nr. 12 2006 - cepos.eu · gheorghe florescu, conservatorismul politic românesc actual în...

Nr. 12 2006

--- RRR EEE FFF EEE RRR EEE NNN CCC EEE SSS ---

GHEORGHE VL DU ESCU (Romanian Academy), ALEXANDRU BOBOC (RomanianAcademy), FLORIN CONSTANTINIU (Romanian Academy), CRISTIAN PREDA (Universityof Bucharest), LAURENTIU VLAD (University of Bucharest), VLADIMIR OSIAC (Universityof Craiova), C LIN BORDEIANU ( Petre Andrei University of Ia i)

--- III NNN TTT EEE RRR NNN AAA TTT III OOO NNN AAA LLL AAA DDD VVV III SSS OOO RRR YYY BBB OOO AAA RRR DDD ---

MM II HH AA II CC II MM PP OO IIPP rr ee ss ii dd ee nn tt oo ff tt hh ee AA cc aa dd ee mm yy oo ff tt hh ee RR ee pp uu bb ll ii cc oo ff MM oo ll dd aa vv ii aaMM II CC HH AA EE LL RR AA DD UU ,,S e n i or F e ll o w , F o r e i g n P o l i c y R e se a r c h I n s t i t u t e , P hi l a d e l p hi a , U S AC o -C h a i r m a n , F PR I s C en t e r o n T e r r o r i s m , C ou n t e r- T e r r or i s m a n d Ho m e l a n dS e c ur i t y , P h i l a d e l p h i a , U S AYY OO HH AA NN AA NN MM AA NN OO RR ,,P r of e s s o r , U n i v e r si t y d e J e r u s a l e m , I s ra e lP r e s i d e n t , C e n t e r f o r M o n i t o ri n g t h e I mp a c t o f P e a c e ( C M IP )JJ OO ZZ EE PP II RR JJ EE VV EE CC ,,P r of e s s o r , U n i v e rs i t y o f T r i e s t e , I t a l yPP AA TT RR II CC II AA GG OO NN ZZ AA LL EE ZZ -- AA LL DD EE AAP r of e s s o r , U n i v e rs i t y F r a n c i s c o d e V i t o r i a , M a d r i d , S p a i nCC RR II SS TT II NN AA BB EE JJ AA NN ,,W a d ha m C ol l e g e , O x f o r d , G re a t B r i t a i nSS LL AA VV CC OO AA LL MM JJ AA NN ,,P r o fe s s o r , U n i v e r s i t y o f N ov i S a d , S e r b i aP r e s id e n t , A r g o s C e n t e r f o r O p e n D i a l o g u e , N ov i S a d , S e r b i aNN II CC UU CC II OO BB AA NN UUP r e s i d e n t , L i be r t a t e a P u bl i s h i n g Ho u s e , N o v i S a d , S e r b i a

--- EEE DDD III TTT OOO RRR III AAA LLL BBB OOO AAA RRR DDD ---Editor in chief: AAUURREELL PPII UURRCCDeputy editor in chief: IIOONN DDEEAACCOONNEESSCCUUEditorial board: CCEEZZAARR AAVVRRAAMM,, VVLLAADDIIMMIIRR OOSSIIAACC,, MMIIHHAAII CCOOSSTTEESSCCUU,, AANNCCAA PPAARRMMEENNAAOOLLIIMMIIDD,, CCOOSSMMIINN LLUUCCIIAANN GGHHEERRGGHHEE,, CC TT LLIINN SSTT NNCCIIUULLEESSCCUU,, CC TT LLIINNAA GGEEOORRGGEESSCCUU,,TTIITTEELLAA VVÎÎLLCCEEAANNUU,, MMIIHHAAII GGHHII UULLEESSCCUU

NNN OOO TTT EEE ooo fff ttt hhh eee EEE DDD III TTT OOO RRR III AAA LLL BBB OOO AAA RRR DDD

RReevvii ss ttaa dd ee SS tt ii ii nnttee PPooll ii tt ii cc ee .. RReevvuuee dd eess SScc ii eenncceess PPooll ii tt iiqq uueess wwaa ss ee vvaa ll uuaa ttee dd aa nnddaa uutt hh oorr iizz ee dd bb yy tt hhee NNaa tt ii oonnaa ll CC oouu nncc ii ll ooff SScc iiee nn tt ii ff ii cc RR ee ss ee aa rr cc hh ii nn SS uu ppee rr ii oo rr EE dduucc aa tt ii oo nn((CC NNCC SSII SS)) iinn tt hhee CC cc aa ttee gg oorr yy ppee rr ii oo ddiicc aa ll pp uubb ll ii cc aa tt ii oo nnss oo ff nnaa tt iioo nnaa ll iinn ttee rr ee ss tt ((MMaa yy 11 66 tt hh ,,22 00 00 55 ))

AAA DDD DDD RRR EEE SSS SSSUniversity of Craiova, 13 A. I. Cuza Street, Craiova, 200585, Dolj, Romania, Tel/Fax: +40251418515.

© 2006- Editura UniversitariaAll rights reserved. All partial or total reproduction without the author s written agreement is strictlyforbidden.

ISSN: 1584-224X

University of Craiova Faculty of History, Philosophy, Geography Political Science Department

Revista de tiin e Politice. Revue des Sciences Politiques Nr. 12 20065

CCOONNTTEENNTTSS

PPP OOO LLL III TTT III CCC RRR OOO MMM ÂÂÂ NNN EEE AAA SSS CCC

Cezar Avram, Roxana Radu, Romanian Social Policy concerningChildren s Education and Health 7

Gheorghe Florescu, Conservatorismul politic românesc actual încontextul conservatorismului politic actual 14

PPP OOO LLL III TTT III CCC III NNN TTT EEE RRR NNN AAA III OOO NNN AAA LLL

Ion Deaconescu, The Coconuts and the Transbalkan Project 19Adrian Bogdan, Inciden a normelor dreptului interna ional publicasupra protec iei mediului înconjur tor 21

Mihai-Radu Costescu, Mihai-Alexandru Costescu, Some Aspects ofEconomic Integration 25

Ermelinda Durmishi, Interesele Rusiei asupra M rii Negre 28Nicu Vintil , Dreptul universal 34Gheorghe Costache, Respectarea drepturilor i libert ilorfundamentale ale omului, un deziderat al tuturor timpurilor 37

III SSS TTT OOO RRR III EEE PPP OOO LLL III TTT III CCC

Lauren iu Vlad, Pe urmele Belgiei Orientului în Belgia.România la expozi iile universale sau interna ionale de la Anvers,Bruxelles, Liege i Gand (1894-1935)

43

Anca Parmena Olimid, Interpret ri ale gândirii sociale catolice lasfâr itul secolului al XIX-lea. Biseric i Stat în concep ia encicliceiRERUM NOVARUM

55

University of Craiova Faculty of History, Philosophy, Geography Political Science Department


SSS TTT UUU DDD III III EEE UUU RRR OOO PPP EEE NNN EEE

Aurel P urc , Modele politice privind integrarea i unitatea Europei 61Michael Radu, Turkey and the European Union: Keeping a FriendlyDistance 69

Claus Beisbart, Luc Bovens, Why Degressive Proportionality? AnArgument from Cartel Formation 72

C lina Maria Georgescu, Challenges in the Creation of theEuropean Union Agency for Fundamental Rights 81

Alina Dodocioiu, Council of Europe s activity in the field of nationalminorities 86

Mihai Ghi ulescu, Conditions générales pour l aquisition de lanationalité dans les pays-membres de l Union Européenne 91

POLITIC ROMÂNEASC


Romanian Social Policy concerning Children sEducation and Health

Cezar AVRAM, Roxana RADU

Children s Education.

hildren’s human rights promotionand observance is the fundamentalprinciple in all actions concerning

children whether undertaken by public orprivate social welfare institutions, courts oflaw, administrative authorities or legislativebodies. The rights of children have developedas a very debated issue and is alsoregarded as having a crucial role in theRomanian society today. Among them, thechildren’s right to education, self-expressionand autonomy are of a paramountimportance as they ground the very specialpersonality traits: self-determination andresponsibility1. The reform of the Romanianeducation system have overtaken manyother sectors reform, but its effects havenot always been the expected ones, themeasures taken being often deprived ofobjectives coherent for the entire educationsystem. We must notice the decreasementof the value of education inside familieswhich confront themselves with difficultiesof socio-economic nature, fact that causesschool abandonment and children’sreorientation toward labor market, often inillegal conditions. For lack of propermeasures, these effects can lead to a long

term perpetuation of poverty, by creating avicious circle poverty-low education, lackof education-poverty. Rural education constitutes anotherproblem reflected in low school results,schooling rate and promoting differentschool cycles much lower than in theurban education, low participation ofadolescents from rural zones to superioreducation levels. Law no. 272/2004 concerning theprotection and promotion of children’srights includes a series of stipulationsregarding child’s education, recreation andcultural activities. Thus, child has the rightto an education which must permit him thedevelopment, without discrimination, ofhis aptitudes and personality. Child’s parents prioritary have therights to choose the kind of education thatis to be given to their child and theobligation to matriculate the child and toassure the regularly attendance of schoolcourses by this one. Children older than 14years old can ask the consent of the trialcourt for changing the kind of educationand professional training. The Minister of Education andResearch, as a specialty body of centralpublic administration, as well as schoolinspections and education units, asinstitutions of local public administration

POLITIC ROMÂNEASCCezar Avram, Roxana Radu


with attributions in education field, areforced to take the measures necessary for2:a) facilitating the access to pre-school

education and assuring compulsoryand free general education for all thechildren;

b) developing education programs foryoung parents, in order to prevent alsofamily violence;

c) organizing special courses of trainingfor children which can not fulfill thedemands of national school curriculum,in order to prevent premature entranceon labor market;

d) organizing special courses of trainingfor children who have abandonedschool courses, in order to reintegratethem in the national education system;

e) observing child’s rights to vacationand resting time, as well as his right toparticipate freely to cultural andartistic life;

f) preventing school abandonment foreconomic reasons by taking activemeasures of providing social servicesin school environment such as: food,supplies, transport and others.In the frame of training-educational

process, child has the right to be treatedwith respect by the didactic staff andinformed about his rights, as well as themodalities of exercising them. Corporalpunishments are prohibited by law duringthe training-educational process. Membersof didactic staff have the obligation topoint out the cases of bad treatments,abuses and neglecting children to thepublic service of social assistance andchild’s protection.

The right to vacation and resting timeis guaranteed to the child. Thus, child mustbenefit of sufficient time for vacation andrest, participate freely to recreationactivities specific for his age and tocommunity cultural, artistic and sportactivities. Public authorities have the

obligation to contribute, in accordance totheir attributions, to the assurance ofconditions necessary for exercising thisright in conditions of equality. Publicauthorities have also the obligation toassure, in accordance to their attributions,playing yards sufficient and proper forchildren, especially in highly populatedzones.

Children s HealthChildren’s state of health is affected

by a series of economic and social factors,both at community level and family level:the development of medical services net,financial resources allocated to medicalassistance system, the level of knowledgeconcerning a healthy life style or basicnotions of hygiene. The state of chronicpoverty in which many children are livingleads to the appearance of some specificdiseases such as digestive diseases andbreathing affections (caused by improperdiet or conditions improper for children’sliving and good development).

Although dates concerning children’shealth are not very detailed, we have tomention the fact that children’s death rateis much higher in Romania than in otherEuropean states, as a proof of people’sstate of poverty and low capacity of thepublic system of medical assistance torespond to children’s needs. Among theserious problems of health which affect agreat part of children we have to mentionferiprive anemia (caused by the lack ofiron), tuberculosis, other affections ofbreathing apparatus.

In accordance with article 43 of Lawno. 272/2004 concerning the protectionand promotion of children’s rights, childhas the right to enjoy the best health he canhave and benefit of medical and recoveryservices necessary for assuring theeffective achievement of this right. Child’saccess to medical and recovery service, as

POLITIC ROMÂNEASCRomanian Social Policy concerning Children s Education and Health


well as to medicines proper for his state ofillness is guaranteed by state, all the costsbeing supported by the Single NationalFund for Health Social Insurances andstate budget.

The specialty bodies of central publicadministration, the authorities of localpublic administration, as well as any otherpublic or private institutions with attributionsin health field are forced to adopt, underthe conditions of law, all the measuresnecessary for3:a) decreasing children’s death rate;b) assuring and developing primary and

community medical services;c) preventing malnutrition and illness;d) providing medical services for pregnant

women during the period before andafter giving birth, no matter if theyhave or not the quality of personassured in the system of health socialinsurances;

e) informing parents and children aboutchild’s health and diet, including theadvantages of nursing, hygiene andenvironment salubrity;

f) developing actions and programs forhealth protection, illness prevention,parents assistance and education, aswell as services of family planning;

g) periodical verifying of the treatmentgiven to children settled in centers, inorder to get care, protection or treatment;

h) assuring the confidence of medicalassistance given at child’s demand;

i) systematic effectuation, in schoolunits, of programs of life education,including sexual education for childrenin order to prevent sexual transmitteddiseases and minor women’s pregnancy.Parents are forced to ask for medical

assistance so that their child could enjoythe best health he can have and prevent thesituations that put in danger child’s life,growth and development.

In the exceptional case when child’slife is in imminent danger or there is therisk of serious effects concerning child’shealth or integrity, the doctor has the rightto effect all medical acts strictly necessaryfor saving child’s life, even without havingthe agreement of his parents or anotherlegal representatives. The periodical visitsof specialty medical staff to children andpregnant women’s domicile until the childreaches the age of one year old arecompulsory, being meant for protectingmother and child’s health, health education,preventing child’s abandonment, abuse orneglecting.

Child has also the right to benefit froma life level that could permit his physical,mental, spiritual, moral and socialdevelopment. Parents or, as the case maybe, other legal representatives have theresponsibility to assure, in the limit of theirpossibilities, the best living conditionsnecessary for children’s growth anddevelopment. Parents are also forced toassure to children a dwelling place, as wellas conditions necessary for theirdevelopment, education and professionaltraining.

Child has the right to benefit fromsocial assistance and social insurances,depending on the resources and situationof the child and persons forced to maintainhim. If parents or persons who, inaccordance with law, have the obligationto maintain the child are not in the situationto assure, form reasons independent of theirwill, child’s minimum needs of dwelling,food, clothes and education, state, throughthe agency of competent public authorities,is forced to assure to these persons theproper support, under the form of financialallowances, in kind allowances, as well asservices, under the conditions of law.

Parents have the obligation to ask thecompetent authorities for allowances,allocations, services and other facilities



stipulated by law for children and familieswith children.

The authorities of local publicadministration have the obligation to informparents and children about their rights, aswell as the method of getting socialassistance and social insurances rights.

In Romania, the numerous cases ofchildren infected with HIV/AIDS is aproblem inherited from the old regime andwhose causes required the change ofhospital practices because of the fact thatthe principal modality of infecting wasintra-hospital4. In the last 15 years therecan be noticed a constant increasement ofthe number of children younger than 14years old infected with AIDS. Thesechildren’s rights are constantly infringed,the most visible and frequent being theinfringement upon education right5. In thelatest years the cases of children demandingthe observance of their education rightcaused many public debates. Having inview the aim of putting into practice thestipulations of article 7 paragraph 4 of Lawno. 584/2002 concerning measures ofpreventing AIDS in Romania and protectingthe persons infected with HIV or havingAIDS, the Minister of Labor, SocialSolidarity and Family elaborated themethodology of providing monthly foodallocation for adults and children infectedwith HIV or having AIDS. Adults andchildren infected with HIV or havingAIDS have the right to monthly foodallocation both during the period of theirhospitalization and during the ambulatorytreatment.

Abused Children ProtectionViolence can have serious implications

upon children’s development. Romaniansociety is still based on a traditional familymodel in which beating is a mean ofeducation so much the most in the case ofparents which have been abused in their

childhood. Romanian family still is a closestructure and domestic violence is a factthat have not to be debated outside thefamily; as long as law is not infringed in aglaring way, nobody has the right tointerfere in. Equally, the community doesnot react to cases of child abuses and, incertain institutions, not even the specialistsinterfere in. Although the Romanian legislatorhave created the legal mechanisms ofintervention in cases of abuses, eitherphysical, physical, sexual or economic, itis necessary to change mentality both atcommunity level and authorities level6.

In accordance with article 89paragraph 1 of Law no. 272/2004, child’sabuse represent “any voluntary action of aperson being in a relation of responsibility,trust or authority with the child, throughwhich is put into danger child’s life,physical, mental, spiritual, moral or socialdevelopment, physical integrity, physicalor psychical health”. Child has also theright to be protected against any form ofviolence, abuse, bad treatments orneglecting7.

Through “child’s neglecting” we haveto understand the voluntary or involuntaryomitting of a person having the responsibilityof raising, caring or educating the child totake any measure implied by thisresponsibility, fact that put into dangerchild’s life, physical, mental, spiritual, moralor social development, physical integrity,physical or psychical health.

There are prohibited by law physicalpunishments of any kind, as well asdepriving the child of his rights, facts thatendanger child’s life, physical, mental,spiritual, moral or social development,physical integrity, physical or psychicalhealth, both inside family and any institutionswhich assure children’s protection, care andeducation.

Any person which, through the natureof its profession or occupation, works



directly with a child and has suspicionsconcerning the existence of a situation ofchild’s abuse or neglecting, has the obligationto announce the public service of socialassistance or the general direction of child’ssocial assistance and protection which isforced to:a) verify and solve all intimations

concerning cases of abuse andneglecting, including the ones madeby the family assistants;

b) assure the effecting of specializedservices necessary for the needs ofchildren victims of abuses orneglecting, as well as for their families.

Disabled Children and Childrenwith Special Needs.Romanian society was not prepared to

fulfill the complex needs of disabledchildren, the tradition promoted duringcommunism being the one of settling in ofchildren with special needs. The rightswhich should benefit to disabled children,in the same conditions with other children,are not entirely observed because of thenumerous barriers placed in front of them,among which are the lack of a sufficientnumber of recovery/rehabilitation services,insufficient endowment of schools for socialinclusion of disabled children (buildings,didactic staff, school programs, pupils),low chances of training and engagement.These infringements upon child’s rightslead to physical and economic dependenceof the future adult and to permanent needof assistance.

Having in view the aim of protectingthe disabled child, Law no. 272/2004concerning the protection and promotionof children’s rights stipulated, in article 46,that he has the right to special care,adapted to his special needs. Disabledchild has the right to education, recovery,compensation, rehabilitation and socialintegration, adapted to his own possibilities

for the purpose of developing his personality.Special care must assure physical, mental,spiritual, moral and social development todisabled children. Special care consist inhelp and support proper for child and hisparents or persons to whom child wasentrusted, as the case may be. Special careservices are free, whenever is possible, forthe purpose of facilitating the effective andnon-discriminatory access of disabled childrento education, professional training, medicalservices, recovery, training for getting ajob, recreation activities, as well as to anyother activities meant for permitting themthe complete social integration andpersonality development.

Specialty bodies of central publicadministration and authorities of localpublic administration are forced to developprograms and assure the resources necessaryfor developing services meant for thefulfillment of disabled children and theirfamilies’ needs in conditions which have toguarantee their dignity, encourage autonomyand facilitate their active participation tocommunity life.

Socio-economic difficulties experiencedby families with children in the transitionalperiod and also the incapacity of socialprotection system to accustom itself tonew social problems led to the relativelyconstantly maintenance of the number ofchildren being under state’s protection:80.000 children. Among these, over 30.000children still are in settled in centers andmore than half of these last ones are over14 years old. The great number of childrenstanding in the residential system of childprotection becomes alarming because ofthe incapacity of these institutions to offeran environment proper for the harmoniousdevelopment of a child and to create realopportunities of social reinsertion afterchild’s leaving the institution. The lack ofa familial environment has great influencesupon children protected in settled in centers:



socialization problems, lack of independentliving skills, difficulties of emotional affectionetc. Thus, many children after leaving theinstitutions are socially inadaptable, missing aprofessional qualification and a minimumfinancial support. In addition, the policy ofpreventing abandonment did not have theconsequences expected, the abandonmentrate being of 1,8 % for the new bornabandoned in maternities and 1,5 %abandoned in hospitals and pediatry centers.

A special attention should be given tochildren coming from monoparental families(which represent, in Romania, almost 10%of families with children), children withoutidentity papers and young people whichreach the age of 18 years old in stateprotection institutions. Statistics show thatfamilies with resources necessary forraising and educating a child – middle andsuperior social class – tend to a familypattern with one or two children whilepoor families, not having the minimum offinancial, economic, educational or sanitaryconditions, tend to a natural birth rate8. Thelow capacity of family policy of assuring acoherent support concerning familyincome, jobs for parents, medical care andeducation expose the children comingfrom the last families to more and morenumerous risks9. Thus, these children areoften abandoned and arrive in the middleof the street or in state institutions, manyof them becoming infractors.

Child’s needs have to be seen as asum of the risk rate which results fromchild’s personal circumstances, familycapacity of responding to child’s needsand access to benefices and services ofsupporting child and family. From planningreasons, there is necessary to establish abalance between protection factors andrisks factors. A child’s needs could be verygreat but protection level can be lower ifthe family has possibilities to supportthem. Risk must be evaluated also

depending on the aid obtained – necessary,intermittent or continuous and also on thefact that a child or an adult person evolutesin a context in which risks are not static sothat he can cumulate many risks orevaluate from a category of risk to another.

We can observe that most of thestipulations of Law no. 272/2004 had inview the aim of finding forms and methodsof responsibilizing the parents for raisingtheir own children. But we still have to saythat traditional passive methods10 (allocationsand social services, free education andmedical assistance, paid maternity leaves)should be accompanied by active protectionmeasures, concentrated upon children withspecial problems in order to maintain themin the origin family as long as possible.

A policy of strong support forchildren, meant to contribute to bringingbirth rate to normal again should encouragethe middle and superior social class todrive at a reasonable fertility of 2-4 children,create facilities of family planning not onlyfor the middle and superior class, but alsofor the inferior class which does not ownthe necessary information and access tomodern means on the basis of which theycould control and plan their own life.

Notes1 Doina Balahur, The Protection ofChildren s Rights as a Principle of SocialAssistance, All Beck Publishing House,Bucure ti, 2001, p. 23-24.2 Article 48 paragraph 1 of Law no.272/2004 concerning the protection andpromotion of children’s rights.3 Article 43 paragraph 3 of Law no.272/2004 concerning the protection andpromotion of children’s rights.4 See also Doru Buzducea, ContemporaryAspects in Social Assistance, PoliromPublishing House, Ia i, 2005, p. 85.5 Cezar Avram, Parmena Popescu, RoxanaRadu, Social Policies, Alma PublishingHouse, Craiova, 2006, vol. I, p. 266-267.



6 Idem, p. 263.7 Article 85 paragraph 1 of Law no.272/2004.8 See Maria Dan, Social Policies, NapocaStar Publishing House, Cluj, 2001, p. 92-93.9 George Poede, Strategical Planification ofCommunity Services, in Elena Zamfir andcollective, Anti-Poverty and CommunityDevelopment Strategies, Expert PublishingHouse, Bucharest, 2000, p. 431-432.10 For details, see Maria Molnar, Povertyand Social Protection, „Romania ofTommorrow” Publishing House, Bucharest,1999, p. 171-179.

Résumé

Les enfants sont, en Roumanie, legroupe d âge le plus exposé, ayant le tauxde la pauvreté le plus élevé. En Roumanie,il y a une forte corrélation entre lapauvreté d une famille et le nombre

enfants de la respective famille. Laréduction du taux de la pauvreté desenfants, la réduction du taux de

institutionnalisation et la diminution deincidence de l abus et de la négligence

constituent les indicateurs de l efficacitéde la protection sociale de l enfant enRoumanie. La protection de l éducation etde la santé des enfants est fondée sur laLoi no. 272-2004 qui stipule unalignement aux standards européens.

POLITIC ROMÂNEASC


Conservatorismul politic românesc actual încontextul conservatorismului politic actual

Gheorghe FLORESCU

onservatorismul politic la primavedere este o „încremenire înproiect”, o respingere a revolu iei,

o reac ie de adversitate la schimb rile produseprin preluarea unor modele externe. Nualtele au fost r cinile conservatorismuluiromânesc, care, a a cum releva Lauren iuVlad se reg sesc în „atitudinea uneianumite p i a elitei din PrincipateleRomâne în anii 20-50 ai veacului al XIX-lea, (...) un conserva-torism de reac ie latulbur rile i convulsiile politice din 1821i 1848, i la spiritul revolu ionar care

str tuse Europa dup 1789”. Mai mult„s-a dezvoltat i o reflec ie pe temaritmului modernismului institu iilor, reflec iece s-a adâncit mai ales în a doua parte aanilor ’50 ai secolului al XIX-lea” (1, nr.5-6/2006). Analizând o serie de demersuripolitice i texte tip rite în reviste, ori înbro uri desprindem o serie de teme care sereg sesc în modelele clasice ale conser-vatorismului elaborat de Edmund Burke(2): progres natural i evolu ie (nu re-volu ie!) organic , respectarea tradi iilor, avalorilor fundamentale, a propriet ii, ordinii,familiei, religiei, respingerea „formelor

fond” (vezi conceptul maiorescian),adic preluarea necritic a unor institu ii inorme care nu erau adecvate societ iiromâne ti.

Rezonan a european a clasei politiceromâne ti nu era dat doar de „imita iunile”pe care le aduceau de la Paris „ai no tritineri” (Eminescu), ci de experien a icultura politic a altor state europene(Anglia în primul rând, dar i Belgia).

În 1855, Barbu Catargiu publica laBruxelles Etat social des principautésdanubiennes în care semnala superioritateatradi iei politice engleze fa de Fran a, iarMihail Sturdza se inspira din liderulconservator Robert Peel în proiectul deConstitu ie din 1857. Constantin N. Br ileanusugera în 1866 clasei politice române ti saleag între graba i instabilitatea refomelorpolitice franceze i stabilitatea i evolu iaorganic a politicii engleze ti: „Francia deaptezeci de ani a trecut prin vreo dou zeci

de guverne i prin tot atâtea constitu iuni(...). Ea de doi secoli întregi î i p streazunu i acela i guvern (...). Francia a procedatcu ner bdare în reformele ei, de urgen ia,cu teorii “a priori”, prin constituante, modde procedare care pune periodice te înquestia fiin ei chiar a societ ii (...). Englitera,din contr , cu spiritu(l) ei practic, a fugittotdeauna de teorii „a priori”, nu cunoa teurgen ia i ner bdarea în proced rile eiconstitu ionale, nu s-a adresatu la nici oconstituant ca s fac o constitua iune, itoate reformele le face treptat, dupe lungidezbateri, dup mature chipsuiri, dup cereforma intr prin discu iuni prealabile, i

POLITIC ROMÂNEASCConservatorismul politic românesc actual în contextul conservatorismului politic actual


prin lupt intelectual , în sângele i înurnele fiec rui engles” (3).

Secolul al XX-lea a înregistrat câ ivagânditori de dimensiuni europene, înprimul rând pe Constantin R dulescu-Motru i Petre. P. Negulescu, apoi oamenipolitici, lideri în manualele de istorie cumau fost Petre P. Carp i Alexandru Lahovari.Primele dou decenii ale secolului al XX-lea sunt i cele în care apar fr mânt rilegate de lupte interne în Partidul Conservator,ceea ce va duce practic la dispari ia lui ipreluarea temelor conservatoare de c trealte for e politice, într-o perioad fr mântata istoriei noastre. Astfel opozi ia lasufragiul universal (respins de conservatoriprin argumentul slabei culturi politice asociet ii române ti, ceea ce permiteamanipularea cu u urin a electoratului) s-adovedit întemeiat , prin fenomenelepetrecute în urma propagandei legionare).Slaba aderen a ideilor conservatoare înperioada interbelic este dat i de setea amodernism a statului na ional unitarromân, care trebuia s acomodeze structurirelativ diferite din provinciile istoricereunite.

Un exemplu este nereu ita m surilorprev zute prin politica agrar a luiAlexandru Marghiloman, care dorea o

nime cuprins i rezistent ” prin loturinu mai mici de 5 ha, ceea ce încurcacomasarea propriet ii mici ne ti,indivizibilitatea prin mo tenire a lotuluimic; libera circula ie a p mânturilor; creditfunciar nesc ieftin, înv mânt tehnicagricol etc., toate printr-o reform agrar ,dar controlat de legile economiei de pia ,nu de arbitrariul unor m suri politicepopuliste.

Ne punem firesc întrebarea de ce uncurent doctrinar care i-a pus amprenta peevolu ia societ ii române ti în secolul alXX-lea, prin crearea unor institu iifundamentale ale statului i acceptarea unei„moderniz ri” prin conservarea tradi iilor i

valorilor române ti fundamentale nu arezistat i în planul institu iilor politice (apartidului conservator)?.

Un prim aspect este conjunctural, datde situa ia geopolitic a României dupprimul r zboi mondial când principalullider conservator Alexandru Marghilomanpierde partida datorit victoriei rii împotriva

reia se situase, Rusia, nu atât rii carepierduse, Germania, tiut fiind c la 21iulie 1914, în Consiliul de Coroan de laSinaia el î i impusese punctul de vedere:neutralitatea României. De i reorganizeazPartidul Conservator transformându-l înPartidul Conservator Progresist, ceea cecreeaz o oarecare nesiguran doctrinar ,fapt ce îl determin sa re-fundamentezedoctrina conservatoare a noului partid într-o conferin inut la Institutul SocialRomân (18 februarie 1923).

Îns nu e suficient, iar dup moarteasa la 10 mai 1925, pe 28 mai acela i an,partidul conservator dispare prin fuziunecu Partidul Poporului (un partid cudoctrin imprecis i f for politic înnoul elan de reconstruc ie a statuluina ional unitar român).

Al doilea aspect este de substandoctrinar , pentru c atât perioadainterbelic , cât i cea de dup 1944 suntdeschise mai ales unor experien edoctrinare i politice „revolu ionare”, maimult sau mai pu in justificate, nu unorevolu ii a ezate, organice. Parafrazându-lpe Marin Preda “timpul nu mai avea

bdare”, astfel încât ideile conservatorismuluiromânesc, in epoca, par anacronice, anti-reformiste.

Dup 1944 noua ideologie revolu ionar-comunist g se te o marota în asimilareaconservatorismului cu ideile „reac ionare”,„retrograde”, iar gânditorii, ori oameniipolitici conservatori sunt adesea cataloga idrept „du mani ai poporului”.

Aceast tem a „arderii etapelor”,început cu entuziasmul general al f uririi

POLITIC ROMÂNEASCGheorghe Florescu


României Mari i continuat cu propagandacomunist a „saltului în dezvoltare”, apoicu dezideratele tradi iei de dup 1989 derecuperare urgenta în procesul de integrareeuropean a acoperit aproape un secolpolitica guvernelor române ti, impietândprofunzimea evolu iilor i temeinicia solu iiloralese. Ea este actual i ast zi, am puteaspune cu un mai mare grad de risc, dinmoment ce orizontul de a teptare sesprijin mai ales pe ajutorul extern, decâtpe propriile eforturi. Poate tocmai e eculprevizibil al unui astfel de proiect (dat denesfâr ita r cire în tranzi ie, mai ales politic )redeschide problema conservatorismuluiromânesc autentic.

În plan doctrinar, în România s-ainsistat în ultima vreme asupra principalelororient ri politice europene, urmând sreg sim abord ri ale societ ii române tidin perspectiv social-democrat , democrat-cre tin , liberal , conservatoare i în planulpragmatismului institu ional al partidelorpolitice.

Nu m voi încumeta în a da o judecatde valoare tran ant în ceea ce prive teidentitatea doctrinar a actualelor partidepolitice din România, dar nu este greu deobservat c ner bdarea de a accede laputere determin ca programele politice,reflectate în obiectivele electorale sesuprapun adesea, încât partidele social-democrate guverneaz cu m suri liberale,guverne liberale guverneaza cu m surisocial-democrate , sau, i mai elocvent, sepoate renun a de c tre un partid de centrustânga, într-o zi, la întreaga sa doctrin ,pentru a se declara de dreapta (vezi cazulPartidului Democrat).

Tocmai aceast grab i consecin eleei, m surile conjuncturale care au bulversatsocietatea româneasc în ultimii ani impunre-lansarea conservatorismului autohton,adaptat evolu iilor europene contemporane.

Astfel se impune re-lansarea temelortradi ionale : respectul pentru tradi ie i

experien proprie, pentru familie, parohie,coal , comunitatea mic , ordine, legalitate,

prosperitate, politic , echilibru social ipolitic, a m surilor atent justificate, în consenscu principiile conservatorismului i neo-conservatorismului occidental (democra ie

extremisme politice, mecanismeeconomice de pia func ionale, instruirecivic pentru asigurarea identit iicomunit ii mici în spa iul public,profesionalism în toate domeniile).

Proiectul european al Românieiimplic i un proiect politic de construc iesistematic , minu ioas , de guvernareechilibrat , nu de schimb ri radicale.

Argumentele sunt date tocmai desimptomele unor puseuri de acomodarebrusca a realit ilor române ti cu exigen eleacquis-ului comunitar, în care unii dinlegiuitorii no trii sunt „mai catolici decât papa”,creând tensiuni suplimentare în aplicareaunor m suri care respect , parc la indigo,paradigma maiorescian a formelor ffond.

Mai mult, conservatorismul românescdevine un instrument de promovare avalorilor na ionale în spa iul UniuniiEuropene, o construc ie cu dublu sens :dinspre Uniunea European pentru captareacelei de-a aptea na iuni (ca m rime dupcriteriul demografic) în mecanismele(economice, politico-sociale, culturale etc.)ale func ion rii sale, cu valorile i tradi iilespecific române ti i dinspre România,pentru cultivarea in spa iul autohton a unorimporturi care, prin modernismul ieficien a lor, s nu fie impuse distrugândtradi ia noastr , ci valorificate poten ânddeschiderea noastr pentru un rolimportant în proiectul Uniunii Europene.

De i revolu ionar ca act i ideeconstruc ia Uniunii Europene este la origineconservatoare. Ca idee pentru c preia unvechi proiect al unit ii imperiale (a laTraian, Napoleon, ori Winston Churchill,cel care în l946 a lansat ideea unui „fel de

POLITIC ROMÂNEASCConservatorismul politic românesc actual în contextul conservatorismului politic actual


State Unite ale Europei”; ca act pentru cUniunea European nu e proiectat ca o„entitate suprana ional ”, ci drept o „comunitatede comunit i” (Szajer), o construc ie carese realizeaza din mers , cu feed-back-uripermanente.. A a cum conchidea recentJosé Manuel Barosso , pre edintele ComisieiEuropene, „Trebuie s îmbin m viziunea,echilibrul i realismul”, pentru c „nu trebuieuitat în nici un caz s statele Uniunii suntna iuni suverane” (5). Ceea ce trebuie luatîn seam atât de euro-optimi ti, cât i deeuro-sceptici. Iar aceasta este o perspectivconservatoare.

În fond proiectul Uniunii Europeneeste rezultatul unui tip de ra ionalitate, acelareflectat de conjunctura geopolitic rezultatîn urma celui de-al doilea r zboi mondial.Secolul al XX-lea s-a încheiat princonsacrarea politicii mondiale dezvoltateglobalist, pe spa ii mari, printr-o a ezaretemeinic a evolu iilor sociale pe temeiurilerealit ilor istorice, sociale, economice,politice concrete. Acesta este un tip dera ionalitate a contextului, a lucruluiconcret (6). El nu e un proiect utopic, prinesen a sa fiind adeptul suprema ieiexperien ei, nu a modelelor ideale. Avemi argumentul experien ei americane în

care conservatorismul (exprimat de JohnAdams i Alexander Hamilton, apoi deJames Fenimore Cooper i John C.Calhoun) a avut un rol important înfundamentarea democra iei americane.Dup cum, tot experien concret estereu ita recent a conservatorismului canadian,prin carismaticul politician Stephen Harpercare a reu it s mi te într-un singur anmasa indecisilor spre partidul conservatorcu un obiectiv concret : protec ia societ ii(nu protec ie social ), cea ce implicresponsabilizarea guvernului în fa apl titorului de taxe.

Este acesta un tip de ra ionalitate, înconsens cu profundele obiec ii ale unuiadintre cei mai importan i gânditori politici

englezi ai secolului al XX-lea, MichaelOakeshott, din principala sa lucrare,Ra ionalismul în politic . Pentru cdefinirea ra ionalismului în politic estedificil , dac ra iunea îns i se îndep rteazde problemele cu care se confruntcotidian societatea. Nu este o respingere ara ionalismului filosofic, a unei maritradi ii (în linia lui Descartes, ori Kant), cia preten iei de a impune o dinamic arealit ii prin mari principii abstracte, ceeace duce inevitabil la solu ii utopice.

De aceea el constat c „politicaeuropean a suferit infuzia a cel pu in treitipuri de lips de experien politic –aceea a noului conduc tor, aceea a noiiclase conduc toare i aceea a noii societ ipolitice” (7, p. 27). Drept urmare o altfelde abordare se impune, aceea bazata nudoar pe „cunoa terea tehnic ” (pus înoper deliberat), ci mai ales pe„cunoa terea practic ” (preluat , împ rt it ,dobândit , nu cucerit ). Guvernarea politicprin „salt triumfal” este respins în favoareaguvern rii politice prin supravegherearespect rii regulilor. „Imaginea celui ceguverneaz este aceea a arhitectului careare sarcina de a administra regulile jocului,sau a celui ce prezideaz o conferin icare conducea dezbaterea conform uneireguli cunoscute, dar nu u particip elînsu i la ea” (8, p. 97).

Dar cine face regula? „Modificarearegulilor trebuie s reflecte întotdeauna,dar nu s impun , o schimbare înactivit ile i convingerile celor care suntsupu i lor, i ea nu trebuie, în nici o situa ie

fie atât de mare încât s distrugansamblul. Prin urmare, un conservator nuva vrea s aib deloc de-a face cu inova iimenite s fac fa unor situa ii ipotetice;el va prefera s aplice o regul pe care oare deja, mai curând decât s inventezeuna nou ” (9, p.101).

Ca s exemplific m i s conchidem:vom semnala procesul adopt rii noii

POLITIC ROMÂNEASCGheorghe Florescu


Constitu ii europene : decât s fie adoptatgr bit, impus, mai bine s fie acceptatatunci când ea va corespunde naturalconvergen elor reie ite din procesul complexde aderare; altfel, în loc fondul s idefinitiveze organic forma proprie, formaîmprumutat „construie te” fondul iîntregul proiect, f un fundamentorganic, se poate n rui la primul seismsocietal semnificativ, cum s-a mai petrecutîn istorie(de exemplu, în cazul destr riiunor mari imperii, ori al pr bu irii statelorsocialiste).

Bibliografie:1. Bulei, Ion, Conservatori i

conservatorism în România, Ed.tiin ific , Bucure ti, 2000.

2. Burke, Edmund, Reflec ii asupraRevolu iei din Fran a, traducere,studiu introductiv i note de MihaelaCzobor-Lupp, Ed. Nemira, Bucure ti,2000. (2)

3. Iliescu, Adrian Paul, Conservatorismulanglo-saxon, Ed. All, Bucure ti, 1994(4).

4. Iordache, Anastasie, Originile iconstituirea Partidului Conservatordin România, Bucure ti,1999.

5. Oakeshott, Michael, Ra ionalismul înpolitic , traducerea i prefa a deAdrian Paul Iliescu, postfa deMihail-Radu Salca, Ed. All,Bucure ti,1995 (6,7,8,9).

6. Vlad, Lauren iu, Conservatorismulromânesc (concepte, idei, programe),antologie, Ed. Meridiane, Bucure ti,2006 (3).

7. Partidul Conservator – Carta valorilornoastre, 2005.

8. „Conservatorul” , revist de culturpolitic , nr.1-6 (2006), editat deInstitutul de Studii Conservatoare (1).

Résumé

Cet article présente les racines et lerôle historique du conservatorisme roumainaussi bien que son état actuel, dans lecontexte du mouvement conservateur qui estassez fort dans les pays de l UnionEuropéenne.

POLITIC INTERNA IONAL


The Coconuts and the Transbalkan Project

Ion DEACONESCU

ollowing the installation of themartial law in 1972, FerdinandMarcos, the president of the

Philippines, imposed a special tax oncoconuts and on the products derived fromthose, generating huge incomes whichwere raised by a certain EduardoConguangco, a very close friend of thechief of state. Several equipments forprocessing the coconuts were purchasedwith the money thus obtained,consequently installing a monopoly on theexports of these exotic fruits, as well as adiscretionary way of establishing theinternal and external prices. This was anextremely favorable situation for Marcoswho, from the sum of USD 7,000, whichhe held in 1965, when he became head ofstate, came to possess between five and tenbillion USD in 1986.

But what connection can be tracedbetween the coconuts and Russia’s energypolicy? None or maybe several.

Following the fall of the Berlin Walland the dissolution of the USSR, Russia asa huge and contradictory geographybecame difficult to govern. The politicaland administrative abuses after 1990, theprinciples offered to the former leadingand party staff, with discretionary accessto the rich natural and material resources(military deposits, coal and gold mines,ores, oil and natural gases etc.), all thesenew realities have interacted and imposed

a new order, at the beginning on groundsof national security, in a country which,for the last years, has militated for anauthentic democracy and has madeconsiderable efforts to regain its prestigeas a great world power, which it hadpossessed until 1990.

Putin’s „new order” is based less on apolitics of rapid and consistent economicgrowth and on institutional performances,but it aims, almost pragmatically, atregaining the confrontation with the USA,China, the EU and with other statesinvolved in the competition on strategicmarkets, so that Russia holds an energysuperpower for the next years.

Granted that coconuts represented animportant source of revenues for thePhilippines and for the Marcos clique, oiland natural gases have imposed, within thecurrent politics, a privileged position forRussia which has passed from militaryhegemony to the energetic one, restoringits authority, sometimes spectacularly,other times by fracturing group interestsand the proliferation of corruption, in aworld that has become single-poled,interested more in its own prosperity andin quasi-political domination.

The signing on March 15th of thecurrent year by Russia, Bulgaria andGreece of the Agreement of cooperation inthe building and exploitation of the 280kilometer-long „Transbalkan” pipeline

POLITIC INTERNA IONALIon Deaconescu


represents a step forward in Moscow’sattempt to dominate over the energymarket in the Southern Europe and in theinsurance of hydro-carbides for thecountries of the European Union.

In these circumstances, the Russian oilwill be pumped full towards a part ofEurope from Burgas to Alexandropolis,thus avoiding some countries such asTurkey and Romania, themselves engagedin other similar approaches. The„Transbalkan” pipeline constitutes a fullpolitical and economic success for Russia,provided that the access on world energymarkets will be more and more difficult,the competition between the USA andRussia growing more and more acute.Another aspect is equally important: thenew Russian policy is ever strongerhighlighted by this project that acts so thatMoscow re-gains not only its influence inthe region, but also the control over thehuge energy resources from its ownsubsoil and also from areas such as theCaspian Sea, Turkmenistan, Central Asiaetc. One has highlighted the fact that the2006 agreement between Turkmenistanand Gazprom has already doubled theprice for natural gases from Central Asiaand, consequently, Russia’s negotiationswith the European Union will announce adifferent positioning for the Kremlinwhich controls a quarter of the world totalreserves of natural gases and 6.5% of theenergy market of Eastern Europe and thePacific.

The „Transbalkan” Project wants tobe a replica to the Baku-Tbilisi-Ceyhan(TBC) pipeline, realized in 2006, one of itsbeneficiaries being Israel, a part of themilitary alliance that also includes theUSA and Turkey, in fact taking intoaccount a not at all simple equation:avoiding both the Turkish and Russianterrorism through the construction of thetwo pipelines and the achievement of

influence in the Eastern Mediterraneanregion.

BTC will become profitable only ifone considers the oil from Turkmenistan,Kazakhstan and Uzbekistan, while the„Transbalkan” pipeline, controlled by theGazprom, Transneft and Rosneft Russiancompanies with 51%, will be operationalin the near future as the European Uniondepends more and more on the energyimports from Russia, purchasing 82% ofthe total oil needs and 57% of the wholenatural gases, half of the European gasimports and 40% of the oil imports beingbought by Russia.

In these circumstances the EuropeanUnion has to re-formulate its policy ofenergetic security in order to diminish thedependency of its Member States fromMoscow, through the identification ofalternative sources of fuel, energybecoming lately a redoubtable weapon ofinfluencing the international relations.

If we are to remember the agreementsigned at Zagreb among five states:Croatia, Italy, Romania, Serbia andSlovenia regarding the building of the1,400 kilometer-long Constan a-Panciova-Trieste pipeline, which is to transport over1.8 million barrels daily, we have only toconclude the following: the time of thecoconuts has set, time has come that somepowerful states orchestrate the music ofthe oil without frontiers.

At first sight, another type of geopolitics.

RésuméLe nouvel ordre que la Russie

veut imposer au monde est fondé sur sacapacité de contrôler le marché desressources stratégiques. Elle fait toutpour devenir une superpuissanceénergétique . Le Projet Transbalkanen est un bon exemple.



Inciden a normelor dreptului interna ional publicasupra protec iei mediului înconjur tor

Adrian BOGDAN

Introducere

entru a analiza rela ia complexaexistent între om i mediulînconjur tor trebuie pornit de la

cele dou concepte.Astfel, mediul este definit ca fiind

complexul teritorial în care se îmbinelemente de relief, structur geologic iresursele de subsol, apele i condi iile declim , solul, vegeta ia i fauna i careconstituie cadrul natural de desf urare avie ii materiale a societ ii omene ti1.

Literatura de specialitate folose te maimul i termeni pentru a desemna conceptulde natur i anume: mediul înconjur tor;mediul ambiental; mediul natural; mediulgeografic.

Analiza rela iei om-natur nu trebuierealizat izolat de contextul rela iilorsociale.

În acest caz se are în vedere faptul comul face parte integrant din natur ,aspect ce impune concluzia c rela iilesociale i toat activitatea omului nutrebuie s aduc atingeri integrit ii naturii.

Cu toate acestea, protec ia naturii nupoate avea un caracter absolut întrucât arintra in contradic ie dezvoltarea societ iiumane, cu necesitatea asigur rii traiuluifiin elor umane.

Pe de alt parte, omul, prin activit ilepe care le desf oar , nu trebuie sperturbe grav mediul înconjur tor.

În ultima perioad conflictul dintre omi natur s-a amplificat, fapt ce duce la o

intensificare a implica iilor ce deriv deaici.

Datorit faptului c activitatea umanproduce consecin e nu numai pe plan localci i la nivel planetar, orice exagerare areconsecin e universale, acestea concretizându-se în: distrugerea stratului de ozon; efectulde ser ; poluare; ploi acide; inunda ii etc.

De aici putem desprinde concluzia crela ia om natur nu are un singur sens,acela de a folosi natura. Datorit exceselorse declan eaz anumite mecanisme alenaturii care aduc atingere vie ii omene ti.

Cu alte cuvinte, natura reac ioneaz laorice intruziune brutal efectuat de c treom.

Dup anul 1990, s-au luat o serie desuri pe plan regional în vederea

reducerii influien ei negative a omuluiasupra mediului înconjur tor.

Este tiut faptul c activitateaeconomic este principala component dinacest program.

Astfel au fost înfiin ate o serie defonduri extrabugetare care sunt folosite învederea protej rii naturii, unul dintreacestea fiind Fondul pentru mediu.

POLITIC INTERNA IONALAdrian Bogdan


Un alt pas în direc ia protec iei mediuluiînconjur tor l-a constituit implementareaurm toarelor principii: principiul poluatorulpl te te; principiul precau iei în luareadeciziei; principiul prevenirii riscurilorecologice i a producerii daunelor; principiulconservarii biodiversit ii i a ecosistemelorspecifice cadrului biogeografic natural2.

Uniunea European , în domeniul protec ieimediului înconjur tor, a impus trei direc iiprioritare i anume:- protejarea, conservarea i îmbun irea

calit ii mediului înconjur tor;- protejarea s ii umane;- utilizarea ra ional a resurselor naturale.

No iunea de protec ie a mediului poatefi definit ca fiind o activitate umancon tient , tiin ific fundamentat , îndreptatspre realizarea unui scop cunoscut,constând în prevenirea polu rii, men inereai îmbun irea condi iilor de via de pe

mânt3.În repetate cazuri ne întâlnim cu

situa ii de iresponsabilitate a omului fade natur . Orice ac iune uman provoacunele schimb ri în sistemul ecologic, carede multe ori î i pierde calitatea deautoreglare.

Un exemplu în acest sens l-ar puteaconstitui defri rile masive de p duri careau avut ca efect de ertificarea zoneirespective.

Conform Declara iei mediuluiînconjur tor de la Stockholm din 1972dezvoltarea trebuie s fie realizat astfelîncât genera iile viitoare nu trebuie ssufere din aceast cauz , dar respectândcondi iile de protec ie adecvat a mediuluiînconjur tor4.

Rela ia om-natur are o dimensiunebivalent . Trebuie combatut concep ia cnatura exist pentru a ne putea noi servide ea. Consecin a acestui fapt ar fi aceea

natura nu este decât un simplu decor încadrul c ruia omul î i desf oar activitatea.

Autorii acestei concep ii egocentristeuit faptul c omul face parte integrantdin natur i nu este un elementindependent.

Aceast concep ie ignor anumiteaspecte i anume:- fiin a uman face parte din viul

planetar;- existen a omului depinde esen ial de

existen a naturii;- din punctul de vedere al vie ii fiin ele

umane nu sunt superioare celorlaltespecii.Au fost formulate o serie de reguli de

maxim generalitate având drept scopprotec ia mediului înconjur tor (în speciala florei i faunei) i anume: regulaneinterven iei; regula tratamentului etic;regula restabilirii echilibrului.

Evolu ia dreptului interna ional almediuluiRaportul dintre dintre om i natur a

existat chiar înainte de apari ia statului idreptului.

Normele de drept care se refereau laleg turile dintre om i natura saînconjur toare au reprezentat, probabil,prima form de reglementare a raporturilordintre oameni, atunci când au ap rutelemente de con tiin religioas (pe oanumit treapt de dezvoltare uman ),când afirm rile religioase s-au al turatuzan elor primitive ale rela iilor dintrefiin ele umane i mediul natural5.

Protec ia mediului înconjur tor reprezintun obiectiv primordial al societ ii umane.

Dreptul interna ional al mediuluiconstituie o disciplin de grani întrucât elac ioneaz în toate sectoarele sistemului dedrept prin a introducerea dimensiuniiecologice.

Pe plan interna ional se constat oreglementare sectorial , în conformitatecu marile domenii ale mediului i anume:

POLITIC INTERNA IONALInciden a normelor dreptului interna ional public asupra protec iei mediului înconjur tor


domeniul acvatic; spa iul terestru; atmosfer ;faun i flor s lbatic etc.

Dreptul interna ional al mediului, înevolu ia sa, a parcurs patru etape i anume:- etapa incipient ;- etapa utilitarist ;- etapa ocrotirii i conserv rii naturii;- etapa dreptului interna ional al protec iei

mediului.Cooperarea interna ional a jucat un

rol important în cadrul dreptului mediului,urm rind protejarea i restaurarea mediuluiambiant.

Deci, cooperarea interna ional serelev a fi absolut necesar , fiindc numaiprin coordonarea eforturilor a fiec rui statîn parte, prin adoptarea unor norme unitarecu privire la protec ia mediului se va

spunde eficient la cerin ele pe care lereclam ac iunea de dep ire a actualeicrize ecologice i de preîntâmpinare a unorcrize viitoare6.

Datorit evolu iei rapide a progresuluitehnic, problemele de mediu s-au acutizatîn ultima perioad impunând m surienergice din partea statelor Comunit iiEuropene.

Astfel, protec ia mediului a devenit oprioritate aspect reliefat i de legisla iaeuropean , care cuprinde peste 200 de actenormative, cu inciden în cele mai diversesectoare de activitate.

Contribu ia statelor la protec iamediului înconjur torProfesorul A. Kiss remarca, la începutul

anilor ’90 dac dreptul mediului decurgedin interesul comun al umanit ii putemconsidera c acest interes se reflect îndrepturile recunoscute individului7.

Mediul înconjur tor a fost declaratpatrimoniul comun al umanit ii, fapt ce aimpus luarea unor decizii la nivelinterna ional pentru protejarea acestuia.

Astfel, în 1972, la Stockholm, a fostadoptat Declara ia Conferin ei Na iunilor

Unite asupra mediului înconjur tor careprevede un set de 26 de principii referitoarela protec ia i conservarea mediuluiînconjur tor.

Conexiunea dintre mediul înconjur tori societatea interna ional a fost reliefat

în cadrul lucr rilor Conven iei UNESCOdin 23 noiembrie 1972 privind protec iapatrimoniului mondial, cultural i natural.

În 1983 a fost creat , de c tre ONU,Comisia Mondial privind Mediul iDezvoltarea care prin activitatea desf uratare drept scop p strarea echilibrului ecologic.

Mai târziu, în 1992 a avut locConferin a asupra mediului i dezvolt rii,desf urat la Rio de Janeiro în Brazilia.

Lucr rile conferin ei au eviden iatfaptul c nu este posibil o dezvoltarestatal economico-statal durabil caproces izolat. Declara ia adoptat la Rioinclude principiile fundamentale pe carestatele trebuie s i fundamenteze viitoareledecizii i orient ri politice, luând înconsidera ie implica iile pe care le areasupra mediului dezvoltarea economico-social 8.

Au mai fost luate o serie de m suriprivind protec ia mediului la nivel interna ional,acestea având la baz anumite surse juridicespecifice precum: Agenda 21; Conferin acadru a Na iunilor Unite privind schimb rileclimatice; Conven ia privind diversitateabiologic ; Conven ia asupra dreptului

rii de la Montego Bay din 1982;Declara ia de principii privind administrarea,conservarea i dezvoltarea zonelor forestiereesen iale pentru dezvoltarea economic imen inerea oric ror forme de via etc.

Pe plan intern, Constitu ia Românieiîn art. 35 intitulat dreptul la mediu s tosconsacr leg tura între om i naturrealizând astfel o protec ie indirect amediului înconjur tor9.

Protec ia mediului constituie oobliga ie ce incumb atât autorit ilor

POLITIC INTERNA IONALAdrian Bogdan


administra iei publice cât i tuturorpersoanelor fizice sau juridice.

Al turi de Constitu ie au mai fostedictate o serie de legi în acest domeniu,cea mai important fiind Legea nr.137/1995 privind protec ia mediului.

Astfel în art. 5 legea garanteazdreptul omului la un mediu s tosinstituind o serie de garan ii in acest sens,care in de domeniul drepturilor omului.Printre aceste garan ii putem enumera:- dreptul la informa ie, materializat în

accesul la informa iile privind calitateamediului înconjur tor;

- dreptul de asociere exercitat în vedereaform rii unor organiza ii de protec ie acalit ii mediului;

- dreptul la repararea pentru prejudiciuluisuferit etc.Protec ia mediului înconjur tor în

prezent a dobândit o nou dimensiunedatorit pericolului latent ca omul sdistrug întreaga biosfer .

Mijloacele pe care la are la îndemânsunt foarte diversificate, mergând de lafolosirea armamentului nuclear i pân lapoluare.

ConcluziiSe impune o ac iune fundamentat pe

principiul responsabilit ii, ceea cereclam elaborarea unor planuri de ac iunestructurate pe perioade scurte, medii ilungi, care s realizeze o protec ie eficienta mediului înconjur tor.

Datorit faptului c poluarea adep it grani ele na ionale, statele suntchemate s participe la stoparea acesteia,fenomen ce se poate realiza decât pe bazacooper rii interna ionale.

Coordonarea eforturilor la nivelinterna ional, materializate în adoptareaunor norme juridice referitoare la protec iamediului înconjur tor va conduce larezolvarea crizei ecologice.

Note1 Mic dic ionar enciclopedic, Editura tiin ifici Enciclopedic , Bucure ti, 1986.

2 Legea nr.137/1995 privind protec ia mediului,art.3.3 E. Lupan, Dreptul mediului.Parte general ,Editura Lumina Lex, Bucure ti, 1996, p. 40.4 Vezi în acest sens Principiul 3 al Declara iei.5 A. Kiss, S. Shelton, InternationalEnvironement Law, Transnationale Publisher,inc. Graham,Totman, p. 135.6 N. Bobic , Elemente de ecologie i dreptulmediului înconjur tor, Ia i, Editura Funda ieiChemarea, 1994, p. 130.7 P. Dr ghici, Dreptul mediului, EdituraThemis, Craiova 2000, p. 141.8 A. Bolintineanu, A. Nastase, B. Aurescu,Drept interna ional contemporan, Editura AllBeck, Bucure ti, 2000, p. 268.9 Constitu ia României în art. 35, alin 1stipuleaz c : Statul recunoa te dreptul oric reipersoane la un mediu înconjur tor s tos iechilibrat ecologic.

Résumé

attention de la communautéinternationale est attirées aujourd hui parle danger echologique qui menace l avenirdu monde. La pollution, sous tous sesaspects, se fait ressentir dans la qualité dela vie humaine. Voilà pourquoi les étatssont appellés à prendre des mesuresénergiques, pour arrêter ce phénomènenégatif, suivant le principe de lacoopération internationale.



Some Aspects of Economic Integration

Mihai-Radu COSTESCUMihai-Alexandru COSTESCU

conomic integration is a term usedto describe how different aspectsbetween economies are integrated.

The basics of this theory were written bythe Hungarian Economist Béla Balassa inthe 1960s. As economic integrationincreases, the barrier of trade betweenmarkets diminishes. The most integratedeconomy today, between independentnations, is the European Union and its eurozone.

Three fundamental factors have affectedthe process of economic globalization andare likely to continue driving it in thefuture. First, improvements in the technologyof transportation and communication havereduced the costs of transporting goods,services, and factors of production and ofcommunicating economically useful knowledgeand technology. Second, the tastes ofindividuals and societies have generally,but not universally, favored taking advantageof the opportunities provided by decliningcosts of transportation and communicationthrough increasing economic integration.Third, public policies have significantlyinfluenced the character and pace ofeconomic integration, although not alwaysin the direction of increasing economicintegration.

The international processes of regionaleconomic integration have been intensifying

across the world for some time and theyrepresent a big challenge for accessingcountries and their environment. There aremany consequences of these processes,such as: faster economic growth, betterasset utilization, increased competitivepower of enterprises and improved qualityof life for society via more effectivelyaddressing society’s needs.

The positive consequences mentionedabove can occur based on an old integrationparadigm, depending on a degree ofcomplementariness between combiningeconomic entities. The formation ofcomplementary structures first of allallows a trans-industrial division of work.According to a new paradigm, thedevelopment of intra-industrial productionspecialization based on technologicalsubstitution (such as machine industry) isan important condition for successfulrealignment of combining economies. Theachievement of this potential complemencyis connected with the necessity of gradualresignation from developing certain areasof production, decreasing production capacityin those areas by some countries to thebenefit of other countries, makingadditional investments to increase productioncapacity in the remaining areas ofproduction etc. On the other hand, thedevelopment of any substitute economies

POLITIC INTERNA IONALMihai Radu Costescu, Mihai Alexandru Costescu


in any country would require increasedinnovation based on internal and externalsources, and this would lead to a betterutilization of working capital via creationof new employment opportunities forhighly qualified young professionals.

For example, economic theorysuggests that countries adhering to the EUmembership should expect benefits fromthe membership in the form of highergrowth rates and higher welfare in termsof higher per capita income. Thesecountries also should expect higher levelsof foreign direct investment as well ashigher transmissions of technology.Theory further suggests that the key forlong-term growth is in the country’s abilityto exploit increasing returns in researchand development (R&D), also referred toas the engine of growth, resulting fromhigher levels of FDI (foreign directinvestment) and technology transmission.

Economists generally support economicintegration because it eliminates certaininefficiencies. When states in a commonmarket choose different tax and laborpolicies, for example, workers andbusinesses have an incentive to move fromstates where taxes are high to states wherethey are low. Similarly, those who receivegovernment subsidies have an incentive tomove from states where subsidies are lowto states where they are high. Thismigration punishes socially progressivestates by simultaneously raising theamount they must spend and reducing thetax revenue available to meet theirobligations.

Some believe this competition goestoo far. The Organization for EconomicCooperation and Development recentlyconcluded that the developed world shouldeliminate “harmful tax competition” betweenstates. German Chancellor Gerhard Schröderechoed these concerns in a EuropeanUnion context, arguing that low tax rates

in its newly admitted Eastern membersconstitute “unfair tax competition.” FrenchPresident Jacques Chirac even coined anew term – “social dumping” – to describethe process by which laissez-faire statesimport workers and businesses from morehighly regulated EU members.

Economics textbooks reveal thesolution to this apparent dilemma. Ifcompetition between states for individualsand businesses is undesirable, such competitioncan be reduced or even eliminated throughcommon economic policies. Simplycompel all members of a federation tooffer the same business climate and socialsafety net, and neither individuals norbusinesses will migrate in search ofsomething that better suits their needs.This would relieve the fiscal pressure onhigh-benefit states and thereby strengthenwhat is often called “social Europe.”Further economic integration, in otherwords, is the answer.

But there is more than one kind ofeconomic integration. The North AmericanFree Trade Agreement provides a usefulexample in this regard. When NAFTAwas debated in the early 1990s, manyunions felt the treaty should impose U.S.labor and environmental laws on Mexico.Business groups vigorously disagreed,arguing that such a requirement wouldweaken the competitive forces NAFTAwas intended to unleash. The argumentwas not so much over whether to integratethe U.S. and Mexican economies but howto integrate them.

Much the same rhetoric has been heardin the debate over the European constitution.As Chirac said, the EU faces a conflict ofvisions on how to further integratemembers’ economies. “The first,” he said,is “to go with the Anglo-Saxon andAtlantic liberal current” of low tax ratesand flexible labor markets. “That is notwhat we want. The second solution is that

POLITIC INTERNA IONALSome Aspects of Economic Integration


of a humanist and therefore organizedEurope,” he concluded, that can “stop thedrift toward economic ultra-liberalism.”

So it is not economic integration perse that is being debated, because auniformly low-tax Europe with flexiblelabor markets would be just as integratedas a Europe that embraces uniformly hightax rates and inflexible labor markets.Rather, the question is what sort of furthereconomic integration Europe will pursue.

If the European economy would beequally productive under either approach,economics would have little to say aboutthese two visions. But this is not the case.It may be true that individuals andbusinesses could not escape a uniformlyhigh-tax, high-benefit Europe throughmigration. But individuals could reducetheir workweek or leave the workforceentirely, and businesses that would barelysurvive under a low tax burden would failif confronted by a higher one. Suchindividuals and businesses would simplycease to exist as far as production isconcerned, becoming either welfare recipientsor bankrupt enterprises.

Those are the unspoken economicstakes behind the conflict of visions. Inessence, integration along British normswould propel EU members toward a futureof high growth and low unemployment,while integration along German normswould drag EU members toward lowgrowth and high unemployment.

Without ignoring long run benefits toeconomic integration, it is also veryimportant for countries going through thisprocess to understand possible negativeconsequences in the short run. This willprovide for better policy measures in tryingto eliminate or minimize these consequences.Understanding these consequences becomeseven more important because of the lackof sufficient empirical evidence on theimpact of trade liberalization on developing

countries, and a serious reconsideration ofthe standard trade integration (customunions) theory to adapt it to the specialcircumstances of developing countries.

Bibliografie:www.acit-al.org/publicationswww.dallasfed.orgwww.ecostat.unical.itwww.imf.org

Résuméintégration économique est un

des processus les plus discutés pendantles dernières cinq décennies. Dans cetarticle on se propose de relever à lafois quelques aspects positifs et négatifsde ce processus.

http://www.acit-al.org/publications

http://www.dallasfed.org

http://www.ecostat.unical.it

http://www.imf.org



Interesele Rusiei asupra M rii Negre

Ermelinda DURMISHI

oate evenimentele geopoliticesemnificative – evolu ii sau stagn ri– derulate in jurul M rii Negre

poart , mai mult sau mai pu in, amprentaunor evolu ii geopolitice globale1.

Evenimentele furtunoase din ultimiiani au condus la modificarea multorrealit i geopolitice mondiale2. Analizatrebuie sa vizeze ansamblul de caracteristiciale spa iului care se reg sesc în maturizareainteresului economic, politic, militar sauchiar ideologic. Valoarea geopolitic aunui spa iu va fi dat de caracteristica sadominant . Spa iul geografic în centrul

ruia se g se te bazinul M rii Caspice nuare aceea i valoare cu cel circumscris

rii Mediterane. Deosebirea este dat decaracteristica dominant pentru fiecare dincele dou spa ii luate în discu ie. În primulcaz, este vorba despre resursele naturaleuria e. În cel de al doilea, dominanta estepreponderent strategic , datorita drumuluicomercial care leag dou zone complementareeconomic, Europa i Asia3. Intre timp asacum stim Marea Neagra este im mijlocullor si este un pivot startegic al drumuluicomercial.

Ast zi, regiunea marelui bazin alrii Negre a devenit unul dintre centrele

politicii europene i mondiale. O parte dinpionii mondiali, în primul rând, SUA,privesc aceast regiune drept „coridorstrategic”, care deschide calea c tre zonelecuprinse de crize puternice, Orientul

Mijlociu i care constituie, în acela i timp,un fel de „barier între civiliza ii”. UE,

rgindu- i pozi iile în Bazinul M riiNegre dup intrarea României i Bulgariei,i-a extins politica „noii vecin i europene”

asupra tuturor statelor din Caucazul de Sudi din Balcani. În sfâr it, Rusia i Turcia

sunt interesate de restabilirea pozi iilor lor,tirbite, într-o oarecare m sur , în prezent,i de dezvoltarea colabor rii regionale pe

toate segmentele de activitate4.Pr bu irea URSS-ului a produs o confuzie

geopolitic enorm . Pierderea Caucazuluia reînviat temerile strategice fa de reapari iainfluen ei Turciei. Pierderea Asiei Centralea generat un sentiment de s cire având învedere enormele resurse energetice i deminereuri ale regiunii, ca i teama fa de oposibila provocare islamiste5.

Aflându-se în interiorul triunghiuluidintre lumea islamic , Rusia i Europa,majoritatea rilor bazinului M rii Negrealeg vectorul european al politicii externe,dar nu reu esc s se debaraseze definitiv ide tradi ionala ei esen „eurasiatic ”, lacare face referire Brzezinski6.

Dup pr bu irea i destr mareaUniunii Sovietice, dar i dup recenteleevenimente din Orientul Apropiat, întreagaregiune, având în centru Marea Neagr , arec tat dintr-o dat interesul geostrategici economic pe care îl avusese, înainte de

cucerirea otoman 7.

POLITIC INTERNA IONALInteresele Rusiei asupra M rii Negre


Ast zi, harta politic a zonei M riiNegre este influen at de Rusia i alte douputeri regionale, Ucraina i Turcia.Concep ia neo-imperialist a Rusiei înMarea Neagr î i are orginea în epocilearist i sovietic , dar mai ales în nevoia

de a contracara expansiunea în regiune aSUA i a UE. În acest sens, pre edintelerus Vladimir Putin a manifestat permanentun interes sporit pentru flota rus dinMarea Neagr , care, în pofida uzurii moraledin ultimii 15 ani, reprezint o forsemnificativ de care trebuie s se inseama. Marea Neagra ofer Rusiei accesdirect la cele mai importante re ele globalede transport8.

O mare importan a dobândit Turcia,în timpul pr bu irii U.R.S.S., odat cucre terea poten elor sale politico-militare iumplerea vacuumului geopolitic în câmpulsudic de ac iune al Rusiei. Nu demult,raporturile Occidentului cu Turcia p reau

nori. Turcia era privit ca unul dinprincipalele centre de baz care adunau pefiliera comun for ele coali iei anti-irakieneîn regiune, ca o arm a Occidentului de

trundere în rile C.S.I., inclusiv în scopulruperii continue a r elor influen ei ruse.Vectorii tendin elor geopolitice în prezentsunt în primul rând teritoriile C.S.I.dinvecin tatea Marii Negre, Caucaz, AsiaCentrala, Transcaucazia9.

Spre vest, Rusia a pierdut porturileRiga i Tallin, ceea ce a f cut ca accesulRusiei la Marea Baltic . Cea mai îngrijor toarea fost pierderea Ucrainei. Independen aacesteia a deposedat, de asemenea, Rusiade pozi ia sa dominant în Marea Neagr ,unde Odessa îi servea de poart vitalpentru comer ul din Mediterana i culumea de dincolo de ea. Pierderea Ucraineiera o pierdere de pivot geopolitic, deoarecea limitat drastic op iunile geostrategice aleRusiei. Pierderea ei a avut efect nu numaide pivot, ci i de catalizator geopolitic10.

Proasp t ie it din revolu ia portocalie,dup cele mai multe opinii, subsidiatputernic din Occident, Ucraina devine unavanpost vestic la întret ierea a trei masegeopolitice: euro-atlantic , euro-asiatic iislamic . De i nesemnificativ ca fornaval în Marea Neagr (comparativ cuRusia i chiar cu Turcia), Ucraina este opiesa important în puzzle-ul occidental altraseelor energetice11.

Pierderea de c tre Rusia a pozi iei saledominante la Marea Neagr nu numai dincauza independen ei Ucrainei, ci i dincauz c proasp t independentele statecaucaziane – Georgia, Armenia, Azerbaidjan– au înt rit ansele Turciei de a- i restabilide mult pierduta influen în regiune12.

În raporturile geopolitice, Turcia searat a fi un adversar tradi ional în zonaBalcanic , a Marii Negre, i în Trans-caucazia. Mai ales c Turcia dobânde teacum o semnifica ie geopolitic independentîn calitate de centru de putere în regiune.S-au învechit înf rile despre aceastaar ca despre „flancul sudic” al N.A.T.O.,

ceea ce, în esen , era corect în perioadalumii bipolare. Ast zi, Turcia este un puterniccentru economic, militar i – cel maiimportant – ideologic al regiunii. În afarde aceasta, Turcia este un nod geopoliticcare leag (sau dezleag ) regiunile Europeide Sud, Orientul Apropiat i îndep rtat,spa iul post-sovietic13.

Cele trei mari op iuni strategice aleRusiei, ap rute dup pr bu irea URSS,sunt:- Prioritatea „parteneriatului strategic avansat”

cu America.- Accentul pe “str in tatea apropiat ”.- O contra-alian insemnand un fel de

coali ie euroasiatic anti-SUA, menit reduc predominarea american în

Europa14.O parte din elita politicii externe a

Rusiei persevereaz în vechea concep iegeostrategic conform c reia în Europa nu

POLITIC INTERNA IONALErmelinda Durmishi


este loc pentru America, iar extindereaNATO e condus de dorin a acesteia de a-i l rgi sfera de influen 15.

Accentul pus pe „str in tatea apropiat ”nu era doar o doctrin politic benign decooperare economic regional . Con inutulei geopolitic avea conota ii imperiale.Chiar i relativ moderatul raport din 1992vorbea de o Rusie ref cut care ar avearolul de „moderator” în situa ia din Europade Est, Asia Central i Extremul Orient16.

Unii politicieni americani au ajuns iei s descrie rela ia dintre America iUcraina ca pe un „parteneriat strategic”.Un imperiu f Ucraina ar insemna încele din urm o Rusie care ar deveni mai„asiatizat ” i mai îndep rtat de Europa17.

Unica op iune geostrategic realpentru Rusia este, pân la urm , Europa.Dar nu orice Europ , ci cea transatlantica aUE i a NATO în extindere. Aceasta esteEuropa cu care Rusia va trebui sstabileasc raporturi dac vrea s evite opericuloas izolare geopolitic 18.

Marea Neagr este ast zi, geopoliticvorbind, un spa iu de frontier euro-atlantic.

Dou axe geopolitice: Est-Vest iNord-SudSemnifica ia geopolitic a axei decurge

din înaintarea spre est a frontierei euro-atlantice, care a structurat spa iul geopoliticîn doua axe geopolitice (strategice, economiceetc.) majore, respectiv axa nord-sud (Rusia-Armenia-Iran) i cea est-vest care include,via Caucaz i Marea Neagr , caile detransport ale resurselor energetice esen ialedin Marea Caspic .

Axele invocate nu fac decât sdelimiteze la intersec ia lor – al c rei punctputea fi Azerbajdjanul – o regiune desecuritate fundamental aflat pe agendamarilor cancelarii cu interese i influen eîn zon . Aceast regiune trebuie s includtoate cele trei state din Caucaz (Georgia,

Armenia i Azerbajdjanul), coridorul energeticeuro-asiatic care leag sistemul euro-atlantic la rezervele energetice din zona

rii Caspice i din statele Asiei Centrale.Conflictele energetice dintre Rusia i

Uniunea European aduc în actualitateacancelariilor occidentale problema M riiNegre i a rutelor alternative pentru transportulhidrocarburilor. Presa interna ional începe

realizeze importan a acestei zone iacord ample analize dedicate M rii Negrei necesit ii prezen ei UE în aceast zon .

Dou concepte pentru Pontul Euxin„Regiunea M rii Negre a devenit în

realitate o zon a confrunt rii între douconcepte opuse: cel promovat în SUA prinlobby-ul f cut de Bruce Jackson, care arerela iile sale în Administra ia Bush, i celprorus sau desf urat la Moscova departizanii unei puteri na ionaliste, careuzeaz de gazele naturale ca de un mijlocde presiune”, ar ta Le Monde. „F s idoreasc prea mult o dezechilibrare asitua iei, europenii nu fac decât s asiste laaceasta confruntare. Pre edin ia german aUE a anun at c Marea Neagr va fi unadintre priorit ile sale în timpul viitoarelorluni, precum i rela iile cu Asia Central , osursa de energie alternativ la Rusia.Berlinul dore te o reflec ie pe temapoliticii de vecin tate a Europei fa deMarea Neagr ”19.

Administra ia pre edintelui Bush a adunatlaolalt toate demersurile întreprinse anteriorîn cadrul „Marelui program” de stabilire a„unit ii regionale”, dup schema SUA –Turcia – Marele Caucaz, care presupunepromovarea intereselor na ionale americanepornind de la premisa „ prezen ei SUA înregiuni de importan strategic ale lumii”.Conform materialelor audierilor care auavut loc dup 11 septembrie 2001 înCongres, interesele strategice americanepresupun diversificarea surselor energeticedin Golful Persic cu cele provenind din ri



care nu sunt membre OPEC; stabilirea deleg turi cu ri cu popula ie preponderentmulsulman în contrapondere la islamismulradical; sus inerea independen ei rilorCaucazului de Sud ( i bazinului M rii Negre)i promovarea lor pe drumul democra iei20.

Rusia continua s domine în repartizareade conducte din Marea Neagr i în planenergetic, confirmând vechea denumire a

rii Negre – Marea Rus 21.Interesele de tot felul din regiunea

Marii Negre între in un continuu r zboi,mai pu in cu arme conventionale i maiales prin atacuri economice, între rileriverane, rile UE si SUA pentru ob inereapozi iei dominante. Miza cea mai importanteste energia. Moscova este principalulfurnizor de gaze al Europei. Practic, prin„arma energetic ”, Moscova î i continutendin ele hegemonice în Europa. Laînceputul anului, toat Europa a suferit defrig pentru c Rusia (furnizorul de gaze) s-a „certat” cu Ucraina (transportatorul degaze în Europa). Rusia a hot rât s eliminecvasi-total Ucraina din afacerea gazelor,

a c a demarat construirea unui gazoductprin Marea Baltic , astfel încât socoleasc Ucraina. Nu este prima astfel de„ocolire” pe care o face Moscova. Cucâ iva ani în urm , a hotarât c gazele potajunge în Turcia i prin Marea Neagr , nunumai prin Ucraina, a a c a construitgazoductul Blue Stream.

Un lucru este cert: în prezent, Europadepinde de gazele ruse ti în propor ie de50% i va ajunge, în câtiva ani, la 70%.Dar aceasta subjugare termic i energeticruseasc va dura maximum 20-30 de ani.Pâna atunci ne vom zbate s g sim solu iipentru ie irea onorabil de sub chingaruseasc . Frontiera geopolitic euxiniana

zbate spre o alta etap în abordareageopolitic 22.

În sud-estul Europei s-a acutizatconcuren a „conductelor”. Câteva proiectese lupt pentru petrolul care traverseaz

Marea Neagr , competi ia vizând tranzitulgazelor prin Caucaz i Peninsula Balcanica.Cel pu in patru proiecte au fost elaboratepentru a decongestiona strâmtorile turce tide petrolul rusesc i caspic, adus în Europacu petrolierele prin Marile Neagr iMediterana. Doua proiecte presupun construireade oleoducte începând de pe litoralulbulg resc, dar unul merge în Grecia, altulîn Albania. În principiu, primul (Burgas –Alexandroupolis) este mai aproape devarianta optim : este cel mai scurt(280km) i cel mai ieftin; în plus,traverseaz în totalitate ri membre aleUE i de aceea este sus inut de Bruxelles.Ce îi deranjeaza pe europeni: la acestproiect particip companii ruse ti. Concuren iinu dorm îns . Din acelasi port bulg rescBurgas se planific construirea alteiconducte prin Macedonia pân în portulalbanez Vlora. Acest traseu este mai lung(860 km) si, prin urmare, mai scump. Darîn spatele lui sunt americanii, gata, se pare,

cheltuiasc oricât pentru a ob inecontrolul asupra fluxurilor de petrol dinsudul Europei. Tot americanii sus in i unal treilea proiect – din portul romanescConstan a, prin Serbia, Croa ia i Sloveniapân în portul italian Trieste (1300 km).

În sfâr it, al patrulea proiect presupunerealizarea unui oleoduct pe teritoriul turcesc:din portul Samsun, la Marea Neagr , laCeyhan (acolo unde deja ajunge conductadin Baku). Turcia, care dore te s devinuna din cele mai importante verigi dinlan ul de aprovizionare a Europei cu petroli gaze naturale, sprijin activ aceast

variant . În contextul acestei strategii, seinten ioneaz transformarea portului Ceyhanîn principalul port petrolier al rii ( i înacela i timp al Asiei). Dar toate proiectele,cu excep ia celui la care particip Rusia, auo mare problem – cea a aprovizionarii cupetrol23.

Pre edin ia german a UE a anun at cMarea Neagr va fi una dintre priorit ile

POLITIC INTERNA IONALErmelinda Durmishi


sale în timpul viitoarelor luni (...) Berlinuldore te o reflec ie pe tema politicii devecin tate a Europei fa de Marea Neagr .Dac în privin a Ucrainei i a Georgieiordinul lui Putin de m rire a pre ului a avutscopul de a le t ia avântul pro-occidental ide a le men ine în trena Moscovei, în cazulBelarus, condus de o marionet a Kremlinului,scopul e altul: Putin dore te revenirea aceea ce se nume te „Rusia alb ” la statutulde provincie rus . Folosirea armelorpetrolului i gazului împreun cu propagandaîmpotriva unor republici foste sovietice caGeorgia, Letonia, Moldova, Kârgâzstan, dari Belarus sau Ucraina este pur neo-

mperialism, sus in anali tii. Convine saunu, adev rul este c , sub presedintele VladimirPutin, energia ruseasc redeseneaz hartageopolitic a lumii.

Aderarea României i a Bulgariei laUniunea European , la 1 ianuarie 2007, aadus în centrul aten iei zona M rii Negre,spa iu strategic unde se concentreaznumeroase jocuri de interese din rela iadintre Europa i Rusia, mai ales viitoareledrumuri ale hidrocarburilor, dup cumnota recent prestigiosul cotidian francez destânga Le Monde. „Odat cu ob inereaaccesului la Marea Neagr , UE va fiobligat s priveasc mai de aproapetensiunile care traverseaz aceast zon ,dup ce a l sat SUA s î i asume rolul de‹‹protector››”, insista cotidianul. Dup ce,în timpul r zboiului rece, controlul zoneiera împ it între URSS, cu sateli ii ei, iTurcia, ar membr NATO, por iuneacontrolat ast zi de Moscova se limiteazla o fâ ie îngust între Soci i Marea Azov,la frontiera cu Ucraina. Flota rus de laSevastopol, port ucrainean, are dreptul s

mân aici pân în 2017. România iBulgaria, membre NATO, vor g zdui bazemilitare americane. Georgia vrea s aderela NATO, iar Ucraina, de i i-a stopatprocesul de aderare la Alianta Nord-Atlantic , este un partener mai slab pentru

Moscova i ceea ce Le Monde nume te„un stat pivot pentru Europa”. Ziarulsubliniaz c zona M rii Negre este unspa iu al multor „conflicte înghe ate”(Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria,regiuni separatiste sprijinite de Moscova),„în a c ror solu ionare UE joac ,deocamdat , un rol marginal”. Ast zi,noteaz jurnalul, regiunea a devenit „ozon a confrunt rii între dou concepteopuse: cel ‹‹euro-atlantic››, promovat deSUA, i cel pro-rus sau ‹‹euro-asiatic››,desf urat la Moscova de partizanii uneiputeri na ionaliste care uzeaz de gazelenaturale ca de un mijloc de presiune”24.

În iulie, americanul Bruce Jackson,care a expus, în articolul intitulat „The SoftWar for Europe's East” (R zboiul decatifea pentru estul Europei), viziuneaamerican a unei „M ri Negre mari”, undepromovarea democra iei va contracara„ambi iile revan arde ale Moscovei”,deoarece aici, „pentru prima dat în ultimii150 de ani, rela iile dintre Rusia i Europase vor defini pentru primele decenii alesecolului XXI”25.

Note1 Dan Dungaciu, “Geopolitic i securitate laMarea Neagr – op iunile strategice aleRomâniei i Moldovei”, http://www.studiidesecuritate.ro/pdf/c1.pdf.2 Agen ia de tiri, informa ii i comentarii«Rusia la zi», s pt mâna 15-21 mai 2007.3 Visarion Neagoe, R. I. Tomescu, Geopolitici strategii de securitate, Editura Universit ii

na ionale de ap rare, Bucure ti, 2005, p. 207.4 Agen ia de tiri, informa ii i comentarii «Rusiala zi», s pt mâna 15-21 mai 2007.5 Zbigniew Brzezinski, Marea tabl de ah,Editura Univers enciclopedic, Bucure ti, 2000,pp. 103-104.6 Agen ia de tiri, informa ii i comentarii «Rusiala zi», s pt mâna 15-21 mai 2007.7 Stefan Andrescu, Izvoare noi cu privire laistoria M rii Negre, Editura Institutului culturalRomân, Bucure ti, 2005, p. 7.

http://www.studiide



8 Costin Ionescu, „Marea Neagr – un pivotgeopolitic în disput ”,http://www.geopolitica.ro/revista/5/rev_05_005.pdf,9 http://www.rostonline.org/rost/ian-feb2007/marea-neagra.shtml10 Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 10611 Costin Ionescu, op. cit.12 Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 10813 http://www.rostonline.org/rost/ian-feb2007/marea-neagra.shtml14 Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 11315 Ibidem, p. 117.16 Ibidem, p. 122.17 Ibidem, p. 127.18 Ibidem, p. 134.19 Vezi articolul „Marea Neagr , zonacrepuscular a UE”, integral in Ziua, 16ianuarie 2007.20 Agen ia de tiri, informa ii i comentarii «Rusiala zi », s pt mâna 15-21 mai 2007.21http://www.epochtimes-romania.com /articles/article_8612.html22 http://www.rostonline.org/rost/ian-feb2007/marea-neagra.shtml23 http://www.epochtimes-romania.com /articles/article_8612.html24 http://www.epochtimes-romania.com /articles/article_8612.html25 http://www.conflict.md/ comentarii.php?ID=2178

Résumé

La région de la Mer Noire est devenueun des centres de la politique européenneet mondiale. Les grandes puissances laconsidèrent un couloir stratégique et à lafois une frontière entre les civilisations.Les conflicts énergetiques récents entre laRussie et l Union Européenne ont attiré

attention sur cette région. La Russiecontinue sa tradition impériale essayantde d y obtenir la hégémonie, tandis que

UE désire d y être présente pour s enopposer.

http://www.rostonline.org/rost/ian-feb2007/


http://www.epochtimes-romania.com




http://www.conflict.md/



Dreptul universal

Nicu VINTIL

in punct de vedere istoric, ideeade drept universal se exprim subforma dreptului natural.

Acest drept universal sau naturalstipuleaz în primul rând c to i oameniisunt egali.

Legea comunit ii este valabil dinpunct de vedere moral atâta vreme cât nuintr în contradic ie cu acest principiu1.

Aceast atitudine se reduce, de fapt, laa opune, de data aceasta chiar în lume, undrept universal dreptului pozitiv.

În acela i timp este afirmat intrarea înlume a subiectului moral: „omul descoper

legea moral trebuie s anun e o legepozitiv : eliberarea omului, a oric rui om,trebuie s se realizeze în lume, c ci altfelvia a moral i ra ional r mâne unsimplu vis”2.

Dreptul natural se constituie astfel cainstan critic i ca sistem formal de legice se aplic pentru a-l informa despreaceast materie care este etica i desprelegile pozitive ale comunit ilor.

În felul acesta este posibil, de pild , sse aprecieze din punct de vedere moral iistoric r zboaiele juste i cele nejuste: justecând folosesc violen a, împotriva uneiviolen e impuse, care neag egalitateana iunilor i a grupurilor.

Acela i lucru este valabil i pentrurevolu ii care izbucnesc „atunci cândcet enii ... sim indu-se împin i la violen

prin faptul c li se neag sentimentul dedreptate, refuz s se supun legilorexistente i autorit ilor care le aplic .”3

Dup Erik Weil, omul moral nu poatenici s preconizeze revolu ia, nici sparticipe la revolu ie, c ci, de i vizeazmai mult dreptate, revolu ia neagprincipiul moral conform c ruia legilepozitive au i un con inut ra ional, chiardac ele apar ca nedrepte.

Îns , revolu ia, „de nejustificat atuncicând este doar propus sau când e ueaz ,este justificat din momentul în care areu it... datorit succesului s u, ea aîntemeiat un nou sistem istoric i pozitivde legi, iar acesta poate cere individuluiaceea i supunere ca i vechiul sistem,posedând totu i acum un argumentsuperior celui al vechiului sistem, singurulargument al supunerii: în prezent el este învigoare”4.

Erik Weil insist asupra faptului csubiectul moral se poate retrage în sine,dar poate, de asemenea, s se idep easc : „o asemenea ocazie îi esteoferit de conflictul istoric dintre dreptulpozitiv i sentimentul drept ii.”

Dac el a optat pentru aceast a douasolu ie, atunci „reflec ia moral areleg tur cu raporturile reale dintre oameni,formulate într-o form universal de c tredreptul pozitiv.

POLITIC INTERNA IONALDreptul universal


a renun a la autonomia sa,reflec ia moral l-a înv at c ea nu estesuficient pentru a ac iona i c nu se poatepercepe ca real decât ca o critic vie aunei morale vii în interiorul s u.”5

Cu alte cuvinte, subiectul moral, carecunoa te universalul, trebuie s cunoascdou realit i istorice, aflate cel mai adeseaîn conflict : ... un sistem de obieceiuri i delegi dat... i un sentiment al drept ii,ambele istorice, ambele gândite i realizatepornind de la con tiin a universalului6.

De aceea, misiunea sa istoric este unaeducativ , sarcina esen ial a omului moralfiind educarea oamenilor astfel încât ei sse supun din proprie ini iativ legiiuniversale (naturale) pe care el, plasat înistorie, a sesizat-o în puritatea sa.

Educa ia pe care o are în vedere, pecare o propune i pe care încearc s opractice moralistul, este educarea „universalit iiindividului, violent în individualitate, educa iece se opune pasiunilor i le face cu ajutorulacestora.”7

Subiectul moral trebuie s propagepentru a se face în eles, tot ceea ce cunoa te,în calitatea sa potrivit ra ionalit ii comunit iiistorice c reia îi apar ine iar aceastcomunitate i se ofer , în primul rând, casocietate.

A cunoa te aceast societate înseamna-i în elege mecanismele i statutulacordat, individualit ii în cadrul s u.

Orice societate constituie o cumunitatede munc , ori societatea modern seîn elege i se organizeaz în vederea uneilupte progresive cu natura exterioar .

îndoial , nici-o societate dintrecut n-a putut supravie ui decâtangajându-se într-o asemenea lupt , dar eanu- i în elege organizarea i finalitatea înfunc ie de aceasta.

Dominarea mereu sporit a na iunii nuera sacrul ei, dac prin acest termen seîn elege „ceea ce ... ofer mijlocul de adistinge între esen ial i neesen ial, între

bine i r u, i care prin urmare nu poate fidepreciat prin nici un argument, întrucâtorice argument advers se situeaz , fiindadvers, de partea r ului.” (ibidem)

Cauzele acestei situa ii ce caracterizeazsocietatea modern în întregul s u nu suntprea importante; la fel de pu in importanteste i faptul c , al turi de aceastsacralitate funciar , adic social , subzistalte sacralit i ce mobilizeaz indivizii igrupurile.

Pentru Erik Weil, singura problemmâne aceea de a ti dac politica

(ac iunea universal ce vizeaz libertateara ional ) poate fi redus la social (la luptacu natura exterioar ).

Pentru a formula îns corect aceastproblem , este necesar s se constate c înprincipiu comunitatea modern de muncalc tuie te o societate mondial .

De fapt, metoda de munc este una iaceea i în toate societ ile puternice dinepoca noastr , ceea ce le distinge nu esteforma muncii, ci con inutul istoric alfiec reia.

Cu alte cuvinte, de i lumea esteunificat în jurul principiului muncii camijloc de dominare a naturii, nu se poatevorbi, totu i, de o unificare real a lumii.

De aceea este necesar s se distingîntre comunitate, realitate tr it printr-oexperien uman în cadrul unor institu iicare se întorc la origine, la timpurileimemoriale, la mos majorum i societate,care este ra ionalist , între popor consideratca încheiere a unei evolu ii organice i statconsiderat o crea ie mai recent .

tiin ele sociale, afirm Erik Weil,care evit s foloseasc expresia ambigude tiin e umane, analizeaz tocmaiaceast stare de fapt i descriu în modadecvat mecanismele prin care esteasigurat eficacitatea (progresul, nivelul devia , bog ia social ).

POLITIC INTERNA IONALNicu Vintil


Aceste mecanisme sociale formeazpentru individ o a doua natur , el se aflprins între ele.

Dac î i d pu in osteneal , el poatealc tui proiecte, poate elabora planuri,poate lua decizii pe care le poate discutara ional cu al i indivizi.

Cu toate acestea, ca organizare a lupteicomunit ii cu natura exterioar , societateanu atribuie indivizilor nici un rol, în afarpoate de cel combatant, adic de forbrut sau inteligent ce trebuie opusnaturii nonumane.

Recompensarea sau pedepsirea sa auloc exclusiv în virtutea acestei func ii: celcare nu contribuie la succesul luptei nu sepoate a tepta la nici o participare labeneficii, el se afl în fa a unei singurenecesit i, cea de a se pune în valoare, de afi pre ios pentru ceilal i. Din acest punct devedere, nu mai conteaz dac muncasocial a unei comunit i moderne esteorganizat în chip liberal sau dirijist,individul este supus întotdeauna presiuniicircumstan elor (amenin area omajului, afalimentului, sau a retragerii indemniza ieide omaj) care echivaleaz cu cea alag rului de munc for at sau a procesuluide sabotaj.

Competi ia este astfel regula deconduit a oric rei societ ii moderne.

a este societatea modern înprincipiul ei, a a este i în realitate, dar în

sura în care nu este societate unificatla scar mondial i în m sura în carefiecare din societ ile care o constituie estemarcat de povara factorilor istorici,indivizii sunt supu i i altor motiva ii înafara celor care in de calculul deeficacitate.

În felul acesta, fiecare societateparticular este nevoit s cear indivizilornu numai o contribu ie la lupta progresiva societ ii cu natura exterioar ci i ocontribu ie la lupta acestei societ i

particulare împotriva unei naturi exterioaredin care acum fac parte toate celelaltesociet i particulare.

Ea trebuie deci s apeleze lasentimente i s in cont de ele în educa iasocial , vizând în acela i timp ieficacitatea ra ional maxim .

Aceast dubl necesitate explicnatura dreptului pozitiv modern el trebuind

p streze o anumit parte din tradi ie, arei abrogare ar oca sentimentele, deci s

accepte ira ionalitatea, dar s i introducpreocuparea pentru ra ional.

Rezult c el este oarecum heteroclit,iar din punct de vedere moral, nici just, niciinjust, competi ia obligându-l s tolerezeegoismul i chiar s -l prefere.

Note1 Emile Durkheim, La division du travailsocial, Paris, Puf, 1893, cap. IV, pp. 449-453.2 Idem, Les règles de la méthodesociologique, Paris, PUF, 1895.3 Sigmund Freud, Malaise dans lacivilisation, Paris, PUF, 1971, p. 9.4 Sigmund Freud, Angoas în civiliza ie,Opere, vol.1, Bucure ti, Ed. tiin ific ,1991, p. 293.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.

Résumé

Du point de vue historique, l idée dedroit universel s exprime sous la forme dudroit naturel et elle suppose principalement

égalité de tous. On essaye d esquisser lesparticularités théoriques de ce type dedroit vu comme une alternative au droitpositif.



Respectarea drepturilor i libert ilorfundamentale ale omului, un deziderat al tuturor

timpurilor

Gheorghe COSTACHE

1. Aspecte generale privinddrepturile omului

n filosofia greac antic de acum maibine de 2000 de ani s-a dezvoltatideea egalit ii tuturor oamenilor, ideea

dreptului natural de care beneficiaz to ioamenii.

Din perioada respectiv se reg sesc iazi primele considera ii în materie, cel maiedificator în acest sens fiind codul luiHammurabi, care începe astfel: „Prescriuaceste legi spre a împiedica pe celputernic s oprime pe cel slab”.

Tr tura caracteristic a perioadeicuprinse între anii 1.500 î.d.Ch. i 476, aconstituit-o apari ia unor sentimente deostilitate între comunit i, fiecare considerândcelelalte comunit i ca fiind du mani caretrebuiau aservi i sau distru i. R zboiul afost ca atare, singurul mijloc de apropierefor at între popoare. În aceste condi ii, nus-au putut crea norme juridice în adev ratulsens al cuvântului, îns anumite uzan e s-au putut constata la mai toate statele.

Conform filosofului Baruch Spinoza,libertatea politic nu poate fi suprimatdeoarece nimeni nu este obligat conformdreptului natural s se supun bunului plac

al altuia, iar pentru Hobbes, dreptul naturalreprezenta libertatea pe care o are fiecarede a folosi propria sa putere pentru ap rareapropriei sale naturi, adic a vie ii sale.Conform acestui gânditor, „dac natura i-a f cut pe oameni egali, aceast egalitatetrebuie recunoscut ”.

Anglia a fost una dintre primele ricare au aplicat principii referitoare larespectarea drepturilor omului. Unul dintrecele mai vechi i cunoscute documente înacest sens fiind „Magna Charta Libertatum"adoptat la 15 iulie 1.215, de c tre Ioan cel

de ar , i care avea întâietate fa detoate celelalte documente emise pân laacea dat , i care prevedea la punctul 39,urm toarele: „Nici un om liber nu va fiarestat sau întemni at, sau deposedat debunurile sale, sau declarat în afara legii,sau exilat, sau lezat de orice manier ar fii noi nu vom purcede împotriva lui, f o

judecat loial a egalilor s i, în conformitatecu legile rii”.

Aceste drepturi erau valabile i pentrucoloniile engleze, a adar i în Statele Uniteale Americii. Aici a fost formulat, pe timpul

zboiului de Independen , primul catalogde drepturi ale omului din istorie, sub influen adirect a ideilor exprimate de John Locke.

POLITIC INTERNA IONALGheorghe Costache


Acest catalog se intitula „Virginia Bill ofRights" i a fost redactat în anul 1776. Else num , printre cele mai importantedocumente din istoria drepturilor omului. În „Virginia Bill of Rights" au fostenun ate urm toarele drepturi inalienabileale omului:- dreptul la via , libertate i proprietate;- dreptul la liber întrunire i libertatea

presei;- dreptul la liber migra ie i dreptul de

peti ie;- dreptul la protec ie legal ;- dreptul de vot..

Revolu ia Francez din 1789 cu sloganulu binecunoscut „liberté, égalité, fraternité"

a avut consecin e enorme în ceea ce prive terespectarea drepturilor omului pe continentuleuropean. La data de 26 august 1789 a fostadoptat „Declara ia Drepturilor Omului iCet eanului.

În aceea i Declara ie se g se te iîncercarea patetic de a sublinia rezonan auniversal a drepturilor omului. Aceste drepturiale omului trebuiau s reu easc mai întâi

fie acceptate ca drepturi fundamentaleîn cadrul constitu iilor na ionale, fapt carea putut fi realizat în aproape toate stateleeuropene în decursul secolului al XIX-lea.Ideea filosofic despre drepturile omului aizbutit astfel s i g seasc aplicare politic ijuridic , reu ind s fie implementat , pânla jum tatea secolului XX.

2. Cadrul institu ional al Declara ieiUniversale a Drepturilor OmuluiAtrocit ile petrecute în timpul celor

dou r zboaie mondiale i-au f cut peoameni s se gândeasc cum ar puteaaplica, pe tot cuprinsul lumii, principiile

enun ate de drepturile omului.Istoria nu trebuia în nici un caz s se

mai repete vreodat .To i oamenii din întreaga lume

trebuiau s se bucure de drepturi i libert ifundamentale.

Acest lucru a constituit una dintre celemai importante for e motorii care au condusla înfiin area Organiza iei Na iunilor Unite.Prin aderarea tuturor statelor la aceastorganiza ie, drepturile omului nu mai erauclaustrate la nivelul statelor i deveneau oproblem a comunit ii interna ionale.

Contractul încheiat între rile membre,a numita Cart a Na iunilor Unite, a fost

adoptat la data de 26 iunie 1945.Toate statele membre se oblig , conform

Cartei, s colaboreze cu ONU pentruîndeplinirea obiectivelor enun ate de aceasta(articolul 56), iar printre aceste obiectivese num i popularizarea drepturiloromului. În acest articol se specific c to imembrii Na iunilor Unite – ast zi aproapetoate rile lumii sunt membre ONU - seoblig s respecte drepturile omului.

Pentru a determina toate statele membre respecte drepturile omului, ONU a elaborat

"Declara ia Universal a Drepturilor Omului",adoptat la 10 decembrie 1948.

„Declara ia Universal a DrepturilorOmului", marcheaz începutul str daniilorde popularizare i universalizare politic ijuridic a drepturilor omului.

Aceast Declara ie dore te s desfiin ezebarierele na ionale i s impun acestedrepturi la nivel universal. Mai este înscale lung pân la realizarea acestui ideal,iar acest deziderat major pentru întreagalume reprezint punctul de plecare înabordarea temelor legate de respectareaomului i a drepturilor sale fundamentale.

POLITIC INTERNA IONALRespectarea drepturilor i libert ilor fundamentale ale omului, un deziderat al tuturor

timpurilor


Cele mai importante momente din istoria drepturilor omului:

1215 Magna Charta Libertatum

1628 Petition of Rights (Anglia)

1679 Habeas-Corpus (Anglia)

1776 Virginia Bill of Rights (SUA)

1776 Declara ia de Independen a Statelor Unite ale Americii

1789 Declara ia Drepturilor Omului i ale Cet eanului,Revolu ia Francez

26. Iunie 1945 Carta Na iunilor Unite

10. Decembrie 1948 Declara ia Universal a Drepturilor Omului

4. Noiembrie 1950 Conven ia European a Drepturilor Omului

19. Decembrie 1966 Pactul interna ional cu privire la drepturile economice,sociale i culturale

Pactul interna ional cu privire la drepturile civile i politice

22. Noiembrie 1969 Conven ia American a Drepturilor Omului

01. August 1975 Actele Finale CSCE de la Helsinki

27. Iunie 1981 Carta African (Banjul) a Drepturilor Omului i Popoarelor

19. Septembrie 1981 Declara ia Universal a Drepturilor Omului din Islam

14. Iunie 1992 Declara ia de la Rio cu privire la mediu i dezvoltare

Iunie 1993 Conferin a Mondial a Drepturilor Omului (Viena):Vienna Declaration and Programme of Action

3. Impactul adopt rii Declara ieUniversale a Drepturilor Omului

asupra statelor membre ale ONUPân la al doilea r zboi mondial,

constitu iile majorit ii statelor con ineauprevederi ample referitoare la drepturileomului, îns , exceptând prohibi ia sclavieii protec ia minorit ilor, drepturile

fundamentale ale omului nu au c tat odimensiune juridic interna ional .

Tragedia milioanelor de oameni dintimpul celui de-al doilea r zboi mondial, a

dezv luit un adev r de o simplitatezguduitoare : zboiul nu ar fi putut avealoc dac în toate rile s-ar fi respectatdrepturile i libert ile fundamentale aleomului.

Acest concept este valabil în cazultuturor r zboaielor omenirii indiferent cemotiv ar fi invocat.

Dup experimentul tragic „pe viu” albombelor atomice de la Hiroshima iNgasaki, s-a putut în elege mult mai binei unanim faptul c asigurarea p cii i



implicit respectarea drepturilor omului, numai poate fi considerat i tratat ca oproblem de „drept intern”, ea fiind oproblem de maxim importan carevizeaz întreaga comunitate interna ional .

În elegând pe deplin acest adev r,Adunarea general a Organiza iei Na iunilorUnite, a adoptat la 10 decembrie 1948Declara ia Universal a Drepturilor Omului,în preambulul c reia se afl cel maiîn tor apel la moralitate adresat întregiiomeniri:

„Considerând c recunoa terea demnit iiinerente tuturor membrilor familiei umanei a drepturilor lor egale i inalienabile

constituie fundamentul libert ii, drept iii p cii în lume,

Considerând c ignorarea idispre uirea drepturilor omului au dus laacte de barbarie care revolt con tiin aomenirii i c f urirea unei lumi în carefiin ele umane se vor bucura de libertateacuvântului i a convingerilor i vor fieliberate de team i mizerie

Adunarea General proclam prezentaDeclara ie universal a drepturilor omuluica ideal comun spre care trebuie s tindtoate popoarele i toate na iunile, pentruca toate persoanele i toate organelesociet ii s se str duiasc , având aceastdeclara ie permanent în minte, ca, prinînv tur i educa ie, s dezvolte respectulpentru aceste drepturi i libert i i sasigure, prin m suri progresive, de ordinnaional i internaional, recunoa terea iaplicarea lor universal i efectiv ”.

Declara ia Universal a DrepturilorOmului, nu are în prevederile sale unarticol care s oblige vreun stat s ia vreo

sur pentru aducerea ei la îndeplinire,îns având în vedere faptul c aceasta afost adoptat de Organiza ia Na iunilorUnite din care fac parte marea majoritate astatelor lumii, prin ratificarea CarteiOrganiza iei Na iunilor Unite, se poatetrage u or concluzia c pe cale de

consecin , implicit documentele adoptatede ONU, au menirea de a determina statelemembre s adopte toate documenteleelaborate de aceasta.

În acest context, fiecare stat are datoriade a cuprinde în legile sale interne,începând cu legea fundamental –Constitu ia– prevederile ce decurg din Declara iaUniversal a Drepturilor Omului i svegheze la respectarea întocmai a acestora.

4. Apari ia i dezvoltarea respect riidrepturilor omului în Europa modernInterna ionalizarea respect rii drepturilor

omului ca garan ie a p cii, pe fondulinterna ionaliz rii informa iilor tiin ifice itehnologice utilizate în cadrul unei pie elibere, ca garan ie a prop irii economice iculturale, a convins rile europene nesupuseocupa iei sovietice, unite în cadrul ConsiliuluiEuropei, s semneze la data de 04 noiembrie1950, Conven ia european asupra drepturiloromului, care a intrat în vigoare la data de03 septembrie 1953.

Aceast Conven ie, este primul instrumentde drept interna ional care organizeazap rarea individului în fa a propriului stat,garantându-i drepturile i libert ilefundamentale.

Spre deosebire de alte instrumenteinterna ionale, Conven ia european , nu selimiteaz la a enun a principii, ci, odat cuenun area drepturilor i libert ilor, ea oferpentru protec ia lor o garan ie colectiv ,prev zând c i de atac contra viol rii lor i,concomitent, m suri reparatorii.

În rile europene, Conven ia a fostintegrat organic în normele juridice interne,iar dup c derea sistemului comunist, acesteaau fost incluse i în sistemele legislativeale fostelor state ce au apar inut sistemuluirespectiv.

Spre exemplificare, vom re ine faptul în Elve ia, Conven ia european , are

rang de lege federal . În Fran a, ea are unrang superior legilor, în virtutea Constitu iei,

POLITIC INTERNA IONALRespectarea drepturilor i libert ilor fundamentale ale omului, un deziderat al tuturor

timpurilor


care prevede c tratatele i acordurileaprobate, au autoritate superioar legilor.

În Austria, Conven ia are acela i rangca i Constitu ia, iar în Germania, Italia ichiar în Elve ia, dispozi iile Conven ieieuropene pot fi invocate direct i imediatîn fa a tribunalelor na ionale, având o forobligatorie direct asupra parlamentelor,guvernelor, autorit ilor administrative itribunalelor din aceste ri.

Conven ia, oblig statele semnatare, pun dreptul lor intern în acord cu

dispozi iile ei, astfel ca toate dispozi iilecontrare s fie abrogate de c tre organelelegislative.

Conven ia european a drepturilor omuluiexercit , un anume control asupra actelorlegislative, administrative i judiciare alestatelor, influen ând i pe aceast calerespectarea prevederilor Conven iei.

La cererea secretarului general alConsiliului Europei, potrivit art.57 alConven iei, guvernele rilor semnatarevor furniza explica ii privind modul în caredreptul intern asigur aplicarea efectiv aprevederilor Conven iei.

Dup evenimentele din 1989, sistemullegislativ din ara noastr a cunoscutprofunde modific ri, pentru a se pune înacord cu sistemele democratice occidentale,printre acestea fiind i cele referitoare ladrepturile omului.

În acest context, legea noastr fundamental ,Constitu ia, a acordat respect rii drepturilorfundamentale ale cet eanului, un spa iudestul de important, ele fiind statuate înTitlul II, sub denumirea de Drepturile,libert ile i îndatoririle fundamentale.

adar, aceasta presupune c întregulsistem legislativ ce s-a elaborat în ara noastrdup aprobarea Constitu iei, a trebuit sin cont de aceste prevederi i s fie în

conformitate cu prevederile Constitu ionale iimplicit cu prevederile Conven iei europenepentru respectarea drepturilor omului.

5. Carta drepturilor fundamentalea Uniunii EuropeneRealizarea primelor forme de cooperare

între statele europene, a avut de la începutca motiva ie asigurarea bun st rii popoarelor,eliminarea rasismului i a urii de ras , adiscrimin rilor de orice fel i lichidarea prinaceasta a riscului conflictelor dintre state.

Conven ia european asupra drepturiloromului, aprobat în 1950, a constituit bazade plecare pentru abordarea acestei problemecu implica ii majore în via a tuturor popoarelori în cadrul institu iilor europene care s-au

înfiin at i au func ionat ulterior în structurilecomunit ilor europene.

Având în vedere aspectele majore pecare le aborda, la nivelul Consiliului european,s-a constituit un organism special de lucrumenit a pune în discu ie aspectele legate derespectarea drepturilor fundamentale aleomului, care s aib în componen a sa, efide state i de guverne, reprezentan i aiinstitu iilor na ionale, europene i comunitare.

Organismul respectiv, a fost denumitConven ie i avea menirea s se ocupe deredactarea Cartei drepturilor fundamentalea Uniunii Europene, denumite generic„Carta”.

Conven ia s-a reunit pentru redactareCartei pentru prima oar în decembrie1999 i i-a încheiat lucr rile în decembrie2000.

În luna octombrie 2000, la reuniuneacare a avut loc la Biartiz i la care auparticipat efii de stat sau de guvern din

rile membre ale Uniunii Europene, Conven iaa cerut Parlamentului European, Comisiei iConsiliului European s adopte Carta drepturilorfundamentale ale Uniunii Europene.

Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, a fost aprobat sub aceastdenumire la 09 decembrie 2000 la Nisa.

Carta, a fost adoptat ca un actinterinstitu ional i nu ca un tratat semnatîntre state, a a c ea nu avea for a juridicnecesar pentru a putea s se impun în



fa a tuturor statelor membre ale UniuniiEuropene.

Acest lucru a f cut ca dup mai multerunde de dezbateri s se cad de comunacord c trebuie s aib for a juridicnecesar i s-a hot rât ca aceasta s fieintrodus în cuprinsul Constitu iei europene,

a c în prezent, face parte integrant dinlegea fundamental a Uniunii Europene,prevederile ei g sindu-se în Partea a II-a aproiectului Constitu iei.

Uniunea European , contribuie laap rarea i dezvoltarea valorilor sale comune,cu respectarea diversit ii culturale i atradi iilor popoarelor Europei, precum i aidentit ii na ionale a statelor membre i aorganiz rii puterilor lor publice la nivelna ional, regional i local.

În acest context, Carta, reafirm prinrespectarea competen elor i sarcinilor Uniunii,precum i prin principiul subsidiarit ii,drepturile care rezult în special din tradi iileconstitu ionale i din obliga iile interna ionalecomune statelor membre, din Conven iaeuropean pentru ap rarea drepturilor omuluii a libert ilor fundamentale, din Cartele

sociale adoptate de Uniune i de c tre ConsiliulEuropei, precum i din jurispruden a Cur iide Justi ie a Uniunii Europene i a Cur iiEuropene a Drepturilor Omului.

Beneficiul tuturor drepturilor implicresponsabilit i i îndatoriri atât fa deter i cât i fa de comunitatea uman îngeneral i fa de genera iile viitoare în special.

Carta fundamental a Uniunii Europenecon ine urm toarele categorii de drepturi,intitulate sugestiv: demnitate, libert i, egalitate,solidaritate, cet enie, justi ie.

Dezbaterile începute în luna iunie2007 la nivelul institu iilor Uniunii Europenecu privire la redenumirea Tratatului instituindo Constitu ie pentru Europa precum i cuprivire la oportunitatea men inerii în cuprinsul

u a Cartei drepturilor i libert ilor

fundamentale, vor aduce concep ii noi îndomeniu iar viitorul ne va oferi punctefierbin i în plan teoretic în materie. Important

mâne îns lucrul esen ial: indiferent depozi iile adoptate i denumirile care vor fifolosite, drepturile omului trebuie respectateindiferent de sistemele politice i sociale dinlume.Bibliografie selectiv :1. Gh. Bic , Gh.. Costache, D. Bic , Introducere

în dreptul Uniunii Europene, Ed. Sitech,Craiova 2005.

2. Clo I., Suceav I., Dreptul interna ionalumanitar, Editura Casa de editur i pres

ansa”-SRL, 1992.3. Duculescu, V., Protec ia juridic a

drepturilor omului, Editura Lumina lex.4. Gâlea, I., Dumitra cu, M.A., Morariu, C.,

Tratatul instituind o Constitu ie pentruEuropa, Editura AllBeck, Bucure ti, 2005.

5. Micu D., Garantarea drepturilor omului,Editura AllBeck, 1998.

6. Selejan-Gu an, B., Protec ia european adrepturilor omului, Editura C.H. Beck,Bucure ti 2006.

7. *** Constitu ia României.8. ***Declaraia Universal a Drepturilor Omului.9. *** Convenia pentru ap rarea drepturilor

omului i a libert ilor fundamentale

AbstractIt can be appreciated without neither

reservation the fact that the human being sexistence cannot be possible without theobservance of his fundamental rights both by thestate and by the other people, and the armedconflicts or the conflagrations of any kind couldbe possible if the human being s rights and hisfundamental freedoms were totally observed.Inthis context, the European Union included in thedocument which will constitute its fundamentallaw, the Treaty establishing a Constitution for theEurope, the Charter of the rights and of thefundamental freedoms, and the member stateswhich are from the European Union betweenwhich soon Romania also assumed thecompulsoriness to assure the rights and thefundamental freedoms to their citizens.

ISTORIE POLITIC


Pe urmele Belgiei Orientului în Belgia.România la expozi iile universale sau interna ionale de la Anvers,

Bruxelles, Liege i Gand (1894-1935)

Lauren iu VLAD

n rândurile ce urmeaz continu m surm rim istoria prezen elor române tila expozi iile universale ori interna ionale.

Pornim i de aceast dat de la premiselece le-am enun at în articolul relativ laparticiparea României la manifest rile deacest tip, organizate la Paris în 1867, 1889,1900, respectiv 1937, pe care l-am publicattot aici. Preciz m c dintre toate prezen eleromâne ti la expozi iile universale sauinterna ionale cele mai numeroase au fostînregistrate în Belgia.

*La expozi ia universal de la Anvers

din 1894, România s-a prezentat cu doardoi expozan i (D. M. Bragadiru – alcooluri,bere, drojdii i Direc ia general a c ilorferate – geniu civil). Ei au avut succesnotabil în fa a Juriului interna ional,ob inând un mare premiu i o medalie deaur, dar în clasamentul general al competi iei,României i-a revenit un modest loc 27 (din29 de participan i). Desigur c , dac ar fi slu m în calcul calitatea distinc iilor ob inute,pozi ia României s-ar ameliora sensibil(chiar dac au avut mai mul i expozan i,

ri precum China, Danemarca, Grecia,Honduras, Liberia, Luxemburg i Persia, nudobândiser nici un mare premiu, iarNorvegia i Suedia, doar unul – AlphonseHertogs, Exposition universelle d Anvers,

1894. Revue rétrospective). La rândul s u,literatura tehnic a expozi iei universale, nereferim la raportul lui E. Braun relativ laexponatele de la sec iunea geniului civil, amarcat în termeni laudativi standurileorganizate de reprezentan ii Direc iei generalea c ilor ferate din România, ingineriiAnghel Saligny i Grigore Cazimir.

Din p cate, nu am g sit reac ii legatede participarea româneasc la expozi iauniversal de la Anvers din 1894 înbro urile de popularizare (spre exemplu,Anvers et l exposition universelle de 1894)sau în presa timpului, cu toate cini iativele tehnice prezentate publiculuibelgian cu acea ocazie erau extrem despectaculoase pentru sfâr itul secolului alXIX-lea. Aceast “t cere a surselor”, carepoate s vin i dintr-un e ec al nostru, dari din discre ia prezen ei române ti la

Anvers în 1894, este cu atât maisurprinz toare cu cât tim cu certitudine cinteresul politic, economic i cultural alBelgiei pentru realit ile de la Bucure ti oriIa i data înc de prin anii ’50 ai veacului alXIX-lea. Acest interes se traducea fie prinexcelente raporturi diplomatice, care au dusla inaugurarea în 1880 a Lega iei de laBruxelles i în 1888 a Consulatului de laAnvers, fie prin consistente acorduri irela ii comerciale, care au f cut ca Belgia

devin al doilea importator al produselor

ISTORIE POLITICLauren iu Vlad


române ti în perioada 1886-1895, dupAnglia. Desigur c în ecua ie ar trebui sincludem i o serie de experien e culturalela care au fost p rta e cele dou ri, dintrecare amintim, publicarea în Belgia a unorlucr ri dedicate României ori frecventareaîn a doua parte a secolului al XIX-lea acolilor superioare de la Anvers, Bruxelles

sau Liège de zeci de studen i români.În mai toate situa iile pe care le-am

evocat mai înainte era adus în discu iecli eul “similitudinilor” dintre istoria belgiani cea român . Ca s nu mai vorbim de

apropierea care se f cea adesea între destinulpolitic (constitu ional) i economic alBelgiei ori Elve iei i cel al României. Oride faptul c românii îi numeau “fra i” pewaloni, marcând astfel, cu afec iune ifamiliaritate, comunitatea originii lor latine,marcând astfel, cu afec iune i familiaritate,comunitatea originii latine comune.

Nici la expozi ia interna ional de laBruxelles din 1897 prezen a româneascnu a fost impun toare, de i leg turileeconomice i comerciale dintre cele dou

ri ar fi recomandat-o, Belgia devenind înultimii ani ai secolului al XIX-lea cel maiînsemnat importator al produselor române ti.La inaugurare, România nu avea decât unstand în care se g seau produse ale Regieimonopolurilor statului, ale Societ ii debinefacere « Furnica », patronat de ReginaElisabeta i ale unor particulari (în totalapte expozan i). Sec iunea respectiv

organizat la cererea Regiei de VincentTinchant, sus inut de George Bengescu,ministrul României în Belgia la acea aceavreme, i de al i oficiali ai Lega iei de laBruxelles, con inea mostre (prelucrate saunu) ale culturilor de tutun, vi -de-vie,exploat rilor salinelor, industriei casnice ichimice.

Num rul mic al expozan ilor români(din 28 de ri participante, numai Bulgaria,Norvegia i Suedia au avut mai pu in dezece) i, în consecin , al premiilor ob inute

(un mare premiu, o diplom de onoare, omedalie de argint, una de bronz i treimen iuni onorabile), au f cut ca ara s sesitueze în palmaresul oficial al expozi ieiinterna ionale pe locul 17 în Europa,respectiv 25 în lume.

Standul românesc, specializat i restrânsnu a avut prea multe ecouri în presabelgian . Doar Journal de Bruxelles ainserat câteva rânduri despre expozi iaRomâniei evocând “încânt toarea” festivitatea inaugur rii sec iunii Regiei monopolurilorstatului, respectiv “amabilitatea i cordialitateaoficialilor”, restul periodicelor consultatede noi – La Gazette sau Petit Bleu de

Exposition – ignorând-o total.Dac în 1897 participarea româneasc

la expozi ia interna ional de la Bruxelless-a datorat ini iativei Regiei monopolurilorstatului, la manifestarea similar de laLiège (1905), ea a r mas în sarcina unuicomitet constituit, printre al ii, din EugenMavrodi (ministru al guvernului de laBucure ti la Bruxelles), Oscar Jaumotte(consul belgian), Max Lohest (profesor laUniversitatea din Liège), ConstantinAlim ni teanu (pre edinte al Asocia ieifabrican ilor i exploatatorilor de petrol),Joseph Dupont (director al Credituluibelgo-român), C. V. Correni, etc. La sugestiaarhitectului Grigore Cerchez, comitetul deorganizare a expozi iei române a decisconstruirea unui pavilion în spiritularhitecturii civile din Valahia de la sfâr itulsecolului al XVII-lea i începutul celuiurm tor. Acesta sem na cu o cas boiereasc ;la parterul semiîngropat fusese amplasatun restaurant cu specific românesc, iar laetaj, unde se ajungea pe o scar exterioar ,organizatorii montaser o serie de vitrinecu produse petroliere, grafice, h i ifotografii cu centre de exploatare. Imagineacare se degaja din aceste montaje era aceeaa unui domeniu în plin expansiune înRomânia, extrem de important pentrueconomia rii i foarte c utat de

ISTORIE POLITICPe urmele Belgiei Orientului în Belgia


capitali tii str ini. Al turi de produselepetroliere, pavilionul mai g zduia câtevastanduri cu obiecte ale industriei casnice

ne ti i ale Regiei monopolurilorstatului (tutun brut i prelucrat).

De i ridicase un pavilion na ional,cum o f cuser i alte ri precum Belgia(13 edificii speciale), Bulgaria, Canada,Germania, Fran a ( apte construc ii separate),Muntenegru, Norvegia, Serbia sau Suedia,România participa în competi ie cu unnum r mic de expozan i: 11. De remarcat

to i au fost recompensa i de Juriulinterna ional (cinci mari premii, o diplomde onoare, o medalie de aur, dou deargint, una de bronz i dou men iunionorabile), ceea ce a f cut ca România socupe în clasamentul final locul 17 înEuropa, respectiv 25 în lume (din 27 de riconcurente). Îns , dac lu m în considerareeficien a particip rii (11 expozan i i 12recompense) sau calitatea distinc iilor (cincimari premii, cu care devansa Norvegia, Turcia,Luxemburg, Grecia, Republica Dominican ,precum i Sec iunea interna ional , egalândElve ia), palmaresul era cu totul altul.

Imaginea României în anul 1905 adeterminat dou tipuri de reflectare aacesteia în opinia public belgian . Datelorstatistice, respectiv comentariilor extrasedin documentele oficiale, le ad ug mcâteva informa ii i aprecieri din bro urilede popularizare (Guide pratique. Liège etson exposition, Plans pharus. La ville deLiège et son exposition, Plan bijou de

exposition universelle de Liège sau LéonSouguenet cu volumul s u, expositionde Liège. Notes et impressions. Les choseset les hommes etc.) sau din presa ocazional(spre exemplu, Liège - Exposition). Celedintâi st ruiau asupra produselor petroliereexpuse în pavilion, prezentându-le elogiosi concluzionând c domeniul respectiv era

de mare perspectiv pentru România,«Belgia Orientului», cum o numea GustaveDrèze în Le livre d or de l exposition

universelle et internationale de 1905,utilizând un stereotip care avea o marecircula ie în imaginarul cultural al celordou ri.

Formula fusese folosit în anii ’50 –’80 ai secolului al XIX-lea de o serie depoliticieni români (Dumitru Br tianu,Manolache Costache Epureanu, etc.) sauautori francezi ori belgieni (Victor Cosse,Léon Hugonnet, Saint-Marc Girardin,Émile de Laveleye, Marie Nizet, EugènePoujade, Elias Regnault etc.). Bun oar ,Victor Cosse sau Marie Nizet apreciau cRomânia s-ar putea ridica la acela i destinpolitic sau economic în Europa, precumBelgia sau Elve ia, dac ar renun a laobsesiile retrospective i ar tr i în modplenar în prezent sau dac ar avea «tihn »i «o administra ie mai în eleapt ».

Totodat , ei insistau asupra faptului corganizarea constitu ional a rii avea unmodel belgian, idee dovedit în modnuan at i de speciali tii în domeniu.Stereotipul «Belgia Orientului» a parcursimaginarul cultural al secolului al XIX-lea,revenind în actualitate la începutulveacului urm tor: prin 1911, conteleGaston de Looz-Corswarem îl utiliza camotto pentru volumul s u Belgique etRoumanie.

În acela i context, trebuie precizat ci alte elemente conturau existen a unui

model belgian în România sfâr ituluiveacului al XIX-lea, cum ar fi, spreexemplu, Banca Na ional sau fortifica iileBucure tilor. De asemenea, leg turile derudenie dintre cele dou familii suverane,la care se ad ugau interesul belgienilorpentru realit ile române ti marcat prinnumeroase studii sau bro uri specializate ide popularizare, prezen a oamenilor delitere, a juri tilor, etc. de la Bucure ti i Ia iîntre autorii publica i de editurile de laBruxelles (Dimitie Alexandrescu, GeorgeBengescu sau Pompiliu Eliade), frecventareade c tre tinerii din România a colilor



superioare de la Anvers, Bruxelles i Liègeori avântul schimburilor comerciale dintrecele dou ri de dup 1886 (preciz m cîn perioada 1901-1905, Belgia r mânea celdintâi importator al produselor române ti),au între inut i au istoricizat cli eul îndiscu ie.

În ceea ce prive te presa belgian din1905, trebuie s spunem c ea ne-a oferit io seam de am nunte de culoare, legate defestivit ile care s-au desf urat în pavilionulRomâniei. Pe 24 iunie 1905, Gazette deLiège i La Meuse consemnau inaugurareaacestuia, ocazie cu care a fost organizat io cin festiv , înso it de muzica tradi ionalromâneasc (“antrenant ”). La aproape o

pt mân , gazetarii belgieni î i informaucititorii despre lunch-ul oferit de oficialiiromâni participan ilor la Congresul petroluluiîn “cochetul” lor pavilion. Cei prezen i auînchinat, rând pe rând, în onoarea suveranilorBelgiei i României, pentru prosperitateacelor dou ri, în fine, pentru ora ul Liège,care i-a primit cu amabilitate invita ii,respectiv pentru organizatorii “frumosului”pavilion de pe cheiul Mativa.

Spre deosebire de prezen ele anterioarela expozi iile universale i interna ionalebelgiene, unde oficialii de la Bucure ti autrimis doar câteva mostre ale unor produseconsiderate performante, în 1913, la Gand,standurile române ti încercau s facbilan ul unei întregi societ i. A adar, subatenta supraveghere a lui C. V. Correni,produsele române ti erau expuse la sec iunileînv mânt industrial i comercial, tipografie,fotografie, agricultur i alimenta ie, mine imetalurgie sau industrie casnic .

Dincolo de propaganda cultural aLega iei române de la Bruxelles, guvernulde la Bucure ti i-a justificat participarea laexpozi ia universal prin faptul c raporturilecomerciale dintre cele dou ri erau încontinuare foarte bune (din 1911 i pân laînceputul primului r zboi mondial, Belgias-a situat pe locul secund între cei mai însemna i

importatori ai produselor române ti, fiinddevansat doar de Austria).

La expozi ia universal i interna ionalde la Gand din 1913, România a ob inut38 de premii (55 de expozan i), astfel c eas-a situat pe locul 14 în lume, respectivapte în Europa. Dintre aceste distinc ii,

noi am identificat doar 23 (preciz m îns trei dintre ele au fost acordate unor

colectivit i, de unde i diferen ele întrestatistici): trei mari premii, cinci diplomede onoare, opt medalii de aur, patru de arginti trei de bronz. Performan a româneasc a

fost subliniat i de literatura tehnic aexpozi iei (spre exemplu, raportul lui E.Van Mighem asupra clasei 84 – dantele,broderii, pasmanterii) sau în proceseleverbale ale Juriului interna ional (pe carele-am g sit în fondurile Arhivelor Generaleale Regatului Belgiei de la Bruxelles).

Referitor la imaginea României înprima parte a celui de-al doilea deceniu alsecolului al XX-lea, trebuie s spunem cea st ruia în amintirea belgienilor prin“cochetul” pavilion ridicat cu ocazia expozi ieide la Liège din 1905. Chiar dac pliantelesau presa studiate de noi (Gand - Exposition,Journal de Gand sau ghidul lui EdmondScheler, Gand et son exposition) nu s-auîntrecut în a prezenta standurile române ti,anumite cli ee, deja cu o oarecare istorie,se reg seau în publica iile dedicate acesteimanifest ri. Astfel, în ochii lui GustaveDrèze (Le livre d or de l exposition universelleet internationale de Gand, 1913), România,“care nu a reu it s se manifeste la adev ratasa valoare datorit evenimentelor din1912-1913”, era o “ ar agricol , cu unadintre cele mai mari produc ii de petrol dinEuropa”. Preciz m c domeniul petrolierera foarte c utat de investitorii belgieni înperioada 1906-1914, când nu mai pu in deapte societ i, în care capitalul de la

Anvers sau Bruxelles era predominant, î iîncepeau activitatea în industria extractivdin România; desigur c aceast situa ie



putea fi i o consecin a prezen ei române tila expozi ia universal i interna ional dela Liège din 1905. Totodat , acela i GustaveDrèze st ruia i asupra “remarcabilei” arteromâne ti, extrem de “original ” în opiniasa, sau asupra câtorva “centre intelectualerenumite”. În orice caz, standurile cu costumetradi ionale, “pitore ti” au putut s -isuplineasc lipsurile, inând capul de afial expozi iei române.

În 1935 participarea româneasc laexpozi ia universal i interna ional de laBruxelles a avut acela i profil general ca icea de la Gand. Îns , în acest nou context,am putut observa maniera în care institu iileabilitate ale statului român, cum ar fiDirec ia sau Subsecretariatul de Stat alpresei i propagandei (informa iilor), ini ialîn subordinea Pre edin iei Consiliului deMini tri (1927), ulterior a MinisteruluiAfacerilor Str ine (1933), respectiv Serviciulpublica iilor i informa iilor din MinisterulIndustriei i Comer ului, au pus în mi careîntregul mecanism al propagandei oficialeexterne în vederea particip rii României larespectiva manifestare. În fapt, au fostcontinuate i concentrate toate eforturilepropagandistice din perioada 1930-1935,mai ales în coordonatele lor culturale,economice (din p cate, schimburile comercialedintre Belgia i România nu mai aveauanvergura celor dinaintea primului r zboimondial) i turistice.

Din cercetarea fondurilor respectivelorinstitu ii aflate la Arhivele Na ionale IstoriceCentrale – Bucure ti, precum i a documenteloroficiale, de reprezentare a României la expozi iauniversal (La Roumanie à l exposition deBruxelles, 1935), am constatat c imaginea

rii, a a cum au conceput-o oficialii de laBucure ti, avea în compunere trei elementeesen iale. În primul rând este vorba de tradi iacultural-artistic , reprezentat în s lile deexpozi ie ale pavilionului României, proiectatde arhitectul Constantin Mo inschi, prinnumeroase exponate de art antic , religioas ,

neasc ori art contemporan (acestorali se asociau mostrele impresionantei produc iide carte din acea vreme ca i cele aleindustriei casnice). În al doilea rând, amintimprodusele sau prezent rile tehnice ale domeniilorde excelen economic din România anului1935 (agricultura, industria forestier , ceapetrolier i transporturile). În fine, zecilede fotografii, diapozitive i diorame prezentatela sec iunea turistic st teau m rturie pentrupitorescul peisajului urban sau rural,contemporan sau istoric din diverse zoneale rii. Nu trebuie ignorat nici faptul cAlexandru Tzigara-Samurca , comisarul generalal guvernului român, readucea în memorie,odat cu discursul s u de la inaugurareapavilionului na ional, mai vechiul stereotipal “Belgiei Orientului”, imediat recunoscutde oficialii belgieni prezen i la ceremonie,ministrul Economiei, Ph. Van Isacker iprimarul ora ului Bruxelles, Adolphe Max.

Chiar dac bilan ul competi ional afost unul de mijloc, locul 15 din 25 de riincluse în palmaresul expozi iei universale(cei 138 de expozan i au primit 97 depremii – dup anumite surse ar fi vorba de144 de expozan i i 91 de premii), chiardac au mai existat întârzieri la plata unordatorii c tre organizatorii belgieni sauneîn elegeri între oficialii desemna i deguvernul de la Bucure ti, standurile cuproduse române ti, aflate în pavilionuloficial, au avut un mare impact mediatic (oserie de detalii cu privire la chestiunileevocate mai sus le-am descoperit înfondurile Arhivelor Generale ale RegatuluiBelgiei de la Bruxelles). Dovezi elocventeîn acest sens sunt caracteriz rile laudativedin documentele tehnice ale expozi iei(spre exemplu, Exposition universelle etinternationale de Bruxelles, 1935. Rapportgénéral), precum i numeroasele interven iidin bro urile ocazionale (bun oar , Expositionuniverselle et internationale de Bruxelles,1935. Guide officiel) ori presa belgian atimpului (amintim aici La Gazette, La Libre



Belgique, Le Peuple, Le Soir, IndépedanceBelge, Métropole, Midi-Journal sau VingtièmeSiècle). Acestea elogiau f rezerve “splendidulmuzeu folcloric”, cu “seduc toarele” saleexponate, “remarcabila serie de fotografiituristice, magnifica sal a artelor frumoase,unul dintre cele mai importante «saloane»artistice organizate de pavilioanele na ionale”(Le Soir Illustré), precum i “sobrietatea”standurilor economice (România a fostconsiderat din acest punct de vedere o

ar eminamente agricol ” – Le livre d orde l exposition universelle et internationalede Bruxelles, 1935). În final, putem conchide

, în principiu, imaginea propagandistica României a fost receptat în majoritateacoordonatelor sale, ceea ce a însemnat unsucces evident al serviciilor de profil de laBucure ti.

adar, din rememorarea câtorva elementecare au concurat la edificarea identit ii depropagand în contextul studiat, remarc mexisten a unui fond de stereotipuri careparcurg discursurile oficiale române ti din1894, 1897, 1905, 1913 i 1935. Înc de laexpozi iile universale i interna ionale de laAnvers (1894) i Bruxelles (1897), Româniaap rea ca o ar cu performan e notabile îndomeniile geniului civil, agricultur iindustria casnic tradi ional . Odat cuexpozi ia universal i interna ional de laLiège din 1905, discursul propagandisticdestinat opiniei publice belgiene dobândeanoi valen e prin insisten a cu care erauprezentate perspectivele industriei petrolieredin România. La Gand în 1913, oficialii dela Bucure ti au adus pentru prima oar înfa a gazdelor imaginea complet a uneisociet i în evolu ie, însumând toate imaginilede care predecesorii lor uzaser în experien esimilare. Discursul propagandistic sistematicdin 1935 a ad ugat acestora o serie întreagde nuane legate de excelena artei contemporaneromâne ti, de valoarea celei tradi ionale,

de pitorescul peisajului i de diversificareasectorului economic.

În mod evident, chipul care se conturaastfel era cel al “Belgiei Orientului”, chipcare avea în 1935 o istorie venerabil demai bine de opt decenii. Afinit ile dintrebelgieni i români datau de secole, dac arfi s -l credem pe Alexandru Tzigara- Samurca .Bun oar , el st ruia asupra destinelor istoricede ap tori ai credin ei cre tine pe care leîncarnaser odinioar Godefroi de Bouilloni tefan cel Mare. Acestui argument i s-au

ad ugat experien ele similare pe care celedou familii suverane, înrudite din secolulal XIX-lea, le-au tr it în vremea primului

zboi mondial sau efervescen a rela iilorculturale, diplomatice i economice dintrecele dou ri, toate contribuind la închegareaunui imaginar comun, care a f cut caimaginile propuse de oficialii români cuocazia expozi iilor universale s fie rapidinteriorizate de opinia public belgian înmajoritatea coordonatelor sale.



Tabele cu palmaresul expozi ilor universale i interna ionale belgiene1

• Anvers (1894)

Tabelul AClasament ar Num r premii Num r expozan i

1 Fran a 2783 35592 Belgia 2470 41343 Germania 706 7274 Bulgaria 350 10535 Anglia 333 2716 Olanda 328 3867 Rusia 232 3728 Austria 168 2149 Italia 157 153

10 Congo 155 17311 Spania 126 13812 S.U.A. 122 26613 Portugalia 89 11014 Transwaal 87 13215 Norvegia 49 4816 Ungaria 48 16717 Turcia 37 4018 Suedia 34 3019 Japonia 22 2620 Persia 20 3121 Elve ia 12 1422 Danemarca 10 923 China 8 1724 Liberia 7 825 Grecia 5 626 Luxemburg 5 727 Honduras 2 128 România 2 229 Mexic 1 1

Tabelul Bar Mari

premiiDiplome de

onoareMedalii de

aurMedalii de

argintMedaliide bronz

Men iunionorabile

Anglia 27 52 182 205 167 63Austria 3 22 31 61 19 13Belgia 110 245 487 637 517 279

Bulgaria 8 37 30 69 90 116China - - 2 2 3 1Congo 7 21 41 36 19 17

Danemarca - 2 2 2 - 3Elve ia 2 1 2 3 3 1Fran a 159 267 577 730 562 216



Germania 27 52 182 205 167 63Grecia - - 2 2 1 -

Honduras - 1 - 1 - -Italia 6 10 50 42 31 16

Japonia 1 7 4 4 3 3Liberia - 1 1 1 1 3

Luxemburg - 2 - 2 - -Mexic - - - 1 - -

Norvegia 1 6 11 21 8 1Olanda 12 14 81 102 73 27Persia - 2 6 5 7 -

Portugalia 2 6 20 27 22 10România 1 - 1 - - -

Rusia 13 27 52 76 44 16S.U.A. 9 15 52 36 10 4Spania 6 15 52 36 10 4Suedia 1 2 10 11 9 1Ungaria 7 7 16 8 2 -

Transwaal 3 6 8 30 14 26Turcia 2 3 6 8 4 13

*• Bruxelles (1897)

Clasament ar Num r premii Num r expozan i1 Fran a 2821 35582 Belgia 2621 45003 Marea Britanie 327 4004 Germania 243 3305 Congo 173 3316 Uugaria 172 4777 S.U.A. 151 1598 Italia 113 1579 Austria 110 232

10 Olanda 109 13211 Spania 103 13312 Elve ia 93 12113 Republica Dominican 77 10114 Paraguay 52 6615 Portugalia 38 3916 Persia 36 7717 Chile 22 5718 Turcia 22 3519 Luxemburg 18 2620 Liberia 17 2321 Bosnia-Her egovina 13 5922 Danemarca 12 1223 Suedia 10 9



24 Rusia 9 1425 România 7 726 Grecia 5 1127 Norvegia 3 328 Bulgaria 1 1

*• Liège (1905)

Tabelul A2

Clasament ar Num r premii Num r expozan i1 Fran a 5262/5261* 58312 Belgia 3062/3127* 31933 Bulgaria 606/ 609* 6304 Germania 460/ 466* 4055 Rusia 320/ 329* 3346 Japonia 287/ 287* 2757 S. U. A. 169/ 178* 2088 Serbia 157/157* 1869 Elve ia 135/135* 15510 Marea Britanie 116/116* 6511 Italia 114/ 117* 11012 China 98/98* 6313 Olanda 96/108* 10114 Congo 95/95* 9715 Austria 93/93* 9816 Sec iunea interna ional 72/79*17 Persia 68/68* 5218 Republica Dominican 66/66* 7519 Grecia 63/63* 10820 Suedia 57/57* 4421 Ungaria 48/48* 4522 Norvegia 39/39* 4823 Luxemburg 30/30* 9224 Turcia 30/30* 3325 Canada 13/13*26 România 12/12* 1127 Muntenegru 8/ 8* 428 Maroc 7/ 7* 1

Tabelul B

ar Maripremii

Diplome deonoare

Medalii deaur

Medalii deargint

Medaliide bronz

Men iunionorabile

Austria 7 12 31 26 14 3Belgia 446 453 716 727 451 269

Bulgaria 18 30 135 181 192 50Canada 12 1 - - - -China 29 10 13 26 9 11



Congo 14 19 32 20 8 1Elve ia 5 16 36 36 27 15Fran a 864 619 1.318 1.444 768 249

Germania 60 58 149 121 60 12Grecia 1 1 14 27 18 2Italia 16 28 39 22 5 4

Japonia 44 32 103 79 28 1Luxemburg 3 7 6 10 3 1

Marea Britanie 24 18 38 23 12 1Maroc 1 1 1 2 - 2

Muntenegru 3 - 3 1 1 -Norvegia 4 5 11 6 9 4Olanda 9 14 19 42 8 4Persia 6 8 30 12 6 6

RepublicaDominican

- 4 20 25 13 4

România 5 1 2 2 1 1Rusia 30 22 85 61 73 49S.U.A. 20 18 52 47 26 6

Sec iuneainterna ional

4 7 27 21 5 8

Serbia 7 8 27 36 69 10Suedia 17 14 9 14 3 -Turcia 4 4 10 6 4 2

Ungaria 8 4 15 15 5 1

*• Gand (1913)

Clasament ar Num r premii Num r expozan i1 Fran a 10263 105622 Belgia 5205 cca. 50003 Germania 361 7004 Argentina 281 2815 Marea Britanie 280 7526 Olanda 240 6537 Tunisia 171 1938 Persia 120 1479 Italia 105 60

10 Guatemala 99 8211 Bolivia 77 7712 California 73 8013 S.U.A. 71 7114 România 38 5515 Spania 37 10016 Rusia 34 3417 Japonia 29 3618 Mexic 22 22



19 Austria 17 3420 Danemarca 10 1021 Brazilia 2 222 Elve ia 2 223 Luxemburg 2 224 Monaco 1 125 Chile 0 1

*• Bruxelles (1935)

Clasament ar Num r premii1 Belgia 26372 Fran a 21253 Italia 7514 Danemarca 2665 Marea Britanie 2486 Grecia 2457 Cehoslovacia 1948 Elve ia 1919 Ungaria 169

10 Letonia 16711 Olanda 14712 Suedia 13113 Austria 12114 Bulgaria 10415 România 973 (138 de expozan i4)16 Polonia 9617 Egipt 8418 Luxemburg 8119 Finlanda 5520 Norvegia 3721 Sec iunea interna ional 2922 Chile 2123 Iran 1324 Brazilia 1125 Turcia 526 Palestina Nu a fost înregistrat palmaresul

Note* Detalii în volumele noastre Propagand iidentitate. România la expozi iile universalebelgiene (1897-1935), Editura Cris, Bucure ti,f.a. (2001) i Pe urmele « Belgiei Orientului ».România la expozi iile universale sauinterna ionale de la Anvers, Bruxelles, Liège iGand (1894-1935), Editura Nemira, Bucure ti,2004.

1 Tabelele au fost întocmite dup surse de epoci dup datele statistice din volumul semnat de

Anne RASMUSSEN i BrigitteSCHROEDER-GUDEHUS, Les fastes duprogrès. Le guide des expositions universelles(1851-1992), Flammarion, Paris, 1992. Vezidetaliile bibliografice în studiile noastre, undetabelele au fost publicate pentru prima dat ;este vorba de Propagand i identitate.



România la expozi iile universale belgiene(1897-1935), pp. 34-35, 48-50, 68-69, 101-102i Pe urmele « Belgiei Orientului ». România la

expozi iile universale sau interna ionale de laAnvers, Bruxelles, Liège i Gand (1894-1935),pp. 44, 56-57, 72, 98, 128.2 Am marcat printr-un asterisc datele avansate deAnne RASMUSSEN i Brigitte SCHROEDER-GUDEHUS, Op. cit., p. 153.3 90 dac ar fi s calcul m dup datele dinArchives Générales du Royaume de Belgique -Bruxelles, fondul Exposition universelle etinternationale de Bruxelles, 1935, dosarul nr.136 (filele sunt nepaginate), « Nomenclaturedes diplômes décernés et expediés aux paysétrangers », vezi tabelul pentru România.4 Calculat dup datele din bro ura-catalog LaRoumanie à l exposition de Bruxelles, 1935,1935, pp. 28-39. Potrivit documentelor dinArhivele Na ionale Istorice Centrale -Bucure ti, fondul Ministerul Industriei iComer ului, Direc ia industrie, rola 1771,dosarul nr. 4 / 1935, ff. 34, 40-42 num rulexpozan ilor ar fi fost 144. În orice caz, dosarulcercetat de noi, precum i bro ura-catalog auinforma ii incomplete sau confuze, a a încâtsuntem destul de rezerva i în privin a exactit iicifrelor avansate.

Résumé

Cet article continue la présentationdes participations roumaines aux expositionsinternationales et universelles. Cette foison approche, a partir des mêmes prémisses(voire notre article du no. 9-10/2006), lesexpositions organisées en Belgique,auxquelles la Roumanie a été présente leplus souvent.

ISTORIE POLITIC


Interpret ri ale gândirii sociale catolice la sfâr itulsecolului al XIX-lea.

Biseric i Stat în concep ia enciclicei RERUM NOVARUM

Anca Parmena OLIMID

pre sfâr itul secolului al XIX-lea,Biserica a trebuit s fac fa unuiproces istoric care deschisese o bre

în edificiul tradi ional al raporturilor dintreBiseric i individ. Acest proces s-a perpetuatpe tot parcursul secolului i a avut la origineun ansamblu de factori politici, economicii sociali, precum i ascensiunea tiin elori a tehnicii i evolu ia noilor tendin e

ideologice.În domeniul politic, aceste schimb ri

au generat o nou concep ie asupra societ iii a statului, i prin urmare, au marcat i

evolu ia rela iilor dintre autoritatea publici institu iile confesionale. Aceast ultim

chestiune prive te politica i neglijeaz tocmaiceea ce este specific religios, i anume credina,cu toate consecin ele ei asupra existen ei ia comportamentului cerdincio ilor1.

În domeniul economic, noile descopeririale tiin ei au condus la un nou mod degestionare a bunurilor de consum. Apari iaunei noi forme de proprietate, capitalul i onou form de munc , munca salariat ,înso it de ritmuri de produc ie opresive,ignorând vârsta, sexul sau situa ia familial 2

au provocat în jurul anului 1890 numeroasegreve sângeroase i atentate anarhiste. Dac ,pe de o parte, istoria chestiunii religioase acomportat de-a lungul timpului numeroaseinterpret ri, în func ie de perioada istoric ,

la sfâr itul secolului al XIX-lea, Biserica seafla în fa a unui întreb ri care opuneatradi ia unei fidelit i necontestate inecondi ionate fa de edificiul Bisericii iperspectiva adeziunii lumii muncitoare, înîntregime, la socialism.

Enciclica, anun at din luna ianuarie aanului 1888, a fost elaborat la data de 5iulie 1890 i publicat în prim vara anului1891, fiind punctul de sosire al muncii degândire i de ac iune a diferi ilor catolici,dar i un punct de plecare3. Tema central aenciclicei a fost organizarea muncii, devenito marf , în contextul industriei moderne ial statelor constitu ionale4. Conflictul latentdintre un catolicism implicat pe t râm sociali un catolicism oficial care se opunea

liberalismului economic este aspectul celmai specific al perioadei de concepere aenciclicei. Pe scurt, enciclica abordeaz„problema muncitoreasc ” i încearc sofere solu ii pe dou niveluri: cel socialist(noua concep ie asupra propriet ii i vie iieconomice) i cel catolic.

Primul paragraf al enciclicei încadreaz“problema muncitoreasc ” în peisajul istorical sfâr itul secolului al XIX-lea, remarcând

societatea s-a schimbat, obligând Biserica se adapteze noilor reforme: O dat

trezit dorin a dup lucruri noi, care demult vreme agit statele, era de a teptat

ISTORIE POLITICAnca Parmena Olimid


asist m la trecerea setei de schimb ridin domeniul politicului în sfera vecin aeconomiei. Într-adev r, progresele neîncetateale industriei, totala reînnoire a metodelorei, modificarea rela iilor dintre patroni imuncitori, concentrarea bog iei în mâinileunui mic num r de oameni în timp cemul imea se afl în mizerie, dezvoltareacon tiin ei de sine a muncitorilor i, caurmare, unitatea mai strâns dintre ei, lacare se mai adaug i coruperea moravurilor,toate acestea au dus la izbucnireaconflictului 5.

Sub aceste aspecte, este imperiosnecesar s analiz m textul enciclicei, ceeace vom face mai jos. Mai întâi trebuie safirm m c enciclica reia i dezvoltadeziunea tradi ional la principiul socialal Bisericii inând exclusiv de domeniulcredin ei, pornind de la:1. Concep ia asupra persoanei umane i

asupra demnit ii sale. Leon al XIII-lea afirm c “omul este singura f pturpe care Dumnezeu a voit-o pentrusine”6, în care el i-a modelat imaginea,conferindu-i o demnitate unic . Înperspectiv teoretic , doctrina sociala Bisericii se constituie pe conceptulde persoan , iar demnitatea sa este înacela i timp fundament i scop7. Înconcep ia enciclicei, demnitatea umani des vâr irea sa sunt consecin e fire ti

ale valorilor i virtu ilor; virtutea estepatrimoniul tuturor, al celor mari imici, boga i i s raci; doar virtutea imeritele, acolo unde le vom întâlni,vor ob ine recompensa fericirii eterne .Omul devine astfel subiect i obiect aldoctrinei sociale a bisericii8. ConvingereaPapei Leon al XIII-lea despre întâietateapersoanei umane9, este, pe de o parteîntemeiat teologic pe credin a înstatutul de creatur a omului, de chipal lui Dumnezeu i de fiin aflat într-o rela ie direct cu divinitatea10. Maimult, teza social catolic consider

“principiul personalit ii” cel mai înaltprincipiu, la fel i covingerea c persoanauman trebuie s fie temeiul, purt toruli scopul tuturor institu iilor sociale11.

2. Concep ia despre munc (salariat ), încontextul conflictului dintre aceasta icapital, ocup un spa iu esen ial înenciclic . Munca, care ar putea fi, înmod liber, achizi ionat i vândut pepia în contextual cererii i ofertei12,este determinat numai de criteriulcre terii profitului. Pe de alt parte,enciclica atribuie muncii, ca prerogrativa omului, dou caractere: în primulrând, munca are un caracter personal,deoarece “for a activ este indestructibillegat de individ i proprietatea celuice o exercit ”. În al doilea rând,concep ia social a enciclicei confermuncii un caracter de necesitate, c ciomul nu se poate între ine pe sineînsu i, nici propria familie i nu poatedezvolta o via cultural autentic

s munceasc 13.Ce r spunsuri propune enciclica? Mai

întâi, define te munca ca o expresie afiin ei umane, o activitate desf urat cuun scop precis, acela de a contribui lades vâr irea omului în fa a lui Dumnezeu,cu voia divinit ii i apoi la binele comunal semenilor: “Oricine a primit recompensecu binevoin a divinit ii, bunuri interioare,exterioare, sau bunuri suflete ti, le-a primitîn scopul perfec ion rii sale i pentrubinele comun al tuturor semenilor”.

Papalitatea i Biserica, precum iîntreaga comunitate civil se aflau în fa aunei societ i divizate de un conflict cu atâtmai dur i inuman cu cât nu cuno tea nicio regul i nici o norm : conflictul dintrecapital i munc , sau-cum spune enciclica– problema muncitoreasc 14. În acestmoment Papa î i exprim inten ia de arestabili pacea i armonia în societate. Învirtutea misiunii sale apostolice, el condamnlupta de clas , f drept de apel: în

ISTORIE POLITICInterpret ri ale gândirii sociale catolice la sfâr itul secolului al XIX-lea


concep ia papalit ii, un echilibru perfectînseamn c “nu poate exista munc fcapital i nici capital f munc . Echilibrulînseamn ordine i frumuse e. În caz contrar,conflictul se va perpetua i nu poateconduce decât la lupte nesfâr ite”.3. Un alt principiu esen ial al enciclicei

este i al acela al dreptului la “proprietateprivat ”. Pe parcursul enciclicei, Papaeste con tient de faptul c proprietateaprivat este personal , este un dreptnatural, îns nu are o valoare absolut .Acest drept, fundamental pentru dezvoltareafiii ei umane, a fost în permanen ap ratde Biseric 15, fiind integrat de enciclicprincipiului general care sus ine destina iauniversal a bunurilor p mântului16. Înesen , problema propriet ii private î iare sursa în doctrina tomist . Demnitateapersoanei umane i distribu ia echitabila bunurilor materiale sunt dou ideitomiste circumscrise principiului generalal drept ii distributive17. Aceasta estejustificat ra ional, îns trebuie s fiedisponibil pentru folosin comun ,omul trebuind s fie interesat de muncasa, dar s fie disponibil s atribuie bineluicomun o parte a fructului propriet ii18.

Proclamarea dreptului la proprietateprivat este circumscris destina iei universalea bunurilor: “ excep ie, to i cet eniitrebuie s contribuie la crearea bunurilorcomune care, apoi, prin intermediul naturii,se împart din nou între indivizi”. Citând untext din Sfântul Toma d’Aquino, Papa afirma:“Dar dac ne întreb m care este folosin aacestor bunuri, Biserica r spunde f ezitare:«Sub acest raport, omul nu poate de ineaceste bunuri externe ca proprii, ci cabunuri comune, cu scopul de a le acoperii necesit ile semenilor»”. În privina propriet ii

private, textul enciclicei opereaz , a adar,cu o dubl ipostaz : pe de o parte,caracterul personal al propriet ii, a c ruiautonomie a fost ap rat de tradi ia seculara Bisericii, iar pe de alt parte, sub impusul

socialismului, “perspectiva conversiunii acesteipropriet i private în proprietate colectiv ,care nu avea ca efect decât de a face multmai precar situa ia muncitorilor, privându-i de dreptul la propriul salariu”.4. Enciclica stabile te i alte drepturi în

strîns leg tur cu dreptul la proprietateprivat , c rora le atribuie caracter personali inalienabil. Papa atribuie dreptului

de a crea asocia ii profesionale un spa iuînsemnat pe parcursul enciclicei. Acesteasocia ii profesionale de conduc toride întreprinderi i muncitori sau numaide muncitori, ceea ce în mod curent,numimsindicate, trebuie s fie caracterizatede o organizare i de o disciplin prudenti în eleapt . Dreptul de asociere este

un drept natural i firesc al fiin eiumane i un mijloc de integrare aomului în societatea politic . A adar,asocierea este un drept anterior integr riiindividului în societatea poltic . “Asocia iileprivate nu pot exist decât în interiorulsociet ii civile din care fac parteDreptul la existen le este garantatprin îns i natura lucrurilor, iarStatul a fost creat tocmai pentru a legaranta dreptul natural de a exista, nupentru a le îngr di acest drept. Dinaceast cauz , orice Stat care vainterzice formarea acestor asocia iiprivate, s-ar contrazice pe sine; toateasocia iile, publice sau private, seconstituie pe acela i principiu: naturasocial a omului”.

5. Al turi de dreptul la asociere, PapaLeon al XIII-lea adaug un alt dreptfundamental al individului, i anume,dreptul la odihn al muncitorilor, dreptulla “limitarea orelor de munc ”, la odihnalegitim i la diferen a de tratamentpentru copii i femei. Dac avem învedere o analiz a practicilor admisesau cel pu in neinterzise de lege deistoria dreptului, în domeniul contractelor,

nici o garan ie de orar sau condi ii



de igien , înelegem mai bine profunzimeaafirma iilor Papei19: “A-i cere unui omo munc ce-i abrutizeaz mintea i îisl be te trupul pân la epuizare esteun act ce nu poate fi tolerat nici dejusti ie, nici de umanitate”.Cum poate fi garantat timpul liber? În

concep ia social a enciclicei, dreptul latimpul liber este garantat de contractul încheiatîntre patroni i muncitori: “Dreptul al timpulliber în fiecare zi cât i duminica trebuie

fie o condi ie men ionat în mod expressau tacit în orice conven ie încheiat întrepatroni i muncitori. Acolo unde nu existaceast garan ie, conven ia ar fi necinstit ,deoarece nimeni nu poate pretinde saupermite violarea obliga iilor pe care oameniile au în fa a sa i în fa a lui Dumnezeu”.6. Imediat dup garantarea dreptului la

timpul liber, Papa adaug un alt dreptal muncitorului ca persoan . Este vorbadespre dreptul la un “salariu just”.Romano-catolicismul p trunde astfel înstructura juridico-economic a problemelorsociale, c utând s creeze ea îns i unsistem de economie politic 20. Un exemplu,în acest sens, este problema “salariuluijust”, ori a salariului social ce trebuie

corepund în viziunea Romano-catolicismului nu numai trebuin elorimediate ale muncitorului, ci i ssatisfac i cerin ele ordinare alefamiliei21.În concep ia tezei sociale catolice,

familia are întâietate, fiind primul loc unde seînva acele virtu i f de care societateanu se poate dezvolta: sim ul solidarit ii, alvirtu ilor individuale, toleran a reciproc ,respectul i considera ia pentru cei mai slabi22. Salariul cap , a adar, un caractersocial i implic garan ia unei dubleiresponsabilit i atât din partea patronuluice angajeaz , în baza liberei în elegeriîncheiat cu muncitorul, prin care se oblig

-i pl teasc salariul, iar pe de alt parte,responsabilitatea muncitorului de a duce la

bun sfâr it munca. Statul nu are drept deinterven ie la încheierea unor astfel deconven ii decât în virtutea dreptului s u deveghere la împlinirea a ceea ce s-a convenitîn mod expres de ambele p i, patron imuncitor. O asemenea concep ie este asprucriticat de c tre Pap , deoarece contravinedublului caracter al muncii pe care le-ammen ionat anterior: caracterul personal icaracterul necesar. Pornind de la acesteconsiderente, Papa concluzioneaz : “dinaceast îndatorire decurge în mod necesar,dreptul de a- i procura mijloacele desubzisten , care pentru cei s raci, se reducela salariul pentru munca lor”. Cuantumulsalariului trebuie s fie just i suficient pentrumuncitor i familia sa. Dac “muncitorul,constrâns de necesitate sau de teama unui

u mai mare, accept condi ii mai grele,pe care, de altfel, nu le poate refuza fiindimpuse de c tre patron sau cel care îlangajeaz , atunci este evident c el înduro violen condamnat de c tre justi ie”.7. Un alt drept consacrat de enciclic cu

privire la condi ia muncitorilor estedreptul de a- i împlini liber îndatoririlorreligioase, deoarece “religia constituiefundamentul tuturor legilor sociale”.Dreptul de a- i practica i celebra credin aîn comunitate, în ciuda controverselorpe marginea acestui subiect, considerata fi un atribut exclusiv al vie iiparticulare, este garantat omului: „Nueste permis nici unei persoane s violezeaceast demnitate uman , pe careînsu i Dumnezeu o trateaz cu marerespect i nici s -i limiteze accesulspre aceast virtute ce apar ine vie iiceleste i eterne”.

8. Un alt aspect important al encicliceieste cel al raporturilor dintre stat icet eni, conferindu-i Statului un rolsubsidiar, acela de a fi în slujbapersoanei, familiei, societ ii i nuinvers23. În Enciclica Centesimus Annus,

ISTORIE POLITICInterpret ri ale gândirii sociale catolice la sfâr itul secolului al XIX-lea


Papa Ioan Paul al II-lea caracterizeazrela iile dintre stat i cet eni prin raportareala cele dou sisteme criticate i condamnatede Biseric : socialismul i liberalismul.Prima parte a enciclicei reafirm dreptulla proprietate privat i condamn , înspiritul epocii, socialismul, iar cea de-a doua parte este consacrat obliga iilorstatului fa de cet eni i condamn ,sistemul liberal24.

Rezisten a la liberalism are o îndelungattradi ie în lumea cre tin . Dincolo de argumenteletrecutului, în acest stadiu, Papa î i argumenteazteoria pornind de la faptul c “Eroarea capital ,în discu ia prezent , este aceea de a crede

cele dou clase se afl pe pozi iidiferite, într-un conflict îndelungat. Este oteorie ira ional i fals , iar adev rultrebuie c utat într-o teorie contrar ”.9. Papa Leon al XIII-lea stabile te un

model permanent i pentru Bisericconcentrat pe existen a a dou tendin emajore: una centrat pe aspectele sociale,orientat spre lumea exterioar i unasituat deasupra vie ii lume ti, raportatexclusiv la perceptele i fundamentelereligioase. Papalitatea nu este doar oinstitu ie: ea înseamn i o persoan ,papa25. Publicând Rerum Novarum, Papaconferea Bisericii un “drept suveran”de implicare în instruirea indivizilorconform principiilor i doctrinei sale,cu misiunea de a le p trunde în fiin a

untric i a face ca voin a fiec ruia fie c uzit i guvernat de regulile

perceptelor divine.Recitind textul enciclicei Rerum Novarum,

adev rat Magna Carta a doctrinei socialea Bisericii catolice26, reiese c Leon alXIII-lea a optat pentru continuarea tradi ieiBisericii în privin a “op iunii preferen ialepentru s raci”. Într-adev r, înv tura imisiunea social a Bisericii, “caritatea cre tin ”,ca esen a Evangheliei, sunt puncte esen ialeale enciclicei. În concep ia Papei, mesajulsocial al Bisericii nu este o simpl teorie27,

ci i garan ia p cii i unit ii sociale carenu poate fi substituit de nici o institu iecivil . În acest fel, Biserica are o misiuneunic pe care o va îndeplini cu succes cucât se va putea implica mai intens în realit ileschimb toare ce au marcat societatea îndoua jum tate a secolului al XIX-lea.

Note1 René Rémond, Religie i societate în Europa.Secularizarea în secolele al XIX-lea i XX1789-2000, Editura Polirom, Ia i, 2003, p. 66.2 Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclica Centesimusannus adresat venerabililor fra i întru episcopate,clerului, familiilor c lug re ti, credincio ilorBisericii Catolice i tuturor oamenilor debun voin cu ocazia centenarului encicliceiRerum Novarum (traducerea publicat deArhiepiscopia Romano-Catolic din Bucure ti înIoan. I. Ic jr. i Germano Marani, Gândireasocial a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002),p. 135.3 Eduard Feren , Centenarul Enciclicei RerumNovarum. Tr irea nou a valorilor permanenteale acestui patrimoniu eclezial în Verbum, anulII, numerele 7-12, iulie-decembrie 1991, p. 95.4 Ibidem.5 Papa Ioan Paul al II-lea, op.cit., p. 136.6 Ibidem, p. 142.7 Daniel Barbu, Doctrina social a Bisericii.Principii pentru o discu ie în Verbum, anul II,numerele 7-12, iulie-decembrie 1991, p. 134.8 Ibidem.9 Cea mai profund i categoric convingere aînv turii doctrinei sociale a fost formulat deConciliul Vatican II (Constitu ia Pastoralasupra Bisericii în lumea de ast zi Gaudium etSpes 25, 1): “Temeiul, purt torul i scopultuturor institu iilor sociale este i trebuie s fiefie persoana uman ”.10 Christoph Von Schönborn, Oamenii,biserica, ara. Cre tinismul ca provocaresocial , Bucure ti, Editura Anastasia, 2000, p.110.11 Ibidem, p. 111.12 Papa Ioan Paul al II-lea, op. cit., p. 136.13Eduard Feren , op. cit., p. 98.14 Papa Ioan Paul al II-lea, op. cit., p. 137.15Eduard Feren , op. cit., p. 102.16 Papa Ioan Paul al II-lea, op. cit., p. 138.



17 Radu Duduica, Izvoarele tomiste aleenciclicei Rerum Novarum în Verbum, anul II,numerele 7-12, iulie-decembrie 1991, p. 123.18 Ibidem.19 Ibidem, p. 139.20 erban Ionescu, Aspectul social alortodoxismului, Conferin sus inut în ziua de26 martie 1942 i publicat în Ortodoxia(Volumul I), Bucure ti, Tipografia C ilorBiserice ti, 1942, p. 185.21 Ibidem.22 Christoph Von Schönborn, Oamenii,biserica, ara. Cre tinismul ca provocaresocial , Bucure ti, Editura Anastasia, 2000, p.112.23 Daniel Barbu, op. cit., p. 136.24 Papa Ioan Paul al II-lea, op. cit., p. 141.25 Réne Rémond, op. cit., p. 108.26Eduard Feren , op. cit., p. 104.27 Ibidem, p. 105.

Abstract

In the present article I wish todescribe the attitude of the CatholicChurch toward the real political-economicsituation of the nineteenth century. Pope sargument finds its way to more solidground when he examines several areas ofeconomy and policy that have been thesubject of litigation in the 19th century. Theencyclical shares Church s opposition toliberal concepts of the nation andrecognition of the key role of State insocial life. What makes Rerum Novarumso unique is not just its impeccablereputation but the fact that it has cast suchan enormous influence on the field oftheology and politics.

STUDII EUROPENE


Modele politice privind integrarea i unitateaEuropei

Aurel PI URC

mediat dup încheierea celui de-alDoilea R zboi Mondial au ap rutmai multe mecanisme institu ionale

cu scopul rezolv rii pe cale pa nic atensiunilor i evitarea conflictelor asumate,întrucât imaginea dezastrului r mas înurma încheierii recentei conflagra ii eraînc vie în mintea oamenilor. Dintre noileinstitu ii care au ap rut la scar interna ional ,cea mai important i influent a fost O.N.U.i agen iile sale specializate (UNESCO,

OMS). N scându-se în perioada R zboiuluiRece, rolul i eficien a sa au fost minime,multe dintre institu iile i mecanismelesale fiind blocate de acesta.

Destinat a fi o institu ie interguverna-mental , în principal politic , O.N.U. nuputea cuprinde în sfera activit ilor saleprobleme de colaborare i cooperare economic .Dup refacere Europa occidental aveanevoie de o asemenea institu ie care scoordoneze, s dirijeze raporturile economice,atât la nivel suprana ional, cât i sectorial.

Ideea integr rii i unit ii europene nuera complet nou . Într-o form sau alta,aceata a fost prezent înc din Evul Mediu,ca unitatea cre tinismului, apoi dupReform , a protestantismului.

În secolul al XVIII-lea, filosofii luminilorvorbesc de pacea universal sau de„cosmopolitism”. Mult mai clar i real ,

ideea Statelor Unite ale Europei apare lamijlocul secolului al XIX-lea, promotorfiind Victor Hugo care spunea „Va veniziua...în care toate na iunile continentului,

a- i pierde calit ile istorice i glorioasalor individualitate, se vor topi într-o unitatesuperioar i vor constitui fraternitateaeuropean . Va veni ziua când cele dougrupuri imense, Statele Unite ale Americiii Statele Unite ale Europei, plasate una în

fa a celeilalte, î i vor da mâna pesteri”1.În perioada postbelic , oamenii politici,

conduc torii au creat sau au reluat i adoptatla noile condi ii ale dezvolt rii Europei modele,formule, alternative de integrare i structurareeuropean . Pân la c derea comunismuluiest-european în 1989, termenul de integraresau comunitate european avea în vederezona occidental , sau cei care vorbeau deideea cre rii unei largi „federa ii a Vestului”includeau doar rile aflate în afara zoneide control sovietic . Abia dup 1990, înlimbajul i ac iunea politic a Uniunii Europeneapar formule ca: „integrarea în structurileeuropene”, „extinderea Uniunii”, „asociereala Uniunea European ”, „ocuparea loculuiîn Europa” etc.

Dintre proiectele politice sau modelelecare au vizat realizarea unit ii europene,în prezentul demers vom analiza: federalismul,

STUDII EUROPENEAurel Pi urc


func ionalismul, neofunc ionalismul i modelulinterguvernamental al lui Hoffmann. Deceniulrestructur rii europene a fost deschis deRobert Schuman i Jean Monnet.

În 1950, ministrul de externe francezRobert Schuman a f cut o Declara ie înideea argument rii p cii i securit iieuropene, a reconstruc iei acesteia pe principiulunit ii. Sub influen a lui i pornind de laimportan a c rbunelui i o elului pentruacea vreme, între Germania i Fran a, la 18aprilie 1951, s-a creat Comunitatea Europeancare era considerat punctul de plecare aviitoarei Comunit i Europene. Era ocomunitate economic , care, a a cumafirma i belgianul Henri Spaak, unpromotor al edific rii Pie ei Comune, aveaca scop crearea unei „politici economicecomune care urma a constitui o puternicunitate de produc ie care permitea oexpansiune continu , o stabilitate crescut ,o ridicare accelerat a nivelului de trai idezvoltarea unor rela ii armonioase întrestatele pe care le une te”2.

Era pentru prima oar când asistam laconfruntarea dintre tipul dezvolt rii bazat pestatul na ional i al institu iei suprana ionale.Fragilul organism economic suprana ionalnu putea rezista crizelor i presiunilorpolitice. El avea nevoie de o componentpolitic suprana ional . Cel care avea sfac tranzi ia de la sistemul de integrareeconomic suprastatal la cel politic va fiJean Monnet. Acesta va crea dou institu iisuprana ionale: Înalta Autoritate a CECO– care r mânea în sfera economicului, iComitetul de Ac iune pentru Statele Uniteale Europei cu un evident caracter politic.

Acordul CECO i cele dou institu iicreate de Jean Monnet vor conduce lacrearea în 1957 a Pie ei Comune, constituitpentru început din state membre. Era primulorganism politic suprana ional institu ionalizatal viitoarei Comunit i Europene caredep ea sfera economicului circumscriindu-se politicului.

O problem mult dezb tut care nicipân ast zi nu a primit un r spuns clar esteaceea a apartenen ei lui Jean Monnet lamodelul politic func ionalist sau federalist.Proiectul politic propus de Monnet vizeazîn ultim instan crearea unei entit ipolitice a c rei form nu este în m sur s-oprecizeze, ceva de genul unui guvernfederal, fapt ce îl apropie din acest punctde vedere de func ionalism. Federalismulurma a fi pentru Monnet punctul vital alac iunii ce presupunea un proces complexîndelungat i cu progrese limitate. Dealtfel, contribu ia lui Jean Monnet lacrearea Europei federale este vehementcontestat chiar de liderul acestei mi riAltiero Spinelli. Însu i Monnet recunoa te:„Comunitatea pe care am creat-o nureprezint un scop în sine. Este un procesîn schimbare ... cel mai important lucrueste s nu dedic m de la cele câtevaprincipii care ne-au c uzit înc de laînceput: crearea între europeni a unuiinteres comun cât mai larg, care s fiedeservit de institu ii democratice, c rora sle fi fost delegat ca într-o bun zi acestproces ne va conduce spre Statele Uniteale Europei, dar nu are nici un sens sîncerc m s ne imagin m ast zi formapolitic pe care acesta o va îmbr ca”3.

A. Proiectul politic federal

Doctrina federal a ap rut în secolul alXVIII-lea, iar modelul ei de punere înpractic de nord-americani a constituit osurs permanent de inspira ie i deatrac ie pentru federali tii europeni. Cutoate acestea, ideea organiz rii Europei peprincipii federale s-a conturat la finelePrimului R zboi Mondial. La aceasta acontribuit teama de o nou conflagra iemondial , instaurarea regimurilor dictatorialecomunist i fascist, ca o amenin aredeschis la adresa democra iei i libert ii,for a i eficien a politic i militar ce o

STUDII EUROPENEModele politice privind integrarea i unitatea Europei


eviden iase, Statele Unite ale Americii,organizate pe principii federale, dorin arealiz rii unei Europe unite i prospere.Toate acestea au f cut ca în perioadainterbelic , proiectul politic federal scâ tige un larg sprijin atât din partealiderilor politici europeni Aristide Briand,E. Dollfus, Thomas Masaryk, N. Titulescu.Declan area celui de-al doilea R zboiMondial a animat transpunerea în practica ideii federalismului european.

Ororile celei mai mari conflagra iimondiale, R zboiul Rece, extindereacomunismului asupra p ii r ritene aEuropei i pericolul pe care-l reprezenta,globalizarea ale c rei efecte negativeîncepuser s se manifeste, vor pune îndiscu ie într-o form reconsiderat proiectulpolitic federal al Comunit ii Europene.

Fo ti combatan i ai Rezisten ei anti-fasciste ca Altiero Spinelli, consilieri politicide marc precum W. Churchill, R. Schuman,Charles de Gaulle, K. Adenauer au încercat

fac din federalism un proiect alpracticii politice.

O contribu ie important în promovareafederalismului european pe cale clasic ,constitu ional , prin crearea unei Adun riConstituante a avut-o Mi carea FederalistEuropean în frunte cu A. Spinelli. Înschimb, o alt organiza ie, Ac iunea FederalistEuropean , a militat pentru adâncireaintegr rii suprana ionale colaborând înacest sens cu func ionalismul.

Indiferent de organiza ia c reia i-auapar inut, to i federali tii au avut ca elementcomun prioritatea politicului în raport cueconomicul. Pentru federali ti, politiculnecesit solu ii politice care nu se potrealiza decât prin mijloace politice.

Deoarece federali tii s-au pronun atpentru crearea unei entit i politice supra-na ionale asupra c reia s se transfere peniveluri de autoritate puterea dinsprestatul-na iune, „dar coordonate între ele:nivel federal – nivel guvernamental – nivel

local. Sistemul politic astfel structurat arurma s se sprijine pe o constitu ie care sgaranteze diversitatea cultural i social ...autonomia i integritatea statelor contemporanei s asigure unitatea i diversitatea întregului.

Astfel, ideea aranjamentului constitu ionalajunge s ocupe o pozi ie central în întregdiscursul federalist”4.

Mul i anali ti consider c UniuneaEuropean de ast zi s-ar asem na foartemult cu principiile federaliste, ea s-ar aflaîn stadiul realiz rii unei Constitu ii careurmeaz a fi punctul central al acestuiorganism. Actuala formul organizatorica Uniunii Europene s-ar baza pe respectareasuveranit ii i entit ii politice na ionale astatelor membre, dar i pe existen a uneiautorit i politice federale cu decizii ireglement ri în principalele domenii alevie ii sociale, politice i economice.

Atitudinea, p rerile oamenilor politici,ale cercet torilor fa a de federalism suntdiferite, ele mergând de la acceptarea sapân la critic . Finalitatea proiectului federal,dup Amatai Etzioni, este crearea uneientit i politice care s se bucure derecunoa terea autorit ii sale politice dinpartea unei mari majorit i i s aibcapacitatea de a controla utilizarea for ei.În schimb, Carl Friederich consider cafederalismul trebuie s fie mai degrab „unmodel de evolu ie de rela ii în curs deschimb, mai degrab decât un proiectstatic reglementat prin reguli fixe ineschimbate”5.

Însu i autorii lucr rii Finalitatea Europeisus in c federalismul este supus la doutipuri de critici, „este vorba de m rireasuplimentar a distan ei între guvernan i iguverna i. Pe de alt parte, este vorba deextinderea la scar continental a revolu iilorinter-regionale prin crearea unui supra-statcare se reproduce, practic, la o scar maimare sl biciunile ordinii politice existentebazate pe statele na ionale”6.



Tot mai mul i autori, când criticproiectul federal, fac o apreciere între acestai actuala ordine i situa ie interna ional

generat de statele na ionale, nefiindincapacitatea acestuia de a realiza o stabilitatelumii contemporane. Alii consider federalismulambiguu, f o form final . Mul i v d încre terea autorit ii institu iilor suprana ionalefederale un pericol la adresa suveranit iina ionale.

Cu toate deficien ele i criticile care ise aduc, proiectul federal a contribuit larealizarea Uniunii Europene, a imaginii iautorit ii morale i politice a acesteia. Eleste în m sur s asigure un echilibru întreorganismele suprana ionale i statele na ionale,respectându-le autoritatea i decizia, impunând-o îns i pe cea federal .

Constitu ia pentru a c rei aprobaremiliteaz federali tii este considerat un factoresen ial în democratizarea i reglementarearela iilor dintre Uniune i statele na ionale,în ap rarea libert ilor i drepturilor cet eniloreuropeni. Îns i extinderea Uniunii dup1990 s-a f cut pe principii federale, eafiind un exemplu concludent al utilit ii ipragmatismului proiectului federal.

B. Modelul func ionalist

De i r cinile intelectuale ale func io-nalismului se reg sesc înc din perioadamodern , ca proiect al practicii politice, elapare la sfâr itul Primului R zboi Mondial.Ap rut sub impresia Primului R zboiMondial, dar i a instabilit ii politice ce i-a urmat, destr marea imperiilor arist iaustro-ungar, dar în special, a revolu ieibol evice din Rusia i a influen elor acesteiaîntr-o serie de ri europene, func ionalismul

i propune, din perspective rela iilorinterna ionale, s g seasc o formul pentrua crea un sistem pa nic, efficient i care spun cap t conflictelor.

Concep ia liberalismului clasic privindstatul i rolul s u în rela iile interna ionale o

vom reg si i în con inutul func ionalismului.Conform acesteia, statele na ionale care erauprincipalii actori ai politicii interna ionaleerau incapabile în a- i rezolva problemele deinteres comun sau în divergen , aducându-se ca argument declan area Primului R zboiMondial i avântul comunist ce i-a urmat,fapt ce ar impune o autoritate superioar ,suprana ional care s instituie o nouordine interna ional care s gestionezevia a interna ional .

Principalul creator i ideolog alfunc ionalismului a fost cercet torul britanicDavid Mitrany, de aceea modelul func ionalistse identific cu teoria sa publicat înlucrarea A Working Peace System. Scriindîn perioada de mari perturb ri i conflictesociale, de instabilitate i criz în rela iileinterna ionale, Mitrany consider c statulna ional din acea perioad ar fi incapabil smai asigure ordinea, nevoile i bun stareauman , în consecin , el propune creareaunui organism cu caracter interna ionalasupra c ruia s se transfere func ii iautoritate de la statul na ional. O asemeneasitua ie ar fi dictat de interna ionalizareaunor nevoi umane, cum era cazul ordinii isecurit ii pe care statul na ional nu maiera în m sur s le asigure. „Foarte multeastfel de cerin e se plaseaz de o parte i dealta a unei frontiere crea ionale i nu pu inedintre ele sunt universale. Un start eficient îndirec ia cre rii unei comunit i interna ionalede interese s-ar putea face prin crearea uneiagen ii comune care s se ocupe desatisfacerea acestei nevoi.”7

Conform concep iei lui David Mitrany,statele na ionale, în special cele mici, nu arfi în m sur s ofere o securitate real ,efectiv , ci doar una fictiv . Organismulsuprana ional ce urma a fi creat ar fi fost în

sur s ofere protec ie tuturor statelor,indiferent de m rimea lor, iar pe cele mici

le protejeze împotriva domina iei celormari i puternice. Pentru aceasta era necesarcrearea unor institu ii interna ionale care s



priveasc resurse i autoritate din parteastatelor membre. Era un transfer limitat icontrolat, care nu ar fi lezat suveranitateastatelor.

Pentru a- i impune proiectul politic,D. Mitrany a atacat federalismul care îi

cea concuren . Pentru el, federalismulnu s-ar deosebi prea mult de sistemul politicinterna ional bazat pe politica statelor na ionale.Nici acesta nu ar fi în m sur s rezolvediferendele din rela iile interna ionale, nu arînl tura domina ia celor puternici, nu ar ficapabil s -i impun deciziile. De i eracon tient c nici func ionalismul nu esteperfect, totu i acesta este mai flexibil, maireceptiv, fa de problemele vie ii interna-ionale, se poate plia mai u or i mai rapid

fa de acestea.Teoria func ionalist , în special

creatorul acesteia, Mitrany, au fost supu icriticii, fiind considerat idealist , nerealist ,tehnocrat , rupt de politic i legit ileacesteia. Ap rut în plin conflagra ie mondial ,când statele na ionale erau în situa ia de a-i pierde suveranitatea, ele fiind cu atât mai

pu in receptive la ideea transferului de autoritatei resurse unui organism interna ional, înc

era puternic imaginea neputin ei LigiiNa iunilor de a preîntâmpina noua conflagra iemondial .

Abordând probleme legate de nevoi itrebuin e umane, de comportament, mul iautori pun sub semnul întreb rii apartenen afunc ionalismului la teoria rela iilor interna-ionale, plasându-l în cadrul teoriilorsociale. Substituirea politicului ca fundamento face irealizabil , de aceea, mul i politologii anali ti ai rela iilor interna ionale se

îndoiesc de posibilitatea ei de aplicare înpractic , dar, mai ales, de reu it . De aceea,mul i au considerat func ionalismul osimpl pledoarie, f o finalitate practic ,precis .

ai mult, unii autori ca Paul Taylorconsider teoria lui Mitrany lipsit derigoare tiin ific , de argumenta ie, iar

încerc rile sale de a depolitiza rela iileinterna ionale nu rezist testelor esen iale,el confund normele etice cu abordareametodologic 8.

În plus, abordarea tehnocratic a luiMitrany are limite de aplicare i, în condi iileîn care un astfel de model de analiz erapu in cunoscut i acceptat, a contribuit i ella diminuarea valoric a teoriei sale. Niciatunci, i nici ast zi, nimeni nu credea crezolvarea unor probleme de interes comunla nivelul comunit ii interna ionale s-arputea realiza f implicarea politicului.

De i criticat , teoria lui Mitrany are ielemente pozitive cum ar fi: reliefarea nevoiicooper rii dintre state, a descentraliz rii icondamn rii na ionalismului. Ce este imai important este faptul c teoria lui D.Mitrany a constituit un punct de plecarepentru alte teorii i abord ri în domeniulrela iilor interna ionale ca: teoria inter-dependen ei, a regiunilor sau a societ iimondiale.

C. Modelul neofunc ionalist

Ca reac ie la încerc rile nereu ite de aexplica logic i de a prevedea schimb riledin via a interna ional , un grup de cercet torinord-americani în frunte cu Ernst Haas vorpune bazele unui nou curent politic,neofunc ionalismul. De i de origine nord-american, neofunc ionalismul va lua camodel de analiz Uniunea European .

Pornind de la complexitatea noiidezvolt ri sociale determinate, în mare

sur , de efectele negative ale globaliz rii,de extinderea interdependen ei i integr rii,E. Haas sus ine c statele na ionale suntdin ce în ce mai mult în imposibilitatea dea- i îndeplini sarcinile clasice i c seconstat o accentuat pierdere a autorit iiacestora în actul de guvernare.

Una dintre noile caracteristici aledezvolt rii actuale este integrarea economic .Efectele globaliz rii, societ ile multi- i



transna ionale, grupurile de interese ipresiune impun integrarea unor importantesectoare social-economice, de produc ie,desfacere i servicii. Nu pu ine sunt situa iilecând integrarea se realizeaz peste capul ivoin a statelor na ionale. Noul tip de dezvoltareeste înso it de apari ia unor organismesuprana ionale care s le gestioneze i s leorienteze evolu ia.

Pornind de la aceste realit i, E. Haas,în lucrarea sa The Uniting of Europe:Political, Social and Economic Forces,publicat în 1958, construie te teoretic o nouentitate politic suprana ional considerata fi superioar atât organiza rii în statena ionale, dar i proiectelor politice federali func ional. Întreaga concep ie a lui Haas

este centrat pe integrare, în special pe ceaeconomic i pe efectele acesteia asuprapoliticului. Haas constat c în noul cadrude dezvoltare interdependen a economiccontemporan impune la nivelul economiilordezvoltate integrarea care nu poate fioprit , nu are limite sau grani e. Acestspillover9 economic impune i un spilloverpolitic concretizat în crearea unei autorit isuprana ionale cu actori nonguvernamentalicare prin extensia, calitatea i eficien aactivit ii sale se va impune pe scenarela iilor interna ionale, inclusiv fa deac iunea statelor na ionale.

Caracterul global al procesului integra ionist,puternicele for e care-l propulseaz conducla presiuni asupra transferului autorit iipolitice de la nivelul statului na ional la celsuprana ional. Pentru E. Haas importanteste modalitatea prin care se realizeaztransferul autorit ii. Spillover-ul politic nuse realizeaz spontan, sau numai prinsimpla ac iune a spillover-ului economic,ci el are nevoie de o autoritate care s -lpropulseze, s -l direc ioneze. Un asemeneaorganism îl reprezenta la acea vremeÎnalta Autoritate a CECO.

i proiectul politic creat i pus încircula ie de Haas a fost supus criticii. Unii

autori îl consider lipsit de originalitate, care multe elemente de comunitate cu celfunc ional, i chiar federal, în special înceea ce prive te finalitatea. E. Haas esteacuzat c nu a luat în calcul distorsiunile,disfunc ionalit ile din via a interna ionalîn care ar evolua noul tip de integrare i cacesta este conceput pe o evolu ie liniar ,permanent ascendent . Totodat , i se imput

ar exagera rolul elitelor politice înrealizarea proiectului s u, c ar diminuaac iunea i voin a statelor na ionale. Practicasocial a demonstrat c i în condi iile încare statul na ional î i diminueaz dinautoritate i competen e, el r mâne încontinuare, atât în plan intern, cât i extern,principalul factor al vie ii sociale, singurulîn m sur s apere i s promovezeprincipalele valori umane, democra ia,libertatea, justi ia.

D. Modelul interguvernamental

Dac proiectele politice ale func iona-lismului i neofunc ionalismului î i au originileideologice în idealismul liberal, modelulinterguvernamental cu prec dere al lui StanleyHoffmann î i trage seva politic dinrealismul rela iilor politice, potrivit c ruiastatele na ionale au fost i continu sconstituie realit i ale lumii contemporane,cu rol major în func ionalitatea sa. Actualaevolu ie a societ ii contemporane, influen atde globalism i tendin a de integrare, areloc într-un mediu interna ional anarhic, faptce impune o autoritate la nivel suprana ionalcare s regleze via a interna ional . În analizarela iilor interna ionale, Hoffmann porne tede la considerarea politicului i economiculuica dou domenii distincte, ca „dou circuitediferite” în care s nu mai intervin rela iade determinare a politicului de c tre economic,ci acestea s dispun una fa de cealalt deo anumit neutralitate. Numai prin aceasttrasare separat a lor se poate explica tendin ade acceptare a integr rii economice de



tre statele na ionale i de re inere cândeste vorba de aspectele politice carevizeaz politica extern , ap rare, securitatena ional , unde sentimentul na ional esteputernic, iar statele sunt pu in dispuse sfac concesii. Principala acuza ie pe carecercet torul nord-american Hoffmann oaduce neofunc ionalismului este agresiuneaacestuia asupra suveranit ii, fapt ce argenera sentimentul de respingere a oric reiautorit i exterioare statului na ional. Teamade erodare a suveranit ii, de diminuare arolului statului na ional, care, în fond, s-arputea solda cu dispari ia acestuia, a condusla rena terea na ionalismului, fapt ce a generato încetinire a procesului de integrare.

Vechile proiecte politice privind unitateaeuropean , în special neofunc ionalismul,nu mai corespundeau situa iei i era nevoiede elaborarea unui nou proiect politicprivind unitatea european care s inseama de sensibilit ile i cerin ele statuluina ional, dar i de necesitatea unor organismei institu ii suprana ionale. Actualul sistem

al rela iilor interna ionale trebuie srealizeze un echilibru între sistemul deorganizare bazat pe statul i suveranitateana ional , dar i pe tendin a de integrare.„Statul na ional continu s r mân unmodel persistent mai degrab decât unmodel învechit în marele joc al politiciiinterna ionale i c integrarea regional asalvat de fapt statul na ional european i i-apermis s se adapteze la noile cerin e aleeconomiei politice globale mai degrabdecât a condus la îngroparea acesteia prinnoile aranjamente politice regionale.”10

În aceast situa ie interna ional încare statul r mâne un principal element alvie ii interna ionale, dar dominat de principiilesuveranit ii i autodetermin rii care, maidegrab „conserv diversitatea decât scultive unitatea”11 – el trebuie reformat.

O asemenea cerin este dictat depresiunile la care este supus statul na ional,pe de o parte, globalizarea, societ ile multi

i transna ionale, grupurile de interese, îns itendin a dezvolt rii determin integrareaeconomic , pe de alt parte, teama de erodarea autorit ii, de bun stare a suveranit ii lefac sceptice în ceea ce prive te loculinstitu iilor suprana ionale în sistemul rela iilorinterna ionale. De fapt, cercet torul nord-american pledeaz pentru un compromisîntre nevoia integr rii economice i unitateapolitic european . În ap rarea sa, „suveranitateai sentimentul de statalitate r mân capabile frâneze presiunile transna ionale persistente

care încearc s dizolve lumea statelor i so înlocuiasc cu o nou ordine interna ional .”12

Tipul de integrare i unitate pe care i-ldore te cercet torul nord-american este celcare s nu lezeze interesele fundamentaleale statelor na ionale, unitatea i integrarea

se realizeze în timp i, mai ales, limitate.În felul acesta, el se declar în favoareaorganiz rii Europei pe baze federale, aceastaar fi „cea mai bun ans pentru a deveni oentitate eficace” care nu merge dincolo destatul na ional, ci ofer în schimb perspectivaunui stat na ional mai mare. Justificândfederalismul, Hoffmann conchide: „Europanu poate fi ceea ce unele din na iunile saleau fost – un popor care î i creaz statul,nici nu poate fi ceea ce unele dintre celemai vechi state ale continentului i multedin cele noi aspir s fie – un popor creatde stat. Europa va trebui s a tepte pâncând diferitele state vor decide c popoarelelor sunt suficient de apropiate pentru ajustifica crearea unui stat a c rui sarcin vafi unirea acestora în unul”13.

De i proiectul politic al lui Haas eradestinat restructur rii Europei pe bazefederale, evolu ia Europei dup 1970 arat cavem de a face mai degrab cu o confedera ie.Statele na ionale sunt înc puternice înrela iile interna ionale, institu iile suprana ionalela nivel european depind înc de autoritateai decizia statelor na ionale, totul se bazeaz

pe acordul statelor, iar în luarea deciziilorfunc ioneaz principiul consensului.



Se pune tot mai mult ast zi întrebareadac statul, democra ia, în forma lor clasic ,mai au capacitatea de a oferi o nou guvernarei de a gestiona eficient resursele materiale,

financiare i umane ale actualei societ i,ori trebuie gândite i create mecanisme noii noi modele sociale care s înlocuiasc

vechiul sistem de organizare a Europei?Care ar fi cel mai viabil proiect politic, arputea Uniunea European s reprezintemodelul bunei guvern ri? i multe alteîntreb ri se mai pot pune. Nici UniuneaEuropean nu ne poate da r spunsul, c cinici ea nu are înc un status clar definit, eaîns i este o unitate în diversitate, o realitateîn curs de devenire. Îns i precizarea modeluluide organizare a Uniunii Europene ridicîntreb ri: federalism, coali ie de state, modelnou de cooperare i integrare economic ipolitic, sau o uniune de interese. Probabil

modelul federal este cel mai apropiat deactuala realitate a Uniunii Europene. Existinstitu ii comunitare, decizii ale acestora,diviziuni de puteri ce ar putea înclina sprefederalism. Din alt perspectiv vom constata

Uniunea European nu se plaseaz clar,întotdeauna pe modelul federalist, întrucâtbalan a puterii înclin spre statele na ionalei nu spre organismele Uniunii Europene,

iar importante domenii precum politica extern ,ap rarea, securitatea, r mân apanajul statuluina ional. Mai mult, statele membre, înrela iile lor cu organismele interna ionale,sunt subiecte de drept interna ional, ele sereprezint singure, trateaz în numele iinteresul lor, beneficiaz de rezultateleacestor rela ii.

Cu toate plusurile i minusurile ei,Uniunea European r mâne cel mai desucces model de guvernare colectiv , esteo experien politic f precedent i desucces, nu este perfect , dar perfectibil , eaeste în m sur s asigure stabilitate iprogres. Uniunea European este o realitate„vie” a rela iilor interna ionale care seimpune i impune respect atât economic,

monetar, cât i politic. Ea poate constituiun exemplu de urmat al colabor riiregionale i pentru alte ri i popoare.

Note1 Apud Evelyne Pisier (coord.), Istoria ideilorpolitice, Editura Amarcord, Timi oara, 2000,p. 371.2 Ibidem, p. 368.3 Jean Monnet, Mémoirs, Paris, Fayard, 1976,p. 86.4 Nicolae P un, Adrian Ciprian Paul, GeorgianaCiceo, Radu Com nescu, Finalitatea Europei,Editura Funda iei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005, pp. 208-209.5 Carl Friederich, Trends in Federalism inTheory and Practice, New York, Praeger, 1968apud Nicolae P un, op. cit., p. 210.6 Ibidem, p. 211.7 David Mitrany, A Working Peace System,1943 apud Nicolae P un, op. cit., pp. 217-218.8 Paul Taylor, Functionalism and InternationalRelations, in A.J.R. Gram, Paul Taylor (ed.),Functionalism Societies, University of LondonPress, 1975, p. 1.9 Termen pe care autorul în folose te însensul de modalitate de creare i adâncire aprocesului de integrare.10 Nicolae P un, op. cit., p. 233.11 Stanley Hoffmann, „Obstinate or obsolete?The fate of the nation-state and the case ofWestern Europe” în Daedalus, 95, 1966, p.866.12 Stanley Hoffmann, „Reflections on theNation-State, în Western Europe Today”, înJournal of Common Market Studies, 1982,13(1), p. 29.13 Ibidem.

Résumé

Après la deuxième guerre mondiale,plusieurs politiciens ont crée ou ont reprisdes modèles pour l intégration européenne.Dans cette étude on va analyser quelques-uns d entre eux, tels que: le fédéralisme, le(néo) fonctionnalisme ou le modèle inter-gouvernementale de Hoffman.

STUDII EUROPENE


Turkey and the European Union: Keeping aFriendly Distance

Michael RADU*

he alienation between Turkey andthe EU has grown on both sides tothe point that more and more people

in Brussels and Ankara are beginning torealize that not only is Turkey’s EUmembership unlikely, but that it is not inthe interest of either party.

The immediate problem is Cyprus,where the EU has committed every errorpossible, and an issue which more thanany other unites all Turks. To begin with,the EU’s decision to admit Greek Cyprusas a full member was made apparentlywithout a full understanding of theimplications. In April 2004, UN SecretaryGeneral Kofi Annan’s plan for reunification– which 65 percent of Turkish Cypriotvoters approved – was rejected by theGreek Cypriots by over 75 percent in areferendum. But Brussels went ahead withthe admission of Greek Cyprus anyway,even though Turkish Prime MinisterRecep Tayyip Erdogan had risked all hispolitical capital (and perhaps the existenceof his government) to pressure the TurkishCypriots to accept the plan. He did so eventhough he was fully aware that, onceCyprus was in the EU, Nicosia would bein a position to demand more and moreconcessions from Ankara. Meanwhile, underGreek pressure, the EU continues to punish,through blockade and isolation, the Turkish

side, while threatening Ankara for notopening its ports to the Greeks. As correctlyperceived in Turkey, Erdogan and theTurkish Cypriots made all the unpopularconcessions and received only humiliationfrom Brussels.

The more long-term and profoundissue is the EU’s political demands onTurkey, demands that are a case study ofcontradiction and confusion. Turkey hascomplied with many of Brussels’ demands– constitutional changes regarding humanrights, freedom of expression, minorityrights, etc. Kurds now have the right to usetheir own language and have a Kurdishmedia, again against popular sentiment andwell-founded fears of Kurdish separatism.The EU continues to push, often vocallyand, in the eyes of many in Turkey,irresponsibly, for the elimination of themilitary’s political role and influence.

Why is this irresponsible on the EU’spart? Because, despite government denials,Islamism, including fundamentalism, hasbeen on the rise in Turkey ever since thepresent Justice and Development Party (AKP)came to power in 2003.

* Dl. Michael Radu este Senior Fellow la theForeign Policy Research Institute in Philadelphiai Co-Chairman of FPRI's Center on Terrorism.

Acest articol este preluat cu permisiunea autoruluide pe site-ul http://www.fpri.org.

http://www.fpri.org.

STUDII EUROPENEMichael Radu


That fact has been repeatedly broughtto the public’s attention by Chief ofGeneral Staff Gen. Yasar Buyukanit andLand Forces Commander Gen. IlkerBasbug. Moreover, Navy chief AdmiralYener Karahanoglu has clearly stated that“The Turkish armed forces will nevermake the concessions that have been askedof it on the road to the European Union.”The military leaders have a constitutionalobligation to protect secularism – somethingthat seems to have escaped notice by itsBrussels’ critics. The seldom mentionedbut most powerful reason for opposition toTurkey’s membership in the EU in Europeis its Muslim identity and fear of theimpact some 70 million Muslim Turks in apost-religious Europe already threatenedby growing Islamism among its existing 20million Muslim residents. While that is alegitimate fear, it is counter-productive toat the same time insist on Turkey’sweakening its most powerful and popularsecularist force – the military.

In Turkey, the issue of “minority rights”is directly related to the Kurdish issue andterritorial integrity. At a time when theinterpretation of “minority rights” especiallyin territorial terms, threatens the integrityof EU members such as Spain or Belgium,and Turkey itself is experiencing a limitedrevival of Kurdish Marxist/separatist terrorism,one experienced Turkish observer hasobserved that “To gain admission into theEU, Turkey is being asked to solve theproblem of Kurdish separatism with thekind of methods that the EU countrieshave abandoned. Turkey cannot solve thatproblem and fight Kurdistan Workers’Party (PKK) terror with such methods.”By pushing for more and more “rights” fora separatist minority (including PKK terrorists)within the Kurdish minority, amounting tothe very same multiculturalism that is nowwidely under assault within Europe, Brusselsdemonstrates, if not a tin ear, hypocrisy.

When Turkish prosecutors bring totrial and courts condemn separatists orsupporters of Armenian claims of “genocide”by the Ottoman Empire in 1915, Brussels’human rights arbiters are prompt incriticizing Turkey for denying “freedom ofexpression.” But when three Dutch-Turkishpoliticians were purged from their parties’electoral lists for dissenting from theArmenian interpretation of those events,the French Parliament voted to make it acrime to do so, and Jacques Chirac, travelingto Erevan, conditioned Turkey’s membershipin the EU on Ankara’s recognizing theArmenian “genocide.” Whatever one’sopinion on the events of 1915 in the now-defunct Ottoman Empire – and beyondArmenian nationalist pretensions, it is hardto see the relevance of those events fortoday’s Turkish Republic – such attitudessuggest a persistent double-standard which,not surprisingly, is increasingly resented inTurkey.

While the European attitude towardTurkey’s membership is full of contradictionsand hidden agendas, developments insideTurkey are not boding well for the country’sintegration in the EU, either. The olddebate over secularism, never far from thesurface, has taken on a new and increasinglyopen intensity. Turkish nationalism is alsoon the rise, lately manifested as anti-Americanism. The AKP government ismore attracted to its initial Islamic roots,while the new military leadership, especiallyGen. Buyukanit, who took office in August,is less diplomatic than its predecessor inpublicly opposing that trend.

The combination of growing Turkishnationalism and anti-Americanism (a trendin Europe as well) means, in addition tocomplications for the U.S. position in Iraq,that the traditional U.S. support for Turkey’sEU accession is both less enthusiastic andless effective. That is not necessarily a badthing for Ankara: after all, is membership

STUDII EUROPENETurkey and the European Union: Keeping a Friendly Distance


in the Brussels club good and necessaryfor Turkey’s national interest? More andmore Turks are answering that question inthe negative. Public support for EUmembership has dropped dramatically inthe past year, from 70 percent to less than50 percent.

While for many Turks the reasonsmay be more emotional than objective –such pushbutton issues as the Kurdish andArmenian questions, or Cyprus, createinstant resentment – there are level-headedreasons to oppose membership. First, themembership issue is directly related toissues of secularism and the role of themilitary; second, the issue of human rights,especially Kurdish minority rights, isinseparable from terrorism. None of theseare seen as being easier to cope with underthe rules imposed by Brussels.

In economic terms, considering theproblems facing the EU in terms of economicgrowth, unemployment, and budgets, thelikely benefits of membership for Turkeyare increasingly hard to see. Indeed, whenmost of the EU members are alreadyunhappy with the cost of the newly admittedCentral and East European countries andthe soon to be admitted Romania andBulgaria, which ten new members combinedhave a smaller but richer population thanTurkey, it is hard to see how much, ifanything at all, is left for that country, interms of both good will and funding.Moreover, Turkey already enjoys, independentof its candidacy, some of the membershipbenefits in areas such as tariffs andinvestments. It has already implementedsome of the key economic reforms requiredby Brussels, with good results. PerhapsGerman Chancellor Angela Merkel’s opinionthat Turkey should remain a “preferredpartner” rather than member of the EU isbeneficial for Turkey. It certainly is morehonest than that of many of her colleagues,whose demands on Ankara are as great as

their understanding and concessions arelimited.

Résumé

adhésion de la Turquie à l UnionEuropéenne est devenue de plus en plusimprobable à cause des deux parties. Lapolitique communautaire concernant laTurquie est pleine de contradictions et enmême temps les évolutions récentes de cepays ne semble pas favoriser l acceptation.

STUDII EUROPENE


Why Degressive Proportionality?An Argument from Cartel Formation

Claus BEISBART, Luc BOVENS*

1. Introduction

et us consider a federation ofcountries with a decision-makingcouncil in which each country casts

a block vote. On equal representation, thevote of each country has the same weight.On proportional representation, the weightsof the votes are proportional to the countries’population sizes. In between these extremes,we can let the weights increase as a functionof population sizes, but smaller countriesreceive greater weights and larger countriesreceive lesser weights than proportionalitywould warrant. Such weightings are calleddegressively proportional weightings. Wewill consider the following two questions.First, what is a proper justification fordegressive proportionality? And second,does this justification provide us anyguidance as to how these weights shouldbe set?

There is a standard argument in theliterature that degressively proportionalweightings with weights proportional tothe square root of the population sizeequalize the voting power of the citizens inthe federation (Penrose, 1946 and 1952;Felsenthal and Machover, 1998). We willnot discuss this literature here, but ratherpresent a different justification that is

based on cartel formation. We argue thatdegressive proportionality aims to equalizethe expected utility of a proposal acrosscountries, considering that larger countriescan be thought of as cartels of smallercountries that have resolved to vote in block.We will present an intuitive argument tothis effect, construct a model to test theargument for the European Union, andfinally provide a more general argument insupport of degressive proportionality. Inthe end, our argument will actually makethe same recommendation as to how theweights should be set as the argumentfrom equalizing voting power.

Our approach is welfarist, egalitarianand takes into account the cartel-likeadvantages of larger countries. Barberàand Jackson (2005), Beisbart, Bovens andHartmann (2005), and Bovens and Hartmann(2002; 2005) also present welfarist argumentsfor assessing voting procedures, but noneof these authors take into account thecartel-like advantages of larger countries.

* Claus Beisbart – Center for Junior ResearchFellows, Universitat Kostanz; Luc Bovens –Department of Philosophy, Logic and ScientificMethod, London School of Economics andPolitical Science. Acest articol este preluat cupermisiunea autorilor de pe site-ul http://www.uni-konstanz.de/ppm/papers/cartel1.pdf.

STUDII EUROPENEWhy Degressive Proportionality?


2. The Intuitive Argument fromCartel FormationConsider the following example. In

the European Union Malta is the smallestcountry. Now imagine that the EuropeanUnion once consisted of several countieswith the same population sizes, say, thesame as Malta’s population size. There wasSussex, Normandy, Saarland etc. All thesecounties had one vote in the Council andeach vote had the same weight. Proposalswere accepted by a simple majority vote.Some proposals bestowed benefits on somecountries and imposed costs on others andfor other proposals the situation was turnedaround. Let us suppose furthermore that eachcountry was equally well off in receivingbenefits and carrying costs, and that benefitsbestowed on one country carried noimplications for other countries. This wasan unproblematic state of affairs. Every countyreceived precisely the same expected utilityfrom a random proposal and no questionswere asked about alternative voting schemes.Call this the Golden Age scenario.

But now some cunning countiesrealized that they could gain advantages byforming cartels. They struck the followingdeal. When a proposal comes across thetable, they would not automatically votefor or against the proposal according towhether they saw costs or benefits comingtheir way, but rather, they would conferwith each other. They decided that theywould vote for the proposal if and only ifthe average utility was positive for thecounties in the cartel. By doing so, theexpected utility from a random proposalfor counties who had formed a cartel wentup and the expected utility for countieswho had failed to form a cartel went down.Voting in cartels turns out to be beneficialfor the counties in the cartel and detrimentalfor the counties outside of the cartel.

Here is a simple example with a three-county federation. Suppose that there is a

one third chance that a proposal will yielda benefit of +1 for an arbitrary county, aone third chance that it will yield a cost of–1, and a one third chance that it will notaffect the county at all, i.e. its utility is 0. Acounty will vote for the proposal just incase it yields a benefit and proposals areaccepted by majority vote. Then the proposalis accepted for the profiles in Table 1. Everyprofiles has (1/3)3 chance of occurring.Hence the expected utility of each countyE[Ui] = 4/27. Now counties A and Bdecide to form a cartel: They will vote fora proposal just in case the proposal yieldsan average utility (or, equivalently, a sumtotal of utility) for these counties that isstrictly greater than 0. The proposal is thenaccepted for the profiles in Table 2. Notethat the profiles in rows five and seven inTable 1 have dropped out and four moreprofiles are added. The expected utilities ofthe cartel counties E[UA] = E[UB] increaseto 6/27 each, and the expected utilities ofthe non-cartel county E[UC] decreases to 0.So county C will understandably look withdisgruntlement at the cunning of A and B.

Consider now proportional representationin the European Union. We can think ofthe larger countries in the European Unionas cartels of counties. In this picture, Maltadid not form a cartel and looks withdisgruntlement at this massive cartel of mcounties now called the United Kingdom.The problem is that, after forming a cartel,the United Kingdom received m times asmuch weight as Malta. As a consequence,the utility for Malta went down and theutilities for the UK counties went up. Maltahas become the victim of cartel formationand might reasonably proclaim that it isonly willing to remain in a European Unionin which proposals spread costs and benefitsequally across the countries of the federation.Malta’s concerns express a feasible politicalideal. To placate Malta, we institute degressiveproportionality. We reduce the weights of

STUDII EUROPENEClaus Beisbart, Luc Bovens


the cartels that constitute the countries. Acartel such as the UK no longer receives mtimes as much weight as Malta. Theweights should be precisely so degressivethat the expected utility of an arbitraryproposal is equalized across the federation,as it was in the European Union as acartel-free federation of counties.

The question that we have not yetaddressed is how far we should pull backfrom proportional representation in orderto realize the desideratum of equal expectedutilities for the countries. To address thisquestion we will now set up a model.

3. A Model of Cartel FormationConsider a federation consisting of N

countries where each country i consists ofmi counties respectively and each county inevery country has the same size. Weexpress a proposal as a vector of utilitiesvi

j, where vij, is the utility that county j in

country i would receive if the proposalwere accepted. Utilities are defined so thatpositive utilities represent benefits from amotion and negative utilities represent costs.If the motion does not affect a county orthe status quo is preserved because themotion was rejected, then the countyreceives zero utility. Since we do not knowwhat future proposals will be like we assumea probability distributions over the vi

js andthink of them as values of random variablesVi

j. We assume that the Vijs are independently,

identically and normally distributed with µ= 0 and = 1. Countries vote as cartels andalways cast block vote. A country i votesfor a proposal just in case vi = (vi

1 + +vi

mi)/mi > 0 . We define random variables V= (Vi

1 + + Vimi)/mi. Vi is the utility that

an average county within country i wouldreceive, if the proposal were accepted.Although the Vi

js are identically distributed,the Vis are not. The probability distributionsover the Vis are still normal with zeromean, but the standard deviations vary

with i2 = 1/mi . Equality is lost at the level

of countries.A decision rule assigns a certain weight

to each country. If the proposal receivesmore than half of these weights in the vote,then it passes. Subsequently, each county jfrom country i receives utility ui

j = 0 if theproposal does not pass, and ui

j = vij if the

proposal does pass. Call the correspondingrandom variables that yield the utilitiesafter the decision rule has been applied Ui

j.We are interested in the expected utilitiesfor the counties, E[Ui

j]. Since the probabilitydistributions over the Vi

js are identical forall i and j, and since all counties j withinone country i vote exactly the same way,the E[Ui

j]’s are identical for all counties jin the same country i. It is thus sufficient tolook at the utility for an average county incountry i, Ui = (Ui

1 + + Uimi)/mi and to

calculate the E[Ui]’s.The E[Ui]’s will vary with the weights

assigned to the countries. We consider ourmodel under a family of weightings. Thefamily is parametrized by a measure ranging from 0 for equal representation to1 for proportional representation. Let xi bethe relative population size of each countryi in the federation and wi the weight ofeach country in the vote in the council ofthe federation:

wi ) = xi / xk . (1)

For = 0, wi = 1/n for the n countries in thefederation and there is equal representationin the assembly. For = 1, wi = xi and thereis proportional representation in the assembly.Intermediate values of yield models ofrepresentation of degressive proportionality.2

Our desideratum is to equalize theE[Ui]’s by picking a particular model ofdegressive proportionality. It turns out thatwe cannot reach complete equality. As thenext best thing, we want to determine forwhat value of the scatter of the E[Ui]’s is



minimal and we measure this scatter bythe standard deviation of the E[Ui]’s.3

We take the European Union as ourexample and reconstruct it as a federation ofMalta-sized pseudo-counties. Each country iis a cartel consisting of mi counties, wheremi is the population size of country i dividedby the population size of Malta. The mi’sare proportional to the population sizes, butthey are not likely to be natural numbers.We will therefore assume, that the validityof i

2 = 1/mi extends to non-integer mi’s,although strictly speaking i

2 = 1/mi hasonly been proven for integer mi’s.4

We calculate the expected utilitiesE[Ui] in the following way. We define afunction that maps positive utilities into 1for a yes vote, and non-positive utilitiesinto 0 for a no vote. Consider a proposal,that would yield benefits or costs v1, , vnto countries 1, , n, if it were accepted.According to our model of cartelformation, the voting profile for theproposal is < (v1),…, (vn)>. Subsequentlywe define a function D that maps profilesfor which the proposal is accepted into 1and profiles for which the proposal isrejected into 0. Note, that the functionalform of D depends on the weighting. Thenthe utility that an average county fromcountry i gets out of the decision processequals

Ui = ViD{[ (Vi),…, (Vn)]}. (2)

Hence, the expectation of the utility of aproposal equals

E[Ui] = dvi dvnp(vi)...p(vN)viD{[ (vi),…,(vn)]}.5 (3)

In Figure 1, we present the standarddeviation of the E[Ui]’s as a function of .The standard deviation is minimal for an in the neighborhood of ½, i.e. when we setthe weights of the countries roughly

proportional to the square roots of thepopulation sizes. So a degressively proportionalweighting minimizes inequality, and wehave also found the particular weighting tobe chosen. But why is it that an close to½ yields minimum inequality? Our challengeis to provide a more general argument tothis effect.

4. An Analytical ArgumentLet us construct a random variable X

that equals 0 when a proposal is rejected,equals 1 when a proposal is accepted andcountry i voted for the proposal, and equals2 when a proposal is accepted and countryi voted against the proposal. We nowcompute the E[Ui] by conditioning on X:

2E[Ui] = E[Ui|X = k] x P(X = k). (4)

K=0

Clearly for rejected proposals, i.e. for X = 0,E[Ui|X = 0] = 0. Assuming independence,for accepted proposals that country i votedfor, E[Ui|X = 1] is the expectation value ofthe utility of the proposal Vi given that thevalue of Vi is positive:

E[Ui|X = 1] = viN[0, i]dvi / N[0, i]dvi. (5) 0 0

Sinceµ = 0, the normal distribution is symmetricwith respect to 0 and the denominator (i.e.the probability that country i votes for theproposal) equals ½. It can be shown thatthe numerator equals:

viN[0, i]dvi}2= 1/2 i. (6) 0

Hence,

{E[Ui|X = 1]}2 = 2/ x i2 = (2/ mi)2 . (7)

Similarly,

– {E[Ui|X = 2]}2 = (2/ mi) = {E[Ui|X = 1]}2. (8)Inserting this in equation (4), we obtain:



{E[Ui]}2 = (2/ mi) [(P(X = 1) – P(X = 2))]2. (9)

If we are to equalize the E[Ui]’s, we haveto ensure that

[P(X = 1) – P(X = 2)]2 ~ mi. (10)

We turn to [P(X = 1) – P(X = 2)]. The firstterm equals

P(X = 1) = i/2N, (11)

where i is the number of voting profilesin which the proposal is passed and i votedfor the proposal. Since the probability thata country votes for the proposal is ½, thereare 2Nequiprobable profiles.It can be shown (Felsenthal and Machover1998, p. 39 and p. 43) that

P(X = 2) = i/2N ½ i , (12)

where i is the Banzhaf voting power ofcountry i. The Banzhaf voting power of acountry equals the probability of thiscountry being pivotal. A country i ispivotal in a voting profile, if and only if thefinal decision would have been different, ifi had voted differently.From Eqs. (11) and (12) we conclude that

[P(X = 1) – P(X = 2)] = ½ i . (13)

In order to equalize the E[Ui]’s, wetherefore have to find a weighting forwhich i

2~ mi.As Penrose (1952, Appendix) showed

for certain conditions, for large federations,i.e. for large N, the i s of the countries areclose to proportional to their weights in thedecision rule, i.e. to the wis. As a consequence,for a federation with a reasonable numberof countries such as the European Union,assigning each country i a weight that isproportional to the square root of mi will

approximately result in square root powersand thus, according to Eqs. (10) and (13)approximately achieve equal expectedutilities E[Ui] for all countries i.

This analytical argument explains whythe standard deviation is minimum for anvalue close to .5, i.e. for the square rootweights. We can also use this argument forexplaining why the minimum is not exactlyat = .5. The reason is that the countries’powers only become strictly proportionalto the weights in the limit N .

5. Discussion pointsWe have provided an argument for

degressive proportionality in the federalassembly of a federation of states. Our argumentproceeded in two steps. By telling a GoldenAge Story, we first motivated the requirementthat cartel formation should not pay off.Secondly, we showed that square root weightsneutralize the effects of cartel formation.This left us with a concrete recommendationfor the weights in a federal assembly.

Our argument parallels a well-knownargument from the voting-power literature(Penrose 1946 and 1952, Felsenthal andMachover 1998, Ch. 3 and 2000). Thisargument reconstructs the federal assemblyin terms of a two-tier voting system, underwhich people from different constituenciesvote on representatives who in turn vote onthe president, say. The question is then whichweights the representatives should have.The argument requires that each citizen inthe federation have equal power. The powerof a citizen is measured in terms of Banzhafvoting power. The Banzhaf voting powerfor a citizen equals the probability of thiscitizen being doubly pivotal. A citizen isdoubly pivotal, whenever the outcome ofthe presidential election would have beendifferent, had she voted differently. If citizenscast their votes independently, the probabilityof double pivotality factorizes into aproduct of two probabilities, viz. the



probability that that citizen is pivotal in herconstituency and the probability that herconstituency’s vote is pivotal for the president.If there are only two candidates and if eachcandidate is equally likely to receive a votefrom any citizen, then the probability ofbeing pivotal within one’s constituency isinversely proportional to the square root ofthe population within this constituency. Inorder to correct for this population-dependence,we have to set the power of each constituencyproportional to the square root of its populationsize, which can be achieved by assigningsquare root weights, provided that thereare sufficiently many constituencies.

The voting power argument has comeunder attack from various sides. Forinstance, it has been argued that some ofthe assumptions that underlie the Banzhafvoting power approach are unrealistic (seee.g. Gelman et al. 2004). Like the voting powerargument, our argument also rests on egalitarianconcerns. But the voting power argumentrests on equalizing the citizens’ voting power,whereas our argument rests on equalizing theexpected utility of a proposal for all countiesin the federation. It is noteworthy that ourargument starts from a completely differentperspective, but ends up with the samerecommendation. In particular, our argumentis not based on reconstructing the federationas a two-tier voting system. We thereforethink that our argument affords a novelperspective on decision rules.

Nevertheless, it is true that our argumentrests on assumptions that parallel assumptionsthat underlie the voting power argument.Some people might want to object to theseassumptions. In the following, we will dealwith two objections of this kind. We willnot argue against these objections, but rather,we will show that, if our model is modifiedso as to accommodate these objections,our argument remains valid.

First, we assumed that the means ofthe normal distributions for the utilities are

exactly 0. As a consequence, the utilitydistributions were symmetric with respectto zero, and the probabilities of acceptanceand rejection were set at one half. Somemight object to this assumption, arguing, forinstance, that proposals from the Commissionare not zero-sum games.

To take account of this objection, wecalculate the E[Ui]’s for different non-zerovalues of µ as outlined in Section 3. Note,that in this case, the chances that a countrywill vote in favour of a proposal will differamongst the countries. In Fig. 2 we considerthe case of µ = .0001. Such a µ-value mightseem too close to zero to allow for a significanttest, but, in fact, it is not, because ourvariances are very small as well. Forinstance, for µ = .0001, the probabilities foracceptance range from .53 for Malta to .82for Germany.

Comparing Figs. 1 and 2 we observethat the curves for the standard deviationsdiffer. But the difference is mainly a differenceof scale. In particular, the location of theminimum doesn’t change much and is stillclose to .5. This is also true for negativeµ’s. We therefore conclude that our modelis stable under reasonable variations of theµ-value.

Second, in telling the Golden Age story,we assumed that the counties’ utilities werecompletely uncorrelated. But that does notseem to be realistic. Consider particularly thecounties forming a European country, say,France. Suppose, for instance, that somepart of France benefits from a proposal.Isn’t it very likely that other counties ofFrance will benefit as well, just becausethey share the same infrastructure, the samehistory, and the same interests to someextent?

Let us try to understand the effect ofintra-country correlations by consideringtwo limiting cases. One limiting case isprovided by independent utilities. In thiscase the utility distribution of the cartel has



a standard deviation that is inverselyproportional to the number of its counties.As we have shown, .5 yields minimumstandard deviation for the E[Ui]’s. Theother limiting case is provided by perfectpositive correlations. That is, when somecounty in France receive utility v from aproposal, all other counties in France receivethe same utility v. In this case the utilitydistribution of the cartel (France) is independentof the number of its counties and allEuropean countries have the same utilitydistribution. Under this model we willcertainly equalize the E[Ui]’s (and thusminimize their standard deviations) if wegive the countries equal weights. Bothlimiting cases are not realistic, for sure.But they suggest that, as the strength of thecorrelations increases, the minimum of thestandard deviation drifts from ½ to 0. Thus,if there are some limited intra-countrydependencies, then a degressively proportionalweighting and an -weigthing with .5 > 0 will minimize the standard deviationsof the E[Ui]’s. So the general case fordegressive proportionality is stable undercorrelations. But the precise location of theminimum will depend on the model for thecorrelations. This suggestion is consistentwith the analytical argument presented inSec. 4, which breaks down once correlationsemerge. For instance, equation (11) cruciallybuilds upon independence.

Let us finally comment on the GoldenAge story. Some people might object thatthroughout the history of Europe, there wasnever a Golden Age. But this objection restson a misunderstanding. The Golden Agestory is really an as if story. It captures thefollowing observation. Larger countries arelikely to have a greater number of socialgroups (e.g. counties, regions, interest groups,professional groups, ...) whose inter-grouputility correlations from proposals aresufficiently small. Hence the standard deviationof the costs and benefits from proposals

for the average British social group issmaller than for the average Maltese socialgroup. It is as if these various social groupsare able to vote in block, and the moresocial groups that can vote in block due tothe size of the nation, the greater thebenefits are. For this reason, there areegalitarian concerns that countries shouldreceive less than proportional weights tobreak this unfair advantage. The GoldenAge story only adds some historical dramato this observation.

Tables and Figures

A B C1 1 11 1 01 1 -11 0 11 -1 10 1 1-1 1 1

Table 1. The profiles under which a proposalwould be accepted before cartel formation inour simple example.

A B C1 1 11 1 01 1 -11 0 10 1 10 1 01 0 00 1 -11 0 -1

Table 2. The profiles under which a proposalwould be accepted after cartel formation inour simple example.



Figure 1. The standard deviation of the E[Ui]’s as a function of .

Figure 2. The standard deviation of the E[Ui]’s as a function of for a µ value of 0.0001.



Notes1 It can be shown that, for independent andidentically and normally distributed randomvariables Xi with means µi and variances i

2,Xi is normally distributed with mean µi and

variance i2 (Ross, p. 268). Furthermore, itcan be shown that, for any random variable Xwith variance i

2, the random variable aX + bhas variance a2

i2 (Ross, p. 144). It follows that

V is normally distributed with mean µ = 0 andvariance 1/mi, or, in other words, with standarddeviation 1 mi. Under conditions specified inthe central limit theorem, V approaches anormal distribution for large mi, even if the Vi

jsare not normally distributed and identical forj=1,…, mi.2 See Felsenthal and Machover, p. 73 andBovens and Hartmann (2005), equation (1)3 That is, we think of the E[Ui]’s as values ofanother random variable, assume that eachvalue is equally likely to occur and calculate itsstandard deviation. This is not to be confusedwith the standard deviations of the Ui’s.4 To avoid non-natural numbers, we can thinkof the smallest social unit as a single personrather than as a Malta-sized county. We thenassume that the utility distribution of a proposalis the same for each person in the EuropeanUnion and rescale the i for the countriesaccordingly. This construction will yieldprecisely the same results as our model does inthis section.5 More details on how to calculate this functioncan be found in the appendix of Beisbart,Bovens and Hartmann (2005)..

References1. Barberà, S. and Jackson, M.O. (2005)

'On the Weights of Nations: AssigningVoting Power to Heterogeneous Voters',unpublished working paper, URL(consulted Sept. 2005). http://www.hss.caltech.edu/~jacksonm/weight.pdf

2. Beisbart, C., Bovens, L. and Hartmann,S. (2005) ‘A Utilitarian Assessment ofAlternative Decision Rules in theCouncil of Ministers,’ In: EuropeanUnion Politics, forthcoming

3. Bovens, L. and Hartmann, S. (2002)‘Welfare, Voting and the Constitutionof a Federal Assembly’ (mimeo)

4. Bovens, L. and Hartmann, S. (2005)‘Utilitarianism, Degressive Proportionalityand the Constitution of a FederalAssembly’ (mimeo)

5. Felsenthal, Dan S. and Machover,Moshé (1998) The Measurement ofVoting Power. Theory and Practice,Problems and Paradoxes. Cheltenham:Edward Elgar.

6. Felsenthal, Dan S. and MoshéMachover (2001) ‘Enlargement of theEU and Weighted Voting in itsCouncil of Ministers’, URL (consultedSept. 2004): http://www.lse.ac.uk /Depts/cpnss/projects/VPPpdf/eubooktd.pdf.

7. Gelman, A., Kath, J. N. and Bafumi, J.(2004) ‘Standard Voting Power Indicesdon’t Work: An Empirical Analysis.’The British Journal of Political Science34, 657 - 74.

8. Penrose, Lionel S. (1946) ‘The elementarystatistics of majority voting’, Journalof the Royal Statistical Society 109:53-7.

9. Penrose, Lionel S., (1952) On theObjective Study of Crowd Behavior,H. K. Lewis and Co: London.

10. Ross, S. (1998) A First Course inProbability Theory – 5th ed. PrenticeHall: Upper Saddle River, NJ.

RésuméDans cet article on présente un nouvel

argument pour l application de la proportionnalitédégressive dans les assemblées fédérales.Cet argument est basé sur l idée que les étatsde la fédération sont vus comme des cartels

unités sociales et que la formation descartels ébranle l égalité des utilités de chaqueétat. En créant un modèle probabilistique onmontrera comment il faut établir les poidsdégressivement proportionnels.

http://www.lse.ac.uk

STUDII EUROPENE


Challenges in the Creation of the European UnionAgency for Fundamental Rights

lina Maria GEORGESCU

he present study aims at presentingthe creation of the European UnionAgency for Fundamental Rights

(FRA) as an expression of the will of theEuropean Community to fight the breachesof human rights within its Member States.The Fundamental Rights Agency is anindependent body of the European Unionthat was created on the basis of CouncilRegulation (EC) No. 168/2007 of 15 February2007 and is the successor of the formerEuropean Union Monitoring Centre onRacism and Xenophobia (EUMC). TheAgency has its headquarters in Vienna andofficially replaced the former EUMC startingwith 1 March 2007.

Steps in the creation of the FRA1

In December 2003 in Brussels theEuropean Council expressed its decision tothe representatives of the Member Statesto extend the mandate of the EuropeanUnion Monitoring Centre on Racism andXenophobia so that it develops into aEuropean Union Agency for FundamentalRights: stressing the importance of humanrights data collection and analysis with aview to defining Union policy in this field,agreed to build upon the existing EuropeanMonitoring Centre on Racism and Xenophobiaand to extend its mandate to make it a

Human Rights Agency to that effect. TheCommission also agreed and indicated itsintention of submitting a proposal toamend Council Regulation 1035/97 of 2June 1997 in that respect. 2

The Agency was proposed to have amandate to "collect and analyse data onfundamental rights with reference to, inprinciple, all rights listed in the Charter"3. Itsmain activity was to be centered on "thethematic areas within the scope of Union law"4.

On October 25th, 2004 a publicconsultation5 was launched by the EuropeanCommission in order to receive the supportof the public for the extension of the remitof the EUMC to become a FundamentalRights Agency. The second step wasrepresented by the launch of the EuropeanCommission’s legislative proposal6 onJune 30th, 2005. On November 30th, 2006the European Parliament expressed itsposition7 regarding the extension of theEUMC’s mandate in order to become aFundamental Rights Agency. Next, theJustice and Home Affairs Council agreedwith the creation of the FRA on December4/5th, 2006. The FRA was establishedbased on Council Regulation (EC) No.168/2007 of February 15th, 2007 whichwas published in the Official Journal of theEuropean Union on February 22nd, 2007.

STUDII EUROPENElina Maria Georgescu


Organization of the FRAIn order to carry out its activity, the

most important components of the Agencyare the Management Board, the ExecutiveBoard, the Director and the ScientificCommittee. The mandate of each of thesefour components is laid down by CouncilRegulation (EC) No. 168/2007 of February15th, 2007 establishing the FRA and isstipulated in its rules of procedure.

Each of the EU Member States appointsa representative to the Management Boardand, if needed, a deputy, both of themindependent persons who are experts in thedomain of human rights and possessexperience in the field of management ofpublic or private sector organizations8. TheManagement Board also comprises oneindependent person nominated by theCouncil of Europe and two representativesof the Commission to ensure a closecooperation among the institutions andincrease the synergies at Community level.The Management Board constitutes theAgency’s planning and monitoring body.Its decision-making powers are stipulatedin article 12, paragraph 6 of the CouncilRegulation (EC) No 168/2007: the boardadopts the Agency’s Annual WorkProgramme, the Annual Reports, appointsand dismisses the Director, appoints andrevokes the members of the ScientificCommittee, adopts the draft and finalbudget, adopts the FRA’s rules of procedureand financial rules, decides whether a memberof the Management Board no longer meetsthe criteria of independence. The majorityof its decisions are taken on the basis of asimple majority, except for cases where atwo-thirds majority or unanimity are needed.

The Executive Board assists theManagement Board in carrying out its functionsbeing constituted by the Chairperson andVice-Chairperson of the Management Boardand of other three members of theManagement Board, one of them being the

Commission’s representative. The Directoralso takes part in the meetings of theExecutive Board, but does not enjoy theright to vote9.

The Director of the FRA is appointedby the Management Board for a five yearmandate with a possible three year extensionaccording to the opinion and list of preferenceof the European Parliament and of the Councilof the European Union, on the basis of acooperation procedure. The Director isresponsible before the Management Boardand has to manage the following tasks:preparation and implementation of theAnnual Work Porgramme, administrativefunctions, implementation of the budget,implementing the monitoring process ofthe Agency’s performance against its statedobjectives, cooperation with civil society10.

The Scientific Committee compriseseleven independent members, experts inthe field of human rights, appointed by theManagement Board for a single five yearmandate headed by a Chairperson nominatedfor a one year mandate. The ScientificCommittee meets in four sessions per yearand ensures the scientific quality of theAgency’s work, its decision being takenby a two thirds majority.

Activity of the FRAFirstly, the scopes of the FRA are

centered on the activity of data collectionand dissemination, on finding ways toimprove the quality and comparability ofdata at Union level and on providing theEU and its Member States with researchesand surveys in the filed of fundamentalrights.

Secondly, its activities are oriented onproviding the Union and its Member Stateswith opinions and recommendations whenimplementing Community law both whenrequested by the European Commission,the European Parliament or Council andwhen the Agency considers them necessary.

STUDII EUROPENEChallenges in the Creation of the European Union Agency for Fundamental Rights


The researches and surveys find theirexpression in annual reports on fundamentalrights in the EU, which also contain examplesof good practice, and other research studies.

Thirdly, the Agency’s tasks includethe cooperation and dialogue with the civilsociety, the creation of a network based ona “Fundamental Rights Platform” and theexchange and spread of information relatingto actions against the breach of fundamentalrights.

Challenges in the creation of the FRAThe creation of the Fundamental Rights

Agency has encountered a series of challengeswhich were recognized as affecting thisevolution in areas such as the legal frameworkon which it functions, the power of theEuropean Commission to create communityagencies, the financial resources with whichit operate, its scope, mandate and tasks andissues linked to non-duplication for groundsof cost efficiency11.

In order to ensure the effectiveness ofthe Agency, its architects had to surpass thechallenge of whether to provide the Agencywith a complaints recording mechanismand with the power to examine individualcomplaints on the model of some nationalmonitoring institutions. The solution wasnot to empower the Agency with theseprerogatives, but to direct one’s steps to thenational organizations – especially towardsthose specialized in racist discrimination –empowered to offer legal advice on thematter12. Consequently, the scope of theFRA is to raise awareness to the individual’sfundamental rights and not to give assistanceto individuals, victims of discrimination.Another step that the FRA has undertakenin the struggle to raise the awareness onthe breach of fundamental rights was tocreate a guide for victims of discrimination.Moreover, another solution was to considerthe European Commission as the soleinstitution empowered to “supervise the proper

application of Community law.”13

Complaint recording mechanisms existat national level in some of the Member Stateswithin national specialized bodies thatregister complaints coming from victims ofdiscrimination. There are countries in whichthe absence of such specialized bodies iscounterbalanced by NGOs. However, there arecountries in which neither national specializedbodies, nor such NGOs do exist, whichrepresents an obstacle to the collection ofdata on the phenomenon of discrimination.

As regards the cases of discriminationthat have been taken to court, their numbermight be determined by the fact that not allMember States have implemented the anti-discrimination legislation or established nationalspecialised bodies. Although neither the formerEUMC, nor the current FRA own the mandateof intervening in individual cases since it isto be underlined that the Agency has nocomplaint resolution mechanism 14, thesemechanisms exist at national level and withthe European Court of Human Rights.

The Agency does not possess regulatorydecision-making prerogatives. Also, it doesnot constitute a task of the FRA to monitorthe situation of fundamental rights in EUcountries on the basis of Article 7 TEU whichstipulates the power of the Council to takethe appropriate measures against a MemberState that does not respect fundamentalrights: “The Council (…) may determinethat there is a clear risk of a serious breachby a Member State of principles mentionedin Article 6(1), and address appropriaterecommendations to that State. (…) the Council,acting by a qualified majority, may decideto suspend certain of the rights deriving fromthe application of this Treaty to the MemberState in question, including the voting rightsof the representative of the government ofthat Member State in the Council”.

This fact constituted a challenge thatburdened the creation of the FRA. It wasrepresented by the difficulty to establish

STUDII EUROPENElina Maria Georgescu


the scope of a fundamental rights agencysince there was the possibility to choosebetween two legal means of realizing that.The first was represented by Article 6paragraph 2 TEU together with the Charterof Fundamental Rights proclaimed in December2000. The second was Article 7 TEU.

Compared, the two means of establishingthe scope of the fundamental rights agencypresented the following picture. Article 6/2TEU15 combined with the Charter ofFundamental Rights would have establishedthe scope of monitoring the respect of theCharter of Fundamental Rights by the EUinstitutions and bodies and Member States,since Article 51 of the Charter reads: “Theprovisions of this Charter are addressed tothe institutions and bodies of the Union withdue regard for the principle of subsidiarityand to the Member States only when theyare implementing Union law”. Thus, the scopeof the FRA would have been restricted tomonitoring within the sphere of competenceof the EU.

On the other hand, a FRA established onArticle 7 TEU would have increased itsprerogatives by having to second the Councilin monitoring the possible breaches offundamental rights principles by MemberStates. Consequently, the scope of the FRAwould not have been resumed to monitoringwithin the competence of the EU. However,the architects of the fundamental rightsagency had to consider the support of theMember States for a future agency establishedon one of the two possible legal means.The first variant was chosen against thesecond because Member States would nothave agreed easily with an agency operatingon Article 7 TEU which could have exceededthe limits imposed by the “community modelof agency”, and such could have beenperceived as possible intruders into theMember States’ sovereign domains16.

ConclusionsDue to the fact that the FRA is the

successor of the EUMC, it will continue itsworking methods of delivering surveys,studies and reports, to EU institutions andbodies and to its Member States. Its scopeis to analyse the trends in the manifestationof the breach of human rights, to raise thepublic’s awareness and to present examplesof good practice. Its mandate does not abilitateit to analyse independent cases, to monitorthe implementation of anti-discriminationlegislation in Member States, or to give legalcounseling and support to independent targetsof discrimination.

Notes1 A chronology is available at www.fra. Europa .eu.2 EUMC Media Release of 29 October 2004.3 Proposal for a Council Regulation establishinga European Union Agency for FundamentalRights. Proposal for a Council Decisionempowering the European Union Agency forFundamental Rights to pursue its activities inareas referred to in Title VI of the Treaty onEuropean Union (presented by the Commission),p.5.4 Ibidem.5 Communication from the Commission, TheFundamental Rights Agency. Public consultationdocument, Brussels, 25.10.2004, COM (2004)693 final.6 COM/2005/280/final.7 European Parliament legislative resolution onthe proposal for a Council regulation establishinga European Union Agency for FundamentalRights (COM(2005)0280 – C6-0288/2005 –2005/0124(CNS)).8 Council Regulation (EC) No. 168/2007 ofFebruary 15th, 2007 establishing the FRA,Article 12.9 Council Regulation (EC) No. 168/2007,Article 14.10 Council Regulation (EC) No. 168/2007,Article 15.11 These challenges have been recognized earlyon the process. See Communication from theCommission, The Fundamental Rights Agency.

STUDII EUROPENEChallenges in the Creation of the European Union Agency for Fundamental Rights


Public consultation document, Brussels,25.10.2004, COM (2004) 693 final.12 The EU Racial Equality Directive2000/43/EC stipulates that all EU MemberStates must establish "National EqualityBodies" for the promotion of equal treatment.For instance the National Council for CombatingDiscrimination established on the Decision No.1,194 issued by the Romanian Government onNovember 27th, 2001, which was published inthe Official Monitor No. 792 of December 12th,2001.13 Communication from the Commission, TheFundamental Rights Agency. Public consultationdocument, Brussels, 25.10.2004, COM (2004)693 final.14 Proposal for a Council Regulation establishing aEuropean Union Agency for Fundamental Rights.15 “The Union shall respect fundamental rights,as guaranteed by the European Convention forthe Protection of Human Rights and FundamentalFreedoms signed in Rome on 4 November1950 and as they result from the constitutionaltraditions common to the Member States, asgeneral principles of Community law”. (Art 6/2TEU)16 Niraj Nathwani, legal adviser with theEUMC.

RésuméCette étude présente la création de

Agence des droits fondamentaux (FRA)de Vienne créée par le règlement (CE) duConseil n° 168/2007 du 15 février 2007 etqui a commencé son activité à 1 mars 2007.

Agence est un organisme de l UnionEuropéenne a été créée sur la base de

Observatoire Européen des PhénomènesRacistes et Xénophobes (EUMC) de Vienne.

activité de l EUMC est concentre sur laprésentation des dates comparables, certeset utiles aux institutions de l UnionEuropéenne et aux états members et sur

étude de ces phénomènes en suivant lestendances générales, leurs causes et lesconséquences de leur manifestation. L objectifmajeur de la FRA est de donner des conseilsbasés sur son expertise et résultant de sesactivités.

STUDII EUROPENE


Council of Europe s activity in the field of nationalminorities

Alina DODOCIOIU

ounded in 1949, the Council ofEurope seeks to develop throughoutEurope common and democratic

principles based on the European Conventionon Human Rights and other reference textson the protection of individuals.The particularityof Europe is the diversity of traditions andcultures of European peoples with shared valuesand a common history. The statutory aimof the Council of Europe is to achieve agreater unity between its members for thepurpose of safeguarding and realising theideals and principles which are their commonheritage and facilitating their economic andsocial progress. The Council of Europe'sprinciples are pluralist parliamentary democracy,respect of human rights and the rule of law.At the first Summit Meeting of the Councilof Europe held in Vienna in October 1993,Heads of State and Government of themember States declared: "The end of thedivision of Europe offers an historicopportunity to consolidate peace andstability on the continent. All our countriesare committed to pluralist and parliamentarydemocracy, the indivisibility and universalityof human rights, the rule of law and acommon cultural heritage enriched by itsdiversity. Europe can thus become a vastarea of democratic security". A special itemof the deliberations at the Vienna Summitreferred to the protection of national minorities.

The Heads of State and Government instructedthe Committee of Ministers: (1) “to drawup confidence-building measures aimed atincreasing tolerance and understandingamong peoples; (2) to respond to requestsfor assistance for the negotiation andimplementation of treaties on questionsconcerning national minorities as well asagreements on transfrontier co-operation,(3) to draft within a minimum delay aframework convention specifying theprinciples which contracting States committhemselves to respect, in order to assurethe protection of national minorities. Thisinstrument would also be open for signaturesby non-member States.

At their Second Council of EuropeSummit Meeting held in Strasbourg on10-11 October 1997, Heads of State andGovernment of the member States declaredinter alia that the promotion of humanrights and the strengthening of pluralistdemocracy both contribute to stability inEurope. They asserted their determinationto step up co-operation in respect of theprotection of all persons belonging tonational minorities. As part of the action planadopted at the Summit, they resolved tocomplement the Council of Europe standardsetting achievements in this field throughpractical initiatives, such as confidence-building measures and enhanced co-

STUDII EUROPENECouncil of Europe s activity in the field of national minorities


operation, involving both governments andcivil society.

In the Budapest Declaration, adoptedon 7 May 1999 on the occasion of the 50th

anniversary of the Council of Europe, theForeign Ministers of the Council of Europe’sMember States committed themselves tocombat the divisive factors constituted byracism and xenophobia, intolerance anddiscrimination against minorities. Theyexpressed their determination to continue,in the 21st century, to contribute to buildingdemocratic stability and co-operation inEurope. They also undertook to seek politicaland legal solutions to promote peacefulcoexistence of nations and minorities; inthis spirit, reference was made to theimplementation of the Council of Europe’scontribution to the stability programme forSouth East Europe.

Council of Europe action in the fieldof protection of minorities and integratingdiversity is based on the principle that theprotection of minorities is part of the universalprotection of human rights. Action includesstandard setting, intergovernmental co-operation, activities for the developmentand consolidation of democratic stability andconfidence building measures in civil society.It extends to many related policy fields andinvolves, in addition to the intergovernmentalco-operation, the Parliamentary Assembly andthe Congress of Local and Regional Authoritiesof Europe as well as specialised bodies.Action in the field of protection of nationalminorities and integrating diversity are acontinuously evolving process.

The European Convention on HumanRights, which is the centre piece of theCouncil of Europe's normative "aquis", isalso of relevance for the protection ofminorities because its universally applicableindividual rights can also be claimed,individually or collectively, by personsbelonging to national minorities. Relevantprovisions include the freedom of thought,

conscience and religion, the freedom ofexpression, the freedom of assembly andassociation. Protocol No. 12, opened forsignature by the member States of theCouncil of Europe, in Rome, on 4November 2000, provides for a generalprohibition of discrimination. The current non-discrimination provision of the Convention(Article 14) is of a limited kind because itonly prohibits discrimination in the enjoymentof one or the other rights guaranteed by theConvention. The new Protocol whichremoves this limitation and guarantees thatno-one shall be discriminated against onany ground by any public authority, willprovide further protection for personsbelonging to national minorities once theProtocol comes into force.

The Framework Convention for theProtection of National Minorities and theEuropean Charter for Regional or MinorityLanguages are the two internationalconventions on the question of minoritiesand of regional or minority languageselaborated by the Council of Europe.

The Framework Convention for theProtection of National Minorities of 1994entered into force on 1 February 1998.Thirty-nine States are currently Party to it(Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan,Bosnia and Herzegovina, Bulgaria, Croatia,Cyprus, Czech Republic, Denmark, Estonia,Finland, Germany, Georgia, Hungary, Ireland,Italy, Latvia, Liechtenstein, Lithuania, Malta,Moldova, Montenegro, Netherlands, Norway,Poland, Portugal, Romania, Russia, SanMarino, Serbia, Slovakia, Slovenia, Spain,Sweden, Switzerland, "the former YugoslavRepublic of Macedonia", Ukraine and theUnited Kingdom). Although not the onlyinstrument to be developed within theCouncil of Europe relevant to the protectionof national minorities, the FrameworkConvention for the Protection of NationalMinorities is certainly the most comprehensivedocument in this area. Indeed, it is the first

STUDII EUROPENEAlina Dodocioiu


ever legally binding multilateral instrumentdevoted to the protection of nationalminorities in general.

The Framework Convention sets outprinciples to be respected as well as goalsto be achieved by the Contracting Parties,in order to ensure the protection of personsbelonging to national minorities, whilst fullyrespecting the principles of territorial integrityand political independence of States. Theprinciples contained in the FrameworkConvention have to be implemented throughnational legislation and appropriate governmentalpolicies. It is also envisaged that these provisionscan be implemented through bilateral andmultilateral treaties.

The main operative part of theFramework Convention is section II,containing specific principles on a widerange of issues, inter alia :- non-discrimination;- promotion of effective equality;- promotion of the conditions regardingthe preservation and development of theculture and preservation of religion, languageand traditions;- freedoms of assembly, association, expression,thought, conscience and religion;- access to and use of media;- linguistic freedoms:- use of the minority language in privateand in public as well as its use beforeadministrative authorities;- use of one's own name;- display of information of a private nature;- topographical names in the minoritylanguage;- education:- learning of and instruction in theminority language;- freedom to set up educational institutions;- transfrontier contacts;- international and transfrontier co-operation;- participation in economic, cultural andsocial life;- participation in public life;

- prohibition of forced assimilation.The monitoring mechanism of the

Framework Convention is based on Articles24 - 26 of the Framework Convention forthe Protection of National Minorities andon the Committee of Ministers' Resolution(97) 10 as well as other relevant decisions.The evaluation of the adequacy of theimplementation of the Framework Conventionby the Parties is to be carried out by theCommittee of Ministers, which is assistedby the Advisory Committee. The AdvisoryCommittee is composed of 18 independentand impartial experts appointed by theCommittee of Ministers. The States Partiesare required to submit a report containingfull information on legislative and othermeasures taken to give effect to theprinciples of the Framework Conventionwithin one year of the entry into force.These state reports are made public andexamined by the Advisory Committee, whichis to prepare an Opinion on the measurestaken by each reporting State. Having receivedthe Opinion of the Advisory Committee andthe comment from the respective State, theCommittee of Ministers is called on toadopt conclusions and, where appropriate,recommendations in respect of the StateParty concerned.

As a rule, the opinions of the AdvisoryCommittee shall be made public at the sametime as the conclusions and recommendationsof the Committee of Ministers togetherwith any comments the Contracting Partymay have submitted in respect of theopinion delivered by the Advisory Committee.States may make the opinions of theAdvisory Committee and the comments ofthe States concerned public at an earlierdate. With respect to various workingmethods designed over the first years of itsoperation, perhaps the most important stepwas the introduction of country-visits bythe relevant working groups of the AdvisoryCommittee as a customary element of the

STUDII EUROPENECouncil of Europe s activity in the field of national minorities


monitoring procedure.Most of the countries concerned welcome

the Opinions of the Advisory Committee andprovide constructive comments on them,in many cases indicating that the Opinion hasalready prompted increased action to addressspecific shortcomings in the implementation ofthe Framework Convention. The Opinionsappear to have stimulated fresh rounds ofinterdepartmental discussions within governmentsand in some cases they have prompted animmediate dialogue with national minoritieson the issues raised. In all resolutions adoptedso far on the implementation of theFramework Convention the Committee ofMinisters has asked the country concernedto “continue the dialogue in progress” withthe Advisory Committee and to keep theAdvisory Committee regularly informed of themeasures taken in response to the conclusionsand recommendations of the Committee ofMinisters. In particular, a number of StateParties have taken the initiative to organise,in co-operation with the Council of Europe, so-called “follow-up seminars”, bringing togethergovernmental representatives, experts fromthe national administration, representativesfrom the civil society, as well as membersof the Advisory Committee, to discuss theimplementation of the first results of themonitoring of the Framework Conventionin the country concerned. In order to mark the5th anniversary of its entry into force, theCouncil of Europe organised a conferencein Strasbourg on 30 and 31 October 2003,which brought together a large number ofrepresentatives of governments, civil society,minorities as well as eminent experts in thefield of minorities. The second cycle ofmonitoring under the Framework Conventionfor the Protection of National Minoritiesactively commenced with the submissionof the second State Reports in respect ofLiechtenstein on 25 March 2004 andCroatia on 13 April 2004. The firstopinions adopted on 01 October 2004 by

the Advisory Committee under the secondcycle of monitoring concerned Croatia andLiechtenstein.

A range of activities pertaining to theprotection of national minorities are beingimplemented in the framework of the Councilof Europe co-operation and assistanceprogrammes: the Secretariat organisesinformation meetings to give detailedinformation on the Framework Convention forthe Protection of National Minorities (andother Council of Europe legal instruments)and encourage the process of its signatureand ratification or, for those States alreadyparty, to discuss in more detail domesticdevelopments and implementation of theFramework Convention. These meetings aredirected to parliamentarians, governmentofficials and representatives of nationalminorities. Legislative expertise in severalmember and applicant states on questionsrelating to the protection of national minoritiesare also carried out by Council of Europeexperts. Finally, with a view to increase theeffectiveness of the supervisory mechanismof the Framework Convention, trainingseminars on the drafting of state reports arealso organised.

Issues of particular importance for nationalminorities are also discussed in an inter-governmental meeting bringing togetherrepresentatives of government offices fornational minorities or persons responsiblefor minority issues within the governmentalstructure. Most recently, the focus of thesemeetings has been increasingly linked tothe discussion of the implementation of theFramework Convention for the Protectionof National Minorities, opening a space fordialogue among all those involved in thisprocess. Building on the assistance and co-operation activities as well as the JointProgrammes with the European Commission,three projects were implemented under theStability Pact for South-Eastern Europeconcerning national minorities and were

STUDII EUROPENEAlina Dodocioiu


concluded at the end of 2003. These projectsincluded a non-discrimination review aimedat identifying discriminatory provisions inthe legislation, policies and practices of thecountries of the region and recommendingaction to bring legislation and practice intoline with European standards. There wasalso a project concerning acceptance andimplementation of existing standards. Thisproject was geared towards encouragingthe countries in the region to sign andratify all relevant international standardsand also ensures that these standards arefully implemented in practice at nationallevel and local level. Finally there was aproject concerning bilateral co-operationagreements aimed at reinforcing anddeveloping bilateral co-operation in the fieldof minorities in a way that is consistentand co-ordinated with existing multilateralstandards, and in particular those of theFramework Convention for the Protectionof National Minorities.

Résuméest la diversité des traditions et des

cultures de peuples qui partagent desvaleurs et une histoire commune qui fait laparticularité de l Europe. L objectifstatutaire du Conseil de l Europe est deréaliser une plus grande unité entre sesmembres dans le but de protéger et demettre en oeuvre les idéaux et les principesqui constituent leur héritage commun et defavoriser leur développement économiqueet social. Les principes fondamentaux duConseil de l Europe sont la démocratieparlementaire pluraliste, le respect desdroits de l homme et la prééminence dudroit. Le but de cet article est de présenter

action du Conseil de l Europe dans ledomaine de la protection des minorités etde l intégration de la diversité.

STUDII EUROPENE


Conditions générales pour l aquisition de lanationalité dans les pays-membres de l Union

Européenne

Mihai GHI ULESCU

1. Introduction. Nationalité etcitoyenneté

e n’est pas le cas ici de se plongerdans des speculations autour deces deux concepts fondamentaux

pour l’organisation politico-juridique moderne.Il serait naif d’espérer pouvoir éclairer enquelques mots ce que les philosophes, leshistoriens et les juristes ont discuté pendantdeux siècles. Chacun des deux reste imprécis,en dépit de toute prétention de tout théoricien,et le rapport entre eux reste bien plus imprécis.Dans cette étude on s’intéresse des chosesbeaucoup plus précises; il s’agit des manièresdont les gens peuvent devenir titulaires dedroits et d’obligations dans le nouveau géantpolitique qu’on veut créer en Europe. Cetteaction se montrerait assez facile si l’on secontentait de décrire la législation de chaqueétat, mais toute démarche analytique relève lesdifficultés du problème et rend nécéssaireau moins une rapide discussion théorique/idéologique. On considère généralement que la„nationalité” signifie l’appartenance d’unindividu à une „nation”, tandis que la„citoyenneté” est l’appartenance juridiqueà un état. Les deux ne sont donc pas toujourssynonimes, comme l’on pourrait croire àcause de leur emploi alternatif dans le

langage politique-juridique contemporain.En fait, le rapport entre eux diffère selon lesens que l’on donne au mot „nation” et larélation qu’on établit entre la „nation” etl’état. La question d’Ernest Renan, „Qu’est-ce qu’une nation”, reste donc encore actuelle,mais, malheuresement, ses réponses nesuffissent pas. On se contente de rappelerici les deux grandes doctrines concernantla nation, n’important quels sont les motsqu’on employe pour les désigner: françaisev. allemande, renanienne v. herdérienne,contractualiste v. primordialiste, horizontalev. verticale, civique v. ethno-culturelle etc.Elles reposent sur des principes differents:d’une coté c’est volonté générale qui créela communaté nationale, de l’autre c’est lelien ethnique (le sang, l’histoire, la cultureetc.). Dans le premier cas, l’appartenance àla nation étant dépourvue de tout élémentethnique, „nationalité” et „citoyenneté”pourraient passer pour synonimes – voirela litterature francophone qui, adoptanttraditionnellement cette doctrine, employegénéralement le mot „nationalité” commelien à la nation et à l’état français. C’est cesens que retient la Convention Européennesur la Nationalité (1997), lorsqu’elleétablit que „«nationalité» désigne le lienjuridique entre une personne et un Etat etn'indique pas l'origine ethnique de la

STUDII EUROPENEMihai Ghi ulescu


personne” (art. 2.a.)1. Mais, nous devons lereconnaître, l’idée de d’une nation purementcivique n’est qu’une utopie. Elle n’ajamais été mis en place et il est difficille des’imaginer qu’elle le sera prochainement.Toute nation a forcément besoin d’undonné primordial – même Renan, que l’onconsidère le fondateur du volontarisme nationala reconnu le rôle essentiel de l’histoire dansla naissance de toute nation. De l’autre coté,la nation éthno-culturelle ne plus exister enEurope dans sa forme pure. En pratique,toute nation européenne a maintenant uncaractère hybride se situant à des distancesdifférentes des deux ideal-types.

Les sphères des deux notions n’étantpas tout à fait superposées, on peutrencontrer dans les divers systèmes juridiquesquelques cas particuliers de nationalitésans citoyenneté (c’est le cas des anciennescolonies françaises2 ou même des Etats-Unispour les personnes nées dans les possessionslointaines – La Samoa Américaine et les IlesSwains3) ou de citoyenneté sans nationalité(Chili, Nouvelle-Zéelande, Venezuela, Portugal,les pays scandinaves et ceux du Benelux)4.

Finalement, nous devons préciser quedans la plupart des textes législatives nationauxdont on va parler, l’usage des mots ne semblepas la conséquence d’une telle ou telle optiondoctrinaire clairement assumée, mais plutôtcelle d’une confusion causée par l’ignorance.Mais, cela va de soi, le vocabulaire utilisé peutdévoiler quelques préjugés et/ou inertiesidéologiques.

2. Citoyenneté européenne etnationalitéOn ne peut pas (encore) parler d’une

„nationalité européenne”; tout le mondedoit être d’accord sur ce point. On peutparler seulement d’une (sur-)citoyenneté,comme source de droits et d’obligations.Bien que les eurocrates rêvent à la créationd’une „identité européenne”, celle-ci est encore

lointaine. Il s’agit d’une citoyenneté de l’UE,plutôt que d’une citoyenneté européenne.

La citoyenneté européenne a étéintroduite par le Traité de Maastricht, au boutdes débats qui ont duré quatre décénnies,et, dès le debut, elle a suscité des oppositionsplus ou moins dures, étant vue comme unemenace à l’adresse des citoyennetés desétats-membres. La réaction danoise présentéeau Conseil Européen est relevante: „lacitoyenneté de l’Union est concept juridiqueet politique complétement different de laconception sur la citoyenneté, comme elleapparaît dans la Constitution du Royaumede Danemark et dans le système juridiquedanois”5.

Aujourd’hui, les européens ne sont pasencore prêts a renoncer à leurs citoyennetésoriginaires, et l’Union se voit bloquée dansson chemin vers le fédéralisme. Elle doit garderle système de la sur-citoyennete introduiten 1992: la „nationalité d’un état membre”est la (seule) condition pour obtenir lacitoyenneté européenne, incluant ici la doublecitoyenneté, dont une d’un état membre.Dans l’affaire Micheletti v. Delegacion delGobierno en Cantabria, la Cour Européenne deJustice a établi que „selon le droit internationalet en regard du droit communautaire, ilappartient à chaque état membre de définirles conditions pour l’acquisition et la pertede la nationalité” et qu’„on n’admettra pasqu’un autre état membre restreigne leseffets d’une telle attribution en exigeantune condition supplémentaire pour lareconnaissance de cette nationalité”6.

En conclusion, en établissant lesconditions pour l’acquisition de sa proprenationalité, chaque état membre établit desconditions suffisantes pour l’acquisition dela citoyenneté européenne et des droits etprivilèges qu’elle offre. On peut donc acquerirdifférement les mêmes droits. Ce n’est pasun des points forts des la constructioneuropéenne. Il faut le reconnaître!

STUDII EUROPENECCoonnddiittiioonnss ggéénnéérraalleess ppoouurr ll aaqquuiissiittiioonn ddee llaa nnaattiioonnaalliittéé ddaannss lleess ppaayyss--mmeemmbbrreess ddee ll UUEE


On va essayer de présenter brievementles principaux conditions que chaque étatexige pour accorder sa citoyenneté.

3. Convention Européenne sur laNationalité

La Convention a été signée en 1997par les états membres du Conseil de l’Europe,ayant le but d’établir „des principes et desrègles en matière de nationalité des personnesphysiques et des règles déterminant lesobligations militaires en cas de pluralité denationalités, auxquels le droit interne desEtats Parties doit se conformer” (art. 1),selon quatre principes fondamentaux: (1)le droit de chaque individu à une nationalité;(2) l’évitation de l’apatridie; (3) l’interdictionde la privation arbitraire de la nationalité;(4) „ni le mariage, ni la dissolution du mariageentre un ressortissant d'un Etat Partie et unétranger, ni le changement de nationalitéde l'un des conjoints pendant le mariage nepeuvent avoir d'effet de plein droit sur lanationalité de l'autre conjoint” (art. 4),auxquels on ajoute la non-discrimination(art. 5). Elle rappelle la compétence exclusivedes états de déterminer leurs législationsconcernant la nationalité, „en accord avecles conventions internationales applicables,le droit international coutumier et lesprincipes de droit généralement reconnusen matière de nationalité” (art. 3.2). Le plus important est que laConvention établit quelques conditionscadre pour l’acquisition et la perte de lanationalité, dont on présentera ici lespremières :1. L’acquisition de plein droit pour :- les enfants dont l'un des parents

possède, au moment de la naissancede ces enfants, la nationalité de cet étatpartie; on accepte des exceptions pourles enfants nés à l’étranger et chaqueétat reste libre d’établir sa procédurepour les enfants dont la filiation est

établie par reconnaissance, par décisionjudiciaire ou par une procédure similaire;

- les nouveau-nés trouvés sur son territoirequi, autrement, seraient apatrides.

2. L’obligation des états d’accorder leursnationalités aux enfants nés sur leursterritoires qui n'acquièrent pas à lanaissance une autre nationalité: (1) deplein droit à la naissance ; (2) pardemande écrite auprès de l’autoritécompétente, selon les procéduresnationales (possibilité d’exiger desconditions concernant la résidence).

3. L’obligation de prévoir la possibilitéde la naturalisation et de ne pas exigerune période de résidence de plus dedix ans.

4. L’obligation de faciliter l’acquisitionde la nationalités par les :

- conjoints de ses ressortissants;- enfants d'un de ses ressortissants, nés à

l’étranger;- enfants dont un parent acquiert ou a

acquis sa nationalité;- enfants adoptés par un de ses

ressortissants;- personnes nées sur son territoire et y

résidant légalement et habituellement;- personnes qui résident sur son territoire

légalement et habituellement pendantune période commençant avant l'âgede 18 ans, période à déterminer par ledroit interne de l'Etat Partie concerné;

- apatrides et réfugiés reconnus qui résidentlégalement et habituellement sur sonterritoire (art. 6)7.

4. Conditions pour l acquisition dela nationalité dans les états membresde l UE.

Premièrement, nous devons préciser lamanière dont chaque pays a choisi deréglementer les questions concernant lanationalité. Bien que purement descriptive,cette démarche est très suggestive pourl’attention que chaque état à ce problème,



pour ancienneté de ses préoccupations etpour la tradition suivie. On constate que 11 des 27 pays ontdes prévisions constitutionnelles concernantla nationalité/citoyenneté (la plupart sontdes pays multiethniques et/ou pays del’Est), 12 ont des lois de la citoyenneté(dont la plupart sont des pays avec desproblèmes ethniques) et 13 des lois de lanationalités. On peut aussi observer quedes 8 pays ayant des réglements spéciaux,la plupart se sont confrontés avec desproblèmes de succession.

Nous devons souligner aussi le grandnombre des lois adoptées pendant les deuxdernières décennies et les changementstrès fréquentes. Seulement 3 pays(l’Autriche, la Pologne, et le Portugal)n’ont pas changé de législation après 1990. Il est impossible de distinguer sur cespoints entre les pays de l’Est et celles del’Ouest ou entre les nouveaux membres del’Union et les autres.

État Constitution Loi de lacitoyenneté

Loi de lanationalité

Codecivil

Réglémentsspéciaux

Allemagne Loi de la nationalité(1913, 1945, 2000)

Autriche Loi de la nationalité(1985)

Belqique Art. 8-10, 64,69, 74, 97,104, 191

Code de lanationalité (2000,

2005)Bulgarie Loi de la

citoyenneté (1967,1999)

Chypre Art. 198 Loi de lacitoyenneté (1967,1969, 1972, 1983,

1985, 1990)

Traité concernantcréation de la

République Chypre

Danemark Loi de la nationalité(2003)

Instructions pour lanaturalisation (1999)

Espagne Art. 11 Art. 17-26

Estonie Loi de lacitoyenneté (1995,

2004)

Loi de la langue(1995)

Finlande Par. 5 Loi de la nationalité(2003)

France Loi de la nationalité(1998)

Art. 17-32

Grèce Art. 4, 116 Code de lanationalité (1998)

Hongrie Loi de la nationalité(1993)

Irlande Loi de lacitoyenneté (1956,1986, 1994, 2001)

Italie Loi de lacitoyenneté (1993)

Lettonie X Loi de lacitoyenneté (1994,

Loi sur le statutdes citoyens de



1998) ancienne URSSqui sont

maintenantapatrides.

Loi sur le statutdes apatrides.

Lithuanie Par. 12-13 Loi de lacitoyenneté (2002)

Loi pourapplication de la

Loi de lacitoyenneté

Luxembourg Art. 9-10 Loi de la nationalité(1968, 2001)

Malte X Loi de lacitoyenneté

(modifiée plusieursfois entre 1964-

2000)Pays-Bas Loi de la nationalité

(2000, 2007)Pologne Loi de la

citoyenneté (1920,1951, 1962)

Portugal Décret-Loi (1982)Roumanie Art. 5 Loi de la

Citoyenneté (1991,2000)

Royaume-Uni Loi de la nationalité(1981)

Plusieurs loi (1983-2006)

Slovaquie Code de lanationalité (1993)

Slovénie Loi de lacitoyenneté (1991,

1994, 2004)Suède Loi de la

citoyenneté (1950,2001)

Tchéquie X Loi de la nationalité(1993, 1999)

Réglement du Min.De l Educationconcernant la

connaissance de lalangue tchéque

pour lanaturalisation

(1993)Sources: „National Laws” dans http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_co-operation/foreigners_and_citizens/mationality/documents/national_legislation/0_Table_legislation.asp; „Lois sur la nationalitédes pays et territoires européens/Nationality laws of European states and territories”, danshttp://www.geocities.org/nationalite/.

4.1. Entre jus sanguinis et jus solisBien que très anciennes, ces concepts

restent encore à la base de l’acquisition dela nationalité, partout en Europe. Ils seretrouvent, combinés dans des proportions

différentes, dans la législation de chaque état.„En Europe, chacun à son modèle”8! Maisaucun de ces modèles ne ressemble pas àla nation civile, ils reste toujoursprimordialistes, bien que le jus solis le soitmoins que le jus sanguinis.

http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legal_co-operation/foreigners_

http://www.geocities.org/nationalite/.



Quant à la filiation, elle est la voie lala plus répandue d’acquerir la nationalitéd’un état. Tous les états de l’Union Européennel’accepte comme source de la nationalitédès la naissance mais les conditionsparticulières différent d’un cas à l’autre.Généralement on accepte qu’un des auteurssoit citoyen. Seulement la Lithuanie et laSlovénie exigent la citoyenneté pour tousles deux, mais elles acceptent des exceptionspour les enfants dont l’un des parents estcitoyen et qui sont nés sur le territoire dupays ou à l’étranger, dans ce dernier cas leparent devant avoir sa résidence permanentedans le pays (Lithuanie), et pour les enfantsnés sur le territoire national d’un auteurcitoyen ou à l’étranger, si l’autre parentreste inconnu.

Seuls le Royaume-Uni, l’Autriche et laLettonie (pour celle-ci, les mêmes conditionsque celles de la Lithuanie) ajoutent à lacitoyenneté d’un auteur la condition du lieude la naissance, et deux autres états l’acceptenttout simplement comme alternative générale(l’Irlande) ou seulement pour les auteursapatrides ou pour ceux qui sont citoyensétrangers et dont la citoyenneté n’attireautomatiquement une citoyenneté pourl’enfant (la Slovaquie).

Plusieurs pays exigent des conditionsparticulières concernant lequel des parentsdoit être citoyen ou/et l’état civil de celui-ci. Par exemple, la Finlande exige que lamère soit citoyenne ou le père s’il est l’épouxde la mère et si l’enfant est né en Finlandeou à l’étranger, si la paternité est officiellementétablie. En Pays-Bas, il suffit qu’un desauteurs soit citoyen, mais seulement la mèrepeut être non-mariée. La Suède exige aussila citoyenneté de la mère, et comme alternatives,la citoyenneté du père s’il est l’époux de lamère ou si l’enfant est né en Suède. LaMalte impose la condition de la citoyenneté

du père pour les enfants nés à l’étranger,généralement elle appliquant le jus solis9.

Afin d’éviter l’apatridie, conformementà la Convention Europeenne sur la Nationalité,tous les états accordent la citoyenneté auxenfants trouvés sur leurs territoires, dontles auteurs restent inconnus et presque tousont des conditions plus favorables pour lesenfants des apatrides vivant sur leursterritoires et pour ceux qui, autrementn’auraient pas de nationalité.

4.2. Les conditions pour lanaturalisation

Lorsqu’on employe le termenaturalisationon pense d’habitude à l’acquisition de lanationalité autrement que par naissance etdescendence. Bien qu’elle soit une épreuvede volontarisme national, le mot, dérivé de„nature”, garde toujours quelque chosed’ethniciste. Il est une relique de l’époquedu romantisme national, que les texteslégislatifs perpetuent par inertie.

Les conditions de la naturalisation sontdifférentes d’un pays à l’autre mais les critèressont généralement les mêmes. On vérifiel’âge du demandeur, sa période de résidencesur le territoire de l’état, les connaissancesde langue etc.

On présentera plus bas, dans un tableaucomparatif, les conditions exigées par chaqueétat membre de l’Union Européenne pourla naturalisation.



État AgePériode derésidence

Conditionsde langue

Conditionsde revenu

Conditionsde domicile

Conditions decasier judiciaire

Autresconditions

Allemagne 18 ans 8 ans x x x Pas decondamnation

pénale et d activitéhostile à laconstitution

Autriche 18 10Belqique 18 3Bulgarie 5 x x Pas de

condamnation pourune infraction

préméditéChypre 18 1 Bon

caractère.intention

de continuerrésider.

Danemark 18 9 x x Pas decondamnation

Espagne(on fait ladifférenceentre lanaturalisation et laconcessionpourrésidence)

18 12 Serrementde fidélité.

Renonciation à la

citoyennetéantérieure

Estonie 15 5 x x Connaissance de la

Constitutionet de la Loi

de lacitoyenneté.Serrementde loyalité

Finlande 18 6 sansinterruption ou8 après l âgede 15 ans etles 2 derniers

sansinterruption

Suédois oufinlandais

x Pas decondamnation

Pas dedettes

envers l état

France 18 5 x Pas decondamnation

pénale

Moralité

Grèce 18 10/12 derniers(pour lesethniques

non-greques)

Pas decondamnation

pénale en Grèce

Hongrie 18 8 x x x Pas decondamnation

pénale en HongrieIrlande 18 1 sans

interruptionavant le

demande et 4en total

pendant les 8derniers

Boncaractère.

intentionde continuer

résider.Déclarationde fidélité



Italie 18 10Lettonie 18 5 après 1990 x x Connaître le

texte dehymne

national.Renoncer à

lacitoyenneteanterieure.Serrementde fidélité.

Ne pastomber sous

incidencedes

restrictionsprevues par

la loiLithuanie 18 les 10 derniers

sansinterruption

x x Connaissance de la

Constitution.Réfus de

toute autrecitoyenneté

Luxembourg

18 les 5 dernierssans

interruption


Malte 18 Les 12derniers mois

sansinterruption. 4ans pendantles 6 derniersavant les 12

mois

Maltais ouanglais

Boncaractère

Pays-Bas Seulement les anciens citoyens et les étrangers mariPologne 18 5Portugal 18 6Roumanie 18 7 x x x Connaissanc

e de laConstitution.

Loyalité.Royaume-Uni

18 5. Les 12derniers mois

sansinterruption

Anglais,Welsh ouEcossais

Boncaractère.

Intention decontinuer

vivre dans leRoyaume ou

travailleroutre-mer

pour legouvernement ou pour

unecorporationbritanique.

Slovaquie 18 5 sansinterruption


Slovénie 18 10. Les 5derniers sansinterruption

x x x Pas decondamnation de

plus d un an

Renoncer àla

citoyennetéantérieure.



Pas de detteenvers l état

Suède 18 5 On peutsupposerson bon

caractèreTchéquie 18 5 (la plupart

du temps)x Pas de

condamnationpendant les 5

derniers années

On constate une très grande différenceentre les conditions exigées par les états.La durée de la résidence permanente varieentre 12 mois et 12 années et tous les autresélements supplémentaires varient d’un casà l’autre. Il y a même deux pays (l’Italie etles Pays-Bas) qui n’ont pas de conditionsgénérales pour la naturalisation. Plusieursd’entre eux ont introduit des prévisionsspéciales concernant les étrangers considéréstrès importants pour l’intérêt national (laBulgarie, l’Italie, l’Autriche etc.). La Lettonieet le Luxembourg ont ajouté aux conditionsquelques restrictions à la naturalisation et,en Slovénie, les conditions sont accompagnéespar des avantages.

Au delà des conditions générales tousles états ont accepté des conditions plusfavorables pour: (1) les apatrides; (2) les casde mariage; (3) les cas d’adoption; (4) lesanciens citoyens; (5) quelques catégoriesparticulières d’étranger (grace, le plus souvent,au rapports historiques entre les états). Maiscelles-ci doivent faire l’objet d’une discussionà part.

Notes1 „Convention Européenne sur la Nationalité”,Strasbourg, 6.XI.1997, dans http://conventions.Coe.Int /treaty/fr/Treaties/Word/166.doc.2 Voire „Nationalité” dans http://fr.wikipedia.org/wiki/Nationalit%C3%A9.3 Voire „United States nationality law” danshttp://en.wikipedia.org/wiki/United_States_nationality_law.4Voire „Nationalité” dans http://fr.wikipedia.org/wiki/Nationalit%C3%A9.

5 „The European Citizenship”, dans http://www.historiasiglo20.org/europe/ciudadident.htm6 Cf. http://www.geocities.com/nationalite/micheletti.pdf7 „Convention Européenne sur la Nationalité”,loc. cit.8 C’est le titre d’un article de Claudio Bolzman etManuel Boucher, dans Le Monde diplomatique,juin 2006.9 Les lois nationales peuvent être consultéesdans dans: „National Laws” dans http://www.coeint/t/e/legalaffairs /legal_co-operation /foreigners_and_citizens/mationality/documents/nationallegislation/ 0_Table_legislation.asp; „Lois surla nationalité des pays et territoireseuropéens/Nationality laws of Europeanstates and territories”, dans http://www.geocities.org/nationalite/.

AbstractThe EU s Member States have different

specific requirements for obtaining theirnationality/ citizenship and, by consequence,nowadays there are different conditions forobtaining the European Citizenship. In thisarticle, we aim to present in a comparativemanner the diversity of the nationalregulations concerning this issue.

http://fr.wikipedia

http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_

http://fr.wikipedia

http://www.geocities.com/nationalite

http://www.geocities

nr. 12 2006 - cepos.eu · gheorghe florescu, conservatorismul politic românesc actual în...

Documents