano Bruno în Italia şi J. J. Rousseau în Francia. RSula şi suferinţele, după aceşti omeni, vina numai din reua întocmire a vieţei; omula se nasce buna dela natură şi devine reu numai prin influenţa viţielora şi nedreptâtilora societăţii. Pesimismula lora este deci o desilusiune şi una sentimenta de mâniă şi de revoltă în oontra isvorelora răului, cari sunta lăcomia, violenţa şi vi­clenia omenâscă, şi prin ele falşa organi- sare a societăţii şi nedreptatea instituţiuni- lora politice şi sociale. Cuvintele lora sunt glasula Nemeşei, sunta ameninţările, ce face divinitatea dreptăţii şi răsbunării.

Este mai departe pesimismula reli- giosa, caracteristica creştinismului şi mai alesă budhismului, religiunl eşite din mij- locula celora mai adencî suferinţe şi mi- serii, causate prin corupţiunea şi degene­rarea societăţii, cum a fosta în India pe timpula lui Budha, şi în Europa sub Im- periula Romana şi în evula mediu. Despe­rarea de a-se mântui de durere şi a putea gusta vre-una bine în acestă „vale a plân­gerii“ , cum se numea lumea pământ6scă făcură pea oma să-şi îndrepteze aspiraţiunea înăscută firei sale cătră ideala şi fericire,

spre o altă lume, spre patria cerâscă, seu spre Nirvana.

Se deosebesce în fine pesimismula său mai bine scepticismula şi deoepţionismula fi­losofica, prin care se distinge mai alesă vecula nostru.

Pica scepticisma şi decepţionisma, în- doălă şi desamăgire, pentru-că pesimisma în adevăratula înţelesa nu există de câta pote la doi seu trei scriitori ai secolului. Acesta pesimisma s’a născuta din contras- tula între sciinţa modernă şi între aspira- ţiunile, credinţele şi tradiţiunile moştenite din trecuta şi prefăcute în sânge, prin nas- cere şi educaţiune.

Să ne oprima puţina asupra acestui pesimisma. Să nu-la confundăma însă cu pesimismula sentimentala ala lui Werther, oare isvoresce din contrastulB isbitora în­tre realitate şi o imaginaţiune prea ideală despre natura omenescâ şi relaţiunile vieţei, şi care conduce pe unii tineri la sinucidere. Să nu-la confundăma erăşl cu nesimţirea seu atrofierea inimei, născută dintr’o cul­tură unilaterală, ala cărei tipa ni-la dă Paula Bourget în „Le disciple“ ala său.

Caracteristica acestuia este o nepă­sare egoistă, care nu face nici o deosebire

Pagina 2. GAZETA TRANSIYANIEI Nr. 263— 1894

posiţiuni, că damele, în modü ilegalö, an fostü citate sub pedépsa escortării, căci pa- ragrafulü 70 alü legii despre transgresiuni nici nu cere presenţa personală în astfelü de procedură, ci permite, ca inculpatula sé se representeze prin personă autorisată. Décá cu tóté acestea s’a íntémplatü ame­ninţarea cu forţa, acósta este simplaminte vă- temarea libertăţii personale şi ca atare aduce cu sine nulificarea întregei proceduri. Din causa acésta nici nu se póte introduce în contra ndstră procedura fiind-că în contra formelorü legale nu póte esista nici acusă, nici pedepsă.

ínsé susţinerea acusei nu se póte în­chipui nici chiar din cause meritorii. Acusa vorbesce despre transgresiune contra sta­tului. Statulü însă numai pănă atunci co­respunde ideii sale, pănă când întrupează în instituţiile lui ideia libertăţii. Ou ideia acósta stă în corelaţiune nedespărţită con- ceptulü naţionalităţii, şi astfelü consciinţa naţională atâta in interiorulü câta şi în manifestările ei esterne pretinde respectare o’o putere aşa de elementară, ca însăşi li­bertatea.

Căci, după cum a c}isü Mancini, ami- culü lui Kossuth, dreptulü la naţionalitate nu este alta, decâta libertatea personală; aceia, cari atacă naţionalitatea, sugrumă li­bertatea şi ei în modü logicü trebue sé nege libertatea omului în tóté raporturile vieţii publice şi private.

Astfelü deră valorarea acelei acuse, care ar voi sé aplice sancţiunea pedepsii asupra unei espresiuM măreţe a consciinţei naţionale: adecă asupra purtării colorilorü naţionale, ar veni în contracjicere cu cu- prinsulü eticü alü statului, şi de sigurü, că prigonirea purtării colorilorü, care este o manifestaţiă esternă a simţâmintelora de naţionalitate, ar fi identică cu sguduirea dreptului de ordine socialü.

Statulü, în înţelesula acesta, fiindü pentru libertate, şi cuprindéndu-se în acésta cultulü liberii alu naţionalităţii şi a sentimen­tului pe calea colorilorü naţionale, statulü nu le póte sufoca, fiind-că nu póte nimici con- diţiunile principale ale esistenţei lu i: egala îndreptăţire a naţionalităţii; cu atatü mai puţina unü statü ca alü nostru, în care principiulü egalei îndreptăţiri este garan- tatü şi in legea constituţională.

După-ce ínsé statulü nostru recunósce categoricü îndreptăţirea acestui principiu, a sentimentului naţionala şi consistenţei naţionale; având în vedere, că naţionalitatea română formâză o parte integrantă a aces­tui statü, espresiunea sentimentului naţio- nalü románü în propriele lui colori naţio­nale cu atátü mai puţina vatémá statulü şi cu atátü mai putinü póte fi vorba de faptă punibilă, cu cátü pe statü nu-lü póte vătâma manifestarea necesară a pro- priilorü lui principii.

Din motivulü acesta nu póte esista

acusa contra damelorű române, cari íntr’unü momentü istoricü, pentru a-şi manifesta sentimentulü naţionalO şi solidaritatea, şi-au pusü pe pieptü cocarde tricolore române. Cu atátü mai puţina póte subsista acusa, cu cátü de-o parte nu numai că legi inarti­culate nu opresoü şi nu potü sugruma ceea ce trăesce în adénculü inimilorti şi pentru a cărei espresiune servesce tricolo- rulü naţionala románü ; dér ou atátü mai puţina se póte opri asta în acâstă parte a ţerii, cu oátü în inimi se manifestă con­tinuitatea dreptului, ceea ce nu este ultima garanţiă a esistenţei statului.

Că aici nu obvinü disposiţiunl de oprire inarticulate, ne póte da o dovadă § 36 din legea penală, care nu face obiectü de urmărire penală, decátü folosirea ace- lorü colori, cari servescü la manifestarea tendinţelorft contrare statului şi pe lângă acósta suntü oprite prin ordinü ministe* rialú. Cumcă premisele aceste nu obvinü, este mărturiă classică însuşi domnulü aou- satorü publicö, care toomai în acâstă afa­cere a declaratü, în propunerea de sub Nr. 1656/94 referitóre la sistarea procedu- rei, că nu cunósce o astfelü de ordinaţiune, care ar o ori purtarea colorilorü naţionale ro­mâne. Pe cátü de corectă este acâstă de- claraţiă. pe atátü mé surprinde, că decla­raţia acésta nu este acomodată pentru pro­cedura penală, transpunéndü întrâgă afa­cerea poliţiei, şi totuşi d-lü acusatorü pu- blicü a provocat pe acest tribunal regeso sö ţie pertractarea, în mânia punctului séu de vedere declaratü prealabilü. Nu sciu pe ce s’ar putó basa acusa între astfelü de împrejurări, fiind-că nici nu se face provo­care în acusă la ordinulü ministrului de interne Nr. 6693 din 1885, care opresce folosirea colorilorü streine; şi chiar décá s’ar fi íntémplatü, ea în genere nu póte servi de basă la stabilirea acusei. In con­tra acesta protesteză principiulü continui­tăţii de dreptü, accentuatü de mine. Din punctulü acesta de vedere dorescü a-se constata, că colorile naţionale române nu suntü streine în ţ0ra acesta, căci Românul a nu e streinü în propria lui patriă; dér nu suntü streine nici colorile lui fiind-că co­lorile seculare vechi ale Ardólului nu se potü considera de streine. Dreptü dovadă pentru acésta mé provocü la diaertaţiunea pe care a ţinut’o Rethy Lajos în Aprilie 1884 în adunarea generală a societăţii epigrafice maghiare şi pe care din punctü de vedere alü convingerilorü sale politice şi d-lü jude ílü va primi, ca omü destulü de speciali­tate. Rethi a doveditü, ín modü istoricü, că colorile naţionale române suntü colorile principatului Transilvaniei şi de atari le-a priinitü şi poporulü románü; că dela înce- putulü vécului acestuia poporulü románü în^continuu folosesce aceste colori. Rethy îşi încheiă disertaţiunea sa cu cuvintele: Românii ardeleni şi-au însuşită la începu-

între bine şi rău, între viţiu şi virtute; pentru care nu esistă nici una sentimentft de simpatiă, de milă seu de dreptate, nicio responsabilitate morală, care coboră fe­nomenele sufletesc! la fenomenele naturei neorganice. Pe când semnula distinctiva ala pesimismului filosoficii, nobilii şi gene- rostt în felula său, este una profunda sen- timenta de melancoliă şi desperare, numita de Germani Weltschmerz, durere a lumei.

Este o deosebire enormă între mo­dula, cum era înţelesă lumea şi destina- ţiunea omului după vechile tradiţiunl, şi cum ni-o arată sciinţa modernă. Omula nu mai este fiinţa de predilecţiune a lui Dumnecjeu, zidită de mâna lui şi aşeejată în Edenula desfătării; ela numai cu multe greutăţi şi lupte s’a putută ridica prin sine însuşi din starea animalică la ceea ce este astă4l; şi origina lui se pierde în noptea esistenţei trecute împreună cu a celorlalte fiinţe vieţuitore.

Pămentula, care era privita altă-dată ca centrula universului, în jurula căruia se învârtea sorele şi cerula cu stelele sale, a devenita una din cele mai mici plante ale sistemei solare şi una fira de nisipQ imperceptibila în mijlocuia universului. < rula, acesta măreţa şi nemărginita j

de cristala de altă dată, locuinţă a părin­telui şi guvernatorului lumei şi raiu pentru veciă ala celora fericiţi, s’a prefăcuta în tr’o ilusiune optică, produsă de col6rea al bastră a oceanului de aera, care îucungiură pămentula.

Acestă pătură de aera numită atmos­feră şi grosă ca la 60 pănă la 70 de chi- lometri, îmagazineză căldura şi lumina sorelui şi ast-felii face posibilă desvoltarea vieţei pe planeta nostră şi dă nascere cailei şi admirabilelora fenomene ale cjorilora di­mineţii, amurgului serii şi nopţilora lumi- nose; er dincolo de acestă minunată flo­rărie domnesce una frigă neînchipuita şi una adânca întunereca, prin oare ste­lele se văda ca nisce ţînte galbene pe una funda negru.

Şi planetele, aceste frumdse corpuri ceresol, cari ni-se para noptea ca nisce făclii eterne, aprinse într’una templu ma- iestosU, analisa spectrală ni le arată com­puse din aceleaşi elemente ca şi pămen­tula nostru, supuse aceloraşi schimbări de transformare şi multe locuite pote de fiinţeasemenea noué.

(Va urma.)

tuia vécului colorile Ardealului. In 1848 tabőra lui Iancu a fluturata în Munţii Ar- délului oolorile Ardealului, cari colori au fostü uitate, şi astfela au devenita colori naţionale române. Nimeni n’a gândit în Ro­mânia, că Dorobanţii au cuoeritü forturile G-riviţei sub colorile lui Bethlen şi Râ- koczy.

Aserţiunea din urmă este evideutü falsă, căci colorile României, în actuala lorii formă, au fosta primite numai dela unire, în 1859, când din colorile albastru şi gal­bena ale Munteniei şi albastru şi roşu ale Moldavi ei s’a făcuta tricolorula de ar}I ala României albastru galbenii-roşu. Pe când co­lorile Ardealului, în ordine inversă, sunta roşu -ga Ibenü-véná tű.

Din tóté aceste cerü aşa-d0ră a-se constata, că colorile purtate de acusate suntü roşa-galbena-vânăta, că nu se pota considera de stréine, şi că nu potü că^â sub represiune. Cu atátü mai vírtosü nu pota căde, cu câta de sute de ani pănă în timpurile mai noué poporulü româna din patriă a folositü neconturbata colorile ar- delenescl, devenite colori naţionale proprii.

Drepta esemplu apérátorulü se pro­vocă la aceea, că în 1876, când Majestatea Sa s’a îndurată a distinge ţinutula acesta prin prea înalta sa presenţă, l’a salutată una banderiu, ce purta tricolorü románü şi íntregulü oraşa a fosta decorata, în lunga şi larga, cu stindarde de acéstá colóre. Apé- rătorulo mai face provocare şi la aceea, că însuşi ministrula Augusta Trefort în cálé- toria sa prin Ardealü a fosta însoţita de călăreţi, ce purtau stégü tricolorü româna. Esemplulü acesta ílü aduce numai pentru că Trefort nu póte fi auusatü nici de gelosiă, că faţă de manifestaţiunile vieţii naţionale române s’ar fi purtatü cu óre-care bună­voinţă deosebită. Totuşi elü n’a ridicata nici o escepţiune contra tricolorului ro- mânQ.

Mai spune aperătorula, că Escelenţa Sa MetropoÜtulü Mironö Romanula cu oca- siunl sărbătoresol a arborată şi arborăză şi acjl tricolorula naţionala româna, şi d-la jude de cercü are cunoscinţă despre acósta, dér nicl-odată n’a făcuta nici o escepţiune.

Când d0ră disposiţiunl afară din lege şi când vi0ţa de tóté dovedesca, căcolorile acestea se pota folosi necontur­bata, mai dorescü a accentua, că după-ce residenţa-capitală Budapesta şi comita­tului Albei inferióre, dér mai alesă „K ul- turegylHu-ula ungurescü ardeleanu folos^scu, dreptü insemne, tricolorulu naţionalii remănu, oolorile acestea nu sunta şi nu pota sö fiă oprite; o ast-fela de disposiţiune nici nu póte fi dréptá, căci alt-fela ar fi vătămată egala îndreptăţire naţională, precum şi principiula: quod unius justum, altero ae- quum. Déoá concetăţenilora noştri Saşi li-se permite folosirea bicolorului lora na­ţionala, ar ínsémna, că se atacă egalitatea de dreptü, dâcă compatrioţii loră de na­ţionalitate română ar fi despoiaţi de li­bertatea de a purta tricolorula lorü naţio­nala. Acésta ínsé nu s’a enunciata şi nu se póte enuncia nicl-odată, fiind-că § 5 din art. de lege V II ex 1848 încă s’a adusa pe basa respectării tuturora liber- tăţilora Ardealului, cari garantâză susţi­nerea egalităţii de drepta şi în acésta se cuprinde şi respectarea şi susţinerea colo- rilora Ardealului.

Din tóté acestea se póte convinge domnula jude, că tricolorula naţionala ro­mâna nu e nici stréina, nici nu însemnă tendinţă contra statului. Colorile acestea au fosta tot-déuna în tabéra onorei şi a datoriei, şi stégurile cu aceste colori au umblata victorióse pe câmpurile de luptă ale Europei pentru patriă şi dinastiă. In- tregă istoria poporului româna mărturi- se8ce, că nicl-odată nu s’au pututü vedé aceste colori în luptă contra integrităţii şi constituţiei acestei patrii. Onod, Dobri- ţina şi Vilagoşa nu sunta lozinca istoriei lui şi colorile poporului româna au fosta şi vora rémáné totdéuna espresiunea fide­lităţii lui faţă de dinastiă şi constituţiă, ér ca atarl nici nu se pota opri şi nici nu sunta străine.

Aceia, cari susţină, că colorile po­porului româna sunta streine în patria

lui s’au pusa în serviciula utopiei unificării de rassă, care şi-au pusü de ţintă nivelarea a orl-ce sentimentü de naţionalitate—decă se póte — şi sugrumarea lui ou forţa, decă trebue. Insă într’o ţerâ liberă, judeoătorulfi independenta nu póte sé se facă purtăto- rula trenei unei ast-fela de utopii, oare ni- micesce sentimentula de drepta ; de aceea nu va pute primi de basă spiritula, oe se manifestă în raportulü gendarmeriei, care din sanctuarula familiei a tîrîtQ pe banca acusaţilora pe nisce dame tinere, numai pentru-că şi-au manifestata sentimentula lora naţionala românesoa prin purtarea de cocarde.

Inzadara a strigata Széchéuy acestui spirita : „Sé nu-i forţămO cu focü şi fierü,oi sé-i primimü între marginele constitu- ţiunei, ca şi ei sé ne prim0scă pe noi!“ Spiritulü acesta însă nu va învinge în sanc- tuarulü dreptăţii, d^orece nime nu póte uita, că în colorile acele, pe cari le-au pur­tata acusatele, se esprimă amintirea trecu­tului, pretensiunea presentului, plâugerea durerii, rugăciunea speranţei, încrederea într’una viitora mai bun O. O lume de sen­timente este acésta, pe care judecătorula n’o póte prigoni, puterea n’o póte opri, căci n’are putere asupra colorilora.

Din tóté acestea se póte convinge judecătorula, că fapta prevăzută în § 36 ala legei penale lipsesce cu desăvârşire aici, dér lipsesce şi fapta subiectivă, fiind că scopula n’a fostü altulü, decâta aşi do­vedi sentimentele lorü naţionale.

Nu cera graţiă, ci sentinţă dr0ptă!

Esceleutula discursa ala apărătorului care a durata aprópe o 0ră, a fosta împo- santü aplaudatü şi desü íntreruptü de apro­bările publicului, care era adéncü emo­ţionaţii

După ce d-lü apérátorü şi-a sfîrşitfl vorbirea de apérare, judele declară, ci amână din oficiu pe> tractarea ca sé citeze şi pe ceilalţi acusaţl. Apérátorulü Dr. Amosü Frâncu însistă însă pentru publicarea sen­tinţei, fiindü procedura întregă isprăvită, Judele ínsé insistă pentru amânare

Demnitatea şi resoluţiunea cu care s’au purtatü doraniş0rale române înaintea judecătoriei, a storsü admiraţiunea tuturorü După terminarea şedinţei ele au fostü sa­lutate cu celü mai caldü entusiasmü. Eşindft pe stradă domni^órele au fostü întâmpinate de o deputaţiă a tinerilorü din Sibiiu, cari în semnü de recunoscinţă pentru atitudinea lorü bravă, le-a presentatü câte unü bu* chetü de flori.

Raportorii,

Şi mai noue lămuriri.In doi numeri consecutivi „bunii J <

noştri amici“ dela redacţia „Tribu­nei“ din Sibiiu ţinu a ne da noue dovecji de frăţescă iubire prin aceea, că în doue entrefileurî pe pagina primă a numitei foi gratifică (pă­ruiţi nostru şi cu deosebire pe pro­prietar ulu ei, cu cele mai admira* bile suspiţionărî şi defăimări perso­nale, dându o strălucită probă des­pre estraordinara loru abilitate ?i f despre uimit6rea loru îndrăsnelă de a calumnia în lipsa de ori ce do­vedi pe 6menii cinstiţi.

In numerulu dela 80 Noemvre (12 Decemvre) a. c. alu „Tribunei" le-au datu prilegiu de a se verşi a- câstă bravura articulii noştri întitu­laţi „Lămuriri“. In locu de a răs­punde la ei şi a întră în meritulii espuneriloru n6stre, cercetându decă ele sun tu adeverate orî nu, „buni; noştri amici“ s’ascundu la spatele unui confrate de dincolo, neorientatii în mersulu afaceriloru interiore ale partidului nostru, şi dintr’o simplă întrebare, prin care acesta ne cere o lămurire, făurescu o învinuire <3i rectă contra nostră susţiindQ, că in J v6ra anului 1892 amu fi voită j facemu disidenţă în sînulu partidului naţionalu.

Eată cu ce graţiositate debutezâ« • m • i • //

anonimii redactori ai „Tribunei“: ,P<

Nr. 264— 1894. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3

-Lămurirea oerută de confratele nos-77

din ţâră, — cjică ei — suntemü sigurî Isva da-o „Gazeta“ . l) E şi de prisosii. 3) lijitoţl scimă, s) în ce apă se scaldă im­itai tulă organă. Noi regretămü numai (puţinii cetitori *) ai organului braşovână, liră pentru bunătatea, că se supună de ti voiă canonului de a oeti prosa d-lui eşianu5), „Gazeta“ , cu tôte că suntemü

i&i în ajunulù Crăciunului, le face o....itămână de patimi ! (i)

Arau respunsü prin notele de ii josu şi trecem ă mai departe la doua bravură din nr. dela 1(13) De- jnvre ală „Tribunei“.

Prinşi în cuşcă cu rëspunsulü l’am primitü dela părintele Va-

Lucaciu asupra defăimării, ce făcură în numërulü de Dumi-

ică alu „Tribunei“, de astă-dată la aţele unui „amicü“ alu loru şi fo- gindu-se de numele unuia din con- imnaţii noştri cei mai de frunte, lunii noştri amici“, pe cari — re- imă — amü dori multü së-i cu-

îiscemü cine suntă, îşi facü vêntü patru urmatôrele marinimôse sus- pfonări şi clevetiri la adresa nostră :

„De ce „Gazeta“ nu publică textulü ilegramei (lui Lncaciu) ? De sigurü pen- »•că din telegramă ar résulta7) că marele »rtiră deplânge nemăngâiatu pe imbeoilî ca ipânulă Rosinandei dela Braşovă,8) care M obrazulü së scrie că noi căutăm ü së spar- !dü solidaritatea, 9) ér nu dênsulü, care a israt contra adunării naţionaledela 28 No- |v.t0) care şi de atunci încôce împreună cu irganulü mocsonyistă, nu face altceva, de- itù hrănesce cjiarele ungurescl cu cele i&i detestabile informaţiuni. u)

Yoimü së facem u numai o sin- ură observare încă şi apoi vomü icheia pentru astâU}!.

Vreţi së trageţi cu totadinsuîă ipe părintele Lucaciu in noroiulü Btirdareloră vôstre uneltiri contra torü confraţi, cari au avutü şi au aragiulă opiniunei lorü indepen- âte faţa cu netrebniciile vôstre.

Credeţi, că cu acésta aţi ridi- 0tu prestigiulü martirului nostru â

causei şi că hrăniţi opinia pi­tică cu informaţiunî, cari potii së wlice vacja pressei nostre faţă cu ilversarii ?

Atunci, décâ credeţi aşa-ceva, îi plângem u nemângăiaţî, chiar şi dud părintele Lucaciu ar fi itâtă î generosü së vë ierte tôte imbe-

parte ar înclina mai multü durerea lui, ar trebui se ve pună pe gânduri şi se ve indemne a ve întreba, de ce voi nu numai că nu deplângeţi nimicii, dér ve bucuraţi, ca nisce ucenici mucoşî, cari se bată în mij- loculu. drumului, că aţî reuşită a arunca cu noroiu în confraţii voştri?

Fiţi însă siguri vbuniloru. amici şi colegi“, că s’apropiă momentulă răfuielei când vi-se voră scutura ure­chile cum se cuvine unor ii copii petulanţi şi resfăţaţi, cari cu atâta uşurinţă turbură liniştea casei nóstre românesci.

De „Lămuririle“, de cari vreţi se scăpaţi cu calumniările vostre ri- dicule nu veţi scăpa, ori veţi „bă­ga-o pe mânecă“, ori nu. Lumină se va tace, lumină la care nu potü dăinui duhurile rele ale sufletelorii mici şi atunci, ca se întrebuinţămii vorba, ce a-ţî pus’o în gura părin­telui Lucaciu: „glasurile discordante vorü trece ca nisce fluerăturî de stri­goi prin concertulü grandiosă alü spiritelorü naţionale! “

departe. Ni cumva vorö së aducă şi aici

j»Pa"„asigurarea“ liniştei

Dér faptulü însuşi, că pă’intele Âcaciu deplânge nemângăiatâ cele * se petrecü, independentă pe care

') De ce şi pe ce basă sunteţi aşa de siguri iac6sta?

2) Pote fi de prisosii pentru ca.umniatorl, « nu şi pentru cei calumniaţl.

3) Cine sunta aceşti toţi ? EşiţI odată afară «mumele, căci nu vă cunoscema!

4) Câtă îngrijire pentru cetitorii noştri şi ţ«tru numărulă loru!

5) Nu cumva aşteptaţi d*la uni omii îmbe- feinitft în politică poesii şi frase sforăitore şi Arnăit6re ca ale vostre?

8) Ar fi multă mai cu folosO pentru voi f pentru causa, pe care o trageţi în noroiu cu lfamele vostre clevetiri personale, cecă v’aţl’gândiiurerea ce aţi causat’o părintelui Vasilie dela

ieţhedinti cn nechibzuinţele vostre!’) Decă cunosceţl telegrama mai bine ca

sa, de ce nu publicaţi voi textulu ei, ca se ne 441 de minciună ?

s) Frumosă documenta de cultura inimei 4*0 aveţi, decă vorbiţi astfela despre acela or-

care a crescută trei generaţii în sentimente «rate românesci şi dela care şi astăcjl puteţi nu- ®as6 învăţaţi a fi Români de cinste!

9) N’aină disa, că căutaţi, ci că vă străduiţi •Aiar în totă chipula a-o sparge, cum dovedesca •ţi infamele entrefileurl, de cari vorbima.

w) Cum şi prin ce a lucrata contra adunării? Jiţi-l4 pe faţă, ca se scie lumea ce a lucrata. Re­produceţi articulii din „Gazetă“ seu reproduceţi junai unulă singura în care s’a încercata se îm- jiedece adunarea seu se spargă solidaritatea. Nu recurgeţi erăşl la minciuni, /eşiţl cu dovedi ca să M v6 credă lumea calumniiitorl laşi.

M) Arătaţi, cari sun ta. aceste informaţiunl şi «$are maghiare s’au hrăniţi cu ele. Ori doră cele • le scrieţi voi în „genialele“ vostre entrefileurl ■eonţina numai hrană pentru foile franceze ori ja- JooMe?

Catolicii şi sancţionarea.Organulă catolicilorü maghiari „Fejér-

megyei Napló“ publică o declarară a con­telui Ferdinandă Zichy asupra sancţionării legilorü bisericesc!, în care jţVce, o& „sanc ţionarea nu îns0mnă, că proiectele sancţio nate şi devenite deja lfge, vorü întră şi în practică, ci ínsémn?, că regele a împli nitü ultima dorinţă a unui condamnatü la mórte. Guvernulă-Vekerle este condamnatü la mórte şi cu e\i dimpreună şi sistemulü liberalü. E coníamnatü la o mórte ruşinosă“ Contele schiază apoi astfelü programulü clericalilor!:

„Nrí catolicii şi de-aicl înainte, adecă după sancţionare, ne alipimă de Majestatea Sa ci credinţă neînfrântă, căci scimü, că praectele sancţionate nu vorü întră în vi g^re. D0că ínső vorü întră în vigóre (ceea 3e nu este imposibilü), atunci ne vomu sci

'face datoria. Trebue se cerem ü revisuire, revizuirea reformeloru bisericescî. Noi trebue sé folosimü tóté mijlócele confesionale, ca sé apérámü ceea ce este alü nostru, ceea ce nici regii nu ne potü lu a : credinţa şi libertatea conscinţei. Si noi nu ne vomü lăsa drepturile nóstre! Aşa sé ne ajute Dumnezeu!“

De altă parte 1tVatcrlanda din Viena scrie, că cu totă sancţionarea, se va continua lupta catolicilorü contra proiectelorü biseri- cescl. Fóia vienesă c|ice mai deptarte, că pri­matele Vaszary a trimisü deja convocările pentru conferenţa, ce se va tinó scpt&mâna viitó- re. Conferenţa acesta se va ocupa de memo- randulü destinatü pentru factorulü supremü şi de unü apelatü contra straformării vieţii publice maghiare. Corulü episcopescü — încheiă numita foiă — nu va esita nici unü momentü a urma atitudinei, ce-i prescrie chiămarea.

SOIRILE PILEI.— 1 (13) Decemvre.

Intrigi unguresc! la Haţegu. „K o­lozsvár“ scrie, că Ungurii din Haţegfi suntü în mare primejdiâ din oausa „unei cete de tineri valahi dela măestri“ , cari cutrieră nóptea stradele şi insultă în modü brutalü pe „cetăţeni“ . Funcţionarul de poştă „P. J “ . a tostü bătuttt (Jil©!0 acestea pănă la sânge; de asemenea comercian- tulü „B. L “ , care şi astăcll zace bolnavü în patü. Singurulü poliţistă, care păzesce nóptea stradele Haţegului, nu cutózá a-i pune la regulă, mai alesü fíindű-cá e una cu ei. Chiar şi inteligenţa română din oraşfl e scandalisată, continuă rKolozsvár“ , de blăstămăţiile acestei bande, ér amărăciunea Ungurilorü e nemărginită. Acum numai acea speranţă o mai au, că aceste ne mai pomenite lucruri vorü ajunge la urechia ministrului de interne şi că acesta va lua măsuri, ca să nu fiă silitü. a se tdme totü Maghiarulü din oraşă, de-a eşi la stradă •’ •iDă ce înserâză, de frică ca să nu fiá to-

— Ghiarele intriganţilorO se védü ,de

miliţiă perfcru trioţilortt“ ?...

— o—Ungaria a încetatu de-a mai fi creş­

tină, 4ice fóia clericală „Magy. AUam“, adâugêndü tot-odată, că prin sancţionarea proiectelor«, Ungaria a íntratü în nóptea

unui tristü doliu.— o —

Ofiţe?& (legradatu pentru Kossuth. Cu ocasia îmormentărei lui Ludovicü Kos­suth, locotenentulü în reservă Ludovicü Leopold SB presentase la îmormêntare cu pantlică de doliu la braţO, din oare causă a şi fostü degradatü din partea tribunalu lui militarfi. Se înţelege, faptulü acesta s produsü mare scandalü în céta „patrioţi lorü“ . In şedinţa de erï a camerei deputa­ţilor ü míttistrulü de honvezi br. Fejervári a fostü iaterpelatü în causă.

— o —»Cesthffiea de naţionalitate şi minis

teriulĂ de interne“. Sub acestü titlu aduce „Hszánk4 scirea privitóre la numirea fai- Qosului Jeszenszky în postulü de consilierü de secţiune în ministerulü de interne, des­pre care amü luatü şi noi notiţă în numë- rulü de erï. „Hazánk“ adauge : „Când procurorulü supremü din Cluşiu, Vita Sán­dor, care ín procesulü Memorandului n’a seceratü nu sciu ce lauri străluciţi, fusese numitü cjilele trecute jude la curiă, totă lumea a crecfutü, că urmaşulU său nu póte fi altulü, decâtü Jeszenszky Sándor. Dér Jeszenszky n’a fostü numitü procurorü su~ premü, deóre-ce dinainte era destinatü pen­tru elü unü postü »dministrativü mai ínaltü. Ni-se pare, că numirea acésta a lui stă în legătura şi cu politica de naţionalitate, deóre- ce Jeszenszky nu numai cu ocasia pro^e- selorü de naţionalitate române s’a distinsü cu briliantele lui vorbiri de acusaţiune, ci şi în anumite cercuri era cunoscutü ca unulü dintre cei mai temeinici cunoscêtorï ai cestiunei de naţionalitate română.“ — Suntü vrednici de compáticcitü patrioţii maghiari, décâ au ajunsü së-lü considere pe unü Jeszenszky ca „celü mai temeinicü cunos- cëtorü“ alü cestiunei române

—o —Din D. St. Marti nu se scrie, că acolo

a isbuenitü vërsatulü între copii, din care causă scólele au fostü închise. Totü acolo s’a ţinutO la 9 Decemvre adunarea consti­tuantă a unei noué bârnei ungurescl, ce s’a înfiinţatfi cu unü capitalü în acţiuni de 100,000 il. — Nu li-ar strica nicï Rornâni- lórö, décà ar înfiinţa o asemenea bancă, căci altfelü vorü deveni tributarii altora.

Corespondenţa „Gaz. Trans“.Panciova, 6 Decemvre 1894.

Onorată Redacţiune ! Yă rogii se bine­voiţi a publica în preţuitulii şi imparţialul ii nostru 4iarCi „Gazeta Transilvaniei“ urmă- torele rendurl privitore la îmormentarea din locti a unui ofiţerii românii din batali­onului de honvezi Nr. 7, staţionată în Pan- ciova.

In 21 Noemvre a încetată din vi6ţă ofiţerulU românii gr. or. Dimitrie Bozganu, în verstă de 26 ani. D-lă Petru Tisu, advo­cate, a comunicată casulă de m6rte d-lui protopopă Trifu Miclea din Uzdină, rugân- du-lă să vină, d6că se pote, să îmormeu- teze pe răposată. D-lă protopopă i-a răs­punsă telegrafică, să se adreseze la preotulă Damiană Popescu din Ofcea, fâcendă aoesta cunoscută prin scrisâre numitului preotă Tct-odatâ a provocată şi pe d-nulă preotă Ioanichie Neagoe din Petrovoselo, ca să mergă la îmormentare în Panciova. Preo- tulă s’a purtata aşa de bravă, încâtă nici n’a aflată de bine să răspundă, dăcă vine ori nu la îmormentare, ori bareml să fi avisată pe altă preotă din Petrovoselo (suntă 3 preoţi aici).

Din întâmplare venindă în Panciova ună altă preotă cu numele Aronă Bartolo- meiu din Dolove, d-lă Tisu, în strîmtore fiindă, l’a rugată pe acesta, oa la casă de nu voră veni preoţii avisaţî, să binevoeseă a săvârşi densulă serviciulă funebrală. Preo­tulă a şi promisă acâsta. Intr’acestea susă numiţii s’au dusă la ună pahară de bere,

unde merse şi colouelulü batalionului Lázár Sándor, care a întrebată pe d-lă advocată Tisu, decă merge vre-ună preotă la îmor- mântare. Atunci preotulă Bartolomeiu s’a îmbiată, că merge dénsulü, pentru ceea ce comandantulü îi mulţămi.

Derce să vecji? Când era timpulă să plece la îmormântare, părintele Bartolo­meiu spune, că nu póte să mérgá, deóre- ce la 2V2 are în comuna sa o îmormentare. Vorba e, că aştepta bani să i-se plătescă înainte; nimănui însă nu i-a venită minte aşa ceva.

Vrândă să scie d-lă Tisu, că de ce nu a venită preotulă Popescu ori altă preotă, a trimisă trăsura la Ofcea; trăsura însă se reíntórse numai cu bravulă învă- ţătoră George Bujigană din Ofcea. Păriu- tele Bartolomeiu a fostă acum din nou rugată să nu facă ruşine nemului şi bise- ricei în faţa străiniloră, dór sfinţia sa res- punse cu nepăsare, că nu póte t-ă mérgá, deóre-cti se grăbesce acasă.

In urma acestui durerosă incidenţă, n’amă avută încătro, ci a trebuită să ne luămă refugiulă la preoţii şerbi. Abia cu greu amü putută afla şi lua de pe drumă pe ună preotă set bă — în timpă ce, după cum am înţelesă, părintele Bartolomeiu a petrecută în Panciova chiar şi peste nópte.*) Ruşine ! Ruşine !

Acum îmi permitü a face câte-va în­trebări părintelui Bartolomeiu: 1) Ore câţi morţi români s’au ímorméntatü de cătră preoţi şerbi, când „nu-i acasă“ părintele Bartolomeiu ? 2) Câţi săraci au fostă siliţi să se ducă la preoţi sârbi, pentru-că n’au avută destui bani să potolâscă setea de ar­ginţi a d-sale?*3) Pentru ce se facă a(Jl în Dolóve totă mai mulţi NazarenI ?

Dór preotulă Neagoe unde a fostü, când a primită telegrama d-lui Tisu? Pen- tru-ce d-lă protopopă a trebuită să recurgă la alţi preoţi, când are în Uzdină 4 preoţi cu elü ?

Apelez ă în sfîrşită la bunăvoinţa Ilus- trităţii Sale Episcopului din Caransebeşă, ca pe viitoră să bage minţile în capă ăstor- felă de servitori ai altarului, cari nu-şl facă datoria, ce li-o impune funcţiunea şi umanismulö.

Am descrisü aceste fidelă stării faptice a lucrului. Cei în dreptă, să facă paşii de lipsă, ca pe v ’ itoră să nu ni-se mai întâm­ple o ruşine ca acesta, ér cei păcătoşi să-şi priméscá răsplata cuvenita.

Unu creştinii.

L i t e r a t u r ă .Călindarulâ Plugarului pe

anulu comunâ 1895 a eşitu de subtipării şi se pote trimite numai decâtu ori­cui îlă cere. Acestă călindară este de astă- dată redactată şi întocmită multă mai bine şi mai cu îngrijire, ca în anii trecuţi. Cu deosebire tergurile, cari pănă acum nicăiri nu s’au găsită publicate românesce bine şi corectă, se află în Călindarulă plugarului pe an. 1895 corese şi îndreptate după însem­nările oficiose ale ministeriului de cornerciu, cuprincfcndă comune şi oraşe din Ardelă‘ Bănată şi ţera ungurescă multă mai multo, ca în anii trecuţi. La fiă-care localitate se arată şi durata terguriloru de vite, oi şi poreî. De asemenea legea timbre- loru şi taxeloru, de care are ^ l^ i0 tre­buinţă fiă-care omă, este tractată în acestă călindară pe lungă şi pe largă, făcendu-i-se prin acesta mari servicii poporului nos­tru, care a avută de-a suferi atâtea pedep­se şi înşelătorii din causa necunoscerei acestei legi. Intr’ună estrasă din tarifa ofi­cială, cum nu se află nicăiri publicată pănă acum în limba românescă, suntă înşirate în ordine alfabetică, arătându-se ici colo şi cu esemple, diferitele acte şi documente, pre­cum acluse, atestate, cambii, contracte, conturi, chitanţe, estrase (matricularî etc.), paşaporte, petiţiunl, protocole, inventare, moşteniri şi altele, arătându-se pentru fiă- care cum, când şi câtă taxă este a-se plăti, seu ce timbru este a-se pune.

In partea literară se află diferite schiţe, novele, snove, poesii şi altele, tote din cele mai alese, nelăsându-se afară nici anumite poesii şi scrieri glumeţe, precum Istoria lui G-agamo Yoda Ţiganiloră, şi altele.

*) Casula acesta pare ap ró pe de necre4uta. Ela însé ni-le comunică de uuU bărbata vrednica de totă încrederea. — Red.

Pagina 4 GA5ETA TRANSILVANIEI Nr. 264— 1894

Bogată este cu deosebire partea eco­nomică, în care se cuprindii feliurite scrieri şi povăţuirl asupra culturei pomilorîi şi a bolelorfi. lorii, culturei legumeloru (sălata, turocepa, usiulti. şi altele); apoi unii tractată despre economia câmpului, despre modula cum sunta a-se construi grajdurile; la ce semne săbăgămtt de semă când cumpărămă vite; apoi despre crescerea rîmătorilorii şi tămăduirea loră în casu de bolă, şi altele. La urmă se află semnele timpului, unu în­semnată numeri de poveţe, glume, gîcitorl şi între altele şi portretula şi biografia ma­relui bărbaţii de statii română M. Kogălni- ceanu, răposata la 1891.

Preţulă este şi de astă-dată numai 25 (■> ., la care mai suntă a se adauge 5 cr. pentru trimiterea cu posta. Totă după 10 câlindare comandate de-odată, unulă se dă gratis. Se pote cumpăra dela „ Tipografa A. Afureşianuu din Braşovâ şi dela librăria Nicolae Ciurcu.

&sirsul la bursa din Hiena«> D.r 12 Decemvre 1894.

*enta ung. de auri 4% . . . 128.75:tenfa de corone ung. 4% • • 97.90mpr. oăil fer. ung. în aură 472% . 127.25

r îipr. căii. fer. ung. în a»gint 41/2% 102.25>blig. oăil. fer. ung. de ost. I. emis. 125.—bonuri rurale ungare . . . . 97.35Bonnrl rurale croate-slavone. . . 97.50imprum. ung. ou premii . . . 156 —

LosurI pentru reg. Tisei şi Segedin 142.75 âenta de hârtie austr. . . .- 100.— Renta de argint austr. , . . , 100.05Renta de aur austr........................124.30LosurI din 1860 ........................ 135.50

Acţii de-ale Băncei austro-ungar ă . 1042.—

Acţii de-le Bănoei austr. de oredh 393.50

Aoţii de-ale Băncei ung. de credit. . 487.25

Napoleondor!............................ 9.89Mărci imp. ger......................... 60.921/2

Lrndon (lire Sterlinge). . . . 124.45

Rente de cor6ne austr. . . . 99 45

Cu psu Iû pieţei Bra^ovA.Din 13 Decemvre 1894.

9.81

9.789.90

Bancnote rom. Cump. 9.78 'Vând.

Argint român. Cump. 9.74 Vend.

Napoleon-d’orI Curăţ». 9.86 Vend.

G-albenI Cump 5.80 Vârd.Rable raseaol Comp. 135.— SE<a

Lire turcesol Cnrap. 11.15 Vend.

M&rci germane Cump. 60 70 Vena

Scris. fono. Albina 5% 100.75 Vâud. 101.25

proprietari: D**. Aurel Mureşianu.Gregoriu M aiori

Sz. 173—1894.

In I Aprilie 1895 auntQ a se ocu­pa în cerculfi de ausu aln Râşnovului doue (2), în Nou unulu (1) şi alu Rodbavului unu (1) posta de servi­torii de pădure, fiă-care cu plata dedoue-sute şese-spre-c}©(‘e ( 2 1 6 fl.) şidoispre4ece (12) cn de lemne.

Concurenţii au se-şi aşternă ce­rerile pănă în 31 Ianuarie 1895 la vice- comitele, ca preşedinte alu comisiu- nei silvanale, în cari au se docu­menteze cualificaţiunea: Suntu cetă­ţeni ungari, cu purtare morală bună, de 21 de ani, săuetoşi, sciu limba un- gurescă, şi după putinţă limba ger­mană în vorbă şi scrisu.

Se prefereză acei concurenţi, cari au esamenu de păzitorii de pă­dure, er aceia, cari fără esamenu ocupă vr’unu postu, suntu obligaţi ae lu depună pănă în t6mna anului 1897.

Comitetulu silvanalu alu corni- tatului Braşovu.

Braşovu, 26 Noemvre 1894.

Dr. Jeckel nr». p.Nr. 5t>S,l —J. vice-comitele.

Anuncinri(mserţinni şi reclame)

Suntă a se adresa subscrise administratiunî. In casulfi pu blicârii unui anunciu mai mu de odată se face scădementi care cresce cu câtă publicare! se face mai de multe-orl.

Administraţiunea „GAZETEI TRANSILVANIE

o o o o o o o c o o o o o o aSSST Numere singuratic

din 9 Gazeta Transilvaniei & 5 cr. se pottl cumpăra ii librăria Nicolae Ciurcu şi îi tutungeria I. Gross.

o o o o o o o o o o o

m - u l e l e p e n t r u C h j L r ă u ţ i r e a * S á L n ^ e l - m imai nainte numit „PILULE E UNIVERSALE“ ale lui

merită cu totu dreptulü numirea din urmă, deóre-ce în faptă suntü fórte multe bólé, la cari tceste p lule au probaţii efectulu loru escelentu.De mai multe deoeuii suntü aceste pilule lăţite şi puţine familii se vorü afla

la cari arü lipsi o mioă provisiurta diu a:estü medicamenta de casă escelentü.S’au recomandata şi se reoomandă de eătră mulţi medici aceste pilule ca

medicamenta de casă, ou deosebire în contra tuturora suferinţelor^, ee provină îu urma relei mistuiri si eonstipiţii, precum: perturbarea în circulaţiunea feriei. su­ferinţa de ficaţii, slăbirea maţeloru, colica cu vânturi, congestiunea la creerî hămor- hoide (vîua d* aurO) şi c. 1.

Prin proprietatea lorQ puri6oăt6re de sânge au cu deosebire bu»»0 efecte asupra anemiei şi asupra bolelorO ce isvorăsca diu acesta, precum: gălbinare, du­reri de capQ nervose ş. a. m. Aceste pilule purificatore de sânge lucreză aşa de uşorfl, înoată nu pricinusca nici e e l e mai miel dureri *i peutru aceea le p6ta fo­losi şi ceie mai s ăbite persone chiar $i copii fără nici o temere.

Aceste pilule purificatore de sânge se prepară veritabile singurii numai în farmacia u in g*o 1 d. R e i c h s a p f e l u a lu i I . P s e r l i o f e r S inge rs t ra sse Nr. 15 la Viena şi costă o cutia cu 15 pduie îîfl c r . v. a Un sul cu 6 cutii ( ostii fl. î l . 5 Cl*.. trimiţendu-se uefrancatU cu ra<ubursă 4 11« I O Cr» Decă se trimite suma banilorft înainte, costă un fi sula eu pilule I f l . £•» CI*. incUisive francare, 2 suinii H f l . 3 0 Cr.ş 3 suluri 3 f l . 3 S Cr. 4 suluri4 f l . 4 0 c r », 5 suluri 5 f l . 3 0 ei*.. 10 suturi 9 f l . 3 0 Cl*. Mai puţina de una sula nu se pote espeda.

N.B. In urma lăţirei lorii r'elei ma»i, se imiteză aceste pilule sub d ferite for ae şi numiri, de aceea se tar>e rularea a cere anume ^ P ilu le puriflcă- tore ile sânge aie lui I . JPsei'liofei* şi numai acelea sun ta veritabile, a cărorC instrucţiune pentru foloriir« este prove4ută cu iscălitura I. Pserhofer, şi oarl portă pe capacul cutiei totQ aceeaşi iscălitură în cclore roşiă.

Diutre nenumăratele scrisori, prin carî cousumenţii acestora pilule mulţă- mesca pentru redobeudirea sănătăţii după ceie mai varii şi grele bole, lăsăraâ se urmeze aci puţine numai, ou observarea, că orl-cine a întrebuiuţdtu odată ao> st pilule, le recomanda mai departe.

K ő i n , 30 Aprilie 1893. Ştim. D-le Pserhoter ! Binevnesoe de

a ml trimite ârăşl 15 suluri diu excelen­tele D Tale pilnrî pentru curăţirea sân gelui cu ram bursă poştală. Uu acostă0 asie Vé adueft muUămirile mele pentru eíectulü de minune alö pilurilorü D-talc.

Cu distinsă s*imă,Franz Pavîistik, Köln, Lindenthal.

H r a s o h e lângă Fiodnio 12 Sept. 1887.Sdm. D-le! A fostQ voinţa lui D-cjeu

că pilulile D v. au ajunsa în manile mele, şi resultatulö dela acestea îl atribui Dv. Mé reoisemö în patulil de leusiă astfela încâta nu mai puteam lucra şi aşi fi si­gura deja mórtá, deoă nu m’ar fi scă­pata minunatele Dv. pilule. D 4"“u vé bineouvtntese de mii de ori. Am coti- fienţa, că pilulele Dv. mă vora fa e de tot’'! sănăt0să, a a pre '’’m a folosiţii şialtora. Theresia Knific.

W i e n e r-N e u s t a d t. 9 Dec. 1887.

St;m. D-le! In numele mătuşei mele de 60 ani îtl esprima oea mai oăldurosă mulţăm're. Densa a suferita 5 ani de că­ţăra la stomaoö cronicu şi de apă. Vieţa1 era uuü chinü şi se credea deja de perdută. Prin întâmplare a căpătata o

cutiă cu esoelentele Dv. Pilule purifica­tore de sânge, şi după o întrebuinţare mai îndelungată s’a vindecaţii.

Ou distinsă stimă, losefa Weinzettel.

E i c h e n g r a b e r a m t bei Gfuhl, 27 Martie 1889.

Stim. D le ! Subsemnatula se r6gă a mai trimite 4 suluri cu pilulele D-v. în adevării folositore şi escelente. Nu pota întrelăsa fără ca să Vă esprima re- cunoscinţa mea în privinţa v»16rei aces- toră pilule, şi le voi recomanda unde numai se va pute tuturora suferincjilorO. Vă autorisezO, ca acestă a mea mulţă- mită să o folosiţi după placa şi pe cale publică. Cu distinsă fctimă Ignaz Hahn.

G o t s c h d o r f bei K hlbach. Oestr.Sjhlesien. 8 Oct. 1888.

Stim. D le! Vă rog a ml trimite una sula ou 6 cutii din pilu!ele Dv. univer­sale purifioătore de sânge. Numai minu nateiora D v. pilule am să mulţămesoa, că am scăpata de o suferinţa de sto- macha, oare m’a chinuita 5 ani. Aceste pilule n’are să ml lipsescă nicl-odatâ şi esprimQ prin acesta mulţămirea mea cea mai căldurosă.

utóin lalsai mlmi » raiuri în contra te i

ti ci ii 50 cr.

Fiakerpulv“ în contra catarului, răguşelei etc. 1 cutia 35 c ; tr a '.erea francaiă 60 er.

cu seu fără sare o sticlă ”0 or

A

11

I 11

i

fnppj de I. Pserhoer, de m ilţ( ani recunoscuta oh celfi LIII Ül mai signrü rtuiedm contra suferinţelora de de>

gerătură de totr. luld, precum şi spre viude^are» rsnelora forte învechite,1 borcanü 4C cr., ou trimiterea tranr-ată 65 or.

P PolliiilîlPÎÎQQfll7 Unfí remediu contra cataruri, U sto-UUullllUll01LuuQ.iZi machü. precum ît genere în contra tuturora su-

ferinţeloru ce provină dela mistiire» neregulată, una pauhetü 1 Ü.mijlocü probat' în<contra umflăturei la gátö uuű flaoonü 4 cr cu trimiterea francată 65 cr,

(Pi ăturile din Praga) în contra, sto naoului stricata, mistuirei rele, greutăţi de tota felulü, inü medicameuta de casă esce- lentO, 1 flaconn 22 cr. 12 flaone 2 fl.

Inirirírpinni prafa d“ lătură asudatul!! pi*pluiUi ului U. ciórtlorö şi mircsula neplăcuta, coa-

servézá încălţămintea ?i este probata oa nestricăoiosC. Preţuia unei cutii 50 cr ou trimitere francată 75 or.

una medicamenta de casă fórte cunosouta ţi es«.,eleutö j în contra catarului, răgu^ele , tusei spagmodice eto. 1 sti dă

50 cr. 2 sticluţe dimpreiluă tu trimiterea franco 1 fl 50 cr,

Ede |. Pserhofer, de una lungCt şira de ani recunoscută de medici ca ceia mai buna mijlocü pentru crescerea pérului.

UnO borcanü eleganta adiua.atft 2 fl. de prof, Steudel, la rane diu lovitură şi impunsü, la totö fe­lülő de bube rele şi la unflăturî învechite, ce se spargü pe- j riodica la picióre la degetö, la răaile şi aprinderile de ţiţe şi la multe alte suferinţe de ac esto sc iu s’a probata de muite ori. CJnfi borcana 50 cr., ou trimiterea francată 75 cr. m \\m de W. Bullrich. Una medicamenta de casă esoelentfl,

i&QllVuj contra tuturora urmănloift digestiunei strioate, pre­cum: durere de oap, ameţelii, oâroei la stomaohü, acrélá îo

gâtO suferinţe haemoridale, constiptiţitioe etc. Unü pachetö Ifi. medicamenta excele ita contra durere» de capü, de măsele, reuma- tismü etc.

Afară de preparatele aci amintite se mai află t ó t é s p e c i a 1 i tă ţ i 1 e far maceutice indigene şi streine, anunţate prin tóté coaiele austro ungare şi la casa, când unele diu aceste specii nu s’ar afla în depositft se vora procura la cerere p r o m p t a şi i e f t i na .

Trimiterile prin poştă se efectuăzi iuta, dă îă se trimite preţulâ înainte, comande mai mari şi ou rambursă a preţului.

I. F S E R H O F E I R ifa rm a e ia „zu m ffo ldenen K e ie h §a p fe l“ WIEUT, l.,r

Fraueo se efe ituézá acele comande numai decă se tri porto poştala, îu oasula «cesta spesele poştale suuta multa ma ieftine, decâta la

trimiteri cu rambursă.

l i r a

'gtrasse îr . 15.mai nainte şi resp.

Ou cea mai mare stimă, Ana Zwicki.Ca v e ritab ile sim tu a se p r iv i n u m ai acele p ilu le a ca ro ru iu strucţiu ue este prove<|ută cu iscă litu ra I. P S IK I I , şi cari porţi

pe capacului fiă -că re i cutii totîk aceeaşi is c ă litu ră în eo lo re ro ş iă .Susamintitele specialităţi se află ^i în Budapesta la farmacistului I. von Torok, Konigsga»: * 2 , 545,3-12

S i® : i

dela W. 0- Bernhard în Bregenz, in j contra tuturora greutăţilora de sto

machft 0 s i dă 2 fl 60 er.,.o j uui t i t « «tic ă 1 fl. 40 or., l/4 de sticlă 70 or.oela m a i b n u ' i m i j l o c a în contra tuturora stif-*rinţelor‘'i rheu

j fi atice: d u r e r i o r a i a ş’ra spinării, junghiuri, ischiasO, migrenă, dureiI nervose de din I, a irerl e «‘»po, junghiuri la urechi etc. 1 fl. 20 cr.

Inutilii npjl] Dr* Romenhaus^n pentru întărirea şi oouservarea veUliii 11 Uulli, derei, în fiacoie originale â 2 fl. 50 cr. şi 1 fl. 50 cr.

Tipografia A . Mureşianu, Braşovu.