Nr. 10

1

MAXIMA LUNII

“CUVINTELE SUNT GRAVE!

DACÃ LE ROSTEŞTI TE VOR

ASCULTA ŞI PÂNÃ LA URMÃ

SE VOR ÎNDEPLINI”.

BUJOR NEDELCOVICI

2

MAGDA ISANOS

Cândva, pe vrejul

sufletului meu o

floare-a-mbobocit,

o floare rară, ce se numea iubirea,

însă eu am rupt-o și-am lăsat-o ca să

moară.

De-atuncea sufletul, bătrân și obosit, n-a

mai putut să deie altă floare ca dânsa, care

timpuriu s-a vestejit, frumoasă și plăcut

mirositoare.

Și-adesea dorul florii minunate și unice, pe

care n-am știut s-o strâng pe veșnicie

dintre toate, asemeni unui ghimpe m-a

durut. Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat

să simți c-asemeni unui fir subțire ceva frumos din tine s-a sfărmat. Și nu mai știu anume ce, și-anume când, căci toate că-ntr-un vis s-au petrecut de-ți vine să pornești, de alții întrebând

de-au fost aievea cele ce-au trecut.

Ca cerul peste ape mă aplec

peste sufletul meu singur și trudit,

lumini și umbre ca-n oglindă trec

și toate doar de tine-au povestit.

Basmul dragostei noastre nu l-a uitat

apa cea stătătoare a inimii mele,

cum nu uită lacul nuferi c-a purtat,

sau, în zori, că noaptea oglindise stele.

Din adâncuri neștiute nici de mine,

cheamă

sufletul imaginea pe care a scăldat-o

și tremură de bucurie și de teamă

văzând că nici o trăsătură n-a uitat-o.

Amintirile ca algele și mâlul mă cuprind,

și iată-mă împotmolită, tristă barcă,

fără catargul voinții și cârmă de gând

Cine către țărmuri are s-o întoarcă?

3

Tot mai

multe discuțîi

apar despre

diferența

dintre casă și

acasă. În clasa noastră, mulți elevi locuiesc în

cămin și, de aceea, atunci când ni s-a propus la ora

de dirigenție o dezbatere pe acest subiect, opiniile

au fost pătimaș susținute. Suntem în clasa a 9a și

cei mai mulți am plecat abia acum de acasă. Pentru

unii colegi, condițiile din cămin sunt mai bune

decât acasă, dar încă nu pot numi căminul casă lor.

Mie, recunosc, mi-a fost mai greu decât mă

așteptasem. Sunt cel mai mic dintre frați și nu am

stat niciodată singur în casă. Dacă un frate era la

oraș, acasă rămânea mereu câte cineva. Ne-am

obișnuit să mergem peste tot împreună și, chiar

dacă frații mai mari ii reproșau adeseori mamei că

mă răsfață, atunci când aveam nevoie mă

protejau. Deci pentru mine acasă înseamnă casă

noastră din Măstăcani, o comună mare, cu oameni

minunați.

Acasă sunt mama și tată, frațîi și, mai mult decât

orice, parfumul camerei mele în care mama intră

tiptil seară să mă învelească și să îmi facă semnul

crucii. Nu suntem bogați, dar avem o casă decentă,

creștem animale și cultivăm pământul. Toată lumea

ajută la treaba, iar cei plecați la oraș se întorc la

sfârșit de săptămâna pentru masă de duminică la

care mama nu admite să lipsim. De când mă știu

numai când cineva a fost în spital a lipsit. Frații mei

nu și-au dorit niciodată să plece în străînătate, cu

toate că prietenii ii îndemnau constant. Pentru toți

familia e foarte importantă.

Personal, după ce am fost admis la liceul „Radu

Negru”, știam că va trebui să plec la cămin, dar nu

conștientizăm cât de greu îmi va fi. Încă îl invidiam

pe Andrei, fratele mijlociu, care făcea facultatea la

Iași. Pentru mine atunci asta echivala cu libertatea

de a stă până mai târziu, de a lenevi dimineață în

pat, cu plimbări și distracții la clubul unde m-a dus

și pe mine o dată când am fost în vizită. Și, iată-mă,

boboc în clasa a 9a, printre colegi pe care nu-i

cunoșteam. Camera de la cămin era curată, o

împărțeam cu 2 colegi de clasa. Am vrut să o

personalizăm, așa că i-am schimbat p

erdeaua, draperia și am văruit-o cu albastru, că

acasă. Primele zile a fost binișor, dar joi seară am

adormit cu gândul la mama. Vorbeam de câteva ori

pe zi, dar simțeam că și eu îi lipsesc. Abia așteptăm

că vineri după amiază să plec. Mă gândeam la

camera mea, chiar și la un Shrek de plus pe care îl

țineam lângă pernă, singură jucărie pe care nu am

dat-o fiindcă, atunci când eram mic nu puteam

adormi fără ea. Odată l-am uitat la grădiniță, iar a

două zi, sâmbătă, mama s-a rugat de doamna

directoare să deschidă grădiniță că să îmi iau

jucăria. Țîn minte că era prin aprilie și, când l-am

luat, mi s-a părut că e rece. Am plâns spunând că i-

a fost frig și apoi l-am ținut toată ziua în brațe să îl

încălzesc, șoptindu-i să mă ierte.

Mă credeți sau nu, când am ajuns acasă după prima

săptămâna de școală, imediat ce i-am îmbrățișat pe

ai mei, m-am dus glonț în camera mea și l-am

mângâiat pe Shrek, așa în glumă. Dacă m-ar fi

văzut Mihai, fratele meu care e o gură spartă,

familia ar fi ras de mine până la sfârșitul vieții. Am

stat minute bune și m-am uitat prin camera: la

biroul pe care îl urăm când aveam teme multe, la

posterul cu Metallica pe care îl priveam că să mă

liniștesc atunci când luăm o notă proastă, la dulapul

cu cărțile preferate, la perdeaua cu mășini pe care

mi le imaginăm că le conduc atunci când nu

puteam dormi. Deci asta înseamnă acasă? Sau

amintirile care mă năpădesc în timpul săptămânii,

mai ales când am mult de scris la română și mate?

Ori vocea groasă a tatei care ne spune glume

dimineață la micul dejun? Am fost repede smuls

din visare de glasul mamei care mă chema să o ajut

la treburi. Știam că vrea doar să petreacă puțîn timp

cu mine că atunci când mă interoga despre

școală. Am vorbit mult și am ajuns și la subiectul

dorului de casă. Mama mi-a spus că ea încă se

visează în casă copilăriei sale și că e normal să

consideri acasă locul unde ți-ai petrecut copilăria și

ai trăit cele mai frumoase momente din viata. Pana

cand vei avea propriul camin si vei reconsidera ce

inseamna acasa. Manea Ionuţ- clasa a 9 a

4

A dog walks into an employment

agency and says:

- I'd like to get a job please.

The guy at the employment agency

says:

- Wow, you could easily get a job at

the circus, with your talents!

The dog replys:

- What would the circus want with a

plumber?

I have a great dog. She's half

Labrador, half Pit-bull. A good

combination. Sure, she might bite off

my leg, but she'll bring it back to me.

After buying her kids a pet hamster,

after they PROMISED they would

take care of it, Mom, as usual, ended

up with the responsibility.

One evening, exasperated, she asked

them, "How many times do you think

that hamster would have died if I

hadn't looked after it?"

After a moment, her youngest son

replied quizzically, "Once?"

Davey, what sound does a cow

make?"

Davey replied, "It goes 'moo.'"

"Alice, what sound does a cat make?"

Alice said, "It goes 'meow.'"

"Jamie, what sound does a lamb

make?"

Jamie said, "It goes 'baaa.'"

"Jennifer, what sound does a mouse

make?"

Jennifer paused, and said, "Uhh. .. it

goes. .. 'click!'" TEACHER: Maria, go to the map and

find North America.

MARIA: Here it is.

TEACHER: Correct. Now class, who

discovered America?

CLASS: Maria.

@world_record_egg, este un profil de pe

Instagram care a postat o fotografie cu un

ou maro de găinã, similar cu cel din poza

de sus. Doar după câteva zile după postare,

poza a adunat peste 50.000.000 de like-uri

devenind ce mai apreciată postare

publicată vreodată pe Instagram, și de

asemenea cea mai apreciată postare din

toate timpurile de pe toate platformele de

internet.

Ciobanu Semion

OUL vedetă în spațiu virtual

5

Curioşi, ca toţi reporterii, am dorit să

aflăm de ce există în liceul nostru clase

bazate pe educaţia adulţilor. Ne-am adresat

mai întâi secretariatului de unde am aflat

că în liceul nostru funcţionează atât clase

de liceu seral, cât şi clase de frecvenţă

redusă, şcoală postliceala şi de maiştri. Ne

întrebăm: oare atât de mulţi adulţi îşi

doresc să frecventeze şcoală? Că urmare,

am decis să realizăm un interviu cu

profesorii, dar şi cu elevii acestor clase.

Primele întrebări le-am adresat, firesc,

doamnei profesoare Rodica Zanet:

Reporter: Cum este să predaţi, că

profesor, unor elevi care sunt mai în vârstă

decât dumneavoastră?

R Zanet: Sa stiti ca atunci cand am intr

at în contact cu primele mele clase de

învăţământ seral, eram cam de o seamă cu

elevii mei. Cel mai în vârstă elev al meu a

absolvit acum 3 ani şi în acelaşi an s-a

pensionat. Bineînţeles că mă leagă de

elevii mei respectul şi dorinţă de a-I ajută

să recupereze timpul pierdut. Nu îi tratez

diferit faţă de elevii de la învăţământul de

zi. Doar că fiind adulţi, sunt mai

responsabili şi corecţi.

Reporter: Le daţi şi lor nota 3 atunci când

nu îşi învaţă lecţia?

R Zanet: O să va mire să aflaţi că elevii

aceştia nu numai că îşi pregătesc lecţiile

conştiincios, dar mă provoacă mereu

fiindcă au citit mai mult decât adolescenţii

de astăzi. Chiar dacă nu şi-au finalizat

studiile, au pasiuni, citesc, se informează,

discută. Am ore la care nu mai ieşim în

pauză, fiind prinşi de discuţii.

Reporter: Au citit ” Ion”, “Moromeţii”?

R Zanet: Unii au citit şi le recitesc din

plăcere, alţii le citesc acum. Au ocazia să

se mai ocupe şi cu altceva, să iasă din

rutină. Deseori îmi spune câte un elev:

doamnă, am făcut un schimb de tură, că să

vin să discutăm despre “Ultima noapte…”,

“Iona” sau “Enigma Otiliei “.

Reporter: De ce simt că aveţi o afecţiune

deosebită pentru aceşti elevi, care, să

recunoaştem, au cam greşit-o când erau de

vârsta noastră?

R Zanet: Chiar aşa este. Mă

impresionează fiindcă unii au copii de

vârstă voastră Merg la serviciu de la 5

dimineaţă, apoi vin la şcoală şi ajung acasă

seară târziu. Dar vin la şcoală cu bucurie,

fiind pentru ei o şansa de a-şi schimbă

viitorul.

Doamnei profesoare Silvia Tudor, i-am

cerut să ne spună cum se poate învaţă

matematică la 40 de ani.

Reporter: Doamnă profesoară, va este

greu să explicaţi unor adulţi care vin

obosiţi de la slujbă ceea ce uneori nouă ni

se pare dificil?

Silvia Tudor: Matematica nu este uşoară,

dar e frumoasă. Poate nu ştiţi că elevii

6

mari sunt foarte conştiincioşi cu temele şi

ies la tablă de bunăvoie, fiindcă înţeleg

mai uşor aşa. Uneori incerc sa ii ajut cand

se blocheaza, dar imi spun: “Va rog sa ma

lasati sa scriu singur”.

Am mers apoi să îi cunoaştem pe cei

despre care ne-au vorbit doamnele

profesoare. Ne aşteptăm să găsim o clasă

cu elevi de vârstă părinţilor noştri vorbind

tare sau chiar certându-se, cum ni se

întâmplă nouă în pause. De fapt, am

întâlnit câteva doamne minunate care au

fost de accord să ne împărtăşească

experienţa lor.

Reporter: Cum este şcoala pentru un

adult?

Ana Maria postliceala, protecţia

mediului): Este, clar, altfel decât la 15 ani

când am hotărât să renunţ la şcoală, că să-

mi pot câştiga existenţa. Atunci, banii mi

se păreau foarte importanţi. După ce am

lucrat 18 ani că muncitor necalificat într-o

croitorie, cu un salariu mic, am hotărât că

acest lucru trebuie să se schimbe. Copilul

crescuse, nu mă mai solicita atât de mult,

iar eu am început să sper că voi învaţă mai

usor. Am început în 2014 cursurile la

frecvenţă redusă, am absolvit în 2018 şi m-

am înscris la şcoala postliceala. Dacă mi-ar

fi spus cineva acum 10 ani că voi veni 5

ani la şcoală, nu l-aş fi crezut.

Artemiza: Pentru mine a fost ocazia de a

înţelege mai bine lucruri pe care, că

adolescentă, nu aveam interesul să le

pritocesc. Am fost surprinsă că profesorii

au fost înţelegători faţă de faptul ca am

venit la 30 de ani în clasă a 11 a. Mulţi ani

m-am temut să fac pasul acesta, dar când

am găsit în sală vreo 30 de colegi de vârstă

mea sau chiar mai mari, m-am simţit în

locul potrivit.

De ce aţi începul liceul la seral?

Cornelia: pe când eram elevă, îmi doream

mult să merg la facultate, să mă fac

ingineră, cum era o vecină drăguţă de-a

noastră. Când mamă s-a îmbolnăvit, am

fost nevoită să-mi caut de lucru să îmi pot

ajută familia. Am plecat în Italia, am stat

vreo 5 ani, apoi m-am întors în ţara şi am

început să lucrez pentru o firmă italiană că

“operator introducere şi validare date”, dar

acolo mi-am dat seamă că nu pot rămâne

cu profesională absolvită în tinereţe. Am

optat pentru profilul matematică-

informatică de la liceul “Radu Negru”si m-

am apucat de şcoală la 33 de ani.

Cum sunt orele? Grele, stresante?

Cornelia: Aşa mi se păreau când aveam

15 ani. Acum sunt ocazia perfectă de a mai

învaţă ceva, de a avea cu cine să discuţi şi

altceva decât rutină zilnică.

Vi s-a cerut să citiţi “Ion”, “Baltagul “?

Cornelia: Da, le-am citit. Şi “Moromeţii”.

Am fost şi la premieră filmului, împreună

cu 2 colege şi prietene.

V-a plăcut filmul?

Nicoleta: ne-a plăcut mult filmul şi ne-a

plăcut că ne-am simţit adolescente, eram

entuziasmate că mergem la un film despre

care vom vorbi cu doamna de română. Ne-

am pregătit vreo 3 zile, ne-am sfătuit cum

să ne îmbrăcăm, Valentina a gatit o groază

de prăjituri Am fost ca fetele la film, dar

citisem şi volumul 2, fiindcă ne ceruse

doamna.

Nu e aşa că profesorii sunt mai blânzi

cu voi?

Nicoleta : Sunt apropiaţi, înţelegători, dar

Fermi. Nu trebuie să îmi spună de 2 ori un

profesor ce am de pregătit, citesc, învăţ,

7

scriu teme că orice elev. Mi-ar fi jenă să

vin cu temă nescrisă.

Cum e relaţia cu diriginta?

Gina: E o relaţie de respect şi înţelegere.

Doamnă dirigintă ne susţine în tot ce

facem. Evident, îi mai povestim când avem

câte o problemă acasă. Fiind de 4 ani în

şcoală şi având cam aceeaşi profesori, am

început să ne cunoaştem bine. În pauze

schimbăm câteva cuvinte şi despre viaţă

cotidiană, cerem sau mai oferim câte un

sfat. Cam toţi din clasă avem familie,

copii…si cei care nu au încă, vor avea

curând (râde referindu-se la Cornelia care

se căsătoreşte în vară cu un coleg din

şcoală) .

Aţi reuşit să legaţi prietenii?

Cornelia Da, noi suntem toate bune

prietene, naşa mea va fi una dintre colege.

Nicoleta: Şi a mea, la fel. (râde)

Au trecut greu anii de liceu?

Dimofte Gina: Începutul a fost greu, nici

mie nu îmi venea să cred că vin sâmbătă la

şcoală, că stăteam până noaptea târziu să

citesc, dar ce era de făcut? În jurul meu, la

serviciu se aflau oameni cu facultate,

masterat… Acum am fost şi eu avansată,

mi-a crescut salariul, dar şi stima de sine.

Iancu: Va daţi seamă cât uitasem în anii

aceştia, cât am pierdut? A fost greu, dar

pasionant. Am aflat multe lucruri noi, ba

chiar ne-am şi distrat, am avut şi banchetul

de absolvire.

Aţi avut emoţii la banchet?

Ana Maria: pe mine m-a convins

doamna de română să merg. Mi se părea

ciudat să mă duc la banchet de absolvire la

vârsta mea. M-am distrat şi m-am bucurat

să fiu cu colegii la o petrecere.

Nicoleta: Pe mine m-a topit momentul în

care au început să între pe uşă doamnele

profesoare, doamna directoare… cred că

ne-au dat lacrimile mai multor colegi…si

băieţilor, să ştiţi. Era faptul că, după nişte

ani de greutăţi, reuşiserăm, eram

absolvenţi.

Cornelia: eu am fost mai emoţionată la

festivitatea de absolvire de la şcoală când

am urcat şi noi pe scenă după cei de la zi.

Ceea ce însemna că am absolvit liceul şi

parcă nimic nu ne mai stă în cale.

Consemnat de Andrei Mitrofan şi

Ciobanu Semion

8

Friendship is a simple word and yet

very difficult to explain, that’s why

everyone has their own definition. Yes, the

theory of true friendship is quite simple and

many are trying to become true friends, but

do they really are?

Living in a society made up of a

multitude of different people with different

tastes and preferences, people relate and

look for compatibility. The need to have

someone around, characterizes us because

we don’t like the feeling of loneliness. The

fear of being alone, makes us many times to

throw our feelings, dreams and worries in

the hand’s of any person who shouts to all,

that we are friends.

Sometimes, in this soar, we are

deceived, we are disappointed and suffer,

and some other times, we find the person

we are looking for. We can’t be friends with

everyone and we prove it to ourselves every

day, we don’t have that sense of security

around of all the people who go through our

lives, that’s why when we meet a person

with common ideas and concepts about life,

makes us look the same way how to

approach the life’ s problems, only then we

know we have found our friend. Of course,

we can live without friends, but without

them, our life wouldn’t be complete, would

be poor in experiences. It would be much

harder to get over an obstacle without

someone next to you, whom you can tell

any pain you have known. Many people are

wrong when they say that a friend is a

simple person who is always with you,

because friendship is not summarizes just at

this, at tears and smiles, in fact friendship

does not summarizes at nothing.

I talk about friendship with big

words, because I was lucky enough to meet

a lot of different friends my life. I had short

term friends which in few words means

false friends, you know, that person who

gives you all the ,,good things’’ in the world

just to feel better. We all had that friend

who disappointed us and made us think

twice before we trust someone. But as I

said, I was lucky to grow up with a

wonderful person, about I didn’t know until

now, that she is my best friend. I was so

accustomed with her presence next to me,

with her help that I have not noticed that

exactly she represents the definition of

friendship.

Mary, a beautiful blonde with green

eyes, a wonderful human being, a

compatible person with me from many

9

points of view, is the one who, all this years,

offered me all the security I needed. She is

teasing me always and it’s so funny when

she does that, because she looks like my

mother, she respects and loves me. She was

besides me when everyone turned me back,

she cried with me when I had a pain, even

if it was physical or emotional, and now,

when I think I remember her sad look, that

sparkle which reflects that she felt many

times the same pain as me.

My friend gave me some advice

when I asked her, but most of the time, she

offered them without asking her, she simply

knew when I needed them. Those tips

brought me so much light in my life. She

told me the most crazy jokes and we

laughed even on bad days, when I felt that

everything around me was breaking up. She

was worried about me when I was going to

present some projects to school, when I was

going to give an exam, or when I was going

to be listened. Her encouragements were

appropriate when things didn’t go out as I

planned.

Also, I could not forget that many

times, we burst into laughter without

worring that everyone is looking at us in a

weird manner, because when we are

together, nothing really matters like no one

is around , we know that we have a world

of us, a world that we both look with the

same eye. Last but not least, I should

mention that Mary is my best critic, she is

my stylist, my tailor, my psychologist. In a

word, she is my friend since childhood, she

is me in another person and it makes me

happy this feeling to see me from another

side.

All these things we shared, lasted in

time, because we learned to forgive, we

knew how to get over the teenage problems

As far as I am concerned, I offered her the

same things, advice, help, respect, loyalty

and safety, because that’s what I felt. For

me, friendship doesn’t mean waiting for

someone’s support, because that’s friends

do and I consider that no wealth in earth can

replace the moments spent with my best

friend.

We took always care of our friendship and

this changed our lives, filled our souls of

warmth and happiness and made us add

both parts of a new member in family. To

conclude, this is for me friendship,

something simple, something beautiful and

we should not forget that ,,life is ours and

we live it our way, because ,,nothing else

matters’’… GAJEA NADEJDA, clasa a XIIa B

Indrumator prof. Danila Gabriela-Cristina

10

Barbu Lăutaru nu este o poveste, ci o mare

personalitate. A fost unul dintre cei mai

importanţi cântăreţi populari români. Prin

creaţia şi felul lui de interpretare, a contribuit

la formarea şi îmbogăţirea muzicii populare de

tip lăutăresc, născută din întâlnirea dintre

Orient şi Occident. A îmbinat elementele de

muzică populară românească cu elemente ale

stranei, ale muzicii orientale, ale muzicii

occidentale şi ale romanţei ruseşti.

Care este drumul de la un „personaj”, la o

„personalitate”? Un posibil răspuns se leagă de

copilăria noastră şi de povestirile bunicilor. În

acele relatări, avem de-a face cu personaje,

pentru că nu există certitudinea că ele ar fi

existat în realitate. Însă, atunci când apar

izvoare istorice, descoperiri ale ştiinţei şi

mărturii ale contemporanilor, personajul

devine personalitate. Aşa s-a întâmplat, de

exemplu, cu vestitul Barbu Lăutaru.

Cel care l-a făcut personaj a fost scriitorul

Vasile Alecsandri. Acesta a scris o poezie

despre un om de la sfârşitul secolului al XVIII-

lea.

Poezia a fost, ulterior, pusă pe muzică,

preluată şi reorchestrată în diferite variante –

din Moldova, până în Ţara Românească.

Datorită acestui cântec, Barbu Lăutaru a

devenit un personaj foarte cunoscut, ajungând

până la noi, cei de astăzi: „Eu sunt Barbu

Lăutarul,/ Starostele şi cobzarul,/ Ce-am cântat

pe la domnii/ Şi la mândre cununii.// Of, of, of

mi-aduc aminte/ Of, of, of că mai-nainte,/

Niciun chef nu se făcea/ Fără astă cobz-a

mea.// Dar acu amar mi-e mie/ De când lumea-

i pe nemţie/ Nu mai am în lume glas/ Şi pe

uliţi am rămas./ Nu mai am în lume glas/ Şi pe

uliţi am rămas.// Dar să ştiţi c-am fost odată/

Vocea lumii desfătată/ Şi-nchinaţi câte un

pahar/ Pentru-un Barbu lăutar. / Şi-nchinaţi

câte un pahar/ Pentru-un Barbu lăutar”.

Dacă nu ar fi existat câteva dovezi

incontestabile ale trecerii lui prin lume, am

putea afirma că Barbu Lăutaru este o poveste.

O legendă fabricată de ţiganii lăutari, spre

legitimarea meseriei şi a breslei lor, născute în

robie.

Cântăreţ bisericesc şi apoi lăutar

Dar, Barbu Lăutaru a fost o personalitate. S-a

născut ca rob, sclav ţigan, pe moşia boierului

Drăgulici din mahalaua Frecăului Iaşilor, în

anul 1780. Era fiul Glafirei Stan şi al

violonistului Ioan „Scripcariul” Stan. Dintr-o

familie greu încercată, cu mulţi fraţi, tânărul

Vasile a căutat o viaţă mai bună. Şi, a găsit-o

în Biserică. Acolo a învăţat să cânte şi altceva

decât cântece de lume.

Până astăzi, noi îl ştim doar ca fiind lăutar.

Dar, el s-a pregătit în una din numeroasele

şcoli de muzică bisericească din capitala

Moldovei. După absolvire, acesta a fost numit

cântăreţ bisericesc la biserica Sfântul Ioan

Gură de Aur sau Zlataust, aşa cum era

cunoscută în epocă. Cu toate acestea, Vasile

Stan rămânea rob al moşierului Drăgulici.

Singura posibilitate de eliberare a lui era

răscumpărarea bănească. Şi, cum

îndeletnicirea sa nu îi putea oferi acest lucru, a

11

căutat mijloacele financiare în „meşteşugul”

pe care l-a învăţat de la tatăl său – lăutăria.

În anul 1804 a devenit staroste al primei bresle

lăutăreşti din Principatul Moldovei şi

conducător al tuturor lăutarilor robi din acest

stat. Din acel moment, a colindat cu taraful său

toată ţara astfel încât, în anul 1808, a strâns din

cântat suma de bani prin care şi-a dezrobit

întreaga familie. Era ţigan liber şi celebru,

nicio nuntă sau petrecere boierească cu ştaif

neputându-se organiza fără să fie chemat şi

Barbu Lăutaru. Devenise un fel de vedetă a

epocii sale. La Iaşi, dar şi la Bucureşti avea

trecere la curtea domnească, mai ales pentru

faptul că domnii fanarioţi erau atraşi de

sunetele sale orientale. În Moldova,

domnitorul Grigorie Ghiac i-a dat ca ucenic

chiar pe un membru al familiei sale.

Apoi, în anul 1814, boierii Dumitru Plaghino

şi Costache Pantazoglu, trimişi de Scărlat

Calimah-Vodă la Chişinău, au fost însoţiţi de

taraful lui Barbu Stan. Acolo, acesta a fost

auzit d

e înalta societate rusească.

Franz Liszt şi Barbu Lăutaru

Deşi nu ne-am putea imagina ce pot avea în

comun un mare compozitor clasic de filieră

germană – Franz Liszt şi un lăutar din Ţările

Române – Barbu Lăutaru, între cei doi a

existat o mare prietenie şi admiraţie. S-au

întâlnit la Iaşi, în casele boierului Alecu Balş,

într-un fel de prim teatru din capitala

Moldovei.

Călătorind spre Rusia, celebrul compozitor a

poposit la Iaşi, unde boierii Balş şi Beldiman

au dat în cinstea lui o recepţie, la care au fost

invitate toate personalităţile ieşene. Firesc, nu

putea lipsi Barbu Lăutaru şi micul său taraf.

Compozitorul occidental a dorit să încânte

publicul din Moldova cu una dintre vestitele

sale alcătuiri, iar evenimentul a rămas notat în

una din cronicile vremii: „Liszt se puse la

clavir în mijlocul unei tăceri ce se făcu

deodată. Începu cu un preludiu, apoi sub

îmboldirea inspiraţiei lui extraordinare şi a

încordării nervilor săi, improviză un marş

unguresc al cărui cântec lung şi melodios

domina mereu în mijlocul arpegiilor, trilurilor

şi greutăţilor înspăimântătoare cu care

împodobea cântecul său”. Era în adevăr prea

frumos. Liszt se sculă în mijlocul aplauzelor

frenetice ale adunării.

Barbu Lăutaru se duse drept la dânsul,

zicându-i în franţuzeşte: “E aşa de frumoasă,

stăpâne, că, dacă-mi dai voie, am să încerc să

ţi-o cânt şi eu”. Liszt zâmbi cu un aer de

neîncredere, făcând semn cu capul că primeşte.

Lăutarul se întoarse către taraful său şi după ce

puse scripca la gât, începu a cânta marşul

unguresc. Nimic nu fu uitat, nici trilurile, nici

arpegiile, nici variaţiunile cu notele repetate,

nici acele adorabile treceri din semiton în

semiton care-i sunt atât de obişnuite. Barbu

Lăutaru cânta cu amănunţime pe scripca sa

toată improvizaţiunea pianistului ce asculta

înspăimântat opera, care cu un moment mai

înainte o cântase pe clavir pentru întâia dată şi

pe care poate o şi uitase. Taraful său îl urma cu

preciziune, observând nuanţele şi uitându-se

drept la Barbu, care mergea cu

12

cântecul înainte, străpungând inima lui Liszt.

Când se sfârşi cântecul, Liszt se sculă deodată

şi mergând drept la bătrânul Barbu, îl sărută

călduros, apoi luând, după vechiul obicei,

paharul cu şampanie, i-l întinse, zicându-i:

“Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci

Dumnezeu te-a făcut artist, şi tu eşti mai mare

decât mine!”

Aceasta a fost o întâlnire a Orientului cu

Occidentul. Faptul că Liszt a fost copleşit de

urechea muzicală a lăutarului nu este un fapt

întâmplător. Căci Barbu Lăutaru nu era un

neinstruit. Aşa cum am aflat deja, avea în spate

cursuri de muzică orientală şi o activitate de

cântăreţ bisericesc, ceea ce îi dădea calitatea

de a reproduce întocmai melosul auzit.

Mitropolitul Iosif Naniescu şi ultimii ani ai

lui Barbu Lăutaru

Barbu Lăutaru a devenit mai cunoscut la

Bucureşti, decât la Iaşi. Aici şi-a trăit a doua

parte a vieţii sale. Tot aici s-a împrietenit cu

stareţul mănăstirii Sărindar de Bucureşti, Iosif

Naniescu. Într-una dintre scrisorile sfântului

mitropolit, ni se dezvăluie o relaţie foarte

caldă. Iosif Naniescu îi scrie lui Barbu

următoarele: „Îţi aduci aminte, cum în

Duminica luminată, în prag de seară îmi cântai

Nu mă pedepsi stăpâne? Nu am uitat acele

frumoase vremi”.

Anii au trecut, stareţul Iosif a fost numit

mitropolit la Iaşi, iar Barbu a rămas la

Bucureşti. În ultimii ani, bătrân şi bolnav,

acesta se afla în mare mizerie. Vestea stării

sale a ajuns până la Iaşi, la vechiul său prieten.

De aceea, mitropolitul Iosif a trimis pe

arhidiaconul său, părintele Varlaam, care l-a

adus pe Barbu Lăutaru şi l-a aşezat, mai întâi,

în casele de la biserica Sfântul Lazăr. Aici i s-

au asigurat toate cele necesare. Însă, o altă

biserică îl chema. O biserică ce i-a mângâiat,

cândva, tinereţea. De la biserica Sfântului Ioan

Gură de Aur – Zlataust a plecat, tot aici s-a

întors. Şi aici a rămas pentru vecie, până la

marea întâlnire cu Hristos Dumnezeu.

Barbu Lăutaru nu este o poveste, ci o mare

personalitate. A fost unul dintre cei mai

importanţi cântăreţi populari români.

Prin creaţia şi felul lui de interpretare, a

contribuit la formarea şi îmbogăţirea muzicii

populare de tip lăutăresc, născută din întâlnirea

dintre Orient şi Occident. A îmbinat

elementele de muzică populară românească cu

elemente ale stranei, ale muzicii orientale, ale

muzicii occidentale şi ale romanţei ruseşti. A

vrăjit inimile tuturor acelora care l-au ascultat,

vreme de o jumătate de veac. Şi ne vrăjeşte,

încă, până astăzi. Dragomir Ana

13

Cuvântul este folosit în

multe feluri, însemnând

în general, nebun.

Cuvântul numeşte o

persoană care fie are o

problemă de sănătate, fie este nesăbuit, fie

şi-a pierdut total simţul realităţii. Mai poate

fi cineva foarte furios.

Expresiile nebun că un pălărier sau nebun

că un iepure ambele provin din cartea lui

Lewis Caroll “Alice în ţara minunilor “

În operă

Alice întâlnește o serie de oameni și

animale care mai de care mai ciudați, printer

care și o pisică. Pisică îi spune la un moment

dat lui Alice: în această directie locuiește un

pălărier, în direcția opusă un iepure. Alege

la care vrei să mergi, amândoi sunt nebuni

(mad). Alice ajunge să ia ceaiul cu amândoi,

A fost cea mai ciudata petrecere cu ceai si

astfel, Alice decide ca pisica avea dreptate si

amandoi sunt nebuni. Desi opera este o

poveste, unele lucruri au o baza reala.

Palarierii erau adesea nebuni deoarece

foloseau mercur în confecţionarea pălăriilor.

De aceea, mulţi sufereau de intoxicaţie cu

mercur dup ace lucraseră mulţi ani cu acesta.

Ei îşi pierdeau controlul muşchilor şi mulţi

înnebuneau. Acesta este sensul expresiei

“nebun că un palarier”.

Dar “nebun că un iepure”? Această

expresie e chiar mai uşor de explicat. Lewis

Caroll era un foarte bun cunoscător al

naturii. El ştia că primavera, mai ales în luna

martie, iepurii pare că înnebunesc. Ei pot fi

văzuţi adesea pe câmp lovind pământul cu

picioarele din spate, sărind şi aruncându-se

efectiv în aer. Par nebuni, dar nu e decât

problemă naturală, luna martie fiind sezonul

împerecherii. Astfel, iepurii nu sunt nebuni

tot timpul anului, doar în luna martie.

O altă expresie este “ mad as a wet hen”-

nebun că o găina udă- această nu se referă

însă la nebunie, ci la furie, se spune despre

cineva că este furios la maxim. Fermierii

spun însă că termenul nu are correspondent

în lumea păsărilor deoarece o găina udă nu e

furioasă. Expresia este însă una foarte

colorată, exprimând perfect furia unei

persoane. Prof. Rodica Zanet

14

Sfârșit de februarie. Vine primăvara,

cel puțin calendaristic. Și, dintr-o dată,

străzile s-au umplut de flori și mărțișoare.

Multă lume se inghesuia să privească, să

aleagă, să cumpere.

Am

vrut să aflăm de la colegii noștri ce

înseamnă pentru ei mărțișorul. La început au

crezut că ne batem joc de ei și ne-au adresat

doar priviri suspicioase. Când au aflat că ne

documentăm în vederea unui articol pentru

revista școlii, au început să vorbească

deschis și au răspuns întrebărilor.

Reporter: Ai cumpărat mărțișoare anul

acesta?

Florin: Da, desigur, în primul rând pentru

mama. Am cumpărat și pentru colege,

pentru doamnele profesoare și… pentru

prietenă mea.

Viorel: Am găsit multe mărțișoare drăguțe și

am cumpărat mai multe decât în oricare an.

Cosmin : am cumpărat ceva special pentru

colegă mea de banca din școală generală

care m-a scăpat de multe note proaste.

Valeriu: Nu cumpăr mărțișoare. Sunt doar

niște tinichele pe care cei care le primesc le

aruncă într-un sertar.

Reporter: Când ai oferit primul

mărțișor?

Florin: Când aveam vreo 3 ani, m-a dus tată

să cumpărăm mărțișoare. Credeam că sunt

jucării și l-am ales pe cel mai mare.

Ruben: În clasa a 2a am cumpărat

mărțișoare din banii mei de pușculița. Am

strâns vreo 2 luni în secret.

Viorel: Când eram la grădiniță. Țîn minte că

aveam doar 3 fete în grupa și eu am fost

singurul care le-a oferit mărțișoare. Au fost

atât de emoționate, încât au sărutat

martisoarele, nu pe mine. A fost un semi-

eșec.

Rareș: În clasa întâi am oferit și fetelor, dar

și băieților. Mi s-a părut că ei vor fi triști

dacă nu vor primi. Tată mi-a spus că în zona

Moldovei, băieții primesc mărțișoare.

Valeriu: Că elev, nu îmi amintesc exact.

Reporter: Ce fel de mărțișoare preferi?

Florin: simboluri ale norocului:

trifoiul, coșarul, ghiocelul, potcoavă lucruri

tradiționale. Doar e o sărbătoare tradițională.

Viorel: Am cumpărat brățări fiindcă se pot

purta mai mult, broșe, dar și câteva

chestii drăguțe: o ie, o buburuza.

15

Rareș: Am cumpărat ceva diferit pentru

mama împreună cu fratele meu, un ceas pe

care și-l dorea de mult. Am agățat de el o ață

de mărțișor. Va fi încântată.

Ruben: Anul acesta voi oferi doar flori. Așa

m-am hotărât eu. Vor bucură privirile, dar

vor aduce și parfum de primăvară. Altfel,

cum să simți că a venit, în sfârșit,

primăvară?

Sebastian: Am comandat elemente pe

internet și voi asambla eu, acasă, câteva

mărișoare folosind instrucțiunile de pe

Youtube. Ador handmade-urile.

Nikolai: Doresc să sprijin fundația Inima de

copil și am cumpărat mărțișoare lucrate de

copii.

Reporter: Care sunt cele mai ciudate

mărțișoare pe care le-ai văzut anul

acesta?

Florin: personaje din jocuri .

Ruben: personaje din desene animate.

Viorel: aranjamentele cu iarbă artificială.

Nikolai: sarea de mare efervescență!!!! Cum

să oferi așa ceva unei fete?

Andrei: magneți de frigider, medalii.

Reporter: Ți s-a întâmplat să ai o reacție

negativă când ai dăruit mărțișoare?

Andrei: Anul trecut prietenă mea m-a dus

într-o bijuterie și mi-a arătat că i-ar fi plăcut

o brățară de acolo. Nu aveam bani, așa că i-

am urat success pentru la anul.

Daniel: Eu i-am oferit flori unei fete pe care

o plăceam, dar ea mi le-a aruncat în față.

Robert: După ce am renunțat o luna la

pachet pentru a-I cumpără un mărțișor mai

scump unei fete, ea mi-a spus că nu

poartă așa ceva și

mi-a sugerat să i-l

dau mamei.

Reporter: După o

astfel de

experiență

negativă, crezi că e

o tradiție care nu își mai regăsește locul în

societatea modernă?

Valeriu: Da, categoric.

Daniel: cred doar că trebuie să fiu mai atent

cui ofer, unele fete se simt ofensate să

primească mărțișoare de la alți băieți când

au un prieten.

Andrei: Educația mă împiedică să renunț la

o tradiție de sute de ani doar fiindcă o parte

a societății nu mai înțelege firescul.

Sebastian: Mi se pare o ocazie grozavă de a

testa calitatea oamenilor de lângă mine.

Reporter: Ce părere aveți despre faptul

că sunt atât de multe tarabe și magazine

17

care vând drept mărțișoare eșarfe,

cosmetice, parfumuri, bijuterii?

Robert: mă enervează să văd că o tradiție

frumoasă, un gest symbolic, s-a transformat

într-o afacere și gestul nu mai are nicio

valoare, contând doar suma cheltuită.

Andrei: se denaturează și sensul și

frumusețea acestui obicei străvechi. Poți

oferi aceste obiecte de 8 martie, dar

mărțișorul vreau să îl văd purtat la pieptul

persoanei căreia i-l ofer.

Această întrebare am adresat-o și câtorva

fete din școală.

Marlena: eu țin la tradiția mărțișorului. Nu

vreau altceva, dar prefer lucruri alese cu

gust. Eventual handmade-uri.

Nicoleta: prefer cosmeticele. Nu poți da

greș -cu ele.

Mia: mie îmi plac florile. Sunt suave,

parfumate

Valentina: tradiționalul mărțișor. Dacă noi

aruncăm la coș o tradiție atât de veche, unde

vom ajunge că popor?

Cătălina: categoric, flori.

Andreea: anul acesta am primit un mărțișor

în formă de ie. Mi-a plăcut mult. Când i-am

povestit prietenei mele, a crezut că e vorba

de o ie adevărată și a fost de-a

dreptul revoltata ca nu a primit și ea.

Consemnat de Rareș Bădărău și Oanã

Alexandru –clasa a IXa B

O săptămână fără telefon

1. Ai reuşi să îţi faci rutina zilnică fără a folosi o

săptămână telefonul ?

Da.

Nu.

2. Ce ai folosi dimineaţa să te trezească în locul

telefonului ?

Aş ruga unul din părinţi să mă trezească.

Un ceas deşteptător.

Nimic, m-aş trezi din obişnuinţă la ora

potrivită.

3. Cum ai reacţiona la şcoală dacă i-ai vedea pe toţi

că se joacă pe telefon ?

Nu aş băga de seamă si aş citi lecţia pentru

următoarea ora.

Aş fi trist şi aş întreba un coleg dacă mă lasă

să mă joc şi eu puţin.

4. Care ar fi primul lucru pe care l-ai face când ai

avea din nou telefonul ?

Verific dacă s-a întâmplat ceva important pe

reţelele de socializare.

Instalez aplicaţia nouă de care am auzit.

Nu aş face nimic deosebit.

5. Ce ai face ca să treacă timpul fără telefon ?

Aş socializa mai mult cu colegii si prietenii.

Aş învăţa.

Aş incepe o carte.

M-aş uita la televizor.

6. Cât de uşor ţi-ar fi fără telefon o săptămână ?

Floare la ureche.

La fel de uşor ca atunci când încerci să iei

notă mare şi nu ai învăţat.

Aş simţi lipsa, dar mi-aş găsi alte lucruri de

făcut.

7. În ce moment al zilei ţi-ar lipsi cel mai mult

telefonul ?

Dimineaţa.

În pauzele de la şcoală.

Seara.

Meran Mihai-Andrei clasa a-X-a B

18

Cthulhu Acestă creatură, Cthulhu, a fost creată de

Howard Phillips Lovecraft, un scriitor

american, în anii 1920, în cartea "The Call of

Cthulhu (Chemarea lui Cthulhu)".

Cthulhu, este o ființă cosmică, denumit "Old

God"(sau Marii Strămoși).

Cthulhu nu este singurul "Old God", ci sunt

mult mai mulți precum și Yog-Shottoth,

Nyarlothep și mulți alții, dar Cthulhu este cel

mai popular.

În mitologie, Marii strămoși sunt descriși că

fiind o grupare de vechi zeități puternice care

cândva au condus Pământul. Cthulhu, este

aflat în R’lyeh, orașul înghițit de ape, situat

undeva

în sud-estul oceanului Pacific.

Deși Cthulhu este extrem de popular, el nu

este cel mai puternic personaj. Nyarlathotep,

cel care împlinește dorințele lui Azagoth, a

intervenit mai frecvent și mai direct în

chestiunile oamenilor decât oricare alt zeu,

aratandu-și ostentativ ispretul pentru

omenire, în special față de cei care-i se

închinau.

Principalii zei ai operei lui Lovecraft sunt

Azagoth, conducătorul pantenonului, aflat în

centrul universului, Yog-Sothoth,

întruchipând infinitul, fiind ominiprezent.

Următorii pe scara ierarhiei sunt Shub-

Niggurath, acesta fiind amintit în multe

rânduri, dar niciodată descris, și mesgerul lui

Azagoth, Nyarlathotep. Cel din urmă este

singura ființă capabilă să interacționeze cu

oamenii, de multe ori aratandu-se că un om

pentru a-și ascunde adevărată înfățișare. În

ciuda abilitații sale, acestuia îi lipsește

empatia față de oameni, vazandu-i că pe niste

simple jucării sau că unelte pentru împlinirea

voinței zeilor. Cthulhu este considerat preotul

zeilor, în timp ce Dagon este subordonatul

său. Ultimul rang este reprezentat de o rasă

de umanoizi ce trăiesc sub ocean, numiți Cei

Din Adâncuri. Druţu Alexandru

19

Dependenţa de reţelele sociale a ajuns în atenţia

experţilor, care au observat cât de mult s-a

schimbat comportamentul copiilor faţă de

comportamentul social de acum 20-30 de ani.

Schimbarea constă în faptul că tinerii

socializează tot mai mult în mediul virtual, în loc

să socializeze în lumea reală. Reţelele de

socializare creează dependenţă, care poate fi

observată atunci când le tai copiilor accesul la

tehnologie (tablete, telefoane sau la

calculatoare), iar comportamentul lor se schimbă

brusc, devenind mai irascibili, nervoşi,

incapabili să se concentreze asupra unui lucru şi

tot timpul căutând un mod de a se reconecta la

mediul virtual. Lucrul acesta a fost iniţial

observat de cercetători în rândul tinerilor

pasionaţi de jocurile video, primii care au

dezvoltat un astfel de comportament antisocial.

Fenomenul acesta îi îngrijorează pe părinţi, care

de cele mai multe ori nu înţeleg ce se întâmplă

cu copiii lor. Părerile specialiştilor sunt

împărţite, însă. Pe de o parte unii sunt de acord

că ceea ce se petrece contribuie la denaturarea

comportamentului social uman sănătos, alţii

spun că fenomenul la care asistăm este, de fapt,

ceva mai complex decât atât şi arată o schimbare

la nivelul întregii societăţi asupra modului în

care comunicăm într-o lume care devine din ce

în ce mai tehnologizată. Nevoia de socializare

este o nevoie de bază, iar copiii adaptează

practic nevoia aceasta la tehnologia de azi, care

aduce un comportament nou, reducând

socializarea din plan real în plan virtual. Astfel,

nevoia de a socializa faţă în faţă cu cineva se

echivalează cu nevoia de a socializa virtual.

Nu este un lucru rău, dar e importantă

cantitatea, cât de mult timp petreci în lumea

virtuală. Pe reţelele de socializare, copiii îşi

exersează abilităţile sociale în mediul virtual,

care este un mediu mai securizat decât cel real.

Practic, imaginea de sine este protejată, dar este

important ca tinerii să-şi exerseze abilităţile

sociale şi în mediul real. Atunci când se

ajunge la vârsta adolescenţei, în mintea copiilor

se produc schimbări majore, iar nevoia de

socializare devine mult mai mare decât în

perioada copilăriei şi copiii se îndreaptă spre

mediul de socializare care le este cel mai la

îndemână, adică spre mediul virtual.

Majoritatea elevilor care deţin un profil

Facebook spun că un astfel de cont le permite să

comunica mai uşor cu prietenii şi, de asemenea,

îşi pot găsi noi prieteni cu care să socializeze.

Dintre elevii care deţin un cont de Facebook,

19,54% se conectează zilnic la Facebook mai

puţin de o oră, 73,56% sunt conectaţi zilnic între

1 şi 4 ore, iar 6,90% stau mai mult de 4 ore pe zi

conectaţi la Facebook. În ceea ce priveşte

profilul, 41,38% au răspuns că au un profil

public, în timp ce 58,62% au un profil privat.

Dintre aceştia, 35,63% au publicată adresa de e-

mail, 4,60% au publicată adresa de domiciliu, iar

6,90% au publicat numărul de telefon.

Întrebaţi de avantajele pe care le oferă reţeaua

de socializare Facebook, 60,92% dintre elevi au

răspuns comunicare, 18,40% socializare, 18,4%

informare, iar 2,28% petrecerea timpului liber.

Referitor la dezavantajele cu privire la

folosirea reţelei de socializare Facebook,

33,35% dintre subiecţi au răspuns că date

personale şi fotografiile devin publice, 29,88%

au răspuns că oferă dependent, 24,13% au

invocate pierderea inutilă a timpului liber, iar

12,64% alte dezavantaje. Dãnilã Denis

20

Nici nu s-a instalat bine, că 2019 se anunță

deja a fi un an plin, pe lista amatorilor de

distracție, muzică și voie bună! Parca

niciodata nu au fost atatea nume grele pe

scenele romanesti! Daca la inceputul anilor

2000 un concert Metallica era un dar

dumnezeiesc la care nu puteai spera ca vei

mai ajunge a 2a oara, iata ca in 2019 sunt

atatea formatii, incat nici nu stii la ce poti

renunta. Concertele sunt deja programate,

artiștii se pregătesc de zor pentru a le oferi

fanilor momente inedite, așadar tot ce mai

rămâne de făcut este gestionarea optimă a

economiilor, încă de pe acum, pentru șansa

de a ne vedea live idolii.

Ed Sheeran, pentru prima data în

România

Melodiile sale fiind de ceva vreme pe buzele

tuturor și ajungând rapid în cele mai seamă

topuri muzicale internaționale, cântărețul Ed

Sheeran se bucură de un număr mare de

admiratori și în România. Artistul a bătut

palma pentru prima oară și pentru țara

noastră, concertul său fiind, astfel, o

premieră. Cântăreţul de origine britanică va

cânta pentru prima dată în România, pe 3

iulie, pe Arena Naţională. Evenimentul face

parte din turneul european pe care el îl va

începe în luna mai. Biletele pot fi cumpărate

exclusiv de pe eventim.ro, la preţuri

cuprinse între 199 şi 399 de lei.

Metallica, pe Arena Naţională din

Bucureşti

Deși câțiva artiști celebri au decis să vină

pentru prima dată în țara noastră, se pare că

românii sunt mai degrabă impresionați de

următorul show susținut de arhicunoscuta

formație de heavy metal, Metallica.

Trupa va concerta pe Arena Naţională din

Bucureşti, pe 14 august, iar concertul - al

patrulea pe care grupul îl va susţine la

21

Bucureşti - face parte din turneul

„Worldwired” şi este deja sold out, chiar

dacă nici nu a început bine anul. La nici 2

zile dupa ce au fost puse in vanzare, biletele

s-au epuizat in Romania, ceea ce nu se

intamplase in nicio alta tara, semn ca

inventivitatea romanilor nu are limite. Ca

urmare, doritorii sunt sfatuiti sa nu cumpere

bilete de la speculanti, fiindca ar putea fi

falsificate.

Bon Jovi

Faimosul rocker Bon Jovi este si el un nume

greu care concerteaza in aceasta vara la

Bucuresti. Duminica, 21 iulie, in Piata

Constitutiei ne va incanta, desigur, cu

celebrele piese Bed of roses, Always, It’s

my life, dar si cu recentul This House it’s

not for sale care da si titlul concertului

.

Trupa Slayer

După 37 de ani în care au făcut una dintre cele

mai brutale, șocante și agresive forme de

muzică, fiind o trupă cu care alte trupe de primă

mână sunt

comparate,

după 12

albume de

studio

lansate,

multiple

înregistrări

live,

compilații,

clipuri live, două box set-uri, cu aproape 3000

de concerte în toate colțurile lumii, cu

nenumărate premii și cinci nominalizări la

premiile Grammy din care două câștigate, cu

Discuri de Aur și cu propria expoziție la The

Smithsonian, dar și cu prezențe în sute de

reviste, cu trauma pierderii unui membru

fondator, toată această istorie, toată această

epoca Slayer, una dintre cele mai mare formații

de thrash/metal/punk din toate timpurile se

apropie de final. Slayer revine în România

pentru un ultim show. Pe 10 iulie 2019 trupa va

cânta la Arenele Romane, în cadrul Metalhead

Meeting 2019. Slayer susține un ultim turneu

mondial pentru a le mulțumi fanilor care le-au

fost alături aproape patru decenii.

Whitesnake

Pe 1 iulie trupa va concerta la Arenele

Romane in cadrul turneului mondial Flesh

and Blood.

Lenny Kravitz concerteaza pentru prima

data la Cluj Napoca pe 6 Mai 2019,

promvandu-si noul album Raise

Vibration, al 11-lea din cariera sa, oferind

reprezentatii in 16 tari europene. Artistul a

mai concertat la Bucuresti in anul 2008.

22

Festivalurile anului 2019: UNTOLD și

Summer Well

Festivalul UNTOLD reușește din nou să se

numere printre cele mai așteptate evenimente

ale anului. Ajuns la a cincea ediţie, va avea

loc între 1 şi 4 august, la Cluj-Napoca. Prima

etapă de vânzare a abonamentelor UNTOLD

2019 s-a desfășurat pe 14 noiembrie 2018,

când au fost comercializate în câteva

minute 15.000 de abonamente la prețul de 99

Euro plus taxe. Cea de-a doua etapă de

vânzare s-a finalizat în aproximativ 10

minute, marți 20 noiembrie, de la 14:00. Un

abonament standard a costat 109 de Euro plus

taxe (565.34 RON), în timp ce unul cu

posibilitatea de returnare a banilor în cazul

imposibilității de a mai ajunge la festival a

fost 114 Euro plus taxe (588.92

RON). Abonamentul VIP (18+) a costat 269

Euro + taxe.

După cele două etape, festivalul a depășit

pragul de 30.000 de

abonamente. Organizatorii vor anunța în

curând data următoarei runde de vânzare,

Până să fie anunţate capetele de afiş ale

festivalului, au fost vândute deja peste

30.000 de abonamente, care au preţuri de

119 euro şi 269 de euro.

Cine cântă

În perioada 4-7 august, peste 150 de artişti

internaţionali vor urca pe scena de la Untold.

Dimitri Vegas & Like Mike, Martin Garrix,

Armin

Van

Buuren,

Tiesto şi

Hardwell

(cei mai

buni cinci

DJ ai

lumii) sunt

capetele de

afiş ale

evenimentului. Alături de ei vor mai

concerta: Afrojack, Faithless, Sasha,

Scooter, Inna, Smiley, Antonia, Grasu XXL

şi mulţi alţii.

Măsuri de siguranţă

Autorităţile au suplimentat măsurile de

siguranţă pe durata Festivalului Untold.

Peste 900 de jandarmi, poliţişti, pompieri şi

piloţi ai Ministerului Afacerilor Interne vor

patrula în zona festivalului, în zonele de

cazare, dar şi la gară, aeroport, în mijloacele

de transport în comun. ISU Cluj va avea

două spitale de campanie, unul amplasat în

zona stadionului Cluj Arena şi unul de

rezervă.

Scena Red Bull Music Stage la Summer

Well 2019

Pentru al doilea an consecutiv, scena Red

Bull Music aduce un sound nou la Summer

Well cu un line-up format din artiști cu

vechime, dar și nume fresh pe scena hip-hop

internațională - SUBCARPAȚI, IAMDDB

(UK), AJ Tracey (UK) și Bobby Basil (IRL).

Pe 10 și 11 august, trap-ul, rapul, grime-ul și

folclorul underground vor face iureș la

domeniul Știrbey din Buftea.

23

Creƫu Lucian

Galaxy S10 va arăta complet diferit. Ce schimbări pregătește Samsung pentru noul

flagship

Pentru a marca

această

aniversare, care

va avea loc anul

viitor, Samsung a

decis să aducă schimbări importante în design-ul noului

flagship.Astfel, Galaxy S10 va arăta diferit de modelele anterioare,

S8 și S9, scriu cei de la GSM Arena, citând o declarație a lui DJ

Koh, CEO al deviziei mobile de la Samsung. Seria Galaxy S10 va cuprinde trei modele diferite de

smartphone. Cel mai mare dintre ele va avea cinci camere foto: trei pe spate și două frontale. Celelalte vor

avea cameră duală pe spate și una singură frontală. Procesorul va fi însă același: Exynos 9820.

GENERAL

Touchscreen Da

Tip tastatura Standard

Model Procesor Octa-

Core

Culoare Negru

Dimensiuni (W x H x D

mm) 70.4 x 149.9 x 7.8

GPS Da

GLONASS

Galileo

BeiDou

Greutate (g) 157

Sistem de operare

Android 9.0 (Pie)

Tip SIM Nano SIM

MEMORIE

Tip slot memorie

MicroSD, up to 512

GB

Memorie RAM 8 GB

Memorie interna 128

GB

AFISAJ

Tip display AMOLED

Numar culori 16 M

Diagonala display (inch)

6.1

Functii 550 ppi

19:9

CONECTIVITATE

GPRS Da

Tehnologie Bluetooth 5.0

ANT+

Tehnologie wireless

802.11 a/b/g/n/ac/ax

NFC Da

USB Type-C

FOTO VIDEO

Rezolutie camera (Mp)

12 + 12 + 16

Blitz integrat LED

Camera secundara 10

MP

Caracteristici foto/video

2x Zoom optic

10x digital zoom

ALIMENTARE

Capacitate (mAh)

3400

Noul Samsung Galaxy

S10

24

Revista Liceului Tehnologic “RADU NEGRU”, GALAŢI

NR. 10, Martie, 2019

Director, Onişor Mirela

Cuprins:

Maxima lunii

Expresii americane celebre

Poeţi români care au fost

Barbu Lãutarul

Educaţia adulţilor la Liceul “Radu Negru”

Mãrţisorul- doar o tradiţie susţinutã comercial?

Let’s have fun in English

Friendship –something simple, something beautiful

Noul Samsung S 10

2019 – anul concertelor fierbinţi

Colectivul de redacţie:

Profesor coordonator: Zanet Rodica

Elevi: Mitrofan Andrei, Dragomir Ana Maria, Gajea Nadejda,

Iosif Alexandru, Dãnilã Denis, Rareş Bãdãrãu, Oanã

Alexandru

25